Gândirea

Gândirea este un proces psihic superior ce ocupă o poziție centrală în sistemul psihic
uman. Gândirea îndeplinește un rol decisiv în procesul de cunoaștere.
Gândirea se definește ca procesul psihic cognitiv care reflectă în mod abstract și
general esența lucrurilor și a relațiilor dintre ele, utilizând limba sau alt sistem de
semne ca instrument, și are drept produse noțiuni, judecăți, raționamente.
În anii 1920, 1930, pentru procesele superioare de cunoaştere se folosea termenul de
”gândire”. Ulterior, acest concept a fost integrat în termenul mai general de
”inteligenţă”.
Gândirea cuprinde un „flux orientat către scopuri, idei și asociații care conduc la o
concluzie orientată spre realitate". Chiar dacă gândirea este o activitate a unei valori
existențiale pentru oameni, nu există un consens cu privire la modul în care este
definită sau înțeleasă.
Gândirea permite oamenilor să înțeleagă, să interpreteze, să reprezinte sau să
modeleze lumea pe care o întâlnesc și să facă predicții despre lumea aceasta. Este, prin
urmare, util pentru un organism cu nevoi, obiective și dorințe pe măsură ce face
planuri sau încercări în alt mod de a realiza aceste obiective.

Trebuie să știm că nu există o singură gândire, ci mai multe. Sorin Vieru în cartea sa
Riscul gândirii listează vreo 30 de gândiri: gândirea analitică, gândirea sintetică,
gândirea discursivă, gândirea logică şi tot aşa până la 30.
În asemenea situaţie apare necesitatea de a face ordine cognitivă în spaţiul gândirilor.
Cea mai potrivită şi productivă modalitate de a face ordine cognitivă este clasificarea.
Clasificarea înseamnă repartizarea unei mulţimi de obiecte în categorii în baza unuia
sau mai multe criterii. Criteriul înseamnă principiul ce stă la baza clasificării.