CUPRINS

Capitolul nr.1(Cartea întâi) ................................................................................pg.5

Capitolul nr.2 .....................................................................................................pg.8
Capitolul nr.3 .....................................................................................................pg.12
Capitolul nr.4 .....................................................................................................pg.14
Capitolul nr.5 .....................................................................................................pg.17
Capitolul nr.6 .....................................................................................................pg.21
Capitolul nr.7 .....................................................................................................pg.23
Capitolul nr.8 .....................................................................................................pg.27
Capitolul nr.9 .....................................................................................................pg.30
Capitolul nr.10 ...................................................................................................pg.34
Capitolul nr.11 ...................................................................................................pg.37
Capitolul nr.12 ...................................................................................................pg.39
Capitolul nr.13 ...................................................................................................pg.41
Capitolul nr.14 ...................................................................................................pg.43
Capitolul nr.15 ...................................................................................................pg.45
Capitolul nr.16 ...................................................................................................pg.47
Capitolul nr.17 ...................................................................................................pg.51
Capitolul nr.18 ...................................................................................................pg.54
Capitolul nr.19 ...................................................................................................pg.62
Capitolul nr.20 ...................................................................................................pg.67
Capitolul nr.21 ...................................................................................................pg.69
Capitolul nr.22 ...................................................................................................pg.71
Capitolul nr.23 ...................................................................................................pg.76
Capitolul nr.24 ...................................................................................................pg.79
Capitolul nr.25 ...................................................................................................pg.82
Capitolul nr.26 ...................................................................................................pg.86
Capitolul nr.27 ...................................................................................................pg.88
Capitolul nr.28 ...................................................................................................pg.92
Capitolul nr.29 ...................................................................................................pg.94
Capitolul nr.30 ...................................................................................................pg.97
Capitolul nr.31 ...................................................................................................pg.100
Capitolul nr.32 ...................................................................................................pg.104
Capitolul nr.33 ...................................................................................................pg.107
Capitolul nr.34 ...................................................................................................pg.110
Capitolul nr.35 ...................................................................................................pg.114
Capitolul nr.36 ...................................................................................................pg.118
Capitolul nr.37 ...................................................................................................pg.123
Capitolul nr.38 ...................................................................................................pg.129
Capitolul nr.39 ...................................................................................................pg.132
Capitolul nr.40 ...................................................................................................pg.135
Capitolul nr.41 ...................................................................................................pg.139
Capitolul nr.42(Cartea a doua) ..........................................................................pg.142
Capitolul nr.43 ...................................................................................................pg.145

~1~
Capitolul nr.44 ...................................................................................................pg.146
Capitolul nr.45 ...................................................................................................pg.150
Capitolul nr.46 ...................................................................................................pg.154
Capitolul nr.47 ...................................................................................................pg.157
Capitolul nr.48 ...................................................................................................pg.159
Capitolul nr.49 ...................................................................................................pg.162
Capitolul nr.50 ...................................................................................................pg.166
Capitolul nr.51 ...................................................................................................pg.170
Capitolul nr.52 ...................................................................................................pg.174
Capitolul nr.53 ...................................................................................................pg.176
Capitolul nr.54 ...................................................................................................pg.178
Capitolul nr.55 ...................................................................................................pg.180
Capitolul nr.56 ...................................................................................................pg.184
Capitolul nr.57 ...................................................................................................pg.187
Capitolul nr.58 ...................................................................................................pg.189
Capitolul nr.59 ...................................................................................................pg.191
Capitolul nr.60 ...................................................................................................pg.195
Capitolul nr.61 ...................................................................................................pg.198
Capitolul nr.62 ...................................................................................................pg.200
Capitolul nr.63 ...................................................................................................pg.203
Capitolul nr.64 ...................................................................................................pg.205
Capitolul nr.65 ...................................................................................................pg.207
Capitolul nr.66 ...................................................................................................pg.210
Capitolul nr.67 ...................................................................................................pg.214
Capitolul nr.68 ...................................................................................................pg.216
Capitolul nr.69 ...................................................................................................pg.223
Capitolul nr.70 ...................................................................................................pg.228
Capitolul nr.71 ...................................................................................................pg.229
Capitolul nr.72 ...................................................................................................pg.232
Capitolul nr.73(Cartea a treia) ...........................................................................pg.235
Capitolul nr.74 ...................................................................................................pg.240
Capitolul nr.75 ...................................................................................................pg.244
Capitolul nr.76 ...................................................................................................pg.246
Capitolul nr.77 ...................................................................................................pg.249
Capitolul nr.78 ...................................................................................................pg.253
Capitolul nr.79 ...................................................................................................pg.261
Capitolul nr.80 ...................................................................................................pg.264
Capitolul nr.81 ...................................................................................................pg.267
Capitolul nr.82 ...................................................................................................pg.270
Capitolul nr.83 ...................................................................................................pg.272
Capitolul nr.84 ...................................................................................................pg.275
Capitolul nr.85 ...................................................................................................pg.278
Capitolul nr.86 ...................................................................................................pg.280
Capitolul nr.87 ...................................................................................................pg.283
Capitolul nr.88 ...................................................................................................pg.285
Capitolul nr.89 ...................................................................................................pg.288
~2~
Capitolul nr.90(Cartea a patra) ..........................................................................pg.295
Capitolul nr.91 ...................................................................................................pg.298
Capitolul nr.92 ...................................................................................................pg.301
Capitolul nr.93 ...................................................................................................pg.304
Capitolul nr.94 ...................................................................................................pg.305
Capitolul nr.95 ...................................................................................................pg.308
Capitolul nr.96 ...................................................................................................pg.310
Capitolul nr.97 ...................................................................................................pg.312
Capitolul nr.98 ...................................................................................................pg.315
Capitolul nr.99 ...................................................................................................pg.317
Capitolul nr.100 .................................................................................................pg.319
Capitolul nr.101 .................................................................................................pg.321
Capitolul nr.102 .................................................................................................pg.323
Capitolul nr.103 .................................................................................................pg.326
Capitolul nr.104 .................................................................................................pg.329
Capitolul nr.105 .................................................................................................pg.334
Capitolul nr.106 .................................................................................................pg.339
Capitolul nr.107 .................................................................................................pg.345
Capitolul nr.108 .................................................................................................pg.351
Capitolul nr.109 .................................................................................................pg.353
Capitolul nr.110 .................................................................................................pg.356
Capitolul nr.111 .................................................................................................pg.358
Capitolul nr.112 .................................................................................................pg.360
Capitolul nr.113 .................................................................................................pg.362
Capitolul nr.114 .................................................................................................pg.363
Capitolul nr.115 .................................................................................................pg.364
Capitolul nr.116 .................................................................................................pg.367
Capitolul nr.117 .................................................................................................pg.370
Capitolul nr.118 .................................................................................................pg.371
Capitolul nr.119 .................................................................................................pg.375
Capitolul nr.120 .................................................................................................pg.396
Capitolul nr.121 .................................................................................................pg.398
Capitolul nr.122 .................................................................................................pg.400
Capitolul nr.123 .................................................................................................pg.402
Capitolul nr.124 .................................................................................................pg.403
Capitolul nr.125 .................................................................................................pg.404
Capitolul nr.126 .................................................................................................pg.405
Capitolul nr.127 .................................................................................................pg.406
Capitolul nr.128 .................................................................................................pg.407
Capitolul nr.129 .................................................................................................pg.408
Capitolul nr.130 .................................................................................................pg.409
Capitolul nr.131 .................................................................................................pg.410
Capitolul nr.132 .................................................................................................pg.411
Capitolul nr.133 .................................................................................................pg.414
Capitolul nr.134 .................................................................................................pg.415
Capitolul nr.135 .................................................................................................pg.416
~3~
Capitolul nr.136 .................................................................................................pg.418
Capitolul nr.137 .................................................................................................pg.420
Capitolul nr.138 .................................................................................................pg.422
Capitolul nr.139 .................................................................................................pg.424
Capitolul nr.140 .................................................................................................pg.427
Capitolul nr.141 .................................................................................................pg.429
Capitolul nr.142 .................................................................................................pg.431
Capitolul nr.143 .................................................................................................pg.432
Capitolul nr.144 .................................................................................................pg.434
Capitolul nr.145 .................................................................................................pg.437
Capitolul nr.146 .................................................................................................pg.440
Capitolul nr.147 .................................................................................................pg.442
Capitolul nr.148 .................................................................................................pg.444
Capitolul nr.149 .................................................................................................pg.446
Capitolul nr.150 .................................................................................................pg.447

~4~
Capitolul 1

Cartea întâi
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor
păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
INTRODUCERE. - Psalmul 1, unul dintre psalmii didactici sau de înţelepciune (vezi p. 623),
înrudiţi cu poezia gnomică a Proverbelor, constituie (împreună cu Psalmul 2) o introducere la
întreaga carte a Psalmilor şi îndeosebi la Cartea întâia a Psaltirii. Ca atare, a fost numit "Psalmul
prag". Din cauza lipsei unui titlu sau al unui preambul şi absenţa ulterioară a oricărui indiciu
extern cu privire la autorul sau la ocazia scrierii, psalmul este cunoscut ca un psalm "orfan".
Cuprinsul psalmului l-ar putea intitula "Cele două căi".
Psalmul este o scurtă exprimare poetică a legii spirituale, care apare deseori în Psalmi, că
dreptatea izbândeşte şi nedreptatea dă greş. El este o predică vechi-testamentală despre fericirea
omului care trăieşte o viaţă deplin consacrată lui Dumnezeu şi despre nimicire completă care îl
aşteaptă pe omul care Îl elimină pe Dumnezeu din viaţa lui. Credinţa aceasta este o certitudine în
psalmul 1, ea nu e o problemă cu care să te lupţi, aşa cum e cazul în anumiţi alţi psalmi.
Lucrat cu aceeaşi atenţie ca un sonet, acest psalm introductiv e împărţit în două strofe
contrastante. Versetele 1-3 descriu fericirea omului bun, care evită în mod deliberat răul şi tot atât
de deliberat mărturiseşte că îşi găseşte plăcerea în legea lui Dumnezeu. Ele descriu în culori vii
rezultatele unei vieţi bune, comparând pe omul bun cu un pom care dă roadele dreptăţii.
Versetele 4-6 descriu nefericirea omului rău folosind ilustraţia plevei, afirmă consecinţa unei astfel
de vieţi şi concluzionează că Dumnezeu este preocupat de succesul final al omului bun, în timp ce
sfârşitul omului rău este nimicirea.
Ferice. [Binecuvântat, KJV]. Ebr. 'ashre, folosit de 25 de ori în Psalmi; tradus [KJV]
"binecuvântat" de 19 ori şi "fericit" de 6 ori. În cazul de faţă, forţa lui pare să fie aceea a unei
interjecţii: "O, fericirea omului!" Fericirea cuprinde în sine binecuvântările materiale şi spirituale,
şi unele şi altele venind ca urmare a umblării pe calea lui Dumnezeu. Cuvântul "fericiţi" folosit în
predica de pe Muntele fericirilor (Matei 5,3-11) este o traducere a aceluiaşi cuvânt [gr. makarios]
care e folosit în LXX pentru a traduce "ferice" din Psalmul 1. Cartea Psalmilor începe cu o fericire
şi se sfârşeşte cu un aleluia (vezi Psalmul 150).
Nu se duce... nu se opreşte... nu se aşază. Cele 3 cuvinte zugrăvesc într-o ordine crescătoare
etapele succesive din viaţa celui rău: (1) umblarea într-o direcţie generală a acelora care sunt
străini de Dumnezeu, conformarea cu obiceiurile lumeşti (vezi 4T 587); (2) oprirea în vederea
asocierii cu răzvrătiţii sub vraja păcatului, cochetarea cu ispita; (3) unirea clară cu ceata
păcătoşilor, prin aşezarea de partea dispreţului faţă de lumină. Un rabin spunea: "Dacă 2 stau
laolaltă şi între ei nu sunt rostite cuvinte din Tora (lege), ei sunt o adunare de batjocoritori, despre
care se spune: ‚[Un om bun] nu stă în tovărăşia batjocoritorilor'."
Viaţa omului evlavios este descrisă la început prin negaţii. El evită să se asocieze cu făcătorii de
rele ca să evite contaminarea cu rău. El spune nu! răului. În viaţa lui existe anumite restricţii. Răi.
[neevlavioşi, KJV]. Ebr. resha'im, un termen comun pentru nelegiuire ca opusul lui şedeq,
"dreptate" ["neprihănire", trad. Cornil.]. Păcătoşi. Ebr, chatta'im, din rădăcina chata', "a greşi
ţinta", fie din neştiinţă, fie din lipsă de tărie morală. Scaunul celor batjocoritori. Omul evlavios nu
va fi găsit în tovărăşia celor care, alegând în mod deliberat răul, găsesc plăcere în exercitarea
influenţei lor dăunătoare asupra altora. Versetul acesta este un exemplu tipic de paralelism sintetic
(vezi p. 24).

2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.

Plăcerea. Ebr. chepheş, un cuvânt folosit atât pentru "plăcere", cât şi pentru "dorinţă". Se pare că
ediţia Coverdale a Bibliei (sec. al XVI-lea) a căutat să combine aceste două idei în traducerea ei:

~5~
"plăcere plină de dor". Viaţa omului evlavios este descrisă acum prin afirmaţii (vezi v. 1). Sfântul
veritabil spune da! neprihănirii. Lui îi place mereu să cugete la legea lui Dumnezeu.
Pentru el studiul Cuvântului lui Dumnezeu este o deprindere şi o regulă, nu ceva plictisitor.
Experienţa personală a psalmistului în ce priveşte plăcerea e exprimată în Psalm 119,16.35.47 etc.
Legea. Ebr. torah, înseamnă în principiu "învăţătură" sau "precept", apoi "poruncă" sau "lege", în
înţelesul obişnuit al cuvântului. În general, torah înseamnă revelaţia scrisă a voinţei lui Dumnezeu.
Cugetă. Ebr. hagah, literal, "a murmura", din care au apărut ideile "a citi pe un ton scăzut",
"a vorbi cu tine însuţi", "a medita". Experienţa personală a psalmistului în ce priveşte meditaţia
este exprimată în Psalm 119,15.148, deşi aici se foloseşte un sinonim al lui hagah (vezi şi MH 503,
504; 4T 539).
Compară cu sfatul lui Moise către Israel în a doua lui cuvântare de rămas bun (Deuteronom 6,6-
9) şi cu sfatul lui Dumnezeu către Iosua la începutul slujirii lui (Iosua 1,8). Cu o asemenea
preocupare a minţii nu e de mirare că omul evlavios are parte de rezultatele descrise în Psalm 1,3.
Nu există o cale mai bună de a umple orele unei nopţi fără somn decât meditând la Cuvântul lui
Dumnezeu (vezi Psalm 17,3; 42,8; 119,55 etc.).

3 El este ca un pom sădit lângă nişte izvoare de apă, care-şi dă rodul la vremea lui şi
ale cărui frunze nu se veştejesc. El prosperă în tot ceea ce face!
Ca un pom. Prin imaginea pomului roditor (care nu e doar un copac ornamental), psalmistul arată
rezultatele unei vieţi evlavioase. O ilustraţie asemănătoare se găseşte în Ieremia 17,8.
Sădit. Imaginea sugerează discernământ. Pomul este sădit într-un loc favorabil şi cultivat cu grijă.
Izvoare de apă. [Râuri de apă, KJV]. Ebr. pelagim, care indică şanţuri de irigaţie, cursuri
artificiale de apă, sugerând în plus grija acordată pomului (vezi Ezechiel 31,3.4).
Dă. Timpul imperfect al verbului ebraic denotă o acţiune repetată.
Nu se vestejesc. Trei binecuvântări sunt acordate omului evlavios, ca rezultat al devoţiunii lui
faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: (1) el trăieşte o viaţă folositoare, producând roadele Duhului (vezi
Galateni 5,22.23; Evrei 12,11); (2) el este mereu proaspăt şi viguros (Psalm 92,12.13); (3) până în
cele din urmă, izbuteşte în ceea ce începe. După cum pomul e înrădăcinat în pământul solid şi îşi
trage seva din izvorul care curge mereu, tot aşa omul evlavios îşi trimite rădăcinile şi îşi ia hrana
din izvoarele mântuirii. El este statornic, stabil, ancorat. În felul acesta, deşi s-ar putea să fie
asaltat de necaz şi de ispită, el rămâne neclintit. Cu cât necazul e mai mare, cu atât rădăcinile lui
sunt mai adânci şi cu atât se prinde mai tare de Dumnezeu.
Prosperă în tot ceea ce face. Sau "în tot ce face are de câştigat." În orice lucrare s-ar angaja, omul
bun prosperă. Indiferent de succesul sau de nereuşita acţiunii, încrederea lui în Dumnezeu îl
împuterniceşte să ia viaţă din Izvorul cel veşnic şi în cele din urmă ajunge la ţintă.

4 Cei răi însă nu sunt aşa, ci ei se aseamănă cu pleava spulberată de vânt.

Nu sunt aşa. În LXX ideea este accentuată de o dublă negare. Versiunea aceasta spunea: "Nu aşa
cu cei răi, nu aşa."
Cu pleava. Prin imaginea plevei, psalmistul arată rezultatele unei vieţi nelegiuite. O imagine
asemănătoare se găseşte în Iov 21,18 şi Isaia 17,13. În contrast cu pomul, pleava nu are nici
rădăcini şi nici un loc fix. Moartă, uscată, neajutorată, ea este la bunul plac al elementelor naturii.
Cei nelegiuiţi nu sunt prinşi de nimic. Ei sunt lipsiţi de stabilitate şi nu pot rezista. În Palestina,
grâul era treierat pe o suprafaţă de pământ plană, expusă adesea pe un deal în bătaia vântului.
Sămânţa preţioasă rămânea, în timp ce pleava era luată de vânt. Dacă psalmistul ar fi trăit în alte
părţi ale lumii, ar fi putut folosi imaginea ciulinilor, care se rostogolesc bătuţi de vânt.
Spulberată. E un paradox în folosirea celor două simboluri. În aparenţă, pomul este ţinut
prizonier; în realitate, el e liber, creşte şi dă roade. În aparenţă, pleava este liberă; de fapt este
sclava circumstanţelor. Creştinul, legat de Dumnezeu, Izvorul vieţii şi tăriei lui, creşte şi produce
roade; pleava, liberă, despărţită de izvorul ei de tărie, nu produce nimic. Ea are o libertate care nu
merită să fie avută. Compară cu ilustraţia lui Isus privind cele două case (Matei 7,24-27).

~6~
5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată şi nici cei păcătoşi în adunarea
celor drepţi.

Nu pot sta în picioare. Aceasta se va dovedi cu prisosinţă adevărat la judecata finală, când
nelegiuiţii vor fi despărţiţi de cei drepţi la sfârşitul căii lor (vezi Matei 25,31-46).

6 Căci DOMNUL cunoaşte calea celor drepţi; calea celor răi însă duce la pieire.

Domnul cunoaşte. Dumnezeu Se preocupă de cei drepţi. De aceea ei prosperă. Ultimul verset al
psalmului indică temeiul final pentru sfârşitul diferit al celor două căi. Întrucât Dumnezeu
cunoaşte, El face deosebire şi aprobă sau osândeşte potrivit standardelor veşnice.
"O singură învăţătură şi o singură istorie se poate spune că se repetă în mod clar: lumea e clădită
oarecum pe temelii morale; pe termen lung, este bine de cel bun; pe termen lung, este rău de cel
nelegiuit." (Froude citat în Soncino despre Psalmi).

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
TM 90; 2T 711; 3T 58; 4T 587;
1-3 �
GC 478; 8T 328;
2�
CSW 44; ML 50; 4T 526; 5T 220
3�
CH 368; GW 115; ML 50; 4T 539; 5T 423
4�
5T 81

~7~
Capitolul 2

1 De ce se întărâtă a(TM; LXX: se mânie) neamurile şi de ce cugetă popoarele

lucruri deşarte b(LXX; TM: în zadar sau un lucru deşart)?

INTRODUCERE -Primul dintre psalmii mesianici, Psalmul 2 a fost pe bună dreptate numit o
cântare a Unsului Domnului. Psalmul 1 şi 2 au o relaţie complementară. După cum Psalmul 1
celebrează fericirea vieţii omului bun care meditează la legea lui Dumnezeu şi prăbuşirea finală al
celui nelegiuit, tot aşa Psalmul 2 arată zădărnicia răzvrătirii universale împotriva Domnului şi
fericirea popoarelor care-şi pun încrederea în Fiul lui Dumnezeu. Psalmul 1 descrie cele două căi
pentru indivizi, psalmul 2, cele două căi pentru popoare. Psalmul 1 începe cu o fericire, psalmul 2
sfârşeşte cu una. "Omul propune, Dumnezeu dispune" poate fi foarte bine tema psalmului 2. Faptul
că Psalmul 2 are o semnificaţie mesianică e atestat în Fapte 4,25-27 (vezi DA 778).
Structural, psalmul se împarte în 4 părţi, fiecare strofă conţinând aproape acelaşi număr de
cuvinte. Strofa întâi (v.1-3) prezintă tabloul celor mari şi tari ai pământului care Îl sfidează pe
Cârmuitorul universului şi pe Mesia. Strofa a doua (v. 4-6), într-un tablou opus, arată dispreţul
Domnului pentru ocările lor şi Îl întronează pe Mesia ca Împărat în Sion. Strofa a treia (v.7-9) Îl
reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu contemplând decretul care a făcut din El posesorul legal al lumii.
Strofa a patra (v.10-12) dă sfatul ca oamenii să se supună Unsului Domnului. Psalmul se încheie
cu o binecuvântare (v.12).
David e autorul psalmului 2, fapt atestat în Fapte 4,25. Este vrednic de notat că Biserica primară
numea acest psalm "psalmul al doilea" (Fapte 13,33).
G. F. Händel, în partea a doua a Oratoriului Mesia, a folosit v. 1-4,9 ale psalmului 2 drept cuvinte
din aria pentru bas, cor şi recitativ şi aria pentru tenor, chiar înaintea corului "Aleluia".
De ce... neamurile? Psalmul începe brusc cu tabloul unei tulburări violente. Cuvântul tradus
"neamurile" a fost aplicat naţiunilor idolatre care înconjurau Israelul. Luther a parafrazat întrebarea
psalmistului astfel: "Cum pot să izbutească cei care se ridică împotriva lui Iehova şi a Hristosului
Lui?"
Se întărâtă. Ebr. ragash. Cuvântul acesta apare numai aici (forma aramaică se găseşte în
Daniel 6,6.11.15) şi înseamnă "a fi în zarvă".
Cugetă. Ebr. hagah (vezi la Psalm 1,2). Păcătoşii aceştia plănuiesc ceva irealizabil. Toate
planurile lor împotriva guvernării lui Dumnezeu vor da cu siguranţă greş.
Popoarele. Potrivit cu legile paralelismului ebraic, cuvântul exprimă aceeaşi idee ca "neamurile".

2 Regii pământului iau poziţie şi conducătorii se strâng laolaltă împotriva

DOMNULUI şi împotriva Unsului c(Sau: unsului; psalmul era rostit iniţial la
încoronarea regilor davidici, însă este unul mesianic, citat în NT cu referire la
Cristos (corespondentul grecesc al ebraicului Mesia, care înseamnă Unsul); vezi
F.A. 4:25-26) Său, zicând:

Regii pământului. Expresia dă o formă specifică generalizării din v. 1. "Împăraţii" stă în opoziţie
cu "Împăratul Meu" din v. 6. Atitudinea exprimată în "se răscoală" este aceea a unei împotriviri
hotărâte.
Unsului. Ebr. mashiach, de unde vine cuvântul "Mesia"(KJV) ["Unsul" trad. Cornilescu]
(Daniel 9,25.26). Potrivit obiceiului străvechi, atunci când erau consacraţi pentru lucrarea lor, se
turna untdelemn pe capul preoţilor şi împăraţilor (vezi Exod 28,41; 1 Samuel 10,1). David a vorbit
deseori despre Saul ca fiind "unsul Domnului" (1 Samuel 24,6.10; 26,9; etc.). Faptul că psalmul
are semnificaţie profetică reiese din Fapte 4,25-27; vezi şi Matei 26,63; Ioan 1,49; Fapte 13,33;
Romani 1,4; Coloseni 1,18; Evrei 1,2-5).

~8~
3 „Să rupem legăturile Lor şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!”

Să rupem legăturile lor. Cei răsculaţi împotriva lui Dumnezeu sunt înfăţişaţi ca declarând,
exprimând dorinţa lor de a zdrobi restricţiile impuse de autoritatea lui Iehova. În loc să descrie
acţiunea, poetul îi prezintă pe rebeli declarându-şi sfidător intenţiile.

4 Cel Ce tronează în ceruri râde; Stăpânul îşi bate joc de ei.

Râde. [Va râde, KJV]. În contrast cu tabloul tumultuos al neamurilor, Iehova este zugrăvit stând
calm în ceruri (vezi Ed 173; MH 417) şi râzând de încercările zadarnice ale celor răzvrătiţi.
Providenţa cârmuitoare împiedică planurile oamenilor cu inima stricată şi preschimbă umblarea lor
în nebunie (vezi 2 Samuel 15,31). Dumnezeu e înfăţişat ca posedând însuşiri omeneşti: El "râde"
(vezi Psalm 37,13; 59,8 etc.) Talmudul zice: "Tora [Legea] vorbeşte în limbajul fiilor oamenilor".
Scriitorul inspirat exprimă caracteristicile şi atitudinile Divinităţii în limbajul fiinţelor omeneşti, ca
oamenii să poată înţelege.
Compară cu neputinţa lui Ellen White de a nu vorbi despre slava cerului, deoarece nu putea să
folosească "limba Canaanului" (EW 19). Ideea sugerată prin "râde" este exprimată mai bine prin
cuvintele "îşi bate joc", "mânia" şi "urgia" (v. 4.5) - toate indicând dispreţul divin faţă de
răzvrătire.

5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui, şi în urgia Lui îi îngrozeşte.

Vorbeşte. Aparenta nepăsare divină nu va dăinui veşnic. Cuvântul "apoi" lasă să se înţeleagă
faptul că odată Dumnezeu Îşi va declara intenţiile.

6 „Totuşi Eu L-am pus pe Împăratul d(Sau: regele; vezi nota de la 2:2) Meu în Sion,
muntele Meu cel sfânt.”

Totuşi, Eu L-am pus pe împăratul Meu. "Totuşi" este traducerea conjuncţiei ebraice în general
traduse "şi ", dar care aici are forţa de a introduce un citat. Pronumele [subînţeles în română] "Eu"
este accentuat şi în contrast clar cu "le" (v. 5) referindu-se la aceia care conspiră împotriva lui
Iehova.
Sion, muntele Meu cel sfânt. Vezi psalmul 48,2. Sion, numele colinei sudice din cetatea
Ierusalim, devine numele lui poetic.

7 Voi vesti hotărârea DOMNULUI: El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul e(Sau: fiul (vezi nota de
la 2:2); şi în v. 12) Meu! Astăzi Te-am născut!

Voi vesti. Isus, Unsul, Cuvântul, Mesagerul lui Dumnezeu, vorbeşte la rândul Lui, interpretând
marea declaraţie a lui Dumnezeu cu privire la calitatea Lui de Fiu. El nu este un uzurpator, El este
Mesia prin proclamaţia Tatălui Său. Acest decret dă de înţeles că (1) Isus trebuie să fie recunoscut
ca Fiu al lui Dumnezeu şi (2) domnia Lui trebuie să fie universală (v. 8.9; cf. Ezechiel 21,27).
Fiul Meu. Vezi Evrei 1,2.5; cf. Matei 14,33; 16,16; Fapte 8,37; 1 Ioan 4,15.
Te-am născut. Această afirmaţie nu trebuie interpretată ca indicând o creare iniţială a Fiului, "În
Hristos există viaţă, originală, proprie, nederivată" (DA 530). Biblia este cel mai bun interpret al
ei. Scriitorilor inspiraţi trebuie să li se permită să facă aplicaţia precisă a profeţiilor Vechiului
Testament. Toate celelalte interpretări sunt păreri omeneşti şi ca atare sunt lipsite de un "aşa zice
Domnul" (vezi Deuteronom 18,15). Comentariul inspirat al apostolului la profeţia acestui text face
din cuvintele psalmistului o prezicere a învierii lui Isus (Fapte 13,30-33).Învierea din morţi,într-un
mod unic, L-a proclamat pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (Romani 1,4).

~9~
8 Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire şi întreg pământul în stăpânire!
Cere-Mi. Relaţia dintre Iehova şi Mesia este atât de strânsă încât tot ce cere Fiului este ascultat.
Este subliniată totala zădărnicie a oricărei încercări a răzvrătiţilor de a răsturna cârmuirea Unsului.
Ca moştenitor, Fiul moşteneşte toate lucrurile şi ca atare e în stare să le împartă cu noi, ca
împreună moştenitori cu EL (vezi Romani la 8,17).

9 Tu le vei zdrobi f(TM; LXX: le vei conduce) cu un toiag de fier şi le vei sfărâma
ca pe vasele unui olar!”
Toiag de fier. Simbol al sceptrului puterii, duşmanii lui Mesia vor fi înfrânţi cu totul.
Le vei sfărâma. Compară cu Apocalipsa 2,27; 12,5; 19,15.

10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune! Judecători ai pământului, luaţi

învăţătură!
Purtaţi-vă cu înţelepciune. Două căi stau înaintea celor răzvrătiţi: fie să continue răzvrătirea care
va produce nimicire, fie să se supună voinţei lui Dumnezeu, lucru care va însemna fericire veşnică.
Psalmistul, asemenea unui frate care se roagă de semenii săi, îi îndeamnă solemn pe conducătorii
rebeliunii să se supună. E o nebunie să se răscoale.
Luaţi învăţătură. Literal, "fiţi mustraţi", "fiţi disciplinaţi". Conducătorii sunt sfătuiţi să-şi
recunoască datoria faţă de Iehova şi Mesia şi să-şi exercite influenţa în slujba împlinirii ei.

11 Slujiţi DOMNULUI cu frică şi bucuraţi-vă tremurând!

Cu frică. Această expresie şi expresia "tremurând" sugerează respectul smerit amestecat cu frică
produs de înţelegerea gravelor urmări ale răzvrătirii împotriva planurilor lui Dumnezeu. Cuvântul
"bucuraţi-vă" lasă să se înţeleagă că în adorarea lui Dumnezeu există bucurie.

12 Sărutaţi-L pe Fiu g(Termenul (bar) este, probabil, de origine aramaică, versetul

adresându-se conducătorilor popoarelor, care vorbeau această limbă; vezi nota la
2 Regi 18:26), ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale, căci mânia Lui este gata
să se aprindă! Fericiţi sunt toţi cei ce se încred în El!
Sărutaţi-L pe Fiu[Daţi cinste Fiului-trad. Cornilescu;Sărutaţi pe Fiu, KJV]. Adică respectaţi-L pe
Mesia, pe care Iehova L-a declarat Fiu al Său. Cuvântul "sărutaţi" sugerează obiceiul oriental de a
acorda respect persoanelor de rang superior (vezi 1 Samuel 10,1). Psalmistul îi sfătuieşte pe aceia
care s-ar răscula împotriva lui Mesia, să-L recunoască drept Împărat şi să se supună domniei Lui
(vezi Ioan 5,23).
Cu toate că traducerea "sărutaţi pe Fiu" [KJV] reprezintă o redare firească din ebraică, versiunile,
atât cele vechi, cât şi cele moderne, expune diferite versiuni de traducere. LXX traduce expresia
"puneţi mâna pe învăţătură", care este varianta Vulgatei. Traducerile acestea sunt bazate pe
definiţia cuvântului "pentru Fiu", aici nu ebraicul ben, ci aramaicul bar, pe care iudeii l-au aplicat,
după exil, şi îndemnurilor din Tora. Cuvântul pentru "sărutaţi" nashaq, înseamnă totodată "a se
alipi" (vezi Ezechiel 3,13, unde nashaq este tradus "se loveau"). Combinarea celor două idei duce
la traducerea din LXX. În loc de "sărutaţi", diferite versiuni traduc "daţi cinste" (Moffat, Ray,
trad. Societăţii Americante de Publicaţii). "Daţi cinste" este doar o redare interpretativă a
cuvântului "sărutaţi".
Cu toate că Biserica primară a atribuit psalmul 2 lui David (Fapte 4,25), unii cercetători critici au
datat în general psalmul în perioada postexilică. Ei prezintă ca argument al lor faptul că ebraicul
ben şi aramaicul bar, ambele însemnând "fiu", apar unul în locul altuia în psalm. Argumentul
acesta nu mai este valabil. Aceleaşi două cuvinte apar unul în locul celuilalt într-o scrisoare
ugaritică din secolul al XIV-lea î.Hr. Aceasta arată clar că prezenţa cuvintelor aramaice în oricare
carte a Bibliei nu este o dovadă de origine târzie.

~ 10 ~
 Traducerea RSV "sărutaţi-i picioarele" e fundamentată pe o reconstruire a textului ebraic, care
implică o rearanjare a câtorva litere din text. În lumina faptului că textul ebraic, aşa cum se
prezintă acum, e uşor de tradus şi oferă un sens de tradus din punct de vedere contextual,
schimbarea sugerată este atât de drastică încât trebuie să fie respinsă. Despre tratarea completă a
problemelor de traducere din acest text, vezi Probleme de traducere a Bibliei, pag. 144-147.
Pieriţi pe cale. În lumina iubirii nemărginite (Ioan 3:16), mânia lui Dumnezeu trebuie să se
aprindă, în cele din urmă, împotriva păcatului şi să mistuie pe cei care refuză să-L accepte pe
Mesia. Inima lui Dumnezeu tânjeşte după mântuirea lui Israel (Ezechiel 18,30.31) şi El nu doreşte
nimicirea păcătoşilor (v. 32).
Fericiţi sunt toţi cei ce. Psalmul se încheie cu o fericire rostită asupra tuturor acelora care se
încred în Împăratul lui Iehova. Toţi oamenii, din toate vremurile, din toate ţările şi din toate
popoarele, au păcătuit şi au nevoie de un Mântuitor. Fericiţi sunt aceia care îşi dau seama de
nevoia lor şi îşi pun încrederea în Mesia! E datoria solemnă a creştinului să-i cheme pe oameni să
se pocăiască de păcatele lor şi să se supună cârmuirii lui Isus, Fiul uns al lui Dumnezeu. Psalmul 2
a fost numit "imnul misionar al lui Mesia".

Comentarii Ellen G. White:

1-4 DA 778
6�
PP 739
12 �
DA 414

~ 11 ~
Capitolul 3

Un psalm al lui David, compus pe vremea când fugea dinaintea

fiului său Absalom. a(Vezi 2 Samuel 15:13-17:22; în textul ebraic, aceste titluri
reprezintă primul verset al psalmului. De aici şi diferenţa în numerotarea versetelor
pentru majoritatea psalmilor cu titlu)

1 DOAMNE, ce mulţi îmi sunt duşmanii! Mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea!
INTRODUCERE - Potrivit cu preambulul, psalmul 3 a fost compus de David când a fugit de fiul
lui, Absalom. "Istovit de durere şi de oboseala fugii sale, el şi cei care-l însoţeau s-au oprit lângă
Iordan pentru a se odihni câteva ceasuri. S-a trezit de strigătele care îl somau să fugă imediat. În
întuneric, trecerea râului adânc şi repede a trebuit să fie făcută de toată acea grupă de bărbaţi,
femei şi copii mici, deoarece se apropiau de ei forţele fiului trădător." (Ed 164, 165). În ceasurile
încercării cele mai sumbre, David a cântat acest imn sublim de încredere în Dumnezeu în faţa
duşmanului (vezi PP 741, 742). Psalmul a fost numit "rugăciune de dimineaţă". Este strigătul
sufletului în faţa primejdiei, a necazului alinat de trecerea nopţii. E strâns înrudit cu psalmul 4,
"rugăciunea de seară", care poate fi privit ca o continuare a lui. Sunt 4 strofe: (1) pericolul prezent
(v. 1.2); (2) rememorarea ajutorului dat în trecut (v. 3.4); 3) simţământul siguranţei în mijlocul
primejdiei prezente (v. 5.6); şi (4) rugăciunea în vederea triumfului asupra duşmanilor (v. 7). O
exclamaţie de încredere alături de o rugăciune pentru poporul lui Dumnezeu încheie poemul (v. 8).
La mijlocul poemului are loc o schimbare bruscă, dramatică, de la oboseala şi descurajarea nopţii
la încrederea şi credinţa triumfătoare a unei noi dimineţi. Se spune că hughenoţii din armata lui
Condé au cântat, în timpul războaielor religioase, acest psalm la schimbarea gărzii.
Cu privire la relatarea istorică, vezi 2 Samuel 15-17. Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Vezi harta următoare.
Ce mulţi îmi sunt. Absalom a avut mulţi adepţi. Aproape întregul Israel se răzvrătise (vezi
2 Samuel 15-17; în special 15,6.13; vezi şi PP 727-745).
Se ridică împotriva mea. Similară cu expresia folosită de Cuşi care a adus vestea lui David despre
eşecul răzvrătirii lui Absalom. Vezi 2 Samuel 18,31.32.

2 Mulţi grăiesc sufletului meu: „Nici Dumnezeu nu-l mai scapă!” Sela b(Termen
muzical desemnând probabil un interludiu instrumental; peste tot în Psalmi)
Sufletului meu. [Sufletul meu, KJV]. Ebr. nephesh, aici cum se întâmplă deseori în psalmi, un
idiom care ţine loc de pronume personal. "Zic despre sufletul meu" [KJV] este echivalent cu "zic
despre mine".
Nu-l mai scapă. Atât de disperată este starea lui David, încât duşmanii arată că situaţia depăşeşte
ajutorul lui Dumnezeu (vezi Psalm 71,10.11).
Sela[Oprire-trad. Cornilescu;Selah, KJV]. Vezi p. 629. În acest psalm "selah" apare ca marcând
separarea între strofe.

3 Dar Tu, DOAMNE, îmi eşti scut! Tu eşti slava mea, eşti Acela Care îmi ridici
capul!
Îmi. [Pentru mine, KJV]. Sau "de jur împrejurul meu". Dumnezeu îl asigurase pe Avraam că va fi
scutul lui (Genesa 15,1; cf. Deuteronom 33,29; 2 Samuel22,3; Psalm 28,7; 119,114).
Tu…îmi ridici capul. [Ridicătorul capului meu, KJV]. Când fugea de vrăjmaşi, David simţea
apăsarea umilirii sale (2 Samuel 15,30). Acum, Dumnezeu îl ajută să-şi înalţe capul (vezi
Psalm 27,6).

~ 12 ~
4 Cu glasul meu am strigat către DOMNUL, şi El mi-a răspuns din muntele Lui cel
sfânt. Sela
Am strigat[Eu strig-trad. Cornilescu;Am strigat, KJV]. Forma verbului ebraic tradus astfel
exprimă adesea acţiuni repetate, obişnuite. Versetul poate fi astfel înţeles că ori de câte ori David
strigă la Dumnezeu, Acesta îi răspunde. "Rugăciunea schimbă lucrurile."
Muntele Lui cel sfânt. Sionul (vezi la Psalm 2,6). David mutase chivotul în cetatea sfântă şi era
firesc ca el să privească fortăreaţa aceea drept locuinţa specială al lui Dumnezeu. Ebr. har, "deal",
este de preferat să fie redat "munte". În literatura ugaritică (vezi p. 618), "muntele sfânt" reprezintă
adesea locuinţa cerească a divinităţii lor (vezi Isaia 14,13).

5 Eu mă culc, adorm şi mă trezesc iarăşi, căci DOMNUL mă sprijină.

Mă culc. Pronumele "eu" [în română, subînţeles] este accentuat. David arată că este în primejdie
să fie atacat în orice clipă în cursul nopţii, hăituit şi blestemat de duşmanii lui. Cu toate acestea
este în stare să se culce în pace şi să doarmă, atât de mare era încrederea lui în Dumnezeu. Întrucât
totul era în mâinile lui Dumnezeu, el avea simţământul deplinei ocrotiri. Somnul lui nu era
urmarea firească a oboselii, a lenei sau a încumetării. Era un act de credinţă. Liniştea sufletească îl
încuraja pentru lupta zilei următoare.
Domnul mă sprijină. Primul gând la deşteptare este unul de recunoaştere că Dumnezeu onorase
încrederea pusă în El, tot aşa cum ultimul lui gând la culcare fusese un gând de încredere deplină.
Psalmistul este întărit pentru a face faţă necesităţilor zilei. Ultimele gânduri seara sunt adesea
primele gânduri dimineaţa. Observaţi trecerea dramatică şi bruscă de la deprimare la triumf. Aşa
este binecuvântarea serii şi făgăduinţa unei noi zile (vezi Plângeri 3,22.23)

6 Nu mă tem de puhoiul de popoare care se ridică împotriva mea din toate părţile.
Puhoiul[Zecile de mii-trad. Cornilescu]. Avându-L pe Dumnezeu ca ajutor, David nu era
descurajat de avantajul numeric al duşmanilor lui (vezi Psalm 27,3; cf. Deuteronom 32,30).

7 Ridică-Te, DOAMNE! Izbăveşte-mă, Dumnezeul meu! Tu-i loveşti peste obraz pe

toţi duşmanii mei şi zdrobeşti dinţii celor răi.
Ridică-Te. Dumnezeu e chemat să vină în ajutorul psalmistului. Compară cu cuvântul de ordine
al lui Israel când pornea tabăra (Numeri 10,35; cf. Psalm 68,1; 132,8).
Tu-i loveşti. [Tu ai bătut, KJV]. Forma verbului ebraic de aici poate fi privită ca o certitudine
perfectă sau ca un perfect profetic. În primul caz, evenimente care sunt aşteptate cu încredere sunt
imaginate şi descrise ca deja împlinite. În cazul al doilea, este descris un eveniment viitor ca şi
cum a avut deja loc. Psalmistul exprimă încrederea sa că Dumnezeu va zdrobi pe duşmanii lui.
Rezultatul este privit aici ca un fapt împlinit.

8 A DOMNULUI este izbăvirea! Fie binecuvântarea Ta peste poporul Tău! Sela

A Domnului. Psalmistul nu ridică nici o pretenţie că se poate salva singur. Duşmanului care zice
batjocoritor: "Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu", David îi răspunde de fapt aşa: "Numai
la Dumnezeu este ajutorul meu oricând şi oriunde".
Peste poporul Tău. În mărinimia lui, David îşi mută gândul de la sine şi de la propria lui
primejdie la starea poporului lui, a naţiunii lui, nu numai la cei care îi rămăseseră credincioşi, dar
şi la cei care se răzvrătiseră. Ce sfârşit sublim pentru un imn al încrederii!

Comentarii Ellen G. White: 1-8 PP 742;4-8 �;Ed 165;8 �;PK 269.

~ 13 ~
Capitolul 4

Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm

al lui David.
1 Ascultă-mă când strig, Dumnezeul dreptăţii mele, izbăveşte-mă când sunt în
necaz! Îndură-te de mine, ascultă-mi ruga!
INTRODUCERE -Psalmul 4 a fost numit "rugăciune de seară" şi considerat continuarea
psalmului 3. Seara, psalmistul priveşte înapoi spre necazurile zilei şi e mulţumit. Un simţământ de
pace şi linişte dulce pune stăpânire pe el, deoarece îşi dă seama că, aşa cum Dumnezeu fusese
sprijinul lui în ceasurile de necaz, îl va ocroti şi în cursul nopţii. S-a sugerat că psalmul 5 ar trebui
de asemenea citit odată cu psalmul 4, pentru că psalmul 4 este o rugăciune potrivită pentru
rugăciunea de seară şi că psalmul 5 este o cerere potrivită pentru închinarea de dimineaţă. Acelaşi
ton pare să străbată ambii psalmi. Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.
Ascultă-mă[Răspunde-mi-trad. Cornilescu;Ascultă-mă, KJV]. Literal, "răspunde-mi",
subînţelegând un răspuns aşteptat şi favorabil.
Dumnezeul dreptăţii mele. [Dreptăţii mele, KJV]. Expresia aceasta nu se găseşte în altă parte în
Vechiul Testament.
Izbăveşte-mă[Scoate-mă la loc larg-trad. Cornilescu]. Literal, "în strâmtoare Tu ai făcut loc larg
pentru mine". Aproape fiecare cuvânt al acestui verset se termină cu vocala i, posibil ca şi cum ar
exprima un strigăt prelungit.

2 Fii ai oamenilor, până când îmi veţi mai batjocori onoarea a(Sau: slava), voi, cei
care iubiţi deşertăciunea şi umblaţi după minciuni b[Sau: iluzii; sau: idoli, în
contrast cu Slava, care este Dumnezeu (vezi nota precedentă)]? Sela
Fii ai oamenilor. Ebr. bene 'ish. Expresia mai frecvent tradusă astfel este bene 'adam, care indică
omenirea, în general. Prin contrast s-ar putea ca bene 'ish să se refere la persoane distincte. David
lasă deoparte rugăciunea sa către Dumnezeu pentru a se adresa persecutorilor săi, ca şi cum ar fi
prezenţi.
Batjocori onoarea. Dacă aceasta se referă la răzvrătirea de pe timpul lui Absalom (vezi
introducerile la Psalmi 3, 4), aluzia ar fi evidentă la faptul că lui David îi fusese furată demnitatea
regească şi fusese adus într-o stare de mizerie cruntă şi lipsă acută.
Minciuni. Ebr. kazab, "minciună". Rebelii aleseseră un drum care trebuia curând să se
dovedească a fi doar o minciună; ea trebuia să se transforme într-un eşec total. Făgăduinţele că
fericirea durabilă poate fi atinsă prin plăceri materiale şi prin ambiţie lumească trebuie să se
dovedească false; ele sunt doar minciuni.
Sela[Oprire-trad. Cornilescu;Selah, KJV]. vezi p. 629.

3 Să ştiţi că DOMNUL l-a pus deoparte pe cel credincios c(Ebr.: hasid, înrudit cu
hesed (vezi nota de la 5:7); peste tot în carte) şi DOMNUL mă ascultă când strig către
El.
Să ştiţi. Întrucât Iehova îl pusese deoparte pe psalmist pentru o lucrare specială, eforturile
vrăjmaşilor lui de a nimici planul acesta este zădărnicit.
Cel credincios. [Evlavios, KJV]. Ebr. chasid, cineva care-şi arată iubirea faţă de Dumnezeu prin
felul său evlavios de purtare (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).
Domnul mă ascultă. Întrucât este evlavios şi prin urmare îşi îndeplineşte cu credincioşie slujba la
care a fost chemat de Dumnezeu, el e sigur că Dumnezeu îl va asculta şi-l va scăpa. Iată un
adevărat motiv de încredere: dacă creştinul îndeplineşte cu credincioşie planul pe care Dumnezeu
îl are pentru el, se poate aştepta ca Dumnezeu să-l susţină până va aduce la îndeplinire lucrarea pe
care Cerul a rânduit-o ca el să o facă.

~ 14 ~
4 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi! Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi! Sela
Mâniaţi -vă. Ebr. ragaz, literal, "tremuraţi", "tulburaţi-vă". Vrăjmaşii (v. 2) sunt sfătuiţi să
tremure atunci când se gândesc la urmările purtării lor răzvrătite şi deci să se oprească.
Nu păcătuiţi. Nu continuaţi să păcătuiţi prin urmărirea în continuare a planurilor voastre
nelegiuite.
Cugetaţi[Spuneţi lucrurile acestea în inimile voastre-trad. Cornilescu].Literal, "vorbiţi cu inima
voastră". Astăzi am putea spune: "judecaţi bine problema"; sau "apelaţi la ce aveţi mai bun în voi,
la sentimentele voastre generoase decât să vă sprijiniţi pe mintea voastră, pe voinţa voastră sau pe
pasiunile voastre".
Tăceţi. [Fiţi liniştiţi, KJV]. "Numai în apa stătătoare se depune mâlul şi numai în nopţile liniştite
cade roua. Noaptea, când ochiul e închis pentru lumea înconjurătoare, să fie deschis pentru
cercetare de sine" (F.B. Meyer). În liniştea nopţii, când omul e singur şi numai ochiul lui
Dumnezeu priveşte asupra lui, el e liber să cerceteze planurile sale în lumina aprobării lui
Dumnezeu şi să ajungă la concluzii temeinice. Aceasta este soluţia pentru neliniştea sufletească şi
intelectuală şi reţeta pentru păcătoşi (vezi Iov 33,14-17).
Sela[Oprire-trad. Cornilescu;Selah, KJV]. vezi p. 629.

5 Aduceţi jertfe potrivite şi încredeţi-vă în DOMNUL!

Jertfe potrivite. [Jertfele dreptăţii, KJV]. Jertfele insuflate de motive drepte şi dintr-o inimă
sinceră (vezi Deuteronom 33,19; Psalm 51,19) în opoziţie cu jertfele deşarte (vezi Isaia 1,13;
Ieremia 6,20; Mica 6,7.8).

6 Mulţi zic: „Cine ne va face să vedem ce este bine?” DOAMNE, fă să răsară peste
noi lumina feţei Tale!
Mulţi zic. Întrebarea generală printre oameni este: "Cine ne va arăta ce e bine? Unde poate fi
găsită adevărata fericire? Ce este adevărata fericire?" Acestea sunt întrebările batjocoritoare ale
materialismului fără Dumnezeu (vezi Psalm 16,11).
Doamne,fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale. Compară cu binecuvântarea aaronică
(Numeri 6,26). În opoziţie cu planurile vrăjmaşilor săi, psalmistul doreşte numai bunăvoinţa lui
Dumnezeu - acesta este binele suprem. Adevăratul copil al lui Dumnezeu găseşte mulţumire
durabilă nu în cele materiale şi în plăcerile senzuale ale lumii, ci doar ştiind că are aprobarea
cerului atunci când se bucură de comuniunea cu Dumnezeu.

7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul.
Bucurie în inimă. Nu aşa-numita fericire a lucrurilor şi bunurilor lumeşti, ci fericirea arătată în
v. 6, fericirea de a se bucura de zâmbetul lui Dumnezeu. Bucuria aceasta este mai mare decât
bucuria agricultorilor care se bucură de belşugul recoltei. La evrei ca şi la cei mai mulţi oameni,
timpul adunării recoltei era prilej de bucurie deosebită.
Grâul. Ebr. dagan, "cereale în general". Dagan nu trebuie să fie confundat cu porumbul.
Produsele cerealiere principale ale Palestinei erau: grâul, orzul, secara şi meiul. Expresia "grâul şi
vinul" pare să fi fost folosită uneori, în general, pentru rodul ogoarelor şi livezilor.
Mustul[Vinului-trad. Cornilescu]. Ebr. tirosh, literal, "vin nou", aşa cum e tradus cuvântul în Isaia
65,8 [KJV; zeamă, trd. Cornilescu].

8 Mă culc în pace şi adorm îndată, căci numai Tu, DOAMNE, mă faci să locuiesc în
siguranţă. Sela
Şi. Literal, "împreună" sau "în acelaşi timp". Întrucât sufletul psalmistului e împăcat, el poate să
se culce şi să adoarmă liniştit. Încrederea în Dumnezeu dă siguranţa unui somn liniştit. Ambele
merg mână în mână. Condiţia aceasta este corespondentul experienţei descrise în Psalm 3,5, în
care psalmistul cugeta dimineaţa că Dumnezeu îi îngăduise să doarmă, cu toate că îl înconjurau

~ 15 ~
vrăjmaşi înspăimântători. Acum, seara, merge un pas mai departe şi se culcă liniştit, conştient fiind
că deşi este încă înconjurat de vrăjmaşii săi, Dumnezeu îi va dărui un somn liniştit şi odihnitor
(vezi Proverbe 3,24).
Mă faci să locuiesc în siguranţă[Îmi dai linişte deplină în locuinţa mea-trad. Cornilescu].
Psalmistul exprimă ideea că îşi dă seama că doar lui Dumnezeu Îi datorează siguranţa din cursul
nopţii. Ce încredere! Să ştii că vei fi bine păzit şi să recunoşti faptul că datorezi liniştea şi
siguranţa ta doar Dumnezeului tău! Creştinul care se împărtăşeşte de încrederea psalmistului nu
are de ce să se teamă nici în timpul somnului nopţii, nici în timpul datoriilor zilei. Ideea din v. 8
este ideea fundamentală a Psalmului 121.
Există o sugestie că făcând parte din închinarea publică, psalmul acesta poate era cântat în templu
astfel: v. 1-4 în timpul pregătirii jertfei, v. 5,6 în timpul aducerii jertfei, v. 7,8 după aducerea
jertfei, ca o asigurare de primire.

Comentarii Ellen G. White:

4�
�
MYP 122; 7T 251.

~ 16 ~
Capitolul 5
Pentru dirijor. De cântat cu fluiere a(Sensul ebraic al acestui termen este
nesigur). Un psalm al lui David.

1 Ascultă-mi plângerea, DOAMNE, ia aminte la suspinul meu!

INTRODUCERE - Psalmul 5 este o rugăciune de dimineaţă, scris în aceeaşi notă ca şi Psalmul 4,

o rugăciune de seară.Împrejurările în care au fost scrişi cei 2 psalmi au fost probabil asemănătoare.
După o noapte de somn liniştit, psalmistul rosteşte această rugăciune înainte de a intra în casa lui
Dumnezeu (v. 7). El e sigur că Dumnezeu, care nu va îngădui oamenilor nelegiuiţi să aibă izbândă,
îi va ajuta pe cei care se încred în El să aibă bucurie deplină. Psalmul începe cu o rugăciune către
Dumnezeu, apoi îşi exprimă încrederea neclintită în Dumnezeu, solicită călăuzirea lui Dumnezeu
pentru momentele grele ale vieţii şi în final îi îndeamnă pe toţi să-şi pună încrederea în Dumnezeu.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627, 629.
Suspinul[Meditaţia, KJV]. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să ia aminte nu numai la cuvintele
sale, dar şi la scopul lor, la dorinţele ascunse şi nerostite ale inimii. Cuvântul pentru "suspine"
["meditaţie", KJV], hagig, se găseşte numai aici şi în Psalm 39:3, unde e tradus "contemplare"
[KJV]; "foc lăuntric"(trd. Cornilescu), pare să însemne "gemet" sau "suspin". Prin hagig psalmistul
ar putea să se refere la ceea ce numea Pavel stenagmoi, "suspine" (Romani 8,26). "Rugăciunea este
dorinţa sinceră a sufletului, nerostită sau exprimată".

2 Ascultă strigătul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci Ţie mă rog!

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. E vrednic de observat că David, ca împărat, recunoştea

supunerea lui faţă de Împăratul împăraţilor,Dumnezeul său. "Dumnezeu" este aici o traducere a lui
'Elohim (vezi vol I p. 170, 171). Psalmistul recunoaşte atotputernicia lui Dumnezeu. Literatura
ugaritică prezintă multe exemple în care 'el este intitulat "împărat".

3 DOAMNE, ascultă-mi glasul dimineaţa, dimineaţa când stau gata pregătit înaintea
Ta şi aştept.

Dimineaţa. Psalmistul îşi înalţă în mod regulat glasul în rugăciune, dimineaţă după dimineaţă, dar
în special cu ocazia aceasta, când e asaltat de duşmanii săi (vezi Psalm 55,17; 59,16; 88,13). Nu
există obicei mai bun ca obiceiul rugăciunii de dimineaţă, când - singur cu Dumnezeu - sufletul se
pregăteşte să-şi aducă la îndeplinire îndatoririle şi să înfrunte problemele unei zilei necunoscute.
"O clipă dimineaţa - o clipă nu mai mult
Mai bună-i ca o oră când ziua a trecut."
E bine să cultivăm deprinderea de a aduce cele dintâi roade ale stării noastre conştiente ca o jertfă
de dimineaţă lui Dumnezeu.
Gata pregătit[Îndrept-trad. Cornilescu]. Ebr. 'arak, literal "pus în rânduială". Cuvântul este folosit
pentru aşezarea lemnelor pe altar în Genesa 22,9 şi pentru aranjarea pe masă a pâinilor punerii
înainte (Exod 40,23). Rugăciunea psalmistului este un fel de jertfă de dimineaţă bine aranjată; ea
nu e adusă la îndeplinire în mod necugetat.
Aştept. Psalmistul aşteaptă un semn al îndurării lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea sa.
Compară cu îndemnul Mântuitorului: "vegheaţi şi rugaţi-vă" (Matei 26,41).

4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea iar cel rău nu-Ţi poate sta
în preajmă.

~ 17 ~
 Să-I placă răutatea. Dumnezeu este prea sfânt şi prea curat pentru a avea vreun rol în săvârşirea
planurilor oamenilor nelegiuiţi. Dacă le-ar fi arătat vreo bunăvoinţă, ar fi fost ca şi cum le-ar fi
îngăduit să vină în locuinţa Sa.
Sta în preajmă. Ebr. gur, literal "sălăşlui". Răul e personificat, ca şi când ar putea să locuiască
într-o casă. Cei care pot să locuiască împreună cu Dumnezeu sunt descrişi în Psalmul 15.

5 Nici lăudăroşii nu pot sta înaintea ochilor Tăi, iar Tu îi urăşti pe toţi cei ce
săvârşesc nelegiuirea
Lăudăroşii. Ebr. holelim, "lăudăroşi", cei mândri, cei obraznici, păcătoşii.
Nu pot sta. Dumnezeu nu va fi adeptul cauzei celor lăudăroşi (vezi Psalm 1,5). El urăşte toate
formele de nelegiuire; în psalmi "cei ce fac fărădelegea" [lucrătorii fărădelegii, KJV] sunt continuu
amintiţi ca întruchipare concretă a principiului răului.

6 şi-i dai pierzării pe cei ce rostesc minciuni. DOMNUL îi detestă pe oamenii setoşi
de sânge şi înşelători.
Cei ce rostesc minciuni. Vezi Psalm 4,2.
Destestă. Dumnezeu consideră într-atât că păcatul este o urâciune, încât nu poate trece cu vederea
prezenţa lui în păcătos. Aceia pe care Dumnezeu îi urăşte sunt de fapt "oamenii care varsă sânge şi
înşeală". Pluralul "bloods" [KJV] se referă la vărsarea de sânge sau la crimă (vezi Genesa
4,10). Duşmanii lui David sunt remarcaţi prin înşelătoriile şi crimele lor.

7 Eu însă, prin marea Ta îndurare b(Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de
peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă,
milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât
şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent,
se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui
YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri,
cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului;
peste tot în carte), voi intra în Casa Ta şi, în frică de Tine, mă voi prosterna cu faţa
spre Templul c(Ebr.: hehal, termen diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait);
peste tot în carte) Tău cel sfânt.
Eu însă. Un contrast puternic. Spre deosebire de cei nelegiuiţi, psalmistul simte o siguranţă
deplină când intră în casa lui Dumnezeu. Este dreptul lui.
Prin marea Ta îndurare. [Mulţimea îndurării Tale, KJV]. Copilul lui Dumnezeu e tot atât de
binevenit în casa lui Dumnezeu pe cât este de nepotrivită prezenţa acolo a celor nelegiuiţi. El e
sigur de ospitalitatea lui Dumnezeu. Aceasta este o încredere veritabilă de copil într-un Părinte
ceresc.
Frică. Expresia aceasta implică un profund respect la serviciul de închinare.
Prosterna. Literal, "mă plec până la pământ". Închinătorilor nu le era îngăduit să intre în sanctuar,
ci undeva aproape sau mai departe, se plecau cu faţa la pământ în direcţia locaşului lui Dumnezeu.
Templul. Ebr. hekal, un palat ca în Isaia 39,7; Daniel 1,4; sau un templu unde ar putea să
locuiască Dumnezeu. Hekal este folosit pentru ca nume pentru cortul care a precedat clădirea
Templului (1 Samuel 1,9; 3,3; 2 Samuel 22,7), precum şi templul lui Solomon (2 Regi 18,16; 23,4;
etc.). Aşadar, folosirea cuvântului hekal în versetul acesta nu e un argument, aşa cum susţin
anumiţi critici, că psalmul e de origine post-davidică. Observaţi de asemenea că în Psalm 27
sanctuarul este denumit şi "templu" (hekal) şi "cort" (ohel) (v. 6).
E de asemenea vrednic de notat că expresiile paralele casa (bayith) şi templul (hekal) care apar în
versetul acesta, se întâlnesc de repetate ori în literatura ugaritică (vezi p. 618) ca sinonime pentru
locul în care locuieşte o divinitate. Iată un exemplu tipic: "Atunci Anath s-a dus la casa ei (bt),
zeiţa a purces la templul (hkl) ei".

~ 18 ~
 În ritualul iudaic modern, Psalm 5,7 a fost ales să fie recitat când închinătorul intră în sinagogă.

8 DOAMNE, condu-mă cu dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Netezeşte

cărarea Ta înaintea mea!
9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor, iar lăuntrul le este plin de nimicire.
Gâtlejul le este un mormânt deschis; cu limbile lor ei înşală d(Sau: linguşesc).
Nimic adevărat. [Nu e credincioşie, KJV]. Ebr. nekonah, de la kun, care înseamnă "a fi puternic
întemeiat", "a fi vrednic de încredere". Vrăjmaşii sunt cu totul nedemni de încredere, ei sunt cu
totul mincinoşi şi vicleni. Absalom se dusese la Hebron invocând un pretext total neadevărat (vezi
2 Samuel 15,7-10).
Nimicire. [Nelegiuire, KJV]. Literal, "nimicire". În plus, gâtlejurile lor, ca nişte morminte
deschise, sunt gata să înghită fericirea altora. Pavel foloseşte pasajul acesta pentru a caracteriza
stricăciunea generală a omului (Romani 3,13). Mai departe, psalmistul se referă la un alt mădular
al trupului, limba, care este la fel de stricat (vezi Iacob 3,5-9). Descrierea aceasta pare potrivită
pentru trădarea lui Absalom şi a celor ce s-au răzvrătit împreună cu el (vezi 2 Samuel 15,1-6).

10 Osândeşte-i, Dumnezeule! Să cadă prin propriile lor uneltiri! Pentru multele lor
păcate, izgoneşte-i, căci s-au răzvrătit împotriva Ta!
Osândeşte-i. [Nimiceşte-i, KJV]. Ebr. 'asham, "a fi vinovat". În forma folosită aici, cuvântul
'asham înseamnă "a considera vinovat". Psalmistul doreşte ca Dumnezeu să-i trateze pe vrăjmaşii
săi ca pe nişte vinovaţi, lucru care neîndoios este adevărat. El cere ca ei "să cadă prin înseşi
sfaturile lor", adică înseşi planurile lor să fie mijloacele nimicirii lor (vezi Psalm 7,15.16;
Proverbe 26,27; 28,10.). Ideea aceasta se întâlneşte deseori în Vechiul Testament. Păcatul ajunge
la un moment dat propriul său nimicitor.

11 Să se bucure toţi cei ce-şi găsesc refugiul în Tine! Pe vecie să strige de bucurie!
Ocroteşte-i Tu, ca să strige de bucurie toţi cei ce iubesc Numele Tău.
Să se bucure. Vezi Psalm 2,12. Aceia care se încred în Dumnezeu au totdeauna prilej să se
bucure. Bucuria lor se manifestă prin strigăte. Ei se bucură deoarece Dumnezeu îi apără.
Psalmistul extinde propria sa bucurie pentru a-i cuprinde pe toţi ce se încred în Dumnezeu.
Să strige de bucurie. Creştinul devotat şi serios se va bucura de tot ce a descoperit Dumnezeu cu
privire la Sine. El îşi găseşte bucuria în Dumnezeu, în contemplarea însuşirilor Lui şi a dovezilor
iubirii Lui, în comuniunea cu El şi în slujire plină de iubire pentru El.
Numele. Adesea sinonim cu "persoană".

12 Căci Tu îi binecuvântezi pe cei drepţi, DOAMNE, iar bunăvoinţa Ta le ţine loc de

scut.
[Şi-l înconjori-trad. Cornilescu]. Sau "încoronezi".
Scut. Ebr. sinnah, un scut mare despre care se spune că acoperă tot corpul (nu magen din
Psalm 3,3). Aşa cum scutul este pus în jurul ostaşului în ziua luptei, tot aşa Dumnezeu le oferă
ocrotire deplină celor neprihăniţi. La încheierea psalmului, psalmistul îşi proclamă încrederea
totală în ocrotirea deplină a lui Dumnezeu. The Bay Psalm Book parafrazează versetul acesta
astfel: "Şi-l va încorona ca şi cu un scut, cu o acceptare plină de îndurare".
Cu o rugăciune de dimineaţă ca aceasta, psalmistul este gata să facă faţă atacurilor vrăjmaşilor
din timpul zilei. Spurgeon a remarcat bine: "Să dăm lui Dumnezeu dimineţile zilelor noastre şi
dimineaţa vieţii noastre. Rugăciunea ar trebui să fie cheia zilei şi lacătul nopţii. Închinarea ar
trebui să fie atât luceafărul de seară, cât şi luceafărul de dimineaţă. Dacă începem ziua bine, ne
vom da mai bine seama de prezenţa lui Dumnezeu în cursul orelor ei şi vom fi mai siguri că vom
ajunge la patul nostru seara liniştiţi şi încrezători în inima noastră."

~ 19 ~
 Comentarii Ellen G. White:

3�
�
ML 15, 1T 397
4.5 �
2T 351

Capitolul 6

~ 20 ~
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde, în
şeminit a(Indicaţie muzicală necunoscută, probabil octavă). Un psalm al
lui David.

1 DOAMNE, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta!

INTRODUCERE - Cel dintâi din cei 7 psalmi de penitenţă (6, 32, 38, 51, 102, 130 şi 143; vezi
p. 624), Psalmul 6 este profund personal. Maclaren zice: "Dacă pulsaţia unei dureri personale a
găsit vreodată lacrimi şi glas, aceasta este în psalmul acesta." Luther îl numea "o rugăciune de
penitenţă pentru sănătatea trupului şi a sufletului". În el psalmistul exprimă agonia trupească şi
chinul sufletului când e făcut să sufere de cei care susţin că Dumnezeu l-a părăsit. Cu toate că e pe
pragul morţii, el se roagă fierbinte cerând ajutor şi susţine cu tărie că Dumnezeu îl ascultă şi îl
mântuieşte. Ca şi Psalmul 3, acesta psalm prezintă o schimbare dramatică bruscă: în v. 8-10
melancolia profundă e preschimbată în bucurie intensă. Pentru descrierea unei experienţe la fel de
impresionante, vezi Psalmul 30.
În ce priveşte comentariul la preambul, vezi p. 616, 627.
Nu mă mustra[Nu mă pedepsi-trad. Cornilescu;Nu mă mustra, KJV]. Nenorocirea şi boala erau
considerate în vechime pedepse dumnezeieşti pentru păcat. În chinul lui sufletesc, psalmistul
consideră că Dumnezeu n-are plăcere de el şi de aceea îl mustră. Psalmistul se roagă ca mustrarea
lui binemeritată să fie cu îndurare, nu cu mânie (vezi Ieremia 10,24). În mod frecvent în Vechiul
Testament, scriitorul inspirat caracterizează atitudinile şi acţiunile Divinităţii în limbajul oamenilor
(vezi Psalm 2,4). În ebraică, ultimul cuvânt al v. 1 se sfârşeşte cu sunetul lung i. Sunetul acesta
predomină în întregul psalm, în special la sfârşitul multor versete, şi constituie o interesantă
asemănare de sunete numită asonanţă, care dă psalmului un ton de penitenţă (vezi p. 624).

2 Îndură-te de mine, DOAMNE, căci sunt slab! Vindecă-mă, DOAMNE, căci fiinţa-mi
b(Lit: oasele-mi) este îngrozită!
Sunt slab. Literal, "mă ofilesc". Verbul acesta este deseori aplicat la ofilirea plantelor (Isaia 16,8;
24,4.7; Ioel 1,12).
Vindecă-mă. O cerere directă de vindecare fizică, cu toate că nu e amintită o anumită boală.
Fiinţa-mi este îngrozită[Oasele îmi tremură-trad. Cornilescu]. Afirmaţia aceasta arată suferinţa
intensă, de moarte a scheletului corpului său; întregul său corp e chinuit de durere.

3 Sufletul mi-e îngrozit de tot, iar Tu, DOAMNE, până când întârzii?
Sufletul mi-e îngrozit de tot. Chiar mai mare decât durerea fizică este agonia sufletească.
Psalmistul nu e în stare să-şi elibereze mintea de gândul că are parte de neplăcerea lui Dumnezeu.
El exclamă îndurerat: "Doamne, până când?" ca şi cum, în încercarea de a exprima o rază de
speranţă în puterea lui Dumnezeu de vindecare, îşi dă seama brusc, în natura lui umană, de situaţia
disperată în care se află şi strigă: Cât va mai continua chinul acesta sufletesc, până voi afla
alinare?" (vezi Iov 7,2-4). I se pare că Dumnezeu l-a părăsit în boala lui. Creştinul poate afla
mângâiere în ideea că suferinţele pământeşti sunt neînsemnate când sunt comparate cu bucuria
cerului (vezi Romani 8,28; 2 Corinteni 4,17.18).

4 Întoarce-Te, DOAMNE, eliberează-mi sufletul, mântuieşte-mă din pricina îndurării

Tale,

Întoarce-te, Doamne. Psalmistul se roagă acum pentru eliberare. "Sufletul" este o expresie
idiomatică pentru pronumele personal "mine". Apelul acesta este către îndurarea lui Dumnezeu, ca
unul din atributele caracterului Lui (vezi Exod 34,6; Numeri 14,18; Psalm 86,15).
5 căci morţii nu Te mai pomenesc şi în Locuinţa Morţilor c(Ebr.: Şeol; peste tot în
carte) cine Te mai laudă?

~ 21 ~
 Pomenesc. Versetul acesta constituie o dovadă împotriva doctrinei unei stări intermediare
conştiente între moarte şi înviere (Psalm 88,10; 146,4; Isaia 38,18).

6 Sunt sleit de atâtea suspine! În fiecare noapte îmi scald patul şi-mi inund aşternutul
cu lacrimi.
Îmi inund aşternutul[Îmi stropesc aşternutul-trad. Cornilescu]. Neputând să doarmă, psalmistul
plânge "în fiecare noapte" (sau "toată noaptea") din cauza suferinţelor lui. Poetul se lasă în voia
hiperbolei puternice din v. 6,7 pentru a exprima intensitatea chinului său sufletesc. Se pare că este
istovit nu numai de chinul sufletesc, ci şi de o profundă frământare mentală. Dacă psalmul a
izvorât din necazul pricinuit de răzvrătirea lui Absalom, e uşor să ne dăm seama de chinul tatălui
lipsit de fiul său, înmărmurit de nerecunoştinţa mârşavă a odraslei sale (vezi bocetul lui David
pentru Absalom, 2 Samuel 18:33; 19:1-4).
Comparaţi cu descrierea plastică a lui David luată dintr-un poem religios ugarit (vezi p. 618):
"Seara, s-a prins cu mâinile de patul său în timp ce plângea şi a adormit în lacrimile sale".

7 Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare, mi-a slăbit vederea din pricina tuturor
vrăjmaşilor mei!
Tuturor vrăjmaşilor mei. Poate Absalom şi tovarăşii lui.

8 Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul, căci DOMNUL a auzit glasul
bocetului meu!
Depărtaţi-vă de la mine. Trecerea de la necaz la alinare nu e treptată, ci imediată. Lumina
izbucneşte în întuneric, ca şi când soarele s-ar fi aprins dintr-odată în întunericul unui miez de
noapte fără lună. Credinţa biruieşte. Prin credinţă, văzându-şi vrăjmaşii împrăştiaţi, psalmistul le
porunceşte să plece. Aceasta este credinţa în acţiune. Dumnezeu răspunde uneori rugăciunilor
noastre înainte ca noi să încetăm a ne ruga (vezi Isaia 65,24).
Domnul a auzit. Dumnezeu ascultă strigătul suferinţei şi îl consideră o rugăciune sinceră a
sufletului. Cuvintele nu sunt esenţiale în rugăciune. Lacrimile pot să exprime chinul sufletului
omenesc ce nu se poate demonstra prin cuvinte.

9 DOMNUL a auzit ruga mea, DOMNUL mi-a primit rugăciunea!

Domnul a auzit. Cât de natural e pentru un suflet credincios să devină tot mai puternic prin
repetarea gândurilor de asigurare şi de bucurie. Psalmistul scoate în evidenţă bucuria din v. 8.
Mi-a primit. Întrucât Dumnezeu a auzit rugăciunea lui, psalmistul se odihneşte fără teamă, ştiind
că Dumnezeu va asculta.

10 Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi; vor da înapoi şi
vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.
Nespus de îngroziţi. Ebr. bahal, cuvântul tradus "tremură" în v. 2 şi "îngrozit" în v.3. Psalmistul
se roagă ca vrăjmaşii lui - vrăjmaşii lui Dumnezeu - să fie făcuţi de ruşine în planurile lor. E
potrivit să se înalţe rugăciuni ca uneltirile oamenilor răi să fie zădărnicite.
Într-o clipă. Cu cât planurile oamenilor răi sunt nimicite mai curând cu atât mai bine. Psalmistul
se roagă ca vrăjmaşii săi să dea înapoi la dejucarea planurilor lor.
Psalmul 6 ar trebui să aducă o mângâiere specială celui care este lovit de o suferinţă puternică,
aparent nevindecabilă, fie ea fizică sau sufletească. "Rugăciunea schimbă lucrurile."

Comentarii Ellen G. White: 5 �;�;GC 546;8 �;4T 514.

Capitolul 7

~ 22 ~
Un şiggaion a[Termen cu sens nesigur, însemnând probabil un cântec cu un ritm
foarte dinamic. Mai apare la începutul psalmului lui Habacuc (Hab. 3:1)] al lui
David, pe care el l-a cântat DOMNULUI din pricina cuvintelor
beniamitului Cuş.

1 DOAMNE, Dumnezeul meu, în Tine îmi caut scăparea! Izbăveşte-mă de toţi

prigonitorii mei, scapă-mă,

INTRODUCERE -S-a spus că un moto potrivit pentru Psalmul 7 ar putea fi: "Nu va face ce e
bine Judecătorul a tot pământul?" Psalmistul se roagă să fie ocrotit de atacul vrăjmaşilor săi, deplin
încredinţat că legea de neschimbat a lui Dumnezeu îi mântuieşte pe cei drept şi îi pedepseşte pe cei
nelegiuiţi. El nu-şi recunoaşte păcatul - dacă a păcătuit, el a făcut-o din neştiinţă - în timp ce
vrăjmaşii săi au păcătuit complotând împotriva lui. El se roagă să fie eliberat, iar vrăjmaşii lui să
fie nimiciţi. Încheie cu o speranţă plină de încredere în răspunsul la rugăciunea sa ca apărare a
guvernării morale a lui Dumnezeu. Psalmul este cântat la sărbătoarea iudaică Purim, deoarece
celebrează răzbunarea asupra unui adversar (vezi Estera 9,13-32).
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628. Se pare, din conţinutul şi din tonul psalmului, că el
fusese cântat având în vedere ceva ce fusese spus sau făcut pentru a răni cu cruzime sentimentele
psalmistului şi pentru a nimici pacea sufletului său. Nu se ştie cine era Cuş. Talmudul spune că
Beniamitul Cuş este Saul, evocând astfel vrăjmăşia dintre David şi Saul. Totuşi, pare puţin
probabil ca David, cel cu inima largă, care a compus distinsele rânduri din 2 Samuel 1,17-27, să fi
folosit limbajul din Psalmul 7,14-16 cu referire la Saul. Poate că beniamitul acesta aparţinea
seminţiei lui Saul şi era unul din cei care au luat parte activă împotriva lui David.
Îmi caut scăparea. [Îmi pun încrederea, KJV]. Literal, "îmi caut scăparea". Psalmul începe cu o
mărturisire a încrederii (vezi Psalm 11,1; 16,1; 31,1; 71,1). În acest adăpost, mai sigur decât o
peşteră din munte, psalmistul se odihneşte în braţele lui Dumnezeu, rugându-se să scape de
următorii săi.

2 ca să nu mă sfâşie ca un leu, să nu mă rupă în bucăţi fără ca cineva să mă poată

scăpa!

Ca să nu mă sfâşie. "El" [subînţeles în română] este probabil Cuş Beniamitul (vezi introducerea
la Psalmul 7).
Ca un leu. Furia oarbă, fără motiv, a urmăritorilor psalmistului este comparată cu sălbăticia
instinctivă a unui leu. Păstorii şi agricultorii din Israel erau obişnuiţi cu atacurile fiarelor sălbatice
(vezi 1 Samuel 17,34-37).

3 DOAMNE, Dumnezeul meu, dacă am săvârşit aşa ceva, dacă este nedreptate în gura
mea,

Dacă am săvârşit aşa ceva. Compară v. 3-5 cu jurământul cuprins din Iov 31. Psalmistul îşi apără
cu pasiune nevinovăţia. Cuvintele lui sunt întrerupte de intensitatea emoţiilor sale. Vrăjmaşul s-ar
putea să fi acuzat pe psalmist că a luat în mod nedrept ceva de valoare ce nu-i aparţinea (vezi v. 4).
Se pare că era vorba de acuzaţie de vorbire de rău grosolană, defăimătoare (vezi 1 Samuel 24,12;
26,18).

4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, dacă mi-am jefuit
prigonitorul pe nedrept,

~ 23 ~
 Jefuit[Izbăvit-trad. Cornilescu]. Ebr. chalaş, care după unii autori, în forma folosită aici, poate să
însemne şi "a jefui", "a despuia". Dacă acesta este înţelesul lui urmărit, atunci aici este o referire la
acuzaţia vrăjmaşului (vezi 2 Samuel 22,20; Iov 36,15; Psalm 34,7; etc.) şi prin urmare redarea din
KJV (şi trad. Cornilescu) este de preferat. Potrivit cu această traducere, psalmistul obiectează că în
loc să tragă foloase de pe urma celui cu care "era în pace", făcuse tocmai invers: salvase pe omul
care era în luptă cu el (vezi 1 Samuel 24,4-7).

5 atunci fie ca duşmanul să mă urmărească şi să mă ajungă, să-mi calce viaţa în

picioare şi să-mi culce slava în ţărână! Sela

Fie ca duşmanul să mă urmărească. Limbajul prin care psalmistul invocă blestemul asupra
propriei persoane este limbajul unui om nevinovat tratat în modul cel mai crud. Acuzatul ar prefera
să fie anihilat decât să trăiască sub povara unei condamnări atât de grele. Accentul este puternic:
"să mă urmărească", "să mă ajungă", "să-mi calce viaţa la pământ" şi "slava mea în pulbere să mi-
o arunce".
Sela. [Selah, KJV]. vezi p. 629. Cuvântul ar putea să fie deosebit de potrivit aici. O pauză de un
fel oarecare ar putea să apară aici între abjurarea de mai sus şi rugăciunea următoare.

6 Ridică-Te, DOAMNE, în mânia Ta, scoală-Te din pricina furiei duşmanilor mei,
trezeşte-Te, Dumnezeul Meu, şi porunceşte o judecată!

Ridică-Te.Domnul este chemat să-Şi facă apariţia ca Judecător, gata să pedepsească pe aceia care
îl asupresc pe psalmist (vezi Psalm 3,7). El este invitat să ocupe în mod public locul de judecător.
Duşmanilor. Ideea unui singur potrivnic este lărgită ca să-i includă pe cei întovărăşiţi cu el sau
poate pe toţi vrăjmaşii lui David.
Judecată. David Îl roagă pe Dumnezeu să aducă asupra acestor vrăjmaşi pedeapsa pe care legea
Lui veşnică cere să fie adusă asupra tuturor celor care o încalcă. Vorbind, ca să zicem aşa, ca de la
om la om,David Îi cere lui Dumnezeu să apere principiile cârmuirii Lui morale(vezi Daniel 18,25).
Cât de dispus este omul să încerce să-L zorească pe Cel Atotputernic să-Şi aducă la îndeplinire
planurile! Compară cu experienţa lui Habacuc (cap. 1,1-2,4).

7 Adunarea popoarelor să Te înconjoare; stăpâneşte asupra ei din înălţime!

Asupra ei. [de dragul lor, KJV]. Aici KJV zice: "Astfel adunarea poporului Te va înconjura: de
dragul lor, deci, întoarce-te în înălţime." Îndreptăţirea de către Dumnezeu a legii Lui ar inspira
încredere în El şi poporul Lui s-ar aduna în jurul Lui pentru a-şi exprima recunoştinţa şi lauda.

8 Să judece DOMNUL popoarele! Judecă-mă, DOAMNE, şi pe mine; fă-mi după

dreptatea şi integritatea mea, o Preaînalte b(Sau: integritatea mea, care este în mine,
termenul tradus cu Preaînalte putând fi tradus şi cu: peste mine)!

După dreptatea…mea. [După dreptatea mea, KJV]. Lucrul acesta ar putea fi înţeles ca
referindu-se la cazul special în discuţie. Cu toate că întotdeauna ne-am putea simţi nevrednici de
mântuire, e potrivit ca atunci când suntem acuzaţi pe nedrept să ne rugăm ca, potrivit cu voia lui
Dumnezeu, să fim dovediţi nevinovaţi într-un anumit caz şi să fim declaraţi nevinovaţi de învinuiri
nedrepte. Cuvântul "nevinovăţie" (ebr., tom, de la rădăcina tamam, "a fi deplin") este echivalent cu
"neprihănirea" şi de asemenea poate fi înţeles ca referindu-se la acest caz particular.
9 Opreşte răutatea celor răi şi întăreşte-l pe cel drept, Tu, Care cercetezi inimile şi
rărunchii, Dumnezeule drept!

~ 24 ~
 Răutatea. Când un om vede cât de grav este păcatul într-un caz anume, el doreşte ca să se
sfârşească cu toate păcatele. E potrivit să ne rugăm să se sfârşească cu răul.
Inimile. Pe vremuri, expresia "inimă" era folosită pentru a desemna sediul gândurilor.
Rărunchii. Ebr. kelayoth, "rinichi", pe vremuri folosit pentru a desemna sediul emoţiilor,
sugerând sentimentele, intenţiile, scopurile cele mai ascunse ale sufletului. Expresia folosită aici
cercetarea inimii şi a rărunchilor - este adesea folosită pentru a descrie atotştiinţa lui Dumnezeu
(vezi Ieremia 11,20; Psalm 26,2; Apocalipsa 2,23).

10 Scutul meu este Dumnezeu, Mântuitorul celor cu inima cinstită.

Scutul. Ebr. magen, literal, "scut". Scutul psalmistului este încrederea lui în Dumnezeu ca Unul
care îl îndreptăţeşte pe cel nevinovat.
În ugaritică (vezi p. 618, 619) rădăcina mgn este folosită în sensul de "a implora" sau "a ruga".
Prin urmare, maginni, "scutul meu", ar trebui tradus "cererea mea stăruitoare", astfel încât
propoziţia să sune astfel: "cererea mea stăruitoare e la Dumnezeu".

11 Dumnezeu este un judecător drept, Dumnezeu se înverşunează împotriva celui

rău în fiecare zi.
Dumnezeu este un judecător drept. Versetele 11-16 descriu în mod plastic purtarea lui Dumnezeu
cu cei nelegiuiţi.
În fiecare zi. [În fiecare zi, KJV]. Ca şi cum ar dori să corecteze impresia falsă că Dumnezeu
fusese indiferent faţă de soarta lui şi că el Îl chemase să-l dezvinovăţească după ce Dumnezeu nu
făcuse lucrul acesta. Psalmistul afirmă acum clar că indignarea lui Dumnezeu faţă de cei nelegiuiţi
e constantă. El vede dreptatea constantă a lui Dumnezeu în orice vreme, în ciuda unor aparenţe
contrarii trecătoare. Creştinul ar trebui să fie atent ca nu cumva un caz singular de nedreptate
aparentă să creeze o părere generală, care pune la îndoială scopurile întemeiate ale lui Dumnezeu.

12 Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu, El Îşi ascute sabia, Îşi încordează
arcul şi-l ţinteşte.
Nu se întoarce. Legea că pedeapsa vine inevitabil asupra păcătosului care nu se pocăieşte este
clarificată prin reprezentarea lui Dumnezeu ca un războinic puternic care-şi pregăteşte armele
pentru pedepsirea celor nelegiuiţi (vezi Deuteronom 32,41-43).

13 Lui c(Pronumele se poate referi, fie la cel care nu se pocăieşte, fie la arc) îi
pregăteşte armele morţii, săgeţi aprinse îi pregăteşte.
Armele morţii. [Unelte ale morţii, KJV]. Mijloace de pedepsire.
Săgeţi aprinse. Ebr. doleqim, din rădăcina dalaq, "a se aprinde". De unde poate o aluzie la
obiceiul străvechi de a trimite săgeţi de foc asupra duşmanului pentru a le incendia tabăra şi a
produce răni corporale mai mari. Nimicirea preconizată e sigură.

14 Iată-l pe cel ce naşte răutate, zămisleşte necazul şi dă naştere înşelăciunii!

Naşte. Adică omul nelegiuit poartă o povară de nedreptate. Verbul cuprinde în sine cele două acte
indicate de următoarele verbe: "zămisleşte" şi "naşte". Săvârşirea răului e descrisă prin metafora
naşterii de copii (vezi Isaia 33,1; Iacov 1,15).

15 Sapă un puţ, îl adânceşte şi cade chiar el în groapa pe care a făcut-o.

~ 25 ~
 Sapă un puţ. Putem să ne închipuim cum un om sapă o groapă, iar pământul nisipos se prăbuşeşte
peste el, prinzându-l astfel în cursă în locul animalului sălbatic pe care spera să-l prindă.
Păcatul năuceşte pe păcătos. Răul e asemenea unui bumerang. Un exemplu impresionant din
Vechiul Testament de aplicare a acestui principiu se găseşte în viaţa lui Haman (vezi Estera 5,7;
Proverbe 26,27; Eclesiastul 10,8).

16 Necazul pe care-l provoacă se întoarce împotriva capului său şi violenţa lui se

răsfrânge asupra creştetului său.

Necazul. Adică răul pe care intenţiona să-l facă altora. Această declaraţie este o repetare în altă
formă a ideii exprimate în v. 14.15 (vezi Psalm 9,15; 35,8; 37,15).
Creştetului. Capul în sine sau creştetul capului. Ideea este că ce a planificat omul nelegiuit pentru
alţii va veni asupra lui. Cele două părţi ale acestui verset sunt un exemplu de paralelism sinonimic.
Cuvintele pentru "cap" şi "ţeastă" apar de repetate ori ca paralele în literatura ugaritică (vezi
p. 618.619).

17 Eu voi lăuda pe DOMNUL pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele DOMNULUI,
Cel Preaînalt.

Dreptatea Lui. Dreptatea divină se arată în reabilitarea şi eliberarea de către Dumnezeu a celui
nevinovat.
Numele. Aici, aşa cum se întâmplă de obicei în Vechiul Testament, "numele" reprezintă
persoana, uneori cu accent asupra naturii sau caracteristicii esenţiale a persoanei.
Preaînalt. Ebr. ?Elyon, "înălţat" (vezi vol. I, p. 173). David Îl preamăreşte pe Iehova care, datorită
dreptăţii Lui aplicate, S-a arătat a fi mai presus de toate celelalte fiinţe. O doxologie finală de acest
fel este tipică pentru mulţi psalmi. E bine ca meditaţia să se încheie cu laudă.

Comentarii Ellen G. White:

9�
�
GC 605; 3T 191

Capitolul 8

~ 26 ~
Pentru dirijor. De cântat în ghitit a(Termenul ghitit se poate referi la un
instrument cu coarde sau o melodie din Gat). Un psalm al lui David.

1 DOAMNE, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri! b(Sau: Ţi-ai înălţat slava mai presus de
ceruri!)

INTRODUCERE - Psalmul acesta este cel dintâi din psalmii dedicaţi naturii (vezi Psalmi 19, 29,
104 etc.) şi este o revelare a maiestăţii lui Dumnezeu în natură şi în viaţa omului. Această
"cuvântare a nopţii înstelate", aşa cum a fost denumit poemul, e o mărturie a faptului că poetul
evreu nu privea natura ca un scop în sine, ci totdeauna privea dincolo de natură, spre Dumnezeul
ei. Psalmul a fost numit şi un psalm de laudă a demnităţii omului. În el poetul stă sub baldachinul
cerului iluminat de lună şi împânzit cu stele, înmărmurit prin contemplarea capodoperei lui
Dumnezeu în natură. În prezenţa tuturor acestor vastităţi, înţelege dintr-odată lipsa de valoare a
bietului om. Totuşi, abia nutrit sentimentul acesta că este absorbit de gândul adevăratei demnităţi a
omului, care este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, având o natură puţin mai prejos decât
cea divină, cu toate lucrurile puse sub picioarele lui. Nu e de mirare că psalmistul, impresionat în
felul acesta de poziţia plină de demnitate pe care omul o deţine în univers, proslăveşte maiestatea
Creatorului său. Psalmul 8 etalează o formă literară încântătoare, care a fost numită "structură-
plic", în care ideea introductivă este repetată sau concluzionată la finele poemului (v. 1.9; cf.
Psalm 103 şi 104), versetele intermediare urmând să fie interpretate în lumina acestei idei.
Cu toate că nu se cunosc circumstanţele compunerii, nu e greu de închipuit că David a scris
această poezie aleasă în cursul uneia din nopţile vieţii lui de început, când păstor fiind, singur cu
oile lui, privea cerul înstelat şi simţea demnitate înrudirii cu Făcătorul său. Sau poate l-a compus
cândva mai târziu, reamintindu-şi încântarea provocate de astfel de experienţe timpurii.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.
Doamne. Ebr. Yahweh, nume dumnezeiesc. 'Elohim (Dumnezeu) şi Adonai (Domn) sunt titluri,
nu nume (vezi vol I, p. 171, 172).
Stăpânul. [Domnul, KJV]. Ebr. Adonai, "stăpân", "cârmuitor" (vezi vol I, p. 173). Combinaţia
celor două forme Îl desemnează pe Yahweh ca Stăpân îndreptăţit al creaturilor Sale.
Numele. Vezi Psalm 7,17. Prima parte a acestui psalm e repetată ca v. 9 la sfârşitul psalmului.
Întreg pământul. Psalmistul se adresează lui Dumnezeu nu ca o divinitate naţională, ci ca Domn
al universului. Vorbind în numele poporului, asociind-se cu fraţii săi, el zice "al nostru" şi nu "al
meu" (vezi Matei 6,9). Individul se cufundă în contemplarea maiestăţii lui Dumnezeu din ceruri.
Fie înălţată. [Care a pus, KJV]. Ebr. tanah, al cărui înţeles exact este nesigur. Unii au sugerat
sensul "a povesti". Traducerea RSV "cântat" nu poate fi obţinută din ebraică aşa cum se prezintă.
LXX traduce: "a fost înălţată". Ideea pare să fie că slava Lui e preamărită de fiinţele cereşti. Atunci
de ce să nu cânte muritorii slava lui Dumnezeu când contemplă măreţia lucrurilor create de El?

2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi ai întemeiat o fortăreaţă împotriva

duşmanilor Tăi, ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul.

Copiilor. De la ebr. 'olel, "copil", referindu-se aici la un băiat, la un copil sau la unul ca un copil.
A celor ce sunt alăptaţi. De la ebr. yoneq, "copil care suge" sau "cineva ca un prunc neînţărcat".
Ai întemeiat o fortăreaţă. [ai rânduit tărie, KJV]. Dumnezeu a folosit ca unelte ale puterii Sale pe
aceia care altminteri sunt tot atât de slabi ca nişte copilaşi sau prunci. Prin ei, El Şi-a arătat puterea
ca să astupe gura "vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare".
Să fie astfel reduşi la tăcere. [Să astâmperi, KJV]. Ebr. shabath, "a odihni", de la care derivă
cuvântul "sabat". Forma folosită aici înseamnă "a face să se odihnească", "a înceta", "a se lăsa de
ceva". Vrăjmaşul e pus să se lase de planurile sale.

~ 27 ~
 Isus a citat pasajul acesta (Matei 21,16) pentru a justifica osanalele copiilor din templu în faţa
obiecţiunilor cărturarilor şi fariseilor. Unii traducători văd în acest verset cheia întregului psalm.
După părerea lor, înţelesul este că bietul si neînsemnatul om este copilul creaţiunii şi, cu toate
acestea, Dumnezeu i-a dat putere să cârmuiască lumea în care el este o parte atât de neînsemnată.
În felul acesta i s-a oferit o demnitate şi o onoare mult mai mare decât restului creaţiunii pe care El
o guvernează.

3 Când privesc cerurile Tale, ceea ce au lucrat degetele Tale, luna şi stelele pe care
le-ai zidit, îmi zic:
Luna şi stelele. Psalmul acesta este produsul contemplării de către psalmist a cerului nopţii. Luna
şi stelele strălucesc. Soarele nu este amintit. Probabil că contemplarea cerului luminat de stelele
nopţii produce în inima omului o înfiorare şi uimire mai mari decât contemplarea cerurilor
luminate de soare, când priveliştile şi sunetele pământului distrag atenţia de la contemplarea unică.

4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?

Ce este omul? "Omul" vine din ebr. 'enosh, care denumeşte omul în fragilitatea şi slăbiciunea lui.
Când omul stă faţă în faţă cu vastitatea, misterul şi gloria cerurilor, aşa cum se văd noaptea, şi
începe să cugete la nemărginirea spaţiului şi numărul infinit de corpuri cereşti, probabil simte că e
un punct minuscul şi neînsemnat în univers. Dacă aceasta este reacţia muritorilor de rând
neînvăţaţi, cu cât trebuie să fie mai adevărată pentru acela care priveşte cerurile cu ajutorul
telescopului modern, în lumina cunoştinţelor tot mai multe ale astronomiei moderne!
Fiul omului. Ebr. ben-'adam, probabil accentuând natura pământească a omului ca fiind făcut din
pământ (vezi la Genesa 1,26; 2,7).
Să-Ţi pese de el. [Să-l cercetezi, KJV]. Ebr. paqad, un cuvânt care descrie nu numai actul
vizitării, dar şi ceea ce săvârşeşte vizitatorul prin această vizită. Prin urmare, cuvântul arată aici
purtarea de grijă al lui Dumnezeu pentru fiinţa omenească, îndurarea şi atenţia arătate faţă de om
(vezi Genesa 21,1). Pentru ce Dumnezeul cel veşnic, care are un univers de lumi care Îi solicită
atenţia, "să bage în seamă" pe omul pieritor? Pentru ce să onoreze El pe om, făcându-l vicerege al
pământului? Numai înţelegând valoarea unui suflet omenesc creat după chipul lui Dumnezeu poate
cineva să răspundă la aceste întrebări. Înţelegerea aceasta vine numai în urma aprecierii morţii
Mântuitorului pe cruce. "Valoarea omului e cunoscută numai mergând la Golgota. În taina crucii
lui Hristos putem avea o apreciere a omului." (2 T 643, 635).
Oricât de importantă ar fi descoperirea lui Dumnezeu în natura din jur, descoperirea lui
Dumnezeu în viaţa omenească este mai însemnată. Mărimea şi întinderea nu sunt criterii în ce
priveşte valoarea. S-a zis că ochiul şi creierul care văd cerurile fizice sunt mai minunate decât
cerurile care sunt văzute prin cel mai puternic telescop.

5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu c(Ebr.: elohim, termen care
poate avea sensurile următoare: Dumnezeu, dumnezei, fiinţe cereşti (îngeri) sau
judecători; vezi LXX şi Evrei 2:7) şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
Decât Dumnezeu. [Decât îngerii, KJV]. Ebr. me'elohim, literal, "decât Dumnezeu". Targumii,
LXX, Siriaca şi citatul versetului acestuia în Evrei 2,7 zic "îngeri" în loc de "Dumnezeu". Totuşi,
versiunile greceşti Aquila, Symmachus şi Therdotion, ca şi Vulgata, reţin traducerea "Dumnezeu".
S-a presupus că 'Elohim s-ar putea aplica la oameni sau la îngeri(vezi Exod 21,6;Psalm 82,1;vol. I,
p. 171) . Gesenius redă textul astfel: "Ai făcut ca el să dorească doar puţin din Dumnezeu" adică,
"l-ai făcut numai cu puţin mai prejos decât Dumnezeu" (vezi Genesa 1,26). Fie că citim "decât
îngerii" (GC 511) fie "decât Dumnezeu", omul este arătat ca fiind pe o treaptă mult mai înaltă
decât regnul animal datorită înrudirii lui cu Dumnezeu. Totuşi, în cel mai bun caz, omul pieritor e
mult inferior faţă de Dumnezeul cel infinit. Vezi mai mult la Evrei 2,7.
Cu slavă şi cu cinste. Ca împărat şi cârmuitor al pământului, omul se împărtăşeşte de atributele
lui Dumnezeu (vezi Psalm 29,1; 104,1; 145,5), care este Împăratul universului.

~ 28 ~
6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale; i-ai pus totul sub picioare:
Să domnească. Vezi Genesa 1,26.28. Omul este un împărat pământesc, cu teritoriu şi supuşi.
Stăpânirea aceasta, dată lui la creaţiune, n-a fost niciodată pierdută în totalitate. Totuşi, Satana a
preluat temporar stăpânirea şi o va preda numai când va fi constrâns să facă lucrul acesta, la
sfârşitul timpului (vezi Apocalipsa 11,15; cf. Daniel 7,13.14.18.22.27).
Totul. Acestea sunt explicate în v. 7 şi 8 (vezi Genesa 1). Pavel extinde sensul: "toate lucrurile",
astfel încât să arate că, prin biruinţa lui Isus Hristos, omul va recâştiga stăpânirea pe care a pierdut-
o (Evrei 2,6-18). Prin Hristos omul e capabil să fie stăpân peste sine, peste rangurile inferioare ale
creaţiunii şi peste semenii săi, în supunere reciprocă faţă de stăpânirea lui Hristos.

7 oi şi boi deopotrivă, chiar şi fiarele câmpului;

Oi şi boi. Turmele şi cirezile care servesc ca animale de povară şi de fermă (Genesa 1,26).
Fiarele câmpului. Animale care umblă în libertate; multe din animalele domestice de azi au fost
cândva sălbatice. Supunerea şi domesticirea lor prin puterea omului sunt o dovadă semnificativă că
Dumnezeu i-a pus toate "sub picioarele lui".

8 păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile mărilor.

Păsările. Vezi Genesa 1,26; 9,2.
Peştii. Vezi Genesa 1,26; 9,2.
Căile mărilor. Un studiu al oceanografiei descoperă contururi ale fundului oceanului care sunt
magistrale pentru făpturile mării pe care să le parcurgă.

9 DOAMNE, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Cât de maiestuos! Se repetă afirmaţia din v. 1. Contemplarea maiestăţii lui Dumnezeu şi a
demnităţii omului ca reprezentat al Lui conduce la adorare.
Versetele 1 şi 9 alcătuiesc împreună cele două părţi ale unei structuri poetice care a fost numită
"plic", deoarece încorporează ideea intermediară. Versetele 2-8 ilustrează sentimentele exprimate
în v. 1 şi 9.

Comentarii Ellen G. White:

3�
�
ML 39; 2T 580
3.4 �
3T 377
5�
GC 511; 3 T 50, 568; 4 T 416
5.6 �
PP 50
6�
CS 17
6-8 �
PP 45
9�
3T 377
Capitolul 9

~ 29 ~
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului”. Un psalm a(Psalmii 9 şi
10 au fost, probabil, la origini, un singur poem în acrostih (fiecare strofă
începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor); în LXX Psalmul 9
şi 10 constituie un singur psalm) al lui David.

1 Te voi lăuda, DOAMNE, din toată inima mea, voi povesti toate minunile Tale.

INTRODUCERE. -Psalm 9 a fost numit "o cântare de mulţumire". Poemul Îl preamăreşte pe

Dumnezeu ca Judecător drept, care îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi şi îi apără pe cei apăsaţi. Doar un
singur verset (v. 13) întrerupe, cu un ton sinistru, succesiunea de tonuri triumfătoare care
alcătuiesc această cântare. Psalmul acesta este primul din grupa psalmilor-acrostih sau alfabetici
(Psalmii 9; 10; 25; 34; 37; 111; 112; 119; 145), cu toate că forma de acrostih din el nu e urmărită
în mod strict, ca în oricare alţi psalmi din grup. Fiecare vers al primei strofe începe cu 'aleph,
prima literă a alfabetului ebraic. Apoi doar primul vers al fiecărei strofe respectă regula şi chiar şi
atunci cu o oarecare abatere. În mod absolut regulat, în subîmpărţirile lui, psalmul constă din 10
strofe egale. După cum se obişnuieşte în psalmii-acrostih, ideea este prezentată prin repetare în
diferitele ei aspecte, fără o dezvoltare sau o succesiune remarcabilă în organizarea ideilor. Unii
sugerează că 2 Samuel 8 oferă o bază corespunzătoare pentru psalm, cu toate că psalmul nu
cuprinde nici o referire specifică la vreun incident istoric. Unele manuscrise ebraice, LXX şi
Vulgata leagă Psalmii 9 şi 10 într-un singur psalm. Vezi p. 625.
Cu privire al preambul, vezi p. 616, 628.
Din toată inima mea. Psalmul începe prin prezentarea unei dispoziţii sufleteşti de cea mai
profundă recunoştinţă. Aici nu există afecţiune împărţită. Toate puterile psalmistului sunt folosite
pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu. Mai mult, exprimarea recunoştinţei este sinceră, din toată
inima, găsindu-şi o cale de manifestare nici pe departe doar prin slujirea cu buzele.
Toate minunile Tale. Psalmistul e pururi plin de râvnă pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu pentru
toate binecuvântările Lui faţă de el, nu doar pentru eliberările care constituie cauza imediată de
proslăvire. Sunt amintite în v. 3-5 anumite intervenţii divine.

2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine, voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte!

Voi cânta. Ebr. zamar, rădăcina substantivului mizmor, "psalm". Zamar înseamnă şi "a cânta din
gură" şi "a cânta dintr-un instrument".
Preaînalte. Ebr. ?Elyon (vezi la Psalm 7,17). Dumnezeu este Suveranul lumii.

3 Duşmanii mei dau înapoi, se poticnesc şi pier dinaintea Ta,

Dinaintea Ta. Când Dumnezeu Se arată, duşmanul se prăbuşeşte. Ceea ce dă biruinţa este
manifestarea puterii lui Dumnezeu.

4 căci Tu ai judecat cauza mea şi mi-ai făcut dreptate; ai şezut pe tron ca Unul Care
judeci cu dreptate.

Cauza mea şi mi-ai făcut dreptate. Dumnezeu apărase cauza cea dreaptă. El este Cel care
reabilitează.
Ai şezut. Imaginea este aceea a unui judecător care stă pe scaunul lui (vezi v. 7), hotărând asupra
meritelor cazului. Decizia Lui e în favoarea psalmistului.
5 Tu ai mustrat neamurile şi l-ai nimicit pe cel rău; le-ai şters numele pentru veci de
veci.

~ 30 ~
 Neamurile. Ebr. goyim, "naţiuni" (vezi la Psalm 2,1).
Le-ai şters numele. Când o naţiune este cucerită, numele ei încetează să mai fie înscris printre
împărăţiile pământului.

6 Duşmanul a sfârşit în ruine veşnice! I-ai smuls cetăţile şi ai dat uitării amintirea
lor.
Duşmanul a sfârşit.[O, tu vrăjmaşule, KJV]. Primul vers al versetului spune literal: "Vrăjmaşul -
ei vor fi terminaţi [mistuiţi] - pustiiri veşnice ". Versetul este un tablou al nimicirii depline a
duşmanului.

7 DOMNUL însă va trona pe vecie! El Îşi pregăteşte tronul pentru judecată.

Domnul însă. În textul ebraic, v. 6 se sfârşeşte cu hemmah. Cuvântul rămâne netradus în cele mai
multe versiuni, deoarece sensul lui, "ei", nu poate fi încadrat în context. Din dovezile ugaritice
(vezi p. 618), cunoaştem acum că hemmah avea şi sensul de "iată". Dacă acesta este sensul şi aici,
hemmah ar trebui să stea la începutul v. 7, făcând prima parte a acestui verset să sune astfel: "Iată,
Domnul va dăinui în veci". Plasând semnul de punctuaţie, care nu exista pe vremea psalmistului,
înainte şi nu după hemmah, aranjarea în formă de acrostih a psalmului este îmbunătăţită.
Rearanjarea face ca v. 7 să înceapă cu litera ebraică he, lucru care nu se întâmplă în textul ebraic.
Trona. [Dăinuieşte, KJV]. Literal, "e înscăunat". În contrast evident cu pustiirea din v. 6,
Dumnezeu rămâne pururi înscăunat pe tronul de judecată, judecând cu dreptate. "Totul se
schimbă-n jur şi-i pieritor; Tu, care nu Te schimbi, fi-mi protector."

8 El va judeca lumea cu dreptate, va cântări neamurile cu nepărtinire.

Va jdueca lumea. Compară cu Apocalipsa 20,12.13. Aşa cum Dumnezeu S-a arătat ca un
Judecător drept, în cazul care formează baza de pornire a psalmului, tot aşa va face El la judecata
finală. Versetele 7 şi 8, care alcătuiesc strofa a patra, nu respectă tiparul de acrostih.

9 DOMNUL este o întăritură pentru cel asuprit, o întăritură în vremuri de necaz.

Întăritură. Ebr. miśgab, "o înălţime sigură" (vezi Psalm 18,2; 46,7; 48,3).

10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te
caută, DOAMNE!
Cunosc Numele Tău. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. A cunoaşte Numele lui Dumnezeu înseamnă a
cunoaşte caracterul Lui.
Se încred. Fiind un Dumnezeu al legii, putem avea încredere în El că va acţiona cu dreptate (vezi
Psalm 62,8; 64,10; 111,5).
Nu-i părăseşti. S-ar putea ca oamenii să-L părăsească pe Dumnezeu, dar El nu-i părăseşte
niciodată pe copiii Lui credincioşi.

11 Cântaţi DOMNULUI, Care este întronat în Sion! Vestiţi printre popoare isprăvile
Lui!
Cântaţi. Având în vedere caracterul sfânt al lui Dumnezeu şi bunătatea Lui faţă de oameni,
psalmistul invită şi pe alţii să-L laude pe Dumnezeu împreună cu el.
Sion. Vezi la Psalm 2,6; cf. Psalm 3,4; 5,7.
Printre popoare. Căile minunate al lui Dumnezeu faţă de Israel trebuie să fie proclamate în faţa
tuturor naţiunilor, ca şi ele să-L poată recunoaşte pe Dumnezeu şi să se bucure de protecţia Lui.
Îndurarea lui Dumnezeu nu era menită doar pentru Israel (vezi Psalm 105,1). Ideea acesta apare
pretutindeni în psalmi. Dacă Israel ar fi învăţat lecţia aceasta, exclusivitatea rigidă practicată de
farisei n-ar fi existat niciodată.

~ 31 ~
12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte şi nu trece cu vederea
strigătul sărmanilor.
Răzbună. Compară cu Geneza 9:5, unde verbul ebraic corespunzător lui "răzbună" este tradus
"cere înapoi". Dumnezeu este înfăţişat ca unul care porneşte să-l pedepsească pe vinovat. Crima
este o faptă extrem de nelegiuită în faţa Cerului. Dumnezeu, Cel care răzbună sânge, nu poate
trece cu vederea luarea vieţii omeneşti (vezi Genesa 4,10). El este ruda cea mai apropiată a lui
Israel, care S-a legat să aducă răzbunarea pentru vărsarea sângelui nevinovat (vezi la Rut 2,20).

13 Îndură-te de mine, DOAMNE, uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc

duşmanii mei! Ridică-mă de la porţile morţii!
Porţile morţii. Evreii puneau în legătură moartea cu she'ol, lăcaşul simbolic al celor morţi,
imaginat în limbaj poetic ca un loc care avea la intrare porţi (Isaia 38,10). În concepţia
babiloniană, she'ol era o cetate înconjurată cu 7 ziduri, cu 7 porţi, cu zăvoare duble pentru a opri
pe morţi să meargă pe pământul celor vii. Psalmistul simţea că ajunsese atât de aproape de porţile
morţii, încât numai Dumnezeu putea să-l scape; tot aşa acum, în primejdia prezentă, priveşte la El
pentru scăpare. Expresia "porţile morţii" apare şi în Psalm 107,18. În tot Psalmul 9, doar v. 13
întrerupe succesiunea de declaraţii triumfătoare.

14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului, mă voi veseli de
mântuirea Ta!
Voi vesti. Întrucât morţii nu pot să-L laude pe Dumnezeu (Psalm 88,10-12; 115,17), psalmistul Îl
roagă pe Dumnezeu să-l scape ca să-L poată lăuda în mijlocul celor vii.
Porţile. În contrast cu "porţile morţii" (v. 13), porţile acestea sunt la intrarea în cetate, unde
poporul adunat făcea schimb de veşti (un înlocuitor vechi pentru ziar). Era un loc potrivit pentru
reclamă (agora grecilor, forumul romanilor).
Fiicei Sionului. Locuitorii Ierusalimului; Sionul sau Ierusalimul fiind considerat cetatea mamă.
Apariţia numelui "Sion" aici şi în v. 11 de mai sus arată că psalmul trebuie să fi fost compus după
ce Sionul sau Ierusalimul devenise capitala regatului şi sediul serviciilor de închinare.

15 Neamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o; chiar în laţul pe care l-au
pus li se va prinde piciorul.
Neamurile. [Păgânii, KJV]. Naţiunile idolatre înarmate şi pornite împotriva psalmistului (vezi la
Psalm 2,1; 9,5).
Groapa. Expresia aceasta şi următoarea prezintă aceeaşi idee ca Psalmul 7,15. Două mijloace de
prindere a vânatului sunt folosite ca imagini sugestive. Ideea este repetată în v. 16 de mai jos.
Pedeapsa e pe măsura crimei.

16 DOMNUL Se descoperă şi face judecată b(Sau: făcând judecată); Cel rău este
prins în cursa pusă de înseşi mâinile lui. Higgaion c(Meditaţie, probabil un
interludiu muzical, ca şi Sela). Sela
Domnul Se descoperă şi face judecată. [Domnul este cunoscut prin judecata pe care o face, KJV].
Îngăduind ca răutatea neamurilor să se întoarcă împotriva lor, puterea salvatoare a lui Dumnezeu
s-a manifestat înaintea tuturor.
Mâinile lui. Compară cu v. 15 şi cu Psalm 7,15.
Higgaion[Joc de instrumente-trad. Cornilescu;Higgaion, KJV]. Cuvântul higgaion nu este găsit în
alţi psalmi decât în Psalmul 19:14, unde e tradus "cugete", şi în Psalmul 92:3, unde e tradus
"sunete" ["sunete solemne", KJV]. Cuvântul are un înţeles îndoielnic, şi e dificil de explicat
inserarea termenului în acest punct al poemului. Ar putea fi o indicare fie a unui sunet muzical, fie
a unui interludiu în interpretarea lui în public.

~ 32 ~
 Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor, împreună cu toate neamurile care uită de
Dumnezeu.
Se întorc. Acelaşi verb ebraic este tradus "dau înapoi" în v. 3.

18 Dar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna, nici nu-i lasă pe cei umili fără
nădejde.
Uită. Un joc de cuvinte cu "uită" din v. 17. Dumnezeu nu îi va uita pe aceia care au nevoie de
eliberarea şi ocrotirea Lui.
Cel sărman. Acest cuvânt şi cuvântul "sărmani" din a doua jumătate a versetului îi indică nu doar
pe aceia care suferă de sărăcie, ci şi pe aceia care sunt victime ale exploatării (vezi la v. 12). Faptul
că Dumnezeu Se îngrijeşte îndeosebi de cei săraci şi nevoiaşi este unul din marile adevăruri ale
Vechiului Testament.
Nădejde. [Aşteptarea, KJV]. Dor aprins de a fi eliberat. Săracii şi nevoiaşii nu vor fi totdeauna
dezamăgiţi.

19 Ridică-Te, DOAMNE, să nu biruie omul! Să fie judecate neamurile înaintea Ta!

Ridică-Te, Doamne. Psalmistul apelează solemn la Dumnezeu de a-Şi ocupa locul de Judecător
puternic (vezi la Psalm 3,7).
Omul. Ebr. 'enosh, "omul" în slăbiciunea şi neputinţa sa, în contrast izbitor cu Dumnezeu,
Judecătorul cel puternic (vezi la Psalmi 8,4).
Înaintea. De la Ebraicul paneh, literal "faţă". Ugariticul (vezi p. 618) pn înseamnă şi faţă, dar în
plus e folosit cu sensul de "voinţă" sau "scop", o definiţie pe care o împarte cu canaanitul pânu din
scrisorile de la Amarna (vezi vol. I, p. 105, 106). Prin urmare, aici şi în anumite alte pasaje
(Psalm 21:9, unde este tradus "mânie"; Psalm 80,16; 82,2, unde este tradus "faţă", paneh ar trebui
să fie poate tradus "voinţă". O asemenea traducere ar face textul să sune astfel: "Neamurile să fie
judecate după voia Ta."

20 Pune groaza în ei, DOAMNE, să recunoască neamurile că sunt numai nişte

oameni. Sela
Groaza. Ebr. morah, ale cărui consoane reprezintă cuvântul pentru "învăţător". LXX şi Siriaca
adoptă această redare. Alţii privesc morah ca fiind o ortografiere greşită a lui me'erah, "blestem",
care dă traducerea "locul blestemului asupra lor".
Oameni. Ebr 'enosh, acelaşi cuvânt ca în v. 19. Poemul se încheie cu un accent asupra ideii de
slăbiciune a omului în faţa Judecătorului a tot pământul.

Comentarii Ellen G. White: 1 �;�;3T 377;5.6 �;GC 545; PP 341;9.10 �;Ed 257;15 �;
PP 456;20 �;PK 429 .

Capitolul 10

~ 33 ~
1 De ce stai departe, DOAMNE, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

INTRODUCERE. - În 4 manuscrise ebraice, în versiunile LXX şi Vulgata, Psalmi 9 şi 10 sunt

uniţi într-un singur psalm, care este numerotat 9. Cei 2 psalmi sunt asemănători prin descrierea
duşmanilor lui Dumnezeu, dar în Psalm 10, duşmanii îi asupresc pe fraţii lor mai săraci din
cuprinsul naţiunii Israel. Totodată, în timp ce Psalm 9 abundă în laudă şi mulţumire, Psalm 10
reprezintă un apel către Dumnezeu ca să îi răzbune pe cei asupriţi şi să îi nimicească pe asupritorii
lor. Psalmul prezintă o oarecare organizare sub formă de acrostih. Ca şi Psalm 9, Psalmul 10 este
regulat în subîmpărţirile lui: sunt 10 strofe, primele 6 caracterizându-i pe duşmani, ultimele 4
apelând la Dumnezeu pentru eliberare (vezi pag. 625).
Departe. Psalmul începe cu imaginea dramatică al aparentei indiferenţe a lui Dumnezeu faţă de
necazul psalmistului, chiar în momentul când intervenţia Lui ar fi cel mai mult de dorit.

2 Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a

urzit.

Urmăreşte. [Persecută, KJV]. Ebr. dalaq, tradus "a urmări cu atâta înverşunare" în Genesa 31,36
şi "a fugări" în Plângeri 4,19. A doua parte a versetului este o cerere ca să se facă dreptate (vezi la
Psalm 7,15.16). Cererea extinsă pentru intervenţia lui Dumnezeu începe la v. 12.
Îngâmfare. Versetele 2-11 prezintă într-o înşiruire extraordinară caracteristicile duşmanilor.

3 Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi
dispreţuindu-L pe DOMNUL.

Dorinţele sufletului său. El se făleşte cu dorinţele rele ale inimii lui. El se făleşte că obţine tot ce
doreşte.
Binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L. [Binecuvântează pe lacom, KJV]. E dificil de
tradus acest verset din ebraică. RSV redă acest rând: "omul lacom de câştig blestemă şi leapădă pe
Domnul."Cuvântul pentru "binecuvântează" [RSV] uneori înseamnă "a blestema" (vezi la Iov 1,5),
dar e discutabil dacă aici are sensul acesta. Cuvântul tradus "răpitorul" ["lacomul" KJV] vine din
rădăcina ebraică care înseamnă "a distruge", de unde "a trage un folos mare". Isus avertiza: "Păziţi-
vă de orice fel de lăcomie!" (Luca 12,15). Noi tindem să punem accent pe păcatele trupului, uitând
că instinctul de a strânge poate deveni tot atât de rău, de pervertit şi de neînfrânt ca şi pofta
trupului. Lăcomia este idolatrie(Coloseni 3,5; cf. Exod 20,17).Dispreţul faţă de Dumnezeu al
omului rău este adesea arătat în versetele următoare.

4 În mândria şi în ura lui, cel rău nu-L caută pe Dumnezeu; „Nu există Dumnezeu!”
gândeşte el tot timpul.

În mândria şi în ura lui. [Trufia feţei sale, KJV]. Mândria se vede pe faţă.
„Nu există Dumnezeu!”gândeşte el tot timpul[Dumnezeu nu este în toate gândurile lui, KJV].
Literal, "inexistenţa lui Dumnezeu, toate gândurile lui." RSV traduce expresia aceasta: "toate
gândurile lui sunt: Nu există Dumnezeu". Ideea exprimată aici nu arată neapărat că nelegiuitul
tăgăduieşte existenţa lui Dumnezeu, ci că el nu ţine seama de Dumnezeu. Totuşi, astăzi este
adevărat că nelegiuitul încearcă să creadă că nu există Dumnezeu. Prin afirmarea constantă a ideii
acesteia practic face din el un ateu, deşi e discutabil dacă este posibil într-adevăr ca un om să fie
ateu absolut. Nelegiuitul se poartă ca şi cum nu ar fi Dumnezeu, tăgăduind astfel existenţa Lui.
Versetul 11 arată că el are ceva idei cu privire la Dumnezeu.

~ 34 ~
5 Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă
cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.
Sunt prospere[Purtarea lui e întotdeauna stricăcioasă, KJV]. Verbul ebraic poate să însemne şi
"a ţine". Datorită succesului lui în săvârşirea răului, nelegiuitul îşi închipuie că succesul lui va
continua în felul acesta şi că poate să-şi continue lucrarea nelegiuită fără a fi pedepsit. Prea adesea,
aceia care-l observă gândesc la fel (vezi Iov 12,6; Ieremia 12,1). Aceasta este una din marile
probleme tratate de scriitorii Vechiului Testament.
Departe. El gândeşte că Dumnezeu este prea departe ca să Se ocupe de pedepsirea lui.

6 El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!”

7 Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai
necaz şi nelegiuire.
Sub limba. Adică, gata să fie rostite. Psalmistul începe acum să numească faptele făţişe ale celui
nelegiuit.

8 El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel

nevinovat; îşi urmăreşte victimele.
Aşezărilor. Acestea s-ar putea referi la aşezările omeneşti care nu sunt ocrotite cu ziduri, precum
locuinţele şi fermele, ridicate în jurul unui spaţiu deschis, sau taberele triburilor nomade expuse
atacului (vezi Levitic 25,31). Nelegiuitul pândeşte în apropierea unor asemenea locuri pentru a
jefui pe nefericiţii care vin sau pleacă.

9 Pândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă
pe sărman şi să-l atragă în cursa lui.
Ca leul. Omul nelegiuit îşi maschează scopurile şi sare deodată asupra victimei sale când nu are
şanse de scăpare.
Cursa. Scena se schimbă prezentând un vânător care îşi aşează capcana şi aruncă laţul pe
neaşteptate asupra victimei sale nenorocite. Tendinţe ca aceasta de a trece brusc de la o imagine la
alta sunt un factor caracteristic al literaturii ebraice.

10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

11 El îşi spune: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!”
El îşi spune. Omul nelegiuit acţionează ca şi cum Dumnezeu nu ar lua seama la el (vezi la v. 4).
Recunoaşterea faptului că Dumnezeu vede ar trebui să fie una din cele mai puternice arme ale
omului împotriva răului. Versetele 1-11 nu urmăresc cu regularitate tiparul de acrostih început în
Psalm 9. Versetele 12-18 aleg ultimele 4 litere ale alfabetului.

12 Ridică-Te, DOAMNE Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

Nu-i uita. Cuvântul acesta prinde ideea de "a uita" din v. 11. Începând cu v. 12 nemulţumirile şi
plângerile din v.1-11 fac loc unei note de mulţumire, triumf şi încredere liniştită în Dumnezeu.

13 Oare de ce-L urăşte cel rău pe Dumnezeu? De ce îşi zice: „Tu nu judeci!”?
De ce? Susţinând onoarea lui Dumnezeu ca judecător, psalmistul Îl imploră pe Domnul să
reacţioneze la lăudăroşenia celui nelegiuit (vezi la Psalm 7,15.16).
Tu nu judeci. Credinţa că nu va există o zi a socotelilor finale explică mare parte din răul din
lume. Convingerea că ziua judecăţii vine, că Dumnezeu va fi Judecător, este în ea însăşi o piedică
pentru rău.

~ 35 ~
14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este
încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.
Tu însă vezi. Credinţa arogantă a omului nelegiuit, care neagă faptul că Dumnezeu urmăreşte
căile omului rău, este tăgăduită hotărât de către psalmist. De aceea, omul sărac poate să-şi
încredinţeze liniştit cauza în mâinile lui Dumnezeu, fiind pe deplin sigur că se va face dreptate.
Orfanului. Un simbol al celor care sunt o pradă uşoară pentru cei lacomi şi care au, aşadar, nevoie
de ajutorul lui Dumnezeu. Acest cuvânt apare ca un simbol de felul acesta în special în
Deuteronom, Iov şi Psalmi.

15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor,
ca să nu mai fie de găsit!
Braţul. Prin metonimie, un simbol al puterii.
Ca să nu mai fie de găsit. [Până când n-o mai găseşti, KJV]. Până într-atât încât nici chiar
Dumnezeu, cu puterea Lui divină de cercetare, să nu poată găsi vreo urmă de rău. Dumnezeu e
rugat să pedepsească crima aşa încât să nu mai poată fi repetată.

16 DOMNUL este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!
Domnul este Împărat. Ca Împărat, Dumnezeu trebuie să administreze dreptatea. El a pricinuit
nimicirea păgânilor (Psalm 9); nelegiuiţii din Israel vor fi şi ei pedepsiţi. Versetul este un exemplu
clar de paralelism antitetic (vezi p. 24).

17 Tu, DOAMNE, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi

urechea la cererea lor,
Celor sărmani. Dorinţa celui smerit este de a fi scăpat de oprimare.
Întăreşti. Ebr. kum, "a fi tare", "a fi puternic fundamentat".

18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână,
să nu mai insufle groaza.
Orfanului. Vezi la v. 14.
Omul. Ebr. 'enosh (vezi la Psalm 8,4; 9,19).
Din ţărână. E aici un joc de cuvinte, în limba ebraică cuvintele pentru "a apăsa" şi "pământ"
având identice două din cele 3 consoane. Pentru ce o făptură din pământ să calce în picioare
drepturile semenilor ei sau să pretindă că e superioară egalilor săi?
Psalmul se sfârşeşte cu o notă de deplină încredere în răzbunarea de către Dumnezeu a celor
apăsaţi. Credinţa consideră lucrul acesta deja înfăptuit.
Vezi harta următoare.

Comentarii Ellen G. White:

3�
�
CS 26
4�
CT 64; FE 414; 1T 496; 2T 144; 5T 402; 9T 12
9�
AH 72; EW 105

~ 36 ~
Capitolul 11

Pentru dirijor. Al lui David.

1 La DOMNUL găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri ca o
pasăre”?
INTRODUCERE. -Fugar în pustia Zif, David a fost încurajat de o vizită neaşteptată a lui Ionatan.
Cei 2 bărbaţi au discutat şi "au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului" (1
Samuel 23,16-18). După vizită, David a cântat Psalmul 11 (vezi PP 660, 661). Prin psalmul acesta,
David şi-a exprimat încrederea neclintită în ocrotirea lui Dumnezeu într-un timp când viaţa lui era
ameninţată şi era forţat să ducă o viaţă de fugar. Ca formă, psalmul prezintă un exemplu interesant
de întrerupere. Tema principală este mărturisirea încrederii psalmistului în purtarea de grijă a lui
Dumnezeu. Aceasta este întreruptă de ameninţările celor lipsiţi de credinţă (Psalm 11,1-3). Ebraica
acestui psalm scurt este vie, puternică şi directă; asonanţa este folosită din plin, sunetele vocalice
dominante de la finele versurilor variind de la un vers la altul. Se spune că Mary, Regina Scoţiei, a
recitat Psalm 11 pe când era îngenuncheată pe eşafod în aşteptarea execuţiei. Tot astfel, în ceasul
încercării, el ar putea exprima încrederea noastră în Dumnezeu.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
La Domnul găsesc adăpost. ["În Domnul îmi pun încrederea", KJV]. Ebr. chasad, "caut
scăparea". Psalmul începe cu exprimarea deplinei încrederi şi se încheie (v. 7) în acelaşi mod.
Ideea este întreruptă în mijlocul versetului.
Cum puteţi să-mi spuneţi? Cum puteţi să-mi daţi sfatul acesta când îmi pun încrederea în
Dumnezeu? Sfatul continuă până la sfârşitul v. 3.
Fugi... ca o pasăre. Probabil un proverb, folosit pentru a avertiza pe un om să-şi caute scăparea
fugind. Cine poate găsi o mică pasăre ce-şi caută scăparea în tufişuri şi în crăpăturile stâncilor?
Tabloul trebuie să fi fost foarte impresionant pentru evrei, care fără îndoială îşi aflaseră uneori
adăpostul în peşteri. David trăieşte liniştit pentru că îşi găseşte scăparea în Dumnezeu. Ideea este
frecvent întâlnită în Psalmi.

2 Cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să-l ţintească pe
întuneric pe cel cu inima cinstită.
Pe întuneric. [În secret, KJV]. Literal, "în întuneric", deci, pe ascuns, înşelător, când victima nu e
atentă.

3 Când temeliile se surpă, ce mai poate face cel drept?

Temeliile. Acestea pot fi considerate aici ca fiind principiile pe care se sprijină o conducere bună:
respectul pentru adevăr şi dreptate. Dacă acestea sunt distruse, ce mai poate face cel drept? Dacă
împăratul şi sfetnicii lui dovedesc dispreţ pentru ceea ce ar trebui să susţină, prăbuşirea e
inevitabilă. Cel drept, fără ajutor într-un astfel de caz, îşi poate găsi scăparea doar fugind. Dar
psalmistul nu acceptă un asemenea sfat. Versetele 4-6 sunt răspunsul lui.

4 DOMNUL este în Templul Său cel sfânt, DOMNUL este pe tronul Lui din ceruri.
Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.
Din ceruri. Compară cu Habacuc 2,20. Întrucât Dumnezeu este în ceruri, psalmistul nu se teme de
nimic. Cei persecutaţi au un Protector la care pot să facă apel mereu. Psalmistul răspunde
sfătuitorilor lui cu o convingere neechivocă. El Îl cunoaşte pe Dumnezeu său.
Pleoapele Lui îi cercetează. Cu toate că Dumnezeu este în cer, EL cercetează îndeaproape faptele
copiilor Lui de pe pământ. Cercetarea amănunţită a lui Dumnezeu nu ar trebui să alarmeze: în
iubirea şi dreptatea Sa, EL pătrunde în chiar miezul adevărului. Nu e nimic incompatibil în faptul
că Dumnezeu este în cer şi totuşi Se preocupă de făpturile Lui de pe pământ (vezi Isaia 57,15).

~ 37 ~
5 DOMNUL îl cercetează pe cel drept, dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa,
sufletul Lui îi urăşte. a(Sau: DOMNUL îl cercetează pe cel drept şi pe cel rău / iar pe
cel ce iubeşte violenţa, sufletul Lui îl urăşte.)

Cercetează pe cel drept. Dumnezeu îi pune la probă pe toţi oamenii, chiar şi pe cel drept, dar
atunci când îl acceptă pe cel drept, purtarea Lui de grijă este asigurată.
Urăşte. Datorită naturii Lui, Dumnezeu găseşte că răul merită urât. Existenţa lui în oameni este
ceva respingător. Ideea este exprimată în limbaj omenesc, în care păcatul şi păcătosul sunt
consideraţi identici (vezi Isaia 1,14; vezi la Psalm 2,4).

6 Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă, un vânt dogoritor este
cupa de care au parte,

Cărbuni aprinşi şi pucioasă. [Curse, KJV]. Ebr. pachim, "curse". Traducerea "cărbuni de foc şi
pucioasă" (RSV) este obţinută prin alterarea textului ebraic, redând pachame for pachim. Astfel de
schimbări sunt simple ipoteze. În cazul acesta LXX susţine textul ebraic. S-ar putea să fie o aluzie
la Sodoma şi Gomora (Genesa 19,24.28). Compară cu nimicirea nelegiuiţilor la venirea lui Hristos
(Luca 17,29.30).
Cupa. În mod figurat, Dumnezeu dă celor nelegiuiţi un pahar pe care trebuie să-l bea. În Grecia
antică, pedeapsa se aplica adesea, cerând victimei să bea o băutură otrăvitoare. În Scriptură,
paharul adesea reprezintă soarta celor nelegiuiţi (vezi Psalm 75,8; Apocalipsa 14,10; 16,19).

7 căci DOMNUL este drept, iubeşte dreptatea, iar cei drepţi privesc faţa Lui.

Iubeşte dreptatea. Cei drepţi n-au nici un motiv să se teamă; ei pot să-şi pună fără grijă încrederea
în Dumnezeu. În felul acesta, David reia ideea începută în v. 1.
Cei drepţi privesc faţa Lui. Afirmaţia aceasta e tradusă: "cei drepţi vor privi Faţa Lui" (vezi
RSV). Cei evlavioşi vor fi primiţi chiar în prezenţa lui Dumnezeu (vezi la Psalm 4,6; de asemenea
la 1 Ioan 3,2; Apocalipsa 22,4).
"Am să-L văd, da, faţă-n faţă,
Să mă satur de privit!
Sus cu Domnul, pe vecie,
Am să-L văd necontenit!"
Această încredere în părtăşia finală cu Dumnezeu în cer susţinea încrederea psalmistului în
purtarea de grijă zilnică a lui Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White:

1-5 PP 661
4�
Ed 132; MH 438; 8T 285
6�
GC 672; SR 428

~ 38 ~
Capitolul 12

Pentru dirijor. De cântat în şeminit a(Vezi nota de la titlul Ps. 6). Un

psalm al lui David.

1 Vino în ajutor, DOAMNE, căci se duc cei evlavioşi b(Vezi nota de la 4:3) şi pier cei
credincioşi dintre fiii oamenilor!

INTRODUCERE. -Aproape în maniera lui Ilie, care se plângea că "am rămas numai eu singur" (1
Regi 19,10), Psalmul 12 începe cu descrierea stării de nelegiuire generală a societăţii. Rugăciunea
psalmistului pentru eliberare primeşte un grabnic răspuns şi Dumnezeu intervine ca să-L apere pe
cel care Îi aparţine. Cele 8 versete ale psalmului alcătuiesc 4 strofe regulate.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.
Vino în ajutor, Doamne. Sau "Mântuieşte, Iehova". Răspunsul la rugăciunea psalmistului e dat în
v. 5.
Se duc. Ca şi Ilie, psalmistul gândeşte că în ţară nu mai e nici un credincios în afară de el (vezi
1 Regi 19,10; cf. Mica 7,2). "Credincios" e echivalent în sens cu "evlavios". Pentru moment,
degenerarea naţională pare aproape universală, iar psalmistul uită de "rămăşiţă", de "turma cea
mică" la care se referă în v. 5 şi 7.
Ar trebui să ne ferim de a accentua exagerat că cei evlavioşi formează întotdeauna o minoritate
neînsemnată. Isus declara: "Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta." (Ioan 10,16). El are
mulţi credincioşi de care poate nu ştim nimic. Compară cu declaraţia lui Dumnezeu făcută lui Ilie
(1 Regi 19,18).

2 În zadar se linguşesc unul pe altul şi vorbesc de la inimă la inimă.

De la inimă la inimă[Inimă prefăcută-trad. Cornilescu;Inimă dublă, KJV]. Literal, "inimă şi

inimă". Ei gândesc una şi spun alta. Nu se poate pune deloc încredere într-o persoană care are o
inimă pentru ceea ce spune şi alta pentru a-şi ascunde scopurile.

3 Nimicească DOMNUL buzele linguşitoare şi limba lăudăroasă,

Lăudăroasă. Literal, "lucruri mari". Versetul 4 raportează aceste vorbiri trufaşe.

4 pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi; suntem stăpânii buzelor noastre!
Cine poate stăpâni peste noi?”

Limba. Ei folosesc vorbirea pentru a-şi împlini scopurile rele. Ei se înarmează cu minciuni şi
înşelăciuni. În loc să folosească violenţa făţişă, ei se bizuiesc pe puterea lor de convingere şi
folosesc în scopuri josnice darul acela pe care Dumnezeu li l-a dat doar pentru a aduce
binecuvântare omenirii. "Din toate darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu, nici unul nu e
capabil să fie o binecuvântare mai mare ca acesta [darul vorbirii]." (COL 335). În darul acesta
omul ar trebui să recunoască una dintre cele mai mari răspunderi ale lui.
Stăpânii. [Ale noastre, KJV]. Literal, "cu noi"; de partea noastră, forţe la dispoziţia noastră.
Stăpâni peste noi. Pentru a controla felul cum folosim vorbirea, astfel încât ca să ne tragă la
răspundere pentru ceea ce spunem. Mulţi care îşi asumă răspunderea pentru faptele lor, nu sunt
dispuşi să-şi asume vreo răspundere pentru cuvintele lor. Unii ca aceştia ar trebui să ia seama la
învăţătura Mântuitorului (Matei 12,35).

~ 39 ~
5 „Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş, chiar acum
Mă voi ridica, zice DOMNUL, şi-i voi mântui de prigonitorul lor.”

Din pricina. Dumnezeu începe acum să răspundă la rugăciunea psalmistului.

Mă voi ridica. Când vine timpul potrivit ca Dumnezeu să intervină, după ce opresorii au avut
timp suficient să-şi dea pe faţă intenţiile rele, Dumnezeu manifestă judecata Lui divină (vezi
Exod 2,24). Expresia "Mă scol", spus cu privire la venirea la judecată a lui Dumnezeu pentru a
interveni în favoarea copiilor Lui care suferă, este frecventă în Psalmi (vezi Psalm 3,7; 9,19;
10,12).

6 Cuvintele DOMNULUI sunt cuvinte curate, ca argintul purificat în cuptorul

pământului, rafinat de 7 ori.

Cuvinte curate. Acesta este un proverb tipic. În contrast cu minciunile celor nelegiuiţi amintite în
v. 2-4, cuvintele lui Dumnezeu sunt rostite fără nici un amestec de minciună.
Ca argintul. [Ca argint, KJV]. Ideea este că cuvintele lui Dumnezeu sunt cu totul curate, ca şi
cum, asemenea argintului, au fost trecute prin foc de 7 ori.
În comun cu folosirea lui în alte limbi orientale, cifra "7" este un simbol al desăvârşirii, al
plinătăţii. O, de ar fi cuvintele oamenilor ca acelea ale Domnului şi Învăţătorului lor! (vezi
Proverbe 10,20; 25,11).

7 Tu, DOAMNE, ne vei păzi, Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni c(Sau: de o
asemenea generaţie).

Ne vei păzi[Îi vei păzi-trad. Cornilescu]. Cei amintiţi în v. 5, cei persecutaţi de oameni înşelători.
Dumnezeu va păzi şi va scăpa pe sfinţii Lui (vezi Psalm 37).
Ne vei păzi[Îl vei apăra-trad. Cornilescu]. Literal, "ne va apăra" sau "îl vei apăra", cele două
forme fiind identice în scrierea ebraică fără vocale. Dacă psalmistul avea în minte singularul, el
punea un accent distinct pe individ.
Oameni. Psalmistul se referă aici la neamul linguşitorilor, opresorilor, mincinoşilor, care erau aşa
de numeroşi încât să dea impresia transmisă în v. 1.

8 Cei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.

Ticăloşia. [Oamenii cei mai ticăloşi, KJV]. Făcătorii de rele se înmulţesc atunci când cei care
domnesc peste ei sunt corupţi. Corupţia trece de la conducători la cei care sunt conduşi de ei. În
ciuda acestei încheieri realiste a poemului, nota generală a psalmului este de încredere că
Dumnezeu va apăra pe cel nevinovat.

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
5T 80
6�
Ed 244; GC 539; 1T 431

~ 40 ~
Capitolul 13

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Până când, DOAMNE? Mă vei uita pentru totdeauna? Până când Îţi vei ascunde faţa
de mine?
INTRODUCERE. -Psalmul 13 începe cu un protest (v. 1.2), continuă cu o rugăciune (v. 3.4) şi se
încheie cu o laudă (v. 5.6). În el, psalmistul, aparent părăsit de Dumnezeu, e cuprins de disperare
din cauza că duşmanul îl apasă, se roagă stăruitor ca Dumnezeu să-i vină în ajutor şi vede împlinit
răspunsul la rugăciunea lui într-o măsură nouă de credinţă şi nădejde. Trecerea dramatică de la o
etapă la alta face ca acest scurt poem să fie remarcabil. Probabil că David a compus acest psalm ca
urmare a probei constante la care era supus prin Saul. Psalmul este un exemplu încurajator că
atunci când oamenii buni se simt părăsiţi de Dumnezeu, e privilegiul lor să strige la El şi să
primească asigurarea dulce a purtării Lui de grijă.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Până când? În mijlocul necazurilor lui, psalmistul lansează acest strigăt omenesc. I se pare că
necazurile lui nu se vor mai sfârşi niciodată. Acesta este strigătul natural al creştinului care a
suferit multă vreme fără să murmure şi care, în final, ajunge în punctul în care simte că nu mai
poate să îndure suferinţa. Tocmai în asemenea împrejurări un om poate anticipa satisfacţia pe care
o exprimă psalmistul la sfârşitul psalmului (v. 5.6).
Despre Luther se zice că ar fi zis: "Nădejdea deznădăjduieşte şi totuşi deznădejdea nădăjduieşte."
Cea dintâi fază a necazului psalmistului este simţământul că Dumnezeu l-a uitat (vezi Psalm 42,9;
44,24). Din impuls, el strigă: "Se poate ca lucrurile să meargă tot aşa înainte?" Expresia "până
când" apare de patru ori în v. 1 şi 2 ca introducere la cele patru faze ale necazului psalmistului. A
două fază este simţământul lui că Dumnezeu Şi-a ascuns Faţa de la el (vezi Psalm 30,7). Nu putem
avea o binecuvântare mai mare decât lumina Feţei lui Dumnezeu; când nu o mai putem vedea,
cădem în deznădejde. Compară cu a doua parte a binecuvântării aaronice: Numeri 6,25.

2 Până când să mă frământ în sufletul meu şi să găsesc zi de zi în inima mea

întristare? Până când să mă tot biruie duşmanul meu?
Să mă frământ în sufletul meu. [Mă sfătuiesc în sufletul meu, KJV]. Cu referire la metodele pe
care psalmistul continuă să le pună la punct pentru a scăpa de duşmanul lui, probabil Saul. Aceasta
este a treia fază a necazului lui: până când să tot facă şi totuşi să nu aibă alt rezultat decât
întristare?
Întristare. [Întristare, KJV]. Povara şi neliniştea unei inimi zdrobite de propria ei gândire.
Să mă tot biruie. Aceasta este a patra fază a necazului psalmistului. Psalmistul trece acum de la
strigătul de disperare la rugăciunea pentru ajutor. Când privim afară în întuneric, e cazul să privim
în sus spre lumină. Să avem grijă ca nu cumva chinul sufletesc să degenereze în nerăbdare. Nu e
bine să lăsăm ca necazurile să ne capteze întreaga atenţie. În aceea ordine de idei Bunyan observă:
"Îmi dau seama că e un vechi şiretlic al celui rău de a face pe om să cugete prea mult asupra
păcatelor lui."

3 Ia aminte la necazul meu, DOAMNE, Dumnezeul meu! Luminează-mi ochii, ca să

nu mă apuce somnul morţii,
Ia aminte la necazul meu[Priveşte, răspunde-mi-trad. Cornilescu;Ia seama şi ascultă-mă, KJV].
"Şi" [KJV] nu este în ebraică. E mai impresionant să zici: "Priveşte, ascultă-mă". În contrast cu
v. 1, psalmistul, deşi are simţământul că Dumnezeu l-a uitat, totuşi Îl numeşte "Dumnezeu meu".
Luminează-mi ochii. "Ochiul este lumina sufletului". El reflectă sufletul nostru, sentimentele
noastre. Rugăciunea este telescopul sufletului. Ea oferă o perspectivă adevărată.

~ 41 ~
 Somnul morţii. Moartea este adesea descrisă ca un somn (Iov 3,13; 7,21; 14,12; Daniel 12,2; cf.
Ioan 11,11; 1 Tesaloniceni 4,13.14).

4 ca să nu zică duşmanul meu: „L-am biruit!” şi să nu se bucure prigonitorii mei

când sunt doborât.

Prigonitorii. [Aceia care mă necăjesc, KJV]. Psalmistul cuprinde în rugăciunea sa şi izbăvirea de

duşmani, în general, nu numai de acela care îl urmăreşte şi a cărui acţiune este subiectul psalmului.
Rugăciunea face acum loc încrederii.

5 Dar eu mă încred în îndurarea Ta şi inima mea se bucură de mântuirea Ta.

Mă încred. Rugăciunea plină de credinţă câştigă victorie asupra deznădejdii din v. 1,2.
Mântuirea. Se face referire în primul rând la scăparea de necazurile prezente.

6 Mă voi bucura în DOMNUL, căci El mi-a făcut bine!

Mă voi bucura[Cânt-trad. Cornilescu] O inimă plină de laudă trebuie să găsească căi de

exprimare. În locul expresiei disperate "până când?" din v. 1 şi 2, psalmistul pune o cântare de
laudă. Din întristare el se ridică prin rugăciunea fierbinte cântând. Firul de aur al mulţumirii
străbate toată ţesătura psalmului.

Comentarii Ellen G. White:

6�
�
GW 385; ML 170

~ 42 ~
Capitolul 14

Pentru dirijor. Al lui David.

1 Nebunul a(Termenul ebraic se referă la o deficienţă morală, nu una psihică) zice în
inima lui: „Nu există Dumnezeu!” S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte
îngrozitoare; nu mai există nici unul care să facă binele.
INTRODUCERE - Psalmul 14 prezintă un tablou foarte comprimat al decadenţei morale a unei
lumi păcătoase, cu asigurarea că Dumnezeu este cu cei drepţi. Psalmul apare din nou cu uşoare
schimbări ca Psalmul 53 (vezi comentariile de acolo).
În ce priveşte preambulul, vezi p. 616.
Nebunul. Ebr. nabal, o persoană cu deficienţe morale sau intelectuale sau cu ambele. Nabal de
aici pare să fie cineva lipsit de înţelepciune, de cunoaştere a valorilor morale, de discernământ
spiritual - daltonist privind valorile morale şi religioase - cineva materialist, care evaluează
lucrurile în funcţie de mărime şi putere. Cel mai bun comentariu la "nebun" este cartea Proverbe.
Nu există Dumnezeu. Nebunul poate că Îl mărturiseşte pe Dumnezeu în scopuri sociale sau de
afaceri, dar "în inima lui" nu e loc pentru credinţă în Dumnezeu (vezi Romani 1,20.21).
Nici unul care să facă binele. Tabloul e al unei corupţii totale, evidenţiată de versetele următoare.
Părţi din v. 1-3 sunt citate de Pavel pentru a dovedi că atât iudeii cât şi neamurile sunt sub păcat
(Romani 3,10-12).

2 DOMNUL Îşi pleacă privirea din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă există
vreunul care să aibă pricepere, vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
Îşi pleacă privirea. Un tablou al lui Dumnezeu, contrar susţinerilor celui nebun (v. 1), care se
apleacă peste zidurile cerului pentru a cerceta cu atenţie faptele muritorilor (vezi Psalm 102,19).
Lumea pare coaptă pentru judecată, ca pe vremea lui Noe (vezi Genesa 6,12; cf. Genesa 11,5;
18,21).

3 Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit corupţi! Nu mai există nici unul care să facă
binele, nici unul măcar!
S-au rătăcit. De la calea cea dreaptă.
Corupţi. [Murdari, KJV]. Ebr. 'alach, înrudit cu o rădăcină arabă folosită pentru lapte acrit.
Cuvântul rădăcină mai e folosit doar Iov 15,16 şi în textul paralel din Psalm 53,3. Versetul 3 este
paralel cu v. 1.

4 Oare n-au minte cei ce săvârşesc nelegiuirea, cei ce-mi mănâncă poporul ca pe
pâine şi nu-L cheamă pe DOMNUL?
N-au minte? [N-au cunoştinţă, KJV]. Întrebarea din versetul acesta pare să fie rostită de
Dumnezeu. E posibil ca oamenii să cunoască atât de puţin încât să gândească despre Dumnezeu că
poate să treacă cu vederea stricăciunea lor şi să nu-i pedepsească?
Poporul. Rămăşiţa, "neamul neprihănit", din v. 5. Psalmistul se identifică cu poporul lui
Dumnezeu, propria lui familie, propriii lui prieteni.
Nu-L cheamă pe Domnul. Ei nu Îl recunosc pe Dumnezeu. Întrucât nu cred în El, cum pot să-L
cheme (vezi Romani 10,14)? Versetul 4 e paralel cu v. 2.

5 Chiar acolo unde sunt îi va apuca groaza, căci Dumnezeu se află printre cei drepţi.
Îi va apuca groaza. [Acolo au fost în mare primejdie, KJV]. "Acolo", adică în locul unde
săvârşesc rele. Când Dumnezeu Se scoală ca Dumnezeu al judecăţii, îi apucă groaza.

~ 43 ~
 Cei drepţi. [Generaţia celor drepţi, KJV]. Dumnezeu îi ajută şi îi ocroteşte pe cei care sunt drepţi
înaintea Lui. Cu privire la "neam" ["generaţie", KJV], vezi Psalm 12,7; cf. Psalm 24,6; 73,15. În
ugaritică (vezi p. 618), cuvântul tradus astfel are şi senul de "familie" sau "locuinţă". Acesta ar
putea să fie sensul de aici.

6 Râdeţi voi de planul celui sărman, dar DOMNUL este adăpostul lui!

Sărman. [Sărac, KJV]. Nelegiuiţii, care nu cred în Dumnezeu, au luat în râs, şi-au bătut joc de
planurile şi scopurile săracilor care se încred în El.

7 Cine din Sion va aduce izbăvire pentru Israel? Când DOMNUL va aduce înapoi
captivii poporului Său, să se veselească Iacov şi să se bucure Israel!

Sion. Vezi la Psalm 2,6. Despre Sion se vorbeşte adesea ca fiind locuinţa lui Dumnezeu, din care
El conduce ca Suveran al lumii.
Domnul va aduce înapoi captivii. Expresia aceasta nu se referă în mod necesar la o robie literală
specifică. Evreii au fost adesea în situaţia de exilaţi (vezi Judecători), iar limbajul acesta a ajuns să
fie mijlocul comun de exprimare a refacerii dintr-o condiţie de oprimare sau dintr-o stare
descurajată a valorilor religioase (vezi Iov 42,10; Ezechiel 16,53; Osea 6,11; Amos 9,14).
Iacov. Numele acesta este adesea legat de "Israel" (vezi Psalm 78,21.71; 105,23). "Iacov" este un
alt nume dat poporului evreu, care apare în VT (vezi Isaia 2,3; Amos 7,2). Cu privire la "Israel",
vezi la Genesa 32,28. Începând cu un tablou de necredinţă universală, psalmul se încheie cu o
declaraţie solemnă de nădejde în mântuirea finală a lui Israel.

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
COL 258; GC 275

~ 44 ~
Capitolul 15

Un psalm al lui David

1 DOAMNE, cine poate sălăşlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel
sfânt?

INTRODUCERE - Poate că în afară de Psalmul 23, Psalmul 15 este cel mai bine cunoscut şi cel
mai larg apreciat dintre psalmi. Este numit "Cetăţeanul bun şi omul nobil al lui Dumnezeu" şi este
cea mai cuprinzătoare declaraţie a omului ideal, care poate fi găsită în cartea Psalmilor. Talmudul
spune că cele 613 porunci ale Pentateuhului sunt toate rezumate în psalmul acesta. Ca structură,
versetul întâi şi a doua propoziţie a versetului 5 constituie un fel de plic în care sunt alăturate, prin
detalii concrete, virtuţile omului ideal.
Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.
Doamne. Psalmul începe cu ideea de Dumnezeu ca gazdă. Ce fel de oaspeţi doreşte Dumnezeu în
casa Lui? 11 amănunte sunt date ca răspuns la întrebare (vezi Psalm 24,3-5; Isaia 33,13-16;
Zaharia 8,16.17).
Sălăşlui. Literal "a fi găzduit". Cuvântul înseamnă nu stabilire definitivă, ci doar o găzduire pe
termen scurt, ca oaspete.
Locui. [Rămâne, KJV]. A doua jumătate a versetului transformă idee de provizoriu în cea de
permanenţă. Ce oaspete e calificat să devină un element permanent al casei lui Dumnezeu?
Muntele Tău cel sfânt. Vezi la Psalm 2,6. Înălţimea sugerată de expresie insinuează nivelul
ridicat al caracterului desăvârşit cel scăzut al caracterului obişnuit. Caracterul plăcut lui Dumnezeu
şi omului trebuie să se depăşească treptele iniţiale, obişnuite.

2 Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă

Umblă în integritate. Versetele 2-5 răspund întrebărilor paralele din v. 1 în cazuri specifice; întâi,
pozitiv (v. 2), apoi negativ (v. 3-5). Ebr. tamim, tradus "în neprihănire" înseamnă "deplin",
"întreg", "fără lipsuri". Dumnezeu l-a îndemnat pe Avraam, unul dintre personajele ideale ale
Vechiului Testament, să fie tamim (Genesa 17,1). Dumnezeu păstrează aceeaşi ţintă înaltă înaintea
creştinului (Matei 5,48) şi promite ajutor pentru atingerea ei (vezi Ed 18, 19).
Spune adevărul. [Lucrează dreptatea, KJV]. Vezi 1 Ioan 3,6-10.
Din inimă. [În inima ta, KJV]. Creştinul adevărat este absolut sincer în limbajul pe care îl
foloseşte. Religia lui îşi are reşedinţa în inimă şi el rosteşte adevărul cu buzele lui (vezi
Proverbe 4,23).
Versetul acesta este un răspuns general la întrebarea v. 1. Răspunsul constă nu din forme sau
ceremonii, ci dintr-un caracter manifestat printr-o purtare nobilă.

3 şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe
semenul său;

Nu umblă cu bârfe. Ebr. ragal, "a vorbi de rău". Compară cu Iacov 3,2-11. Tradiţia iudaică îl
privea pe vorbitorul de rău ca pe cineva care tăgăduia existenţa lui Dumnezeu. Talmudul zice: "Eu
[Dumnezeu] şi el [vorbitorul de rău] nu putem locui laolaltă în lume."
Nu-i face rău. Nu nedreptăţeşte pe semenul lui. "Semen" se poate referi la oricine cu care avem
de a face.
Face de râs. [Prinde ocara, KJV]. El nu este lansator de ocară împotriva semenului său, nu se
grăbeşte să creadă ceva rău despre acesta şi refuză să răspândească acuzaţii privind caracterul lui.
El trăieşte potrivit regulii de aur (Levitic 19,18; Matei 7,12). Versetul acesta oferă 3 cazuri
specifice în forma negativă care vin după generalizările pozitive din v. 2.

~ 45 ~
4 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de
DOMNUL; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui;

Dispreţuieşte. Omul ideal îi preţuieşte la justa lor valoare pe ceilalţi, ghicindu-le adevărata natură.
El nu acoperă răul reabilitându-l. În timp ce nu acceptă un lucru rău în mod nejustificat cu privire
la un om (v. 3), este dispus să facă dreptate tuturor. El e echilibrat în judecăţile lui. "Ce revoluţie s-
ar produce în orice societate dacă s-ar pune în practică astfel de principii!" (Davison).
Cinsteşte. Indiferent de rang, culoare sau alte condiţii care îi deosebesc pe oameni, el îi cinsteşte
pe adevăraţii urmaşi ai lui Dumnezeu. El plasează religia adevărată a cuiva mai presus de hazardul
naşterii sau al poziţiei.
Tem. Ebr. yara, "a arăta respect pentru". Această "temere" este începutul înţelepciunii
(Psalm 111,10; Proverbe 9,10).
Spre paguba lui. [în dauna sa, KJV]. Dacă a făcut o promisiune sau a încheiat o înţelegere, care
ajunge să fie în propria lui pagubă, rămâne totuşi credincios cuvântului dat. "Cuvântul lui e tot aşa
de valabil ca şi angajamentul lui".

5 cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească

pe cel nevinovat. Cel ce face aşa nu se va clătina niciodată!

Dobândă. Ebr. neshek, "dobândă", o dobândă ilegală sau mare, adică, aşa cum am spune noi
"camătă". Evreilor le era interzis să ia dobândă de la săraci, mai ales de la israeliţii săraci
(Exod 22,25; Levitic 25,35-37; Deuteronom 23,19), dar le era îngăduit să ia dobândă de la străini
(vezi Deuteronom 23,20). Aceasta deosebire pare să se fi făcut, deoarece evreii erau priviţi ca fraţi
dintr-o naţiune. Ar fi nefrăţesc să ceri dobândă de la un frate. Aplicarea acestui ideal etic constituie
un nivel înalt al caracterului.
Nu acceptă daruri. El nu se îmbogăţeşte în dauna celui nenorocit. E interzisă luarea de mită (vezi
Exod 23,8; Deuteronom 16,19; cf. Proverbe 17,23). Se poate spune că o conducere bună există
numai acolo unde dreptatea este imparţială. Mituirea distruge o conducere bună.
Nu se va clătina niciodată. Acesta este răspunsul, în cuvinte scurte, la întrebarea v. 1. Omul care
are trăsăturile de caracter expuse în v. 2-5 e calificat să fie oaspete al lui Dumnezeu. Stând pe o
temelie sigură, el "nu se clatină niciodată." "Ce temelie tare!" (vezi Matei 7,24.25; cf. Psalm 16,8).
Acestea sunt calităţile adevăratului creştin în ochii lui Dumnezeu şi ai omului.

Comentarii Ellen G. White:

1-5 2T 307; 5T 615; 8T 84

1.2 �
ML 265; FE 402
1-3 �
5T 58
2.3 �
Ed 236
2-4 �
Ed 141
3�
2T 466
4�
PP 506
5�
AA 475; Ed 229; PK 83

~ 46 ~
Capitolul 16

Un mihtam a(Probabil un termen literar sau muzical, având un sens

nesigur) al lui David

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!

INTRODUCERE - Psalmul 16 este o expresie a deplinei fericiri care izvorăşte din supunerea
totală faţă de Dumnezeu. Psalmistul evoluează de la ideea de Dumnezeu ca unic Ocrotitor la o
declaraţie a credinţei în viaţa veşnică, o declaraţie rar exprimată atât de clar în Vechiul Testament.
Ultimele versete au un sens mesianic. Şase strofe destul de regulate alcătuiesc structura poemului.
Unii sugerează ca ocazie specială pentru fundalul psalmului experienţa raportată în
1 Samuel 26:19, dar aceasta este doar o speculaţie. Cu privire la obârşia davidică a psalmului, vezi
Fapte 2,25; cf. AA 227.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Păzeşte-mă. Psalmul începe cu o rugăciune călduroasă, plină de încredere. Psalmistul nu
strigă după ajutor într-un timp de primejdie. El se roagă doar pentru o grijă continuă.
Caut adăpost. Sau "îmi caut scăparea".

2 Eu zic DOMNULUI: „Tu eşti Stăpânul meu, nu am nimic bun decât în Tine!”
Eu. [Sufletul meu, KJV]. Expresia [din KJV] nu apare în ebraică. Ea e inserată deoarece în
ebraică verbul pentru "tu ai zis" [KJV] este la feminin. Dacă forma verbului e corectă, trebuie să
fie înţeles "femininul de adresă". Totuşi, câteva manuscrise ebraice, susţinute de LXX, au verbul la
persoana întâi, permiţând astfel traducerea: "Eu am zis Domnului", etc.
Stăpânul meu[Domnul meu-trad. Cornilescu]. Cuvântul ebraic folosit aici nu este Yahweh, ci
'Adonai, "Stăpânul meu" (vezi vol. I, p. 35).
Nu am nimic bun decât în Tine [Tu eşti singura mea fericire-trad. Cornilescu;Bunătatea mea
ajunge la tine, KJV]. Literal, "binele meu nu asupra ta". Sensul expresiei ebraice traduse astfel nu
e clar. Traducerea RSV: "nu am alt bine afară de tine" este bazată pe traducerea interpretativă a
Targumilor şi a lui Ieronim. Poate că psalmistul a vrut să spună: "Dumnezeu este izvorul tot
binelui meu, şi de aceea unicul obiect al încrederii şi devoţiunii mele."

3 Sfinţii care sunt în ţară, ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea. b(Sau:
Cât despre preoţii păgâni care sunt în ţară / şi cei mari în care toţi îşi găsesc
plăcerea:)
Sfinţii. Ebr. qedoshim, literal, "cei sfinţi". Sfinţenia este asemănare cu Dumnezeu (vezi
Levitic 19,2). Poporul lui Dumnezeu, care ascultă de legea Lui şi poartă haina neprihănirii lui
Hristos, ar trebui să se bucure că Dumnezeu îi numeşte sfinţii Lui. David este încântat de tovărăşia
celor sfinţi. Ei sunt oamenii speciali ai lui Dumnezeu - adevăraţii oameni nobili ai lui Dumnezeu.
Iubirea de Dumnezeu este cea mai sigură legătură de unire în mijlocul poporului lui Dumnezeu
(vezi Psalm 55,14; 133).

4 Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc; eu însă nu aduc ca ei jertfe de

băutură din sânge şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.
Idoli. [Întristările, KJV]. Aceia care aleg un alt Dumnezeu în afară de Iehova vor avea parte
mereu de întristare, în timp ce psalmistul primeşte numai bine de la singurul Dumnezeu adevărat.
Jertfe de băutură din sânge. [Jertfele de băutură de sânge, KJV]. Întrucât vinul era folosit ca o
"jertfă de băutură" la serviciul de închinare al lui Iehova (Exod 29,40; Numeri 15,5.7), expresia
aceasta pare să dea de înţeles că sângele animalelor era folosit cu un scop asemănător printre
păgâni. Pentru evrei, aceasta era o idee respingătoare (vezi Genesa 9,4; Levitic 3,17; 7,26). David

~ 47 ~
nu voia să participe în nici un fel la cultul zeilor păgâni. El nu voia să-şi întineze buzele prin
pomenirea numelui lor.

5 DOAMNE, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea! Tu eşti Cel Care îmi apuci
sorţul c[Sau: Care îmi asiguri viitorul; psalmistul Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Cel
Care aruncă sorţul pentru el (metodă folosită în acele vremuri pentru împărţirea
pământului), lucru care-l asigură că partea lui va fi una foarte bună (vezi v. 6)]!
Moştenire. Compară cu Numeri 18,20. Aşa cum Dumnezeu şi nu pământ era moştenirea lui Levi,
când ţara Canaan a fost împărţită seminţiilor, tot aşa psalmistul susţine că Dumnezeu este partea
lui de moştenire. Pe bună dreptate, creştinul poate să-şi pună încrederea în Dumnezeu. Rugăciunea
noastră să fie: "Nimeni pe pământ în afară de Tine."
Cupa mea. Soarta sau condiţia mea în viaţă (vezi Psalm 11,6). În literatura ugaritică (vezi
p. 618) "pahar" are sensul de "soartă" sau "destin". Setea psalmistului se astâmpără doar în
Dumnezeu.
Apuci. [Menţii, KJV]. Probabil de la ebr. tamak, "a ţine tare".
Sorţul. Compară Numeri 26,55. Psalmistul poate a avut în minte împărţirea pământului canaanit
prin tragere la sorţi.

6 Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi! Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!
Moşii. [Funii, KJV]. Ebr. chabalim, "lungimi de funie pentru măsurarea şi împărţirea unui ogor".
Întrucât Dumnezeu alesese partea psalmistului, ea era cea mai aleasă.
Frumoasă moştenire. "Moştenirea" din v. 5. Înţelegerea acestui lucru îl face pe psalmist să
izbucnească în mulţumirile versetelor următoare.

7 Îl voi binecuvânta pe DOMNUL Care mă îndrumă! Până şi noaptea îmi dă

îndemnuri inima!
Noaptea. În liniştea nopţii, Dumnezeu vorbeşte inimii omului cu o delicateţe deosebită (vezi
Psalm 4,4).
Inima(Rărunchii, KJV). Vezi Psalm 7,9. Simţămintele cele mai profunde vorbesc despre
Dumnezeu.

8 Îl pun pe DOMNUL neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă

clatin!
Pun. Petru interpretează v. 8-10 şi Pavel v. 10 ca profetizând învierea lui Hristos în trup
(Fapte 2,25-31; 13,35-37). Ca atare, această parte a psalmului e hotărât mesianică. Prin eliberarea
lui Hristos din mormânt şi prin învierea Lui înţelesul acestor versete a fost clarificat. Despre
învierea lui Isus Hristos, vezi Luca 24,39; Ioan 20,27.
Înaintea mea. [înaintea mea, KJV]. În ochii lui David, Dumnezeu nu este ceva abstract, ci o
Persoană pe care o vede cu adevărat. Enoh a umblat cu Dumnezeu (Genesa 5,22; vezi 5T 596;
8T 329-331). Moise a tezaurizat viziunea lui Dumnezeu (vezi 5T 652). Noi avem nevoie să fim
mereu conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Simţământul prezenţei lui Dumnezeu va fi nu numai
un inhibitor al păcatului, ci şi o bucurie a inimii. El va lumina viaţa şi va da sens împrejurărilor.
La dreapta mea. Expresia, aplicată atât omului, cât şi lui Dumnezeu, este în mod special folosită
în Psalmi. Poziţia este una de onoare şi demnitate, apărare şi adăpost. Aici este vorba despre
ultima.
Ca să nu mă clatin. Vezi Psalmi 15,5. Creştinul se poate bucura din plin, deoarece stă pe Stânca
veacurilor.

~ 48 ~
9 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul d(Lit: slava mea; LXX:
limba)! Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,

Sufletul. [Slava, KJV]. Ebr. kabod, "onoare", "reputaţie". LXX redă "limbă", aşa cum se spune şi
în Fapte 2,26. David este cel mai expansiv dintre cântăreţi. Fiecare fibră a fiinţei lui Îl proslăveşte
pe Dumnezeu. Viaţa lui de pe pământ e o pregustare a vieţii viitoare, din cer. "Cântarea de laudă
este atmosfera cerului" (Ed 161).
Va locui. Ebr. shakan, "a se aşeza", "a locui", "a se aşeza să rămână".

10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău
e(Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:7); sau: credinciosul Tău) să vadă
putrezirea.

Lăsa. Ebr. ?azab, "a părăsi". Propoziţia zice literal: "Nu vei abandona sufletul meu în she'ol".
Sufletul. Ebr. nephesh, un cuvânt care apare de 755 de ori în Vechiul Testament, de 144 de ori în
Psalmi, cel mai adesea tradus "suflet". Traducerea aceasta e nefericită, deoarece "suflet" transmite
cititorului idei care de fapt nu aparţin propriu zis cuvântului nephesh.O scurtă analizare a
cuvântului ebraic va clarifica ce înţelegeau scriitorii Bibliei când foloseau cuvântul acesta.
Nephesh provine din rădăcina naphash, un verb care apare doar de trei ori în Vechiul Testament
(Exod 23,12; 31,17; 2 Samuel 16,14), de fiecare dată însemnând "a răsufla" sau "a se odihni"
["a se înviora" sau "a se împrospăta", KJV]. Verbul pare să se întoarcă la sensul de bază, şi anume
acela de respiraţie.
O definiţie a cuvântului nephesh se poate extrage din raportul biblic al facerii omului
(Genesa 2,7). Raportul declară că atunci când Dumnezeu a dat viaţă trupului pe care îl formase,
omul a devenit în mod faptic "un suflet viu" ["suflet de viaţă", KJV]. "Sufletul" nu exista până
atunci, ci a fost adus la existenţă odată cu facerea omului, a lui Adam. Un nou suflet vine la viaţă
de fiecare dată când se naşte un copil. Fiecare naştere reprezintă o nouă şi unică unitate de viaţă,
diferită şi separată de alte unităţi similare. Noua unitate nu se poate niciodată contopi cu o altă
unitate. Ea va fi totdeauna ea însăşi. Pot fi nenumăratele altele ca ea, dar nici una nu este de fapt
acea unitate. Această unicitate a individualităţii pare să fie ideea scoasă în evidenţă în termenul
ebraic nephesh.
Nephesh este aplicat nu numai la oameni, ci şi la animale. Expresia: "Să mişune apele de vietăţi"
(Genesa 1,20) e, literal, "apele să mişune de mulţimi de suflete de viaţă [indivizi de viaţă]."
Dobitoacele şi zburătoarele sunt numite "vieţuitoare", literal, "suflete de viaţă", adică "indivizi de
viaţă" (Genesa 2,19). De aici, atât animalele cât şi fiinţe omeneşti sunt "suflete".
Această idee fundamentală a "sufletului" ca fiind individul în sine şi nu o parte constituentă a
individului pare să stea la baza diferitelor apariţii ale cuvântului nephesh. De aceea, e mai bine să
se spună că o anumită persoană sau un anumit animal este un suflet decât să se spună că are un
suflet.
De la ideea fundamentală că nephesh este un individ sau o persoană vine folosirea idiomatică a
lui nephesh în locul pronumelui personal. Expresii precum "sufletul meu" sunt idiomatice pentru
"eu", "mie"; "sufletul tău" pentru "tine", "ţie"; "sufletul lor" pentru "ei", "lor".
Întrucât fiecare nou nephesh reprezintă o nouă unitate de viaţă, el este adesea folosit ca sinonim
al "vieţii". În 119 cazuri, KJV traduce nephesh cu "viaţă" şi sunt alte cazuri când "viaţă" ar fi fost o
traducere mai potrivită (vezi la 1 Regi 17,21).
În majoritatea cazurilor când apare nephesh, ar putea fi tradus corespunzător prin "persoană",
"individ", "viaţă" sau prin pronumele personal corespunzător. "Sufletul acela va fi nimicit"
(Levitic 19,8) este, simplu, "el va fi nimicit" ("omul acela va fi nimicit", trad. Cornilescu).
Locuinţa Morţilor. [Iad, KJV]. Ebr. she'ol, locuinţa simbolică a morţilor, unde se spune că cei
care au părăsit viaţa dorm laolaltă (vezi la Proverbe 15,11). Vezi împlinirea acestei preziceri în
învierea lui Hristos (Fapte 2,25-31). Despre interpretarea profetică a Vechiului Testament, vezi la
Deuteronom 18,15.

~ 49 ~
 Sfântul Tău. [Sfântul Tău, KJV]. Ebr. chasid, deseori tradus "sfânt" (vezi Psalm 30,4; 31,23;
50,5; 79,2 etc; vezi Nota suplimentară la Psalm 36).
Putrezirea. Ebr. shachath. "Groapă", aşa cum e tradus cuvântul de multe ori (Iov 33,18.24.28.30
etc.); shachath este de asemenea tradus "mocirlă" (Iov 9,31), "groapă" ["nimicire", KJV]
(Psalm 55,23).

11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii … În prezenţa Ta este belşug de bucurie, la

dreapta Ta sunt desfătări veşnice! f(Sau: Tu-mi vei arăta cărarea vieţii, / bucuriile
nespuse din prezenţa Ta / şi desfătările veşnice de la dreapta Ta)

Mi-ai făcut cunoscută. Literal, "mă vei face să cunosc".

Cărarea vieţii. Cărarea care duce la viaţă.
Belşug de bucurie. [Plinătatea bucuriei, KJV]. Suficient şi mai mult decât suficient pentru a-l
mulţumi pe copilul lui Dumnezeu (vezi Efeseni 3,20).
La dreapta Ta. Mâna lui Dumnezeu este plină, gata să reverse plăceri veşnice asupra copilului
Lui. Această rezervă de plăceri nu se va epuiza niciodată. El este la fel de veşnic ca Cel Veşnic
(vezi 1 Corinteni 2,9; GC 674-678; Ed 301-309).
Psalmul acesta este o exprimare încântătoare a alegerii lui Dumnezeu făcute de om, a delectării în
El, a renunţării la alţi dumnezei, a mulţumirii pentru sorţul rânduit de Dumnezeu şi a încrederii
liniştite în ajutorul Lui acum şi pururi.

Comentarii Ellen G. White:

4�
�
GC 310
6�
ML 359
8�
CH 424; GW 258, 417; MH 510; SC 74; 7T 213
8.9 �
ML 153
2. 9.10 �
AA 227
11 �
AH 513; ML 5, 32, 211, 292, 349; 2T 480

~ 50 ~
Capitolul 17

O rugăciune a lui David

1 Ascultă-l, DOAMNE, pe cel drept a(Sau: Ascultă-mi, DOAMNE, dreapta pricină,),ia
aminte la strigătul meu! Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea nerostită de buze
înşelătoare!
INTRODUCERE -Atacat adesea de duşmani, psalmistul şi-a revărsat sufletul în cereri călduroase
adresate lui Dumnezeu. Psalmul 17 este una dintre rugăciunile acestea de reabilitare a celui
neprihănit. În acest psalm, David (vezi PP 452; 5T 397) îşi afirmă încredere în apelul său, se roagă
să fie susţinut într-o lume rea şi cugetă la satisfacţia lui finală când Îl va vedea pe Dumnezeu faţă
în faţă.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
Cel drept. [Dreptul, KJV]. Sau "dreptatea". Întrucât David e convins că dreptatea e de partea lui,
Îl poate ruga pe Dumnezeu să-i dea ajutor.
Strigătul. Ebr. rimnah, folosit ca strigăt de bucurie (Isaia 14,7; 35,10; 44,23 etc.), cât şi ca
rugăminte arzătoare (1 Regi 8,28; Isaia 43,14;Ieremia 7,16).
Buze înşelătoare[Buze neprefăcute-trad. Cornilescu]. Literal, "buze înşelătoare".

2 Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie! Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
Sentinţa[Dreptatea-trad. Cornilescu]. David apelează la Dumnezeu ca să-l îndreptăţească în faţa
duşmanilor lui.
Ce este drept. Sau, "cinstea". Ca Judecător drept, Dumnezeu îi vede pe toţi oameni egali, fie ei
sfinţi sau păcătoşi.

3 Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi, dacă mă vei încerca, nu vei
găsi nimic, căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
Cerceta. [Mi-ai încercat, KJV]. Aici David susţine că Dumnezeu l-a testat şi l-a găsit nevinovat.
Noaptea. La adăpostul nopţii, oamenii uneltesc fărădelegi (vezi Psalm 36,4).
Încerca. Ebr. şaraph, "a înnobila", "a topi", aşa cum metalul este curăţit în foc.
Gura. Vezi Iacov 3,2. Hotărârea lui David a influenţat atât gândurile, cât şi faptele.

4 Cu privire la faptele omului, eu m-am ţinut departe de cei violenţi, după cuvântul
buzelor Tale.
Cuvântul buzelor Tale. Nu prin propria lui putere, ci prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu,
s-a ferit David de păcat (vezi Psalm 119,9).

5 Păstrez paşii mei pe cărările Tale; astfel, picioarele nu mi se clatină.

Cărările Tale. În contrast cu "calea celor asupritori" (v. 4).
Nu mi se clatină. Când ne aflăm într-o situaţie ca aceea a psalmistului, e bine să ne rugăm să
putem fi "tari, neclintiţi"(1 Corinteni 15,58). Un singur păcat cultivat ne poate face să alunecăm
(vezi PP 452). Numai principiile curate ne pot susţine (vezi 5T 397).

6 Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi

ascultă-mi cuvântul!
Îmi răspunzi. Având o credinţă deplină, David îşi continuă rugăciunea. El ştie că Dumnezeu îl
ascultă.

~ 51 ~
 Cuvântul. [Vorbirea, KJV]. Rugăciunea cu glas tare, nu cea în gând. Căldura rugăciunii acesteia e
o dovadă că partea anterioară a psalmului nu e o simplă fanfaronadă auto-îndreptăţitoare.

7 Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor pe
cei ce caută adăpost.

Marea Ta îndurare. Sau "fă ca îndurările Tale să se vadă".

Îi scapi. E cu neputinţă să citeşti Psalmii fără să simţi prezenţa Mântuitorului în rugăciunile
psalmistului (vezi Psalm 106,21; cf. Isaia 19,20; 49,26). David Îşi cunoştea Mântuitorul.

8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor, ascunde-mă la umbra aripilor Tale

Lumina ochilor. Ebr. 'ishon, literal, "omuleţ". Termenul este aplicat pupilei ochiului, probabil din
cauză că, aşa cum omul poate vedea într-o oglindă o imagine mai mică a lui. Rugăciunea este ca
Dumnezeu să-l apere pe psalmist, aşa cum un om îşi apără lumina ochilor. Compară cu o imagine
asemănătoare din Deuteronom 32,10 şi Proverbe 7,2.
Umbra aripilor Tale. Expresia această, obişnuită în Psalmi, sugerează imaginea unei cloşti care îşi
apără puii. Compară cu o imagine asemănătoare din Deuteronom 32,11.12 şi Matei 23,37.

9 de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere, de duşmanii mei de moarte, care mă

împresoară –

10 ei, care sunt plini de grăsime şi care vorbesc cu aroganţă.

Grăsime[Inima-trad. Cornilescu;grăsimea, KJV]. "Grăsimea", "inima". Ebr. cheleb, probabil la

origine grăsimea diafragmei, dintr-o rădăcină ipotetică chalab, "a acoperi". Pornind de aici unii au
susţinut că chalab reprezintă aici sediul emoţiilor. De unde traducerea RSV: "ei îşi închid inima
faţă de milă". Satisfacerea plăcerilor personale înăspreşte sentimentele oamenilor, făcându-i
indiferenţi faţă de suferinţa omului.

11 Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară, mă pândesc ca să mă doboare la

pământ.

Mă pândesc. Expresia zice literal "ochii şi i-au aţintit la pământ". O paralelă se poate vedea în
cazul lui Saul şi al tovarăşilor lui, care, asemenea unor oameni care îşi hăituiesc prada, îşi ţineau
ochii aţintiţi spre cărările pe care apucase David şi tovarăşii lui.

12 Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie, un pui de leu care aşteaptă în desiş.

Parcă ar fi un leu. Urmăritorii lui David erau ca leii, gata să sară asupra prăzii lor (vezi la
Psalm 10,8.9). Versetul este un caz semnificativ de paralelism sinonim, a doua jumătate repetând
şi înfrumuseţând ideea din prima jumătate.

13 Ridică-Te, DOAMNE, înfruntă-l şi trânteşte-l! Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!

Înfruntă-l[Dezamăgeşte-i, KJV]. Mai degrabă "înfruntă-i".

Trânteşte-l. Literal, "fă-l să se plece".
Mă. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.
Sabia Ta. [Care e sabia Ta, KJV]. Construcţia gramaticală permite traducerea "cu sabia Ta".

~ 52 ~
14 Scapă-mă de oameni cu mâna Ta, DOAMNE, de oamenii acestei lumi care-şi au
partea în viaţa aceasta! Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură şi
păstrează ce rămâne pentru copiii lor.

Cu mâna Ta. [care sunt mâna Ta, KJV]. Construcţia gramaticală permite traducerea "de mâna
Ta".
Viaţa aceasta. Asemenea oameni găsesc scopul vieţii lor în împlinirea poftelor materiale.
Plăcerea senzuală este culmea ambiţiei lor şi unica lor speranţă de răsplătire (vezi Luca 6,24;
16,25). De aceea, ei subordonează totul intereselor lor prezente şi Îl lasă pe Dumnezeu cu totul în
afara calculelor lor.
Le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. [Îi umpli cu comoara Ta ascunsă, KJV]. În ce priveşte
scopul pentru care trăiesc, nelegiuiţii au succes. Ei trăiesc numai pentru lumea aceasta şi prosperă
în lucrurile lumii acesteia. Viaţa viitoare nu constituie preocuparea lor. Ei au pierdut dreptul la
satisfacţie veşnică de dragul unei mulţumiri trecătoare. Aici se află un răspuns parţial la una din
cele mai adânci întrebări ale filozofiei: "De ce le merge bine celor nelegiuiţi?" Prosperitatea lor
este doar pentru clipa acestei vieţi efemere. Deci n-are nici o importantă în comparaţie cu
bunăstarea veşnică a celor neprihăniţi.
Fiii. Orientalii considerau copiii o binecuvântare - cu cât erau mai mulţi, cu atât binecuvântarea
era mai mare (vezi Psalm 127,3-5). Dimpotrivă, nu putea fi o nenorocire mai mare ca aceea de a
nu avea copii (vezi Genesa 30,1).
Ce rămâne. Au de ajuns pentru ei şi ca să lase moştenire copiilor lor. Cât priveşte un tablou al
prosperităţii lumeşti, vezi Iov 21,7-11.

15 Eu însă, pe drept, voi vedea faţa Ta! Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul
Tău.

Eu însă. [În ce mă priveşte, KJV]. Într-un contrast fin cu cel lumesc. În loc să invidieze plăcerile
de o clipă ale celui nelegiuit, psalmistul doreşte bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu faţă în faţă
(vezi la Psalm 16,10.11; vezi şi la Psalm 13,1). Comuniunea cu Dumnezeu, părtăşia cu Creatorul
este cea mai înaltă satisfacţie a sufletului credincios. A fi asemenea cu Dumnezeu în natura morală
este cea mai înaltă speranţă a omului (vezi 1 Ioan 3,2).
Elementele din 1 Ioan 3,2 se regăsesc în Psalm 17,15 - satisfacţie supremă, transformare vizibilă,
viziune lărgită (vezi Matei 5,8;Romani 8,29; Filipeni 3,21; Apocalipsa 22,4). Prin declaraţia
aceasta psalmistul aduce dovada de netăgăduit că el crede în doctrina învierii celor morţi şi în
realitatea vieţii viitoare.

Comentarii Ellen G. White:

4�
�
CT 121; DA 123; Ed 190; MH 181; Te 107; 6T 259
5�
PP 452; 5T 397; 7T 210
15 �
MM 244; PK 264

~ 53 ~
Capitolul 18

Pentru dirijor. Al lui David, robul DOMNULUI. David I-a dedicat

DOMNULUI cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a izbăvit din
mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, DOAMNE, Tăria mea!
INTRODUCERE - În oda magnifică de mulţumire care apare în Psalmul 18, David povesteşte în
linii mari istoria minunatelor izbăviri şi biruinţe pe care i le dăduse Dumnezeu. Această "cântare
de biruinţă" comemorativă este istoria inimii, istoria unei inimi omeneşti pururi consacrate lui
Dumnezeu şi sincere în modul integru de tratare a celor dumnezeieşti. Faptul că imnul a fost
compus de David e confirmat de raportul din 2 Samuel 22, unde apare din nou poemul cu mici
modificări.
Cu privire la preambulul "Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor
duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:", vezi p. 616; vezi de asemenea PP 715, 716.
Expresia "robul Domnului" (care se găseşte şi în preambulul Psalmului 36) nu apare în
2 Samuel 22. Cu privire la întregul psalm, compară cu comentariile la 2 Samuel 22.
Te iubesc. [Te voi iubi, KJV]. Ebr. racham, care denotă o afecţiune profundă şi fierbinte.
Altundeva racham nu e folosit ca iubire a omului faţă de Dumnezeu, ci adesea ca iubire a
Dumnezeu faţă de om. Afirmaţia e o introducere potrivită la acest psalm triumfător al bucuriei.
Versetul acesta nu apare în 2 Samuel 22. Compară cu Psalm 116,1-4.
Tăria. Dumnezeu era izvorul puterii psalmistului (vezi Psalm 27,1; 28,8).

2 DOMNUL este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este
stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul a(În concepţia antică cornul
era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; prin urmare, putem traduce
şi: mântuitorul meu puternic) mântuirii mele, întăritura mea!
Stânca. Ebr. sela', "un vârf prăpăstios de munte", "o stâncă". David a găsit cândva scăpare pe un
astfel de vârf prăpăstios de munte când era urmărit de Saul (vezi 1 Samuel 23,25). Aici el aplică
cuvântul la Dumnezeu, adăpostul sigur.
Fortăreaţa. Ebr. meşudah, "loc greu accesibil" sau "întăritură" (vezi 1 Samuel 22,4).
Stânca. [Tăria, KJV]. Ebr. şur, "o stâncă mare" folosit pentru a-L descrie pe Dumnezeu de cinci
ori în Deuteronom 32 (v. 4.15.18.30.31).
Scutul. Ebr. magen, tradus "scut" în Psalm 3,3 şi în pasajul paralel din 2 Samuel 22,3.
Cornul. [Cornul, KJV]. Cornul e un simbol al tăriei (vezi Deuteronom 33,17).
Întăritura. [Turnul înalt, KJV]. 2 Samuel 22,3 adaugă: "Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie."
Prin această pleiadă de imagini, luate din neîntreruptele lupte ale vieţii sale, David caută să
zugrăvească tot ceea ce fusese Dumnezeu pentru el în peregrinajul lui pe pământ. Despre o
abundenţă similară de imagini artistice în adresarea către Dumnezeu, vezi Psalm 31,1-3;
Psalm 71,1-7. David este expansiv în lauda lui.

3 Eu Îl chem în ajutor pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de

duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
Legăturile. [Întristările, KJV]. Ebr. chabalim, "funii", "frânghii". 2 Samuel 22,5 are "valuri".
Morţii. David spunea lui Ionatan: "Nu este decât un pas între mine şi moarte" (1 Samuel 20,3).

~ 54 ~
 Şuvoaiele nimicirii.[Oamenii nelegiuiţi, KJV]. Ebr. beliyya'al, care înseamnă "nevrednicie", dar
tradus adesea "Belial". "Fii ai lui Belial" este o expresie biblică obişnuită pentru oameni cu un
caracter josnic şi care apelează la violenţă (vezi la Judecători 19,22; 1 Samuel 2,12).

5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

Legăturile. [Întristările, KJV]. Ebr. chabalim, "funii", ca în v. 4.
Locuinţei Morţilor. [Iadului, KJV]. Ebr. she'ol. Vezi la Psalm 16,10; Proverbe 15,11.
Prinseseră. Ebr. qadam, "a înfrunta".
Laţurile. Ebr. moqshim, "laţuri pentru păsări".

6 Dar în necazul meu L-am chemat pe DOMNUL, am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea
Lui, până la urechile Sale.
Templul Său. [Templul, KJV]. Cer (vezi Psalm 11,4).
Până la urechile Sale. Dumnezeu i-a auzit strigătul.

7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
S-a zguduit…pământul. Intervenţia divină, ca răspuns la rugăciunea lui David, e zugrăvită prin
descrierea grandioasă a unei revolte a naturii. Fără îndoială că detaliile acestei descrieri au fost
luate din rememorarea de către psalmist a numeroaselor furtuni pe care le văzuse în perioadele
primejdioase ale vieţii sale.
În bogăţia ei de imagini ale naturii dezlănţuite, la care se adaugă din plin scenele izbăvirii de la
Marea Roşie şi a anunţării Legii la Sinai, descrierea aceasta este una din cele mai sublime din
literatură. Compară cu Exod 19,16-18; Psalm 144,5-7; Habacuc 3,3-6, dar observă că nicăieri
tablourile nu sunt atât de bine redate ca în Psalmul 18. La începutul descrierii este cutremurul, apoi
apar fulgerele, norii, vântul şi întunericul şi la final, declanşarea deplină furtunii. În mijlocul ei, Se
manifestă Iehova, în toată gloria şi puterea Lui, ca să pună pe fugă pe duşmanii Lui şi să salveze
pe servul Său încrezător. Aşa cum Dumnezeu a manifestat măreţia puterii Sale în manifestările
violente ale naturii, tot aşa a coborât în plinătatea tăriei Lui ca să intervină când slujitorul Lui era
în primejdie.
Mâniase. Vezi la Psalm 2,4.

8 Ţâşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din
ea.
Fum. Fumul, focul şi cărbunii descriu norii şi fulgerele. Nu ar trebui să se încerce ca aceste
imagini să se constituie într-o formă concretă, ca şi cum Dumnezeu ar fi apărut în chip vizibil. Ci
scopul poetului este de a-i impresiona adânc pe oameni transmiţându-le un profund simţ de teamă,
ca şi când ar fi în prezenţa Celui Atotputernic (vezi Psalm 74,1; 97,2; 140,10; cf. Habacuc 3,5).

9 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

A coborât. Dumnezeu părea că Se coboară în mijlocul furtunii ca să cerceteze şi să pedepsească
(vezi Genesa 11,5; 18,21).
Nori negri. [Întuneric, KJV]. Vezi Deuteronom 4,11; 1 Regi 8,12.

10 Călărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.

Heruvim. [Cherub, KJV]. Heruvimii păzeau intrarea în Eden (vezi la Genesa 3,24) şi chipuri ale
lor ocroteau tronul harului (Exod 25,18).
Aripile vântului. O expresie care denotă rapiditate excesivă.

~ 55 ~
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
Ape întunecoase. Literal, "întuneric de ape". Nori întunecoşi care prevestesc o mare revărsare de
ploaie.
Nori deşi. Expresia poate fi parafrazată "nori de nori", ca pentru a sugera diferite tipuri de nori
care se rostogolesc laolaltă, strânşi unul peste altul - toţi alcătuind cortul lui Dumnezeu.

12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi
cărbuni aprinşi.
Din strălucirea. Când ţâşneau fulgerele, parcă norii piereau şi întregul cer era în flăcări.

13 DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind
grindină şi cărbuni aprinşi b(Cele mai multe mss TM; câteva mss TM, LXX (vezi şi
2 Sam. 22:14) nu conţin: grindină şi cărbuni aprinşi).
Din ceruri[În ceruri-trad. Cornilescu]. Prepoziţia "în", (ebr. be) ar trebui să fie tradusă "din",
conform unei utilizări dovedite în literatura ugaritică (vezi p. 618, 619).
Şi-a făcut auzit glasul. Tunetul reprezintă glasul lui Dumnezeu, aşa cum e sugerat în construcţia
paralelă a versetului (vezi Psalm 29, îndeosebi v. 3; cf. Iov 40,9).
Grindină şi cărbuni aprinşi. Repetată în v. 12, ca şi cum prin repetiţie impresia care dă fiori este
mai puternică.

14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
Săgeţile. Fulgere, aşa cum e arătat de paralelismul versetului.
Risipindu-i pe duşmani. [I-a, KJV]. Acest "i" (din KJV) se referă probabil la duşmanii
psalmistului, ca prim amestec al elementului uman în această descriere înspăimântătoare,
reamintindu-ne pentru o clipă tema poemului.

15 La mustrarea Ta, DOAMNE, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi
s-au descoperit temeliile lumii.
Albiile. Compară cu tabloul din Exod 15,8.

16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,
S-a întins din înălţime. [A trimis de sus, KJV]. Toate manifestările intervenţiei divine veneau de
la Dumnezeu.
M-a scos. Verbul ebraic de aici e folosit pentru eliberarea lui Moise şi probabil e rădăcina
numelui lui Moise (vezi la Exod 2,10). Poate că, în felul acesta, David compară experienţa
eliberării sale de duşmanii lui cu cea a lui Moise când a fost salvat prin mâna fiicei lui Faraon. El e
tras afară din ape ca un om care se îneacă.
Apele cele mari. [Ape multe, KJV]. Aici poetul se reîntoarce poate la scena din v. 4, unde se
auto-înfăţişează ca fiind terorizat de "râurile pieirii" ["potopurile oamenilor răi", KJV]. Apele sunt
adesea folosite ca simbol al primejdiei (vezi Psalm 32,6).

17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari
decât mine.

Duşmanul. Saul. Dintr-o răsuflare psalmistul îi cuprinde pe susţinătorii lui Saul care au început şi
ei să-l urmărească.

~ 56 ~
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi-a fost sprijin.
M-au înfruntat. Vezi la v. 5.
Sprijin. Ebr. mish?an, "sprijinul". Un cuvânt de aproape înrudit, mish?eneth, este tradus "toiag"
în Psalm 23,4 (vezi comentariul de acolo).

19 El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
Loc larg. În loc să fie înghesuit de duşmanii lui, David are loc suficient ca să se mişte nestingherit
într-un loc în altul (vezi la Psalm 4,1).
Îşi găseşte plăcerea în mine. O primă aluzie la motivului pentru izbăvirea psalmistului. Ideea este
dezvoltată în v. 20-30.

20 DOMNUL mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor
mele,
După dreptatea mea. [După dreptatea mea, KJV]. Dumnezeu a intervenit pentru că David nu
merita tratamentul pe care îl primea din partea lui Saul şi a celorlalţi duşmani ai lui. Dumnezeu
răsplăteşte şi recompensează în lumina legii Sale veşnice. Versetele 20-30 dezvoltă motivul
eliberării lui David de către Dumnezeu.

21 căci am păzit căile DOMNULUI şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la
mine.
Înaintea mea. David susţine că el a păstrat legea lui Dumnezeu mereu înaintea lui şi şi-a călăuzit
purtarea în conformitate cu cerinţele ei (vezi Psalm 119,97; vezi la Psalm 1,2; cf. Deuteronom 6,6-
9; 11,18-21).

23 Am fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

Integru. [Drept, KJV]. Ebr. tamim, "deplin", "desăvârşit". Vezi la Psalm 15,2, unde acelaşi
cuvânt e tradus "în neprihănire" ["cu dreptate", KJV]. În Iov 1:1, un cuvânt înrudit, tam, este redat
"fără prihană", ["desăvârşit", KJV]. Deşi este un enunţ foarte tare, se pare că David, în lumina
v. 22, vrea să spună că se străduieşte să evite orice păcat cunoscut. Analizaţi mărturia personală a
lui David (1 Samuel 26,23.24), mărturia lui Dumnezeu (1 Regi 14,8) şi mărturia istoricului
(1 Regi 15,5). Pentru ca pretenţia lui David că nu ar fi vinovat de vreun păcat cunoscut să poată fi
conformă cu adevărul, psalmul trebuie să fi fost scris înainte de păcatul cu Bat-Şeba şi de uciderea
lui Urie din porunca lui.

24 DOMNUL mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea
ochilor Săi.
După dreptatea mea. Versetul acesta este aproape o repetare a v. 20.

25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept,

Cu cel credincios. Versetele 25 şi 26 expun caracteristicile proverbelor. Ele exprimă ideea

generală că Dumnezeul cel veşnic Se poartă cu oamenii potrivit cu caracterul lor. "Atitudinea" lui
Dumnezeu "faţă de oameni este şi trebuie să fie condiţionată de atitudinea lor faţă de El."
(Kirkpatrick). În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu păcatul nu rămâne niciodată nepedepsit (vezi
Matei 18,35).

~ 57 ~
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după
înşelăciunea lui.
Înşelător. Sucit, pervers.

27 Tu mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.

Ochii trufaşi. Trufia pregăteşte calea pentru nimicire (vezi Psalm 101,5; Proverbe 6,16.17).
Echivalentul părţii acesteia de verset din 2 Samuel 22,28 este "cu privirea Ta scobori pe cei
mândri" ["ochii Tăi sunt asupra celor trufaşi, ca să-i cobori", KJV].

28 Tu îmi aprinzi candela, DOAMNE! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!

29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul
întărit!
Năvălitorilor. Vezi la 2 Samuel 22,30.
Sar peste zidul. Vezi la 2 Samuel 22,30.

30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele c(Lit.: cuvântul, fie
cu sensul de poruncă, fie cu sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l
deosebi de Cuvântul (dabar) Domnului) DOMNULUI sunt încercate; El este un scut
pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
Desăvârşită. Ce face Dumnezeu e drept (vezi Deuteronom 32,4).
Încercate. Curăţit ca metalul; supus probei (vezi la Psalm 12,6).
Scut. Vezi la Psalm 3,3; 18,2. Dumnezeu îi ocroteşte pe cei care se încred în El. Oricare alţii nu
au dreptul să pretindă protecţia Lui.

31 Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de

Dumnezeul nostru?
Cine este Dumnezeu? Începând cu versetul acesta, David stăruie asupra biruinţelor şi izbânzilor
pe care i le dăduse Dumnezeu. Ideea este continuată până la v. 45. Întrebarea: "Cine este
Dumnezeu?" nu e o întrebare a necredinţei, ci o întrebare retorică, insinuând realitatea
Dumnezeului lui Israel în comparaţie cu dumnezeii mincinoşi ai păgânilor din jur.
Stâncă. Ebr. şur, cuvânt tradus "tăria" [KJV] în v. 2 (vezi comentariul de acolo).

32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.
Ciutelor[Cerboaicelor-trad. Cornilescu]. Acestea sunt vestite pentru rapiditatea în deplasare şi
pentru siguranţa din picioare (vezi la 2 Samuel 22,34).

34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

Îmi deprinde mâinile pentru luptă. Vezi la 2 Samuel 22,35. Cu privire la problema generală a
angajării lui Israel în război, vezi nota suplimentară la Iosua 6, vol. II, p. 199-204.
Arcul de aramă. [Un arc de oţel, KJV]. Literal, "un arc de bronz". Acest tip de arc este pomenit şi
în Iov 20,24. Dumnezeu dăduse lui David o putere extraordinară.

~ 58 ~
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul d[Lit.:răspunsul
Tău (la rugăciunile mele)] Tău mă face mare.
Scutul. Mai eficient decât arcul de aramă (v. 34) este protecţia scutului lui Dumnezeu. David
recunoaşte importanţa unirii efortului omenesc cu cel divin. Dumnezeu îl înarmează pe slujitorul
Său cu mijloacele materiale de apărare şi apoi îl ajută să folosească aceste mijloace. Ni se
reaminteşte vechiul sfat puritan: "încrede-te în Dumnezeu şi păstrează-ţi praful de puşcă uscat".
David nu ştie ce e înfrângerea dacă mâna dreaptă a lui Dumnezeu îl sprijine când ţine arcul.
Ajutorul. Ebr. 'anawah, literal "umilinţă". Caracteristica aceasta şi-a găsit expresia supremă în
întrupare şi în moartea pe cruce (Filipeni 2,7.8). "Împăratul slavei S-a înjosit pentru a lua natură
omenească" (DA 43). Omul nu ajunge mai sus şi mai aproape de Dumnezeu decât atunci când se
pleacă în umilinţă. Aceasta este adevărata mărire.

36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele e(Lit.:
gleznele).
Tu-mi lărgeşti calea supt paşii mei. Compară cu v. 19.
Alunece. Vezi Psalm 17,5; cf. Proverbe 4,12. E important ca picioarele să stea bine înfipte când
se luptă cu un vrăjmaş.

37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

Urmăresc. Compară cu Exod 15,9. Verbele din v. 37 şi 38 sunt la timpul imperfect, permiţând o
traducere la timpul prezent. Imaginile devin plastice: "Urmăresc..."etc. Succesiunea acţiunilor din
v. 37-45 dă impresia biruinţei depline. Datorită intervenţiei lui Dumnezeu, vrăjmaşul este definitiv
şi deplin biruit.

38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.

Îi zdrobesc. Ebr. machaş, care, după ugaritică (vezi p. 618, 619), poate de asemenea să însemne
"a lovi", "a zdrobi".

39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele
mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă
urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către DOMNUL, dar El nu
le răspunde.
Către Domnul. Ca o ultimă încercare ei au strigat câtre Dumnezeu lui Israel. Oamenii apelează la
orice altceva înainte de a apela la Dumnezeu. Întrucât un asemenea apel izvorăşte dintr-un
simţământ de groază şi nu vine dintr-o inimă sinceră, nu poate fi ascultat.

42 Îi pisez făcându-i ca praful din bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

Îi pisez făcându-i ca praful. Vrăjmaşul e complet zdrobit (vezi 2 Regi 13,7) şi înlăturat ca un
gunoi.

~ 59 ~
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un
popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
Căpetenie a neamurilor. David fusese recunoscut ca fiind împăratul cel mai mare al acelei părţi a
lumii (2 Samuel 8). Poziţia de frunte a lui Israel printre neamuri este văzută mai clar în descrierile
regatului moştenit de la David de fiul său Solomon (1 Regi 4,21.24).

44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

45 Fiii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.
Îngălbenesc[Li se înmoaie inima-trad. Cornilescu]. Se ofilesc ca plantele (vezi Isaia 40,7).
Fortăreţele. Cetăţi întărite, fortăreţe. Alte naţiuni vor veni tremurând şi se supune lui David de
bună voie, conferind astfel siguranţă maximă regatului şi eliberare definitivă de vrăjmaşi. Victoria
e deplină.

46 DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul
mântuirii mele!
Domnul este viu. [Domnul trăieşte, KJV]. Versetele 46-50 sunt o solemnă atribuire a laudei şi
mulţumirii lui Iehova, care a dat biruinţa lui David (vezi PP 715, 716). Având în vedere toate
lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu, psalmistul are motive suficiente să afirme că există un
Dumnezeu viu în contrast cu dumnezeii fără viaţă ai păgânilor. Viaţa lui Dumnezeu este izvorul
vieţii pentru om.
Stânca. Ebr. şur (vezi v. 2.31). Dumnezeul mântuirii mele. O expresie favorită în psalmi (vezi
Psalm 25,5; 27,9; 51,14; cf. Psalm 38,22; 88,1).

47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

48 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi
mă scapi de omul asupritor.
Omul asupritor. Poate fi Saul, dar s-ar putea ca David să vorbească de vrăjmaşii lui, în general.

49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, DOAMNE, şi voi cânta laudă Numelui
Tău!
Neamuri. [Păgâni, KJV]. Ebr. goyim, "naţiuni" (vezi Psalm 2,1; 9,5).Cuceririle lui David au
înălţat Numele Dumnezeului lui Israel în faţa naţiunilor.
Versetul acesta este citat de Pavel (Romani 15,9) ca dovadă că mântuirea lui Dumnezeu e atât
pentru neamuri, cât şi pentru iudei. Din cauza nereuşitei strămoşilor lui David prezicerile din v. 49
şi 50 îşi vor găsi împlinirea numai în împărăţia spirituală a lui Hristos, care nu se va sfârşi
niciodată.

50 El dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei
f(Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un
singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv).
Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate
intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în
funcţie de contextul literal şi de cel teologic) lui în veac.
Izbăviri. În ebraică cuvântul e la plural, referindu-se la numeroase acţiuni de izbăvire enumerate
în psalm. Împăratului Său. Împăratul ales de Dumnezeu să cârmuiască pe Israel, aşa cum era
David, unsul lui Dumnezeu (vezi Psalm 2,2).

~ 60 ~
 Seminţei lui. Cu privire la împlinirea ulterioare a acestor făgăduinţe în viaţa lui Hristos, vezi
2 Samuel7,12-16.

Comentarii Ellen G. White:

6�
�
Te 41
35�
�
AH 34; Coloseni 235; DA 437; Ev 639; FE 284; ML 53; TM 104
46-50�
PP 715

~ 61 ~
Capitolul 19

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu şi bolta cerească istoriseşte despre lucrările
mâinilor Lui.

INTRODUCERE - "Natura şi revelaţia mărturisesc deopotrivă despre iubirea lui Dumnezeu"

(SC 9). Afirmaţia aceasta ar putea foarte bine să fie motoul al Psalmului 19. Acest psalm este
poate cel mai binecunoscut şi mai popular dintre psalmii dedicaţi naturii. El este o meditaţie plină
de recunoştinţă cu privire la revelaţia lui Dumnezeu în lumea naturii şi în legea Sa. În primele 6
versete ale psalmului (vezi 4T 15), David vorbeşte despre slava lui Dumnezeu, aşa cum e văzută în
cele create de El. În v. 7-10 el vorbeşte despre slava lui Dumnezeu, aşa cum e arătată în lege. În v.
11-13, el tratează influenţa acestor adevăruri asupra caracterului şi comportamentului, iar în
v. 14 se roagă să fie ferit de păcat. Parcă îl şi vezi autorul stând sub cerul liber la răsăritul soarelui,
lăudând pe Iehova în sunetele frumoase ale acestui psalm. Se poate ca filozoful Kant să fi cugetat
la Psalm 19 când a scris: "Două lucruri îmi umplu sufletul de temere sfântă şi de uimire tot mai
mare: spectacolul cerului înstelat, care ne spulberă efectiv ca fiinţe fizice, şi legea morală, care ne
conferă o demnitate infinită ca agenţi inteligenţi." Imnul creaţiunii de Joseph Addison,
"Firmamentul spaţios", este o parafrazare liberă a ideilor din Psalmul 19. Cele dintâi versete ale
psalmului constituie tema corului: "Cerurile spun" din inspiratul oratoriu Creaţiunea de Haydn, la
sfârşitul părţii întâi.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Cerurile. Cerurile materiale aşa cum se arată privirilor noastre - domeniul soarelui, al lunii şi al
stelelor (vezi Genesa 1,1.8.9.14.16.17.20).
Slava. Înţelepciunea, puterea, iscusinţa, bunăvoinţa - lucrurile care alcătuiesc slava lui
Dumnezeu. Dacă arunci o simplă privire asupra cerului e suficient să înţelegi slava lui Dumnezeu.
Cu cât mai mare este descoperirea aceea când cerurile sunt cercetate în detaliu cu telescoapele de
mare putere, moderne.
Dumnezeu. Ebr. 'El (vezi vol. I, p. 171).
Bolta cerească. [Firmamentul, KJV]. Ebr. raqia? (vezi la Genesa 1,6). Cuvântul "firmament" vine
de la latinescul firmamentum, felul cum Vulgata redă pe raqia?. Firmamentum, literal, "un suport",
corespunde grecescului stereoma, redarea LXX a lui raqia?. Traducerea, stereoma, poate proveni
din ideea veche că cerurile sunt o boltă solidă, tare. Prin splendoarea şi ordinea lor, cerurile
contrazic teoria evoluţiei. Ele nu sunt lucrarea întâmplării, ci creaţiunea lui Dumnezeu.
Frumuseţea şi modul în care sunt aranjate demonstrează existenţa lui Dumnezeu. Prin ele,
Dumnezeu poate fi cunoscut chiar şi de către păgâni, "aşa că nu se pot dezvinovăţi"
(Romani 1,19.20). Prin cele create de El, Dumnezeu vorbeşte inimii păgânilor (DA 638). Ideea
aceasta e dezvoltată în v. 2-4.

2 O zi dă de ştire altei zile acest mesaj şi o noapte vesteşte această cunoaştere altei
nopţi,

O zi dă de ştire altei zile. Fiecare zi transmite zilei următoare mesajul puterii lui Dumnezeu.
Omul este impresionat de continuarea fără sfârşit a mărturiei: fără oprire sau schimbare mesajul
este transmis mai departe.
Dă de ştire. [Exprimă, KJV]. Literal, "a scoate baloane de săpun".
O noapte vesteşte această cunoaştere altei nopţi. În a doua jumătate a paralelismului acestui
verset, este scoasă în evidenţă ideea nesfârşitului. Despre corpurile cereşti ale nopţii înstelate, vezi
la Psalm 8,3.

~ 62 ~
3 dar fără vorbe şi fără cuvinte, fără să li se audă glasul. a[Sau: Nu este grai sau
limbă / în care să nu li se audă glasul (vezi LXX)]

Fără să li se audă glasul. [Unde glasul nu e auzit, KJV]. Ideea este că deşi cerurile n-au un limbaj
al lor (vezi v. 1 şi 2), glasul lor nu poate fi auzit; el nu vorbeşte urechii, ci inimii înţelegătoare.
Addison cânta:
"Şi dacă toate mut plutesc
pe lângă globul pământesc?...
Dar minţii-n bucuria lor
Îi cântă toate-n falnic cor."

4 Mesajul b(LXX, VUL, Siriacă; TM: funie) lor străbate întreg pământul şi cuvintele
lor ajung până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui.

Mesajul.[Funia, KJV]. Ebr. qaw, "funie de măsurat", folosită pentru a determina hotarele. LXX
are phthoggos, "sunet" sau "vorbire", poate citind qol în loc de qaw; de aici traducerea RSV "glas".
Dacă e acceptat al doilea sens, aşa cum sugerează paralelismul lui qaw cu ebraicul tradus "cuvinte"
[KJV, "glas" trad. Cornilescu] din a doua parte a versetului, este subliniat glasul mut, dar clar
înţeles din versetul 3. "Pentru evrei lumea părea plină de răsunetul melodios al unei puternice
orchestre, a cărei muzică era un fel de Te Deum de laudă la adresa Creatorului şi Păstrătorului
vieţii ei" (Baldwin). Pavel citează versetul acesta parţial pentru a ilustra progresul mondial al
Evangheliei (Romani 10,18).
Întreg.[Prin tot, KJV]. Ebr. be, tradus "până la" în expresia următoare. În ambele cazuri ar trebui
probabil să fie redat "de la" în armonie cu întrebuinţarea ugaritică (vezi p. 618, 619). Întregul pasaj
ar putea fi tradus astfel: "Dinspre întreg pământul vine strigătul lor, de la marginea lumii, glasul
lor."
Cort. Ebr. 'ohel. Aici, psalmistul introduce soarele în splendidul tablou al cerului nu ca pe un
obiect de cult, ci ca pe unul dintre lucrurile create de Dumnezeu. El personifică soarele,
prezentându-l ca pe o fiinţă strălucitoare care petrece ziua în cortul ceresc pe care i l-a pregătit
Creatorul. Ultima parte a v. 4 aparţine, de fapt, v. 5. Compară cu Habacuc 3,11.

5 Acesta este asemenea unui mire care iese din odaia lui de nuntă, asemenea unui
viteaz ce se bucură să alerge pe cale:

Mire. Imaginea soarelui care iese din odaia lui ca un mire sugerează maximum de vitalitate,
strălucire şi fericire (vezi Isaia 61,10; 62,5). Soarele iese din odaia lui (de după orizont), unde şi-a
petrecut noaptea şi se avântă în zori, luminând "cortul" lui măreţ.
Viteaz. Scena se schimbă. Aşa cum un "viteaz" porneşte plin de râvnă să alerge, tot aşa soarele se
ridică în zorii zilei să parcurgă lunga drum al zilei (vezi 1 Corinteni 9,24-27).

6 răsăritul lui este la un capăt al cerului şi roată-i este drumul până la celălalt capăt
al lui. Nimic nu se poate ascunde de căldura lui!

Răsăritul. În limbaj poetic, David descrie mişcarea soarelui, aşa cum îi apare lui. El nu scrie pur
şi simplu un tratat ştiinţific. Versetul încearcă să descrie întinderea şi amplitudinea mişcărilor
soarelui din zori şi până seara.
Nimic nu se poate ascunde. Cu toate că multe lucruri pot fi ascunse de lumina soarelui, căldura
lui (forţa vitală prin care pământul îşi primeşte viaţa şi energia) pătrunde pretutindeni.

~ 63 ~
7 Legea DOMNULUI este desăvârşită; ea înviorează sufletul. Mărturia DOMNULUI
este adevărată; ea înţelepţeşte pe cel nesăbuit c(Termenul ebraic se referă la o
anumită naivitate sau lipsă de experienţă).

Legea Domnului. În punctul acesta, David trece de la contemplarea naturii, descoperind în

grandoarea, permanenţa şi scopurile ei slava lui Dumnezeu, la contemplarea lui Dumnezeu în lege.
Oricât de frumoase ar putea fi manifestările slavei lui Dumnezeu în ceruri, oricât de măreţe ar
putea părea splendorile soarelui, lunii şi ale stelelor, mult mai frumos, mai măreţ este tabloul unui
caracter călăuzit de legea lui Dumnezeu. "Slava lui Dumnezeu este văzută în mod complet într-un
caracter perfect, armonios." (Cheyne).
Aici apare o schimbare în metrul ebraic. Rândurile sunt mai lungi decât cele din v. 1-6 şi, ca şi
cadenţa Plângerilor, fiecare prezintă două părţi, prima mai lungă decât a doua, asemănător unui
crescendo lung în muzică, urmată de un decrescendo mai scurt şi mai rapid. De pildă: "Legea
Domnului este desăvârşită" (lungă), "şi înviorează sufletul" (scurtă). "Mărturia Domnului este
adevărată" (lungă), "dă înţelepciune celui neştiutor" (scurtă). Impresia este a unei grabe cu sufletul
la gură, care se domoleşte spre pauză, când poemul proclamă bucuria şi dulceaţa legii şi vesteşte
faptul că pentru ascultare "răsplata este mare" (v. 11).
Ar fi dificil de găsit exemple mai bune de paralelism ebraic ca acelea din v. 7-10. Atât în
structura gramaticală, cât şi în cea logică, părţile componente ale propoziţiilor paralele ale
diferitelor perechi sunt remarcabil aranjate. Traducerea KJV redă aproape desăvârşit cititorului
englez frumuseţea şi ordinea structurii ebraice originale.
Tabela următoare arată bogăţia de conţinut a ideilor din v. 7-10:
Numele dat legiiNatura ei�
Efectele ei
Legea�înviorează
desăvârşită Mărturia�dă înţelepciune
adevărată�
Orânduirile�veselesc
fără prihană�
Poruncile�luminează
curate�
Frica�ţine pe vecie]
curată�[
Judecăţile�[drepte]
adevărate� Observă diferiţii temeni folosiţi pentru a descrie aspecte variate ale revelaţiei divine şi
compară cu Psalm 119. Versetele 7-10 apar în esenţă pretutindeni în Psalm 119.
"Legea" vine de la ebraicul torah, care înseamnă "învăţătură", "instrucţiune", "îndrumare" (vezi la
Deuteronom 31,9; vezi şi la Proverbe 3,1). Aşa cum soarele luminează şi dă viaţă pământului
material, tot aşa legea luminează şi umple de energie lumea spirituală. Vezi şi la Psalm 1,2.
"Domnul" este o traducere a ebraicului Yahweh (vezi vol. I, p. 171, 172). În contrast cu titlul 'El
folosit pentru Divinitate din v. 1, numele divin Yahweh este folosit exclusiv în tot restul psalmului
(de 7 ori).
Desăvârşită. Compară cu Romani 7,12.
Înviorează. De la ebr. shub, care mai înseamnă "a reînviora" (tradus "să-şi ţină viaţa" în
Plângeri 1,11.19 şi "învioreze" în Plângeri 1,16 - trad. Cornilescu). Legea înviorează şi dă puteri.
Mărturia. Ebr., ?eduth, deseori folosit cu privire la Decalog (vezi Exod 25,16.21.22). ?Eduth vine
de la ?ud, "a da mărturie". Descoperirea lui Dumnezeu este mărturia lui Dumnezeu, deoarece este
propria Lui confirmare cu privire la natura, atributele şi poruncile Lui.
Adevărată. [Sigură, KJV]. Ebr. 'amen, de la care vine "amin"-ul nostru. 'Amen înseamnă "a fi
credincios", "a fi dăinuitor", "a fi temeinic stabilit".
Nesăbuit. Ebr. pethi, "cel tânăr, neexperimentat şi uşor de amăgit". Natura asemănătoare ca celei
de copil este lucrul esenţial pentru obţinea înţelepciunii (vezi Matei 11,25).

~ 64 ~
 În slujba din sinagoga modernă, cititorul rosteşte Psalm 19,8 când desfăşoară Tora la slujba din
Sabat dimineaţă.

8 Orânduirile DOMNULUI sunt drepte; ele îmi bucură inima. Porunca DOMNULUI
este curată; ea dă lumină ochilor.
Orânduirile. Ebr. piqqudim, "porunci", "precepte". Cuvântul apare de 24 de ori în Vechiul
Testament şi e tradus "precepte" [în KJV] în toate cazurile cu excepţia a 3.
Bucură. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt severe; conştiinţa curată generează bucurie.
Porunca. Ebr. mişwah de la şawah, "a rândui", "a da o poruncă" (vezi Deuteronom 6,1; 7,11;
Psalm 119,6.10.19.21.32.35.47 etc.).
Curată. Folosită pentru inimă (Psalm 24,4; 73,1), pentru om (Iov 11,4) şi pentru soare
(Cântarea Cântărilor 6,10). Aşa cum soarele dă lumină lumii, tot astfel poruncile lui Dumnezeu
luminează calea omului în umblarea lui după adevăr.

9 Frica de DOMNUL este curată; ea dăinuieşte veşnic. Judecăţile DOMNULUI sunt

adevărate; ele se susţin una pe cealaltă.
Frica. Ebr. yir'ah, "frică", "teroare", "teamă mare", ca în Iona 1,10; apoi "frică" ["respect" sau
"temere sfântă" în KJV], ca în Psalm 2,11; 5,7. În utilizare tehnică, yir'ah devine aproape
echivalent cu "serviciu" sau "cult". S-ar putea ca oamenii să părăsească "frica de Cel Atotputernic"
(Iov 6,14). "Frica Domnului" poate fi predată ca învăţătură (Psalm 34,11). Ea este "şcoala
înţelepciunii" (Proverbe 15,33). Omul care se teme de Dumnezeu va respecta şi va preceptele Sale.
Curată. Închinarea lui Dumnezeu e lipsită de ritualurile murdare care caracterizau religiile
canaanite.
Judecăţile. Regulile unei administraţii drepte. Dumnezeu a judecat şi a determinat legile Lui ca să
fie drepte (vezi Exod 21,1; Psalm 9,7.16; PP 364).
Adevărate. Literal, "adevăr".

10 Ele sunt mai preţioase decât aurul, decât mult aur curat, sunt mai dulci decât
mierea, decât picurul din faguri.
Aur curat. Ebr. paz, "aur curat". Ideea exprimată în prima utilizare a cuvântului "aur" este
amplificată . Aurul este privit ca un articol de mare valoare pentru oameni, dar bogăţiile spirituale
câştigate prin ascultarea de preceptele lui Dumnezeu sunt superioare bogăţiei materiale.
Faguri. Mierea este una dintre cele mai dulci substanţele naturale şi un deliciu. La evrei, ea era
simbolul a tot ce era plăcut pentru cerul gurii. Dar şi mai dulci pentru suflet sunt poruncile lui
Dumnezeu. "Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!" (Psalm 34,8). Cineva poate să se sature de
miere, dar niciodată nu se satură de roadele aducătoare de bucurie ale ascultării de voia lui
Dumnezeu. Pentru psalmist, legea nu era împovărătoare, ea nu era un jug.

11 Chiar şi robul Tău este instruit din ele. Când le păzeşte, are o mare răsplată.
Robul Tău. În v. 11-14, David aplică adevărurile primei părţi a psalmului la propriul lui caracter
şi la propria lui purtare.

12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le
cunosc!
Cunoaşte. Sau "discerne".
Greşelile. Ebr. shegi'oth, un cuvânt care apare doar aici. Rădăcina este shaga?, care, la fel cu
shagah, înseamnă "a greşi din nebăgare de seamă". Având în vedere cerinţelor larg cuprinzătoare
ale legii lui Dumnezeu, se poate ca noi să facem greşeli de care să nu ne dăm seama. Acestea sunt
greşelile ascunse ("pe care nu le cunosc") din cea de a doua jumătate a paralelismului (vezi
Psalm 139,23.24). Ele ar putea fie ascunse şi de cel care păcătuieşte şi de lume. Psalmistul se

~ 65 ~
roagă pentru izbăvirea de "greşelile pe care nu le cunosc" ["greşelile secrete" KJV] (Psalm 19,12),
"mândrie" ["păcate de încumetare", KJV] (v. 13) şi de păcate în cuvânt şi în gândire (v. 14). S-a
observat că atunci când recunoaştem păcatul în altul, adesea propriul nostru păcat adormit sau
ascuns ne irită pe noi.

13 Păzeşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcatele cu bună ştiinţă d(Lit.: de

insolenţă (obrăznicie, aroganţă), însă cu sensul dat în text, datorită contextului), ca
nu cumva aceasta să mă stăpânească! Atunci voi fi integru, nevinovat de un mare
păcat.

Păcatele cu bună ştiinţă[Mândrie-trad. Cornilescu;Păcate din încumetare, KJV]. Acestea sunt

păcatele săvârşite când ştim că facem răul. Ele sunt puse în contrast cu "greşelile", "greşelile
ascunse" ["pe care nu le cunosc" trad. Cornilescu].
Stăpânească. Compară cu Psalm 119,133; Ioan 8,32.36; Romani 6,14; Galateni 5,1.
Mare păcat. [fărădelege mare, KJV]. În ebraică nu are articol.

14 Fie plăcute cuvintele gurii mele şi murmurul inimii mele înaintea Ta, DOAMNE,
Stânca mea, Izbăvitorul meu!

Fie plăcute[Primeşte cu bunăvoinţă-trad. Cornilescu;Să fie primite, KJV]. Psalmul se încheie cu o

rugăciune care cere atât acceptarea cuvintelor şi a gândurilor pe care psalmistul le-a exprimat şi cât
şi curăţie în cuvinte şi în gândire, în viaţa de toate zilele. Ca aspect general, rugăciunea este
universală şi ca atare un model pentru toţi oamenii.
Stânca. Vezi la Psalm 18,1.
Izbăvitorul. [Răscumpărătorul, KJV]. Ebr. go'el, "eliberator" (vezi la Rut 2,20). Dumnezeu este
Răscumpărătorul meu, care mă eliberează de sub puterea şi vinovăţia păcatului (vezi Psalm 78,35;
Isaia 14; 41,14; 43 etc.).

Comentarii Ellen G. White: 1 �;�;AA 572; CS 17; CT 54; Ed 21, 101; ML 294; MYP 366;
PP 116; SC 90; 4T 581; 5T 312;1.2 �;ML 214; PP 48; SL 52; TM 137;1-3 �;COL 22; CT 453;
ML 112, 175; 3T 333; 8T 257;2-4 �;MH 412;3 �;SL 53;7�;�;COL 286; DA 308, 505; GC
468; MB 80; 118; ML 160, 163, 250; PK 623; TM 120, 247; 4T 15; 5T 329; 6T 221, 365; 8T 207;
7.8 �;6T 259;8 �;AA 475; Ed 229; PK 83; 4T 27;9 �;4T 336;9-11 �;CT 31; FE 185;10.11 �;
Ed 252;11 �;4T 27; 6T 304; 9T 115;14 �;ML 83; PP 413.

Capitolul 20
~ 66 ~
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Să-ţi răspundă DOMNUL în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului
lui Iacov!
INTRODUCERE -Psalmii 20 şi 21 sunt psalmi pereche, de tip liturgic, fără îndoială, primul de
cântat pentru împărat, când era gata să plece la război; cel de-al doilea de cântat la reîntoarcerea lui
în triumf. Psalmul 20 sugerează o aranjare de antifon pentru ritualul serviciului: v. 1-5 să fie
cântate de adunare, v. 6-8, de împărat sau de un levit, v. 9 de către popor. Preambulul versiunii
siriace spune că el a fost compus cu prilejul războiului cu sirienii şi amoniţii (2 Samuel 10). Cu
privire la autorul psalmului, vezi PP 716.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Să-ţi răspundă Domnul. Versetele 1-5 compun rugăciunea de mijlocire pentru împărat când e pe
punctul de a porni la luptă. Poate că erau cântate în timp ce fumul jertfei se înălţa spre cer.
Necazului. Ebr. şarah, "necaz", "strâmtorare".
Numele. Numele real al lui Dumnezeu este reprezentat de literele ebraice YHWH, transliterate cu
puncte vocalice Yahweh (vezi la Exod 6,3). Cuvântul se crede că vine din rădăcina hayah, care
înseamnă "a fi" sau "a deveni". Pe temeiul întrebuinţării antice feniciene, forma Yahweh a fost
înţeleasă ca reprezentând o formă de verb care poate fi tradusă "Cel care face să fie" sau
"Susţinătorul". Numele Yahweh, deci, Îl desemnează pe Dumnezeu drept cauză primară a
existenţei. Numele stă pentru tot ce reprezintă Divinitatea. Vezi mai mult la Psalm 7,17.
Dumnezeul lui Iacov. Probabil o referire indirectă la experienţa din Genesa 35,3.

2 Să-ţi trimită ajutor din Lăcaşul cel sfânt şi să te sprijine din Sion!
Sprijine. [Întărească, KJV]. Literal, "a sprijini", "a susţine".
Sion. Vezi Psalm 2,6.

3 Să-Şi amintească de toate darurile tale de mâncare, şi să primească toate arderile

tale de tot! Sela
Darurile. Ebr. minchoth, în legea levitică referindu-se la darurile din cereale (vezi la Levitic 2,1).
Într-un sens mai general, minchah înseamnă "dar" şi e folosit cu privire la jertfa lui Abel
(Genesa 4,3.4) şi la darul de îmbunare folosit de Iacov (Genesa 32,13).
Arderile de tot. Ebr. ?olah, o jertfă în care victima era arsă de tot. (vezi vol. I, p. 698; vezi la
Levitic 1,3).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

4 Să-ţi dea după plăcerea inimii tale şi să-ţi împlinească toate planurile!
Toate planurile. Poporul se roagă ca toate planurile împăratului şi măsurile pe care le ia el legate
de război să aibă succes.

5 Atunci ne vom bucura de biruinţa ta şi vom înălţa Numele Dumnezeului nostru.

DOMNUL să-ţi împlinească toate cererile!
Numele. Vezi la Psalm 7,17.
[Flutura steagul-trad. Cornilescu]. Ca recunoaştere a biruinţei primite din mâinile lui Dumnezeu.
Aceasta încheie cererea generală a poporului.

6 Acum eu ştiu că DOMNUL îl izbăveşte pe unsul Său; El îi va răspunde din cerul

Său cel sfânt, prin isprăvile de mântuire ale dreptei Sale.

~ 67 ~
 Acum eu ştiu Versetele 6-8 constituie răspunsul împăratului sau poate al unui levit, singurul care
vorbeşte. Schimbarea pronumelui de la "te" şi "ne" din v. 1-5 la "eu" este cel mai bine explicată în
felul acesta. Ceea ce spera adunarea era acum un fapt împlinit.
Unsul. Vezi la Psalm 2,2.
Din cerul Său cel sfânt[Din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt-trad. Cornilescu].Literal, "cerul
sfinţeniei Lui".

7 Unii se bizuiesc pe care, alţii pe cai, dar noi ne bizuim pe Numele Dumnezeului
nostru.

Care. Care de război, pentru transportarea ostaşilor la luptă şi pentru procurarea de mijloace de
luptă.
Faraon se încredea în care (Exod 14,7).Vrăjmaşii din nord ai lui David erau deosebit de puternici
din cauză că foloseau care şi călăreţi (vezi 1 Cronici 18,4; 19,18). Se pare că trupele lui constau în
întregime din infanterie. Mai târziu, Solomon şi-a dezvoltat o armată mare şi permanentă de care şi
călăreţi (vezi 1 Regi 10,26-29). Niciodată n-a fost planul lui Dumnezeu ca poporul Lui să se
sprijine pe forţa braţelor pentru câştigarea biruinţei (vezi Deuteronom 17,16).
Versetul acesta este o minunată mărturisire a credinţei în dreptate şi nu în putere.

8 Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi stăm în picioare!

Ei se îndoaie. Verbele din versetul acesta pot fi privite ca fiind perfect profetice, adică, prin
anticipare, împăratul vede pe duşmanii lui biruiţi şi descrie evenimentul ca şi cum ar fi avut deja
loc. Versetul acesta este un caz de paralelism antitetic.

9 DOAMNE, izbăveşte-l pe rege! Răspunde-nea când Te chemăm!

Doamne, izbăveşte-l. LXX traduce versetul acesta: "O, Doamne, scapă pe împăratul Tău: şi
ascultă-ne în ziua când Te chemăm".Traducerea LXX pare să corespundă cu începutul psalmului şi
exprimă încrederea deplină în Împăratul ceresc. Versetul acesta era probabil cântat de către
adunare ca răspuns la intervenţia solo din v 6-8.

Comentarii Ellen G. White:

5�
�
6T 395
8�
PP 510, 716

Capitolul 21
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
~ 68 ~
1 DOAMNE, regele se bucură de tăria Ta, se veseleşte de mântuirea Ta!
INTRODUCERE -Ca şi Psalmul 20, perechea lui, Psalmul 21 este un psalm liturgic menit să fie
folosit la serviciul public de închinare. El este un psalm de mulţumire pentru izbânda campaniei
pentru care psalmul precedent era o cerere. El are 3 părţi: mulţumire directă lui Dumnezeu în
numele împăratului (v. 1-7), o cuvântare adresată împăratului (v. 8-12) şi strigătul final de laudă
(v. 13). Psalmul prezintă o imagine strălucită a împăratului: demn, victorios, invincibil în puterea
lui Dumnezeu.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Regele. Versetele 1-7 exprimă recunoştinţa adunării pentru biruinţa pe care Dumnezeu i-a dat-o
împăratului. Este bine să se facă recunoaşterea publică a răspunsului la rugăciune. Împăratul este
probabil David. Aici expresia ledawid, "de David" sau "pentru David" (vezi p. 616), ar trebui să
fie tradusă "despre David".
Tăria Ta. [În puterea Ta, KJV]. Carele şi caii au fost inutili în confruntarea cu tăria lui Dumnezeu
(vezi Psalm 20,7). Răsturnarea ordinii ideilor în paralelism este un procedeu retoric preferat: "se
bucură... ocrotirea puternică"; "veselie... ajutorul" ["bucurie... tărie"; "salvare... se veseleşte",
KJV]. Salvarea lui Dumnezeu fusese anticipată (Psalm 20,5.6,9). Acum e realizată. Tradiţia
iudaică veche privea psalmul acesta ca mesianic, aşa cum e arătat de traducerea liberă Targum: "O,
Doamne, tăria Ta, împăratul Mesia Se va veseli."

2 Ai împlinit dorinţa inimii lui şi n-ai respins cererea buzelor lui! Sela
Dorinţa[Dorea-trad. Cornilescu]. Rugăciunea pentru împărat (Psalm 20,4) a fost ascultată.
Expresia "ce-i dorea inima" ["dorinţa inimii", KJV] face acum parte din vocabularul multor limbi.
Omul poate să aştepte răspunsuri la rugăciune când dorinţele lui corespund cu dorinţele lui
Dumnezeu şi când voinţa Îi este supusă (vezi DA 668).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

3 Tu l-ai întâmpinat cu binecuvântări plăcute, i-ai pus pe cap coroană de aur curat.
L-ai întâmpinat. Literal, "confruntat" (vezi la Psalm 18,5). Dumnezeu Şi-a manifestat îndurarea
faţă de împărat venind să-l întâmpine cu binecuvântări (vezi Deuteronom 28,2).
Coroană. Cu semnificaţie metaforică, ca recunoaştere de către Dumnezeu a dreptului împăratului
de a domni (vezi 2 Samuel 7,12-16).

4 Ţi-a cerut viaţă şi i-ai dat-o; i-ai dat multe zile pentru veci de veci.
Veci de veci. Compară cu formula folosită în rugăciunea pentru împărat (vezi 1 Regi 1,31;
Neemia 2,3). Expresia îndreaptă atenţia către continuarea nelimitată a dinastiei împăratului.

5 Mare este slava lui din pricina izbăvirii Tale! Splendoare şi măreţie ai pus peste el!
6 Tu i-ai dat binecuvântări veşnice şi l-ai umplut cu bucuria prezenţei Tale.
I-ai dat binecuvântări veşnice. [L-ai făcut cât se poate de binecuvântat, KJV]. Sau "l-ai aşezat să
fie binecuvântare". Avraam fusese "pus" în felul acesta să fie o binecuvântare (vezi Genesa 12,2).
Dumnezeu a intenţionat ca împăratul - şi fiecare fiu al Lui - să fie nu numai primitor, ci şi
împărţitor de binecuvântări (vezi şi Isaia 19,24; Ezechiel 34,26).
L-ai umplut cu bucuria prezenţei Tale. Vezi la Psalm 4,6; 16,11.

7 Regele se încrede în DOMNUL, iar în îndurarea Celui Preaînalt, el va sta neclintit.

Va sta neclintit. Vezi la Psalm 15,5; cf. Psalm 16,8.

~ 69 ~
8 Mâna Ta îi va ajunge pe toţi duşmanii Tăi, dreapta Ta îi va ajunge pe cei ce Te
urăsc.

Toţi duşmanii tăi. În v. 8-12 adunarea se adresează împăratului. În v. 1-7 "tu" se referă la
Dumnezeu; în acest verset, "tu" înseamnă împăratul. Psalmistul priveşte înainte spre biruinţa
deplină asupra tuturor duşmanilor, aşa cum biruinţa prezentă întăreşte o astfel de făgăduinţă.

9 În ziua arătării Tale îi vei face ca un cuptor aprins; în mânia Ta, DOAMNE, îi vei
înghiţi şi-i va mistui focul!

Arătării Tale. [Mânia, KJV]. De la ebr. paneh, literal "faţă", dar care poate să însemne şi "voinţă",
aşa cum au arătat (vezi la Psalm 9,20) textele ugaritice (vezi p. 618, 619). Pasajul ar putea fi deci
tradus: "Îi vei face un cuptor aprins când vei voi", adică atunci când Dumnezeu va găsi de bine să
o facă.
Cuptor aprins. Unele cuptoare ebraice erau probabil încălzite cu lemne; astfel, ele aveau
înfăţişarea unui cuptor aprins (vezi Maleahi 4,1). Nimicirea finală a nelegiuiţilor va fi deplină (vezi
Apocalipsa 20,14.15).

10 Le vei nimici odraslele de pe pământ şi urmaşii dintre fiii oamenilor,

Odraslele. [Roada, KJV]. Copiii lor (vezi Genesa 30,2; Plângeri 2,20).

11 căci Ţi s-au împotrivit cu răutate! Au urzit intrigi, dar nu vor reuşi!

Nu vor reuşi. Cele mai bune planuri ale oamenilor dau greş dacă Dumnezeu Se opune.

12 Îi vei pune să dea bir cu fugiţii când Îţi vei încorda arcul împotriva lor.

Împotriva lor. [Împotriva feţei lor, KJV]. Aceasta este o imagine plastică a duşmanilor puşi pe
fugă de către urmăritori, care le-o ia înainte şi îşi îndreaptă săgeţile către feţele lor.

13 Ridică-Te, DOAMNE, în tăria Ta, ca noi să cântăm şi să lăudăm puterea Ta!

Ridică-Te. [Fii înălţat, KJV]. Ca şi Psalm 20, acesta se sfârşeşte cu o rugăciune. Psalmistul pune
în gura poporului dorinţele lui bune şi profeţii pentru împărat. Acum se îndreaptă spre Iehova şi-L
roagă să Se descopere ca izvor a toată tăria poporului Lui (ca în v. 1). Aici este un tablou final de
proslăvire universală (vezi Apocalipsa 7,10-12; 12,10; 19,1-3).

Capitolul 22

~ 70 ~
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor”. Un psalm al lui
David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de
izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!

INTRODUCERE - Psalmul acesta a fost numit psalmul profetic şi mesianic cel mai patetic. Unii
i-au dat numele de Psalmul crucii datorită referinţelor din el pe care scriitorii Noului Testament le
aplică la suferinţele Fiului neprihănit al lui Dumnezeu în timpul suferinţelor Sale când, în pofida
încrederii în Dumnezeu, părea că Dumnezeu Îl părăsise. În tot psalmul nu e nici mărturisire de
păcat şi nici o urmă de asprime. Imaginile artistice sunt acelea ale lui David, iar psalmul abundă în
expresii care apar în psalmi care, în general, sunt atribuiţi lui David. Cu toate că psalmistul pare că
povesteşte propria sa experienţă, referiri dese în Noul Testament atestă caracterul mesianic cel
puţin al unor părţi din psalmul acesta (Matei 27,35.39.43.46; Marcu 15,24.34; Luca 23,34.35;
Ioan 19,24.28). Cu privire la principiul aplicării mixte şi duble, vezi Deuteronom la 18,15.
Psalmul acesta are două părţi: primele 21 de versete constau din plângerea şi rugăciunea celui
care suferă, ultimele 10 versete (v. 22-31), din mulţumire în urma izbăvirii. Nu există tranziţie
între cele două părţi: ci printr-un scurt moment dramatic se trece de la descurajare la proslăvire.
Vezi DA 741-757 pentru un ajutor eficient în înţelegerea aspectelor mesianice ale acestui psalm.
De recomandat să nu se treacă de acest psalm înainte de a se asculta imnul "O frunte-nsângerată",
în care armoniile coralului deosebit de nobil al lui J.S. Bach se împletesc cu mişcătoarele cuvinte
ale imnului.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 628.
Dumnezeul meu[Dumnezeul meu, KJV]. Ebr. 'Eli. Cu privire la forţa cuvântului folosit aici
pentru "Dumnezeu", vezi vol. I, p. 171. "Meu" pare să adauge o nuanţă de credinţă iubitoare la
disperarea vizibilă transmisă de restul versetului. Credinţa se luptă cu teama.
De ce? Strigătul unui copil disperat, care nu poate înţelege pentru ce l-a părăsit tatăl lui.
M-ai părăsit. Ebr. 'azabtani. Forma sabachthani este transliterarea grecească a expresiei aramaice
folosite de Isus în strigătul Său pe cruce (vezi Matei 27,46; Marcu 15,34).
De izbăvirea mea[Să-mi ajuţi-trad. Cornilescu]. Literal "de la mântuirea mea".
Strigătului. [Răcnetele, KJV]. Ebr. she'agah, folosit pentru a descrie răcnetul unui leu (Iov 4,10;
Isaia 5,29; Ezechiel 19,7; Zaharia 11,3 ). Folosit în legătură cu o fiinţă omenească, un strigăt
puternic (vezi Psalm 32,3). Vezi mai mult la DA 953-756.

2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc
odihnă.

Nu găsesc odihnă. [Nu tac, KJV]. Dumnezeu auzea fiecare strigăt, dar Hristos n-avea dovada
unui răspuns. (vezi DA 753).

3 Dar Tu eşti sfânt, eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel. a(Sau: Tu însă eşti
întronat ca Cel Sfânt; / Tu eşti lauda lui Israel.)

Dar. Cel care suferă este descumpănit de încercarea prin care trece. Cum poate Dumnezeul Său,
care este sfânt şi plin de milă, să-l trateze în felul acesta?
Eşti întronat în mijlocul laudelor. Poate o figură de stil care Îl înfăţişează pe Dumnezeu în
sanctuar, înconjurat de cei care cântă laudele Lui.

4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri; ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;

~ 71 ~
 Au nădăjduit strămoşii noştri. Cel care suferă acum să aducă argumentul că întrucât Dumnezeu îi
salvase pe părinţi, care se încrezuseră în El, cu siguranţă îl va elibera şi pe el. Când suntem în
întuneric şi îi vedem pe alţii salvaţi, am putea considera că soarta noastră este şi mai amară.

5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi; au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de

ruşine.
Nu au fost daţi de ruşine. Mai degrabă, "nu erau ruşinaţi". Când oamenii manifestă încredere şi
descoperă că încrederea lor este înşelată, le e ruşine ca şi cum ar fi fost nebuni că au făcut aşa ceva
(vezi Ieremia 14,3). Dar Dumnezeu S-a dovedit totdeauna vrednic de încredere.

6 Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.

Vierme. El se simţea trecut cu vederea de Dumnezeu, ca şi cum ar fi fost doar un vierme
mizerabil, nedemn de consideraţia lui Dumnezeu. Compară cu Isaia 41,14; 49,7; 52,14: 53,3. În ce
priveşte deosebirea dintre "om"(ebr. ish) şi "oameni" ('adam ), vezi Psalm 4,2; 8,4.

7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap.
Îşi bat joc de mine. De la ebr. la?ag, "a lua în râs", "a-şi bate joc", ca în Psalm 2,4 (vezi
Marcu 15,29).
Rânjesc[Îşi deschid gura-trad. Cornilescu;ţuguie buzele, KJV]. Adică a strâmba gura dispreţuitor
(vezi Psalm 35,21).
Clatină din cap. Dispreţuitor (vezi Psalm 44,14). Ce spun ei urmează în Psalm 22,8.

8 „S-a încrezut în DOMNUL! Să-l scape El! Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte
plăcerea în el!”
S-a încrezut. Literal, "răsucit", "înfăşurat", adică, s-a predat, s-a încrezut (vezi Psalm 37,5;
Proverbe 16,3). Această luare în râs a fost de fapt citată de cărturarii şi de bătrânii care au urmărit
răstignirea şi a fost aplicată umilirii lui Hristos pe cruce (vezi Matei 27,43).

9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
Din pântecele. Cât îşi poate aminti. Batjocura duşmanilor este transformată într-un argument în
favoarea izbăvirii. De la luarea în seamă a batjocoririi lui de către duşmani el trece acum la
violenţa acţiunii lor împotriva lui.
Mi-ai dat ocrotire. [M-ai făcut să nădăjduiesc, KJV]. Simţământul de speranţă i s-a înfiripat în
suflet încă din pruncie.

10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti
Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul e aproape şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.

Tauri. O figură de stil prin care se subînţeleg oameni sălbatici care urmăresc să-l distrugă.
Tauri puternici. [Tauri puternici, KJV]. Ebr. 'abbirim, care în diferite texte ugaritice (vezi p. 618,
619) înseamnă "zimbru", "bizon". Desemnează uneori o figură mitologică născută zeului Baal de
sora lui, Anath.
Başan. Un ţinut la răsărit de Iordan, vestit pentru păşunile lui bogate şi vitele lui mari şi puternice
(vezi Deuteronom 32,14; Ezechiel 39,18; Amos 4,1).

13 Îşi deschid gura împotriva mea ca leul care sfâşie şi răcneşte.

~ 72 ~
 Îşi deschid gura împotriva mea. Tabloul este acela al unei fiare sălbatice gata să sară asupra prăzii
şi să o sfâşie.
Leul care…răcneşte. Ca şi cum furia taurilor n-ar fi fost de-ajuns, psalmistul dezvoltă ideea,
introducând figura unui leu care aleargă după prada lui, făcând un zgomot puternic.

14 Sunt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart. Ca ceara mi se topeşte inima

înăuntrul meu.
Turnat ca apa. Compară cu Iosua 7,5. Imaginea pare să indice pierderea forţei (2 Samuel 14,14).
Se topeşte. Inima lui nu mai e tare. Vigoarea lui s-a dus (vezi Plângeri 2,11).

15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în
ţărâna morţii.
Lutul. [Ciob de oală, KJV]. Un fragment de vas spart. Puterea lui nu era plină de viaţă, ca la un
pom în creştere, ci uscată şi sfărâmicioasă, ca un ciob fragil de oală.
Limba mi se lipeşte. Probabil de sete accentuată.
Ţărâna morţii. Un fel figurat de a descrie moartea. Moartea este însoţită de ţărâna mormântului.

16 Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au găurit

b(LXX, Peshita, Q, câteva mss TM; cele mai multe mss TM: ca un leu) mâinile şi
picioarele.
Câini. Oameni, care se seamănă cu nişte câini feroce, care îşi arată colţii, l-au înconjurat, ca să
zicem aşa, într-o haită urmărind să-l răpună. Cetăţile orientale erau vestite pentru haitele de câini
flămânzi care devorau adesea trupurile neîngropate ale morţilor (vezi 1 Regi 14,11; cf.
Psalm 59,6.14.15). Psalmistul dezvoltă în continuare ideea cruzimii împrejurărilor, punându-i pe
câini lângă leu şi lângă taurii din Basan (vezi la v. 12.13).
Găurit. Ebr. ke'ari, care poate fi tradus "ca un leu", precum în Isaia 38:13, singurul loc în Vechiul
Testament unde apare în forma aceasta. Ideea din propoziţia atunci devine: "Ca un leu mi-au
înconjurat mâinile şi picioarele." Ke'ari nu poate fi corect tradus "străpuns". E posibil ca acest
cuvânt să fi fost greşit ortografiat şi ca traducătorii versiunilor vechi, precum LXX, Siriaca şi
Vulgata, să fi păstrat adevărata varianta: "mi-au străpuns". Prin cuvintele acestea, Mântuitorul a
prezis tratamentul pe care avea să-l primească (vezi DA 746). Compară cu Ioan 20,25-27.

17 Îmi număr toate oasele. Ei mă urmăresc şi mă privesc.

Număr. [Spun, KJV]. Literal, "a număra". El putea să le numere datorită faptului că ieşiseră la
suprafaţă din cauza slăbiciunii. În Psalm 174,4 e redat "socoteşte".

18 Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.
Şi-au împărţit. Le fac porţii.
Au tras la sorţi. Vezi împlinirea acestei profeţii în Matei 27,35; Luca 23,34; Ioan 19,23.24.

19 Dar Tu, DOAMNE, nu Te îndepărta! Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!

Tu. Aşezat pe primul loc, în ebraică, pentru accentuare. "Tu" e în contrast cu persecutorii.
Rugăciunea din v. 11 este repetată cu mai multă stăruinţă decât atunci când a fost înălţată prima
dată.

20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din laba câinelui!

~ 73 ~
 Sufletul. Vezi la Psalm 3,2; 16,10.
Viaţa. [Drag, KJV]. Ebr. yechidah, "unul singur", precum o fiică unică (Judecători 11,34).
Forma este la feminin, deoarece yechidah este paralel cu "suflet", care în ebraică este feminin.
LXX traduce yechidah prin monogenes, care este adjectivul tradus "singurul... Fiu" ["singurul
născut", KJV] în Ioan 3,16.
Câinelui. Compară cu v. 16.

21 Izbăveşte-mă din gura leului! Eliberează-mă din coarnele bivolilor!

Gura leului. Compară cu v. 13.
Eliberează-mă. [M-ai ascultat, KJV]. Cererea psalmistului se sfârşeşte printr-un simţământ de
uşurare deplină. El ştie că Domnul este pe punctul să-l ajute. Această schimbare bruscă de
sentimente la mijlocul versetului este tipică unui număr mare de psalmi (vezi Psalm 3;6;12;28
etc.). Poate că psalmul acesta constituie cel mai impresionant caz din Psaltire în ce priveşte
particularitatea aceasta unică a monologului dramatic ebraic.
Bivolilor. [Unicornului, KJV]. Ebr. remim, "bou sălbatic" (vezi la Iov 39,9). Datorită acestui
verset armura britanică are pe ea leul şi bivolul. Vezi la Numeri 22,22.
Cu toate că e înconjurat de "câini", "lei", "tauri" şi "boi sălbatici", cel în cauză ştie că nu e părăsit.
Descurajarea şi întristarea fac loc încrederii, păcii şi laudei voioase. Versetele 22-31 sunt o cântare
biruitoare de laudă. În piesa corală a lui Felix Mendelssohn care are ca subiect Psalmul 22, la
punctul acesta există o trecere dramatică bruscă de la o gamă minoră la una majoră, reprezentând
schimbarea totală de sentimente.

22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei; te voi lăuda în mijlocul adunării!
Adunării. El Îşi va aduce mărturia de laudă în mijlocul închinătorilor adunaţi (vezi Psalm 1,5;
Isaia 38,19.20).

23 Cei ce vă temeţi de DOMNUL, lăudaţi-L! Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
Lăudaţi-L. Tot Israelul, tot poporul lui Dumnezeu, e chemat să aducă împreună laudă.

24 Căci El nu dispreţuieşte, nici nu nesocoteşte necazul sărmanului; nu-Şi ascunde

faţa de acesta, ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele
înaintea celor ce se tem de Tine c(TM: El)!
Tu. [Despre Tine, KJV]. Literal, "de la Tine". Dumnezeu dăduse voinţa şi puterea de a lăuda,
precum şi izbăvirea, care este pricina laudei.
Adunarea. Compară cu v. 22.
Jurămintele. Jertfele făgăduite ca o expresie de recunoştinţă pentru izbăvire.

26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura; cei ce Îl caută pe DOMNUL Îl vor lăuda.
Veşnic să vă trăiască sufletul!

Mânca. Parte din jertfele jurămintelor era consumată de cel care le aducea (vezi Levitic 7,16). În
Israel, participarea la masă, ca expresie a recunoştinţei, făcea parte din închinare. Cei săraci vor
participa la masa aceasta şi, mâncând împreună, vor deveni părtaşi unităţii cu ceilalţi.
Să vă trăiască. Schimbarea bruscă de la "săracii", "ei" (persoana a treia), la "vă" (persoana a
doua) este tipic ebraică şi exprimă vorbirea directă.
27 Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la DOMNUL. Toate
familiile neamurilor se vor închina înaintea Lui,

~ 74 ~
 Marginile pământului. Perspectiva se lărgeşte de la "cei ce vă temeţi de Domnul" şi "sămânţa lui
Iacov" şi "sămânţa lui Israel" (versetul 23) incluzând toate naţiunile (vezi promisiunea făcută lui
Avraam, Genesa 12,3).

28 căci a DOMNULUI este domnia şi El stăpâneşte peste neamuri!

Domnia. Mai degrabă, "poziţia de împărat". Compară cu Zaharia 14,9; Apocalipsa 11,15.

29 Toţi mai-marii pământului vor mânca şi I se vor închina d(Sau: Cu adevărat, I se

vor închina toţi cei ce vor adormi în pământ,);înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei
ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.

Toţi. Versetul acesta ar trebui să fie legat de cel precedent. Iehova este împărat peste naţiuni, iar
bogaţii şi cei prosperi dintre ei sunt prezentaţi ca venind la sanctuar pentru a aduce jertfă şi
închinare. Tot astfel naţiunile mai slabe şi aflate în declin, reprezentate prin "cei ce se pogoară în
ţărână", vin să se prosterne.
Cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa. Mai degrabă "cel care nu-şi ţine sufletul în viaţă". Lucrul acesta
poate fi înţeles ca amplificând ideea naţiunilor mai slabe. LXX traduce propoziţia acesta: "şi
sufletul meu trăieşte pentru el", sugerând o interpretare diferită, dar expresia ebraică se arată mai
simplă.

30 Urmaşii e(Lit.: O sămânţă; vezi nota de la Ps. 18:50) Îi vor sluji f(Versetele 29-
30: Sau: Cât despre cel ce a murit / 30 urmaşii lui Îl vor sluji) şi se va povesti despre
Stăpânul generaţiei următoare.

Urmaşii. Ebr. zera?, "descendenţi". Ca rezultat al propovăduirii Evangheliei, mulţi vor veni să
slujească lui Dumnezeu.
Se va povesti[Se va vorbi-trad. Cornilescu]. Sau "se va povesti". O generaţie va transmite altei
generaţii vestea cea bună a mântuirii (vezi 2 Timotei 2,2).
Stăpânul[Domnul-trad. Cornilescu]. Ebr. 'Adonai (vezi vol. I, p. 173).

31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, iar poporului care se va naşte îi vor vesti
lucrarea Lui.

Vor vesti dreptatea Lui. Compară cu Romani 3,21-26.

Lucrarea Lui. [Că EL a făcut aceasta, KJV]. Faptul că Dumnezeu a făcut tot ce a fost spus în
psalmul acesta.

Comentarii Ellen G. White: 6-8 AA 225;16-18 �;DA 746; PK 691;16.18 �;SR 224;2. 17.18;
�;AA 225;22-26 �;9T 279;27 �;PK 370;30 �;DA 828.

Capitolul 23

~ 75 ~
Un psalm al lui David

1 DOMNUL este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

INTRODUCERE - Probabil cel mai cunoscut şi cel mai mult iubit dintre toţi psalmii este Psalmul
23, cunoscut pretutindeni sub numele Psalmul Păstorului. El este şi delectarea copilului şi
mângâierea vârstnicului. I-au dat diferite nume, precum: Perla psalmilor, Psalmul privighetorii,
Cântarea păstorului despre Păstorul său etc. Augustin nota că psalmul acesta era imnul martirilor.
Cu siguranţă că s-au scris mai multe cărţi şi articole despre psalmul acesta şi s-au compus mai
multe poeme şi imnuri pe baza acestui psalm decât pe a oricărui altuia dintre psalmi. El are un
mesaj pentru oamenii de orice vârstă.
Dar el este mai mult decât Psalmul Păstorului. El zugrăveşte nu doar tabloul unui Păstor duios,
care conduce turma la odihnă şi o duce în "păşuni verzi", "la ape de odihnă", ocrotind-o de
primejdiile pustiului, dar şi tabloul unei Gazde pline de bunătate, care oferă abundenţă de hrană şi
grijă atentă oaspetelui Său. Psalmul se încheie cu o mărturisirea deplinei încrederi în Iehova, care
va conduce pe copilul Lui iubitor prin viaţa aceasta şi care îl va primi ca oaspete al Lui până la
sfârşitul zilelor sale.
Poemul se împarte în 3 strofe. Primele două (v. 1-3 şi v. 4) prezintă ideea călăuzirii şi ocrotirii
iubitoare; a treia (v. 5.6) prezintă ideea ospitalităţii.
Psalmul 23 nu are nici o umbră de naţionalism. El este universal prin apelul lui. Cu siguranţă că
experienţele lui David ca păstor prin locurile aspre ale dealurilor Iudeii şi, mai târziu, ca Gazdă
împărătească în belşugul curţii orientale din oraşul-capitală, l-au calificat să scrie acest psalm, cea
mai plăcută dintre poeziile lirice sacre.
Cu privire la preambul, vezi Ed 164; DA 476, 477; PP 413.
Păstorul meu. Imaginea care prezintă pe Iehova ca păstor şi pe poporul Lui ca oi este obişnuită în
Scripturi.
Cea mai timpurie apariţie a acestei imagini este Genesa 48:15, unde "Dumnezeu cel ce mă păscu"
[trd. Niţulescu] este de fapt "păstorul" lui Israel (vezi Genesa 49,24). Imaginea aceasta mai apare
în Psalmi (78,52; 80,1; 119,176), în profeţi (Isaia 40,11; Ezechiel 34; Mica 7,14) şi în Noul
Testament (Luca 15,3-7; Ioan 10,1-18; 21,15-17; Evrei 13,20; 1 Petru 2,25; 5,4). Pentru a înţelege
şi aprecia frumuseţea şi semnificaţia imaginilor plastice, trebuie să cunoaştem natura primejdioasă
a pustietăţii iudaice şi viaţa intimă a păstorului şi a oilor lui, şi în special a relaţiei apropiate care se
naşte între ei în timpul nesfârşitelor ore de singurătate pe care le petrec împreună.
Nu voi duce lipsă de nimic. O declaraţie de încredere absolută în Dumnezeu. Expresia aceasta
este nota dominantă a psalmului.

2 El mă culcă în păşuni verzi şi mă conduce la ape odihnitoare.

Păşuni verzi. Literal, "păşuni cu iarbă fragedă, proaspătă".
Ape odihnitoare. [Ape liniştite, KJV]. Literal, "ape ale locurilor de odihnă", adică, locuri de
odihnă cu apă, ca lângă un râu, pârâu, izvor sau lac. Ce tablou minunat al harului lui Dumnezeu e
zugrăvit aici (vezi PP 413)! Bunul Păstor Îşi conduce oile "la ape de odihnă" numai pentru a le
pregăti mai bine pentru eforturile obositoare necesare parcurgerii drumului care le stă în faţă.
Dumnezeu acordă ceasuri de împrospătare a forţelor pentru a-i face pe oameni în stare să ţină piept
mai bine bătăliilor grele ale nenumăratelor ocupaţii ale zilei.

3 Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, datorită Numelui Său.

Înviorează. Ebr. shub (vezi la Psalm 19,7).
Sufletul. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 3,2; 16,10).
Cărări drepte. [Cărări ale dreptăţii, KJV]. Cei familiarizaţi cu terenul accidentat al Iudeii, ştiu cât
de uşor e să iroseşti timp şi să ai parte de întâmplări nefericite când traversezi ţinuturile muntoase,
cu văi adânci, dacă nu găseşti poteca cea bună. Dacă Îi îngăduim, Dumnezeu ne călăuzeşte
totdeauna pe calea cea dreaptă, cu toate că la un moment nu ni se pare uşoară.

~ 76 ~
 Datorită Numelui Său. Călăuzirea lui Dumnezeu este o descoperire a caracterului Său în faţa
oamenilor (vezi la Exod 33,19; vezi la Psalm 31,3).

4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii a(Sau: printr-o vale
întunecată), nu mă tem de rău, căci Tu eşti cu mine, nuiaua şi toiagul Tău mă
mângâie.

Valea umbrei morţii. Ebr. şalmaweth, prin etimologie populară de la şel, "umbră", şi maweth,
"moarte". Ambele cuvinte sunt foarte obişnuite în Vechiul Testament, şel fiind găsit de 49 de ori,
de 45 de ori tradus "umbră", şi maweth apărând de 157 de ori, de 128 de ori tradus "moarte". Unii
cercetători moderni derivă şalmaweth din rădăcina acadiană şalamu, care înseamnă "a se înnegri"
şi de aceea traduc şalmaweth "întuneric". Derivarea tradiţională are spijinul LXX. Ugaritica (vezi
p. 618, 619) nu oferă nici o lumină asupra expresiei şalmaweth. În literatura existentă a acelei
limbi cuvântul apare numai o singură dată într-un paragraf obscur. Bunyan a făcut expresia "umbra
morţii", în mod special apreciată de cititorii marii sale alegorii, "Călătoria creştinului".
Tu eşti cu mine. Lucrul acesta e îndestulător. Creştinul nu are nevoie de nimic altceva. "Numai
Tu, numai Tu, Tu să-mi fii al vieţii vis".
Nuiaua. [Cârja, KJV]. Ebr. mish'eneth, "un baston", "o cârjă", ca de pildă pentru bolnav sau
bătrân ca să se sprijine pe el (Exod 21,19; Zaharia 8,4).
Toiagul. Ebr. shebeţ, folosit pentru toiagul unui păstor (Levitic 27,32), nuiaua unui învăţător
(2 Samuel 7,14; Proverbe 13,24) şi sceptrul unui cârmuitor (Genesa 49,10; Isaia 14,5). El a fost
uneori folosit ca armă (2 Samuel 23,21) şi o astfel de funcţie este probabil urmărită în Psalm 23:4,
toiagul fiind folosit ca o armă de apărare împotriva fiarelor sălbatice care bântuiau păşunile.
Mă mângâie. [Ele mă mângâie, KJV]. "Ele" este accentuat, ca şi cum s-ar zice: "Ele sunt cele
care mă mângâie". Toiagul şi nuiaua sunt semne ale prezenţei păstorului şi îl arată pe păstor gata
să ajute în orice clipă.
Păstorul Se îngrijeşte de odihnă, înviorare, hrană, refacere, comunicare, călăuzire, eliberare de
frică, mângâiere, siguranţă, biruinţă asupra duşmanilor. Ce poate cere mai mult un creştin? Totuşi,
psalmistul caută să accentueze aceste dovezi ale bunătăţii lui Iehova şi adaugă la ele, prin folosirea
unei alte imagini, pe aceea a unei Gazde pline de bunătate.

5 Tu-mi întinzi masa în faţa duşmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi cupa
mea este atât de plină.

Îmi întinzi masa. David se prezintă acum ca pe un oaspete în sala de ospăţ a lui Dumnezeu.
Iehova e mai mult decât un Păstor. El este un Împărat, care împarte cu îmbelşugare oaspeţilor săi
bunătăţile de la masa Sa. Compară cu parabola nunţii fiului de împărat (Matei 22,1-14). Expresia
"îmi întinzi masa" este idiomatică pentru pregătirea unei mese (vezi Proverbe 9,2).
Duşmanilor mei. Întrucât Dumnezeu este Gazda, uneltirile împotrivitorilor de a face rău trebuie
să eşueze.
Cupa mea este atât de plină. Compară cu Efeseni 3,20. David gândeşte aici în primul rând, dacă
nu chiar întru totul, la paharul de bucurie al Domnului. Dumnezeu revarsă în mod neprecupeţit din
îndurările Sale, suficient şi chiar pe deasupra. Într-un sens secundar, imaginea poate sugera
binecuvântările prosperităţii materiale. David se bucurase de asemenea binecuvântări. El înţelesese
totodată, în urma unor experienţe grele, că prosperitatea este periculoasă pentru viaţa spirituală.
"Paharul cel mai greu de dus este... paharul plin până sus" (MH 212). Mai greu decât atât, dacă ar
fi cu putinţă, e să duci paharul care "dă peste el".

6 Cu adevărat, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi
locui în Casa DOMNULUI cât vor dăinui zilele b(Lit.: pe [toată] lungimea zilelor.)!

~ 77 ~
 Îndurarea. Binecuvântările materiale şi spirituale sunt personificate ca însoţindu-l pe David în tot
cursul vieţii lui. Limbajul folosit de el prezintă încrederea deplină în călăuzirea lui Dumnezeu
printre vicisitudinile vieţii prezente şi anticipează cu bucurie călăuzirea pe viitor.
Casa Domnului. Rămânerea psalmistului ca oaspete în Casa lui Dumnezeu e asigurată
(Psalm 15,1; cf. Psalm 27,4; 65,4; 84,4).
Cât vor dăinui zilele. [Pururea, KJV]. Literal, "cât vor fi zilele de lungi", sugerând ideea de cât va
trăi. Dar copilul credincios al lui Dumnezeu priveşte dincolo de comuniunea lui cu Dumnezeu în
viaţa aceasta la comuniunea veşnică din împărăţia Sa. Psalmul se încheie cu o stare sufletească de
bucurie neţărmurită.

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
DA 476; LS 39; 1 T 31; 8T 10, 39
1-4 �
Ed 164
2�
PP 413
2.3 �
ML 206
4�
MH 268; 7T 87
5�
LS 171
6�
CS 18; 4T 328; 6T 367

Capitolul 24

Al lui David. Un psalm.

~ 78 ~
1 Al DOMNULUI este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi locuitorii ei,

INTRODUCERE - Psalmul 24, unul din imnurile pentru stabilirea Ierusalimului ca cetate a
marelui Împărat (vezi Psalm 30; 101; 132,1-9) pare să aibă un fundal istoric în evenimentele din
2 Samuel 6 şi 1 Cronici 15. David cucerise fortăreaţa iebusită Sion (2 Samuel 5,6-10) şi acum s-a
hotărât să aducă chivotul de la locul lui de odihnă temporar, din casa lui Obed-Edom din
Chiriat-Iearim, în cortul pe care îl pregătise pentru acesta în cetatea Ierusalim. Ca urmare a pus la
punct o ceremonie pentru ocazia aceea, în care Psalmul 24 a fost cântat ca parte a ritualului solemn
(vezi PP 707, 708). Unii au considerat că David a compus psalmul acesta anume pentru ocazia
aceasta. Totuşi, lucrul acesta nu se afirmă. Cuvintele din v. 7-10 ale psalmului au fost cântate de
două coruri de îngeri, când Cerul a primit pe adevăratul Fiu al lui David, la înapoierea în
Ierusalimul ceresc (vezi DA 833; EW 187, 190, 191).
Imnul are două părţi. Cu prilejul folosirii lui iniţiale, partea întâi a fost fără îndoială cântată la
poalele dealului pe care era aşezat Ierusalimul, înainte ca procesiunea să înceapă să urce (v. 1-6),
iar a doua parte a fost cântată în faţa porţilor cetăţii, chiar înainte de marea intrare (v. 7-10). Cele
două strofe ale primei părţi s-ar putea să fi fost cântate de coruri alternative; apelurile, întrebările şi
răspunsurile celei de a doua părţi, de către două coruri după metoda antifonală. Versetele 7-10 apar
în corul plin de inspiraţie "Porţi, ridicaţi-vă capetele" din oratoriul Mesia al lui G.F. Haendel,
partea a doua, care transpune maiestuos caracterul antifonal al psalmului.
Acest poem elaborat a fost numit o extensie vechi-testamentară a ideii care a stat la baza
afirmaţiei lui Isus: "Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!" (Matei 5,8).
Cerinţa fundamentală a cetăţeniei în împărăţia lui Dumnezeu este curăţia. Numai cei cu inima
curată vor intra în Ierusalimul de sus. Dreptatea facilitează intrarea pe porţile cerului (vezi
Psalm 118,19.20).
Potrivit cu tradiţia, Psalmul 24 era cântat ca parte a închinării de dimineaţă din Templu, în ziua
întâi a săptămânii. Lucrul acesta e sugerat de LXX, care are ca titlu: "Un psalm al lui David, al
primei zile a săptămânii". Cuvintele acestui psalm sunt folosite şi la slujbele din Sabat de
dimineaţă şi de după-amiază în sinagoga modernă, înainte ca Tora să fie readusă în chivot.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Vezi harta următoare.
Al Domnului este pământul. Dumnezeu are un asupra pământului, asupra a tot ce cuprinde el şi
asupra tuturor locuitorilor lui, întrucât este Creatorul şi Stăpânul întregului pământ. Această
concepţie anulează exclusivismul iudeilor sau al seamurilor. Versetul este un exemplu desăvârşit
de paralelism sinonim, a doua parte echilibrând, repetând şi dezvoltând ideea din partea întâi.

2 căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.

Pe mări. O imagine scoasă probabil din raportul creaţiunii. La început, pământul era acoperit
complet de apă (Genesa 1,2). Apoi glasul Creatorului a poruncit ca apele să fie adunate la un loc şi
uscatul să se arate (Genesa 1,9). Compară cu expresia "apele mai de sus decât pământul" ["apa de
sub pământ", KJV] (Exod 20,4).

3 Cine se va sui pe muntele DOMNULUI? Cine se va ridica până la locul Lui cel
sfânt?

Cine se va sui? Compară cu Psalmul 15.

4 Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată, care nu-şi dedă sufletul la minciună
şi nu jură ca să înşele. a(Sau: care nu se închină unui idol / şi nu jură pe ceea ce este
fals.)
Mâinile nevinovate. [Mâinile curate, KJV]. Nepătate de nelegiuire. Întrucât mâinile sunt
instrumentele acţiunii, a avea mâini curate înseamnă a fi drept (vezi Iov 17,9; Psalm 18,24).
~ 79 ~
 Inima curată. Adevărata religie nu constă doar din împlinirea exterioară a ceremoniilor religioase.
Ea conduce inima şi aduce curăţie în gând şi sinceritate în motive.
Nu-şi dedă sufletul. "Suflet" înseamnă "persoană" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).
Minciună. [Vanitate, KJV]. Ebr. shaw', "deşertăciune", uneori folosit pentru idoli ca fiind lipsiţi
de vreo valoare (Ieremia 18,15); de asemenea pentru păreri false, jurământ mincinos sau luare în
deşert a Numelui lui Dumnezeu (Exod 20,7). Omul evlavios ţine cont doar de ce este adevărat şi
real.
Nu jură ca să înşele. Compară cu porunca a noua (Exod 20,16).

5 El va primi binecuvântare de la DOMNUL şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii

lui.
Binecuvântare de la Domnul. Prietenia şi favoarea lui Dumnezeu sunt dreptul aceluia care are
caracterul menţionat.
Dreptate[Starea după voia Lui-trad. Cornilescu;Neprihănire, KJV]. Dumnezeu îl consideră un
drept, fiind tratat potrivit cu adevăratul lui caracter.

6 Aceasta este generaţia celor ce-L caută, a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui
Iacov b(Două mss TM, LXX, Siriacă; cele mai multe mss TM: faţa ta, Iacove)! Sela
Celor. [Generaţia, KJV]. Cuvântul ebraic înseamnă "popor", "neam", "tip de om" (vezi
Psalm 14,5). Expresia "a căuta pe Dumnezeu" este folosită pentru a descrie adevărata religie a
inimii (vezi Psalm 9,10; 14,2; 63,1). Ea include dorinţa fierbinte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Lui Iacov. [O, Iacov, KJV]. LXX redă astfel expresia aceasta: "care caută faţa Dumnezeului lui
Iacov."

7 Porţi, ridicaţi-vă capetele! Staţi ridicate, intrări veşnice! Să intre Împăratul slavei!
Ridicaţi-vă capetele. Procesiunea se apropie de porţile Sionului, este pe punctul de a intra în
cetate şi rosteşte un apel de a primi pe Împăratul slavei. Vezi la Marcu 16,9.
Intrări veşnice. Sugerează constantă. Ierusalimul urmează să fie locaşul permanent al chivotului.

8 Cine este Acest Împărat al slavei? DOMNUL cel Tare şi Viteaz, DOMNUL cel
Viteaz în luptă!
Cine este acest Împărat al slavei? Întrebarea aceasta a fost cântată ca răspuns către cei care
ceruseră străjerilor de pe zidurile cetăţii să deschidă porţile (vezi PP 707). Răspunsul urmează.
Împăratul slavei este Iehova, puternic şi tare, un Dumnezeu al puterii, Creator şi Stăpân al
pământului, care Îşi arată puterea prin înfrângerea duşmanilor Lui.

9 Porţi, ridicaţi-vă capetele! Staţi ridicate, intrări veşnice! Să intre Împăratul slavei!

Ridicaţi-vă capetele. Repetarea apelului întăreşte cele rostite şi intensifică ritualismul explicit al
poemului. O ceremonie este în curs de desfăşurare. Poezia ebraică se delectează cu repetiţia sau cu
ceva aproape de repetiţie de dragul sublinierii (vezi v. 7).

10 Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei? DOMNUL Oştirilor c(Ebr.: YHWH
Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel
(Exodul 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19;
Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face
referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în
carte)! El este Împăratul slavei! Sela

~ 80 ~
 Cine este Acesta,Acest Împărat? Vezi la v. 8.
Domnul Oştirilor. Dumnezeu cârmuieşte peste un univers de făpturi şi de lucruri create, dispuse
în ordine sau aranjate precum oştirile pentru bătălie. Domnia Lui este universală. Locuitorii
universului de toate rangurile şi de toate categoriile recunosc cârmuirea Lui. "Oştirile" este folosit
uneori pentru corpurile cereşti (vezi Genesa 2,1; Deuteronom 17,3), uneori pentru îngeri
(Iosua 5,14; Psalm 103,21; 148,2). La primul răspuns al purtătorilor chivotului (Psalm 24,8),
porţile par să fi rămas închise în faţa alaiului în aşteptare. La acest al doilea răspuns, "Domnul
oştirilor", în loc de "Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte", pare să fie un fel de
parolă monumentală, care descuie porţile cetăţii. Efectul ritualic este intensificat. Vezi şi
1 Samuel 17,45; 2 Samuel 6,2; Isaia 1,9.
Psalmul se încheie în perfect acord cu ideea de început: numai Dumnezeu este Stăpânul
universului; doar EL trebuie să fie recunoscut pretutindeni. Ceremonia instalării chivotului pe
muntele Domnului oferă o ocazie potrivită pentru proclamaţia aceasta.

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
ChS 168; CS 72, 186; TM 198; 1T 536; 2T 652; 3T 549; 5T 311; 7T 212; WM 278
3�
�
PP 506
3.4 �
CH 82, 101; LS 66; ML 72, 129; 2T 307, 459
4�
EW 16, 58; ML 341; TM 426, 443; 1T 60; 2T 552; 3T 207; 7T 212
7�
EW 187, 190
7-9 �
PP 476; SR 236
7-10 �
AA 38; DA 833; PP 707; SR 239
8�
EW 190
9.10 �
EW 191

Capitolul 25
a[Psalmul este un poem în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a
alfabetului ebraic, în ordinea literelor)] Al lui David

1 DOAMNE, la Tine îmi înalţ sufletul!

~ 81 ~
 INTRODUCERE - Psalmul 25 este al doilea din psalmii-acrostih sau alfabetici (vezi p. 625). El
este o rugăciune care încorporează stări de devoţiune precum implorarea, mărturisirea credinţei şi
penitenţa. Ca şi alţi psalmi-acrostih, el nu prezintă o dezvoltare logică a ideii, ci constă dintr-o
colecţie de expresii independente de devoţiune, aranjate în forma alfabetică, mai ales pe tema că
Dumnezeu călăuzeşte şi învaţă pe cel cu duhul smerit şi dispus să înveţe.
Sunt tot atât de multe versete în psalmul acesta câte litere are alfabetul ebraic (22), cea dintâi
literă stând la începutul fiecărui verset. Totuşi, se observă următoarele devieri de la tiparul strict:
primele două versete încep cu prima literă a alfabetului; literele a 2-a, a 6-a şi a 19-a nu apar; atât
v. 18 şi 19 încep cu litera a 20-a, iar v. 22 începe cu litera a 17-a. Psalmul 34 este aranjat într-un
fel oarecum asemănător.
Cu privire la autorul psalmului, vezi 5 T 630.
Cu privire la preambul, vezi p. 626.
La Tine. Starea de meditaţie este fixată în versetul întâi (vezi Psalm 86,4; 143,8). În ebraică,
versetul începe cu 'aleph, cea dintâi literă a alfabetului ebraic.

2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine! Să nu se bucure

duşmanii mei de mine!
Să nu fiu dat de ruşine. Psalmistul se încredea în Dumnezeu. Duşmanii lui ar fi avut motiv să
triumfe, dacă el ar fi fost înşelat în această încredere. Versetul începe cu 'aleph. A doua literă, beth,
nu apare în acrostih. Totuşi, al doilea cuvânt al acestui verset începe cu beth. Unii învăţaţi
consideră primul cuvânt ca aparţinând unui rând neterminat din versetul 1.

3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi făcuţi
cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
Cei ce nădăjduiesc în Tine. Compară cu Psalm 27,14; 37,34. Expresia dă de înţeles că noi
aşteptăm de la Dumnezeu îndrumări şi har ca să le urmăm. Psalmistul extinde rugăciunea ca să-i
cuprindă pe toţi credincioşii evlavioşi.

4 Fă-mi cunoscute căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale!

Fă-mi cunoscute. Săraci în pricepere spirituală, avem nevoie ca lumina lui Dumnezeu să se
reverse asupra cărării noastre. Moise se ruga pentru o astfel de lumină (vezi Exod 33,13).
Psalmistul este conştient mereu de această nevoie (vezi Psalm 27,11; 86,11; 119,33). "Mă condu,
blândă lumină" (Newman) este un prea frumos imn-rugăciune care exprimă ideea aceasta. Când ne
rugăm să înţelegem căile lui Dumnezeu, cerem să înţelegem scopurile Sale, ca să ne putem
îndrepta purtarea în mod înţelept.

5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă, căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii

mele! În Tine nădăjduiesc toată ziua.

Adevărul Tău. Adevărul lui Dumnezeu în contrast cu ceea ce noi, oamenii, putem considera în
mod greşit că este adevăr (vezi Psalm 36,1-3; 86,11).
În Tine nădăjduiesc toată ziua. Vezi la v. 3.

6 Adu-Ţi aminte, DOAMNE, de mila şi de îndurarea Ta, căci acestea sunt veşnice!
Adu-Ţi aminte. Binecuvântările din trecut constituie temeiul conform căruia aşteaptă David
binecuvântările viitoare. "Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci" (Evrei 13,8). Una din cele
mai plăcute caracteristici ale lui David este rememorarea constantă a semnelor bunăvoinţei lui
Dumnezeu.

~ 82 ~
 Sunt veşnice. [Au fost pururi din vechime, KJV]. Faptele de bunătate ale lui Dumnezeu n-au
lipsit niciodată. Dumnezeu este întotdeauna bun. Litera waw nu apare în acrostih, versetul acesta
începe cu litera următoare din alfabetul ebraic, şi anume zayin.

7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele, ci adu-Ţi
aminte de mine după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, DOAMNE!
Păcatele din tinereţea mea. [Păcatele tinereţii mele, KJV]. Poate conştient de tendinţa părintelui
pământesc de a ierta nebuniile tinereţii fiului său, psalmistul Îl roagă pe Tatăl lui ceresc să uite
faptele necugetate ale tinereţii lui (vezi Iov 13,26, unde Iov Îl acuză pe Dumnezeu că-l face să
sufere pentru păcatele tinereţii sale). Rugăciunea de iertare din acest verset vine după ce psalmistul
îşi dă seama că păcatul va ţine departe îndurarea lui Dumnezeu, pentru care se rugase în v. 6.
Greşelile. Ebr. pesha?im, "răzvrătiri", "revolte", subînţelegând astfel păcate cu voia.
Pentru bunătatea Ta. Nu pentru vreo calitate a sa personală, ci pentru că Dumnezeu este bun.
Psalmul preamăreşte bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu.
La maturitate, când ne dăm seama de povara păcatelor noastre, ne sprijinim pe iubirea cea mare a
lui Dumnezeu, aşa cum e exprimată prin aceste cuvinte: "îndurare", "bunătate" (v. 6 şi 7). Versetul
acesta sugerează că psalmistul a scris poemul în anii de mai târziu.

8 DOMNUL este bun şi drept; de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.

Bun şi drept. De la rugăciune psalmistul trece la meditaţie asupra caracterului lui Dumnezeu şi a
felului Său de se purta ca oamenii. Întrucât El este bun şi drept, va mustra, va pedepsi, va călăuzi
drept, ca un bun învăţător.

9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept şi îi învaţă pe cei smeriţi calea
Lui.
Smeriţi. Aceia care sunt ascultători, dispuşi să înveţe. Smerenia este cea dintâi treaptă pe scara
dezvoltării creştine (vezi Matei 18,3).
Ce este drept. [În judecată, KJV]. Printr-o corectă preţuire a ceea ce înseamnă adevăr, datorie şi
cale dreaptă a vieţii.
Calea Lui. "Nu calea mea, Doamne, ci a Ta!" ar trebui să fie rugăciunea celui care, cu smerenie,
Îl urmează pe Dumnezeu.

10 Toate cărările DOMNULUI sunt îndurare şi adevăr pentru cei ce păzesc legământul
şi mărturiile Lui.
Îndurare şi adevăr. [Îndurare şi adevăr, KJV]. Sinonime cu compătimire şi loialitate, două
atribute ale caracterului lui Dumnezeu (vezi Psalm 85,10; cf. "harul şi adevărul" din Ioan 1,17).
Mărturiile[Poruncile-trad. Cornilescu;Mărturiile, KJV]. Vezi la Psalm 19,7

11 DOAMNE, din pricina Numelui Tău, iartă-mi vina, căci mare este!
Din pricina Numelui Tău. Pentru onoarea Numelui lui Dumnezeu. Psalmistul trece de la
meditaţia asupra bunătăţii lui Dumnezeu la amintirea păcatelor sale. El e constrâns să ceară iertare,
ca harul şi adevărul să se poată manifesta în sufletul lui (vezi v. 10). El se teme că legământul va fi
rupt.
Mare este. Psalmistul îşi dă seama că păcatul lui este atât de mare (vezi Romani 5,15-21), încât
are nevoie de iertarea pe care numai un Dumnezeu bun o poate da. Iubirea cea nemărginită a
prevăzut o cale ca păcatele să poată fi iertate fără plată.

12 Cine se teme de DOMNUL? Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.

~ 83 ~
 Îi arată ce cale. [Îl învaţă calea, KJV]. Dumnezeu poate să facă lucruri mari pentru omul care Îl
onorează. Un asemenea om va învăţa de la Dumnezeu calea cea bună. Aceluia Dumnezeu îi va
descoperi calea poruncilor Lui (vezi Psalm 119,30.173; Ioan 7,17).
Să aleagă. Dumnezeu îl va învăţa în aşa fel încât el să aleagă calea cea bună. Omul nu e un
automat. El are putere de alegere. Dar când un om se teme de Dumnezeu, puterea lui de alegere
este exercitată în direcţia cea bună: el alege calea lui Dumnezeu (vezi DA 668). Începând cu
versetul acesta este dată o serie nouă de cugetări.

13 El va locui în fericire, iar urmaşii lui vor moşteni ţara.

Va locui. Literal, "va petrece noaptea".
În fericire. [În tihnă, KJV]. Literal, "în bunătate", într-o stare de siguranţă, în contrast cu soarta
celui care rătăceşte fără o călăuză. Omul pocăit este ca un om care este liniştit şi în pace în propriul
lui cămin (vezi Psalm 34,11; 37,28).
Urmaşii lui[Sămânţa lui-trad. Cornilescu]. Urmaşii lui.
Vor moşteni. Vezi Exod 20,12; Apocalipsa 26,3-13. Ţinta veşnică, aceea ca cel drept să
moştenească pământul, este ţinută în şah doar de circumstanţe întâmplătoare şi temporare (vezi
Romani 8,19-24; Matei 5,5).

14 Sfatul b(Sau: prietenia) DOMNULUI este pentru cei ce se tem de El, iar
legământul Lui le dă învăţătură.
Sfatul. [Taina, KJV]. Ebr. sod, "convorbire confidenţială", "un prieten special, intim", "o grupă
de apropiaţi". "Prietenia" ar putea să fie intenţia exprimată aici (vezi RSV). Cei neprihăniţi se
bucură de prietenia intimă cu Dumnezeu. El le spune lucrurile Lui tainice (vezi Proverbe 3,32).
Avraam era prietenul lui Dumnezeu (vezi 2 Cronici 20,7; cf. Genesa 18,17).
Legământul. Vezi la v. 10. Dumnezeu îi face pe copiii Lui să înţeleagă tot ce e cuprins în
legământul Lui cu ei, ca să dea fericirea şi mântuirea.

15 Către DOMNUL îmi îndrept totdeauna privirea, căci El îmi scoate picioarele din
laţ.
Către Domnul. Compară cu Psalm 141,8. E bine ca anticiparea spirituală să devină o stare
obişnuită a minţii. Sunt ochii mei îndreptaţi spre Domnul sau spre mine însumi?
Din laţ. Vezi Psalm 9,15; 10,9; 31,4. Dumnezeu nu ne ţine afară din laţ dacă alegem deliberat să
fim prinşi de ea, dar ne promite să ne elibereze şi să ne mântuiască.

16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine, căci sunt singur şi necăjit!

17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit; izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu şi iartă toate păcatele mele!
Iartă. Ebr. naśa', care are unul dintre sensurile de bază "a ridica", precum şi "a îndepărta", "a duce
departe". El este folosit pentru iertare într-un număr de pasaje (Genesa 50,17; Exod 10,17; 32,32
etc.). Naśa' este folosit şi pentru purtarea înlocuitoare a păcatelor. Preoţii urmau să poarte
nelegiuirea copiilor lui Iuda (Levitic 10,17). Există o simplă trecere de la ideea de purtare
înlocuitoare de păcat la cea de iertare. Unul dintre cuvintele greceşti corespunzătoare, airo, apare
în Ioan 1,29 în afirmaţia "care ridică păcatele lumii".
În loc de un qoph, cu care ar trebui să înceapă acest verset, dacă s-ar urma tiparul regulat de
acrostih, versetul acesta începe cu resh, litera imediat următoare în alfabetul ebraic. În acelaşi
timp, resh apare şi la locul lui cuvenit, la începutul v. 19.

19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc, şi la înverşunata ură cu care mă

urăsc.
~ 84 ~
 Duşmanii. Vezi Psalm 3,6.7; 5,8; 6,7.10; 7,1.6; 17,9 etc.
Înverşunata ură. Duşmanii lui David căutau continuu nimicirea lui.

20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă, nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în

Tine!

Sufletul. Adică "mă" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).

Nu mă lăsa de batjocură. Vezi la v. 2.

21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească, căci nădăjduiesc în Tine!

Integritatea şi nevinovăţia. Prin harul lui Dumnezeu, el nădăjduieşte să-şi însuşească trăsăturile
desăvârşirii. Anterior, deplânsese mărimea păcatului lui (v. 11). Versetul acesta începe cu taw,
ultima literă a alfabetului ebraic.

22 Dumnezeule, scapă pe Israel din toate necazurile lui!

Israel. Poporul lui Dumnezeu. Deşi până acum psalmul a fost strict personal, psalmistul lărgeşte
aria, cuprinzând în cererea sa pe toţi copiii lui Dumnezeu care se găsesc în circumstanţe
asemănătoare. Era ceva natural ca psalmistul să adauge o rugăciune pentru poporul lui din
preaplinul inimii. Din punctul de vedere al închinării publice, versetul acesta face ca întregul
psalm să fie potrivit pentru o adunare de închinători.

Comentarii Ellen G. White:

7-9 5T 630
9�
AA 279; LS 92; ML 56; PP 384; SL 12; TM 502; 3T 449; 7T 213; 4T 653
10 �
GC 354
14 �
DA 412; FE 374; GC 312; PP 139, 329; TM 269

Capitolul 26
Al lui David

~ 85 ~
1 DOAMNE, fă-mi dreptate, căci trăiesc în integritate! Mă încred în DOMNUL fără
şovăire.

INTRODUCERE -În Psalmul 26, autorul apelează la Cercetătorul inimilor să fie martor al
probităţii sale şi să-l ferească de soarta celor nelegiuiţi şi îşi încheie rugăciunea cu o declaraţie
privitoare la intenţia lui de a se afla printre prietenii lui Dumnezeu. Psalmul e o rugăciune potrivită
ca pregătire pentru închinarea publică. Începe într-o notă minoră şi sfârşeşte într-o notă majoră de
laudă pioasă la adresa lui Dumnezeu pentru călăuzire divină.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
Fă-mi dreptate. [Judecă-mă, KJV]. Psalmistul cere ca Dumnezeu să-l cerceteze şi să-i susţină
cauza.
Integritate. Declararea nevinovăţiei faţă de o acuzaţie neadevărată nu exclude un cuvenit simţ al
păcătoşeniei. Psalmistul recunoaşte nevoia sa de răscumpărare şi îndurare divină (v. 11).
Fără şovăire. [Nu voi aluneca, KJV]. Dacă am nevinovăţia pe care o susţin, nu pot să alunec, nu
mă voi clinti (vezi la Psalm 15,5; 16,8).

2 Cercetează-mă, DOAMNE, încearcă-mă, curăţeşte-mi adâncul fiinţei şi inima!

Cercetează-mă. Psalmistul cere lui Dumnezeu să-i cerceteze purtarea. Ideea este repetată şi
accentuată în verbele "încearcă-mă", "trece-mi prin cuptorul cu foc".
Încearcă-mă. Ebr. nasah, "a pune la probă", "a încerca". Nasah e tradus "a pune la încercare" în
Genesa 22,1 ["ispitit", KJV]. "A ispiti" înseamnă şi "a pune la încercare", "a proba".
Adâncul fiinţei[Rărunchii-trad. Cornilescu]. Literal, "rinichii". Pe vremuri, cuvântul acesta era
folosit pentru a desemna sediul emoţiilor (vezi la Psalm 7,9).

3 Îndurarea Ta este mereu înaintea mea şi umblu în adevărul Tău.

Înaintea mea. Deoarece psalmistul ţine înaintea ochilor bunătatea lui Dumnezeu ca pe o stea
călăuzitoare, el este ferit de rău şi umblă pe calea adevărului (vezi la Psalm 1,1).
Umblu. Versetul acesta declară rostul rugăciunii din v. 1 şi 2.

4 Nu stau împreună cu bărbaţii înşelători, şi nu mă întovărăşesc cu cei vicleni.

Nu stau. [Nu am şezut, KJV]. Vezi la Psalm 1,1.

Bărbaţi înşelători. Literal, "oameni de nimic", oameni care urmăresc scopuri lipsite de valoare în
loc să urmărească idealuri adevărate (vezi Iov 11,11; vezi la Psalm 24,4).
Nu mă întovărăşesc. [Nu voi umbla, KJV]. Vezi la Psalm 1,1. Schimbarea la viitor a timpului
sugerează că el va continua să se păstreze curat. Aceeaşi schimbare plină de semnificaţie a
timpului apare şi în v. 5.

5 Urăsc adunarea răufăcătorilor şi nu stau la un loc cu ucigaşii.

Adunarea răufăcătorilor. Schimbarea timpului în versetul acesta [în KJV] este analoagă în
semnificaţie cu schimbarea timpului în v. 4. Versetele acestea sugerează cu putere ideea din
Psalm 1,1.

6 Îmi spăl mâinile în nevinovăţie şi aşa înconjor altarul Tău, DOAMNE,

Îmi spăl mâinile. Spălarea mâinilor se făcea uneori ca simbol al curăţiei (vezi Deuteronom 21,6;
Matei 27,24). Psalmistul se obligă să-şi păstreze sufletul în nevinovăţie, astfel încât să se poată
apropria de altarul lui Dumnezeu.

~ 86 ~
 "Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului" (Isaia 52,11).
Înconjor. Psalmistul doreşte să fie curat, ca să se poată alătura închinătorilor din Templu.

7 ca să fac să răsune mulţumirea şi să povestesc toate minunile Tale.

Să fac să răsune. [Ca să pot vesti, KJV]. Literal, "ca să fac să fie auzite". Copilul cu adevărat
sincer al lui Dumnezeu e plin de râvnă să facă cunoscut şi altora bunătatea lui Dumnezeu (vezi
Psalm 9,1). O inimă care vesteşte lauda este una din cele mai sigure dovezi ale pocăinţei.

8 DOAMNE, eu iubesc Casa în care locuieşti şi locul unde sălăşluieşte slava Ta!
Eu iubesc. E bine să se evite răul, dar dacă activitatea religioasă nu se sfârşeşte aici, experienţa
este negativă; e mai bine să se meargă în locul unde este Dumnezeu - experienţa este pozitivă (vezi
la Psalm 27,4).
Slava. [onoarea, KJV]. Ebr. kabod, fie "onoare", fie "slavă". În sanctuar, unde ispitele cele multe
ale lumii rămân închise afară, oamenii pot deveni conştienţi de slava lui Dumnezeu.

9 Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoşi, nici viaţa – împreună cu vărsătorii de
sânge,
Nu-mi lua. [Nu-mi pune la un loc, KJV]. Psalmistul nu doreşte să fie numărat printre păcătoşi şi
sortit împreună cu ei nimicirii finale.
Sufletul. Adică "pe mine" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).
Vărsătorii de sânge. Literal, "oameni ai sângelui", adică ucigaşi.

10 pe ale căror mâini este nelegiuire şi a căror dreaptă este plină de mită.
11 Cât despre mine, eu umblu în integritate! Izbăveşte-mă şi îndură-te de mine!
Eu umblu. [Eu voi umbla, KJV]. Psalmistul e decis să continue să umble pe aceeaşi cărare ca şi
până atunci. Această hotărâre este temeiul rugăciunii din a doua parte a versetului.
Integritate. [Integritate, KJV]. Ebr. tom, "deplinătate" (vezi Proverbe 2,7; 10,9; 28,6 pentru alte
apariţii ale cuvântului tom).
Izbăveşte-mă. Însuşi faptul că psalmistul se roagă să fie izbăvit de păcat arată că el nu pretinde că
e desăvârşit în înţelesul absolut.
Îndură-te. Ascultându-mi rugăciunea (vezi Psalm 4,1).

12 Piciorul meu stă pe loc drept. DOAMNE, Te voi lăuda în adunări!

Piciorul meu stă. Psalmistul cere răspuns la rugăciune: cu ochiul credinţei el se vede deja stând
"pe calea cea dreaptă" ["pe un loc neted", KJV] (vezi Psalm 40,2; cf. Isaia 40,4). După ce a
străbătut cărări aspre şi primejdioase, urcând dealuri şi coborând văi, trecând peste pietre şi
bolovani, prin mărăcini şi hăţişuri, el respiră uşurat aflându-şi piciorul "pe un loc neted". Acesta
este privilegiul special al fiecărui copil al lui Dumnezeu.
Voi lăuda. Împlinind astfel hotărârea de v. 7 (vezi Psalm 22,22).
Psalmul acesta ar trebui să ne îndemne să cercetăm dovezile credincioşiei noastre faţă de
Dumnezeu şi, când am găsit un loc neted al experienţei creştine, să-I mulţumim lui Dumnezeu
pentru dovezile mântuirii noastre. Avem nevoie să dezvoltăm deprinderea de a cultiva gânduri
bune, de a ne feri de tovărăşii rele, de a ne bucura de participarea la serviciul de închinare public.
Atunci vom fi în stare să-L binecuvântăm pe Iehova în adunarea celor drepţi.
Comentarii Ellen G. White: 4 �;�;F.E. 294;7 �;C.S. 115.
Capitolul 27
Al lui David

~ 87 ~
1 DOMNUL este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? DOMNUL este refugiul
vieţii mele; de cine să-mi fie frică?
INTRODUCERE -Psalmul acesta a fost scris de David pe când era un "fugar hăituit, care-şi
găsea adăpost în stâncile şi peşterile pustiei" (Ed 164). El descoperă spiritul de încredere deplină a
psalmistului în Dumnezeu în mijlocul primejdiilor vieţii de fugar. A fost numit Psalmul întăritor.
În nici un alt psalm nu e exprimată dorinţa arzătoare a lui David de serviciul sanctuarului ca aici.
Unii sugerează 1 Samuel 22,22 ca fundal al acestui psalm. Psalmul are trei subîmpărţiri: v. 1-6
exprimă încrederea temeinică a poetului în Dumnezeu, în ciuda ameninţărilor duşmanului; v. 7-12
strigă cu jale după ajutor; iar v. 13 şi 14, ca o concluzie, găsesc ajutor sigur în încrederea plină de
speranţă în Dumnezeu. În ritualul iudaic modern, Psalmul 27 este recitat zilnic în tot cursul celei
de a şasea luni ca pregătire pentru Anul Nou şi pentru Ziua ispăşirii.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
Domnul este lumina…mea. Adică Iehova este lumina care dispersează întunericul din jurul meu,
făcându-mi cărarea limpede. Expresia aceasta, aflată deseori în Noul Testament (vezi Ioan 1,7-9;
12,46; 1 Ioan 1,5) nu e aşa de obişnuită în Vechiul Testament. Compară cu binecuvântarea
aaronică (Numeri 6,25).
Mântuirea. Vezi Psalm 18,2; 62,2.6.
De cine să mă tem? Nici de alţi dumnezei, pentru că sunt mincinoşi, nici de demoni, nici de
oameni (vezi Romani 8,31).
Refugiul. [Tăria, KJV]. Literal, "un loc de siguranţă", "o cetăţuie" (vezi Psalm 28,8). Calvin
numea întreitul scut de apărare împotriva tuturor ameninţărilor: "Lumină, Mântuire, Cetăţuie."
Psalmul începe cu o notă de lipsă totală de teamă. Încrederea psalmistului în Dumnezeu nu
îngăduie nici o urmă de teamă.

2 Când se apropie răufăcătorii de mine ca să-mi devoreze carnea, tocmai ei,

asupritorii şi duşmanii mei, se poticnesc şi cad.
Devoreze carnea.Psalmistul aseamănă adesea pe duşmanii lui cu fiare sălbatice(vezi Psalm 22:13,
16,21).
Se poticnesc şi cad. [S-au împiedicat şi au căzut, KJV]. Ei nu şi-au atins scopurile. Limbajul
versetului acestuia pare să se refere la un incident anume, când David a fost apărat de atacul
duşmanilor lui.

3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme; chiar
dacă s-ar porni război împotriva mea, chiar şi atunci aş fi încrezător.
Încrezător. Încrederea lui David cunoaşte o formă proaspătă de exprimare entuziastă (vezi la
Psalm 3,1).

4 Un singur lucru cer de la DOMNUL şi-l caut cu stăruinţă: să locuiesc în Casa

DOMNULUI în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea DOMNULUI şi să-L
caut în Templul Lui,
Un singur lucru. Dorinţa fierbinte a lui David de a fi angajat necurmat în slujba lui Dumnezeu, de
a fi un oaspete permanent al Găzduitorului ceresc este foarte frumos exprimată în psalmul acesta
(vezi Psalm 15,23.65).
Frumuseţea. Ebr. no?am, "condescendenţă", "bunătate".
Să-L caut în Templul Lui[Să mă minunez de Templul Lui-trad. Cornilescu].În templul creştin,
mintea noastră este iluminată, îndoielile noastre înlăturate şi inimile noastre mângâiate de adevărul
lui Dumnezeu.

5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa în ziua cea rea, mă va ascunde în locul tainic al

Cortului Său şi mă va înălţa pe o stâncă.
~ 88 ~
 Coliba. Ebr. sok, "un acoperământ", folosit pentru ascunzătoarea unui leu în Psalm 10,9;
Ieremia 25:38, de aici, refugiu secret. Sok e tradus "cort" în Psalm 76:2, care e descris ca fiind în
Salem. Limbajul din Psalm 27,5 este figurat şi înseamnă un loc de adăpost. Aici nu poate fi vorba
de casa propriu-zisă a lui Dumnezeu din Ierusalim, întrucât aceasta nu a apărut decât mulţi ani mai
târziu.
În locul tainic[Sub acoperişul-trad. Cornilescu;În locul tainic, KJV]. Literal, "în ascunzătoare".
Locul cel mai retras al locuinţei. În ebraică, cuvântul pentru "locul tainic" este forma substantivală
a verbului tradus "mă va ascunde".

6 Deja mi se înalţă capul deasupra duşmanilor care mă împresoară; de aceea voi

aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă, voi cânta şi Îl voi lăuda pe DOMNUL.

Deja mi se înalţă. Simbolizează victoria asupra vrăjmaşilor lui.

În sunetul de trâmbiţă. [Cu bucurie, KJV]. Ebr. teru?ah, literal, "un strigăt de bucurie." Cuvântul
e folosit pentru strigătul care a însoţit căderea zidurilor Ierihonului (Iosua 6,5.20). Despre alte
ocazii în care e folosit teru?ah, vezi Numeri 23,21; 1 Samuel 4,5; 2 Samuel 6,15; Psalm 33,3;
150,5.
Voi cânta şi Îl voi lăuda. Acest val de laudă vine dintr-o inimă plină, atât de plină încât psalmistul
alege să dea expresie hotărârii lui prin repetarea şi stăruirea asupra ideii.

7 DOAMNE, ascultă-mi glasul când Te chem, îndură-te de mine şi răspunde-mi!

Doamne, ascultă-mi. În acest punct al psalmului se observă o schimbare totală în ton, de la

încredere absolută la un strigăt jalnic de ajutor. Schimbarea aceasta face o anumită şcoală de critici
să tragă concluzia că de fapt psalmul este compus din 2 psalmi aparte. O astfel de concluzie nu e
deloc necesară, dacă se admite că, în ciuda încrederii psalmistului în Dumnezeu, forţa
împrejurărilor reale îl determină să strige după ajutor într-o lume cât se poate de reală. Chiar când
suntem siguri de favoarea lui Dumnezeu, trebuie să recunoaştem fără încetare nevoia noastră după
El şi să-I cerem ajutorul.

8 Inima îmi spune din partea Ta: „Caută faţa Mea!” a(Sau: Ţie, inima mea, el îţi
spune: / „Caută faţa Mea!”) DOAMNE, faţa Ta o caut!

Caută Faţa Mea. [Căutaţi Faţa Mea, KJV]. Versetul acesta este dialogul unei frumoase comuniuni
dintre David şi Dumnezeul lui. Dumnezeu îi spusese: "Caută Faţa Mea". David Îi aminteşte lui
Dumnezeu de porunca Lui şi din adâncul inimii răspunde: "Faţa Ta, Doamne, o caut." Aici este o
adevărată apropiere, care se aseamănă cu prietenia care a existat între Moise şi Dumnezeu (vezi
Exod 33,11). Scumpă este acea comuniune cu Dumnezeu care, la vreme de nevoie, găseşte sufletul
împărtăşindu-se cu sfatul lui Dumnezeu. Marea valoare a îndurării lui Dumnezeu arătată în aceea
că Faţa Lui priveşte către copiii Săi este una dintre ideile cele mai bogate din Psaltire. Compară cu
Numeri 6,25.

9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul
meu! Nu mă da uitării şi nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Nu-Ţi ascunde. Vezi la Psalm 4,6.

Nu îndepărta. David se roagă pentru neîntrerupta părtăşie cu Dumnezeu.
Dumnezeul mântuirii mele. Îndurările din trecut sunt totdeauna un temei pentru binecuvântări
permanente. Întrucât Dumnezeu ne-a mântuit până în prezent, putem să ne rugăm pentru
manifestarea în continuare a puterii Lui mântuitoare.
~ 89 ~
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi, DOMNUL m-ar primi. b(Sau: deşi
tatăl meu şi mama mea m-au abandonat, / DOMNUL mă primeşte.)

M-ar părăsi. Uneori părinţii îi părăsesc pe copiii lor, dar Dumnezeu nu îi părăseşte niciodată pe ai
Săi.
M-ar primi. Din ebraicul 'asaph, literal, "a aduna". Asaph este folosit pentru ospitalitatea amabilă
(vezi Iosua 20,4; Judecători 19,15.18).

11 DOAMNE, învaţă-mă calea Ta, condu-mă pe cărarea cea netedă, din pricina
duşmanilor mei!

Calea. Compară Psalm 25,4.5.

Cărarea cea netedă. Sau, "un drum neted" (vezi Psalm 26,12).

12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei, căci împotriva mea se ridică nişte
martori mincinoşi care suflă numai violenţă.

Nu-mi da sufletul pe mâna [Nu mă lăsa la bunul plac-trad. Cornilescu;Voia, KJV]. Ebr. nephesh,
în general tradus "suflet" (vezi la Psalm 16,10), dar aici aproape echivalent cu "voia". O paralelă se
poate găsi în ugarită (vezi p. 618, 619), unde npsh înseamnă nu numai "suflet", ci şi "dorinţă" sau
"voinţă".
Martori mincinoşi. David fusese deseori acuzat pe nedrept (vezi la Psalm 7,3; cf. 1 Samuel 24,12;
26,18).
Suflă numai violenţă. Compară cu expresia care descrie având impetuos al lui Saul de a persecuta
pe creştini: "Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului"
(Fapte 9,1).

13 Eu încă mai cred un lucru: că voi vedea bunătatea DOMNULUI pe pământul celor
vii!

Eu încă mai cred un lucru: că voi vedea bunătatea Domnului[O! Dacă n-aş fi încredinţat că voi
vedea bunătatea Domnului-trad. Cornilescu;Aş fi leşinat dacă n-aş fi crezut că voi vedea bunătatea
Domnului, KJV]. Aş fi leşinat [din KJV] sunt cuvinte care nu apar în original. Ele sunt adăugate
[în KJV] pentru a completa sensul clar al psalmistului: "Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă n-aş fi
crezut în bunătatea lui Dumnezeu!" Atât de mulţi şi de teribili sunt duşmanii lui, încât el s-ar fi
prăbuşit dacă n-ar fi avut credinţa neclintită că, în cele din urmă, va vedea manifestarea bunătăţii
lui Dumnezeu pe pământ (vezi Iov 19,25-27). Aceasta indică o credinţă puternică, însoţită de o
evlavie pe măsură, spre care orice copil al lui Dumnezeu ar trebui să aspire. Credinţa putea să se
piardă şi să se transforme în teamă, dacă speranţa nu ar fi rămas vie.

14 Nădăjduieşte în DOMNUL! Fii tare şi îmbărbătează-ţi inima! Nădăjduieşte în

DOMNUL!

Nădăjduieşte în Domnul. Psalmistul se îmbărbătează în primul rând pe sine. Partea lui mai tare
încurajează partea mai slabă să nu dispere (vezi la Psalm 25,3).
Fii tare. Vezi Psalm 31,24. Compară cu sfatul lui Moise pentru Iosua (Deuteronom 31,7); cu
sfatul lui Dumnezeu pentru Iosua (Iosua 1,6).
Psalmul se încheie cu repetarea îndemnului: "Şi nădăjduieşte în Domnul", ca şi cum psalmistul ar
dori să planteze adânc în mintea şi inima noastră ideea că în orice vreme de îndoială şi primejdie,

~ 90 ~
în loc să ne pierdem speranţa, ar trebui să mergem înainte "în puterea Domnului Dumnezeu" (vezi
Psalm 71,16 [KJV]).

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
Ed 164; MH 255
5�
GC 634; PP 110; 1T 125; 6T 393
5.6 �
MH 255
8�
CT 457
11 �
7T 252
14 �
AH 343; TM 490; 7T 243

Capitolul 28
Al lui David

1 DOAMNE, către Tine strig! Stânca mea, nu rămâne surd la strigătul meu, ca nu
cumva, rămânând surd la strigătul meu, să mă asemăn cu cei care se coboară în
groapă!

~ 91 ~
 INTRODUCERE -Psalmul 28 pare să fi fost scris atunci când psalmistul se află în primejdia de a
se lăsa târât de jos de cei nelegiuiţi. Psalmul are două părţi în antiteză. Schimbarea de la strigătul
de eliberare din necaz din v. 1-5 la exprimarea recunoştinţei pentru ajutor din v. 6-9 e făcută
dramatic de brusc. Rugăciunea este deosebit de potrivită pentru creştinul care se simte tras în jos
de obiceiurile care-l stăpâneau înainte de pocăinţă.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
Nu rămâne surd. [Nu tăcea, KJV]. Literal, "nu fi surd". Pentru psalmist, ideea că Dumnezeu tace
e ceva care-l aruncă în confuzie.
Groapă. Ebr. bor, folosit pentru o groapă sau un bazin de apă (vezi Genesa 37,20; Exod 21,34) şi
ca atare simbolizând mormântul. Cei ce mor sunt reprezentaţi în mod literal ca "pogorându-se în
bor" (Psalm 30,3; 88,4; 143,7; Proverbe 1,12; Isaia 38,18; Ezechiel 26,20 etc.).

2 Ascultă glasul rugii mele, atunci când strig către Tine, atunci când îmi ridic
mâinile spre Locul Tău Preasfânt!
Rugii. Observă pluralul; rugăciunile lui sunt multe.
Îmi ridic mâinile. O atitudine obişnuită la rugăciune (vezi Plângeri 3,41).
Locul. [Oracolul, KJV]. Ebr. debir, "sfânta sfintelor". Noi ne ridicăm mâinile către locul locuinţei
lui Dumnezeu din ceruri.

3 Nu mă condamna împreună cu cei răi, împreună cu răufăcătorii, cu cei ce vorbesc

de pace semenului lor, dar în inima lor este numai răutate.
Nu mă condamna. Compară cu Psalm 26,9. Psalmistul se roagă să nu fie luat împreună cu ceata
celor nelegiuiţi (vezi rugăciunea Mântuitorului, Matei 6,13), şi deci să ajungă să fie pedepsit
împreună cu ei.
Vorbesc de pace. Categoria celor descrişi aici este a unor făţarnici (vezi Psalm 26,4; cf.
Psalm 12,2).

4 Răsplăteşte-le după faptele lor, după răutatea lucrărilor lor; după faptele mâinilor
lor să le răsplăteşti! Întoarce asupra lor răsplata cuvenită!
Răsplăteşte-le. Cu privire la sentimentul din v. 4 şi 5, vezi Isaia 1,20; 3,8-11; 5,18.19; vezi de
asemenea discuţia despre psalmii de imprecaţie, p. 624.

5 Pentru că ei nu iau aminte la lucrările DOMNULUI şi la faptele mâinilor Lui, El îi

va dărâma şi nu îi va mai zidi la loc!
Lucrările. Lucrările lui Dumnezeu prin creaţie şi de providenţă (vezi Romani 1,18-20).
Nelegiuiţii vor fi nimiciţi nu din cauza răutăţii lor faţă de psalmist, ci din cauza răutăţii lor faţă de
Dumnezeu, care se dă pe faţă în dispreţul lor faţă de dovezile suveranităţii Lui în lumea naturală şi
în raporturile Lui cu oamenii (vezi Psalm 8).
Va dărâma. [Nimicească, KJV]. Ebr. haras, "doboare", "dărâme" (vezi Ieremia 24,6).

6 Binecuvântat să fie DOMNUL, căci El a ascultat glasul rugilor mele!

Binecuvântat să fie Domnul. Psalmistul a primit deja în inimă răspunsul la rugăciunea sa şi acum
izbucneşte neaşteptat de repede să aducă laude pline de bucurie. Această schimbare de la
rugăciune stăruitoare la mulţumire este tipică multor psalmi (vezi Psalm 6,12.22 etc.)
Glasul rugilor mele. Ca ecou al v. 2 şi scoţând în evidenţă răspunsul la rugăciunea lui stăruitoare.

~ 92 ~
7 DOMNUL este tăria mea şi scutul meu! În El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De
aceea inima mea chiuie de bucurie şi-L laud prin cântecele mele!

Scutul. Vezi Psalm 3,3; cf. Psalm 33,20; 59,11.

Cântecele. Inima care se încrede în Dumnezeu nu poate să nu cânte.

8 DOMNUL este tăria poporului Său! El este fortăreaţă izbăvitoare pentru unsul Său.

Tăria poporului. Psalmistul sfârşeşte psalmul cu un gând despre bunăstarea poporului (vezi
Psalm 3,8).
Fortăreaţă izbăvitoare. [Puterea izbăvitoare, KJV]. Literal, "bastioane ale izbăvirii."
Unsul Său. Îndeosebi regele, ca ales de Dumnezeu. Tot poporul lui Dumnezeu, consacrat în
slujba Lui, este într-un anumit sens unsul Lui (vezi 1 Petru 2,5.9).

9 Mântuieşte-Ţi poporul! Binecuvântează-Ţi moştenirea! Păstoreşte-i şi sprijină-i pe

vecie!

Moştenirea. Naţiunea lui Israel (vezi Deuteronom 4,20; 9,26.29). Forţa apelului psalmistului stă
în pronumele "Tău" şi "Ta". Cum poate Dumnezeu să nu mântuiască ceea ce este al Lui?
Păstoreşte-i. [Păşunează-i, KJV]. Sau "păstoreşte-i". Încheierea psalmului sugerează păstorul
simţitor din Psalm 80,1; Isaia 40,11; cf. Deuteronom 1,31; 32,11.12
Sprijină-i. [Înalţă-i, KJV]. Ebr. naśa?, care înseamnă "a duce" [în braţe] ca în 2 Regi 4,19. Cele
din urmă cuvinte ale psalmului poartă cu ele binecuvântarea păcii, care întrece orice pricepere.

Comentarii Ellen G. White:

7�
MH 256; TM 148

Capitolul 29

Un psalm al lui David

~ 93 ~
1 Daţi DOMNULUI, fii ai lui Dumnezeu a(Sau: făpturi cereşti; sau: îngeri), daţi
DOMNULUI slava şi puterea!
INTRODUCERE - Psalmul 29 a fost intitulat Cântarea furtunii, Cântarea celor şapte tunete. Ea
este tipică pentru toţi psalmii ebraici despre natură. Poetul ebraic nu e deloc mulţumit doar să
zugrăvească natura în cuvinte. El vede totdeauna în natură puterea şi slava Creatorului ei (Numele
lui Dumnezeu [Yahweh], apare de 18 ori în acest psalm). În el este descrierea plastică a
începutului unei furtuni, a continuării ei până la intensitatea maximă şi a momentului când se
opreşte şi dispare. Structura poemului prezintă o simetrie elaborată, care apare în preludiu (v. 1.2),
în descrierea furtunii prin repetarea de şapte ori a expresiei "glasul Domnului" (v. 3-9) şi în
încheierea lui (v. 10.11). Psalmul este un medalion verbal.
Psalmul descrie un uragan ce vine dinspre Mediterană şi mătură munţii Libanului înainte să-şi
risipească forţele în pustiul răsăritean. Poemul găseşte numeroase paralele detaliate în ugaritică
(vezi pag 618, 619). Dintre acestea pot fi amintite suita celor trei "daţi" din v. 1 şi 2, "glasul" din v.
4 şi 5 şi numele "Liban" şi "Sirion" (vezi la Deuteronom 3,9) din v. 6. De asemenea, ugaritica a
clarificat diferite neclarităţi (vezi la v. 6 şi 8).
Tradiţia spune că în Templul al doilea, psalmul acesta era cântat în ultima zi a Sărbătorii
corturilor. Psalmul formează acum o parte a serviciului la sinagogă în ziua dintâi a Cincizecimii şi
e cuprins în liturghia Sabatului. Fără îndoială că a doua strofă a imnului "Închinaţi-vă Domnului" a
lui Robert Grant şi-a aflat inspiraţia în Psalmul 29.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Fii ai lui Dumnezeu. [Voi cei puternici, KJV]. Ebr. bene 'elim, a cărui traducere e incertă. LXX
spune "fiii lui Dumnezeu", prin care poate să se înţeleagă îngerii (vezi la Iov 1,6). Paralelismul
Psalmului 89,6 (singurul loc unde mai mare această expresie în Psalmi) pare să sprijine această
idee.
Slava. Psalmistul Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca Dumnezeu al slavei şi al puterii. Cuvântul
"slavă" este folosit ca un punct culminant în v. 9 (vezi Psalm 68,34).

2 Daţi DOMNULUI slava cuvenită Numelui Său! Închinaţi-vă DOMNULUI cu podoabe

sfinte b[Sau: în splendoarea sfinţeniei Sale; sfinţenie se poate referi la DOMNUL
Însuşi, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoţească (vezi Ps. 110:3)]!
Podoabe sfinte[Frumuseţea sfinţeniei, KJV; sfintele odăjdii, trad. Gala Galaction]. Expresia
aceasta apare din nou în Psalm 96,9. Mai importantă decât împodobirea trupului este împodobirea
sufletului. Nici o frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea unui caracter sfânt (vezi
1 Petru 3,3.4). În preludiul acesta, dacă prin expresia "fiii lui Dumnezeu" ["voi cei puternici",
KJV] se vorbeşte despre îngeri (vezi Psalm 29,1), psalmistul se înalţă de pe pământ la cer
chemându-i pe îngeri să-L laude la Acela a cărui putere este manifestată în furtuna care urmează să
fie descrisă.

3 Glasul DOMNULUI răsună deasupra apelor. Dumnezeul slavei face să bubuie

tunetul; DOMNUL este deasupra apelor mari.
Glasul Domnului. În simfonia de cuvinte a v. 3-9, psalmistul descrie ceea ce este evident, propria
amintire despre o furtună care vine din Mediterană, se prăvăleşte cu furie asupra Libanului şi apoi
dispare în răsărit, lăsând pustiul cald şi liniştit. Pentru el, tunetul este "glasul Domnului" (vezi
Psalm 18,13). Expresia este folosită de 7 ori în v. 3-9.
Dumnezeul slavei. Compară cu expresia "Împăratul slavei" (Psalm 24,7-10). Cuvântul "slavă"
este repetat de 7 ori în Psalm 29,1-3.
Apelor mari. [Ape multe, KJV].

4 Glasul DOMNULUI răsună cu putere, glasul DOMNULUI răsună cu măreţie.

~ 94 ~
 Răsună cu putere[Puternic-trad. Cornilescu]. Literal, "cu putere". Psalmistul vede anumite
atribute ale lui Dumnezeu manifestate în furtună.
Răsună cu măreţie[Măreţ-trad. Cornilescu]. Literal, "în măreţie". Tunetul începe să se
rostogolească peste ţară.

5 Glasul DOMNULUI doboară cedrii; DOMNUL doboară cedrii Libanului.

Doboară cedrii. Furtuna se năpusteşte asupra munţilor Liban, vestiţi pentru cedrii lor, iar vântul
năprasnic doboară copacii puternici. Trăsnetul contribuie şi el la distrugere prin transformarea în
epave a multor cedrii falnici.

6 El face Libanul să sară ca viţeii şi Sirionul c(muntele Hermon) – ca puii de bivoli.

[Îi-trad. Cornilescu]. În ebraică pronumele acesta apare ca un sufix la verb în forma -em. De fapt
este vorba de o formă gramaticală arhaică (enclitică) neînţeleasă de învăţaţii iudei, care au adăugat
pronunţia la textul avocalic începând din secolul al VII-lea d.Hr. şi mai departe. Ugaritica (vezi
p. 618) a arătat că terminaţia -em ar trebui să rămână netradusă, astfel că pasajul ar trebui să fie
redat astfel: "El face Libanul să sară ca un viţel şi Sirionul ca un bou sălbatic tânăr" (RSV). Se au
în vedere munţii Libanului şi Sirionului, care par să sară sub loviturile dezlănţuite ale furtunii.
Să sară ca viţeii. [Ca un viţel, KJV]. Vezi Psalm 68,16; 114,4.
Sirionul. Numele sirian al muntelui Hermon, cel mai înalt munte din lanţul Anti-Libanului,
înălţându-se la 2815 m deasupra nivelului mării (vezi la Deuteronom 3,9).
Bivoli. [Unicorn, KJV]. Mai de grabă, "boi sălbatici" (vezi la Psalm 22,21).

7 Glasul DOMNULUI despică cu scânteieri de foc.

Despică. [Împarte, KJV]. Literal, "taie", "a tăia în". Versetul descrie zigzagul de foc al fulgerului.

8 Glasul DOMNULUI învolburează pustia, DOMNUL învolburează pustia Kadeş.

Pustia Kadeş. Înainte de descoperirea textelor ugaritice, se credea că vijelia era zugrăvită ca
traversând pe deasupra întregii Palestine, de la Liban în nord până la Cades la hotarul sudic, la
aproape 70,4 km sud-vest de Beer-Şeba (vezi Numeri 20,16). Cades a fost identificat cu
Cades-Barnea, locul de unde evreii au trimis iscoadele în Canaan (Numeri 13,17-20) şi de unde
poporul a trebuit să se întoarcă în pustie din cauza murmurării lor (Numeri 14). Totuşi, ugaritica
(vezi p. 618) a arătat că termenul "pustia Cades" era un nume pentru Pustiul sirian (vezi la v. 3).

9 Glasul DOMNULUI apleacă stejarii d(Sau: provoacă caprelor de munte naşterea) şi

despoaie pădurile; în Templul Său toţi strigă: „Slavă!”
Apleacă stejarii[Cerboaica să nască-trad. Cornilescu]. Evident din cauza fricii produse de furtună.
Anumiţi poeţi arabi, precum Plutarh şi Pliniu, au raportat acest fenomen.
Traducerea RSV "stejar" în loc de "cerboaice" oferă un paralelism mai bun. Dar e discutabilă
dacă ebr. 'ayyaloth ("cerboaice" KJV) poate fi considerat potrivit ca plural pentr 'ayil, "stejar".
Pluralul normal al lui 'ayil este 'elim (vezi Isaia 1,29).
Despoaie. [Descoperă, KJV]. Ebr. chaśaph, "a despuia", "a dezgoli"
Templul Său. [Templul Lui, KJV]. Probabil aici nu e vorba de tabernacol, ci de lumea naturii.
Toţi. [Oricine, KJV]. Sau "totul". Toate - tunetul, fulgerul, prăbuşirea copacilor, zguduirea
pustiei, frunzele smulse din pomi - vestesc puterea şi slava lui Dumnezeu. "Pământul, cu miile lui
de glasuri, preamăreşte pe Dumnezeu" (Coleridge). Compară cu Psalm 19,2. E bine să stăm
înfioraţi în prezenţa fenomenelor violente ale naturii şi apoi să ne înălţăm inimile în laudă către
Dumnezeul maiestăţii şi puterii. Corul universal de laudă ne aduce aminte de continua adorare a
serafimilor din viziunea lui Isaia (vezi Isaia 6,2.3). Prin descrierea culminantă a acestui verset,
furtuna se domoleşte, iar psalmistul alege să mediteze liniştit şi să proclame suveranitatea lui
Dumnezeu şi minunatul Lui dar de pace.

~ 95 ~
10 În timpul potopului DOMNUL era pe tron; DOMNUL va trona ca împărat pe vecie.

Potopului. Unii văd aici o referire la potopul lui Noe, dar pare mai natural să se continue
descrierea furtunii şi să se vadă în potop un tablou al ploii puternice care însoţeşte furtuna şi
rezultatele acesteia.
Va trona ca împărat pe vecie. [Împărat pe vecie, KJV]. Aşa cum Dumnezeu era în furtuna acum
trecută, aşa va stăpâni El pe vecie ca Suveran absolut. Acest final de declaraţie aduce calm şi
încredere după zguduirea şi îngrijorarea produse de furtună.

11 DOMNUL dă tărie poporului Său. DOMNUL binecuvântează pe poporul Său cu

pace.

Tărie. Dumnezeu, a cărui putere se vede atât de pregnant în furtună, e pe deplin capabil să vină în
ajutorul poporul Lui (vezi Isaia 40,29-31).
Pace. Darul cel mai bun pe care Cerul îl poate revărsa asupra celor muritori (vezi Psalm 85,8.10;
Ioan 14,27; Filipeni 4,7; 1 Tesaloniceni 5,23). Nu există în nici o limbă un alt cuvânt mai preţios.
Churchill spunea: "Afară, pot să bată furtunile războiului şi ţările să fie biciuite de furia vânturilor
lui, dar în inima noastră... e pace". În felul acesta simfonia Psalmului 29, care a ajuns la un
crescendo asurzitor, se termină cu cel mai delicat pianissimo (Soncino, despre Psalmi). "Pace
vouă!" (Ioan 20,21.26), spunea Domnul păcii.

Comentarii Ellen G. White:

1.2 6T 366 2 �
CT 245; 4T 555; 6T 363
9�
Ed 308; MB 70; 9T 30

Capitolul 30

~ 96 ~
Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.

1 Te voi înălţa, DOAMNE, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de
mine.
INTRODUCERE -Psalmul 30 este un psalm de mulţumire prin care se sărbătoreşte izbăvirea
dintr-o mare primejdie, probabil o boală serioasă. Semnificaţia cuvintelor din preambul "sfinţirea
Casei Domnului [a lui David, KJV]" nu e clară. Se poate ca Psalmul 30 a fost compus de David
pentru sfinţirea palatului său sau pentru sfinţirea altarului viitorului loc al Templului din aria lui
Ornan Iebusitul, după izbucnirea molimei (1 Cronici 21,14-22,1). Psalmul este cât se poate de
personal. Poetul exprimă adânca lui recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru bunătatea Lui şi indică
amănuntele experienţelor din timpul bolii sale. În sinagoga modernă, psalmul este citit la
Sărbătoarea dedicării (Chamuka).
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Înălţa. A proslăvi, suprem în gând şi afecţiune.
M-ai ridicat. Ebr. dillithani, de la rădăcina dalah, folosit pentru scoaterea apei din fântână (vezi
Exod 2,16.19). Psalmistul Îl înalţă pe Dumnezeu pentru faptul că l-a scos din primejdiile amintite
în versetele 2.3.

2 DOAMNE, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine, Tu m-ai vindecat.

Am strigat. Mesajul strigătului său e arătat în v. 8-10.
M-ai vindecat. Cu toate că poate fi folosit în mod metaforic pentru îndepărtarea frământărilor
sufleteşti (vezi Psalm 41,1), cuvântul poate include aici atât suferinţa sufletească, cât şi pe cea
fizică. Chinul sufletesc al lui David la vederea suferinţelor poporului său în timpul molimei pare
să-l fi copleşit (vezi 2 Samuel 24,13-17; vezi introducere la Psalm 30).

3 DOAMNE, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor; m-ai adus la viaţă din
mijlocul celor ce se coboară în groapă.
Sufletul. Sau "pe mine" (vezi la Psalm 16,10).
Locuinţa Morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol, locuinţa simbolică a celor morţi (vezi la
Proverbe 15,11). Explicaţia cea mai firească este de a considera că psalmistul a fost atât de rău
bolnav încât a simţit că se află pe pragul mormântului.
Groapă. Vezi Psalm 28,1.

4 Cântaţi DOMNULUI, voi credincioşii Lui, şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei

Sale!
Cântaţi. Când se revarsă binecuvântările lui Dumnezeu peste noi, dorim ca şi alţii să ni se alăture
în lauda la adresa Lui (vezi Psalm 9,11; 34,3).
Credincioşii Lui. [Sfinţii, KJV]. Ebr. chasidim (vezi nota suplimentară la Psalm 36).
Aducerea-aminte. [Amintirea, KJV]. Sau "memorial". Numele sau caracterul lui Dumnezeu se
descoperă prin amintirea raportărilor Lui faţă de oameni.

5 Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă. Deşi plânsul
poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.
Numai o clipă. Mânia lui Dumnezeu e de foarte scurtă durată în cazul unui om care păcătuieşte,
se pocăieşte, mărturiseşte şi se roagă cerând îndurare (v. 8-10).
Îndurarea. Spre deosebire de mânia Lui, îndurarea Lui este continuă; ea ţine cât toată viaţa
omului (vezi Psalm 16,11).
Deşi plânsul poate înnopta cu mine [Seara vine plânsul-trad. Cornilescu;Plânsul poate să ţină o
noapte, KJV]. Ebr. lin, "a petrece noaptea". Ideea exprimată în ebraică este: "plânsul vine seara
pentru a petrece noaptea, dar dimineaţa este veselie".
~ 97 ~
 Bucuria. Ebr. rinnah, "un strigăt de bucurie". Apariţia bruscă a veseliei dimineaţa este simbolizată
în ebraică de expresia simplă "în zori, un strigăt de veselie" fără nici un verb. Aşa cum în ţinuturile
tropicale soarele, fără o perioadă lungă de penumbră, pare să izbucnească în plină măreţie
deasupra orizontului, tot aşa iubirea lui Dumnezeu împrăştie deodată întunericul tristeţii (vezi Isaia
26,20; 54,7.8). Dacă avem prietenia lui Dumnezeu, noaptea întristării face loc întotdeauna
dimineţii bucuriei. Paralelismul este mereu păstrat în perechile de cuvinte mânia - "îndurarea; clipă
- viaţa; seara - dimineaţa; plânsul - veselia.

6 Când îmi mergea bine, ziceam: „Nimic nu mă va clătina vreodată!”

Când îmi mergea bine. [În prosperitatea mea, KJV]. Psalmistul pune în antiteză experienţa lui de
acum şi cea anterioară şi spune ce a învăţat din experienţă. Când începem să ne încredem în noi
înşine, se poate ca Dumnezeu să intervină şi prin suferinţă sau prin necaz ca să ne arate că
siguranţa continuă se găseşte doar în El. Fericit e omul care învaţă lecţia fără să fie nevoie să
sufere pierderea prietenilor, a prosperităţii sau a sănătăţii.
Nimic nu mă va clătina vreodată. O expresie plastică a încrederii extreme în sine pe care
psalmistul a simţit-o cândva în viaţa lui.

7 DOAMNE, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu a(Sau: în îndurarea Ta, m-ai
aşezat pe un munte sigur), dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.

Întărisei muntele meu[Mă aşezasei pe un munte tare-trad. Cornilescu;Făcusei muntele meu să

stea tare, KJV]. Propoziţia spune literal: "Yahweh, în îndurarea Ta ai aşezat o fortăreaţă [sau tărie]
pentru muntele meu". Sensul nu e pe deplin clar, dar pare să fie o sugestie a îngâmfării
psalmistului într-un timp de mare prosperitate, când uitase că îndurarea lui Dumnezeu îl făcuse
tare.
Ţi-ai ascuns faţa. Boala sau primejdia psalmistului era pentru el un semn al retragerii îndurării lui
Dumnezeu (vezi Psalm 13,1).
M-a cuprins frica. Ebr. bahal, "a fi tulburat", "a fi îngrozit". Compară cu folosirea lui în
Exod 15,15; Judecători 20,41; 1 Samuel 28,21 etc.

8 DOAMNE, către Tine strig, la Stăpânul caut îndurare.

9 Ce câştig este de pe urma morţii mele, atunci când mă cobor în groapă? Poate să
Te laude ţărâna, poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?

Ce câştig? Versetele 9 şi 10 redau rugăciunea psalmistului. Ce importanţă ar avea pentru veşnicul

Dumnezeu dacă psalmistul ar muri (vezi Psalm 6,5; 88,10-12; Israel 38,18.19)? Argumentul "oferă
un tablou emoţionant al apropierii şi comuniunii copilăreşti a psalmistului cu Dumnezeu."
(Oesterley). O asemenea rugăminte este tipic ebraică.

10 Ascultă-mă, DOAMNE, şi îndură-te de mine! Fii Tu, DOAMNE, ajutorul meu!

Fii Tu,Doamne,ajutorul meu[Ajută-mă-trad. Cornilescu;Fii ajutorul meu, KJV]. Prin suferinţă a

învăţat că unicul lui ajutor este în Dumnezeu.

11 Mi-ai prefăcut bocetul în dans, mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu
veselie,

~ 98 ~
 Mi-ai prefăcut. Notează contrastul clar: "tânguiri... veselie", "sac de jale... bucurie" (vezi
Isaia 61,3).
Sacul de jale. Veşmântul celui care jeleşte (vezi Iov 16,15; Isaia 3,24).
Veselie. [Dans, KJV]. Dovadă a veseliei. Copiii, neinhibaţi, sar, dansează când sunt fericiţi şi
mulţumiţi (vezi Exod 15,20; Ieremia 31,4.13; vezi la 2 Samuel 6,14).

12 pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut! DOAMNE, Dumnezeul meu, veşnic Te
voi lăuda!

Veşnic. Literal, "pentru o vreme", adică în timpul vieţii psalmistului. Acesta se hotărăşte în inima
lui să-I mulţumească lui Dumnezeu în toate acţiunile sale. El a învăţat lecţia necazului care îl va
face în stare să supravieţuiască prosperităţii.

Comentarii Ellen G. White:

1-4 6T 366
4.5 �
ML 338
5�
GC 350

Capitolul 31

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

~ 99 ~
1 La Tine, DOAMNE, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! În dreptatea Ta,
izbăveşte-mă!
INTRODUCERE -Psalmul 31 este o rugăciune sinceră pentru izbăvire din necaz, amestecată cu o
sinceră încredere în puterea lui Dumnezeu de a izbăvi. El e caracterizat printr-o pleiadă de bogate
figuri de stil care descriu necazul celui asuprit şi speranţa care vine în vreme de necaz . Acesta era
psalmul favorit al lui Huss, al lui Luther şi al lui Melanchton.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Caut adăpost. [îmi pun încrederea, KJV].Vezi Psalm 7,1. Versetele 1-3 sunt asemănătoare cu cele
din Psalmul 71,1-3.
Rămân de ruşine. Compară cu Psalm 25,2.

2 Pleacă-Ţi urechea spre mine şi scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de
adăpost, o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!
Pleacă-ţi urechea. Vezi Psalm 17,6.
Stâncă. Ebr. şur (vezi Psalm 18,2).

3 Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea. Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui

Tău!
Stânca. Ebr. sela? (vezi Psalm 18,2).
Din pricina Numelui Tău. Adică pentru sau de dragul reputaţiei Tale sau din pricina caracterului
Tău. Expresia aceasta este plină de însemnătate. Spusă cu sinceritate în rugăciune arată că
solicitantul se pleacă înaintea voinţei divine şi e gata ca problemele vieţii sale personale să fie
cuprinse în programul mai cuprinzător al lui Dumnezeu. El îşi dă seama că onoarea lui Dumnezeu
e în joc în toate acţiunile cârmuirii divine şi crede că Dumnezeu ar fi dezonorat dacă cererea
prezentă ar fi respinsă. Dumnezeu este legat să răspundă unei astfel de rugăciune, dar numai
într-un fel care ar fi în armonie cu voinţa divină, întrucât tot ceea ce face El este o manifestare a
caracterului Lui neschimbător.
A se ruga "pentru Numele Tău", când elementele rugăciunii ascultate nu au fost împlinite, este o
încumetare. E în fapt o cerere ca Dumnezeu să nu răspundă la rugăciune. Un răspuns favorabil în
asemenea împrejurări ar aduce dezonoare numelui lui Dumnezeu şi ar tăgădui Cuvântul Lui.

4 Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins, căci Tu eşti fortăreaţa mea!
Care mi-a fost întins. [Pe ascuns, KJV]. O capcană de animal era aşezată astfel încât animalul
sălbatic să nu poată vedea ce i s-a pregătit.

5 În mâinile Tale îmi încredinţez duhul! Tu m-ai izbăvit, DOAMNE, Dumnezeu al

adevărului!
Duhul. Ebr. ruach, principiu dătător de viaţă, energia care vine de la Dumnezeu şi însufleţeşte
corpul. La moarte, stă scris că duhul merge la Dumnezeu (vezi Eclesiastul 12,7; Fapte 7,59).
Totuşi, starea aceasta nu e conştientă (Psalm 146,4).
Cuvintele psalmistului au fost cele din urmă cuvinte ale lui Isus pe cruce (vezi Luca 23,46; cf.
Fapte 7,59); se spune că acestea au fost şi ultimele cuvinte ale lui Bernard, Huss, Luther,
Melanchton şi ale multor altor slujitori ai lui Dumnezeu. Şi noi, la fel, în ceasul încercării, putem
fără frică să încredinţăm cazul nostru lui Dumnezeu.
Tu m-ai izbăvit. Mărturia trecutului, asigurarea prezentului, garanţia viitorului.
6 Urăsc pe cei ce se lipesc de idoli de nimic, dar Eu mă încred în DOMNUL!

Urăsc. LXX, Siriaca şi un manuscris ebraic traduc: "tu ai urât".

~ 100 ~
 Idoli de nimic. [Deşertăciuni mincinoase, KJV]. Probabil este vorba despre idoli, ca şi concepte
ale deşertăciunii. Prin contrast, psalmistul se încrede în Dumnezeu (v. 5).

7 Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul şi ai
cunoscut nenorocirea sufletului meu.

Sufletului meu. Folosit idiomatic în loc de pronumele "meu" (vezi Psalm 16,10).

8 Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului, ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

Nu m-ai dat. Vezi Deuteronom 32,30.

Loc larg. [Într-o încăpere mare, KJV]. Mai bine "un loc încăpător" (vezi Psalm 4,1; 18,19)

9 DOAMNE, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc

ochii, sufletul şi pântecele.

Ai milă de mine. În v. 9-13, psalmistul se întoarce de la declaraţia plină de putere a credinţei în

Dumnezeu la exprimarea zguduitoare a suferinţelor lui actuale. În suferinţa lui se zbate între
nădejde şi deznădejde. Pare să zică "cazul meu e unul special" (vezi Psalm 6).
Pântecele[Trupul-trad. Cornilescu;Pântecele, KJV]. Referire la suferinţa fizică. "Sufletul"
sugerează un necaz sufletesc. Aici pare să fie cel puţin o recunoaştere parţială a legăturii dintre
minte şi trup. Compară cu importanţa actuală a laturii psihosomatice în diagnosticarea şi tratarea
bolii şi accentul contemporan asupra psihiatriei.

10 Îmi sfârşesc viaţa în durere şi anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina
vinii mele, iar oasele mi se topesc.

11 Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de ruşine; am ajuns de
groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuţii mei. Cei ce mă văd pe uliţă
fug de mine.

Ruşine. Cu descrierea lepădării de către societate din v. 11, 12 compară Iov 16,20; 19,13-19; vezi
la Psalm 22,7.

12 Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort; am ajuns ca un vas spart.

Ca şi cum aş fi mort. El fusese cu totul uitat de tovarăşii lui. Poate că a fi cu totul uitat este şi mai
rău decât a fi dispreţuit (vezi Psalm 88,4.5).

13 Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva
mea, plănuind să-mi ia viaţa.

Şuşoteala. Sau "şoptiri", "vorbire de rău".

Teroare. Ebr. magor, "teroare" (compară cu folosirea lui în Isaia 31,9; Ieremia 6,25; 20,3-10;
46,5). O exclamaţie care indică frica intensă a psalmistului faţă de oricine şi de orice întâlnea (vezi
Ieremia 20,10).
14 Dar eu mă-ncred în Tine, DOAMNE, şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!”

~ 101 ~
 Eu mă-ncred. Versetele 14-18 sunt o expresie de mare încredere în care, în ciuda chinului
sufletesc exprimat în v. 9-13, psalmistul zice: "Tu eşti Dumnezeul meu". Acesta e triumful
credinţei.

15 Destinul mi-e în mâna Ta, izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor

mei!

Destinul. [Timpurile mele, KJV]. Evenimentele felurite ale vieţii.

"A noastre vremi în mâna Aceluia
Ce zice: ‚un tot am pregătit;
Doar jumătate prezintă tinereţea.
Te-ncrede-n Dumnezeu,
Vezi tot şi nu te-nspăimânta!' " - Robert Browning, "Rabbi Ben Ezra"
Rugăciunea ne împrospătează credinţa şi încrederea. Supunerea aşează cazul nostru cu totul în
mâinile lui Dumnezeu.

16 Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă în îndurarea Ta!

Fă să strălucească faţa Ta. Compară cu binecuvântarea aaronică (Numeri 6,25; vezi Psalm 4,6).

17 Nu lăsa să fiu dat de ruşine, DOAMNE, căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie
daţi de ruşine cei răi; potoleşte-i pentru totdeauna în Locuinţa Morţilor!

Nu lăsa să fiu dat de ruşine. Compară cu Psalm 25,2

Potoleşte-i. Adică, "morţi". Ideea e continuată în v. 18.
Locuinţa Morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol (vezi Proverbe 15,11).

18 Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi

dispreţ împotriva celui drept.

19 Cât de mare este bunătatea Ta, păstrată pentru cei ce se tem de Tine, arătată celor
ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!

Cât de mare. În v. 19-24, speranţa care pare să fie firul de aur care străbate descrierea suferinţei
în psalm, acum înfloreşte într-o garanţie triumfătoare, iar psalmistul se înălţă pe culmile laudei.
Sub privirea[În faţa-trad. Cornilescu]. Sau "sub privirile".

20 Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile oamenilor; îi ocroteşti în Cortul

Tău de limbile gâlcevitoare.

La adăpostul. [În taina, KJV]. Literal, "în ascunzişul" (vezi Psalm 27,5). Expresia lui Milton
"întunecos de prea multă lumină" arată cum cineva poate fi ascuns în lumină.
Limbile gâlcevitoare. [Cearta limbilor, KJV]. Vorbire de rău (vezi v. 13).

21 Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine când
eram într-o cetate asediată!
22 M-am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Într-adevăr, Tu ai ascultat
glasul rugăminţilor mele, când am strigat către Tine.

~ 102 ~
 Pripit. [Graba mea, KJV]. Ebr. chaphaz, care în general înseamnă "a da fuga" la un semnal de
alarmă sau din cauza spaimei. Compară cu folosirea lui în Deuteronom 20,3; 2 Samuel 4,4. Într-un
singur moment de confuzie, psalmistul a ajuns la disperare, tânguindu-se că se afla pe pragul
morţii. Satana prinde asemenea momente pentru a produce descurajare.

23 Iubiţi-L pe DOMNUL, toţi credincioşii Lui, căci DOMNUL păzeşte pe cei

credincioşi, dar celor ce se mândresc le dă ce li se cuvine!

Iubiţi-L pe Domnul. Psalmistul îi invită pe toţi copiii lui Dumnezeu să se unească cu el în

devoţiune faţă de Dumnezeu. El îşi întemeiază apelul pe experienţa lui de încredere în Cel
Atotputernic în vremuri grele (vezi Psalm 30,4).

24 Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă inimile, toţi cei ce nădăjduiţi în DOMNUL!

Întăriţi-vă. [Aveţi curaj, KJV]. Vezi Psalm 27,14.

Nădăjduiţi în Domnul. Literal, "aşteptaţi pe Domnul". Nădejdea şi aşteptarea merg mână în mână
pe calea creştină. Speranţa e un fortifiant al experienţei creştine.

Comentarii Ellen G. White:

2�
�
SL 54
20 �
MH 90; 6T 393

Capitolul 32

~ 103 ~
Al lui David. Un maschil a(Probabil un termen literar sau muzical,
având un sens nesigur; şi în Ps. 32, 42, 44, 45, 52, 53, 54, 55, 74, 78, 89 şi
142)

1 Ferice de cel a cărui nelegiuire este iertată, de cel al cărui păcat este acoperit!

INTRODUCERE - Psalmul 32 este un psalm de căinţă (vezi p. 624). El leagă pocăinţa personală
cu învăţătura pentru alţii. Psalmul are scopul profund de a arăta fericirea iertării păcatului. El a fost
compus după ce David săvârşise păcatul grav cu Bat-Şeba (vezi PP 724). El este un raport al
mărturisirii şi iertării pe care a obţinut-o David (vezi 2 Samuel 11; 12). Versetele 1-5 trec în revistă
experienţa personală a lui David; versetele 6-11 conţin sfaturi. Psalmul acesta se spune că a fost
psalmul preferat al lui Augustin până în clipa morţii. Teologul scrisese psalmul pe perete, ca să-l
poată vedea de pe patul de boală.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Versetele 1 şi 2 descriu păcatul sub 3 nume: fărădelegea,
păcatul, nelegiuirea (vezi Exod 34,7) şi tratează aprofundat principiul îndreptăţirii prin credinţă.
Nelegiuire. Ebr. pesha?, care înseamnă "răzvrătire", depărtare de Dumnezeu şi prin urmare păcat
cu voia.
Iertată. Ebr. naśa'; pentru comentariu, vezi la Psalm 25,18.
Păcat. Ebr. chaţa'ah. Păcat din punctul de vedere al neatingerii ţintei, insuccesul cuiva în a-şi face
datoria.
Acoperit. Prin urmare ascuns, care nu mai este adus împotriva păcătosului (Psalm 85,2). Păcatul
nu este acoperit în sensul că e trecut cu vederea. Există un singur temei pentru iertarea păcatului, şi
anume pocăinţa. Mărturisirea (1 Ioan 1,9) are valoare numai când e însoţită de pocăinţă.
Unii creştini fac confuzie între cele două lucrări şi pretind iertare doar pe temeiul recunoaşterii
vinovăţiei. Dar Dumnezeu e interesat de aspectele practice ale cazului. Pe lângă întristarea pentru
păcat, pocăinţa mai cuprinde înlăturarea păcatului din viaţă. O asemenea lucrare este acţiunea celui
în cauză (DA 466) învigorat de o putere de sus. Iertarea urmează automat unei asemenea
experienţe. Dumnezeu poate să ierte toate păcatele care sunt îndepărtate din viaţă. Mulţi creştini
par să fie mai mult preocupaţi de obţinerea iertării de păcatele lor decât de curăţirea sufletului de
orice păcat cunoscut. Ei se străduiesc să ţină păcatele lor "mărturisite la zi", o ţintă nobilă, dar care
are merit doar dacă mărturisirea a fost însoţită în fiecare caz de o îndepărtare a păcatului.
"Neprihănirea lui Hristos nu va acoperi un păcat cultivat cu drag" (COL 316). Înainte de a se
atribui acest dar preţios, trebuie să fie lăsate la o parte veşmintele vechi şi zdrenţuroase ale răului
moştenit şi cultivat. Aceasta a fost experienţa lui David. Pocăinţa lui a fost adevărată. A urât
păcatul de care se făcuse vinovat (vezi SC 28, 29).

2 Ferice de omul căruia DOMNUL nu-i ţine în seamă vina şi în duhul căruia nu există
înşelăciune!

Nu-i ţine în seamă. [Nu-i pune în socoteală, KJV]. Adică Dumnezeu nu pune păcatul în socoteala
păcătosului. Dumnezeu nu numai că iartă păcatul, dar şi primeşte pe cel care se pocăieşte sincer,
ca şi cum nu ar fi păcătuit. (SC 67). Păcatul este pus asupra lui Isus, Înlocuitorul nostru, cu
rezultatul că "noi nu trebuie să ne mai frământăm cu privire la ceea ce gândesc Hristos şi
Dumnezeu cu privire la noi, ci cu privire la ceea ce gândeşte Dumnezeu despre Hristos,
Înlocuitorul nostru" (EGW, GCB 23 aprilie 1901, p. 420).
Vina. [Nedreptatea, KJV]. Ebr. 'awon, "defect moral", "mijloace necinstite", "vină".
Înşelăciune. Ebr. remiyyah, "înşelăciune". Nici o urmă de falsitate în el însuşi despre care să ştie
şi nici una faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu. Mărturisirea lui este sinceră. Compară Apoc. 14:5.
3 Când tăceam, mi se uscau oasele din pricina gemetelor mele necurmate.

~ 104 ~
 Tăceam. David a refuzat să mărturisească păcatul lui chiar şi faţă de sine însuşi. Timp de un an de
la păcatul lui faţă de Urie şi Bat-Şeba, David a trăit în aparentă siguranţă (vezi PP 723). Dar el nu a
fost lipsit de grele frământări sufleteşti şi mintale şi de suferinţe fizice venite ca o urmare firească
(vezi Psalm 6,2.3; 31,9).
Gemetelor. [Mugetele, KJV]. Ebr. she'agah (vezi la Psalm 22,1).

4 Zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; vlaga îmi ajunsese ca o uscăciune

văratică. Sela
Mâna Ta apăsa. David se referă la chinurile unei conştiinţe vinovate.
Vlaga. [Umezeala, KJV]. Puteri vitale. Ebraica acestei expresii este obscură. LXX prezintă o
redare foarte diferită: "Am ajuns foarte nenorocit în timp ce un ghimpe era înfipt în mine".
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

5 Atunci mi-am mărturisit păcatul şi nu Ţi-am ascuns vina mea. Am zis: „Îmi voi
mărturisi DOMNULUI nelegiuirile!”, şi astfel Tu mi-ai iertat vina şi păcatul. Sela.
Mi-am mărturisit păcatul. Odată cu recunoaşterea şi mărturisirea a venit iertarea. Despre cele 3
cuvinte pentru păcat folosite în versetul acesta, vezi la v. 1 şi 2.
Am zis. Pentru o mai bună înţelegere a pasajului acestuia, vezi 2 Samuel 12,1-14; cf. Luca 15,18.
Tu. Emfatic, în ebraică. Se spune despre Augustin că a zis: "Cuvântul nu este atât de mult pe
buzele noastre, când rana este vindecată."

6 De aceea fiecare credincios să Ţi se roage la timpul potrivit, iar când apele vor fi
mari, pe el nu-l vor atinge.
De aceea. Iertarea acordă celui iertat impulsul divin de a spune altora (vezi Fapte 5,42).
La timpul potrivit. [Când poţi fi găsit, KJV]. Afirmaţia psalmistului lasă să se înţeleagă faptul că
va fi un timp când oamenii vor căuta iertare şi nu o vor găsi. Cum poate fi lucrul acesta adevărat
dacă Dumnezeu este "plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie" (Exod 34,6) şi "nu oboseşte
iertând" (Isaia 55,7)? Desigur, la sfârşitul timpul de probă al omenirii va exista o astfel de situaţie
(vezi Amos 8,11.12; Apocalipsa 22,11). Dar se poate ca experienţa aceasta să aibă loc mai
devreme în viaţa păcătoşilor, ca indivizi. Mulţi au impresia că se pot complăcea la păcat, cel puţin
pentru un timp, fără urmări serioase pentru ei, şi apoi la momentul potrivit să se pocăiască şi să
obţină iertare. Dar tragedia păcatului e că el se fixează atât de bine de suflet şi devine atât de mult
o parte a modului de viaţă, în deosebi când e săvârşit în lumina cunoştinţei depline, încât adesea nu
mai există dorinţa de a-l părăsi. Fără o astfel de dorinţă fundamentală, nu poate exista iertare. În
multe cazuri de felul acesta s-ar putea să se nască o dorinţă superficială după mântuire şi o căutare
aparent sinceră de înlăturare a păcatului, dar dacă, în mod fundamental, nu există nici un fel de
dorinţă de părăsire a păcatelor dragi inimii, căutarea mântuirii este zadarnică.
Uneori, teama de consecinţe îl îndeamnă pe păcătos să caute iertare, aşa cum a fost cazul lui Iuda
(Matei 27,3-5) sau câştigarea de foloase materiale îl ademeneşte, aşa cum a fost cazul lui Esau
(Evrei 12,16.17). Dar dacă consecinţele cu care a fost ameninţat ar fi fost înlăturate de la Iuda sau
dreptul de întâi născut ar fi fost redat lui Esau, fiecare din oamenii aceştia şi-ar fi reluat vechiul
traseu păcătos. Dumnezeu nu poate să onoreze o astfel de căutare (vezi Psalm 32,1).
Oricum, păcătosul poate să fie sigur că Dumnezeu nu va rămâne insensibil la nici o rugăciune
sinceră de iertare. În acelaşi timp să fie conştient că dacă păcatul cu voia zămisleşte în el, poate
aduce cu sine o stare de fapt în care nu mai există nici o dorinţă de a fi curăţit de nelegiuire. Acest
fel de stare e descrisă în Evrei 10,26, unde timpul verbului permite traducerea: "dacă stăruim în
păcatul cu voia... nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate".
Apele vor fi mari. Sufletul iertat va rămâne sigur pe stânca mântuirii lui Dumnezeu. Această
figură de stil era impresionantă pentru evreu care era obişnuit cu creşterea bruscă a apei în văile
erodate după o ploaie puternică şi cu groaza care punea stăpânire pe locuitori odată cu ea.

~ 105 ~
7 Tu eşti un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de necaz, înconjurându-mă cu
cântări de izbăvire! Sela
Adăpost. Vezi la Psalm 9,9; 27,5.
Cântări de izbăvire. Un om iertat nu poate să tacă. "Cum să nu cânt?" Compară cu cântarea lui
Moise şi a Mariei (Exod 15). Când creştinul cântă, cei ce îi sunt în preajmă se alătură bucuriei lui.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

8 „Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi; te voi sfătui şi
ochiul Meu va veghea asupra ta.
Te voi instrui. Ebr. śakal, rădăcina cuvântului maschil, care apare în preambulul acestui psalm.
Despre "maschil", vezi p. 628.
Unii privesc v. 8 şi 9 ca o afirmare a angajamentului psalmistului de a împlini promisiunea "să
înveţe [căile lui Dumnezeu] pe cei ce le calcă" (Psalm 51,13). Totuşi, pare mai normal să
considerăm că aceste versete sunt răspunsul lui Dumnezeu la experienţa psalmistului descrisă în
v. 1-8. David apucase pe căi greşite din cauză că se abătuse de la calea lui Dumnezeu şi renunţase
la călăuzirea divină. Pentru a preveni o eventuală repetare a experienţei lui tragice sau oricărei alte
căderi morale, el avea cel mai mult nevoie să-şi consacre din nou viaţa, permiţându-I lui
Dumnezeu ca de aici să-l călăuzească. Promisiunea plină de milă a lui Dumnezeu i-a dat
asigurarea necesară biruinţei viitoare şi i-a insuflat astfel speranţă.
Siguranţa împotriva căderilor morale se găseşte în traseul marcat aici. Creştinul trebuie să fie
mereu învăţat căile lui Dumnezeu, astfel încât să poată discerne corect între bine şi rău. El trebuie
să cunoască voia lui Dumnezeu în toate privinţele, căci altfel nu va fi în stare să recunoască pe
ispititorul deghizat. Din cauza complexităţii vieţii şi a nenumăratelor căi prin care vrăjmaşul poate
aduce argumente plăcute, care seamănă a adevăr, e nevoie să primeşti zilnic învăţături proaspete.
Lucrul acesta se obţine printr-un studiu eficient, cu rugăciune. Un creştin astfel instruit, care se
decide în inima lui să nu facă nimic în nici o direcţie ce ar displăcea lui Dumnezeu, va şti ce drum
să apuce în orice situaţie (vezi DA 668; cf. Ed 282; CT 17, 18).

9 Nu fi ca un cal sau ca un catâr fără discernământ, care numai strunit cu un frâu şi

cu o zăbală se apropie de tine!”
Ca un cal. Psalmistul pune în contrast dobitocul care, neavând pricepere, trebuie să fie oprit cu
forţa, cu omul, căruia Dumnezeu i-a dat inteligenţă (vezi Isaia 1,3; Ieremia 8,6).

10 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în DOMNUL este înconjurat
de îndurare.
Dureri. [Întristări, KJV]. Sau, "chinuri". Versetul acesta este un exemplu frumos de paralelism
antitetic (vezi p. 24).

11 Bucuraţi-vă în DOMNUL, înveseliţi-vă, voi, cei drepţi! Strigaţi de bucurie, toţi cei
cu inima cinstită!
Strigaţi de bucurie. Psalmistul se bucură să atragă şi pe alţii în corul de laudă (vezi Psalm 64,10).
Psalmul este istoria inimii cuiva care a păcătuit, care un timp a refuzat să-şi mărturisească
greşeala, care a îndurat tortura vinovăţiei şi care, în cele din urmă, a recunoscut, a mărturisit şi a
căpătat iertare. Poate fi numit psalmul îndreptăţirii prin credinţă.
Comentarii Ellen G. White: 1.2 CS 28 1-4 �;PP 724;5-7 �;PP 725;8 �;Ed 282; 7T 94;
9T 202;9 �;FE 207.
Capitolul 33

~ 106 ~
1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în DOMNUL, căci lauda se potriveşte celor integri!
INTRODUCERE - Psalmul 33 este un imn solemn, care aduce laudă lui Iehova în calitate de
Creator, Suveran şi Susţinător credincios al celor care se tem de El. Probabil a fost compus cu
prilejul unei biruinţe naţionale. Cu toate că nu e un psalm acrostih, poemul constă din 22 de
versete, tot atâtea câte litere sunt în alfabetul ebraic. Numele pentru Dumnezeu în tot psalmul este
Yahweh, iar psalmul prezintă o etalare magnifică a atributelor lui Dumnezeu. Despre autorul
psalmului, vezi PP 716.
Bucuraţi-vă. Ebr. ranan, "a da un chiot răsunător de bucurie". Versetele 1-3 formează
introducerea la psalm şi sunt o invitaţie pentru cei drepţi să-L laude pe Iehova cu instrumente
muzicale.
Se potriveşte. Ebr. na'wah, "corespunzător", "decent". Farmecul recunoştinţei le stă bine sfinţilor.

2 Lăudaţi-L pe DOMNUL din liră, cântaţi-I din harfa cu 10 coarde!

Liră[Arfa-trad. Cornilescu]. Ebr. kinnor, literal, "liră" (vezi p. 34).
Harfa. [Psaltirea, KJV]. Ebr. nebel, un instrument asemănător harpei (vezi p. 33). E normal ca
această expresie să fie tradusă: "cu harpa cu 10 coarde". Doar ce e cel mai bun e suficient de bun
pentru închinarea lui Iehova. Cât priveşte prezentarea generală a instrumentelor folosite la
serviciul Templului din vechime, vezi p. 29-42.

3 Cântaţi-I un cântec nou, sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!

Un cântec nou. Semne noi de bunăvoinţă cer o apreciere nouă şi imnuri noi de laudă (vezi
Psalm 40,3; 96,1). N-ar trebui să folosim totdeauna doar ce s-a obişnuit să se folosească.
Împrejurările noi cer formule corespunzătoare şi potrivite în cuvinte de rugăciune şi laudă.

4 Cuvântul DOMNULUI este nepărtinitor, toate lucrările Lui mărturisesc despre

credincioşia Sa.
Cuvântul Domnului este nepărtinitor[Domnul este drept, KJV]. Versetele 4-21 prezintă motivele
de laudă la adresa lui Iehova. Printre motivele acestea se află şi faptul că Iehova este drept şi bun
(v. 4.5.18; vezi Psalm 25,10; 26,3; 36,5.6).

5 El iubeşte dreptatea şi judecata; îndurarea DOMNULUI umple pământul.

6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul DOMNULUI şi toată oştirea lor – prin
suflarea gurii Sale.
Prin Cuvântul. Al doilea motiv de laudă (vezi la v. 4) este că Iehova a creat toate lucrurile. Isus
este declarat a fi "Cuvântul" (Ioan 1,1) care a făcut "toate lucrurile" (Ioan 1,3).
Oştirea lor. Corpurile cereşti, aşa cum e indicat de structura paralelă a versetului.

7 El strânge apele mării într-o grămadă, pune oceanul a(Lit.: adâncul, aici cu
referire la apele adânci) în cămări.

Strânge. Ebr. ned, cuvântul folosit pentru a descrie apele din Exod 15,8 şi Iosua 3,13-16 în
relatarea trecerii Mării Roşii şi a Iordanului. Unii traducători consideră ned o formă mai scurtă a
lui no'd, "burduf de piele" (vezi RSV). No'd apare în propoziţia: "Pune-mi lacrimile în burduful
Tău" (Psalm 56,8). Interpretarea aceasta este susţinută de diferite versiuni vechi.
În cămări. Compară cu Iov 38,8-11; Ieremia 5,22.

8 Să se teamă de DOMNUL, toţi cei de pe pământ! Să le fie frică de El, tuturor

locuitorilor lumii!

~ 107 ~
9 Căci El zice şi ia fiinţă! El porunceşte şi se împlineşte!

El zice şi ia fiinţă. [El a zis şi s-a făcut, KJV]. Sau simplu "el a zis şi a fost" sau poate mai bine,
"el a zis şi a devenit". "El" este emfatic, aşa cum e arătat în ebraică prin folosirea pronumelui;
Dumnezeu e prezent ca Creator în contrast clar cu orice dumnezeu ce ar putea pretinde capacităţi
creatoare. Caracterul sublim al limbajului folosit pentru a descrie actele creatoare ale lui
Dumnezeu e neîntrecut în literatură (vezi Genesa 1,3.6.9.11.14.20.24.26).
Se împlineşte[a fost tare, KJV; s-a zidit, trad. Niţulescu; s-au făcut, trad G. Galaction]. "S-au
arătat" sau simplu "au stat", sporind simplitatea inegalabilă a paralelismului sinonimic al acestui
verset (vezi p. 622).

10 DOMNUL zădărniceşte planul neamurilor şi întârzie hotărârile popoarelor,

Zădărniceşte. Al treilea motiv de laudă (vezi la v. 4 şi 6) constă din faptul că Iehova e suveran
(v. 10 şi 11).

11 dar planul DOMNULUI rămâne veşnic, şi hotărârile inimii Sale dăinuiesc din
generaţie în generaţie.

Rămâne veşnic. Notează contrastul dintre expresiile v. 10 şi 11: "sfaturile Neamurilor", "sfaturile
Domnului" "planurile popoarelor", "planurile inimii Lui".

12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL, poporul pe care Şi l-a ales ca
moştenire!

Ferice. Vezi la Psalm 1,1. Versetul acesta anticipează v. 18-20, introducând ideea unei legături
speciale a lui Dumnezeu cu Israel.

13 DOMNUL priveşte din ceruri, se uită la toţi fiii oamenilor.

Priveşte din ceruri. Vezi la Psalm 11,4. Al patrulea motiv pentru laudă (vezi la v. 4.6.10) constă
în faptul că Iehova este omniprezent şi atotştiutor.
Toţi fiii. Iehova este Dumnezeul tuturor oamenilor, deşi s-ar putea ca nu toţi oamenii să
recunoască obligaţia lor de supunere faţă de El (vezi Matei 5,45).

14 Din lăcaşul Locuinţei Sale, El priveşte spre toţi locuitorii pământului.

15 El, Care a întocmit sufletul tuturor, ia aminte la toate faptele acestora.

Tuturor. [La fel, KJV]. Ebr. yachad "numărul întreg". Sensul este că Dumnezeu modelează inima
tuturor oamenilor, nu că inimile sunt modelate în acelaşi fel. Cuvântul pentru "a fasona", yaşar,
este folosit pentru a descrie crearea omului şi a animalelor (Genesa 2,7.8.19). El este folosit şi
pentru creşterea prenatală a omului (Ieremia 1,5; cf. Isaia 44,2). Prin urmare psalmistul poate să se
refere aici la facerea sau crearea minţii omeneşti. Sau ar putea să fi avut în vedere influenţarea şi
modelarea ulterioară a gândirii omeneşti.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui, nici războinicul nu este scăpat prin
mărimea puterii sale.

~ 108 ~
 Regele nu este izbăvit. Al cincilea motiv pentru laudă (vezi la v. 4.5.10.13) constă în faptul că
Iehova e omnipotent. Folosind trimiterile la neputinţa cârmuitorilor, a oamenilor puternici şi a
călăreţilor, psalmistul sugerează că numai Iehova este atotputernic. Acesta este un procedeu poetic
extraordinar, sensul lui sugerat fiind sesizabil doar pentru cititorul atent.

17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul DOMNULUI veghează asupra celor ce se tem de El şi asupra celor
ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
Ochiul Domnului. Vezi la Psalm 32,8. Al şaselea motiv pentru laudă (vezi la versetele 4,5,10,
13,16) constă în faptul că omul poate avea încredere că Iehova va apăra pe poporul Lui ales.

19 ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.

Foametei. Locuitorii Palestinei erau adesea expuşi foametei.

20 Sufletele noastre tânjesc după DOMNUL! El este ajutorul şi scutul nostru,

Tânjesc. Vezi la Psalm 27,14.

21 căci în El se bucură inimile noastre, fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
Inimile. Vezi Psalm 13,5.
Numele. Vezi la Psalm 7,17.

22 DOAMNE, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine!

Pe măsura nădejdii noastre. Un apel tânguitor de încheiere ca Israel să poată vedea curând
împlinirea nădejdilor lui şi să se bucure de dovada gingăşiei purtării de grijă a lui Iehova. Iacov a
dat lui Israel o lecţie de speranţă şi de aşteptare plină de încredere prin ultimele cuvinte rostite pe
patul de moarte (vezi Genesa 49,18).

Comentarii Ellen G. White: 4.5 8T 271 5 �;MH 418; SC 92;6 �;MH 415; PP 44.112;6-9
�;8T 259;8 �;MH 438; 8T 285;9 �;�;COL 81;DA 270;Ed 129,254; MH 77,414;PP 44,112;
10 �;AA 574;10.11 �;PP 124;12 �;8T 271;12-14 �;PK 50;13 �;PK 265;13.14 �;
PP 124;2. 14.15 �;MH 166, 438; 8T 285;16.17 �;PP 716;18 �;MH 229; 5T 424;18.19 �;
MH 417;18-21 �;8T 271;20 �;SR 102 .

Capitolul 34

~ 109 ~
a[Psalmul este un poem în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a
alfabetului ebraic, în ordinea literelor)] Al lui David. Compus pe
vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui
Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.

1 Îl voi lăuda pe DOMNUL în orice vreme, lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
INTRODUCERE -Psalmul 34 se numără şi el printre psalmii alfabetici sau sub formă de acrostih
(vezi p. 625). El îmbină recunoştinţa personală cu mulţumirea generală. Tema purtării de grijă a lui
Dumnezeu pentru cei nenorociţi este prezentată mai mult prin tratarea aspectelor diferite decât prin
dezvoltarea logică ideii exprimate. Psalmul are 22 de versete (23 în ebraică, având versetul 1 drept
preambul), fiecare începând cu o literă a alfabetului ebraic în ordinea regulată, cu următoarele
excepţii: litera waw e omisă, iar pe' apare ca litera de început a ultimului verset.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Vezi harta următoare.
În orice vreme. Vezi Efeseni 5,20. Psalmistul începe psalmul pe un ton personal.

2 Sufletul meu se laudă în DOMNUL; să audă şi să se bucure cei smeriţi!

Sufletul. Adică "eu (vezi la Psalm 16,10).

3 Măriţi pe DOMNUL împreună cu mine! Să înălţăm cu toţii Numele Lui!

Cu mine. Psalmistul invită pe cei "nenorociţi" ["smeriţi", KJV] să i se alăture în preamărirea lui
Iehova. Noi "înălţăm" ["preamărim", KJV] pe Dumnezeu când Îi "dăm slavă" ["punem în
socoteală... măreţia", KJV] (vezi Deuteronom 32,2). "Toţi preamăresc puterea Numelui lui Isus".
"Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul" (Psalm 107,2). În serviciul sinagogii moderne,
Psalmul 34,3 e rostit când se ia Tora din chivot.
Numele. Vezi la Psalm 7,17.

4 L-am căutat pe DOMNUL, şi El mi-a răspuns; m-a izbăvit din toate temerile mele.
Mi-a răspuns. [M-a auzit, KJV]. Aici psalmistul începe să vorbească despre secretul recunoştinţei
lui. E recunoscător pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el, pentru ceea ce a făcut El pentru
alţii şi pentru învăţăturile pe care i le-a dat prin intermediul experienţei.

5 Cei care privesc spre El, se luminează b(TM; câteva mss TM, LXX: Priviţi spre El
şi radiaţi de bucurie),iar feţele nu li se umplu de ruşine. c(TM; LXX, Siriacă: şi să
nu vi se mai umple feţele de ruşine)
Privesc spre El[Îţi întorci privirile-trad. Cornilescu;Ei au privit, KJV]. Probabil "nenorociţii"
["smeriţii", KJV] din v. 2; poate oamenii, în general, care au simţit mila duioasă a lui Dumnezeu,
aşa cum făcuse psalmistul. Un număr de manuscrise ebraice, precum şi versiunile lui Aquila, a lui
Ieronim şi Siriacă au verbul la imperativ: "priviţi".
Se luminează[Te luminezi-trad. Cornilescu;Au fost luminaţi, KJV]. Sau, "făcuţi să strălucească"
(vezi 2 Corinteni 3,18). "Aţintiţi-vă privirile spre Isus, priviţi îndelung Faţa Lui minunată". Nimic
nu e mai frumos decât faţa strălucitoare a unui creştin adevărat. Când Dumnezeu Îşi îndreaptă
privirile spre calea noastră, toată lumea e luminată. O uşoară schimbare de punctuaţie face ca
verbul să fie la imperativ (vezi la "ei au privit" din v. 5), fiind tradus "daţi raze [de bucurie]". LXX
are şi ea verbul la imperativ.

6 Acest necăjit a strigat, iar DOMNUL l-a auzit şi l-a scăpat de toate necazurile lui.

~ 110 ~
 Acest necăjit. [Săracul acesta, KJV]. Probabil psalmistul vorbeşte despre sine la persoana a treia,
în felul acesta prezentând un tablou emoţionant pentru percepţia noastră. Versetul acesta, potrivit
formei de acrostih, ar trebuie să înceapă cu waw, totuşi litera iniţială este zayin, litera următoare.

7 Îngerul DOMNULUI îşi d(Sau: Îşi) aşază tabăra împrejurul celor ce se tem de
DOMNUL e(Lit.: el) şi-i salvează.
Îngerul Domnului. Despre slujirea îngerilor cereşti, vezi AA 153, 154; GC 511-513, 631, 632.
Îşi aşează tabăra[Tăbărăşte-trad. Cornilescu].Vezi Genesa 32,1.2; 2 Regi 6,16.17. Prezenţa
continuă a îngerilor păzitori este una dintre cele mai plăcute certitudini ale creştinului.

8 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este DOMNUL! Ferice de omul care se încrede în El!
Gustaţi şi vedeţi. Psalmistul nu îi invită pe ceilalţi să ia de bun cuvântul său, ci să testeze ei înşişi
chestiunea în cauză. "Gustaţi" vine de la ebraicul ta?am, "a încerca gustul a ceva", însemnând aici
"a experimenta" (vezi Evrei 6,5; 1 Petru 2,3). Cea mai sigură dovadă a religiei este de găsit în
experienţa personală. Fără experienţa creştină, religia lui Hristos este numai teorie şi ca simplă
teorie n-are deloc putere salvatoare.
Bun. Ebr. ţob, un cuvânt care acoperă un număr mare de calităţi, precum "milostiv", "bun",
"prietenos". Cugetând asupra acestui atribut al lui Dumnezeu noi ar trebui să ne corectăm modul
rece de a judeca lucrurile. Noi ar trebui să fim sensibili la componentele mai duioase ale
caracterului lui Dumnezeu. Când suntem ispitiţi să uităm bunătatea în legăturile noastre cu
oamenii, avem nevoie să ne gândim la această însuşire a Dumnezeirii.
Ferice. Vezi la Psalm 1,1.
Omul. Ebr. geber, "omul tânăr, viguros". Nimeni nu e mai presus de nevoia după ajutor divin. În
planul divin, independenţa e imposibilă. Omul are nevoie de Dumnezeu.

9 Temeţi-vă de DOMNUL, voi sfinţii Lui, căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de
nimic!
Sfinţii. Ebr. qedoshim, "cei sfinţi" (vezi la Psalm 16,3; Levitic 19,2).
Nu duc lipsă. Vezi la Psalm 23,1.

10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc, dar cei ce se tem de DOMNUL nu duc lipsă de
nici un bine.
Leu. Aşa puternici cum sunt, puii de leu înfometează, dar cei ce caută pe Dumnezeu nu duc lipsă
de nimic ce e cu adevărat bun.

11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă, şi vă voi învăţa frica de DOMNUL!

Fiilor. Asemenea unui învăţător, psalmistul oferă învăţătură. Versetele 11-14 constituie o lecţie
reunită de învăţături referitoare la subiectele diferite ale psalmului.
Frica de Domnul. Pentru comentariu, vezi la Psalm 19,9.

12 Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să vadă zile bune?

Doreşte viaţa. Întrebarea cuprinde "direcţiile" psihologice de bază ale omului. Toţi oamenii
doresc să trăiască mult şi fericit.

13 Acela să-şi păzească limba de rău şi buzele – de cuvinte înşelătoare!

~ 111 ~
 Să-şi păzească limba. Vezi Psalm 15,2.3; 39,1-3; Proverbe 18,21; 1 Petru 3,10-12; Iacov 3,2-10.
Versetele 13 şi 14 răspund la întrebarea v. 12. Liturghia iudaică modernă zilnică are în cuprins
versetul acesta.
Cuvinte înşelătoare. Ebr. mirmah, "înşelăciune".

14 Să renunţe la rău şi să facă binele! Să caute pacea şi s-o urmărească!

Să renunţe la rău. Vezi Psalm 37,27; Isaia 1,16.17. Vieţuirea creştină are atât părţi pozitive, cât şi
negative. Trebuie să ne depărtăm de rău şi să facem binele. Simpla abţinere de la săvârşirea răului
nu e de ajuns. Trebuie să fim activi în săvârşirea binelui.

15 Căci ochii DOMNULUI sunt peste cei drepţi, iar urechile Lui iau aminte la
strigătul f(TM; LXX: rugăciunea) lor.
Ochii Domnului. Vezi Psalm 32,8.

16 Faţa DOMNULUI însă este împotriva celor ce săvârşesc răul, ca să le şteargă

amintirea de pe pământ.
Faţa. Aşa după cum cei drepţi se află sub privirile Domnului, tot aşa cei răi descoperă că Faţa
Domnului e întoarsă împotriva lor. Atât cei drepţi, cât şi cei nelegiuiţi sunt priviţi la fel de
Dumnezeu.
Amintirea. Compară cu Proverbe 10,7.

17 Când cei drepţi strigă, DOMNUL îi aude şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
Izbăveşte. Adesea în viaţa aceasta şi pe deplin în viaţa viitoare. Făgăduinţa nu garantează
eliberare deplină aici; dar în cazul oricărui om neprihănit, cerul va însemna izbăvire de toate
necazurile.

18 DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i izbăveşte pe cei cu duhul
zdrobit.
Inima zdrobită. O inimă înfrântă de întristare sau suferinţă îl pregăteşte pe om să fie atent la
învăţăturile extrem de importante pe care le are de dat Dumnezeu (vezi Psalm 119,71). Ideea de
"inimă înfrântă" este frecventă în Biblie (vezi Isaia 51,17; 61,1; 66,2).

19 De multe necazuri are parte cel drept, dar DOMNUL îl izbăveşte din toate.
De multe necazuri are parte[De multe ori vine nenorocirea-trad. Cornilescu;Multe sunt
nenorocirile, KJV]. Vezi v. 17. Faptul că cineva este creştin nu-l scuteşte neapărat de nenorocire,
dar îi dă tăria să o suporte. Totuşi, s-a observat că suferinţele creştinului sunt mai puţine decât ale
necredinciosului, care suferă urmările necumpătării, ale nelegiuirii şi ale obiceiurilor rele. Unele
din răsplătirile unei vieţuiri drepte sunt gustate chiar în viaţa aceasta.

20 El îi păzeşte toate oasele şi nici unul măcar nu îi va fi rupt.

El îi păzeşte toate oasele. Dumnezeu îi apără pe cei drepţi de duşmanii lor şi veghează asupra lor
(vezi Matei 10,28-30),
Nici unul. Principiul general este că cei drepţi sunt sub ocrotire divină. În Biblie principiile
generale sunt adesea exprimate printr-un limbaj concret (vezi Matei 10,30.31). Ca împlinire a
Scripturii, oasele lui Isus nu au fost zdrobite (vezi Ioan 19,36; cf. Exod 12,46; Numeri 9,12;
DA 771, 772).
21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit, iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi
pedepsiţi.

~ 112 ~
 Va aduce moartea celui nelegiuit. Păcatul se autodistruge. Moartea este consecinţa naturală şi
inevitabilă a păcatului.
Pedepsiţi. [Pustiiţi, KJV]. Mai bine "vor fi socotiţi vinovaţi" (vezi Psalm 5,10).

22 DOMNUL îi răscumpără pe slujitorii Săi şi nici unul dintre credincioşii Lui nu este
osândit.

Răscumpără. Gândul din versetul acesta e în contrast cu acela din v. 21.

[Sufletul-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 16,10.
Nu este osândit. [Nu este pustiit, KJV]. Vezi la v. 21. Repetarea verbului în v. 21 şi 22
accentuează contrastul dintre soarta celor nelegiuiţi şi eliberarea finală a celor care se încred în
Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White: 3 �;PK 70;4-10 �;8 T 271;5 �;MB 126;6.7 �;TM 250;7 �;
AA 153; GC 42; Ed 255; EW 189; GC 513, 632; ML 303; PK 176; PP 537; SR 406; 2T 272;
3T 373; 5T 475 (vezi sub Psalm 91,11). 8�;MH 461; SC 117; 5T 221; 8T 321;9.10 �;MYP 124;
11 �;2T 398; 4T 140; 5T 324;12-14 �;PP 600;12-17 �;CH 628;13 �;CT 238;13-15 �;
MYP 97 13-18 �;MYP 124;15 �;GC 621; LS 271; ML 176; 4T 598; 5T 177;15.16 �;5T 212;
17 �;ML 297;17.18 �;CH 367; 8T 271;18�;DA 300; FE 371, 451; ML 98; PK 436; SC 43; TM
250; 3T 240, 533; 4T 178, 259; 5T 173, 339, 474, 637 (vezi sub Psalm 51,17; Isaia 57,13). 22
�;MH 250; 8T 272 .

Capitolul 35

~ 113 ~
Al lui David

1 Răfuieşte-te, DOAMNE, cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu

mine!
INTRODUCERE - Psalmul 35 este unul dintre psalmii de imprecaţie (vezi p. 624). Este strigătul
plin de amărăciune al psalmistului când vede că e persecutat de oameni care fuseseră cândva
prietenii lui şi care acum îi răsplătesc iubirea cu o ură înverşunată. Psalmul are trei părţi principale,
fiecare încheindu-se cu o jurământ de mulţumire: (a) v. 1-10, rugăciune; b) v. 11-18, descriere a
duşmanilor; şi (c) v. 19-28, apel pentru intervenţie divină. Unii presupun un fundal istoric posibil
în conspiraţia lui Absalom, Ahitofel şi tovarăşii lui ocupând locuri importante în tablou.
Cu privire la preambul vezi p. 116, 627.
Răfuieşte-te[Apără-mă-trad. Cornilescu] Ebr. rib, "a lupta" sau "a conduce un proces împotriva
cuiva". Rib este de asemenea rădăcina cuvântului ebraic tradus "aceia care se străduiesc". Pentru a
obţine forţa acesteia ar trebui să traducem expresia "luptă, Doamne, cu aceia care luptă împotriva
mea". Vezi Psalm 43,1; 1 Samuel 24,15 pentru alte apariţii ale cuvântului rib. Psalmistul se
adresează lui Dumnezeu să-l apere împotriva celor care-l învinuiesc pe nedrept. Versetul acesta
este un exemplu de paralelism sinonimic.

2 Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!

Scut şi pavăză. Atât scutul mai mic din Psalm 3:3, cât şi cel mai mare, mai tare din Psalm 5,12
(vezi de asemenea Psalm 18,2); folosit aici pentru a da ideea unei apărări totale.

3 Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea pentru prigonitorii mei a(Sau: suliţa şi închide calea
/ prigonitorilor mei!)!Grăieşte sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
Pentru[Închide calea împotriva celor care mă persecută, KJV]. Forma ebraică tradusă prin
expresia aceasta este segor. O schimbare în sagar prin schimbarea punctuaţiei vocalice ne dă un
substantiv care a fost interpretat ca însemnând sabia cu două tăişuri numită în greceşte sagaris.
Traducerea versiunii KJV este sprijinită de LXX. Versetul Îl descrie pe Dumnezeu în limbaj
omenesc, ca pe un războinic care luptă alături de psalmist.
Sufletului. Sau "mie" (vezi la Psalm 16,10).

4 Fă-i de ruşine, umileşte-i pe cei ce caută să-mi ia viaţa; să dea înapoi, să fie făcuţi
de ruşine cei ce-mi plănuiau răul!
Fă-i de ruşine. În psalmii de imprecaţie, cauza psalmistului se identifică adesea cu cauza
Dumnezeului cel drept (vezi Psalm 40,14.15; vezi p. 624).

5 Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i izgonească îngerul DOMNULUI!

Ca pleava. Vezi la Psalm 9,4.
Îngerul Domnului. Compară cu 2 Regi 19,35.

6 Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea, iar îngerul DOMNULUI să-i urmărească!

Întunecoasă şi alunecoasă. Literal, "întuneric şi cădere". Vrăjmaşii vor fugi de pe dealuri

întunecoase şi alunecoase.

7 Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ, fără nici un motiv au săpat o
groapă sufletului meu.

Laţ. Pentru comentariu, vezi la Psalm 7,15; 9,15.

~ 114 ~
8 De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate şi să fie prinşi în laţul pe care l-au
întins pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.

Să-i. [Să-l, KJV]. Singularul poate fi folosit aici pentru vrăjmaşii psalmistului, la un loc. Vezi mai
mult la Psalm 9,15.16.

9 Atunci sufletul meu se va bucura în DOMNUL, mă voi veseli de mântuirea Lui.

Sufletul. Sau simplu "eu" (vezi Psalm 16,10). Psalmistul se va bucura nu de nimicirea
nelegiuiţilor, ci de mijlocirea lui Dumnezeu.

10 Întreaga-mi fiinţă va exclama: „DOAMNE, cine este ca Tine, Care să-l scape pe
cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?”

Întreaga-mi fiinţă[Toate oasele mele-trad. Cornilescu]. Tot corpul se bucură.

11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

Martori dezlănţuiţi. Literal, "martori ai silniciei". Versetele 11-18 descriu natura vrăjmaşilor
psalmistului.

12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi îmi pustiesc sufletul.

Îmi pustiesc sufletul. [Prădarea sufletului meu, KJV]. Literal, "lipsa copiilor", imaginea unei
persoane cu totul neajutorat. Psalmistul se simte singur pe lume (vezi Psalm 38,11).

13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac şi îmi smeream sufletul prin
post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

Sac. Haina celor în doliu.

Îmi smeream sufletul. Psalmistul jelea, se ruga şi postea pentru aceia care erau acum vrăjmaşii
săi. Purtarea lui prietenească din trecut e răsplătită acum prin ostilitatea lor.
Rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns[Mă rugam cu capul plecat la sân-trad. Cornilescu;
Rugăciunea mea s-a întors în sânul meu, KJV]. Mai degrabă "rugăciunea mea - să se [sau se va]
întoarcă în pieptul meu!" Psalmistul cere ca rugăciunea sa pentru vrăjmaşii săi să-i fie acordată lui,
ca dovadă a sincerităţii atitudinii sale faţă de ei.

14 ca un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-şi boceşte

mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.

Cu capul plecat. Formele exterioare de doliu la evrei constau şi din umblarea nespălat şi cu barba
nepieptănată (vezi 2 Samuel 19,24). Jalea psalmistului era tot atât de mare ca şi aceea pentru o
rudă apropiată.
15 Acum însă, când eu mă poticnesc, ei se bucură şi se adună, se adună împotriva
mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâşiindu-mă fără încetare.

Când eu mă poticnesc. [În strâmtoarea mea, KJV]. Literal, "poticnirea". Când psalmistul se
poticnea, vrăjmaşii lui se bucurau şi se uneau împotriva lui pentru a-l împiedica să se ridice.
~ 115 ~
 Lovindu-mă pe ascuns[Să mă batjocorească-trad. Cornilescu;Nenorociţii, KJV]. Ebr. nekim, "cei
loviţi", referindu-se poate la aceia care erau mai puţin tari ca psalmistul, care s-au unit la clevetirea
sugerată în acest verset.
Sfâşiindu-mă. [M-au sfâşiat, KJV]. Limbile bârfitoare sunt ca dinţii ascuţiţi ai fiarelor sălbatice,
care-şi sfâşie prada.

16 Ca nişte bufoni batjocoritori b(Sensul ebraic al versului este nesigur; LXX: M-au
pus la încercare, m-au batjocorit cu dispreţ) scrâşnesc din dinţi împotriva mea!

Ca nişte bufoni batjocoritori[Cu secăturile batjocoritoare-trad. Cornilescu]Expresia aceasta este

obscură în ebraică. LXX zice: "m-au ispitit, m-au batjocorit cu batjocuri."
Scrâşnesc din dinţi. Vezi Iov 16,9; Matei 13,42.50.

17 Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, şi preţioasa mea
viaţă – de puii aceştia de lei!

Cât. Vezi la Psalm 13,1.

Viaţă. [Scumpul¸ KJV]. Ebr. yechidah (vezi la Psalm 22,20).
Puii aceştia de lei.Adesea psalmistul îi compară pe vrăjmaşi cu leii(vezi Psalm 10,9;17:12;22,13).

18 Apoi Te voi lăuda în marea adunare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără
număr.

Te voi lăuda[Îţi voi aduce mulţumiri, KJV]. Cea de a doua parte a psalmului, ca şi cea dintâi
(vezi v. 10) se încheie cu un jurământ solemn şi impresionant de mulţumire.

19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept şi să nu tragă cu ochiul

cei ce mă urăsc fără motiv!

Fără motiv. Pe tot parcursul psalmului scriitorul afirmă deplina sa nevinovăţie. Unii gândesc că
aceasta este expresia la care s-a referit Isus când a spus: "M-au urât fără temei" (Ioan 15,25).
Totuşi, aceeaşi idee apare din nou în Psalm 69,4. Întrucât Psalmul 35 nu este strict mesianic, iar
Psalmul 69 este în mod clar un astfel de psalm, ar fi mult mai logic să se considere că Isus Se
referea la acesta din urmă.

20 Căci ei nu vorbesc de pace, iar cu privire la oamenii liniştiţi din ţară născocesc
numai lucruri neadevărate.

21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noştri şi-au văzut dorinţa
împlinită!”

Ha! Ha! Vrăjmaşii sunt zugrăviţi ca văzându-şi dorinţa împlinită prin prăbuşirea definitivă
psalmistului.

22 DOAMNE, Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine!

Tu ai văzut. Compară cu propoziţia: "până când Te vei uita?" (v. 17). Din acest punct înainte,
psalmul este mai liniştit.
Nu tăcea. Literal, "nu fi surd" (vezi Psalm 28,1).

~ 116 ~
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi
Stăpânul meu!

24 Judecă-mă după dreptatea Ta, DOAMNE, Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure
de mine!

25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!” Să nu zică: „L-am înghiţit!”

„Aha!Ce bine!”. Literal, "aha, sufletul nostru!", idiomatic pentru ideea: "Aha! ne-am împlinit
dorinţa inimii!" (RSV).

26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu ruşine şi cu

dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!

27 Să strige de bucurie şi să se veselească cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se

spun întotdeauna: „Mărit fie DOMNUL Care doreşte pacea c(Ebr.: şalom, un termen
cu o arie semantică foarte bogată: pace, bine, sănătate, bunăstare) robului Său!”

Să strige de bucurie[Să se bucure-trad. Cornilescu;Să strige de bucurie, KJV]. Deoarece cauza

psalmistului este răzbunată.
Doreşte pacea[prosperitate, KJV]. Ebr. shalom, "pace". Psalmului se încheie într-o notă a
biruinţei, cu o exclamaţie total diferită de tonul de început.

28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi lauda Ta toată ziua!

Va vesti. Ebr. hagah. Verbul acesta sugerează ideea vorbirii cu glas scăzut, ca al aceluia care
nutreşte un gând paşnic. El este tradus "cugetă" în Psalm 1,2.
Ta. Mântuirea lui Dumnezeu, nu izbăvirea psalmistului. Contemplarea bunătăţii lui Dumnezeu ne
face să nu ne mai gândim la noi.
Toată ziua[Toate zilele-trad. Cornilescu;Toată ziua, KJV]. Continuu. "Lucrarea credincioasă e
lauda şi rugăciunea" (Henry van Dyke).

Capitolul 36
Pentru dirijor. Al lui David, robul DOMNULUI.

~ 117 ~
1 O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău se află înăuntrul inimii mele: Nu este
frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui. a(Sau: Nelegiuirea îi vorbeşte celui rău /
chiar în străfundul inimii lui. / Nu este frică de Dumnezeu / înaintea ochilor lui.)
INTRODUCERE - În Psalmul 36 psalmistul celebrează bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu în
contrast cu stricăciunea celor nelegiuiţi. Versetele 1-4 sunt o descriere generală a nelegiuirii
omeneşti, v. 5-9 dau expresie frumuseţii atributelor lui Dumnezeu, iar v. 10-12 constituie o
rugăciune a credinţei că Dumnezeu Îşi va manifestate bunătatea faţă de toţi cei cu inima curată.
Limbajul psalmului este extraordinar de frumos.
Versetele 1-4 sunt un tablou succint al omului nelegiuit. Declinul moral trece prin 3 stadii: (1)
păcat cu sfidarea conştiinţei; (2) păcatul fără mustrare de conştiinţă; şi (3) păcat inspirat de o
conştiinţă total stricată (Moulton). Păcatul inimii (v. 1-2) este urmat de păcatul limbii (v. 3) şi apoi
de păcatul mâinii (v. 4) - o analiză critică a stării de nelegiuire.
Cu privire la preambul vezi p. 616. Observă că psalmistul e numit "robul Lui" în Psalm 35,27;
vezi şi preambulul la Psalmul 18.
O rostire[Zice-trad. Cornilescu]. Ebr. ne'um, "o rostire". Cuvântul apare de 361 de ori şi este
folosit în altă parte exclusiv cu privire la rostirea divină, în general în expresia "zice Domnul"
(Genesa 22,16; etc). În versetul de faţă e o folosire cu totul neobişnuită a cuvântului. Nelegiuirea
este personificată şi prezentată ca repetând o rostire divină. Păcatul ajunge să vorbească
păcătosului, ca şi cum ar fi glasul lui Dumnezeu.
Inimii mele. Câteva manuscrise ebraice, LXX şi Siriaca redau: "inimii lui". Varianta aceasta pare
să fie mai potrivită în context. Cea dintâi propoziţie spune atunci literal "rostirea încălcării [sau
"încălcarea zice"] nelegiuitului în mijlocul inimii lui".
Frică. Ebr. pachad, "tremurare", "spaimă". Acesta nu este cuvântul pentru "frică", care apare în
general în expresia "frica de Domnul" (vezi Psalm 19,9). Pachad nu este "frică" în sensul de
"respect" sau de "adorare", ci în sensul de "spaimă", ca "teama de duşman" (Psalm 64,1) sau
"teama de vreun rău" (Proverbe 1,33). Pavel citează a doua propoziţie din Psalmul 36,1 în sprijinul
tezei sale privind ticăloşia celui nelegiuit (Romani 3,18).

2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l
urască.
Să-l urască[Ca să-şi potolească ura-trad. Cornilescu;văzută că e vrednică de urât, KJV]. Ebraica
acestui verset este foarte neclară. De fapt ea zice: "deoarece el se măguleşte în ochii săi, ca să
găsească nedreptatea demnă de ură". Poate că psalmistul vrea să spună că nelegiuitul se înşeală
singur cu ideea că nu va fi demascat în păcatul său şi deci pedepsit.

3 Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare; a încetat să mai fie înţelept şi să facă
binele.
[Răutate]. Versetele 3 şi 4 prezintă un progres în rău: renunţare la facerea binelui, cugetarea la
rău, hotărârea de a face răul, săvârşirea răului fără mustrare de conştiinţă.

4 Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său, stă pe o cale care nu este bună şi nu
respinge răul.

Răul. Sau "deşertăciune".

Nu respinge răul. Pentru păcătosul total stricat şi fără speranţă, păcătoşenia păcatului nu
reprezintă o piedică în calea acţiunii. El nu recunoaşte caracterul imoral al actului păcătos.
5 DOAMNE, îndurarea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta – până la nori!
Îndurarea Ta. Ebr. chesed(vezi v. 7).Uimitor de brusc şi într-un contrast izbitor cu cele din v. 1-4,
psalmistul începe să laude bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu (vezi Psalm 33,4) . O trecere
atât de bruscă este tipic ebraică.

~ 118 ~
 La nori. [În ceruri, KJV]. Psalmistul pare să se înalţe deodată deasupra stricăciunii omenirii,
avântându-se spre spaţiile nemărginite unde pot fi întâlnite atributele lui Dumnezeu. Deoarece
prepoziţia ebraică be, "în", poate să însemne şi "de la", aşa cum arată paralele ugaritice (vezi
p. 618, 619; vezi Psalm 18,13), pasajul acesta ar trebui probabil înţeles ca afirmând că bunătatea
iubitoare a lui Dumnezeu vine "din ceruri".

6 Dreptatea Ta este ca munţii cei tari şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!DOAMNE,

Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
Munţii cei tari[Munţii lui Dumnezeu-trad. Cornilescu;Munţii cei mari, KJV]. Literal, "munţii lui
Dumnezeu".
Adâncul. Ebr. tehom, cuvântul folosit pentru a desemna oceanul primar (vezi Genesa 1,2).
Psalmistul descrie judecăţile lui Dumnezeu ca fiind neobosite şi insondabile.
Atât oamenilor, cât şi animalelor. De la om, actul suprem de creaţiune al lui Dumnezeu, până la
fiara sălbatică. Dumnezeu Se îngrijeşte de toate făpturile mâinilor Sale (vezi Psalm 145,9).
Notează grija lui Dumnezeu pentru animalele necuvântătoare, aşa cum e exprimată în Psalm 104
(vezi şi Iona 4,4). Creştinul ar trebui să se poarte cu bunătate faţă de animalele necuvântătoare
(vezi PP 443).

7 Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale îşi caută
adăpost fiii oamenilor. b(Sau: Ta! / La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost / îngeri
şi oameni, deopotrivă.)
Scumpă. [Excelentă, KJV]. Ebr. yaqar, "preţioasă", "costisitoare".
Îndurarea. Ebr. chesed, tradus "bunătatea" ["îndurarea, KJV"] în v. 5. Vezi nota suplimentară la
acest psalm.
Umbra aripilor tale. Vezi la Psalm 17,8; cf. Deuteronom 32,11.12.

8 Ei se satură de belşugul Casei Tale şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
Se satură de belşugul. [Ei vor fi din belşug săturaţi, KJV]. Ebr. rawah, literal, "a-şi bea pe
săturate". Proviziile lui Dumnezeu pentru om satură, prin aceea că el găseşte în Dumnezeu ceea ce
îi trebuie şi găseşte satisfacţia aceea din belşug (vezi Efeseni 3,20; cf. Luca 6,38). Dumnezeu este
Gazda cea binevoitoare (vezi Psalm 23,5).
Râul[Şuvoiul-trad. Cornilescu;Râul, KJV]. Imaginea este deosebit de plastică pentru locuitorii
din Palestina, unde apa este adesea rară.
Desfătărilor Tale. Desfătările lui Dumnezeu, nu acelea greşit apreciate ca atare de om.
Barnes găseşte următoarele învăţături în acest verset: (1) Dumnezeu este fericit; (2) religia face
pe om fericit; (3) fericirea aceasta este de aceeaşi natură cu aceea a lui Dumnezeu; (4) fericirea
aceasta împlineşte nevoile sufletului; (5) nu lasă nesatisfăcută nici o nevoie a sufletului; şi (6)
fericirea aceasta se găseşte în special în legătură cu serviciul din casa lui Dumnezeu.

9 Căci la Tine este izvorul vieţii şi prin lumina Ta vedem lumina.

Izvorul vieţii. Viaţa literală şi spirituală, viaţa de aici şi cea viitoare. Dumnezeu este izvorul nu
numai al vieţii, dar şi a tot ce dă sens vieţii (vezi Psalm 34,12; Ioan 1,4; 4,10; 5,26; Ed 197, 198;
vezi la Proverbe 9,11).
Prin lumina Ta. Întrucât Dumnezeu este izvorul luminii, numai în El putem vedea lumină. Fără
Dumnezeu, toată priceperea noastră e doar întuneric. Rugăciunea noastră ar trebui să fie: "ce este
întunecat în mine luminează" (Milton). Vezi Ioan 3,19.20; 1 Ioan 1,5-7; 1 Petru 2,9.
10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc, şi dreptatea faţă de cei cu
inima dreaptă!

~ 119 ~
 Continuă[Mai departe-trad. Cornilescu]. Psalmistul cere ca îndurarea lui Dumnezeu să fie
continuă.
Îndurarea[bunătatea-trad. Cornilescu]. Ebr. chesed, pentru a treia oară în psalmul acesta (vezi
v. 7; cf. v. 5).
Te cunosc. Dumnezeu doreşte un lucru: cunoaşterea Lui să ducă la mântuire (vezi Ioan 17,3; vezi
la Proverbe 1,2).

11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, iar mâna celor răi să nu mă izgonească!

Să nu mă izgonească. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să nu permită ca el să fie călcat în

picioare de păcătosul mândru şi nici să nu fie luat din locul în care Acesta L-a aşezat.

12 Au şi căzut făcătorii de rele! Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!

Au şi. Psalmistul vede că rugăciunile sale au primit deja răspuns şi ne atrage atenţia asupra
tabloului descoperirii dreptăţii lui Dumnezeu prin distrugerea totală a celui nelegiuit. Psalmul
începe în deznădejde şi se termină în triumf.

NOTĂ SUPLIMENTARĂ LA PSALMUL 36

Chesed este un cuvânt ebraic cât se poate de dificil de tradus în mod corespunzător în limba
engleză [în orice limbă, n. tr.]. Cuvântul acesta apare de 245 de ori în VT ebraic. KJV îl redă în
diferite moduri, după cum urmează: "favoare" de 3 ori, "faptă bună" o dată, "frumuseţe" o dată ,
"bunătate" de 12 ori, "amabilitate" de 38 de ori, "bunătate iubitoare" de 30 de ori , "bunătate
îndurătoare" de 2 ori, "îndurare" de 151 de ori, "milă" o dată, "amabil" de 5 ori şi " îndurător" o
dată. LXX traduce chesed prin eleos, "îndurare" de 135 de ori şi în alte cazuri prin dikaiosune,
"dreptate", eleemosune, "milă" sau "îndurare", elpis, "nădejde" şi dosa "slavă". Prin urmare, este
evident că traducătorii au văzut în chesed o paletă largă de calităţi.
Chesed e folosit pentru a descrie (1) legătura între indivizi; şi (2) legătura dintre Dumnezeu şi
familia omenească. Din prima categorie sunt citate următoarele exemple: (1) dintre un fiu şi tată
său pe moarte (Genesa 47,29); (2) dintre soţ şi soţie (Genesa 20,13); (3) dintre rude (Rut 2,20); (4)
dintre oaspeţi (Genesa 19,19); (5) dintre prieteni (1 Samuel 20,8); (6) dintre un rege şi supuşii lui
(2 Samuel 3,8). Exemple de folosire a lui chesed pentru descrierea legăturii dintre Dumnezeu şi
om sunt multe, textul aflat în studiu fiind un exemplu.
Într-un sens general se poate observa că chesed descrie: (1) când e aplicat la Dumnezeu,
atitudinile, raporturile şi purtarea Lui faţă de oameni; (2) când e aplicat la oameni, atitudinile,
raporturile şi purtările oamenilor unii faţă de alţii. Se vede că nu există nici un cuvânt englez [şi în
oricare altă limbă, n.tr.], care să redea cititorului exact aceeaşi idee pe care chesed o dă cititorului
evreu. "Îndurare", "milă", şi "bunătate" descriu corect diferite aspecte ale sensului, dar nici una nu
acoperă complet paleta de semnificaţii a cuvântului, cel puţin când chesed descrie un atribut al lui
Dumnezeu.
Cu privire la chesed ca atribut al lui Dumnezeu, e de observat că cuvântul "iubire", atât de clar
reprezentat în NT ca fiind o caracteristică a lui Dumnezeu (1 Ioan 4,7-8; etc.), apare numai rareori
în VT (substantivul ebraic 'ahabah este folosit cu privire la Dumnezeu numai de zece ori,
Deuteronom 7,8; 1 Regi 10,9; 2 Cronici 2,11; 9,8; Isaia 63,9; Ieremia 31,3; Osea 3,1; 9,15; 11,4;
Ţefania 3,17; verbul este de asemenea rar, apărând de două ori în Pentateuc: Deuteronom 7,13;
23,5 şi doar cu apariţii sporadice în alte locuri). De aceea nu trebuie să tragem concluzia că
atributul acesta al lui Dumnezeu era cu totul necunoscut sfinţilor din VT şi că numai rareori era
proslăvit. Dimpotrivă reiese că într-o mare măsură ceea ce scriitorii NT descriu ca agape,
"iubire"(vezi Matei 5,43), scriitorii VT numeau chesed. Din nefericire cuvântul "dragoste" este
folosit pentru a descrie întreaga gamă de experienţe, de la pasiunea nebună şi senzuală până la
duioasa şi binefăcătoarea relaţie a lui Dumnezeu cu poporul Său. Prin urmare, pentru mulţi

~ 120 ~
varianta "dragoste" transmite doar o idee trunchiată sau chiar incorectă, când e folosită pentru a
descrie caracterul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, pentru că nu există un cuvânt mai bun,
"dragoste" este reţinut în NT ca traducere a lui agape (în 26 de cazuri KJV traduce pa agape prin
"milă"; cuvântul era potrivit pe vremea aceea, când includea mai mult sensul de iubire în
desăvârşirea ei; în prezent "caritate" este atât de mult legat de binefacerea faţă de săraci şi de
nevoiaşi, încât folosirea lui pentru traducerea cuvântului agape poate induce în eroare). Totuşi,
dacă prin "dragoste" înţelegem dragostea divină, aşa cum au căutat să ni-o redea scriitorii biblici,
şi dacă detaşăm de cuvântul "dragoste" acele idei nedorite care îi sunt uneori asociate, dar care nu
se regăsesc în cuvântul grecesc agape, avem o definiţie destul de corectă a lui chesed, în măsura în
care chesed descrie un atribut al lui Dumnezeu.
Când chesed este aplicat la legătura dintre indivizi, definiţia "dragoste" este mai puţin potrivită.
"Dragoste" este în general considerat un termen abstract şi un principiu care guvernează viaţa.
Când "dragoste" se traduce prin experienţă concretă, feluritele ei manifestări nu mai sunt numite
"dragoste", ci li se dă diferite definiţii individuale (vezi 1 Corinteni 13). Pe de altă parte chesed e
folosit nu numai pentru principiul abstract al iubirii, ci şi pentru diferitele manifestări ale ei. Astfel,
Iosif cerea paharnicului să dovedească chesed faţă de el (Genesa 40,14). "Bunătate", un constituent
al lui chesed, ar fi aici o traducere mai potrivită decât "dragoste". Fapta lui Rahav e descrisă ca o
faptă de chesed (Iosua 2, 2). Ca răsplată pentru informaţia secretă, bărbaţii din casa lui Iosif s-au
oferit să manifeste chesed faţă de omul din Betel (Judecători 1,24). "Faptele bune" ale lui Neemia
pentru casa lui Dumnezeu sunt numite chasadim (pluralul lui chesed, Neemia 13,14). Iov vorbea
de necesitatea de a dovedi chesed faţă de cineva care e lovit de necazuri (Iov 6,14). În
paralelismul antitetic înţeleptul punea chesed în contrast cu cruzimea (Proverbe 11,17).
Prin urmare chesed, acolo unde era folosit în legătură cu relaţiile dintre oameni, e de obicei mai
bine tradus prin trăsătura particulară a principiului general al iubirii care se manifestă. Regula
aceasta este urmărită atât de versiunile vechi, cât şi de cele moderne. Un exemplu de chesed
omenesc descriind un principiu mai general este Mica 6,8. Aici aspectele esenţiale ale adevăratei
religii sunt definite că ar consta din fapte oneste, dragoste şi umilinţă.
Aceeaşi regulă poate fi urmată când chesed descrie fapte ale lui Dumnezeu care sunt manifestări
ale unor trăsături specifice "dragostei". De pildă, când servul lui Avraam s-a rugat pentru chesed,
se gândea la un aspect particular al lui chesed necesar rezolvării problemei în cauză. Prin urmare,
"bunătate" sau "favoare" şi nu "dragoste" ar părea să fie traducere potrivită. Când psalmistul
spunea: "cât de măreaţă este îndurarea Ta [chesed ], o, Dumnezeule!" ("Cât de scumpă este
bunătatea Ta, Dumnezeule!"] el vrea să spună: "Cât de măreaţă este iubirea Ta, Dumnezeule!
(Proverbe 36,7); de asemenea prin "în veac ţine îndurarea [chesed] Lui" (Psalm 136,1.2.3 etc.) el
vrea să spună: "Iubirea Lui ţine în veac".
Adjectivul chasid, din aceeaşi rădăcină ca chesed, înseamnă literal "cineva care manifestă
chesed". Este tradus "om evlavios" o dată, "bun" o dată, "sfânt" de patru ori, "Cel Sfânt" o dată,
"îndurător" de trei ori, "sfânt" de 19 ori, "că e sfânt" de două ori şi o dată prin negativul
"neevlavios". În 22 de cazuri Septuaginta redă chasid prin hosios, "sfânt" sau "evlavios". Întrucât
chesed este un atribut remarcabil al lui Dumnezeu, cel care este chasid este divin sau "un sfânt."
Privit din această perspectivă, chasid devine aproape analog cu ideea exprimată prin agape,
"dragoste", în NT (1 Corinteni 13; 1 Ioan 2,5; 4,7.8; 5,3). Adjectivul apare adesea la plural,
chasidim.
În sinteză, putem adopta ca un principiu de lucru traducerea "dragoste" pentru chesed, când
iubirea divină este considerată în aspectele ei generale. Când trăsăturile particulare sunt scoase în
evidenţă sau când relaţiile omeneşti sunt definite, contextul trebuie să călăuzi în determinarea
traducerii potrivite.

Comentarii Ellen G. White:

1�

~ 121 ~
�
SR 109
4�
EW 123
5-7 �
MH 463
6�
MB 80
7�
MH 417
7-9�
MH 463
8.9 �
PP 413
9�
Ed 197; FE 415; MH 465; ML 12; 3T 433; 8T 322; 9 T 41

Capitolul 37

~ 122 ~
a[Psalmul este un poem în acrostih (fiecare strofă începe cu o literă a
alfabetului ebraic, în ordinea literelor)] Al lui David

1 Nu te mânia din pricina celor răi şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul,

INTRODUCERE. - Luther a spus despre Psalmul 37: "Aici este răbdarea sfinţilor". În el,
psalmistul e preocupat de problema triumfului aparent al celui nelegiuit. Problema e rezolvată în
mintea psalmistului prin recunoaşterea de către el a faptului că aparenta prosperitate este ceva
trecător. El ne sfătuieşte, datorită vârstei sale înaintate (vezi v. 25), să ne încredem în Dumnezeu,
care la vremea hotărâtă îi va pedepsi pe păcătoşi şi îi va răsplăti pe cei drepţi. Psalmul este o
desfăşurare sub formă de acrostih (vezi p. 625) a învăţăturii primului verset. Construcţia de
acrostih e destul de regulată, fiecare literă ebraică fiind de obicei la începutul a două versete. În
versetul 7, 20 şi 34 litera e la începutul unui singur verset; în v. 29, şade apare în loc de 'ayin.
Totuşi, unii susţin că 'ayin îşi are locul lui obişnuit la începutul ultimei părţi a versetului 28, stând
la începutul propoziţiei: "Totdeauna ei sunt sub paza Lui; dar sămânţa celor răi este nimicită". Însă
'ayin este precedat de prefixul lamed care nu este ceva obişnuit în psalmii-acrostih. La fel ca alţi
psalmiacrostih (vezi Psalm 25), în psalmul acesta nu există atât de mult o dezvoltare de idei, cât o
extindere a temei centrale în diferite direcţii. Învăţătura este eficientizată prin forţa cumulativă a
repetării. Tema Psalmului 37 este asemănătoare cu aceea a Psalmului 73 şi a soliei cărţii lui Iov.
Toate tratează dreptatea lui Dumnezeu în procedeele Lui cu aceia care Îl servesc şi cu aceia care
nu Îl slujesc.
Cu privire la preambul vezi p. 616.
Nu te mânia. Literal, "nu te înfierbânta [în supărare]". Nu te necăji sau nu te supăra din cauza
succesului aparent al celui nelegiuit (vezi Proverbe 24,19). Noi, creştinii, ar trebui să învingem
enervarea, deoarece când suntem enervaţi pierdem perspectiva şi claritatea viziunii. Mai mult,
când suntem furioşi pe un om păcătos, nu mai suntem în stare să-l ajutăm şi totodată ajungem noi
înşine să greşim.
Şi nu-i invidia. Vezi Proverbe 3,31; 23,17; 24,1.19; cf. Psalm 73,3. Psalmul începe în stilul
Proverbelor şi continuă astfel în cea mai mare parte ai lui.

2 căci ei se usucă ca iarba de repede şi se veştejesc precum verdeaţa!

Ca iarba. O figură de stil obişnuită (vezi Psalm 90,5.6; 103,15).

3 Încrede-te în DOMNUL şi fă binele! Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în

credincioşie b[Lit.: paşte credincioşia; sau: paşte în siguranţă (cu sensul de: bucură-
te de siguranţă)]!

Încrede-te. Cele mai bune leacuri împotriva nemulţumirii este încrederea în Dumnezeu şi
preocuparea de a face ceea ce este valoros pentru Dumnezeu şi pentru om.
Locuieşte. Literal, "tu să locuieşti", o poruncă. Porunca lui Dumnezeu garantează locuirea de
durată în ţară; nu e necesar să se caute siguranţă prin fugă.
Umbli în credincioşie. [cu adevărat vei fi hrănit, KJV ]. Literal, "hrăneşte-te" sau "mergi la
păşune", tot la modul imperativ. Unii preferă să traducă această expresie prin "hrăneşte-te cu
credincioşie". Versetul acesta oferă 4 reguli pentru a păstra sufletul şi mintea calme când suntem
nedumeriţi de aparenta prosperitate a celui nelegiuit: (a) să ne încredem în Dumnezeu; (b) să ne
preocupăm de facerea binelui; (c) să locuim liniştit acolo unde ne pune Dumnezeu; şi (d) să
căutăm să fim credincioşi lui Dumnezeu.

4 Desfătarea ta să fie DOMNUL şi El va împlini cererile inimii tale!

~ 123 ~
 Desfătarea ta să fie.Dacă alegem şi ne place ceea ce-I place lui Dumnezeu, ne vom bucura de
împlinirea dorinţelor inimii noastre (literal, "cererile"). Despre identificarea drepturilor şi ţintelor
noastre cu planurile lui Dumnezeu pentru noi, vezi DA 668.

5 Încredinţează-ţi calea în mâna DOMNULUI, încrede-te în El, şi El va lucra.

Încredinţează-ţi calea[Încredinţează-ţi soarta-trad. Cornilescu;încredinţează-ţi calea, KJV].

Literal, "rostogoleşte-ţi calea" (vezi la Psalmul 22,8; cf. 1 Petru 5,7). Povara care este prea grea
pentru noi o putem trece (prin rostogolire) asupra Domnului. Se spune despre David Livingstone
că a remarcat că versetul acesta l-a sprijinit în orice răscruce a drumului său pe perioada cât a trăit
în Africa, aşa cum a făcut-o şi în Anglia.
Încrede-te. Vezi la v. 3.
El va lucra. Ebr. 'Asah, pur şi simplu, "El va aduce la îndeplinire" sau "El va lucra" (RSV).
Direcţia în care El va lucra este arătată în v. 6.

6 El va face ca dreptatea ta să răsară ca zorii şi adevărul c(Lit: judecata) tău – ca

miezul zilei.

Dreptatea. Dacă atunci când suntem vorbiţi de rău ne încredem în Dumnezeu, El va face ca norii
să se împrăştie, aşa încât adevăratul nostru caracter şi adevăratele noastre motive să fie tot atât de
limpezi ca şi cristalul (vezi Ieremia 51,10).

7 Taci înaintea DOMNULUI şi nădăjduieşte în El, nu te mânia din pricina celui ce

reuşeşte în umblarea lui, a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele.

Taci. Dacă am putea să rămânem liniştiţi şi tăcuţi un timp, am auzi glasul lui Dumnezeu care
linişteşte valurile din sufletul nostru.
Nădăjduieşte. Vezi la Psalm 25,3; 27,14.
Nu te mânia. Vezi la v. 1.

8 Renunţă la mânie, părăseşte furia! Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău!

Renunţă la mânie. Psalmistul continuă să ne dea sfaturi cu privire la atitudinea noastră faţă de
oamenii răi. Nu vă îngăduiţi să cultivaţi simţăminte de mânie faţă de ei sau faţă de Dumnezeu
pentru că le îngăduie să le aibă succes pentru un timp. Sfârşitul lor e în mâna Lui.
Nu te mânia. O repetare a expresiei cheie (vezi la v. 1).
La rău. Expresia sună de fapt astfel: "nu te necăji doar pentru a face rău". Mânia şi supărarea
conduc la fapte rele. Răul cultivat în inimă este păcat şi duce la păcat pe faţă.

9 Fiindcă cei ce fac răul vor fi nimiciţi, dar numai cei ce nădăjduiesc în DOMNUL
vor moşteni ţara!

Nădăjduiesc. Compară v. 7. Versetele 9 la 15 se ocupă mai ales de soarta nelegiuiţilor.

Vor stăpâni ţara. [Vor moşteni pământul, KJV]. Vezi v. 3.11.22.29.34. Firul acesta de aur al
mângâierii traversează tot psalmul. Vezi şi Psalm 25,13; Isaia 57,13; Matei 5,5.

10 Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai
fi.

~ 124 ~
 Nu va mai fi. Cuvintele acestea vor avea o împlinire unică prin nimicirea finală a făcătorilor de
rele şi prin înlăturarea păcatului din univers (Vezi DA 763; GC 544, 545).

11 Cei blânzi însă vor moşteni ţara d(Lit.: pământul) şi se vor bucura de belşug de
pace!
Vor moşteni ţara. [Moştenesc pământul, KJV]. Vezi la v. 3.9.
Belşug de pace. Lucrul acesta va fi adevărat îndeosebi atunci când nu vor mai fi nici păcătoşi,
nici păcat.

12 Cel rău unelteşte împotriva celui drept, scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
Scrâşneşte din dinţi. Compară cu Psalm 35,16.

13 Dar Stăpânul râde de el, căci ştie că-i soseşte şi lui ceasul.
Stăpânul râde. [Domnul va râde, KJV]. Vezi la Psalm 2,4. Psalmistul foloseşte limbajul
oamenilor.
Ceasul[Ziua-trad. Cornilescu]. Compară cu 1 Samuel 26,10; Iov. 18,20; Ieremia 50,27.31.

14 Cei răi îşi scot sabia, îşi încordează arcul, ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel
nevoiaş, să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
Pe cel sărman şi pe cel nevoiaş. Vezi la Psalm 9,18.
Ale căror căi sunt drepte[Cu inima neprihănită-trad. Cornilescu]. Literal, "cel cu calea cinstită".
Un număr de manuscrise ebraice şi LXX redau: "cu inima neprihănită" (Vezi Psalm 50,23;
Galateni 1,13; Efeseni 4,22 etc.).

15 Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi, iar arcurile le vor fi zdrobite.
Propriile inimi. Răul e ca un bumerang, se întoarce împotriva celui l-a făcut (vezi Psalm 7,15.16;
9,15; cf. Estera 7,10).

16 Mai bun este puţinul celui drept, decât belşugul multor răi,
Mai bun. Vezi Proverbe 15,16. Versetele 16-34 se ocupă mai ales de soarta de la urmă a celor
evlavioşi.
Belşugul. [Bogăţiile, KJV]. Sau "abundenţa".

17 căci braţele celor răi vor fi frânte, dar DOMNUL îi sprijină pe cei drepţi.
Braţele. Versetul acesta, care seamănă cu un proverb, este un exemplu de paralelism antitetic
simplu (vezi p. 24).

18 DOMNUL cunoaşte zilele celor integri. Moştenirea lor va fi pe vecie.

Cunoaşte. Vezi Psalm 1,6.

Zilele. Adică ce se întâmplă celui drept zi după zi (figură de stil, numită metonimie). Vezi la
Psalm 31,15.

19 Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea, iar în zile de foamete vor fi săturaţi.

20 Cei răi vor pieri însă, iar duşmanii DOMNULUI vor fi ca cele mai frumoase
păşuni; vor trece, ca fumul vor trece.

~ 125 ~
 Cele mai frumoase păşuni. [cu grăsimea mieilor, KJV]. Ebr. kigar karim, al cărui sens nu e clar.
Yaqar este, literal, "valoare". Ideea de grăsime e derivată din observaţia că părţile valoroase ale
mieilor sunt cele grase. Karim poate fi tradus şi "păşuni", ca în Isaia 30,23. Prin urmare, mulţi
traduc expresia "cele mai frumoase păşuni", un simbol potrivit într-o ţară unde păşunea bogată era
arsă de căldura excesivă a verii. Unii sugerează o uşoară modificare a punctuaţiei vocalice şi o
schimbare din r în d, două litere care se confundă uşor în limba ebraică. Aceasta are ca rezultat
traducerea: "ca arderea cuptoarelor". LXX are o exprimare cu totul diferită, redând partea a doua a
versetului în felul următor: "şi vrăjmaşii Domnului când au fost onoraţi şi proslăviţi, au pierit de
tot, precum fumul".
Ca fumul. Vezi Psalm 102,3.

21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi; cel drept însă este milos şi înapoiază.

Cel drept însă este milos. Versetele 21 şi 22 sunt două perechi de paralelism antitetic (vezi p. 24)
punând în contrast caracterul şi starea celui nelegiuit cu cele ale celui drept. Cei nelegiuiţi nu-şi
pot plăti datoriile, cei drepţi au de ajuns pentru acte de binefacere (vezi făgăduinţa din Deuteronom
15,6; 28,12.44).

22 Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara, dar cei ce sunt blestemaţi de El
vor fi nimiciţi.

23 DOMNUL întăreşte paşii omului, atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.

24 Când acesta cade, nu este doborât de tot, căci DOMNUL îl sprijină cu mâna Sa.

Când acesta cade[Dacă se întâmplă să cadă-trad. Cornilescu]. Poate că în primul rând psalmistul
se referă la poticnire şi cădere în nenorocire, dezamăgire sau necaz (vezi la Psalm 34,19). S-ar
putea ca el să fi avut în vederea şi căderea în păcat. Omul drept nu e fără păcat, dar când face o
greşeală, ia imediat măsuri pentru a o îndrepta. "Când suntem îmbrăcaţi cu neprihănirea lui
Hristos, nu vom mai avea plăcere pentru păcat, deoarece Hristos va locui cu noi. S-ar putea să
facem greşeli, dar vom urî păcatul care a produs suferinţe Fiului lui Dumnezeu" (E. G. White, RH
18 martie 1890; citat în MYP 338).
Îl sprijină cu mâna Sa[Îl apucă de mână-trad. Cornilescu]. Literal, "îi susţine mâna". Dumnezeu îi
susţine mâna sau îl apucă de mână, ca nu cumva să se prăbuşească de tot când cade (vezi
Isaia 41,13; 43,2).

25 Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe nu am văzut vreun om drept părăsit, nici pe
urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.

Până la bătrâneţe[Am îmbătrânit-trad. Cornilescu]. Mărturia personală a psalmistului, în urma

unei vieţi de observare atentă şi de experienţă. Versetul arată că psalmistul a scris psalmul la
maturitate. El nu poate spune că cei drepţi nu suferă lipsuri, ci că ei nu sunt părăsiţi de Dumnezeu
atunci când trec prin vremuri de suferinţă. În cele din urmă, le merge bine, deoarece Dumnezeu
veghează asupra urmaşilor lor. Psalmistul exprimă un adevăr general: adevărata religie îi face pe
oameni să fie harnici şi independenţi şi-i scapă de nevoia de a cere altora pentru ca să se întreţină.
Despre tabloul contrar, vezi Iov 15,20.23.
26 El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut, iar urmaşii lui vor fi o
binecuvântare e(Sau: vor culege binecuvântare).
În fiecare zi. Literal, "toată ziua".
Dă cu împrumut. În timp ce nelegiuitul ia cu împrumut (vezi la v. 21).

~ 126 ~
27 Deci depărtează-te de rău şi fă binele! Atunci vei putea locui în ţară pentru
totdeauna!
Depărtează-te de rău. Versetul acesta exprimă învăţătura psalmului (vezi Psalm 34.14).

28 DOMNULUI Îi place să facă dreptate şi nu-Şi părăseşte credincioşii! Totdeauna ei

sunt păziţi, dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.
Dreptate. [Judecata ,KJV ]. În acest punct nu apare un verset care să înceapă cu 'ayin, totuşi ea
este litera a doua în propoziţia tradusă: "Totdeauna ei sunt sub paza Lui (vezi p. 722).

29 Cei drepţi vor moşteni ţara, o vor locui pe vecie.

Vor moşteni ţara. [Moştenesc ţara, KJV]. Vezi v. 3.9.11.22.34.
Pe vecie. Notează repetarea ideii (vezi v. 27-29).

30 Gura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte, iar limba lui grăieşte cu dreptate.
Rosteşte. [Vorbeşte, KJV]. Ebr. hagah, "a murmura", "a medita" (vezi la Psalm 1,2, unde hagah e
tradus "a cugeta"; vezi la Psalm 35,28).

31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său, şi astfel picioarele f(Lit.: paşii) nu-i
alunecă.
În inimă. Vezi Deuteronom 6,6; Psalm 40,8.O nouă experienţă a legământului(vezi Evrei 8,8-13).
Legea. Ebr. torah (vezi Proverbe 3,1).

32 Cel rău îl pândeşte pe cel drept, căutând să-l omoare,

33 însă DOMNUL nu-l dă pe mâna lui şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui.
Nu-l dă. Sau "părăseşte".
Pe mâna lui. Un idiom ebraic care înseamnă "în puterea lui".
Osândit. Când oamenii osândesc pe nedrept un om drept, Dumnezeu îl achită (vezi 1
Corinteni 4,3.4).

34 Nădăjduieşte în DOMNUL şi păzeşte calea Lui, iar El te va înălţa ca să stăpâneşti

ţara şi vei vedea nimicirea celor răi!
Nădăjduieşte. Compară cu Psalm 27,14.
Vei vedea. În cele din urmă, va veni reabilitarea a ceea ce este drept şi sfinţii vor vedea triumful
adevărului. Afirmaţia psalmistului nu trebuie să fie înţeleasă ca exprimând o pornire spre
răzbunare, ci mai degrabă ca o previziune privind triumful final al dreptăţii şi al iubirii lui
Dumnezeu (vezi Maleahi 9,3).

35 L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui, întinzându-se ca un copac bogat, bine
sădit în ţara lui.
L-am văzut. O mântuire prin experienţă personală (vezi v. 25).
Un copac bogat[Un copac verde-trad. Cornilescu]. Ebr. 'ezrach ra'anan, al cărui sens este literal,
"băştinaş", "cetăţean cu drepturi civile depline" (Exod 12,49; Levitic 16,29; etc). Ra'anan
înseamnă "luxuriant", "plin de frunze". Poate LXX a păstrat traducerea corectă în varianta ei,
"cedrii Libanului". Unii sugerează sensul "un pom ce nu a fost niciodată mutat".

~ 127 ~
36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era g(LXX, Siriacă, Ieronim;
TM: Dar a trecut, nu mai este);l-am căutat, dar nu l-am mai găsit.

L-am. Omul nelegiuit (vezi la v. 10; vezi de asemenea 8T 127).

37 Uită-te la cel cinstit, priveşte-l pe cel integru, căci omul paşnic are viitor!

Are viitor[Are parte-trad. Cornilescu;Sfârşitul; KJV]. Ebr. 'acharith, un cuvânt cu o varietate de

sensuri, ca de pildă "sfârşitul la care a ajuns cineva" (vezi Numeri 23,10; Proverbe 1,19; etc.) sau
"cel din urmă", "rămăşiţa", "viitorul" (Proverbe 23,18; Ieremia 29,11). Psalmistul se gândeşte la
rezultatul final al celui drept, iar rezultatul acela e triumf, în contrast cu rezultatul final al celui
nelegiuit, aşa cum e exprimat în versetul următor.

38 Răzvrătiţii vor fi nimiciţi cu toţii; viitorul celor răi va fi retezat.

Cu toţii. Mai bine "laolaltă".

Viitorul celor răi. [sfârşitul nelegiuiţilor, KJV]. Sau, "viitorul nelegiuiţilor" (vezi la v. 37).
Contrastul cu cel drept e deplin.

39 Izbăvirea celor drepţi vine de la DOMNUL, Care le este refugiu în vreme de necaz.

Refugiu. [Tăria, KJV]. Sau "locul de scăpare", "fortăreaţă". În ciuda triumfului aparent al celor
nelegiuiţi, Dumnezeu e locul de scăpare al celor drepţi, iar aceia care îşi pun încrederea în El vor fi
în cele din urmă izbăviţi.

40 DOMNUL îi ajută şi îi scapă; îi scapă de cei răi şi îi eliberează, pentru că au căutat

scăparea la El.

Pentru că au căutat[Pentru că se încred-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 3. Când se studiază acest

psalm, e bine să se păstreze în minte gândul că viaţa aceasta este o şcoală care ne pregăteşte pentru
viaţa viitoare, este preludiul vieţii veşnice. În final va fi bine pentru cei drepţi.

Comentarii Ellen G. White: 1.21T 96;3�;MB 163; MH 189; ML 168; SC 126; 6T 307;5�;
Ed 267; MYP 98; 2T 227; 3T 482;5.6�;Ed 257; MH 486;6�;COL 175;7�;PK 174; SC 75;
3T 327; 8T 130;10�;DA 763; GC 544;10.11�;2T 448;11�;MB 33; PP 170;18�;PP 118;
18.19�;Ed 141;19�;DA 122; MB 163; 1T 173;21�;MH 188;23�;3T 466; 4T 522;25�;
MB 163;26�;PP 118;29�;AH 540; Ed 271; GC 674; PK 682; PP 65, 67; SR 430;31�;1T 355;
35.36�;8T 127;35-37�;TM 336;37�;PP 237;38�;GC 541;40�;4T 163.

Capitolul 38

~ 128 ~
Un psalm al lui David spre aducere-aminte

1 DOAMNE, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta!

INTRODUCERE. - Psalmul 38 este o rugăciune de penitenţă (vezi Psalm 6; vezi p.624).
Psalmistul descrie o suferinţă intensă, atât fizică, cât şi sufletească. El arată că trupul său este
chinuit de dureri, iar sufletul său de nelinişte, pe de o parte din cauza simţământului de
condamnare şi pe de altă parte din cauza temerii de vrăşmaşii. Suferinţele sunt amplificate de
faptul că aceia care ar fi trebuit să fie prietenii săi l-au părăsit atunci când el avea cea mai mare
nevoie de înţelegerea şi mângâierea lor. Psalmul are trei părţi, fiecare începând cu un apel către
Dumnezeu: v. 1-8, mărimea suferinţelor sale; v. 9-14, răbdarea celui care suferă; v. 15-22, cererea
de ajutor, ca nu cumva cei nelegiuiţi să aibă motive să se laude cu nenorocirea lui. Psalmul e
caracterizat prin forme neobişnuite de verbe, prin paralelisme concise, prin jocuri de cuvinte şi
prin ritmuri ales cumpănite.
Cu privire la preambul vezi p.616, 627.
Nu mă mustra. Compară cu Psalm 6,1.

2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns, mâna Ta s-a abătut asupra mea.
Săgeţile Tale. Simboluri ale pedepselor lui Dumnezeu (vezi Psalm 7,13).
S-a abătut asupra mea. Vezi Psalm 32,4.

3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu, nici un os nu
mai este întreg din pricina păcatului meu,
Sănătos. Vezi Isaia 1,6. Simptomele descrise aici, împletite cu faptul că prietenii celui bolnav
l-au părăsit (vezi v. 7.11), transmit ideea că boala era cât se poate de respingătoare.
Nu mai este întreg[Vlagă-trad. Cornilescu;Odihnă, KJV]. Ebr. shalom, "pace", încetarea
suferinţei.
Din pricina păcatului meu. Psalmistul îşi dă seama că suferinţa sa e o pedeapsă pentru păcatul
său. Toată suferinţa este urmarea pătrunderii păcatului în univers, iar suferinţa personală este
adesea rezultatul direct al săvârşirii răului. "Ce seamănă omul aceea va şi secera" (Galateni 6,7).
Dumnezeu nu săvârşeşte o minune pentru a feri pe oameni de consecinţelor călcării legilor Sale
(vezi CD 29). Dacă oamenii ar fi scutiţi de rezultatele dezastruoase ale răului săvârşit de ei,
păcătoşii ar ajunge să fie foarte îndrăzneţi în nelegiuirea lor.
Cu toate acestea, nu orice suferinţă este rezultatul direct al păcatului personal al celui în cauză.
Mulţi din cei din vechime considerau că orice suferinţă este pedeapsa pentru vreo faptă rea
săvârşită fie de cel ce suferea, fie de părinţii lui (Ioan 9,2). Tot astfel ei judecau gradul de
vinovăţie al omului după mărimea suferinţei. "Satana, autorul păcatului şi al tuturor urmărilor lui,
i-a făcut pe oameni să considere că boala şi moartea vin de la Dumnezeu, ca o pedeapsă aplicată în
mod arbitrar în urma păcatului" (DA 471). Din cauza acestei concepţii greşite ei au privit pe Tatăl
ceresc ca pe unul care aplică dreptate în mod aspru şi exigent.
Mulţi creştini au aceeaşi părere greşită. În ciuda învăţăturilor din cartea lui Iov şi a învăţăturilor
date de Isus (vezi Luca 13,16; Fapte 10,38; cf. 1 Corinteni 5,5; 2 Corinteni 12.7), creştinii aceştia
consideră că Dumnezeu aduce boala.
Iată adevărata filozofie a suferinţei: "Suferinţa este pricinuită de Satana şi e dirijată de Dumnezeu
în scopuri pline de îndurare" (DA 471). Motivul pentru care Dumnezeu nu-i scuteşte totdeauna pe
copiii Săi de boală şi suferinţă este că, dacă ar face-o, Satana ar aduce aceleaşi acuzaţii împotriva
Lui ca cele pe care le-a adus şi în cazul lui Iov, că Dumnezeu îl înconjurase în mod necinstit pe
slujitorul Său (Iov 1,10). Dumnezeu trebuie să-i îngăduie lui Satana să-i chinuiască pe cei drepţi,
astfel încât ca orice acuzaţie de lipsă de loialitate să fie dovedite, în final, fără temei.
În felul acesta cel care suferă poate afla mângâiere la gândul că deşi "un sol al lui Satana" îl
pălmuieşte (vezi 2 Corinteni 12,7), Dumnezeu dirijează totul în scopuri pline de îndurare şi face ca
în final suferinţa să lucreze spre binele celui în cauză (vezi Romani 8,28).

~ 129 ~
4 căci vina mea mă copleşeşte, cântăreşte mai greu decât o mare povară.
Vina mea. Se accentuează sensul v. 3.
Mai greu. Schimbarea bruscă de imagine de la ideea păcatului care trece peste cap, asemenea
valurilor mării, la ideea poverii păcatului peste măsură de grea poate sugera învălmăşeala de
gânduri ca rezultat al bolii (vezi la v. 8.10).

5 Rănile mele duhnesc, putrezesc, şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
Putrezesc[Pline de coptură-trad. Cornilescu;Sunt stricate, KJV]. Literal, "înveninate", "putrede".

6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit. Toată ziua umblu bocind.

Umblu bocind. Compară cu Iov 1,20; 2,8; Psalm 35,14.

7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri, nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
Arsuri[O durere arzătoare-trad. Cornilescu;Boală respingătoare, KJV]. Simptomele par să indice
o boală respingătoare cu o inflamaţie puternică.
Sănătos. Vezi la v. 3.

8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit! Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
Sunt atât de slăbit[Sunt fără putere-trad. Cornilescu].Sau "sunt amorţit".
Mă tânguiesc. Compară cu Psalm 22,1. Vocea exprimă cel mai mare chin sufletesc. Odată cu
versetul acesta psalmistul încheie partea principală a prezentării simptomelor fizice ale suferinţei
sale.

9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele, iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
Ştii[Înaintea Ta-trad. Cornilescu].Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu cunoaşte dorinţa lui de
iertare şi vindecare şi că nu e nevoie să repete rugăciunea sa. El trebuie să lase cazul său în grija
lui Dumnezeu. Noi nu suntem ascultaţi datorită discursului nostru lung, ci pe măsura dorinţelor
inimii şi devoţiunii noastre. "Adevărata rugăciune antrenează energiile sufletului şi afectează
viaţa" (4T 535).
Versetul acesta este singura rază de mângâiere în v. 1-14. E suficient pentru psalmist să realizeze
că poate să-şi descarce inima înaintea unui Dumnezeu care cunoaşte şi poartă de grijă.

10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc, nici chiar lumina ochilor mei nu o mai
am!
Mi se zbate inima. Complicaţiile bolii includ palpitaţii ale inimii, slăbiciune şi orbire parţială.
Bolnavul este istovit din cauza agoniei suferinţei sale şi se află de fapt pe pragul morţii.

11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea, cei apropiaţi mie
stau deoparte.
Prietenii. Compară cu Psalm 31,11. Ei nu doresc să se apropie de bolnav, probabil de teama să nu
se îmbolnăvească şi ei (vezi Iov 19,13-20). Poate înstrăinarea aceasta era una din săgeţile v. 2.
Rana. Ebr. nega', "lovitură", "plagă", folosit pentru nenorocire sau judecată (vezi Genesa 12,17;
Exod 11,1).
Aici psalmistul trece de la suferinţa care provine din propria stare fizică şi mentală la suferinţa
care e agravată de purtarea prietenilor săi care l-au părăsit şi a vrăjmaşilor care au uneltit împotriva
lui.

~ 130 ~
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa mă ochesc; cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul
meu şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.
13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut, nu-mi deschid gura!
Un surd. Psalmistul nu a dat atenţiei vorbirii vorbirea de rău a vrăşmaşilor săi şi n-a scos un
cuvânt când a fost persecutat.

14 Am ajuns ca omul care nu aude şi a cărui gură nu mai are răspuns.

15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, DOAMNE! Tu-mi vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul
meu!
În Tine. Al treilea apel direct către Dumnezeu (vezi v. 1.9).

16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea, atunci când îmi alunecă piciorul,
să nu se laude pe seama mea!”
17 Chiar acum sunt gata să cad, iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina; păcatul meu mă frământă.
Îmi mărturisesc. [Voi declara, KJV]. O mărturisire deplină a păcatului. Psalmistul nu ascunde
nimic. Suferinţa este salutară (vezi la v. 3). Psalmistul cunoaşte satisfacţia adevăratei pocăinţe.

19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă a(Sau: şi fără motiv) şi cei ce mă urăsc
fără motiv sunt fără număr.
Duşmanii mei. Psalmistul este descumpănit când vede că nelegiuiţii continuă să prospere şi să fie
sănătoşi.

20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine mi se opun, când eu urmăresc binele.

Când[Pentru că-trad. Cornilescu]. Cauza fundamentală a comportării vrăşmaşilor săi era că el
fusese un om bun care făcuse binele. Păcatul nu poate să tolereze bunătatea. Stricăciunea completă
nu poate să suporte neprihănirea (vezi 1 Ioan 3,12).

21 Nu mă părăsi, DOAMNE! Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!

Nu mă părăsi. Vezi Psalm 22,11.19.

22 Vino degrabă în ajutorul meu, Stăpâne, Mântuirea mea!

Mântuirea mea. Vezi Psalm 27,1. Cuvintele de încheiere ale psalmului arată rezultatele
binecuvântate ale suferinţei psalmistului. Încercările l-au făcut pe psalmist să strige stăruitor la
Dumnezeu, singurul care îi putea oferi mântuirea.

Comentarii Ellen G. White: 2�;AA 45; PK 435;9�;�;4T 535.

Capitolul 39
Pentru dirijor. Pentru Iedutun a(Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6;
2 Cron. 5:12; 35:15) Un psalm al lui David.
~ 131 ~
1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi păzi
gura cu botniţa, cât timp se va afla cel rău în preajma mea!”
INTRODUCERE - Psalmul 39 este o elegie de penitenţă pe care Ewald a numit-o "cea mai
frumoasă dintre elegiile Psalmilor". El este exprimarea impresionantă a unui suflet care nu este în
stare la să-şi spună durerea. Incapabil să-şi reprime mereu frământările inimii, în final, psalmistul
îşi revarsă inima înaintea lui Dumnezeu. În psalmul acesta există doar o singură licărire de lumină,
mărturisirea de credinţă: "În Tine îmi este nădejdea" (v. 7). Ca şi Iov, psalmistul este preocupat de
problema suferinţei sub conducerea unui Dumnezeu bun..
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
Ziceam. [Am zis, KJV]. David s-a hotărât să nu greşească în vorbire (vezi Iacov 3,2; cf.
Iov 2,10).
Botniţă[Frâu-trad. Cornilescu]. Ebr. machsom, "botniţă", de la rădăcina chasam, tradus "lege"
["a pune botniţă", KJV] în Deuteronom 25,4. Compară cu Iacov 3,2-4.
În preajma mea[Înaintea mea-trad. Cornilescu].Psalmistul nu dorea ca plângerea lui să-l facă pe
cel nelegiuit şi mai ostili faţă de Dumnezeu (vezi Psalm 73,15). Oamenii răi întrebuinţează greşit
şi interpretează greşit îndoielile noastre.

2 Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi-a
fost răscolită.
Mut. Compară cu Psalm 38,13.
Mi-a fost răscolită[Nu era mai puţin mare-trad. Cornilescu;Era aţâţată, KJV]. Este posibil ca
sentimentele reprimate să se amplificate (vezi Ieremia 20,9). Exprimarea lor aduce uşurare.

3 Îmi ardea inima în piept şi un foc îmi mistuia şoaptele! Atunci mi-a venit cuvânt
pe limbă:
Atunci […am zis-trad. cornilescu]. În cele din urmă, focul sentimentelor sale adunate s-a aprins,
iar el a rupt tăcerea. Versetele 4-13 sunt expresia sentimentelor sale, care sunt doar prezentate în
v. 1-3.

4 „DOAMNE, descoperă-mi sfârşitul! Care este măsura zilelor mele? Voi şti astfel cât
sunt de trecător.
Sfârşitul. Natura frământărilor din mintea psalmistului este expusă în partea întâi a acestui verset.
Psalmistul doreşte să înţeleagă în mod corespunzător scurtimea şi incertitudinea vieţii omeneşti,
pentru ca să poată afla odihnă în siguranţa purtării de grijă a lui Dumnezeu.
Cât sunt de trecător[Cât de slab sunt, KJV]. Compară cu Iov 3.

5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieţii mele este o nimica toată
înaintea Ta. Într-adevăr omul este doar o suflare.” Sela
Cât un lat de palmă. Literal "ca lăţimea de mână", care înseamnă, evident, câteva zile. Latul
de palmă era una dintre micile măsuri, fiind egală cu aproximativ 7,4 cm (vezi vol. I, p. 165).
Lungimea vieţii mele. [Vârsta, KJV]. Ebr. cheled, aici durata vieţii. Compară cu Psalm 90,4-6.
[Oricât de bine s-ar ţinea-trad. Cornilescu]. Literal, "stând tare". Viaţa este atât de scurtă şi noi
realizăm atât de puţin în timpul scurtei noastre vieţi, încât este natural ca noi toţi să ne întrebăm
câteodată de ce ne-a făcut Dumnezeu aşa.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

6 Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra b(Lit.: chip); el se agită degeaba, adunând

comori pe care nu ştie cine le va moşteni.

~ 132 ~
 Umbra. Ebr. selem, "chip", aici un chip trecător.
Se agită degeaba. Omul este neastâmpărat, plin de nelinişte, activ, dar ce realizează? (vezi
Iacov 4,13.14)
Adunând comori. Psalmistul vede fantomele numite oameni cum cheltuiesc cea mai mare parte a
energiilor adunând comori şi în acelaşi timp recunoscând că ei nu au control asupra averilor după
moarte (vezi Iov 27,16-19; Ecl. 2,18.21).

7 Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Nădejdea mea este în Tine!

Acum. Are loc o bruscă trecere de la ideea zădărniciei vieţii prezente a omului la cea că
Dumnezeu este izvorul speranţelor omului. Aceasta este singurul licăr de lumină din cadrul
elegiei.

8 Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele, nu mă lăsa de batjocura nebunului!

De toate nelegiuirile mele. Psalmistul crede că iertarea va aduce izbăvire din necaz, deoarece
consideră că necazul este rezultatul fărădelegii.
Nebunului. Ebr. nabal, tradus deseori "nebun" (2 Samuel 3,33; Psalm 14,1; 53,1; etc.). Psalmistul
ţine la onoarea lui Dumnezeu.El crede că dacă Dumnezeu nu-l scapă, va fi de ocară pentru cel care
nu se teme de Dumnezeu şi care se va bucura de dovada vizibilă că pe Dumnezeu nu-L interesează
soarta omului.

9 Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura, pentru că Tu ai îngăduit aceasta.

Mut. Compară cu v. 2.
Pentru că Tu ai îngăduit[Căci Tu lucrezi-trad. Cornilescu]. Psalmistul a încercat să-şi rezolve
problema printr-o supunere oarbă faţă de voinţa lui Dumnezeu. Mulţi încearcă să rezolve problema
suferinţei în acelaşi fel. Ei încearcă să se convingă că dacă Dumnezeu trimite pedeapsă, ea trebuie
să fie dreaptă şi bună. Ca şi psalmistul, ei nu înţeleg adevărata raţiune a suferinţei (vezi Psalm
38,3). În loc să-L recunoască pe Satana ca adevăratul autor al bolii şi suferinţei şi pe Dumnezeu ca
pe Cel care combate uneltirile vrăjmaşului spre binele celui în cauză (vezi DA 471), ei consideră
că boala şi moartea vin de la Dumnezeu, ca pedeapsă aplicată în mod tiranic din cauza fărădelegii.

10 Abate-Ţi lovitura de la mine, căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!

Abate-Ţi. E potrivit să ne rugăm ca loviturile vrăjmaşului să fie îndepărtate (vezi 2

Corinteni 12,8), dar ar trebui să ne supunem deplin voinţei lui Dumnezeu (vezi Luca 22,42).
Numai Dumnezeu poate să judece cazul având în vedere toate aspectele marii lupte implicate în
cazul respectiv. Este responsabilitatea noastră să îndepărtăm orice obstacol din calea planurilor pe
care le are cerul pentru noi şi apoi să lăsăm rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Dacă loviturile nu
sunt înlăturate, ar trebui să spunem împreună cu Pavel: "Mă voi lăuda mult mai bucuros cu
slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine" (2 Corinteni 12,9).
Lovitura. Ebr. nega' (vezi la Psalm 38,11).
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai
scump. Într-adevăr, omul este doar o suflare! Sela

Disciplinezi[Loveşti-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 38,3.

Ca molia. Vezi Isaia 51,8; Osea 5,12.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

~ 133 ~
12 DOAMNE, ascultă-mi rugăciunea şi ia aminte la strigătul meu de ajutor! Nu
rămâne surd la plânsetul meu, căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag, un peregrin
ca toţi strămoşii mei!

La plânsetul meu[În faţa lacrimilor mele-trad. Cornilescu]. Versetele 12 şi 13 descriu cererea

finală a psalmistului.
Pribeag[Străin-trad. Cornilescu]. Compară cu Genesa 15,13; Exod 2,22.
Peregrin[Pribeag-trad. Cornilescu]. Ebr. toshab, "cineva care se aşează într-o ţară pentru o
anumită perioadă, dar nu devine cetăţeanul ei". (vezi 1 Cronici 29,15).
Ca toţi strămoşii mei. Vezi Genesa 47,9; Evrei 11,13-15.

13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi, până nu mă duc şi nu voi

mai fi!

Abate-ţi privirile de la mine[Cruţă-mă, KJV]. Literal, "întoarce-ţi privirea de la mine". Nu

continua să mă faci să sufăr. În contrast cu rugăciunea obişnuită ca Dumnezeu să privească spre el
şi să-l ajute, psalmistul se roagă acum ca Dumnezeu să binevoiască să îndepărteze ceea ce pentru
el sunt priviri aducătoare de pedeapsă.
Ca să mă pot bucura iarăşi[Să răsuflu-trad. Cornilescu;Să prind iarăşi putere, KJV]. Literal,
"să se lumineze faţa".
Nu voi mai fi. Compară cu Psalm 6,5; Iov 14,1-12. Psalmul se sfârşeşte într-o notă de întristare
profundă, susţinând unitatea de idei aproape neîntreruptă a elegiei (vezi v. 7).

Comentarii Ellen G. White:

3CS 18; MB 69; 2T 504

6�
COL 258
11�
FE 331

Capitolul 40
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

1 Am nădăjduit în DOMNUL, iar El S-a aplecat înspre mine şi mi-a ascultat strigătul.

~ 134 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 40 este o combinaţie de laude şi cereri. Psalmistul aminteşte cu
recunoştinţă îndurările lui Dumnezeu prin izbăvirea de necazurile trecute (v. 1-10) şi strigă cerând
o nouă izbăvire în faţa unei noi nenorociri (v. 11-17).Partea întâi arată ce a făcut Dumnezeu(v.1-5)
şi ce a făcut în schimb psalmistul (v. 6-10). A doua parte cheamă pe Dumnezeu din adâncurile
nenorocirii psalmistului (v. 11.12), Îl cheamă pe Dumnezeu împotriva puterii vrăjmaşilor săi
(v. 13-15) şi, în concluzie, exprimă încrederea psalmistului în Dumnezeu (v. 16, 17). O porţiune a
psalmului (v. 6-8) e de natură mesianică (vezi Evrei 10,7-9). Versetele 13-17 apar cu foarte uşoare
modificări în Psalmul 70 (vezi comentariu de acolo).
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
Am nădăjduit. [Am nădăjduit cu răbdare, KJV]. Ebraica aici foloseşte un idiom a cărui forţă
trebuie să întărească ideea stării de aşteptare. Psalmistul a stăruit în rugăciune. "Prea repede dă
drumul braţului Domnului" (vezi Psalm 27,14).
S-a aplecat înspre mine. Se poate imagina tabloul următor: la început Dumnezeu pare să nu dea
nici o atenţie psalmistului; apoi Se pleacă şi ascultă strigătul lui (vezi Psalm 31,2; DA 356).
Aceasta e o figură de stil specială care arată mila părintească şi duioasă a Dumnezeului nostru.

2 M-a scos din groapa pieirii, din murdăria mocirlei. Mi-a pus piciorul pe stâncă şi
mi-a întărit paşii.

Groapa pieirii. [Groapa îngrozitoare, KJV]. Literal, "groapa larmei". Se poate ca psalmistul să fi
avut în minte o peşteră întunecoasă şi adâncă, în care apele vuiesc, umplând-o cu tunete
îngrozitoare şi din care nu există nădejde de scăpare. Braţul lui Dumnezeu era destul de lung ca să
ajungă în groapa în care se află psalmistul şi să-l izbăvească.
Mocirlei. Sau "noroi". Fundul gropii nu este un teren solid pe care psalmistul, în starea lui
nenorocită, să poată sta, ci e noroi alunecos (vezi Psalm 69,2.14.15). Orice încercare de ieşire din
mocirlă nu face decât să-l tragă mai tare în adânc.
Pe stâncă. În contrast cu pământul mocirlos. Psalmistul pune pasul sigur pe terenul solid (vezi
Psalm 27,5), aşa că umblă în siguranţă (vezi Psalm 37,23).

3 Mi-a pus în gură un cântec nou, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi vor
vedea, se vor teme şi se vor încrede în DOMNUL.

Un cântec nou. Dumnezeu a dat psalmistului motive noi pentru a-L lăuda pe Părintele său ceresc.
Ideea aceasta e frecventă în psalmi (Psalm 33,3; 96,1; 98,1; 144,9). Creştinul care se ţine strâns
legat de Dumnezeu va găsi zilnic noi motive pentru a-L lăuda (vezi Plângeri 3,22.23). Cântarea
celor răscumpăraţi va fi o cântare nouă, cântarea experienţei personale, cântarea biruinţei.
Dumnezeul nostru. Psalmistul cuprinde pe poporul său în lauda sa (vezi Ioan 20,17).
Se vor încrede[S-au încrezut-trad. Cornilescu;se vor încrede, KJV]. Mulţi vor vedea izbăvirea pe
care Dumnezeu a adus-o psalmistului şi vor învăţa să se încreadă şi ei în El. Oamenii Îl primesc pe
Hristos ca Mântuitor personal deoarece au văzut ceea ce a făcut El pentru alţii. Un suflet mântuit
este cel mai bun argument în favoarea creştinismului (vezi MH 470; 9T 21). Cântarea lui Pavel şi a
lui Sila în timpul nopţii a îndreptat gândurile deţinuţilor către Dumnezeu (Fapte 16,25).

4 Ferice de omul care îşi pune încrederea în DOMNUL, care nu se abate spre cei
trufaşi şi nici spre cei ce se închină la idoli a(Sau: spre cei ce răspândesc minciuni)!

Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

Omul. Ebr. geber, "un om în plină vigoare".

5 DOAMNE, Dumnezeul meu, multe sunt minunile şi planurile Tale pe care le-ai
~ 135 ~
făcut faţă de noi! Nimeni nu se poate asemăna cu Tine! Am vrut să le vestesc şi să
vorbesc despre ele, dar sunt prea multe ca să le povestesc!

Multe. Amintirea bunătăţii pe care Dumnezeu a manifestat-o faţă de psalmist devine inspiraţia
psalmului acestuia.
Binecuvântările lui Dumnezeu erau atât de multe încât psalmistul nu era deloc capabil să le pună
în ordine ca să le poată număra. Într-adevăr, mulţimea binecuvântărilor lui Dumnezeu faţă de
omenire întrece capacitatea omului de a le număra. Oricât am încerca, este imposibil pentru noi să
"numărăm" binecuvântări multe de care ne-am bucurat. E un bine să încercăm să le numărăm, dar
nu ne va ajunge timpul să terminăm numărarea lor, deoarece chiar atunci când numărăm, noi
binecuvântări sunt revărsate peste noi. Doar o falsă umilinţă îl reţine pe om să spună altora cum l-a
ajutat Dumnezeu (cf. AA 124, 125).

6 Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns b[Sau: deschis (lit.:
săpat)] urechile c(TM, unele mss LXX; unele mss LXX: ci mi-ai pregătit un trup).
Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.

Jertfă. Ebr. zebach, o jertfă care cuprinde şi sânge.

Dar de mâncare. Psalmistul se întreabă cum poate să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru
minunatele Lui lucrări faţă de el şi trage concluzia că Dumnezeu cere de la el o slujbă mai înaltă
decât toate jertfele de la Templu. Slujba mai înaltă este subiectul versetelor următoare.
Mi-ai străpuns urechile. [mi-au deschis, KJV]. Ebr. karah, "a găuri", "a săpa". Ideea pare să fie
aceea că Dumnezeu a găurit urechile servului Său, astfel încât există un mijloc nemijlocit de
comunicare între Dumnezeu şi servul Său (vezi Isaia 35,5; 50,5). Aici nu e o aluzie la străpungerea
urechilor unui rob cu o sulă, pentru a arăta că aparţinea stăpânului pentru totdeauna (în cazul
acesta, era străpuns doar lobul exterior al urechii, vezi Exod 21,6). Ideea de aici este aceea de a
găuri, de a destupa canalul interior al urechii. Urechea este deschisă Cuvântului lui Dumnezeu.
Ascultarea e superioară simplei jertfe (vezi Psalm 51,16.17).
Psalm 40:6-8 e citat în Evrei 10,5-7. Totuşi aici se găseşte varianta din LXX şi nu cea ebraică. În
loc de "mi-ai străpuns urechile", ["i-ai deschis urechile", KJV] Psalm 40,6),Evrei 10,5 zice: "Mi-ai
pregătit un trup". Aceasta este varianta manuscriselor Vaticanus, Sinaiticus şi Alexandrinus ale
LXX (vezi DA 23). Pe de altă parte, versiunile Aquila, Symmachus şi Theodotion zic "urechile",
aşa cum zice ebraica.
Ardere de tot. O jertfă mistuită complet de foc (vezi la Levitic 1,3). Compară Isaia 1,11.
Jertfă pentru păcat. Vezi Levitic 4,1-35 (vezi la Levitic 4,2).

7 Atunci am zis: „Iată că vin! În sulul cărţii este scris despre mine.

Atunci am zis. Când urechea a fost deschisă pentru a înţelege solia lui Dumnezeu (aplicată în
Evrei 10,7 la Mesia).
Iată că vin. Aplicate la Mesia, cuvintele acestea se referă la prima Lui venire. Pe vremea
psalmistului, "sulul" reprezenta scrierile lui Moise care preziceau venirea lui Mesia (vezi
Genesa 3,15; Deuteronom 18,15; Luca 24,27).
8 Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu; Legea Ta este înăuntrul
meu.”

Îmi găsesc plăcerea[Vreau-trad. Cornilescu;Îmi face mare plăcere, KJV]. Bucuria lui Hristos era
de a asculta de Tatăl Său; ascultarea Lui era plină de bucurie. Când Legea este scrisă în inimă,
ascultarea devine o plăcere. În loc să fie privită ca un set de reglementări exterioare, care să fie
respectate de formă, Legea este privită ca o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Adevărata
cunoaştere a lui Dumnezeu a dus la aprecierea inteligentă a caracterului divin şi a creat dorinţa de

~ 136 ~
a copia caracterul acela. Înţelegerea preţului nemărginit de mare al mântuirii atrage după sine noi
aprecieri, aşa încât cea mai mare plăcere a creştinului este de a trăi în armonie cu principiile
Cerului (vezi 1 Ioan 5,3; vezi la Proverbe 3,1).
Legea. Ebr. torah (vezi la Proverbe 3,1).
Înăuntrul meu[În fundul inimii mele-trad. Cornilescu]. Literal, "în mijlocul măruntaielor mele".
Pentru Isus, respectarea Legii lui Dumnezeu era o chestiune atât a intelectului, cât şi a
simţămintelor, atât a minţii, cât şi a inimii (vezi Deuteronom 4,29; 6,5).
Versetele 6-8 scot în evidenţă unul dintre obiectivele principale ale învăţăturilor lui Mesia. Pentru
iudei, ceremoniile constituiau suma totală a religiei. Isus a arătat prin învăţăturile Sale că acestea
erau doar un mijloc în vederea atingerii unui scop şi că scopul acesta era însăşi armonia cu voia lui
Dumnezeu. Funcţia de bază a Planului Mântuirii este de a reface în om chipul lui Dumnezeu (Ed
15). De aceea, orice sistem religios care subordonează funcţia aceasta aderării la ceremonie şi
tradiţie întunecă prin aceasta scopul primordial al adevăratei religii.

9 Vestesc dreptatea Ta în adunarea cea mare; Tu, DOAMNE, ştii că nu-mi închid
buzele!

Vestesc. [am predicat, KJV]. Aici e ilustrată răspunderea creştinului de a vesti Evanghelia şi
altora. Nu e neprihănire cea care e păstrată pentru sine.
În v. 9 şi 10 sunt enumerate 5 verbe pentru a arăta nerăbdarea psalmistului de a arăta recunoştinţa
sa faţă de Dumnezeu: "vestesc", "nu-mi închid", "nu ţin", "vestesc", "nu ascund".

10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea, ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea

Ta; nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău înaintea marii adunări.

Nu ascund. Religia care îl face pe posesorul ei să strângă în mod egoist beneficiile credinţei sale
fără să le împartă cu alţii nu este religia lui Hristos. "Când iubirea lui Hristos este păstrată cu
sfinţenie în inimă, asemenea unui parfum plăcut, nu poate să rămână ascunsă" (SC 82).

11 DOAMNE, nu-Ţi opri mila faţă de mine! Fie ca îndurarea Ta şi credincioşia Ta să

mă păzească mereu!

12 Căci rele fără număr mă înconjoară; păcatele mele m-au copleşit şi nu mai sunt în
stare să văd; sunt mai multe decât perii capului meu şi-mi înmoaie inima.

13 Binevoieşte, DOAMNE, de mă izbăveşte! DOAMNE, vino degrabă în ajutorul meu!

Izbăveşte. [Placă-Ţi, KJV]. Compară v. 13-17 cu Psalmul 70 (vezi comentariile de acolo).

Expresia "placă-Ţi" este de la ebr. raşah, rădăcina cuvântului care este tradus "voie" (literal, "ceea
ce este plăcut") din v. 8.
Degrabă. Vezi Psalm 22,19; 38,22.
14 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii, cei ce caută să-mi piardă viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi cei ce-mi doresc răul!

Să se facă de râs şi să rămână de ruşine. Vezi Psalm 35,4.26.

15 Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!”

„Ha!Ha!”. Vorbe de dispreţ şi de ocară (vezi Psalm 35,21).

~ 137 ~
16 Să se bucure însă şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc
mântuirea Ta să zică mereu: „Mărit să fie DOMNUL!”

17 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit, dar Stăpânul se va gândi la mine. Tu
eşti ajutorul şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu, nu întârzia!

Se va gândi[Se gândeşte-trad. Cornilescu]. Ebr. chashab, rădăcina din care derivă cuvântul din
v.5 tradus "planuri" ["gânduri", KJV].
Nu întârzia. Compară cu v. 13. Încheierea melancolică a acestui psalm are o particularitate umană
subtilă. Credinţa psalmistului rezistă puternic până la capăt. Când suntem întristaţi, e bine să ştim
că Dumnezeu Se gândeşte la noi şi ne trimite izbăvire.

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
ML 297
1-3�
MH 255
2�
LS 320; MH 470; 2T 297; 4T 328
3�
MB 127; ML 174; 7T 40; MYP 201
5�
MYP 409 7�
DA 23
7.8�
DA 410; ML 74; 4T 121; 6T 59
8�
COL 60, 282, 312; DA 24, 176, 209, 329; GC 466; MB 161; PP 372; SC 66
10�
3T 543
17�
PP 351

Capitolul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac a(Sau: de cel fără ajutor; LXX adaugă: şi de
cel sărman), căci DOMNUL îl va scăpa în ziua cea rea.
INTRODUCERE -Psalmul 41 vorbeşte despre o perioadă de boală grea în viaţa psalmistului.
Suferinţa este cu atât mai greu de îndurat cu cât psalmistul îşi dă seama că aceia care îi fuseseră

~ 138 ~
prieteni sunt acum trădători. Psalmul începe cu o binecuvântare pentru aceia care ajută cu
afecţiune pe cei nevoiaşi, continuă cu o descriere a trădării foştilor lui prieteni şi se termină cu o
rugăciune de speranţă în refacere. Psalmul acesta seamănă cu Psalmul 38.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
Ferice. Vezi la Psalm 1,1.
Îngrijeşte. Sau "ia seama la". El caută calea cea mai eficientă de a ajuta. Aici nu este vorba de o
simplă binefacere. Verbul implică un principiu fundamental de economie socială, cuprinzând în
sine rezolvarea corespunzătoare a unor probleme, precum aceea a sărăciei şi a bolii.
Sărac. Ebr. dal, "cel de jos", "cel neajutorat", "cel abătut", "cel sărac".
Ziua cea rea. Literal, "ziua răului".

2 DOMNUL îl va păzi, îl va ţine în viaţă, îl va binecuvânta în ţară şi nu-l va lăsa la

bunul plac al duşmanilor lui.
Domnul îl va păzi[Domnul îl păzeşte-trad. Cornilescu]. Făgăduinţele acestea ar trebui să fie
înţelese în lumina planului iniţial al lui Dumnezeu privind naţiunea lui Israel (vezi
Deuteronom 28,1-14; cf. Psalm 1,3; 37,3.4.11.23-26.37).
Bunul plac. [Voia, KJV]. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 16,10; 27,12).

3 DOMNUL îl va întări când va fi pe patul de suferinţă, iar patul în care suferea va fi

strâns.
Îl va întări. Aşa după cum el a slujit nevoilor celui bolnav, tot aşa şi el poate aştepta, ca un
principiu general, că Dumnezeu îl va face capabil să suporte boala când vine la el. Bunătatea este
răsplata bunătăţii.
Patul în care suferea va fi strâns[Îi uşurezi durerile-trad. Cornilescu;Îi vei face patul, KJV].
Ebr.haphak, "a întoarce", "a schimba". Dacă limbajul e literal, el sugerează mângâierea dată
bolnavului când i se schimbă patul. Nimic nu caracterizează mai bine pe sora medicală
experimentată ca priceperea de a face patul bolnavului fără de a-l deranja. Dacă limbajul e figurat,
psalmistul se referă la alinarea în suferinţă, însemnând poate că Dumnezeu îi va schimba patul
dintr-unul de boală într-unul de convalescenţă. Dumnezeu nu făgăduieşte totdeauna că vindecă,
dar făgăduieşte alinare şi mângâiere (vezi 1 Corinteni 10,13).

4 Cât despre mine, eu am zis: „DOAMNE, ai milă de mine!” Vindecă-mă, căci am

păcătuit împotriva Ta!
Eu am zis[Eu zic-trad. Cornilescu;Eu ziceam, KJV]. Poziţia iniţială a pronumelui "eu" în ebraică
îl face emfatic. Psalmistul îşi reaminteşte ce a spus când era bolnav. El nu invocă propriile sale
merite, ci îndurarea lui Dumnezeu.
Vindecă-mă[Sufletul-trad. Cornilescu].Ebr. nephesh, simplu "pe mine" (vezi la Psalm 16,10). Nu
e vorba de ceva mai mult decât de boala fizică.
Am păcătuit. Psalmistul consideră boala un rezultat direct al păcatului şi o pedeapsă pentru el
(vezi Psalm 38,3).
5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând: „Când va muri şi-i va
pieri numele?”
Va pieri numele. Vrăjmaşii lui se bucurau în ascuns de apropiata lui moarte şi de perspectiva
dispariţiei amintirii lui.

6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă, grăieşte făţarnic b(Sau: nimicuri), în timp ce
inima lui adună duşmănie pe care o împrăştie când iese afară.
Dacă vine. Spus despre unul dintre vrăşmaşii lui, care, dacă îl vizitează pe cel bolnav, rosteşte
cuvinte făţarnice, adună material pentru a-i face rău şi ia cu el poveşti defăimătoare ca să le

~ 139 ~
împrăştie. Aceasta este o imagine plastică a unuia care pozează ca prieten, dar este cel mai mare
vrăjmaş.
Grăieşte făţarnic. Sau "vorbeşte deşertăciuni". Dorinţele lui de bine sunt vorbe în vânt.

7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea şi gândesc ce e mai rău pentru
mine.
Şuşotesc cu toţii. O continuare a tabloului din v. 6. Vizitatorul făţarnic se uneşte cu ceilalţi
duşmani ai bolnavului şi împreună discută despre starea nenorocită a bietului om şi nădăjduiesc ce
e mai rău.
Gândesc ce e mai rău pentru mine[Cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea-trad.Cornilescu;
Ei uneltesc prăpădul meu, KJV]. Până unde pot ajunge vorbirea de rău şi făţărnicia? În cartea lui
Iov prietenii lui Iov au ajuns la punctul în care l-au învinuit de cele mai grave păcate (vezi
Iov 22,5-10; etc.).

8 „O boală necruţătoare l-a atins! Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!”
O boală necruţătoare l-a atins[Atins rău de tot-trad. Cornilescu;O boală rea, KJV]. Literal, "un
lucru al lui Belial" sau "un lucru de nimic" (vezi la Judecători 19,22; vezi şi la Psalm 18,4).
Probabil este vorba de un rău moral.
Culcat. Vrăjmaşii se conving pe ei înşişi că nu mai e nădejde pentru el; de aceea pot vorbi liber
despre el. Suferinţa psalmistului este cu atât mai grea cu cât ei o privesc ca dovadă că el e vinovat
de o nelegiuire revoltătoare.

9 Chiar şi prietenul în care m-am încrezut, cel ce mănâncă pâinea mea, şi-a ridicat
călcâiul împotriva mea!
În care m-am încrezut[Acela cu care trăiam în pace-trad. Cornilescu;Prietenul meu de aproape,
KJV]. Literal, "omul păcii mele". Aceia care susţin că psalmul acesta a fost scris de David în
timpul răzvrătirii lui Absalom, aplică versetul acesta la Ahitofel (2 Samuel 15,31; vezi la
Psalm 55,12).
Mănâncă pâinea mea. Purtarea sugerată aici este deosebit de infamă (vezi 2 Samuel 9,10-13;
1 Regi 18,19). Pasajul acesta este aplicat la Iuda (vezi Ioan 13,18). Faptul că e demonstrat că o
porţiune din acest psalm are o altă aplicaţie decât aplicaţia locală mai vizibilă nu înseamnă că
întregul psalm a fost destinat iniţial să fie unul profetic. E cel mai bine ca totdeauna aceste scrieri
antice să fie interpretate întâi pe fundalul lor istoric şi apoi să se facă o aplicaţie suplimentară la
viitor numai a porţiunilor acelora pe care scriitorii inspiraţi de mai târziu le-au folosit în acest sens
(vezi la Deuteronom 18,15).
Şi-a ridicat călcâiul. Figura aceasta de stil le sugerează unora imaginea unui cal care îl loveşte cu
piciorul pe cel care îl hrăneşte, iar altora ideea de a pune piedică cuiva. O astfel de nerecunoştinţă
josnică a fost manifestată de Iuda, care acceptase să beneficieze de îndurarea lui Isus timp de 4 ani.

10 Tu însă, DOAMNE, ai milă de mine! Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!

Ridică-mă. De pe patul meu de boală, în ciuda nădejdilor vrăjmaşilor (vezi v. 8).

Să le dau răsplata. Pentru explicarea unui astfel de spirit aparent de răzbunare, vezi p. 624.

11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa
asupra mea.

Voi şti…prin aceea. Compară cu Psalm 20,6. Aşa cum psalmistul a înţeles greşit adevărata
filozofie a suferinţei (vezi la v. 4; vezi de asemenea la Psalm 38,3), aşa a susţinut greşit că
prosperitatea şi sănătatea erau semnele bunăvoinţei Cerului. Este adevărat că Dumnezeu revarsă

~ 140 ~
aceste binecuvântări asupra oamenilor (vezi Iacov 1,17), dar ele sunt revărsate atât asupra celor
drepţi, cât şi asupra acelor nelegiuiţi (Matei 5,45). Astfel, darurile Cerului nu pot fi luate neapărat
ca dovezi de aprobare divină pentru cel care le primeşte. O greşită înţelegere a acestui fapt explică
anumite afirmaţii făcute de psalmist în Psalmul 73.
Niciodată nu trebuie să considerăm lipsa încercărilor ca o dovadă că totul este bine între noi şi
Dumnezeu. Unica noastră călăuză sigură este standardul Cuvântului lui Dumnezeu şi mărturia
confirmată a Spiritului (Romani 8,16; Evrei 4,12).

12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea şi mă aşezi în prezenţa Ta pe

vecie.

Integritatea. [cinstei, KJV]. Literal, "desăvârşire", în sensul deplinătăţii. Versetul sugerează că

psalmistul îşi revine din boala lui.
Pe vecie.Gândul acesta este în contrast cu nădejdea vrăjmaşilor că el urma să moară curând (v.5).

13 Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie.

Amin! Amin!

Binecuvântat să fie Domnul. O doxologie care marchează sfârşitul părţii întâia (vezi p. 626).
Totuşi, doxologia este deosebit de potrivită, având în vedere observaţia v. 2. Compară cu sfârşitul
altor părţi ale psalmilor (Psalm 72,18.19; 89,52; 106,48; 150).
Amin. Ebr. 'amen, "adevărat", un cuvânt de confirmare solemnă, subliniat de două ori prin
repetare. Repetarea ar putea de asemenea să sugereze răspunsul poporului, atunci când psalmul era
folosit la serviciul public de închinare.

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
MH 201; 5T 150
1.2�
Ed 141
1-3�
MB 41; 6T 306

Capitolul 42

Cartea a doua
a(În multe mss TM Ps. 42 şi 43 alcătuiesc un singur psalm.) Pentru
dirijor. Un maschil b(Vezi Ps. 32) al korahiţilor.

1 Cum tânjeşte cerbul după izvoarele de apă, aşa tânjeşte sufletul meu după Tine,
Dumnezeule!

~ 141 ~
 INTRODUCERE - Psalmul 42 este o plângere patetică a lui David, "un fugar hăituit, care îşi
găsea adăpost în stâncile şi în peşterile pustiei" (Ed 164), alungat din casa lui Dumnezeu, unde îşi
găsise bucuria prin participarea la serviciile sfinte. Forma psalmului este perfectă, constând din
două părţi de aceeaşi lungime, fiecare urmată de refrenul aflat mai întâi în v. 5 şi apoi în v. 11 (şi
apoi a treia oară în Psalm 43,5).
Aceia care consideră Psalmii 42 şi 43 un tot unitar prezintă următoarele motive: diferite
manuscrise ebraice îi unesc într-un singur psalm (refrenul care apare de două ori în Psalmul 42
revine şi la sfârşitul Psalmului 43); Psalmul 43 este singurul psalm din Cartea a doua fără de
preambul; sentimentele din Psalm 42,4 şi 43,3 sunt asemănătoare. Totuşi, dacă "muntele sfânt"
(Psalm 43,3) se referă la Ierusalim, atunci Psalmul 43 n-a putut să fi scris pe când David era
alungat de Saul.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.
Cerbul. Ebr. 'ayyal, "cerb", probabil scris 'ayyalah, "cerboaică", pentru a fi în acord cu verbul
"doreşte" care în ebraică este la feminin. Versetele 1 la 6 constituie prima strofă a elegiei.
Tânjeşte. Ebr. 'arag, "a tânji". 'Arag apare numai aici şi în Ioel 1:20, unde este tradus "se
îndreaptă doritoare" ["strigă", KJV], dar unde probabil ar trebui să aibă acelaşi înţeles ca şi aici.
Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10),

2 Sufletul meu însetează de dor după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când
voi putea veni să mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu?

Însetează. Figura de stil este amplificată aici prin observaţia că vremea în ţinuturile în care David
era fugar devenea deosebit de caniculară în timpul verii, apa fiind adesea foarte rară. Animalele
sălbatice îl împiedicau deseori pe cerbul timid să se apropie de puţinele surse disponibile de apă.
Dumnezeul cel viu. Nevoia intensă a psalmistului de Dumnezeu este accentuată în psalmul acesta
şi în cel următor prin apeluri către Dumnezeu deosebit de alese (vezi v. 8.9; 43,2.4).
Veni să mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu. Vezi Exod 23,17; Psalm 84,7 pentru folosirea
acestei expresii cu referire la peregrinajele la sanctuar. Ideea de a fi în prezenţa lui Dumnezeu este
proeminentă în psalmul acesta (vezi Psalm 43,5; Exod 34,24; Deuteronom 16,16; 31,11).
Sanctuarul era privit ca un loc special, unde oamenii se întâlneau cu Dumnezeu.

3 Lacrimile-mi sunt hrană zi şi noapte, când mi se spune fără încetare: „Unde este
Dumnezeul tău?”

Lacrimile-mi. Vezi Psalm 80,5.

Sunt hrană. [Au fost hrana mea, KJV]. Ebr. lechem, "pâine". E interesant de notat că acolo unde
psalmistul vorbeşte de lacrimi ca fiind hrana sa, poetul ugarit (vezi p. 618, 619) vorbeşte despre a
bea "lacrimile ca vinul".
Se spune. Vrăjmaşii lui David îşi băteau joc de el cât se poate de josnic, dând de înţeles că
Dumnezeul în care se încredea David nu Se îngrijea nici în cea mai mică măsură de binele lui.
4 Mă întristez când îmi aduc aminte cum treceam prin mulţime, conducând
procesiunea către Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi de
mulţumire ale mulţimii aflată în sărbătoare.
Îmi aduc aminte. În exilul său, David îşi aduce aminte de ocaziile când se închina în Casa lui
Dumnezeu împreună cu adunarea care se bucura în prezenţa Lui. Asemenea amintire făcea şi mai
greu de purtat povara celui nenorocit. "Culmea întristării e rememorarea unor lucruri mai fericite."
(Tennyson). Pe de altă parte, rememorarea purtărilor de grijă ale lui Dumnezeu ar putea să dea
celui suferind o îndoită putere.

5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în

Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda pe El, Mântuitorul meu
~ 142 ~
 Suflete. Psalmistul se adresează lui însuşi.
De ce? Versetul 5 constituie refrenul poemului (repetat cu uşoare modificări în v. 11;Psalm 93,5).
Având în vedere amintirile atât de plăcute, David se mustră singur pentru faptul că e descurajat.
Te mâhneşti. Literal, "încovoiat".
Gemi. Ebr. hamah, care cuprinde în sine ideea de a mormăi ca un animal, de a vui ca valurile
(vezi Psalm 46,3) sau de a şuiera ca vântul.
Nădăjduieşte. Vezi Psalm 25,3; 27,14; Plângeri 3,24. Noi căutăm mângâiere în noi înşine, când
unica noastră nădejde e la Dumnezeu.
Din nou. La vremea potrivită pentru Dumnezeu, totul va fi bine, dacă stăruim să ne încredem.
Mântuitorul meu. [Pentru ajutorul feţei Sale, KJV]. Literal "mântuirea feţei Sale" (vezi Psalm
13,1). Izbăvirile lui Dumnezeu sunt multiple. Se spune că atunci când era pe pragul deznădejdii,
Luther a pus lui Melanchton întrebarea din versetul acesta apoi i-a zis: "Philipp, vino să cântăm
Psalmul 46".

6 şi Dumnezeul meu! Sufletul meu c(Versetele 5, 6: Câteva mss TM, LXX, Siriacă
(vezi v. 11); cele mai multe mss TM: Îl voi lăuda / pentru izbăvirile prezenţei Sale.
6
Dumnezeul meu, sufletul meu) se mâhneşte înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc
de Tine, din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului, din muntele Miţar.
Dumnezeul meu. Versetele de la 6 la 11 constituie strofa a doua a elegiei. Poetul reia expresiile
de deznădejde, dar într-un fel oarecum mai liniştit.
Sufletul meu se mâhneşte. O recunoaştere sinceră a profunzimii descurajării psalmistului (vezi
refrenul din v. 5.11; Psalm 43,5).
Îmi amintesc de Tine. Chiar şi în exil, David făgăduieşte să-Şi amintească de Dumnezeu. Aici se
află forţa lui.
Înălţimile Hermonului. Literal "Hermoni", însemnând poate şirul de munţi dintre care cel mai
înalt este muntele Hermon, cu o înălţime de 2814 m deasupra nivelului mării.
Muntele Miţar[Muntele Miţear-trad. Cornilescu].Care înseamnă literal "puţin", "câţiva".
Identitatea vârfului nu este cunoscută. Muntele era probabil unul din vârfurile şirului Hermon, de
unde porneau apele Iordanului.

7 La vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate valurile şi

talazurile Tale au trecut peste mine.
Vuietul cascadelor. LXX, katarrakt, din care provine cuvântul "cataractă". Poate că psalmistul se
referă la apele repezi ale Iordanului, îndeosebi în perioada inundaţiilor.
Un adânc cheamă un alt adânc[Un val cheamă un alt val-trad. Cornilescu].Psalmistul pare să fie
în acea parte a ţării unde căderile de apă din zăpezile care se topeau pe Hermon reverberau iarăşi şi
iarăşi peste dealuri şi văi.
Talazurile. Probabil o continuare a imaginii cascadelor şi din torentele zgomotoase ale
Iordanului superior în perioada inundaţiilor. Talazurile care se sfărâmă şi valurile care se
rostogolesc reprezintă necazurile sufleteşti ale psalmistului, îndeosebi în perspectiva alungării lui
din casa lui Dumnezeu. David se coboară pe moment în dezamăgire şi descurajare, asemenea unui
om care se îneacă (vezi Psalm 88,7), dar se ridică imediat în credinţă şi încredere că Dumnezeu va
face toate lucrurile bune.

8 Ziua, DOMNUL îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea
Lui şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.
Domnul îmi face parte. [Domnul va porunci, KJV]. În mijlocul descurajării lui apropiate, David
vede o rază de lumină. Dumnezeu va porunci dragostea Lui să devină lucrătoare. După cum
Dumnezeu stăpâneşte puternicele torente ale naturii, tot aşa El va stăpâni apele necazului şi îl va
ajuta pe servul Său să le treacă în siguranţă.

~ 143 ~
 Îndurarea. Ebr. chesed, care poate fi tradusă "dragoste dumnezeiască" (vezi Nota suplimentară la
Psalm 36).
Noaptea am cu mine cântarea. Vezi Iov 35,10; Psalm 32,7; 63,6; Fapte 16,25.

9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu
întristat, asuprit de duşman?”
Zic. Având în vedere speranţa sa în bunătatea Domnului, psalmistul se hotărăşte să ceară în
continuare lui Dumnezeu să explice motivul suferinţei sale.
Dumnezeu, Stânca mea. Compară cu Psalm 18,2.
De ce? Compară cu Psalm 22,1.

10 Ca zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic mereu: „Unde
este Dumnezeul tău?”
[Sabia-trad. Cornilescu]. Sensul cuvântului ebraic tradus astfel nu e clar. El derivă dintr-un
cuvânt care înseamnă "a omorî", "a ucide". Mai apare doar în Ezechiel 21:22, unde este tradus
"măcel". LXX redă propoziţia de început a Psalm 42,10 astfel: "în timp ce oasele îmi sunt
zdrobite, prigonitorii mei mă ocărăsc".
Zic. Vezi v. 3; cf. Ioel 2,17; Mica 7,10.

11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în

Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!
De ce te mâhneşti? A doua apariţie a refrenului. În cazul acesta apar schimbări nesemnificative
de formă, refrenul fiind amplificat prin cuvintele "şi Dumnezeul meu" [în KJV]. Notează
schimbarea [în KJV] "faţa lui" (v.5) cu "faţa mea şi Dumnezeul meu" din acest verset. În v. 5
David se adresa sufletului său, aici pare că el Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind în totul al său
(vezi Psalm 43,5).

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
COL 270; GW 257; 1T 159, 161; 4T 534
2.4 �
4T 535
7�
AA 572; 2T 97
11�
Ed 164; MH 255; SC 69; 2T 319; 5T 315; 6T 480

Capitolul 43
1 Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina în faţa unui neam necredincios!
Scapă-mă de omul înşelător şi nedrept!

INTRODUCERE. - Vezi introducerea la Psalmul 42 şi notează a treia apariţie a refrenului în

Psalmul 43,5. Psalmul 43 este unicul psalm din Cartea a doua (vezi p. 626) fără preambul.
Apără-mi. Ebr. rib, "a susţine", "a conduce un proces împotriva" (vezi la Psalm 35,1; cf.
1 Samuel 25,15)
Unui neam necredincios. [O naţiune ticăloasă, KJV]. Psalmistul se referă probabil la propria sa
naţiune, pe care o cunoaşte ca fiind departe de idealul lui Dumnezeu.
~ 144 ~
 Nedrept. Probabil este vorba la modul colectiv de vrăjmaşii psalmistului.

2 Tu eşti Dumnezeu, eşti adăpostul meu! De ce mă alungi? De ce trebuie să umblu

întristat, asuprit de duşman?

De ce? Întrebarea din Psalm 42,9 e repetată într-o formă mai accentuată. David nu e numai uitat,
e şi lepădat.

3 Trimite-Ţi lumina şi adevărul, ca să mă călăuzească, să mă conducă la muntele

sfinţeniei Tale şi la locuinţa Ta!

Lumina şi adevărul[Lumina şi credincioşia Ta-trad. Cornilescu;lumina şi adevărul, KJV]. Mila şi

credincioşia (vezi Psalm 4,6; 25,10; 26,3; 27,1; 36,9; 1 Ioan 1,5).
Muntele sfinţeniei Tale. Dacă psalmul a fost scris după cucerirea Ierusalimului de către David
(vezi introducerea la Psalmul 42), expresia se referă evident la muntele Sion. Înainte de construirea
Templului, chivotul era adăpostit într-o locuinţă temporară, în Ierusalim (2 Cronici
1,3.4). Cortul vechi era la Gabaon (1 Cronici 16,39).

4 Să ajung la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul nespusei mele bucurii! Te voi

lăuda din liră, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

Nespusei mele bucurii. Literal, "bucuria veseliei mele".

Liră[Arfa-trad. Cornilescu]. Ebr. kinnor, "liră" (vezi la Psalm 33,2.3; vezi p.34). Când bucuria nu
poate fi exprimată în cuvinte, muzica vorbeşte mult mai mult decât cuvintele.

5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti, şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în

Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu
a(Vezi nota de la Ps. 42:5, 6)!

De ce te mâhneşti? Refrenul la Psalmul 43 sau a treia apariţie a refrenului în întreaga elegie, dacă
Psalmii 42 şi 43 sunt consideraţi un tot unitar (vezi la Psalm 42,5.11). În ebraică refrenul de aici
este identic cu refrenul din Psalmul 42,11. Câteva manuscrise ebraice şi LXX au toate 3 refrenele
de formă practic identică (vezi Psalm 42,11). În refrenul acesta se află sinteza experienţei
creştinului ca om: problema suferinţei, asigurarea ajutorului, încrederea privind biruinţa finală prin
credinţă (vezi 1 Ioan 5,4).

Comentarii Ellen G. White: 3�;�;M.L. 321;5�;6T. 480.

Capitolul 44
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil a(Vezi Ps. 32).

1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, părinţii noştri ne-au povestit despre

lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor, în vremuri străvechi;
INTRODUCERE. -Psalmul 44 este o călduroasă stăruitoare adresată lui Dumnezeu ca El să
intervină şi să izbăvească pe poporul Său de vrăjmaşii. Psalmul are patru subîmpărţiri: v. 1-8,
bunătatea lui Dumnezeu faţă de Israel în zilele de demult; v. 9-16, trista soartă prezentă a lui
Israel; v. 17-22, afirmaţia psalmistului că Israel a rămas credincios lui Dumnezeu; şi v. 23-26,
apelul psalmistului către Dumnezeu pentru a izbăvi pe Israel. Compară cu Psalmii 59 şi 89.
~ 145 ~
 Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.
Părinţii noştri. Istoria faptelor minunate ale lui Dumnezeu era transmisă din tată în fiu (vezi
Exod 10,2; 12,26.27; Deuteronom 6,20-25; 32,7). Expresia "zilele de odinioară" ["în zilele lor",
KJV] merge cu gândul înapoi, la vremea intrării în Canaan (vezi Psalm 44,3).

2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei, ai
izgonit popoare, ca să-i extinzi pe ei.
Neamuri. Ebr. gayin, "popoare", aici popoarele Canaanului. În toată subîmpărţirea aceasta se
scoate în evidenţă ideea că biruinţa asupra vrăjmaşului a fost câştigată nu prin tăria lui Israel, ci
prin intervenţia lui Dumnezeu.
Pe ei. Adică pe copiii lui Israel.
Popoare. Adică popoarele Canaanului.
Ca să-i extinzi pe ei. Mai degrabă, "ca să-i eliberezi pe ei", adică pe copiii lui Israel.
Paralelismul dublu poate fi ilustrat de următoarea parafrazare:
Cu mâna Ta, ai izgonit neamurile Canaanului
Şi i-ai sădit pe copiii lui Israel;
Ai lovit popoarele Canaanului
Şi ai eliberat pe copiii lui Israel.

3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara, nu braţul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta, braţul
Tău, lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.
Feţei. Cuvântul tradus astfel este redat "Eu însumi" [Prezenţa Mea, KJV; "Faţa Mea" trd. Nitz.;
"Ochiul Meu", trd. G. Galateni] în Exod 33,14.15. Prezenţa lui Dumnezeu era simbolizată prin
stâlpul de nor (Exod 13,21).
Îi iubeai. Sau "aveai mare plăcere de ei".

4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu! Porunceşte dar izbăvirea b(TM; LXX,

Aquila, Siriacă: regele meu / care porunceşti izbăvirea) lui Iacov!
5 Cu Tine ne doborâm duşmanii, cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
Cu Tine. [Prin Tine, KJV]. Biruinţa e pusă în seama lui Dumnezeu.
Doborâm. Ebr. nagach, folosit pentru împungerea bovinelor cu coarne în Deuteronom 33,17.

6 Nu mă încred în arcul meu, sabia mea nu mă izbăveşte,

7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri, iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de

ruşine!

8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu, Numele Tău îl slăvim pe vecie. Sela

Ne lăudăm. Sau, "preamărim". Dumnezeu este unicul motiv de laudă. Compară cu Isaia 25,1-4.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

9 Totuşi Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit, nu mai ieşi cu oştile noastre.

Totuşi. Un puternic contrast între victoria de demult a lui Israel sub mâna puternică a lui
Dumnezeu şi soarta tristă a naţiunii din prezent. Psalmistul foloseşte limbajul netehnic al
scriitorilor Bibliei, care atât de des Îl descriu pe Dumnezeu ca făcând lucrurile acelea care nu
împiedică să fie făcute (vezi la 2 Cronici 18,18). Există un sens în care o astfel de descriere este
corectă, dar limbajul trebuie să fie înţeles în lumina revelaţiei generale a inspiraţiei. Suferinţa şi
moartea au pătruns în lumea aceasta ca urmare a păcatului, iar vina pentru prezenţa lor trebuie

~ 146 ~
pusă pe seama lui Satana, nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu "a semănat o sămânţă bună în ţarina
Lui", dar "a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu" (Matei 13,24.25).
Există un sens, în care uneori Dumnezeu este răspunzător în mod mai direct pentru nenorocire.
Într-o lume în care există răul pare esenţial ca păcatul să aducă pedeapsă, astfel încât pornirile rele
ale inimii omului să poată fi înfrânate. Astfel, Dumnezeu a rânduit pedeapsa civilă pentru
persoanele individuale şi a hotărât ca nelegiuirile poporului să cadă asupra poporului (vezi la
2 Cronici 22,8). Nenorocirile lui Israel făceau parte fie din categoria aceasta, în care caz nu erau pe
nedrept, fie din categoria generală a suferinţelor cu care vrăjmaşul hărţuieşte familia omenească.
Într-un asemenea caz, Dumnezeu nu ar trebui să fie considerat răspunzător pentru ele. Cel în cauză
poate că nu întotdeauna va fi capabil să determine cauza suferinţei sale. În timp ce caută un
răspuns el ar trebui să fie atent să nu-L învinovăţească pe Dumnezeu în chip "necuvincios" (Iov
1,22).
Ne-ai respins. Compară cu Psalm 43,2.

10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului, astfel că cei ce ne urăsc ne

jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere, ne împrăştii printre neamuri.
Oi la tăiere[Oi de mâncat-trad. Cornilescu]. Literal, "oi de hrană", adică oi menite să fie
măcelărite pentru a servi ca hrană (vezi v. 22).
Neamuri. [Naţiuni, KJV]. Vezi la v. 2.

12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.
Pe un preţ de nimic. Literal, "pe ne-bogăţii". Era ca şi cum Israel fusese lepădat, ca şi cum n-ar fi
avut nici o valoare.
Nu câştigi nimic prin vânzarea lui[Nu-l socoteşti de mare preţ-trad. Cornilescu]. Sau "nu ai tras
nici un câştig din preţul de vânzare a lor" (RSV).

13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri, de ocara şi de dispreţul celor ce ne

înconjoară.
Batjocura. Compară cu Psalm 39,8.

14 Ne faci de pomină printre neamuri, pricină de clătinare din cap printre popoare.
De pomină. Ebr. mashal, un cuvânt cu mai multe sensuri, "parabolă", "proverb", "o cuvântare
profetică simbolică" sau "un cântec de satiră", ca aici şi în Deuteronom 28,37 şi 1 Regi 9,7.

15 Toată ziua ocara îmi stă înainte şi ruşinea îmi acoperă faţa,
Ocara. [Confuzie, KJV]. Sau, "insultă".
Îmi acoperă faţa. Compară cu Psalm 69,7.

16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului, la vederea duşmanului şi a

răzbunătorului.

La glasul. Sau "din cauza glasului".

La vederea. Versetul acesta încheie descrierea făcută de psalmist stării neajutorate a naţiunii
Israel.

17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar c(Sau: deşi) noi nu Te-am uitat şi nu
am călcat legământul Tău.

~ 147 ~
 Dar noi nu Te-am uitat. Psalmistul susţine că motivul necazurilor lui Israel nu poate fi legat de
părăsirea lui Dumnezeu; că deşi rămăsese credincioasă, ea fusese pedepsită.
Legământul Tău. E dificil de înţeles cum putea psalmistul să susţină că Israel rămăsese
credincios, când acesta se lepădase continuu de Dumnezeu. Poate că el vrea să spună că deşi
indivizii - chiar o majoritate dintre ei - călcaseră legământul, totuşi, ca naţiune, Israel nu-L
tăgăduise în mod oficial pe Dumnezeu. Sau, poate cuprins de adânca lui durere, el vorbeşte
folosind hiperbola, aşa cum este obiceiul în Răsărit.

18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.

19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor şi ne-ai acoperit cu umbră

deasă.

Şacalilor. [Balauri, KJV]. Ebr. tannim, "şacali"; a nu se confunda cu tannin, "monstru marin"
(Genesa 1,21; Psalm 148,7) sau "şarpe" (Exod 7,9.10). "Locuinţa şacalilor" înseamnă un loc
sălbatic, pustiu, pe unde mişună astfel de creaturi. Psalmistul spune că naţiunea ebraică a fost
jefuită şi devenise un loc potrivit în care să locuiască fiarele sălbatice (vezi Ieremia 9,11; 10,22).
Aceasta este o hiperbolă impresionantă.
Umbră deasă[Umbra morţii-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 23,4; vezi şi Iov 3,5.

20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins palmele spre

vreun dumnezeu străin,

Am fi întins palmele. Compară cu 1 Regi 8,22; 2 Cronici 6,12.13.

21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta? Doar El cunoaşte toate tainele inimii.

Cunoaşte. Dacă lucrul acesta ar fi adevărat, Dumnezeu ar şti. Acesta este un apel solemn la
atotştiinţa lui Dumnezeu.
Inimii. Vezi Evrei 4,12.

22 Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru
tăiere.

Din pricina Ta. Psalmistul pretinde că suferinţele nu erau din cauză că poporul călcase
legământul, ci pentru că ei erau poporul lui Dumnezeu. Pavel citează versetul acesta pentru a
descrie suferinţele creştinului (vezi Romani 8,36).
23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne? Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!

Scoală-te. Compară Psalm 3,7; 7,6; 35,23; 78,65. Pare că Dumnezeu părăsise cu totul pe Israel.
Acum psalmistul începe să-L roage. Un tablou mai corespunzător despre purtarea de grijă al lui
Dumnezeu faţă de Israel se găseşte în Psalm 121.

24 De ce Îţi ascunzi faţa, de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?

De ce Îţi ascunzi Faţa? Compară cu Psalm 13,1.

25 Sufletul nostru este smerit până la ţărână, pântecele ne este lipit de pământ!

~ 148 ~
 Sufletul nostru este. Sau, "noi suntem" (vezi la Psalm 16,10). Versetul acesta arată o suferinţă şi o
descurajare ajunse la extrem.

26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru! Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!

Din pricina îndurării Tale. Sau "pentru iubirea Ta" (vezi la Psalm 36,7). În ciuda disperării acute
cu privire la soarta înjositoare a naţiunii, psalmistul nu renunţă la credinţa în iubirea lui
Dumnezeu. Necazul său era datorat incapacităţii sale de a înţelege căile lui Dumnezeu. Tăria lui
stă în siguranţa iubirii nesecate a lui Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White: 4-7PP 716.

Capitolul 45
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii”. Al korahiţilor. Un maschil
a(Vezi Ps. 32). Un cântec de dragoste.

1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă. Eu zic: „Îmi dedic versurile
regelui!” Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!

INTRODUCERE. - Psalmul 45 este un imn de căsătorie, care celebrează căsătoria unui rege cu o
prinţesă. Unii comentatori înclină să accepte ideea că psalmul este în întregime mesianic. Nu poate
fi pus la îndoială faptul că unele părţi dintre ele sunt mesianice. Versetele 6 şi 7 sunt citate în Evrei

~ 149 ~
1,8.9 drept cuvinte ale lui Dumnezeu Tatăl adresate către Fiul Său. Versetul 2 a fost declarat de
asemenea mesianic: "frumuseţea dumnezeiască a caracterului lui Hristos... despre care spunea
David, văzându-L în viziune profetică: ‚Tu eşti cel mai frumos dintre oameni' " (MB 79).
Afirmaţia aceasta scoate totodată în evidenţă faptul că David este autorul psalmului. Întrucât
prezicerea mesianică este atât de des amestecată cu descrieri cu caracter locală, adesea e imposibil
de a defini hotarele dintre o aplicaţie viitoare şi una locală dată pasajului. Un drum sigur este acela
de a lua ca mesianice numai acele pasaje pe care inspiraţia le declară în mod clar că o astfel de
natură. Alte pasaje, cu toate că ar părea să aibă o aplicaţie mesianică, trebuie interpretate în primul
rând în cadrul lor local şi socotite a fi numai ipotetic mesianice.
După introducerea din primul verset, poetul inspirat se adresează mirelui (v. 2-9) şi apoi miresei
(v. 10-17); ultimele două versete alcătuiesc o binecuvântare asupra unirii celor doi. Cu privire la
preambul vezi p. 617, 627, 628.
Îmi clocotesc. Ebr. rachash, un cuvânt care apare numai aici în VT. În ebraica post-biblică
înseamnă "a fi în mişcare". O atare definiţie corespunde contextului prezent. David este atât de
însufleţit de minunăţia şi de frumuseţea vedeniei sale (vezi MB 75), încât trebuie să o exprime în
cuvinte. Predica care impresionează sufletul, asemenea poeziei valoroase, vine dintr-un suflet care
este impresionat (Matei 12,34).
Limba. David doreşte ca limbajul său să fie al unui scriitor iscusit - caldă, liberă, din care se
revarsă emoţii.
Pana. Ebr. 'eţ, "stylus",un instrument de scris folosit pentru a săpa litera în piatră(vezi Iov 19,24).
Această prezentare oficială neobişnuită acordă solemnitate şi importanţă temei poemului.

2 Eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este revărsat pe buzele tale, de aceea te-a
binecuvântat Dumnezeu pe vecie.

Cel mai frumos dintre oameni. [Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor, KJV]. David descrie
viziunea sa profetică despre Isus, strălucirea slavei Tatălui (MB 79). Faptul că iudeii acordau
importanţă mesianică acestui verset se vede dintr-o parafrază aramaică: "Frumuseţea Ta,
Împăratule Mesia, este mai mare decât aceea a fiilor oamenilor". În v. 2-9 împăratul este descris ca
om, războinic, cârmuitor şi în cele din urmă ca mire în ziua nunţii.
Harul. După menţionarea frumuseţii fizice a împăratului, David atrage atenţia asupra vorbirii lui
alese (vezi Cântarea Cântărilor 5,16; Isaia 50,4; Matei 7,29; 13,54; Luca 2,47; Luca 4,22).
De aceea. Darurile frumuseţii şi ale elocvenţei sunt privite ca dovadă a unei deosebite
binecuvântări a lui Dumnezeu.

3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule, splendoarea şi măreţia ta!

Încinge-ţi sabia. Împăratul este nu numai frumos la făptură şi ales la vorbire; el e şi puternic în
luptă. Poetul prezice că va avea biruinţă când va porni la război. S-a sugerat că ceremonia întăririi
cavalerilor are ca bază cuvintele acestea.
4 În măreţia ta, călăreşte biruitor pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii!
Dreapta ta să facă minuni de vitejie!
Smereniei[Blândeţea-trad. Cornilescu;Smerenia ,KJV ]. Împărăţia urma să fie întemeiată nu pe
mândrie şi aroganţă, ci pe smerenie, blândeţe, bunătate.

5 Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui şi popoarele să cadă

sub picioarele tale! b(Sensul versetului în ebraică este nesigur)
Săgeţile tale. Versetul acesta este o prezentare dramatică de idei, care poate fi tradus mai bine
astfel: "Săgeţile tale sunt ascuţite - popoarele cad sub tine - [săgeţile se înfig] în inima vrăjmaşilor
împăratului". Tabloul este al unei biruinţe depline.

~ 150 ~
6 Tronul Tău, Dumnezeule c(Psalmul este unul mesianic, care Îi este aplicat în Noul
Testament lui Isus Cristos; însă în contextul său istoric, psalmul se referă la regele
din dinastia davidică, care domneşte în Numele lui Dumnezeu), este pentru veci de
veci, iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
Tronul Tău, Dumnezeule. Expresia aceasta este redată felurit în diferite versiuni şi note.
Următoarele sunt tipice: "Tronul Tău este tronul lui Dumnezeu", "Tronul tău, dat de Dumnezeu",
"Tronul tău dumnezeiesc". Traducerile acestea erau se pare o încercare, făcută de cei care credeau
că este vorba de o nuntă pământească, de a găsi o traducere care să fie în armonie cu ideea aceasta.
O înţelegere corectă a principiilor interpretării profetice a Vechiului Testament (vezi introducerea
la Psalmul 45; vezi şi la Deuteronom 18,15) îngăduie o aplicaţie imediată şi locală a psalmului,
precum şi o aplicaţie viitoare a unor anumite părţi, certificate de inspiraţie că au o astfel de
aplicaţie. În lumina acestor consideraţii, nu e necesar să ne depărtăm de traducerea simplă şi cât se
poate de naturală a ebraicei care se găseşte în KJV şi în versiunile vechi. Pentru o mai bună tratare
a problemei traducerii acestui verset, vezi probleme de traducere a Bibliei, p. 148-150.
Versetele 6 şi 7 sunt citate în Evrei 1,8.9 pentru a arăta că Mesia este înălţat mai presus de îngeri
(vezi introducerea la Psalm 45).
Pentru veci. Domnia lui Mesia nu va avea sfârşit (vezi Apocalipsa 11,15).
Un sceptru al dreptăţii[Un toiag de dreptate-trad. Cornilescu]. Literal, "un toiag al dreptăţii".

7 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-

a uns cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.
Dumnezeule, Dumnezeul Tău. [Dumnezeu, Dumnezeul Tău, KJV]. Dumnezeu Tatăl L-a uns pe
Hristos, Fiul. E posibil să se traducă astfel expresia: "Dumnezeul, Dumnezeul Tău", în care caz
este continuată adresarea directă către Hristos Fiul (ca în v. 6), Dumnezeu Tatăl fiind considerat
Dumnezeul Lui.
Uns. Ebr. mashach, rădăcina cuvântului "Mesia"(vezi la Exod 29,7; Numeri 3,3).

8 Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu mir, aloe şi casia. În palate de fildeş,
instrumentele cu coarde te înveselesc.
Toate veşmintele. Expresia zice literal, "smirna şi aloia şi casia, toate veşmintele tale".
Veşmintele lui sunt atât de îmbibate cu parfumuri, încât acestea par să fie înseşi veşmintele lui.
Mir[Smirna-trad. Cornilescu]. O răşină plăcut mirositoare produsă de un copac ce creşte în
Arabia (vezi Genesa 43,11; Estera 2,12; Cântarea cântărilor 4,6; Matei 2,11; Ioan 19,39).
Aloe. O substanţă plăcut mirositoare produsă prin arderea unui lemn aromatic din India şi Ceylon
(vezi Proverbe 7,17; Cântarea cântărilor 4,14). A nu se confunda cu medicamentul amar modern
numit aloe.
Casia. O scoarţă de copac asemănătoare cu scorţişoara, dar mai puţin aromată, produsă în India.
Palate de fildeş. Palate împodobite cu fildeş, precum celebrul palat al lui Ahab din Samaria (vezi
la 1 Regi 22, 39; cf. Amos 3,15).
Instrumentele cu coarde te înveselesc. [Pe unde te-au înveselit, KJV]. "Pe unde", ebr. minni,
arhaic de la min, care înseamnă "de la" sau "de unde". O uşoară schimbare în minnim dă
traducerea: "instrumente cu coarde" (vezi RSV; cf. Psalm 150, 4). Versiunile vechi sprijină redarea
textului ebraic.

9 Fiice de regi îţi sunt ţiitoare d(Lit.: fac parte din suita ta; Siriacă: O fiică de rege
face parte din suita sa), regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de
Ofir.
Fiice de regi. Întrucât scena de căsătorie se desfăşoară în bogăţia excesivă a curţii regale, e
potrivit ca persoanele care servesc să fie femei din neam regesc.

~ 151 ~
 La dreapta ta. Locul de onoare (vezi 1 Regi 2,19).
În aur de Ofir. În haine brodate sau împodobită cu aurul cel mai fin. Despre localizarea Ofirului,
vezi la 1 Regi 9,28; cf. Iov 28,16.

10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea! Uită-ţi poporul şi casa părintească!

Ascultă. Psalmistul se adresează acum miresei, prezentată în v.9, sfătuind-o să ia bine seama la
noua legătură în care e gata să intre.
Uită. De fapt mireasa primeşte următorul sfat: " Nu tânji după propriul tău cămin, nu compara pe
cel nou cu cel vechi, nu încerca să aduci idei străine în noul tău mediu înconjurător; rupe toate
prieteniile care s-ar interpune între tine şi soţul tău". O frumoasă pildă de loialitate faţă de cineva
se găseşte în istoria lui Rut şi a lui Naomi (vezi Rut 1,16-18).

11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta. Pentru că îţi este domn, adu-i
închinarea ta!
Tânji. Devotamentul faţă de soţul ei va spori farmecele ei în ochii lui. Afecţiunea sinceră îi uneşte
pe soţii.
Îţi este domn. Sara se adresa lui Avraam numindu-l "domnul meu" (vezi la Genesa 18,12; cf.
1 Petru 3,6).
Închinarea. Ebr. shachah, literal, "a se pleca", o acţiune săvârşită atât înaintea oamenilor, cât şi
înaintea lui Dumnezeu (Genesa 27,29; 33,7; 1 Samuel 25,23; etc.).

12 Fiica Tirului e(Sau: Tirienii; sau: Prinţesa din Tir) va veni cu daruri; oameni
bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.
Fiica Tirului. Persoane bogate sau de neam ales vor aduce daruri de nuntă, considerând un
privilegiu să onoreze astfel căsătoria. Compară cu expresia "fiica Sionului" (Isaia 1,8). Pe vremea
psalmistului, Tirul era probabil cel mai bogat oraş comercial cunoscut iudeilor. Despre bogăţia
Tirului, vezi Isaia 23,1-8; Ezechiel 26,27).

13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului; veşmântul ei este ţesut cu
fir de aur.
Fiica regelui. Mireasa, fiica unui alt împărat (vezi v. 9).
Înăuntrul. Referindu-se aici nu la slava frumuseţii inimii, ci la mireasă, aşa cum este ea îmbrăcată
pentru nuntă, în propria ei locuinţă înainte de a merge să-l întâlnească pe mire.
Ţesut cu fir de cu aur. Vezi la v. 9.

14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui; este însoţită de fecioare, care sunt
aduse înaintea ta. f(Cele mai multe mss TM; 2 mss TM: fecioarele, însoţitoarele ei,
o urmează / fiind aduse înaintea ei.)

Haine brodate[Haine cusute la gherghef-trad. Cornilescu]. Ebr. riqamoth, considerat că se referă

acum la un material în multe culori, precum hainele pestriţe (vezi Judecători 5,30; Ezechiel 16,10).
Fecioare[Fete-trad. Cornilescu;Fecioare, KJV]. Însoţitoarele ei la nuntă.

15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie, iar ele intră în palatul regelui.

Aduse cu bucurie. Alaiul miresei vine să-l întâmpine pe mire şi pentru a fi condus în palatul
împăratului. Cu versetul acesta se încheie adresarea către mireasă.

16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.

~ 152 ~
 Fiii tăi. Urmaşii împăratului vor ocupa locuri de frunte. Slava împărăţiei viitoare va înlocui pe
cea a celei anterioare. Versetele 16 şi 17 sunt o binecuvântare de încheiere a căsătoriei regale,
adresată regelui.

17 Îţi voi aminti numele din neam în neam; de aceea te vor lăuda popoarele în veci
de veci.

Îţi voi aminti. Cuvintele acestui verset pot fi înţelese ca descriind laudele cuvenite lui Dumnezeu
(vezi MH 101).
Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Comentarii Ellen G. White:

1�
�
Ev 172
2�
COL 336; CT 240; MB 79
17�
MH 101

Capitolul 46
Pentru dirijor. Al korahiţilor. De cântat în alamot a(Indicaţie
muzicală necunoscută.). Un cântec.

1 Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor Care nu lipseşte niciodată în

necaz!

INTRODUCERE. - Psalmul 46 a fost numit Psalmul lui Luther, deoarece marele reformator, care
avea obiceiul să-l cânte în vreme de necaz, l-a parafrazat în imnul său: "Cetate tare-i Dumnezeu".
Psalmul este un imn măreţ având ca temă faptul că, în mijlocul frământării popoarelor, poporul lui
Dumnezeu e în siguranţă. Pentru a exprima tema aceasta, atât de potrivită pentru zilele de pe urmă,
psalmistul a ales o formă de vers neobişnuit de regulată pentru poezia ebraică. Trei strofe perfect
egale ca lungime, cu refren şi oprire corespunzător plasate, prezintă tablouri care cuprind contraste
izbitoare: valuri muginde, munţi care se zguduie şi un râu liniştit; naţiuni care se frământă şi

~ 153 ~
pământul care se topeşte la glasul Domnului; pustiirea războiului şi Dumnezeu care guvernează
liniştit peste naţiuni. După o biruinţă deosebită în zilele lui Iosafat, israeliţii au cântat imnul acesta
(vezi PK 201-203). Psalmii 46, 47 şi 48 sunt foarte asemănători în idei şi au probabil acelaşi
fundal istoric. Faptul că David a fost autorul Psalmului 46 se poate deduce din PK 203.
Se spue că Oliver Cromwell a cerut poporului să cânte psalmul acesta zicând: "Acesta este un
psalm neasemuit pentru creştin. Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor în necaz cât se
poate de prezent. Chiar dacă papa, spaniolii şi diavolul s-ar ridica împotriva noastră, totuşi în
numele Domnului îi vom distruge. Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este scăparea
noastră". Psalmul 46 a fost cântat la Paris de revoluţionarii din 1848, în India, de englezii încolţiţi
în revolta de la Sepoy. Ar putea prea bine să fie imnul poporului lui Dumnezeu în timpul
primejdiilor mari ale zilelor din urmă. Compară cu imnul lui W.I. Kirkpatrik, "În Domnul găsesc
adăpost", nr. 78 din Imnuri creştine (ediţia veche).
Cu privire la preambul vezi p. 617, 621.
Ajutor Care nu lipseşte. Expresia întreagă sună literal: "un ajutor în necaz El a găsit cu
prisosinţă". Întrucât Dumnezeu a arătat mereu că este dispus să ajute, oricine se poate încrede în El
în strâmtorări îngrozitoare.
Versetele 1-3 constituie strofa întâi, care zugrăveşte siguranţa poporului lui Dumnezeu chiar şi
când se zguduie temeliile pământului.

2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar clătina pământul şi s-ar zgudui munţii în
inima mărilor,

De aceea. Adică în vederea celor spuse de David în v.1.

Convulsiunile naturii, cutremurul care aruncă munţii în mare, vuietul valurilor, mareele
fenomenele acestea, precum şi orice tulburări şi revoluţii în lumea politică nu au de ce să-l
clintească pe cel care se încrede în Dumnezeu. Orice s-ar întâmpla, Dumnezeu este un adăpost
încercat.

3 chiar dacă i-ar vui şi i-ar fierbe apele şi s-ar ridica până acolo, încât să se
cutremure munţii! Sela

Sela. [Selah, KJV]. Cuvântul marchează aici sfârşitul primei strofe. Despre posibila semnificaţie
a selah-ului, vezi p. 629.

4 Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Locul Sfânt al
locuinţelor Celui Preaînalt.
Un râu. O imagine frumoasă a ocrotirii lui Dumnezeu. El reprezintă o stare de siguranţă calmă, în
contrast puternic cu oceanul sălbatic din v. 3. A doua strofă (v. 4-7) zugrăveşte pacea cetăţii lui
Dumnezeu în timp ce tot ce este în afara zidurilor ei e în frământare.
Izvoare. Descriind probabil canale care pornesc de la râu pentru a iriga grădinile şi a aproviziona
locuinţele. Ocrotirea lui Dumnezeu e revărsată din belşug prin nenumărate canale. O cetate bine
aprovizionată cu apă e tabloul pe care l-au prezentat profeţii despre ce ar fi putut fi Ierusalimul
(Ezechiel 47,1-5; Ioel 3,18; Zaharia 14,8). Noul Ierusalim va avea un râu al vieţii
(Apocalipsa 22,1).
Cetatea lui Dumnezeu. Ierusalimul, locul unde se spune că locuieşte Dumnezeu (vezi
Psalm 48,1).
Locuinţelor. Pe vremea lui David chivotul, simbolul prezenţei lui Dumnezeu, era adăpostit într-o
locuinţă temporară (2 Cronici 1,3.4.).

5 Câtă vreme este Dumnezeu în mijlocul ei, nu se clatină; Dumnezeu îi vine în

ajutor la fiecare revărsat al zorilor.
~ 154 ~
 În mijlocul. Dumnezeu, ca ajutor şi protector, e reprezentat ca fiind în mijlocul cetăţii (vezi
Isaia 12,6).
Nu se clatină. Vezi Psalm 15, 5; 16,8.
Revărsat al zorilor. Literal, "la ivirea zorilor", atunci când se arată dimineaţa (vezi Exod 14,24;
Plângeri 3,22.23).

6 Neamurile strigă, regatele se clatină, la glasul Lui chiar şi pământul se topeşte.

Neamurile. Sau "naţiunile".
Pământul se topeşte. Limbaj deosebit de plastic, arătând în mod simbolic puterea absolută a lui
Dumnezeu. Succesiunea de propoziţii scurte, fără conjuncţii (figura de stil retorică numită
asindet), conferă descrierii o forţă înnoită.

7 DOMNUL Oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră! Sela
Domnul Oştirilor. Vezi la Psalm 24,10. Versetul 7 este refrenul celei de-a doua strofe (vezi v.11).
Refrenul exprimă nota dominantă a psalmului.
Este cu noi. Compară cu Psalm 23,4.
Întăritura[Turn de scăpare-trad. Cornilescu]. Sau "o înălţime sigură", "o ascunzătoare". Verbul de
la care derivă substantivul ebraic este folosit în Psalm 20:1:"să te ocrotească Numele Dumnezeului
lui Iacov" [să te aşeze pe un loc înalt]".
Sela. [Selah, KJV]. Vezi v. 3.
Mângâiat de acest verset, John Wesley a întâmpinat plin de curaj apropierea morţii. El l-a citit în
noaptea dinaintea morţii sale şi a fost auzit repetând făgăduinţa lui în tot cursul orelor nopţii.
Tăria noastră nu e în noi înşine, nici în alianţa cu puterea lumească, ci în Dumnezeu. Calvin
spunea: "Ca oamenii credincioşi să poată înţelege că, fără nici un ajutor din partea lumii, doar
harul lui Dumnezeu le era îndestulător... De aceea, chiar dacă ajutorul lui Dumnezeu ar fi pentru
noi doar un izvoraş plăpând, noi ne-am bucura de o linişte mai profundă decât dacă toată puterea
lumii ar fi adunată deodată în ajutorul nostru".

8 Veniţi şi priviţi lucrările DOMNULUI, prin care El a pustiit pământul!

Veniţi şi priviţi. Strofa a treia (v. 8-11) descrie puterea lui Dumnezeu manifestată prin controlul
Lui asupra puternicelor mişcări ale naţiunilor şi ridicarea Lui calmă mai presus de ele.
9 El opreşte războaiele până la capătul lumii, zdrobeşte arcul, rupe lancea şi arde în
foc carele b(Sau: scuturile).

Opreşte războaiele[A pus capăt războaielor-trad. Cornilescu]. Forma ebraică denotă acţiune
neîntreruptă.
Carele. Ebr. 'agaloth, nu cuvântul obişnuit pentru carele de război. El reprezintă mai degrabă
"care de transport" (vezi Genesa 45,19; 46,5; 1 Samuel 6,7). Versetul prezintă tabloul unui câmp
de luptă presărat cu arme frânte şi cu vehicule arse. Victoria e totală.

10 „Opriţi-vă şi recunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, că sunt înălţat peste neamuri, că

sunt înălţat peste pământ!”

Opriţi-vă. Literal, "lăsaţi să fie", "renunţaţi", "încetaţi". Dumnezeu Însuşi rosteşte aceste sublime
cuvinte. Prima parte a acestui verset a fost astfel parafrazată: "Tăceţi! Încetaţi gălăgia şi înţelegeţi
că Eu sunt Dumnezeu". Noi vorbim prea mult şi ascultăm prea puţin. Ne lipseşte echilibrul şi
stabilitatea creştină din cauză că suntem mereu ocupaţi. Moise a petrecut 40 de ani în ţinutul
Madian (Fapte 7,29.30), Pavel, 3 ani în deşert (Galateni 1,17.18; AA 125-128) şi Isus, 40 de zile în
pustie (Matei 4,1.2.) ca pregătire pentru răspunderile chemării divine.

~ 155 ~
 Recunoaşteţi. Oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu fiind atent la acţiunile Lui.
Sunt înălţat[Eu stăpânesc-trad. Cornilescu;Voi fi înălţat, KJV]. Tema Psalmului 47.

11 DOMNUL Oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră! Sela

Domnul Oştirilor. Versetul 11 este refrenul strofei a treia (vezi la v. 7).

Sela. [Selah, KJV]. Vezi la v. 3.
Psalmul 46 va aduce o mângâiere specială poporului lui Dumnezeu în vreme de necazului (vezi
GC 639). În ceasul acela groaznic, când un cutremur puternic, aşa cum n-a fost niciodată, va
zgudui pământul; când soarele, luna şi stelele îşi vor părăsi traiectoriile; când munţii se vor clătina
ca trestia, iar stâncile vor fi împrăştiate pretutindeni; când marea se va ridica furioasă şi întreaga
faţă a pământului va fi crăpată; când munţi se vor afunda şi insule vor dispărea (Matei 24,29.30;
Luca 21,25.26; GC 637; EW 34, 41), sfinţii vor găsi adăpost în Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White:

1AH 186; CH 286; EW 105; Ev 306; FE 248; LS 176, 249, 265; MH 268; ML 317; MYP 87; PK
203, 211, 340; SR 102, 127; 4T 616; 5T 34, 195, 215, 315; 7T 86, 126, 213;1.2�;Ed 165; LS 258;
1-3�;GC 639;2�;�;9T 96;2.3�;TM 446;4�;�;EW 39; 6T 366; 8T 27;4-7�;Ed 165;7�;�;
ML 290; 4T 286;9-11�;PK 203;10�;�;DA 363; Ed 260; FE 441; MH 58; ML 149; LS 253;
TM 282, 516; 1T 111; 8T 279 .

Capitolul 47
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.

1 Bateţi din palme, toate popoarele! Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!

INTRODUCERE. - Psalmul 47 este un imn vesel de laudă la adresa lui Iehova, care este înălţat
ca Dumnezeu nu numai al lui Israel, ci şi al tuturor naţiunilor pământului. Poate fi considerat o
dezvoltare a temei din Psalm 46,10; Psalmii 46, 47 şi 48 sunt strâns înrudiţi între ei. Ca imn pentru
serviciul public de închinare, Psalmul 47 era cântat probabil sub formă de dialog, de două coruri,
unul cântând v. 1.2 şi 5.6, iar celălalt răspunzându-i alternativ prin v.4 şi 7.8, ambele uninduse
pentru a cânta v. 9. Acest psalm triumfător este citit în serviciul sinagogii moderne de Anul Nou,
înainte de a suna din shophar (cornul de berbec). În acea zi, stăpânirea universală a lui Iehova este
evidenţiată în cadrul închinării.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
Strigaţi de bucurie[Strigăte de bucurie-trad. Cornilescu;Glas de triumf, KJV]. Vezi
2 Samuel 6,15; 1 Cronici 15,28. Psalmistului nu i se par exagerate manifestări precum bătutul din
palme şi strigătul de bucurie pentru a exprima lauda care I se cuvine lui Dumnezeu (vezi
Psalm 148, 149, 150).

~ 156 ~
2 Cât de înfricoşător este DOMNUL Preaînalt, Împăratul cel Mare al întregului
pământ!
Înfricoşător[Înfricoşat-trad. Cornilescu]. Sau "demn de respectat". Dumnezeu este vrednic să
primească veneraţia noastră profundă.
Domnul. Ebr. YAHWEH( vezi vol.1, p. 171.172).
Întregului pământ. Vezi Psalm 46,10; Maleahi 1,14.

3 El ne supune popoarele şi pune sub picioarele noastre neamurile.

4 El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care l-a iubit. Sela
Slava lui Iacov. Sau "mândria lui Iacov", adică ţara Canaan, o ţară a frumuseţii şi a rodniciei.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629. Cuvântul se găseşte la o răspântie de idei: v. 1-4 exprimă
nădejdea psalmistului; v. 5-9 zugrăvesc împlinirea acelei nădejdi.

5 Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă, DOMNUL s-a înălţat în

sunet de corn.
Dumnezeu s-a înălţat. O imagine a lui Dumnezeu care Se reîntoarce în locuinţa Sa, după ce a
coborât să împlinească una din faptele Sale minunate.

6 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!

Cântaţi. Ebr. zamar, rădăcina lui mizmor, "psalm" (vezi p. 627). De notat forţa imprimată de
repetarea de 4 ori a expresiei.

7 Dumnezeu este împăratul întregului pământ: cântaţi-I un maschil a(Vezi Ps. 32

Titlu)!
Împăratul întregului pământ. Vezi v. 2; Psalm 46,10. Aceasta este tema psalmului.
Maschil[Înţeleaptă-trad. Cornilescu;Cu înţelegere ,KJV]. Ebr. maśkil, un cuvânt cu înţeles
nesigur (vezi p. 628). Întrucât termenul acesta apare în preambulul câtorva de psalmi (32, 42, 44,
etc.), probabil ca o denumire tehnică a unor astfel de psalmi, expresia ar trebui probabil tradusă:
"cântaţi un maschil" (vezi RSV, "cântaţi laude cu un psalm").
8 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!

9 Nobilii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam, căci

ale lui Dumnezeu sunt scuturile b(Sau: regii) pământului! El este preaînălţat!

Nobilii[Domnitorii-trad. Cornilescu]. Fie prinţii lui Israel, fie ai altor naţiuni.

Cu poporul. Cuvântul "cu" ["chiar", KJV] este adăugat. RV adaugă "a fi", iar RSV, "ca", ambele
redări susţinând ideea că poporul altor naţiuni se va uni cu poporul Dumnezeului lui Avraam. Cei
care se vor alătura poporului Domnului sunt priviţi ca fii ai lui Avraam (vezi Genesa 17,4;
Romani 4,13-18; Galateni 3,7).
Ideile din v.8 şi 9 sunt dezvoltate în Psalm 97 şi 99.
Scuturile. Probabil aici un simbol al domnitorilor ca apărători (vezi Osea 4,18, unde cuvântul
pentru "conducători" este, literal, "scuturi"). LXX spune "puternici" în loc de "scuturi", în mod
evident dintr-un alt cuvânt ebraic. Aceia care conduc sunt sub conducerea lui Iehova.
Întrucât ebraicul magen, "scut", mai înseamnă şi "mijlocire", "petiţie" (vezi la Psalm 7,10),
pasajul poate că ar trebui să fie redat astfel: "Către Dumnezeu merg cererile pământului; el este
înălţat foarte".
Preaînălţat[Mai înalt-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 46,10. Tema psalmului este repetată în
propoziţia finală.
~ 157 ~
 Comentarii Ellen G. White:

9�
ML 291

Capitolul 48
Un cântec. Un psalm al korahiţilor.

1 Mare este DOMNUL şi foarte vrednic de laudă, în cetatea Dumnezeului nostru, pe

muntele Lui cel sfânt!
INTRODUCERE. - Ca şi Psalmii 46 şi 47, Psalmul 48 este o cântare de eliberare, menit să fie
folosit probabil la serviciul de închinare de la Templu. El laudă purtarea de grijă a lui Iehova faţă
de Ierusalim şi eliberarea poporului Său din mâna vrăjmaşului. Psalmul 48 este unul dintre
poemele cele mai vesele ale lui David (vezi PK 203). El a fost cântat de oştirile lui Iosafat după o
biruinţă însemnată (vezi PK 201-203).
Cu privire la preambul vezi p. 617, 627.
Mare. David începe aducând laudă lui Iehova, care S-a dovedit un eliberator dintr-o mare
primejdie (v. 4-8).
Cetatea. Ierusalimul (vezi Psalm 46,4; 48,8).
Muntele. Muntele Sion (vezi Psalm 2,6; 68,16; vezi la Psalm 18,2).

2 Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, ca înălţimile Ţafon a(Munte sacru

~ 158 ~
în Aram (Siria) unde se credea că îşi are locuinţa zeul suprem al canaaniţilor, Baal;
sau: ca înălţimile din nord), aşa este muntele Sionului, cetatea b(Sau: pământ. /
Muntele Sionului, la nord / de cetatea Marelui Împărat; ţafon înseamnă şi nord)
marelui Împărat!
Frumoasă înălţime. [Frumoasă aşezare, KJV]. Mai potrivit, "înălţime". Aşezarea pe un loc înalt a
Ierusalimului, deasupra ţinuturilor dimprejur, este poate lucrul cel mai impresionant al topografiei
lui. Cetatea se află pe crestele cele mai înalte din ţară. Poziţia lui înălţată făcuseră probabil pe
năvălitori să se teamă să-l atace (vezi v. 4.5).
Bucuria întregului pământ. O expresie hiperbolică a poetului cu privire la respectul lui patriotic
pentru capitala naţiunii sale (vezi Psalm 50,2; Plângeri 2,15).
[În partea de miazănoapte-trad. Cornilescu]. Sensul exact al acestei expresii nu e cu totul clar,
deşi explicaţia următoare pare rezonabilă. La origine, muntele Sion reprezenta doar partea cetăţii
cucerite de la iebusiţi (2 Cronici 5,2; cf. 2 Samuel 5,7). Muntele Moria se află la nord de muntele
Sion, şi pe acest munte din nord au fost înălţate mai târziu Templul şi Palatul lui Solomon
(2 Cronici 3,1; cf. 1 Regi 8,1). Din punct de vedere geografic, cele două înălţimi alcătuiesc un
singur lanţ. După construirea Templului, întregul lanţ muntos a ajuns să fie cunoscut sub numele
de Sion (vezi Isaia 8,18; Ioel 3,17). Datorită prezenţei sanctuarului şi a palatului pe partea de nord
a lanţului în timpul lui Solomon, partea de nord a devenit zona cea mai importantă a cetăţii. Prin
urmare, prin expresia "partea de miazănoapte" psalmistul poate că a încercat să descrie figurat
sediul conducerii civile şi religioase şi îndeosebi locaşul lui Dumnezeu, aşa cum arată contextul
psalmului. Interpretarea aceasta aruncă lumină şi asupra textului din Isaia 14:13, unde Satana este
reprezentat ca aspirând să stea "la capătul miazănoaptei". A ocupa o asemenea poziţie însemna a
participa la sfaturile lui Dumnezeu şi a avea acces la planurile divine. Aceasta era exact ambiţia lui
Lucifer (vezi PP 37).
Întrucât David a fost autorul Psalmului 48 (vezi introducerea la Psalm 48), orice importanţă pe
care el a dat-o înălţimii nordice Moria a fost o anticipare profetică, sau în caz contrar a compus
psalmul acesta după ce fuseseră terminate planurile detaliate ale Templului, inclusiv determinarea
locului (2 Cronici 3,1).
Cetatea marelui Împărat. Vezi la Psalmul 46,9. Isus citează expresia aceasta ca un titlu dat
Ierusalimului (Matei 5,35).

3 În palatele ei, Dumnezeu se face cunoscut ca fiind întăritura ei.

4 Iată că regii se adunaseră şi înaintaseră cu toţii,
Se adunaseră. Versetele 4 la 6 descriu în mod plastic marşul şi nimicirea grabnică ale unei oştiri
vrăjmaşe. Limbajul este extrem de comprimat. Numărul mic al conjuncţiilor din versetele 4 şi 5
amplifică forţa descrierii (vezi la Psalm 46,6).

5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit, s-au îngrozit şi au fugit.

Au fugit. Vrăjmaşul a privit spre cetatea inexpugnabilă, şi-a dat seama că nu o poate cuceri, a
văzut că propria lui siguranţă era în primejdie şi a fugit cât a putut de repede.

6 Acolo i-a apucat frica, i-a cuprins durerea ca la naştere.

La naştere. Asemănarea aceasta, care indică o durere foarte mare, este frecventă în VT (vezi
Ieremia 4,31; 6,24; Mica 4,9.10).

7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş c(Sau:
corăbiile negustorilor; Tarşiş era probabil cea mai îndepărtată colonie feniciană în
acea vreme, situată în Spania ori Sardinia. De aceea, o „corabie de Tarşiş” era una
solidă, în stare să transporte marfă la distanţe mari).

~ 159 ~
 Corăbiile din Tarşiş. O a doua comparaţie pentru a arăta puterea lui Dumnezeu manifestată în
învălmăşeala şi împrăştierea inamicului. Tarsis este de obicei identificat cu clasicul Tartessus din
sudul Spaniei, la nord de Cadix. Expresia "corăbiile de Tarsis" pare să fi fost folosită pentru orice
corabie capabilă să navigheze la Tartessus, acum pare să fie folosită peste folosit port Tartessus.
Aşa cum o furtună sfărâma aceste vase puternice, tot aşa şi Dumnezeu îl nimiceşte pe vrăjmaş.

8 Ceea ce am auzit, am şi văzut în cetatea DOMNULUI Oştirilor, în cetatea

Dumnezeului nostru: Dumnezeu o întăreşte pe vecie! Sela
Ceea ce am auzit. Părinţii noştri ne-au povestit de minunile izbăvirii din trecut săvârşite de
Dumnezeu. Acum am văzut cu proprii noştri ochi.
Domnului Oştirilor. Vezi la Psalm 24.10.
Cetatea Dumnezeului nostru. Vezi la v. 1; cf. Psalm 46,4.
Dumnezeu o întăreşte. Izbăvirea prezentă e o garanţie a biruinţei viitoare.
Pe vecie. Compară PK 46, 564; DA 577.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim în mijlocul Templului Tău!

Îndurarea[Bunătatea-trad. Cornilescu]. Ebr. chesed, "dragoste divină" (vezi la Psalm 36,7).
Ne gândim. Literal, "am comparat".
Templului Tău. Vezi la Psalm 5,7. Frecventarea casei lui Dumnezeu tinde să ne îndrepte
gândurile spre Dumnezeu.

10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău, tot astfel şi lauda Ta ajunge până la
marginile lumii. Dreapta Ta este plină de dreptate.
Numele Tău. Aşa cum Numele lui Dumnezeu este cunoscut până la marginile pământului, tot atât
de departe trebuie să ajungă şi lauda Lui.

11 Muntele Sionului se bucură şi satele lui Iuda se înveselesc din pricina judecăţilor
Tale.
Muntele Sionului. Vezi la v. 2.
Satele lui Iuda[Fiicele lui Iuda-trad. Cornilescu]. Probabil folosit aici în mod simbolic, cu privire
la cetăţile lui Iuda (vezi Iosua 15,45).

12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l, număraţi-i turnurile!

Înconjuraţi-l. Cu scopul de a cerceta şi a admira cetatea pe care Dumnezeu o scăpase de vrăjmaşi

printr-o uimitoare manifestare a puterii Sale.
Număraţi-i. [Spuneţi, KJV]. Sau "socotiţi-i".

13 Admiraţi-i întăritura, străbateţi-i d(Sensul termenului ebraic este nesigur)

palatele, ca să povestiţi generaţiei următoare!

14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci! El ne va conduce

până la moarte!

Acest Dumnezeu. Dumnezeul care-Şi făcuse sălaşul în cetate şi o apărase împotriva vrăjmaşului.
Până la moarte. Dumnezeu va fi călăuza noastră pe tot parcursul vieţii. El ne va însoţi chiar până
la sfârşit. Dacă creştinul are siguranţa aceasta, nu are de ce să se teamă. Păstorul Îşi va călăuzi
turma până în veşnicie (vezi Psalm 23,6).

~ 160 ~
 Nu se ştie sigur dacă expresia ebraică 'al-muth e redată corect "până la moarte". Cuvântul s-ar
putea să fie un termen muzical (cf. Muth-labben, Psalm 9 preambul; vezi p. 628, 658). LXX zice:
"pururi".

Comentarii Ellen G. White:

1.2PP 539
2�
DA 576; GC 17; PP 637, 731
10.11.14�
PK 203
14�
Ed 165; 3T 458; 8T 278

Capitolul 49
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.

1 Popoare, ascultaţi lucrul acesta! Locuitori ai lumii, luaţi aminte,

INTODUCERE. -Psalmul 49 cuprinde un răspuns la întrebarea: "Pentru ce se pare că bogaţii au

un avantaje în viaţă?" Psalmul ne învaţă că bogăţia nu poate să amâne moartea şi că la moarte
bogaţii sunt aduşi la acelaşi nivel cu săracii. După o introducere de patru versete, acest poem
didactic tratează vremelnicia omului, cu un accent deosebit asupra bogatului lumesc (v. 5-13) şi
apoi asupra mângâierii care poate fi obţinută de pe urma sfârşitului celor drepţi, care este viaţa
veşnică, în contrast cu acela al celor nelegiuiţi (v. 14-20). Psalmul 49 este recitat în familia iudaică
modernă ortodoxă, în săptămâna de doliu care urmează unui deces în familie.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 627.
Popoare. Problema care urmează să fie tratată merită atenţia întregii omeniri. Versetele 1-4
constituie un îndemn introductiv, solemn şi explicit (vezi Deuteronom 32,1; Psalm 50,1; Isaia 1,2;
Mica 1,2).
Lumii. Ebr. cheled, "durata vieţii". Cheled e folosit şi pentru a desemna "lumea" ca fiind
compusă din generaţiile de oameni trecătoare (vezi Psalm 17,14).

~ 161 ~
2 slabi şi puternici, bogaţi şi săraci împreună!

Slabi şi puternici[Mici şi mari-trad. Cornilescu]. Literal, "fii ai oamenilor de rând [ebr. adam] şi
fii ai oamenilor mari" [ebr. ish] (vezi la Psalm 4,2; Psalm 8,4). Psalmul îi învaţă pe cei umili să nu-
i invidieze pe cei bogaţi şi nici să nu se teamă de ei, iar pe cei bogaţi să nu se încreadă în bogăţiile
lor şi nici să nu le folosească în chip nedrept pentru a-i împovăra pe cei săraci. În felul acesta
bogaţii sunt avertizaţi, iar săracii sunt mângâiaţi.

3 Gura mea va vorbi cu înţelepciune, iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.

Înţelepciune[cuvinte înţelepte-trad. Cornilescu]. În ebraică cuvintele pentru "înţelepciune" şi

pentru "pricepere" sunt la plural, atrăgând atenţia asupra diferitelor aspecte ale acestor aptitudini.
Vezi la Psalm 1:2 pentru definiţii ale "înţelepciunii" şi "priceperii".

4 Mă inspir din proverbe, îmi încep ghicitoarea în sunet de liră.

Proverbe. Ebr. mashal, "omotetie", "proverb", "cântare" sau "poem", (vezi p. 945).
Ghicitoarea[Cântarea-trad. Cornilescu;Vorbire ascunsă, KJV]. Sau "şarada", un amănunt atât de
neclar că are nevoie de descurcare.
Liră[Arfei-trad. Cornilescu]. Mai bine "o liră" (vezi p. 34). Gânduri demne de a fi reţinute sunt
adesea cel mai bine păstrate în minte când sunt puse pe muzică. "Puţine mijloace sunt mai
eficiente să fixeze cuvintele Lui [Dumnezeu] în memorie decât repetarea lor în cântare." (Ed 167).

5 De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,

De ce? Psalmistul expune întâi rezultatele mângâietoare ale meditaţiei sale, înainte de a continua
prezentarea. El ajunsese la concluzia că nu are motiv să se teamă.

6 a celor ce se încred în averile lor şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?

7 Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său, nici nu-I poate da lui Dumnezeu
preţul răscumpărării lui.

Nu poate răscumpăra[Nu poate să se răscumpere-trad. Cornilescu]. O negare exprimată în mod

emfatic în ebraică. Nimeni nu poate să salveze pe altul de la moarte, nici chiar pe fratele său.
Nimeni nu poate pune asupra altuia răspunderea sa sau să o preia pe a altuia.

8 Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare, încât nu va putea plăti
niciodată,

Preţul răscumpărării[Răscumpărarea-trad. Cornilescu]. Versetul 8 este parantetic.

Viaţa lui[Sufletul lor-trad. Cornilescu]. "Lor însăşi" (vezi la Psalm 16,10). Răscumpărarea unei
persoane de la moarte este tema prezentării psalmistului.
Atât de mare[Scumpă-trad. Cornilescu]. A răscumpăra pe un om de la moarte nu stă în puterea
bogăţiei.
Nu va putea plăti niciodată[Nu se va face niciodată-trad. Cornilescu;Nu încetează niciodată,
KJV]. Bogăţia este insuficientă, oricât timp ar putea fi la dispoziţie, de a izbăvi de la moarte măcar
o fiinţă omenească.

~ 162 ~
9 ca să trăiască veşnic şi să nu vadă groapa.

Groapa[Mormântul-trad. Cornilescu;Stricăciunea, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

10 Se vede că şi înţelepţii mor, şi cel fără minte, şi bruta pier împreună, părăsindu-şi
averile în folosul altora.

[Ei, KJV]. Bogaţii (v. 6). Versetul 10 susţine o lege naturală evidentă. Nici măcar înţelepciunea
nu îl fereşte de moarte pe cel care o posedă.

11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie a(Sensul versului în
ebraică este nesigur) şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam; de aceea şi-au
numit proprietăţile după înseşi numele lor. b(TM; LXX, Siriacă: Mormintele le vor
rămâne case pe vecie / şi locuinţe – din neam în neam / cu toate şi-au dat numele
proprietăţilor lor.)

Îşi imaginează. [Gândul lor lăuntric, KJV]. Bogatul pare să uite că, mai curând sau mai târziu,
oamenii uită numele celui care a fost cândva stăpân peste averile lor, iar amintirea lor piere.

12 Însă omul bogat nu dăinuieşte; el se aseamănă cu vitele pentru tăiere. c(TM;

LXX, Siriacă redau acest verset identic cu v. 20)

Bogat[În cinste-trad. Cornilescu]. Sau "în splendoare".

Nu dăinuieşte. Versetul 12 este refrenul psalmului. El apare din nou cu modificări la v. 20.
Dăinuieşte. Ebr. lin, "a petrece noaptea" fără a rămâne de tot. El nici măcar nu îşi petrece
"noaptea" vieţii, ci trece repede.
Pentru tăiere[Se taie-trad. Cornilescu;Pier, KJV]. Literal, "sunt reduse la tăcere" sau "sunt duse la
odihnă".

13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei d(Sau: în ei înşişi) şi a celor ce-i

urmează, care le încuviinţează vorbele.
Celor ce-i urmează. Cei ce îi urmează sunt la fel de neînţelepţi ca şi părinţii lor.
Le încuviinţează vorbele[Le plac cuvintele lor-trad. Cornilescu;Aprobă cuvintele lor, KJV].
Literal, "se delectează cu gura lor". Aceşti urmaşi neînţelepţi au plăcerea să rostească gânduri
neînţelepte, ca şi strămoşii lor bogaţi. Răul e dus mai departe.
[Oprire-trad. Cornilescu;Selah, KJV]. Vezi p. 629.

14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi; moartea îi va paşte. Cei drepţi vor
stăpâni peste ei dimineaţa. Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor, departe de
locuinţa lor.
Locuinţei Morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11).
Îi paşte. Ebr. ra'ah, "a paşte o turmă", "a îndeplini slujba de păstor". Ideea nu este că moartea îi va
mânca, ci că moartea le va fi păstor.
Chipul lor[Frumuseţea-trad. Cornilescu]. Trupul se descompune şi se transformă în ţărână.

15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor, căci El mă va

lua sub ocrotirea Lui. Sela

~ 163 ~
 Sufletul. "Pe mine" (vezi la Psalm 16,10).
Din Locuinţa Morţilor. [Din puterea mormântului, KJV]. Literal, "din mâna lui she'ol" (vezi la
Proverbe 15,11), o personificare impresionantă.
Mă va lua sub ocrotirea Lui. [El mă va primi, KJV]. Mai bine: "El mă va primi pentru Sine". În
această scurtă expresie, cu atât mai puternică cu cât este mai scurtă, este sugerată doctrina vieţii
viitoare şi a învierii din morţi (vezi PK 264). În Genesa 5,24 o altă formă a aceluiaşi verb descrie
strămutarea lui Enoh (vezi 2 Regi 3,10).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva, când sporeşte bogăţia casei lui,

Nu te îngrijora. Psalmistul trece de la încurajarea de sine la încurajarea altora.
Bogăţia[Vistieriile-trad. Cornilescu;Slava, KJV]. Aceasta poate fi pusă în seamă fastului pe care
o procură bogăţia.

17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa; bogăţia lui nu se coboară după el.

Nu ia nimic cu el. Vezi Iov 1,21; Eclesiastul 5,15; Luca 12,20; 1 Timotei 6.7.
Bogăţia[Vistieriile-trad. Cornilescu;Slava, KJV]. Vezi la v. 16. Bogăţia omului bogat nu poate
coborî în mormânt împreună cu el. În ciuda obiceiului multora de a îngropa bogăţii odată cu cel
decedat, trupul se preface în ţărână.

18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă, chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de
care şi-a făcut parte,
Fericit. Tabloul este acela al unui om bogat care se laudă cu iscusinţa sa de a aduna multă avere
(vezi Deuteronom 29,19; Luca 12,19).
S-a lăudat[Să se tot laude-trad. Cornilescu;Oamenii te vor lăuda, KJV]. Mulţi sunt gata să laude
pe un om pentru acumularea de bogăţii, dorinţa universală a oamenilor. Această aclamare generală
nu e dovada succesului final.

19 tot va merge la neamul părinţilor lui, fără să mai vadă lumina vreodată.
Va merge. Adică omul nelegiuit, care este subiectul psalmului.
Fără să mai vadă lumina vreodată[Nu va mai vedea lumina niciodată-trad. Cornilescu]. Păcătosul
bogat şi urmaşii lui nu vor privi iarăşi lucrurile care erau pentru ei sursa mândriei şi laudei de sine
a lor (vezi Iov 33,30).

20 Omul bogat şi fără pricepere se aseamănă cu vitele pentru tăiere.

Cu vitele[Ca dobitoacele-trad. Cornilescu]. Se repetă cu uşoare modificări refrenul din v. 12. În

loc de "nu dăinuieşte", versetul acesta zice "fără pricepere", ["nu pricepe", KJV], deşi câteva
manuscrise ebraice zic şi aici "nu dăinuieşte". LXX are "nu pricepe" în ambele cazuri. În ebraică
există doar o deosebire de literă între cele două redări. Potrivit cu v. 12, oamenii, în general, sunt
ca animalele care pier. Potrivit cu versetul acesta, oamenii pier precum animalele, numai dacă nu
au adevărata înţelepciune.

Comentarii Ellen G. White:

6-82T 198
7, 8�
MH 210
15�
�

~ 164 ~
PK 264
18�
�
COL 258
20�
�
COL 258; GW 18; 4T 526

Capitolul 50
Un psalm al lui Asaf

1 Dumnezeul dumnezeilor, da, DOMNUL vorbeşte şi cheamă pământul de la răsăritul

soarelui până la apusul lui!
INTRODUCERE - Afirmaţia binecunoscută a lui Samuel făcută lui Saul, "ascultarea face mai
mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor"
(1 Samuel 15,22) poate fi considerată tema Psalmului 50. Psalmul este didactic prin natură şi de o
foarte mare valoare contemporană. Având ca fundal măreţ descrierea judecăţii, care poate fi
aplicată la judecata de pe urmă (v. 1-6; cf. GC 642), psalmul îşi desfăşură mesajul ca o mustrare
pentru închinătorul care respectă ceremonia religioasă, dar nu are inima sinceră şi purtarea curată.
Psalmul are două părţi: condamnarea relelor formalismului rece în închinare (v. 7-15) şi
condamnarea făţărniciei (v. 16-21). O scurtă concluzie (v. 22.23) sintetizează mesajul poemului.
Cu privire la autorul psalmului, vezi DA 434.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.
Domnul[Dumnezeu, Domnul-trad. Cornilescu]. Ebr. 'El 'Elohim Yahweh. O combinaţie
remarcabilă a numelor lui Dumnezeu (vezi vol. I, p. 170-173; cf. Iosua 22,22).

~ 165 ~
 Pământul. Ca martor al lucrărilor solemne, toate popoarele sunt chemate să participe la judecata
păcatelor mari ale lui Israel.
De la răsăritul. Expresiile acestui verset evidenţiază caracterul universal. Toată lumea este
invitată (vezi Psalm 113,3; Isaia 59,19). Scena descrisă aici va găsi o împlinire unică la a doua
venire a lui Hristos (Matei 24,30; GC 300; 642, PP 339).
Versetele 1-6 constituie o introducere remarcabilă a acestui psalm, de o lungime mai mare decât
al oricărui alt psalm.

2 Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!

Din Sion. Vezi la Psalm 48,2.

3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace; un foc mistuie înaintea Lui şi o furtună se

dezlănţuie împrejurul Lui!
Vine. [Va veni, KJV]. Adică la judecată, într-un prim sens pentru a dojeni pe locuitorii
pământului, aşa cum arată cuprinsul psalmului. Într-un sens unic, cuvintele sunt şi o prezicere a
judecăţii de la sfârşitul lumii (vezi Matei 25,31; Fapte 17,31; 2 Timotei 4,1; vezi la v. 1).
Nu tace. [Nu va tăcea, KJV]. Dumnezeu va da o sentinţă cu privire la purtarea omului.
Un foc. Imaginile pot fi deduse din manifestarea lui Dumnezeu pe muntele Sinai (vezi
Exod 19,16.18).

4 El cheamă cerurile de deasupra şi pământul, ca să-Şi judece poporul:

5 „Adunaţi-Mi credincioşii, pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!”
Adunaţi. La a doua venire a lui Hristos îngerii vor primi însărcinarea de a-i aduna pe cei
răscumpăraţi (vezi Matei 24,31).
Credincioşii. [Sfinţii Mei, KJV]. Ebr. chasidim (vezi nota suplimentară la Psalm 36). "În mijlocul
furtunii judecăţii divine, copiii lui Dumnezeu nu vor avea motiv să se teamă" (PP 341).
Jertfă. Ebr. zebach, o jertfă a unui animal ucis (Genesa 31,54; 46,1; Levitic 3,1; etc.). Vechiul
legământ sinaitic a fost ratificat prin sacrificarea de boi şi prin stropirea cu sânge (Exod 24,5-8; cf.
Genesa 15,9-18). Noul legământ a fost ratificat prin sângele lui Hristos (Evrei 9,18-23; PP 371).
La venirea lui Hristos sfinţii adunaţi vor fi aceia care au acceptat legământul sigilat prin jertfa lui
Hristos.
Întrucât cuvântul "jertfă" are şi sensul de renunţarea la un lucru de dorit, cuvintele din
Psalmul 50,5 au fost uneori folosite pentru a încuraja spiritul de sacrificiu şi oferirea de daruri în
bani. Dar psalmistul nu vorbeşte aici de daruri financiare. Dacă textul e folosit pentru a face un
apel pentru daruri, trebuie făcut clar faptul că traducerea e adaptată pentru a defini un adevăr de
altfel evident.

6 Cerurile mărturisesc dreptatea Lui, căci Dumnezeu este judecătorul. Sela

Dreptatea Lui. Textul acesta va primi o împlinire finală şi unică cu ocazia celei de a doua veniri a
lui Hristos, când "se arată pe cer o mână ţinând cele două table de piatră prinse laolaltă... Legea
sfântă, dreptatea lui Dumnezeu, ... e descoperită acum oamenilor ca standard pentru judecată"
(GC 639).
Dumnezeu este judecătorul. Judecata omului a fost adesea greşită, atunci când criminali au fost
achitaţi sau martiri sfinţi au fost osândiţi ca criminali de cea mai joasă speţă. Dar în marea zi
finală, "Dumnezeu este Cel ce judecă" (vezi GC 650), şi toţi vor fi judecaţi după dreptate.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi! Israele, voi mărturisi împotriva ta: Sunt
Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!

~ 166 ~
 Ia aminte. Dumnezeu Se adresează direct lui Israel. În această secţiune, psalmistul se ocupă mai
ales de datoria omului faţă de Dumnezeu şi de relele formalismului rece în religie (vezi Isaia 1,11-
15).
Voi mărturisi[Te voi înştiinţa-trad. Cornilescu;Voi mărturisi, KJV]. Judecătorul este şi reclamant.
Dumnezeu, Dumnezeul tău. Dumnezeul care a ocrotit pe poporul Său are dreptul să enunţe
principiile închinării adevărate, pe care se întemeiază cârmuirea Lui.

8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu, nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse
neîncetat.
Pentru jertfele tale. Argumentarea începe într-un mod negativ. Dumnezeu nu-l acuză pe Israel de
neglijarea formelor şi ceremoniilor religiei. Păcatul lor consta din faptul că nu-şi dădeau seama că
actul nu avea nici o valoare dacă semnificaţia lui nu era recunoscut şi dacă nu era săvârşit în
spiritul recunoştinţei şi al ascultării (vezi 1 Samuel 15,22; Isaia 1,12-17; Mica 6,6-8). Despre
jertfele publice şi individuale menţionate aici şi în versetele următoare, vezi vol. I, p. 698-710.

9 Nu voi lua viţei din ograda ta, nici ţapi din staulele tale,
Viţei[Tauri-trad. Cornilescu]. Vezi Exod 29,11.36; Levitic 4,4.

10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii şi vitele de pe 1000 de dealuri.
Ale Mele. Întrucât toate făpturile sunt ale lui Dumnezeu, pentru ce să aibă El nevoie de daruri din
partea creaturilor Sale, oamenii?

11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor, şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde
ea.
Dacă Mi-ar fi foame. Dumnezeu n-a instituit sistemul jertfelor pentru ca să-Şi asigure hrana din
carnea taurilor şi sângele ţapilor.
A Mea este lumea. Vezi Psalm 24,1; 89,11.

13 Mănânc Eu oare carnea taurilor sau beau Eu sângele ţapilor?

14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire şi împlineşte-ţi promisiunile faţă de Cel
Preaînalt!
Jertfă. Ebr. zebach, "jertfă" (vezi la v. 5). Nu simpla sacrificare de animale, aşa cum înţeleg de
obicei oamenii termenul de "jertfă", era bine primită de Dumnezeu, ci numai jertfa care venea din
inimă, care era plină de recunoştinţă şi mulţumire. Argumentarea continuă pe un ton pozitiv.
Promisiunile. Vezi Psalm 22,25; 116,14; cf. Levitic 7,16. Numai viaţă plină de pocăinţă, iubire,
recunoştinţă, ascultare şi devoţiune poate fi bine primită înaintea lui Dumnezeu.

15 Cheamă-Mă în ziua necazului; Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

Cheamă-Mă. Cererea, ca şi lauda, este o parte a adevăratei religii. Noi ar trebui să-L chemăm pe
Dumnezeu dintr-o inimă sinceră. Adevărata slujire de Dumnezeu e de natură spirituală, din inimă
(vezi Ioan 4,24).
Izbăvi. Vezi Psalm 46,1.
Proslăvi. Noi nu putem să-L onorăm mai bine pe Dumnezeu decât încrezându-ne în El chiar şi
când nu înţelegem purtarea Sa cu noi.

16 Dumnezeu îi zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu orânduirile Mele şi ai pe buze
legământul Meu,

~ 167 ~
 Celui rău. Dumnezeu continuă să vorbească, îndreptându-Şi atenţia acum spre cel rău.
Versetele 16-21 se ocupă mai ales de datoria omului faţă de semenii săi. În timp ce v. 7-15 se
ocupă de formalism rece în chestiuni legate de religie, v. 16-21 se ocupă de făţarnici, de aceia care
îi învaţă pe alţii Legea şi care, de fapt, o calcă în propria lor viaţă.
Ce tot înşiri. [Ce ai tu de a face, KJV]. Compară Romani 2,17-24.
Ai pe buze legământul Meu[Ai în gură legământul Meu-trad. Cornilescu]. Neascultarea îi făcea
nepotriviţi chiar şi de a rosti cuvintele legământului cu propriile lor buze (vezi la v. 5).

17 când tu urăşti mustrarea şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

Mustrarea. [Instrucţiunea, KJV]. Ebr. musar, "disciplină" (vezi la Proverbe 1,2). Cei răi urăsc
disciplina.
Înapoia ta. Făţarnicul a arătat cât de mult dispreţuia cuvintele lui Dumnezeu aruncându-le înapoia
sa.

18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter.

Dacă vezi. Ori de câte ori a avut ocazia să aibă beneficii de pe urma hoţiei, a fost gata să se
asocieze.

19 Dai drumul gurii la rele, limba ta urzeşte înşelăciunea.

20 Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti şi pe fiul mamei tale arunci vina
a(Sau: îl bârfeşti).
Împotriva fratelui tău. Minciuna şi vorbirea de rău par cu atât mai respingătoare atunci când
fărădelegea e săvârşită împotriva rudei celei mai apropiate.

21 Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că sigur sunt ca tine, dar te voi
mustra şi îţi voi pune totul în faţă!
Eu am tăcut. Dumnezeu a răbdat prostia nelegiuitului până când a venit timpul să intervină prin
judecată.
Ca Tine. Făţarnicul a gândit că Dumnezeu era ca el şi că este satisfăcut de formalism rece în
religie şi de evlavia de formă, ca o mască pentru păcatul personal. Dar Dumnezeu consideră
principiul, dreptatea, sinceritatea ca premise obligatorii ale închinării spirituale. Păcătosul tinde
mereu să şi-L închipuie pe Dumnezeu în termenii propriilor sale scopuri păcătoase.
Îţi voi pune totul în faţă[Îţi voi pune totul sub ochi-trad. Cornilescu]. Dumnezeu dezvăluie acum
în vederea cercetării amănunţite a păcătosului natura şi dimensiunile vinovăţiei lui înaintea
scaunului de judecată, înainte de a stabili pedeapsa.

22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă

sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!

Luaţi aminte. Versetele 22 şi 23 reprezintă încheierea poemului, repetând pe scurt învăţătura din
v. 7-21. Dumnezeu vorbeşte, afirmând că El cere inima şi mintea omului ca unică jertfă ce poate fi
acceptată. Aici este avertizare pentru nelegiuit şi încurajare pentru cel evlavios.
Uitaţi pe Dumnezeu. Cu toate că, după cele declarate formal, este angajat în adorarea lui
Dumnezeu.
Să nu aibă cine să vă scape[Nimeni să vă scape-trad. Cornilescu]. Va veni un timp când chiar şi
Mântuitorul va înceta să-l ocrotească pe păcătos, iar acesta va secera ce a semănat (vezi Isaia 13,9;
Ţefania 1,14-18; Apocalipsa 6,15-17; 20:9; 5T 120).

23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte şi celui ce veghează asupra

~ 168 ~
căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu b(Sau: proslăveşte / şi pregăteşte calea
prin care îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu)”.

Mă proslăveşte. Vezi la v. 15. Partea aceasta din verset se adresează formaliştilor din v. 7-15.
Mulţumirea din inimă este un element fundamental în religia adevărată. E surprinzător cât de
puţină importanţă acordăm spiritului de recunoştinţă şi exprimării ei în viaţa de creştin. Înclinăm
să privim binefacerile lui Dumnezeu ca pe ceva de la sine înţeles.
Căii. [Purtării, KJV]. Vezi la Psalm 37,14.
Mântuirea lui Dumnezeu. Aceluia care Îi slujeşte lui Dumnezeu cu o inimă sinceră şi se poartă
astfel în acord cu voinţa divină Dumnezeu îi va descoperi mântuirea Sa.
Psalmul are o aplicaţie permanentă. Noi putem să participăm la toate ceremoniile bisericii, să fim
participanţi constanţi la serviciul de închinare, să dăm cu mână largă pentru a ajuta pe săraci, să
participăm activ la lucrarea misionară şi totuşi să fim osândiţi, dacă nu-I slujim lui Dumnezeu în
duh sau dacă cultivăm păcatul în inimă.

Comentarii Ellen G. White: 1-6Ed 181;2-4�;GC 300;3, 4�;GC 642; PP 339;3-5�;2T 198;
5�;�;CH 302, 558; EW 47, 57, 121;5.6�;PP 341;6�;�;COL 179; GC 639, 650;10�;�;
CS 303; PP 525; TM 177; 1T 536; 2T 652; 3T 390, 549;10-12�;ChS 168; DA 434; TM 198;
12�;�;3T 390;14.15�;DA 129;15�;�;COL 172; PK 631; TM 380; 5T 195;16-19�;1T 338;
21�;�;Ed 144; MB 43;23�;�;COL 298; ML 33, 91, 153; PP 289; SC 109; 5T 319; 6T 62.

Capitolul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când
profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta! În mila Ta cea mare, şterge
nelegiuirile mele!
INTRODUCERE - Psalmul 51 este un psalm de penitenţă (vezi p. 624). A fost compus de David
"după păcatul său grozav [cu Bat-Şeba], în chinul remuşcării şi a scârbei de sine" (Ed 165). El este
o mărturisire a "pocăinţei sale, când i s-a dat solia de mustrare de la Dumnezeu", menit "să fie
cântat în adunările publice ale poporului său,... pentru ca alţii să ia o lecţie din trista istorie a
căderii sale" (PP 724,725). Psalmul este o rugăciune de iertare şi de sfinţire prin Duhul Sfânt.
Împletită cu cererea sunt mulţumiri pentru îndurarea şi făgăduinţele lui Dumnezeu legate de viitor.
Poate că nici un alt pasaj din VT nu zugrăveşte un tablou mai clar al păcătosului sincer căit, care se
încrede în puterea lui Dumnezeu de a ierta şi a reface, aşa cum face acest portret al experienţei
nelegiuirii lui David. Psalmul ar trebui să fie studiat în lumina textelor din 2 Samuel 12,1-13 şi
Psalm 32.
Psalmul 51 a fost unul dintre psalmi preferaţi ai lui John Bunyan. Chiar înainte de executarea ei
(1554), lady Jane Gray a recitat cuvintele acestui psalm, îngenuncheată fiind pe eşafod.
~ 169 ~
 Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Ai milă. Cu inima înfrântă din cauza păcatului său greu împotriva lui Urie şi a Bat-Şebei, zdrobit
sub povara vinovăţiei, David strigă la Dumnezeu pentru îndurare. În acest strigăt nu există nici
scuză, nici apărare, nici încercarea de îndreptăţire, nici nemulţumire împotriva dreptăţii legii care îl
condamna. Cu adevărat umilit, David nu se învinovăţeşte decât pe sine.
Bunătatea. [Iubirea îndurătoare, KJV]. Vezi Nota suplimentară la Psalm 36. Când nu avem
simţământul păcatului, vorbim despre dreptate. Când simţim nevoia de Mântuitor, vorbim despre
iubire.
Mare. [Mulţimea, KJV]. David se poate încrede cu totul în nemărginita îndurare a lui Dumnezeu.
Şterge. Îndepărtează din cartea în care e păstrat raportul faptelor omului (vezi Exod 32.32.33;
Isaia 43,25; 44,22; Fapte 3,19).

2 Spală-mă de vina mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu!

Spală-mă […cu desăvârşire-trad. Cornilescu]. Literal, "înmulţeşte a mă spăla" (vezi Ieremia 4,14;
Zaharia 13,1). Cuvântul ebraic este folosit pentru spălarea unei haine (Genesa 49,11; Exod 19,10).
Vina[Nedreptatea, KJV]. Vezi la Psalm 32,1.2 cât priveşte cuvintele variate pentru păcat folosite
în versetul acesta şi în cele următoare. Sunt aminte aspecte diferite ale păcatului.

3 Căci îmi cunosc nelegiuirile şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ceea ce este rău înaintea
Ta, aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti şi eşti fără pată când judeci.
Împotriva Ta, numai împotriva Ta. David nu vrea să spună că nu făcuse rău lui Urie şi Bat-Şebei,
ci că toate păcatele, în esenţă, sunt păcate împotriva lui Dumnezeu. Când a fost acuzat de Natan,
David a declarat: "Am păcătuit împotriva Domnului" (2 Samuel 12,13). Şi Iosif a recunoscut că,
dacă ar fi cedat în faţa ispitei, păcatul său ar fi fost împotriva lui Dumnezeu: "Cum aş putea să fac
un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Genesa 39,9).
Rău înaintea Ta. Compară 2 Samuel 11,27; 12,9.
Eşti găsit drept[Vei fi drept-trad. Cornilescu;Să poţi fi îndreptăţit, KJV]. Când Dumnezeu
condamnă, El este în afara oricărei suspiciuni de nedreptate (vezi Romani 3,4).

5 Iată că sunt născut în nelegiuire, în păcat m-a zămislit mama mea.

Sunt născut în nelegiuire. [Am luat formă în nedreptate, KJV]. David recunoştea că urmaşii
moştenesc de la părinţii lor o fire cu porniri rele (vezi Iov 14,4; Psalm 58,3; PP 61, 306; MH 372,
373; GC 533). El n-a căutat să-şi scuze păcatul, ci a căutat să accentueze marea lui nevoie de a
primi îndurarea lui Dumnezeu din cauza înclinaţiei înnăscute de a face rău (PP 64).

6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei a(Sensul frazei în ebraică este

nesigur);fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu. b(Sau: Tu ai dorit … /
mi-ai făcut)

În adâncurile fiinţei[În adâncul inimii-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 15,2.

Înăuntrul meu. David tânjeşte să aibă acea înţelepciune care îl va călăuzi pe o cale curată.

7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.

Curăţeşte-mă. Ebr. chaţa', forma simplă a ceea ce înseamnă "a păcătui", în sensul de a nu-şi
atinge ţinta.Forma folosită aici înseamnă "a face ispăşire".

~ 170 ~
 Isop. Sub legea levitică, isopul era folosit la ceremoniile de curăţire (vezi Exod 12,22; cf.
Levitic 14,4; Numeri 19,18). David recunoştea că doar remediul cu puterea cea mai mare de
curăţire era în stare să-l cureţe de mânjitura păcatului lui.
Spală-mă. Vezi v. 2; cf. Isaia 1,16.18. David a înţeles însemnătatea spirituală a legii ceremoniale.
Creştinul ar trebui să-şi însuşească această rugăciune a lui David atunci când păcatul l-a făcut să
dea greş în atingerea ţintei (vezi COL 206; PK 320).

8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.

Să aud veselie. David tânjea după glasul dulce al iertării lui Dumnezeu (vezi la Psalm 32,1.2).
Aceasta era dorinţa lui cea mai mare.
Oasele. Compară Psalm 6,2.

9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!

Ascunde-Ţi faţa[Întoarce-ţi privirea-trad. Cornilescu]Compară cu Psalm 13,1. David îşi înnoieşte

rugăciunea de iertare cu stăruinţă înnoită şi cu lacrimi.
Şterge. Vezi la v. 1.

10 Zideşte c(În ebraică este folosit verbul a crea, din Gen. 1:1) în mine o inimă
curată, Dumnezeule, şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!

Zideşte. [Creează, KJV]. Ebr. bara' (vezi la Genesa 1,1). Dumnezeu nu numai că îi curăţă inima,
El pune în copilul Său iertat o inimă nouă (vezi Ezechiel 36,26). "Cuvintele: vă voi da o inimă
nouă, înseamnă: ‚vă voi da o minte nouă'. O schimbare a inimii este întotdeauna însoţită de o
convingere clară a datoriei creştine" (E.G.White, RH 18 dec. 1913). Rugăciunea de iertare ar
trebui totdeauna să fie însoţită de rugăciunea de înnoire şi sfinţire a inimii (vezi Ieremia 24,7;
11,19; Romani 12,2; Efeseni 2,10; 4,24).
Un duh... statornic. Rugăciunea lui David era să aibă un duh hotărât în credinţa lui şi prin urmare
statornic în ascultarea lui. Psalmistul doreşte o natură sufletească şi morală cu totul nouă. "David
înţelegea corect conceptul iertării", atunci când s-a rugat astfel (MB 167). Aceasta ar trebui să fie
cererea fiecărui om (PP 460).
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
Nu mă izgoni. Adevărata fericire se află doar în prezenţa lui Dumnezeu (vezi Psalm 13,1; 16,11;
30,7; cf. Genesa 4,14).
Duhul Tău cel Sfânt. Cu toate că-şi dădea seama că păcatele sale întristaseră pe Duhul Sfânt,
David se roagă să nu fie lipsit de călăuzirea Lui (vezi Isaia 63,10). Compară cu Efeseni 4,30.

12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale; sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!

Dă-mi iarăşi. David doreşte să recapete acea bucurie pe care o gustase înainte de marele său
păcat.
Duh de bunăvoinţă. David se roagă să fie păstrat într-o dispoziţie a minţii dispusă să asculte de
Dumnezeu şi să-I slujească.

13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
Atunci voi învăţa. David trece de la rugăminte la făgăduinţă. El făgăduieşte să-i înveţe pe alţii
despre grozăvia păcatului, ca să se abată de la căile lor rele şi să găsească îndurare şi iertare.
Căile Tale. Vezi Psalm 18,21.

~ 171 ~
 Se vor întoarce. Din exemplul lui David oamenii urmau să înveţe că Dumnezeu acordă îndurare
acelora care-şi părăsesc păcatele, indiferent cât de adânc au decăzut. Michelangelo a plasat textul
acesta pe portretul pe care i l-a făcut lui Savonarola.

14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, Dumnezeul mântuirii mele, şi

limba mea va cânta dreptatea Ta!
Vina sângelui. Pe cât se pare, o referire specifică la uciderea lui Urie (vezi 2 Samuel 11,14-17).
David se roagă să nu fie condamnat.
Dumnezeul mântuirii mele. Vezi Psalm 18,46; 25,5; 27,9. David recunoaşte că mântuirea se
poate afla doar în Dumnezeu.

15 Stăpâne, deschide-mi buzele, iar gura mea va vesti lauda Ta!

Deschide-mi buzele. Iertarea de păcat şi despovărarea conştiinţei deschid gura păcătoşilor şi fac
să se reverse laudă din belşug. (vezi Psalm 40,3).

16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus, dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
Nu-Ţi plac arderile de tot. Vezi la Psalm 40,6-8; cf. Isaia 1,11-17. Legea lui Moise poruncea
moartea ca pedeapsă pentru ucidere (Exod 21,12); n-ar fi fost de ajuns simple jertfe.

17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu d(Sau: Jertfa mea, Dumnezeule) este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
Jertfa plăcută lui Dumnezeu. Adică jertfele pe care le aprobă Dumnezeu.
Un duh zdrobit. Bucuria iertării nu exclude întristarea şi durerea pentru păcat(vezi PK 78).

18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului şi construieşte zidurile Ierusalimului!

Sionului. David se roagă ca mânia lui Dumnezeu să nu se abată asupra Sionului (vezi la
Psalm 48,2), cetatea inimii sale, din cauza păcatului său. E o caracteristică a psalmistului să
includă pe poporul său în rugăciunea sa (vezi Psalm 25,22; 28,9). David a adăugat probabil
versetele 18 şi 19 pentru a transforma această rugăciune strict personală de penitenţă într-una
potrivită pentru serviciul public de închinare (vezi PP 725).
Construieşte zidurile. David se roagă ca să nu intervină nimic care să împiedice continuarea
întăririi zidurilor cetăţii sfinte (vezi 2 Samuel 5,9; 1 Regi 3,1; 9,15.16). Simbolic, expresia s-ar
putea referi la favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite, arderi de tot întregi; atunci se vor aduce
viţei pe altarul Tău.

Jertfe potrivite[Jertfe neprihănite-trad. Cornilescu;De dreptate, KJV]. Opusul jertfelor prezentate

în v. 16, jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt jertfele neprihănirii (vezi Psalm 4,5), aduse într-un
spirit drept şi dintr-un motiv drept.
Arderi de tot. Formele exterioare ale religiei îşi au locul lor. Hristos a fost Cel care a instituit
legea ceremonială (vezi PP 366, 367). Diferitele servicii descrise în legea aceasta aveau o mare
valoare educativă. Păcatul oamenilor consta din a face din aceste forme exterioare suma totală a
religiei. David recunoşte însemnătatea şi valoarea ceremoniilor închinării publice, când sunt
semnele exterioare ale duhului sincer al închinătorului. Ar trebui să avem grijă ca părţile cele mai
formale ale închinării public să păstreze spiritul închinării umile. Nu e nimic rău dacă respectăm
anumite forme ale închinării, decât dacă lipseşte religia sinceră care să stea înapoia formelor.

Comentarii Ellen G. White: 1�;5T 343, 639;1-7�;Ed 165; PP 724;1-14�;SC 28;4�;�;

5T 639;6�;�;1T 163; 2T 335;7�;�;COL 206; PK 320; PP 277; TM 95; 4T 122;8-14�;PP 725;
10�;�;CG 418; DA 174; MB 167; ML 85; PP 460; SC 39; TM 328; 1T 158; 4T 122; 9T 23;10-
~ 172 ~
13�;TM 95;12�;�;4T 122; 8T 103;12. 13�;6T 43;13�;�;EW 120;16.17�;PP 725;17�;�;
COL 297; CS 153; DA 280; Ev 510; FE 370; GC 484; PK 436; SC 30; 1T 205, 537; 2T 147, 303;
5T 339 (vezi sub Psalm 34,18; Isaia 57,15).

Capitolul 52
Pentru dirijor. Un maschil a(Vezi Ps. 32) al lui David, compus pe
vremea când edomitul Doeg a venit la Saul şi l-a înştiinţat pe
acesta, zicându-i: „David s-a dus în casa lui Ahimelek!”

1 Viteazule, ce te lauzi cu răutatea ta? Ce te lauzi, tu, care eşti toată ziua o ruşine
pentru Dumnezeu? b(Sensul frazei în ebraică este nesigur; sau: ta? / Îndurarea lui
Dumnezeu ţine pentru totdeauna; sau, cf. Siriacă: răutatea ta / îndreptată împotriva
celui credincios? Toată ziua)
INTRODUCERE. - Psalmul 52 demască pe calomniator fără scrupule sau pe făcătorul de rele,
care se încrede în bogăţia sa şi nu în dreptate. Psalmistul ştie sigur că un atare om va fi
dezrădăcinat, dar că omul drept poate să stea liniştit sub ocrotirea lui Dumnezeu. Preambulul
indică fundalul istoric al psalmului. Doeg, un bărbat de seamă din casa lui Saul, a jucat rolul de
informator, descoperind lui Saul vizita lui David la preotul Ahimelec (vezi 1 Samuel 21,1-9). În
masacrul care a urmat, Doeg a preluat conducerea (vezi 1 Samuel 22,11-19).

~ 173 ~
 Cu privire la preambul vezi p. 616, 628.
Vezi harta următoare.
Ce te lauzi[Pentru ce te făleşti-trad. Cornilescu]. Versetul 1 enunţă tema psalmului: uneltirea
păcătoasă a omului e zadarnică, deoarece bunătatea lui Dumnezeu e fără încetare la lucru ca să-i
ocrotească pe copii Săi.
[Bunătatea-trad. Cornilescu]. Ebr. chesed, "iubirea dumnezeiască" (vezi Nota suplimentară la
Psalm 36). Bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu sunt durabile.
Dumnezeu. Ebr. 'El, un titlu care se consideră că Îl indică pe Dumnezeu ca fiind Cel Puternic
(vezi vol. I, p. 171). Maiestatea lui Dumnezeu e pusă în contrast cu nimicnicia celui rău.
[În veci-trad. Cornilescu;Continuu, KJV]. Literal, "toată ziua".

2 Numai dezastru plănuieşte limba ta! Este ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
Dezastru[Răutate-trad. Cornilescu].Versetele 2-4 descriu pe vorbitorul de rău. Raportul înşelător
al lui Doeg a atras după sine masacrarea preoţilor (vezi 1 Samuel 22,9.10.18). Pedepsirea limbii
răutăcioase este un subiect obişnuit în Psalmi (vezi Psalm 12,3; 55,9; 78,36; 109,2).

3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele şi minciuna decât cuvântul drept. Sela
Sela. [Selah, KJV]. Apariţia acestui termen în cuprinsul unui gând condensat (ca şi în v. 5) pare
să indice că aici ar avea vreo legătură cu separarea ideilor (vezi p. 629).

4 Tu iubeşti numai cuvintele nimicitoare, limbă înşelătoare.

5 Dumnezeu te va doborî pe vecie; te va apuca şi te va smulge din cortul tău; te va
dezrădăcina din pământul celor vii. Sela
Te va doborî. Se face referire la vorbitorul de rău. Ideea nimicirii depline este scoasă în evidenţă
de alte 3 expresii: "te va apuca", "te va ridica", "te va dezrădăcina".
Cortul Tău. [Lăcaşul, KJV]. Literal "cort".
Te va dezrădăcina. Asemenea unui copac scos din rădăcină şi lăsat să moară, în contrast clar cu
starea celui drept descrisă în v. 8.9.

6 Cei drepţi vor vedea şi se vor teme; vor râde de el:

Vor vedea. Vezi la Psalm 37,34.
Vor râde. Vezi la Psalm 2,4; cf. Apocalipsa 18,20; 19,1-3.
7 „Acesta este omul care nu-L lua pe Dumnezeu drept refugiu al său, ci se încredea
în marile lui bogăţii şi creştea în putere distrugându-i pe alţii.”

Omul. Ebr. geber, "om puternic", folosit aici pentru a mări contrastul cu căderea lui.
Nu-L lua pe Dumnezeu drept refugiu al său[Nu lua ca ocrotitor-trad. Cornilescu;Nu făcea pe
Dumnezeu tăria ta, KJV]. Greşeala lui Doeg venea din lipsa de dependenţă de Dumnezeu.
Bogăţii. Fără îndoială că Saul l-a răsplătit pe Doeg pentru acţiunea lipsită de scrupule, când s-a
purtat cu viclenie faţă de David (vezi PP 659). Este posibil ca Doeg să fi fost bogat dinainte şi de
aceea înclinat să depindă de bogăţia sa şi nu de Dumnezeu.

8 Eu însă sunt ca un măslin verde în Casa lui Dumnezeu, căci mă încred în îndurarea
lui Dumnezeu pentru veci de veci.

Măslin verde. Spre deosebire de cel rău (vezi v. 5), David înfloreşte ca un măslin şi rodeşte (vezi
la Psalm 1,3; 92,12-14).
Mă încred. Spre deosebire de Doeg, care se încredea în bogăţiile sale, David făcea din Dumnezeu
temelia încrederii sale.

~ 174 ~
 Îndurarea lui Dumnezeu. Pe cât se pare o aluzie la a doua jumătate a v. 1.

9 Te voi lăuda mereu pentru că ai lucrat; voi nădăjdui în Numele Tău, căci este
binevoitor faţă de credincioşii Tăi! c(Sau: binevoitor; / Te voi lăuda în prezenţa
credincioşilor Tăi.)

Ai lucrat. David îşi exprimă credinţa că a primit răspuns la rugăciunea sa (vezi Psalm 54,7); el
fusese izbăvit de trădarea lui Doeg.
Voi nădăjdui în Numele Tău. Vezi Psalm 25,3.5; 27,14. David îşi exprimă deplina încredere în
Dumnezeu şi dependenţa faţă de El.
Faţă de credincioşii Tăi[În faţa copiilor Tăi-trad. Cornilescu;Sfinţi, KJV]. Ebr. chasidim (vezi
Nota suplimentară la Psalm 36). Pentru marea îndurare arătată faţă de el în această situaţie, David
făgăduieşte să aducă laude în mod public (vezi Psalm 22,25; 35,18). Ocazia de împărtăşire a
experienţelor are un loc cu adevărat valoros printre "sfinţii" lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.
Vezi harta următoare.

Capitolul 53
Pentru dirijor. De cântat în mahalat a(Termen muzical necunoscut).
Un maschil b(Vezi Ps. 32) al lui David.

1 Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!” S-au pervertit oamenii,
săvârşesc fărădelegi îngrozitoare; nu mai există nici unul care să facă binele.
INTRODUCERE. - Psalmul 53 prezintă un tablou viu de evlavie generală într-o lume decadentă,
cu asigurarea că Dumnezeu va izbăvi pe poporul Său. Psalmul este o uşoară variaţie a Psalm 14
(vezi acel psalm), alcătuit probabil pentru a-l face potrivit pentru alte împrejurări.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 628, 629. Expresiile: "Către mai marele cântăreţilor", "un
psalm al lui David" sunt identice în Psalm 14 şi 53.
În ce priveşte comentariile la acest psalm, vezi la Psalm 14. Comentariile următoare se ocupă
doar de pasajele în care textul diferă.
Fărădelegi. În loc de "au săvârşit fărădelegi urâte", Psalmul 14 are "fac fapte urâte".

~ 175 ~
2 Dumnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă există
vreunul care să aibă pricepere, vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
Dumnezeu. Ebr. 'Elohim. Psalmul 14,2 zice "Domnul", ebr. Yahweh. Aceeaşi schimbare apare în
v. 4,6. Numele Yahweh nu apare în Psalmul 53, în timp ce atât 'Elohim cât şi Yahweh apar în
Psalm14 (vezi vol. I, p. 170-173).

3 Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit corupţi! Nu mai există unul care să facă binele,
nici unul măcar!
S-au rătăcit. [Au dat înapoi, KJV]. Psalm 14,3 zice "toţi s-au rătăcit" [toţi s-au abătut, KJV].
Sensul este aproape identic, fiecare expresie indicând o îndepărtare de Dumnezeu.

4 Oare nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea, cei ce-mi
mănâncă poporul ca pe pâine şi nu-L cheamă pe Dumnezeu?
Cei ce săvârşesc nelegiuirea. Cuvântul "toţi" precedă expresia aceasta în Psalm 14,4.
"Dumnezeu" este "Domnul" în Psalm 14 (vezi la Psalm 53,2).

5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza, o groază cum n-a mai fost, căci
Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au asaltat şi i-ai făcut de ruşine, căci
Dumnezeu i-a lepădat.
I-a apucat groaza[Vor tremura de spaimă-trad. Cornilescu;În mare spaimă, KJV]. Versetul 5
prezintă mari deosebiri faţă de Psalm 14:5,6.
O groază cum n-a mai fost[Fără să fie vreo pricină de spaimă-trad. Cornilescu]. Nu era motiv de
spaimă, întrucât Dumnezeu era de partea lor. Unii au presupus că expresia aceasta a fost adăugată
de un scrib inspirat pentru a adapta psalmul ca să fie fie folosit cu prilejul unei mari izbăviri, ca de
pildă cu prilejul nimicirii oştirii lui Sanherib (vezi 2 Regi 19,20-36).
A împrăştiat oasele[Va risipi oasele-trad. Cornilescu;A risipit oasele, KJV]. Trupurile
năvălitorilor nu au fost îngropate (vezi Ezechiel 6,5). Ideea ca trupul unui mort să nu aibă parte de
o înmormântare onorabilă era cât se poate de respingătoare pentru mintea orientală. Această parte
a psalmului pare să indice fundalul istoric al unui atac respins asupra Ierusalimului sau al unui
asediu al cetăţii pe care vrăjmaşul l-a abandonat.
I-ai făcut de ruşine[Îi vei face de ruşine-trad. Cornilescu]. Caracterul eronat al expresiei: "Nu este
Dumnezeu!" se dovedise în înfrângerea acestor batjocoritori printr-o acţiune a lui Dumnezeu, nu
prin puterea mai mare a lui Israel.
Lepădat. [Dispreţuit, KJV]. Ebr. ma'as, "respins".

6 Cine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion? Când Dumnezeu va aduce înapoi
captivii poporului Său, să se veselească Iacov şi să se bucure Israel!

Comentarii Ellen G. White:

5�
GC 117

~ 176 ~
Capitolul 54
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un maschil
a(Vezi Ps. 32) al lui David compus pe vremea când zifiţii s-au dus
la Saul şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David printre noi?”

1 Dumnezeule, mântuieşte-mă prin Numele Tău, fă-mi dreptate prin puterea Ta!
INTRODUCERE. - Potrivit cu preambulul, fundalul istoric al psalmului este ocazia când zifiţii l-
au informat pe Saul despre locul unde se ascundea David, la sud de Hebron (1 Samuel 23,19-24).
Psalmul constă din două părţi, cu o schimbare bruscă între cele două. Versetele 1-3 sunt o
rugăciune fierbinte de izbăvire; v. 4-7, o exprimare a recunoştinţei pentru izbăvirea pe care
psalmistul o vede cu certitudinea unui fapt împlinit.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 628, 629.
Prin Numele Tău. Compară cu Fapte 4,12. Numele simbolizează caracterul (vezi la Psalm7,17).

~ 177 ~
2 Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cuvintele gurii mele!
3 Nişte străini se ridică împotriva mea şi nişte asupritori caută să-mi ia viaţa; ei nu
ţin seama de Dumnezeu! Sela
Străini. Ebr. zarin. Deoarece zarin se referă în general la străini, mulţi învăţaţi resping
autenticitatea preambulului Psalmului 54, întrucât zifiţii nu erau străini. Totuşi, zar este folosit
pentru cei care nu erau descendenţi ai lui Aaron sau ai lui Levi (Levitic 22,10; Numeri 1,51; 3,10),
cum şi pentru cei din altă familie (Deuteronom 25,5). E posibil totodată ca David să fi folosit
termenul acesta în zeflemea.
Nu ţin seama de Dumnezeu[Nu se gândesc la Dumnezeu-trad. Cornilescu;N-au pus pe Dumnezeu
în faţa lor, KJV]. Ei nu s-au purtat ca în prezenţa lui Dumnezeu. Nu acordă nici o atenţie autorităţii
lui Dumnezeu.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p.629.

4 Iată că Dumnezeu îmi vine în ajutor; Stăpânul vine în sprijinul sufletului meu!
Îmi vine în ajutor[Ajutorul meu-trad. Cornilescu]. Într-un mod cât se poate de brusc şi de
dramatic, psalmistul îşi exprimă acum absoluta încredere în izbăvirea lui Dumnezeu. Psalmistul
ştie că Dumnezeu e cu el, cu toate că oamenii sunt împotriva lui.
Vine în sprijinul[Sprijinitorul-trad. Cornilescu]. LXX are expresia aceasta la singular. În LXX a
doua parte a versetului spune literal: "Şi Domnul este sprijinitorul [sau protectorul] sufletului
meu".

5 Fie ca El să răsplătească răul urmăritorilor mei b(Sau: Fie ca răul să se întoarcă

împotriva urmăritorilor mei); în credincioşia Ta, nimiceşte-i!
În credincioşia Ta. Adică "în respectul tău pentru ceea ce este drept". În felul acesta rugăciunea
scoate la iveală o atitudine de răzbunare personală. David se roagă ca voia lui Dumnezeu să aibă
câştig în nimicirea răului.

6 Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie, voi lăuda Numele Tău, DOAMNE, căci este bun,

De bunăvoie. Ebr. binedabah "cu bunăvoinţă", "cu naturaleţe". Referirea este la un dar de
bunăvoie (vezi Exod 35,29; 36,3; Levitic 7,16; Numeri 15,3), în contrast cu acela cerut de lege.
Încrederea exprimată în v. 4 a devenit acum o certitudine.
Numele. Vezi la Psalm 7,17.

7 căci m-ai scăpat din toate necazurile şi am putut privi de sus la duşmanii mei.

M-ai scăpat[Mă izbăveşte-trad. Cornilescu;M-a izbăvit, KJV]. Dacă psalmul a fost scris înainte
de izbăvirea în sine, psalmul acesta este o expresie a încrederii absolute a lui David în izbăvirea
finală.

Comentarii Ellen G. White:

4�
Te 258; 5T 514

~ 178 ~
Capitolul 55
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un maschil
a(Vezi Ps. 32) al lui David.

1 Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea şi nu trece cu vederea cererea mea!

INTRODUCERE. - Psalmul 55 este o rugăciune de ajutor, pe fundalul situaţiei disperate a

psalmistului. Psalmul se încheie cu exprimarea convingerii că Dumnezeu va interveni. El are dese
repetiţii şi amestecă plângerea cu dorinţa, imprecaţia, indignarea, încrederea şi nădejdea (Callan).
Psalmul este strigătul inimii cuiva care află scăpare de întristare într-o singurătate totală.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 628, 629.
Ia aminte. Cele 4 cereri din v. 1 şi 2 scot la iveală intensitatea marii nevoi a psalmistului.
Nu trece cu vederea[Nu Te ascunde-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 13,1; 27,8; cf. Psalm 10,1.

~ 179 ~
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi! Îmi arăt neliniştea în plângerea mea şi sunt tulburat

Sunt tulburat. [Jelesc în plângerea mea, KJV]. Literal: "rătăcesc în îngrijorarea mea".

3 din pricina zarvei duşmanului şi la vederea asupririi aduse de cel rău; căci ei fac să
cadă necazul peste mine şi mi se împotrivesc cu furie.

Asupririi. Ebr. 'aqah, "apăsare". Cuvintele poartă ideea zdrobirii sub o grea povară.

4 Îmi tremură inima înăuntrul meu, spaimele morţii au căzut peste mine.

Spaimele morţii. Ştiind că numai moartea ar mulţumi pe cei care uneltesc, psalmistul simţea
umbra morţii asupra sa (vezi Psalm 116,3).

5 Frică şi cutremur au venit peste mine, m-a acoperit teroarea.

Teroarea. Ebr. pallasuth, care pare să arate o adâncă frământare ca urmare a spaimei, este rar
(vezi Iov 21,6; Isaia 21,4; Ezechiel 7,18). Poetul foloseşte un limbaj plastic pentru a exprima
intensitatea emoţiilor sale.

6 Zic atunci: „Cine-mi va da aripi ca ale porumbelului, ca să zbor şi să mă ascund?”

Frumuseţea poetică deosebită a acestui verset (vezi Ieremia 9,2) exprimă cu putere dorinţa
fiecărui creştin care doreşte cu ardoare să înceteze un oarecare necaz prelungit. Cât de adesea
dorim să putem fugi undeva unde să fim scutiţi de necazuri! Uităm că pe acest pământ ducem
necazurile cu noi, dacă nu le încredinţăm lui Isus. Să nu uităm că există o lume în care necazul nu
poată să pătrundă; lumea aceea e cerul (vezi Apocalipsa 21,4).
Ca să zbor[Aş zbura-trad. Cornilescu]. Avem nevoie să ne ferim să dăm curs instinctului care ne
îndeamnă să scăpăm din anumite împrejurări. Dacă dorinţa aceasta devine o obişnuinţă, ea e un
semn morbid. Lucrarea noastră, familia noastră, legăturile şi răspunderile noastre sunt o disciplină
cu totul necesară dezvoltării caracterului creştin. În loc "să zburăm", ar trebui "să strigăm către
Dumnezeu".
Să mă ascund[Aş găsi undeva odihnă-trad. Cornilescu]. Literal, "să locuiesc", "să rămân".

7 M-aş îndepărta atunci, m-aş refugia în pustie. Sela

Pustie. Un loc nelocuit de oameni (vezi Matei 4,1). Se spune că porumbeii sunt din abundenţă în
locurile sălbatice şi stâncoase ale Palestinei, departe de locuinţele oamenilor.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

8 M-aş grăbi să-mi găsesc refugiu, în faţa vântului năprasnic.

9 Stăpâne, nimiceşte-i, încurcă-le limbile, căci numai violenţă şi ceartă văd în cetate!
10 Zi şi noapte ei dau târcoale zidurilor ei; necaz şi strâmtorare se află în mijlocul ei.
Ei. Unii sugerează că "nelegiuirea şi răutatea" (v. 9) sunt aici personificate şi prezentate ca dând
ocol cetăţii.

11 Dezastrul este în mijlocul ei, iar asuprirea şi înşelăciunea nu-i părăsesc străzile.

~ 180 ~
 Asuprirea şi înşelăciunea. Societatea în general era dezorganizată.
Străzile[Pieţele-trad. Cornilescu;Uliţele, KJV]. Literal, "loc larg", "piaţă" (RSV), unde se
rezolvau treburile civile, unde trebuia să fie administrată dreptatea.

12 Nu un duşman mă batjocoreşte, căci atunci aş îndura! Nu cel ce mă urăşte se

ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde de el!
Un duşman. Psalmistul trece de la mulţimea generală a conspiratorilor la o persoană.
Aş îndura. Nu e greu de suportat batjocura unui vrăjmaş declarat; dar e greu de îndurat şi adesea
copleşitoare cuvintele denigratoare ale cuiva care ţi-a fost cândva prieten apropiat.
M-aş ascunde. În loc să-i deschidă inima.

13 Ci tu, un om ca şi mine, prietenul meu, apropiatul meu,

Tu. Vezi la v. 12.

14 cel cu care am avut părtăşie dulce când am mers cu mulţimea în Casa lui
Dumnezeu!
[Trăiam împreună într-o plăcută prietenie-trad. Cornilescu;Ne sfătuiam împreună, KJV]. Timpul
imperfect ebraic denotă aici o acţiune continuă. Aveau loc discuţii dese şi intime.
Părtăşie dulce[Plăcută prietenie-trad. Cornilescu;Discuţii plăcute, KJV]. Ebr. sod, "relaţii
apropiate, intime".
[Împreună-trad. Cornilescu]. Nu numai că se bucurau de comuniune în particular, dar se asociau
în închinare publică. Există multă pasiune în versetul acesta.

15 Moartea să-i ia prin surprindere, să se pogoare în Locuinţa Morţilor de tineri, căci

au acceptat răutăţile în mijlocul lor.
Să se pogoare. Vezi Psalm 9,17; cf. Numeri 16,30.
Locuinţa Morţilor. [Iad. KJV]. Ebr. she'ol, "locuinţa simbolică a celor morţi" (vezi la
Proverbe 15,11).
În mijlocul lor[În locuinţa lor-trad. Cornilescu]. Vezi v. 3.9-11. Nelegiuirea este din belşug în
casele, în umblarea, în inima lor. E bine pentru comunitate ca nelegiuirea să fie pedepsită.

16 Eu însă voi striga către Dumnezeu, iar DOMNUL mă va mântui.

Eu însă. În ebraică pronumele stă la începutul propoziţiei şi prin urmare este emfatic. Psalmistul
vorbeşte pentru sine şi pune în contrast atitudinea sa cu purtarea trădătorilor.
17 Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, iar El îmi va auzi glasul.
Seara, dimineaţa. Daniel se ruga de 3 ori pe zi (Daniel 6,10). Adevărata religie este întărită prin
momente regulate şi dese de rugăciune (vezi Psalm 119,164).

18 Mă va răscumpăra nevătămat din războiul pornit împotriva mea, căci mulţi sunt
împotriva mea.
19 Dumnezeu, Care tronează în veci, va auzi şi-i va smeri! Sela Sunt nişte oameni
care nu se întorc de la căile lor şi care nu se tem de Dumnezeu.
Tronează în veci[Din veşnicie stă-trad. Cornilescu]. Vezi Deuteronom 33,27; Psalm 90,2.
Sela. [Selah, KJV]. Apariţia acestui cuvânt în interiorul unui verset este ceva neobişnuit (vezi
Psalm 57,3). Vezi p. 629.

20 Prietenul meu îşi întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el, îşi calcă
legământul.
~ 181 ~
 Prietenul meu[Ei-trad. Cornilescu]. Trădătorul care fusese prietenul apropiat al psalmistului (vezi
v. 12-14). Psalmistul trece la discutarea trădării din partea prietenului său.
Legământul. O legătură existentă într-o prietenie strânsă.

21 Gura lui este alunecoasă ca smântâna, dar în inima lui poartă războiul. Cuvintele
lui sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar în ascuns sunt nişte săbii.
Alunecoasă ca smântâna[Dulce ca smântâna-trad. Cornilescu;Mai alunecoase ca untul, KJV]. El
era un făţarnic perfect (vezi Psalm 28,3; 57,4). Imaginile concrete din versetul acesta sunt plastice
şi impresionante.

22 Încredinţează-ţi soarta în mâna DOMNULUI, şi El îţi va purta de grijă! El nu va

îngădui ca cel drept să se clatine vreodată.
Soarta. [Povara, KJV]. Ebr. yehab, un cuvânt care apare doar aici în VT, prin urmare sensul lui
nu e sigur. Talmudul îi dă sensul de "povară". LXX zice merimna "grijă", "nelinişte",
"frământare". Merimna apare în 1 Petru 5,7: "Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre".
Verbul, merimnao, apare în Matei 6,34 şi e tradus "a se îngrijora".
Făgăduinţele acestea făcute celor drepţi care se predau în credinţă lui Dumnezeu psalmistul le
repetă pentru sine şi le împarte cu toţi aceia care vor să înveţe din experienţa sa. Dumnezeu nu
îndepărtează totdeauna povara, dar îi susţine pe aceia care merg înainte prin credinţă.
În oratoriul său "Ilie", Felix Mendelssohn-Bartholdy foloseşte cuvintele versetului acestuia în
frumosul coral pe 4 voci cântat după rugăciunea pentru ploaie a lui Ilie pe muntele Carmel.

23 Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe cei răi în groapa distrugerii; oamenii
însetaţi de sânge şi înşelători nu vor trăi nici jumătate din zilele lor! Eu însă mă voi
încrede în Tine!
Îi. Vrăjmaşii psalmistului, oamenii descrişi în propoziţia următoare.
Groapa distrugerii[Fundul gropii-trad. Cornilescu;Groapa pieirii, KJV]. Vezi Psalm 28,1.
Oamenii însetaţi de sânge şi înşelători. Literal, "oameni de sânge şi înşelăciune". Ei erau ucigaşii
în devenire ai psalmistului.
Jumătate din zilele lor. "Lungimea zilelor" era un semn al plăcerii lui Dumnezeu (vezi
Proverbe 3,2). Dumnezeu doreşte ca oamenii să trăiască o viaţă cât mai lungă. Practicarea
fărădelegii tinde să scurteze viaţa.
În Tine. Psalmistul nu se va încrede în violenţă şi înşelătorie, ci doar în Dumnezeu (vezi
Psalm 7,1; 11,1). Încrederea în Dumnezeu este una din înaltele concepte ale cărţii Psalmilor.
Comentarii Ellen G. White:

6�
EW 20; 1T 70
14�
�
ML 199
17�
�
5T 164; 7T 44
22�
�
COL 51; ML 10; 4T 285; 7T 297; 8T 126; 9T 17

~ 182 ~
Capitolul 56
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Porumbel din stejari
îndepărtaţi”. Un mihtam a(Vezi Ps. 16) al lui David compus pe
vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.

1 Dumnezeule, ai milă de mine, căci nişte oameni mă hărţuiesc; toată ziua mă

chinuieşte cel ce se luptă cu mine.

INTRODUCERE. - Psalmii 56 şi 57 au fost numiţi "psalmi gemeni" datorită asemănărilor în

conţinut şi în dezvoltarea temei. Ei încep cu aceleaşi cuvinte, constau din două părţi similare, care
încorporează rugăciunea pentru izbăvirea dorită şi lauda pentru izbăvirea primită, şi folosesc un
refren la sfârşitul fiecărei părţi. Scrişi cu ocazia unor probleme grele, amândoi exprimă deplina
încredere în Dumnezeu, care înfrânge orice teamă. Cele două părţi ale Psalmului 56 (v. 1-4.5-11)
sunt asemănătoare în idei, a doua mai subliniată decât prima. Fiecare se încheie cu un refren,

~ 183 ~
dezvoltat cu prilejul celei de a doua apariţii. Două versete de recunoştinţă sunt adăugate poemului.
Potrivit preambulului, Psalmul 56 a fost lucrarea lui David (şi Psalm 57 e cunoscut că a fost
compus (vezi introducerea la Psalm 57) compus ca urmare al experienţei sale cu filistenii la Gat
(vezi la 1 Samuel 21,13).
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628. "Jonath" vine din ebr yonah, care înseamnă "porumbel".
S-ar putea ca titlul melodiei folosit pentru intonarea psalmului acestuia să fi fost sugerat de
sentimentele lui David, care era alungat din cămin, căutând adăpost într-un cămin izolat, ca un
porumbel alungat din cuibul lui. Există ceva jalnic şi duios implicit în această presupunere.
Ai milă. Vezi Psalm 51,1; 57,1.
Oameni. Ebr. 'enosh, "omul în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4). Este clar contrastul dintre
"Dumnezeu", Cel puternic, şi 'enosh.
Mă hărţuiesc. [M-ar înghiţi, KJV]. LXX zice: "mă calcă în picioare. Compară cu v. 2.
Toată ziua. [Zilnic, KJV]. Compară cu v. 2,5.

2 Potrivnicii mei mă hărţuiesc zi de zi, mulţi sunt cei ce se luptă cu mine cu trufie,

Cu trufie[Ca nişte trufaşi-trad. Cornilescu;Tu, Prea Înalte, KJV]. Ebr. marom, nefolosit în altă
parte ca titlu pentru Dumnezeire şi discutabil dacă este vorba de aşa ceva aici. O uşoară schimbare
în punctuaţia vocalică dă varianta "de la înălţime", care poate fi interpretat ca însemnând "cu fală".

3 dar, când mi-e teamă, îmi pun încrederea în Tine.

Îmi pun încrederea[Mă încred-trad. Cornilescu;Mă voi încrede, KJV]. Nota dominantă a
psalmului. Când ne apasă teama, prin credinţă ne putem pune încrederea în Dumnezeu. Experienţa
creştină are o temelie sănătoasă într-o astfel hotărâre. Avem nevoie să ne afirmăm încrederea.

4 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! Ce

poate să-mi facă un muritor?

Ce poate să-mi facă un muritor[Ce pot să-mi facă nişte oameni-trad. Cornilescu;Ce poate face
carnea, KJV]. Vezi Matei 10,28. Versetul 4 este refrenul psalmului, fiind repetat în formă
elaborată în v. 10 şi 11.

5 În fiecare zi îmi răstălmăcesc cuvintele, toate gândurile lor sunt să-mi facă rău.

6 Uneltesc, pândesc, îmi urmăresc paşii, dornici să-mi ia viaţa.

Uneltesc. Metodele ticăloase folosite pentru a-l urmări pe psalmist sunt reprezentate prin
succesiunea rapidă a expresiilor fără o legătură gramaticală expresă.
Viaţa. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

7 Oare să scape ei prin răutate? Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie!

Oare să scape ei prin răutate[Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor-trad. Cornilescu;Vor
scăpa ei prin nelegiuire?, KJV]. Ebraica propoziţiei astfel tradusă este obscură. Dacă varianta KJV
este corectă întrebarea sună astfel: Pot ei găsi siguranţă în nelegiuire? E cu putinţă ca vrăjmaşii să-
şi datoreze marii lor nelegiuiri actuala stare de aparentă siguranţă?
Popoarele. S-ar putea ca psalmistul să extindă aici înţelesul cuvântului "vrăjmaş" pentru a
cuprinde în imprecaţia lui (vezi p. 624) pe orice nelegiuit.

~ 184 ~
8 Tu cunoşti numărul pribegiilor mele; pune-mi lacrimile în burduful Tău! Să nu fie
ele oare în cartea Ta?

Cunoşti numărul[Numeri-trad. Cornilescu]. "A număra", "a socoti" sau "a ţine socoteala de" (vezi
la Psalm 48, 12). David trece brusc de la imprecaţie la cerere duioasă pentru sine.
Pribegiilor mele[Paşii vieţii mele de pribeag-trad. Cornilescu;Pribegirile mele, KJV]. Vezi
1 Samuel 21, 10.
Pune-mi lacrimile. [Îmi pun lacrimile, KJV]. Ca şi cum Dumnezeu ar fi ţinut seamă de lacrimile
lui picătură cu picătură. Aici este ilustrată recunoaşterea grijii duioase a lui Dumnezeu pentru
copilul Său.
Burduful. [Sticla, KJV]. Ebr. no'd, burduf de piele care era folosit de către orientali ca vas pentru
păstrarea apei, laptelui, vinului, etc. Psalmistul se roagă ca aceste lacrimi să fie puse într-un burduf
de piele pentru a fi amintite înaintea lui Dumnezeu.
Cartea. Compară cu Psalm 69,28; 139,16; Maleahi 3,16. "În cartea de amintiri a lui Dumnezeu...
este înregistrat fiecare act de sacrificiu, fiecare suferinţă şi întristare îndurate pentru Hristos"
(GC 481).

9 Duşmanii mei vor fugi când voi striga! Ştiu un lucru: că Dumnezeu este de partea
mea.

Ştiu. Psalmistul ştie sigur că Dumnezeu este alături de el. O astfel de certitudine nu lasă loc nici
unei înfrângeri. Facem bine dacă ţinem socoteală de toate "ştiu"-urile experienţei noastre creştine
(vezi Iov 19,25; Psalm 20,6; 135,5; 140,12; 2 Timotei 1,12).

10 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în DOMNUL, al Cărui Cuvânt îl laud,

Îl laud[Mă voi lăuda-trad. Cornilescu]. Toată această expresie este un adaos puternic la refrenul
anterior (v. 4).

11 în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! Ce poate să-mi facă un muritor?

Un muritor[Oameni-trad. Cornilescu;Omul, KJV]. Ebr. 'adam, (vezi la Psalm 8,4); expresia

paralelă din v. 4 zice "oameni" [KJV].

12 Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurământ; de aceea Îţi voi aduce jertfe de
mulţumire,

Jurământ[Juruinţele-trad. Cornilescu].Două versete de mulţumire încheie poemul ("psalmul

geamăn", Psalm 57, se încheie cu un refren, fără versete de felul acesta, având doar un total de 11
versete). Psalmistul făgăduise să-şi exprime mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru că i-a răspuns la
rugăciune. El trece acum la împlinirea făgăduinţei sale.
Mulţumire. Ebr. todoth, care reprezintă totodată "jertfe de mulţumire" (vezi Ieremia 17,26;
33,11).

13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte şi picioarele de poticnire, ca să pot umbla

înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii.

Înaintea lui Dumnezeu. Expresia sugerează acord cu voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu îi spusese
lui Avraam: "umblă înaintea Mea şi fii fără prihană." (Genesa 17,1).
~ 185 ~
 Lumina celor vii. Compară cu Iov 33,30.

Comentarii Ellen G. White:

3AA 467; MB 156; PP 692

4�
ML 297
8�
GC 481
11-13�
MH 101

Capitolul 57
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!”. Al lui David. Un
mihtam a(Vezi Ps. 16) compus pe vremea când acesta se refugiase
în peşteră, fugind de Saul.

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci la Tine îmi caut scăparea! La
umbra aripilor Tale caut adăpost până când trece necazul.

INTRODUCERE. - Psalmul 57 este asemănător în ceea ce priveşte tema, structura şi stilul cu

"geamănul" său, Psalm 56 (vezi introducerea la Psalm 56), dar reflectă un ton mai triumfător.
Psalmul începe cu o rugăciune de îndurare rostită cu deplină încredere în puterea lui Dumnezeu de
a salva; apoi descrie pe scurt necazul psalmistului şi se încheie cu laudă pentru bunătatea lui

~ 186 ~
Dumnezeu. Psalmul are două părţi, fiecare încheindu-se cu un refren. David a compus această
frumoasă cântare în peştera Adulam (vezi 1 Samuel 22,1; PP 658).
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628, 629.
Ai milă. Vezi Psalm 56,1.3.4. Versetele 3-5 constituie prima secţiune a psalmului.
Umbra aripilor. Vezi la Psalm 17,8; cf. Rut 2,12; Matei 23,37. Ataşamentul duios pentru
Dumnezeu exprimat aici este cu totul deosebit de atitudinea păgânilor faţă de zeii lor păgâni.

2 Strig către Dumnezeul Preaînalt, către Dumnezeul Care mă sprijină.

Dumnezeul Preaînalt. Ebr. 'Elohim 'Elyon (vezi vol. I,p. 170-173).Titlul acesta dat lui Dumnezeu
apare şi în Psalm 78,56.
Dumnezeul. Ebr. 'El (vezi vol. I, p. l71).
Sprijină[Lucrează-trad. Cornilescu]. Ebr. gamar, "a aduce la desăvârşire" (vezi Psalm 138,8).

3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte; îl face de ruşine pe prigonitorul meu!

Sela Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.

Sela. [Selah, KJV]. Vezi la Psalm 55,19; vezi p. 629.

Îndurarea[Bunătatea-trad. Cornilescu;Îndurarea, KJV]. Vezi Psalm 25,10; 26,3.
Dumnezeu "mai curând ar trimite din Cer pe toţi îngerii în ajutorul sufletelor credincioase pentru
a face un zid împrejurul lor decât să-i lase să fie înşelaţi şi duşi în rătăcire de minunile mincinoase
ale lui Satana" (EW 88).

4 Sunt în mijlocul leilor; mă culc printre fiare: printre oameni ai căror dinţi sunt
suliţe şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie tăioasă.

[Sufletul-trad. Cornilescu]. Sau simplu "eu" (vezi la Psalm 16,10).

Leilor. Vrăjmaşii psalmistului sunt ca nişte lei feroce (vezi Psalm 7,2; 10,9).
Fiare[Varsă flăcări-trad. Cornilescu]. Ei ard de dorinţa de a-l nimici pe David.
Sabie tăioasă. O ilustraţie a defăimării (vezi Psalm 55,21).

5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri şi fie slava Ta peste întreg pământul!

Fii înălţat[Înalţă-Te -trad. Cornilescu]. Versetul 5 este refrenul poemului, repetat în v. 11.

6 Ei întinseseră o cursă paşilor mei, – sufletul îmi era încovoiat de durere –, îmi
săpaseră o groapă, dar au căzut ei înşişi în ea. Sela

Întinseseră o cursă. [Pregătiseră un laţ, KJV]. Compară cu Psalm 9,15. Versetele 6-11
constituie a doua parte a psalmului.
Sufletul. Vezi la v. 4.
Săpaseră o groapă. Vezi la Psalm 7,15. Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta şi voi
suna din instrumentele mele.

Pregătită[Tare-trad. Cornilescu;întemeiată, KJV]. Ebr. nakon, "bine fixată".

Versetele 7-11 apar, cu modificări, în Psalm 108,1-5 (vezi comentariile de acolo).

~ 187 ~
8 Trezeşte-te, suflet al meu b(Lit.: slava mea)! Treziţi-vă, harfă şi liră! Voi trezi
zorii c(TM; LXX: Mă voi trezi în zori)!

Harfă[Alăută-trad. Cornilescu;Psaltire, KJV]. Ebr. nebel, "harpa" (vezi p. 33, 34).

Liră[Harpă-trad. Cornilescu]Ebr. kinnor, "lira" (vezi p. 34-36).
Voi trezi zorii[Mă vei trezi în zori de zi-trad. Cornilescu]. Sau "voi trezi zorile". Psalmistul
recunoştea valoarea devoţiunii în închinare din primele clipe ale zilei cultului (vezi la Psalm 5,3).
Compară cu versul lui Milton: "Vesel trezeşte zorile somnoroase".

9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare, Îţi voi cânta printre neamuri!

Popoare. [Popor, KJV]. Substantivul ebraic e la plural. Marea izbăvire a lui David îl îndeamnă să
facă cunoscută bunătatea lui Dumnezeu printre popoare. În felul acesta David îşi exprimă gândul
că Israel era chemat să fie lumina popoarelor.

10 Căci îndurarea Ta este înaltă până la ceruri, iar credincioşia Ta – până la nori.

Îndurarea[Bunătatea-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 25,10; 26,3; 36,5.7.

11 Înalţă-Te deasupra cerurilor, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste întreg pământul!

Înalţă-Te. [Fii înălţat, KJV]. Refrenul e identic cu v. 5.

"Cerul şi pământul au... o istorie care se împleteşte, iar fericitul şi măreţul sfârşit al acesteia se
află în revărsarea slavei lui Dumnezeu peste amândouă." (Delitzsch).
Slava Ta. Strălucirea vizibilă a slavei dumnezeieşti e numai o reamintire a infinitei desăvârşiri şi
frumuseţi a caracterului dumnezeiesc. Ceea ce poate fi văzut urmează să imprime pururi în fiinţele
create bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu.
Vezi harta următoare.

Capitolul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!”. Al lui David. Un
mihtam a(Vezi Ps. 16).

1 Oare într-adevăr rostiţi ceea ce este drept, voi, conducătorilor b[Ebr.: elem, care
poate însemna tăcere; de aici: Oare într-adevăr rostiţi ce este drept, atunci când
tăceţi?, în ideea că cei desemnaţi pentru a face judecată tac atunci când ar trebui să
facă dreptate; sau acest termen este o scriere defectivă a lui elim (lit.: berbeci,
termen folosit metaforic pentru conducători)]? Oare cu nepărtinire judecaţi, fii ai
oamenilor? c(Sau: judecaţi pe fiii oamenilor)

~ 188 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 58 este o dezaprobare a unor judecători nedrepţi şi deci o mustrare
pentru toţi cei care se dedau la nedreptate şi apăsare. Puternic în imagini şi stil, psalmul acuză
nedreptatea, dă sentinţa de pedeapsă şi se bucură de dreptate la judecată a lui Dumnezeu, Marele
Judecător. În psalmul acesta e cât se poate de clar contrastul dintre judecătorii nedrepţi ai
pământului şi Dumnezeu, Judecătorul cel drept.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628, 629.
Rostiţi[Tăcând-trad. Cornilescu;O adunare, KJV]. Ebr.'elem, al cărui înţeles este obscur şi pentru
care s-au sugerat multe definiţii. Traducerea RSV, "dumnezei", este de la 'elim. LXX şi Vulgata
consideră 'elem un adverb intensiv,care scoate şi mai mult în evidenţă adverbul "oare"[Într-adevăr,
KJV]. Nu se poate şti cu siguranţă ce intenţiona psalmistul să spună prin 'elem.
Întrebările ironice retorice ale v. 1 introduc tema psalmului. Ele sunt adresate judecătorilor
nedrepţi din ţară.

2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri, iar cu mâinile împărţiţi violenţa în

ţară.
Mâinile. În contrast cu "inima". Nelegiuirea se naşte în inimă şi e săvârşită cu mâinile.
Împărţiţi[Puneţi în cumpănă-trad. Cornilescu;Cântăriţi, KJV]. În loc să cântărească dreptatea, ei
cântăresc silnicia. Afirmaţia psalmului este făcută cu sarcasm.

3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece, cei ce rostesc minciuni se rătăcesc chiar
dinaintea naşterii.
Se rătăcesc. O inducţie că nelegiuiţii au tendinţa spre rău din fragedă copilărie.

4 Veninul lor este ca veninul şarpelui, ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
Veninul lor[Au o otravă-trad. Cornilescu;Otrava lor, KJV]. Cuvintele pline de răutate pe care le
rostesc (vezi Psalm 140,3; Romani 3,13).
Cobrei surde[Aspide surde-trad. Cornilescu]. Nelegiuirea lor încăpăţânată este comparată cu
încăpăţânarea unei năpârci sau aspide, care refuză să se supună îmblânzitorului de şerpi. În
realitate şarpele nu e surd, ci pare să fie aşa datorită dificultăţii de a-l îmblânzi. Expresia "surd ca o
năpârcă" e poate socotit că derivă din această cunoscută referire la îmblânzirea şarpelui
(Eclesiastul 10,11; vezi Ieremia 8,17). Părerea greşită general acceptă că năpârca e surdă şi că
şerpii răspund numai la gesturile îmblânzitorului de şerpi a fost combătută în mod corespunzător.

5 care nu aude glasul vrăjitorilor, oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.

Vrăjitorilor. Îmblânzitorii de şerpi au fost totdeauna ceva obişnuit în Răsărit şi sunt renumiţi în
special în India. Ei îşi câştigă existenţa atât prin demonstrarea puterii lor asupra şerpilor prin
demonstraţii publice şi prin scoaterea lor din ascunzătoare, unde pândesc ca o primejdie pentru
călători.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! DOAMNE, scoate colţii acestor lei!

Zdrobeşte-le dinţii. Poetul trece de la imaginea unui şarpe şi a îmblânzitorului de şerpi la

imaginea puilor de lei ai căror dinţi trebuie să fie zdrobiţi ca să nu-şi mai facă rău (vezi Psalm 3,7).
Versetele 6-9 conţin o imprecaţie puternică, adăugând metaforă peste metaforă (vezi p. 624).
Ele arată că Dumnezeu va anihila intenţiile judecătorilor nedrepţi. Întrucât nelegiuiţii nu pot fi
corectaţi, psalmistul se roagă ca ei să fie lăsaţi fără putere.

7 Fie să se scurgă precum apa care trece! Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!

~ 189 ~
 Să se scurgă precum apa care trece[Să se risipească ca nişte ape care se scurg-trad. Cornilescu].
Psalmistul se roagă ca vrăjmaşii săi să piară, aşa cum apele umflate ale unui torent se pierd în
nisipurile pustiului sau dispar cu totul în timpul verii secetoase(vezi 2 Samuel 14,14; Iov 6,15-17).

8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând, ca stârpitura care nu a văzut soarele!

Care se topeşte. Se face referire poate la credinţa populară că treptat melcul se topeşte, aşa cum
dă impresie urma pe care o lasă pe unde trece. Alţii gândesc că expresia se referă la retragerea în
cochilie a melcului în sezonul uscat.
Stârpitura. Compară Iov 3,16.

9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi, El îl va mătura pe
cel rău! d(Sensul ebraic al versetului este nesigur)

Înainte ca oalele voastre. Tabloul nu e cu totul clar. Unii gândesc că e al nomazilor din pustie
care fac un foc în aer liber şi o pală de vânt stinge focul înainte ca oalele în care se pregăteşte
mâncarea să fi fost încălzite. Forţa ilustraţiei urmăreşte să exprime dorinţa psalmistului ca
nimicirea nelegiuiţilor să aibă loc curând.

10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat, când îşi va spăla picioarele în
sângele celui rău.

Se va bucura. Compară cu Deuteronom 32,41-43.

Îşi va spăla picioarele. Poate o referire la o practică considerată ca obişnuită în războaiele vremii.
De pildă, în literatura ugaritică (vezi p. 618) se spune că zeiţa războiului Anath "îşi spăla mâinile
în sângele războinicilor".

11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit! Există un
Dumnezeu Care judecă pământul!”

Oamenii. Fiecare om sau oamenii, în general, vor recunoaşte adevărul că Dumnezeu intervine în
treburile omeneşti, răsplătind dreptatea şi pedepsind păcatul.
Este răsplătit[O răsplată-trad. cornilescu]. Literal, "roada" (vezi Proverbe 1,31; Isaia 3,10;
1 Timotei 4,8).
Judecă pământul [Judecă pe pământ-trad. Cornilescu;Judecă pământul, KJV]. Cu toate că uneori
se pare că Dumnezeu îngăduie ca răul şi nedreptatea să existe pe pământ fără a fi stânjenite, este
sigur că El priveşte asupra tuturor faptelor rele ale oamenilor păcătoşi, că El ţine o socoteală strictă
şi că la vremea cuvenită va interveni. În toate timpurile a existat un hotar peste care oamenilor
nelegiuiţi nu le-a fost îngăduit să treacă. Învăţătura aceasta e strâns legată cu aceea pe care
împăratul Nebucadneţar a câştigat-o în timpul celor 7 ani ai nebuniei lui.
Capitolul 59
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!”. Al lui David. Un
mihtam a(Vezi Ps. 16) compus pe vremea când Saul a trimis să-i
supravegheze casa acestuia, ca să-l ucidă.

1 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de duşmanii mei, protejează-mă de cei ce s-au

ridicat împotriva mea!

~ 190 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 59 este asemănător în ceea ce priveşte fundalul cu Psalmii 56, 57,
58. E un strigăt de eliberare dintr-o mare primejdie, încheindu-se cu o bruscă şi dramatică trecere
la mulţumire că deoarece izbăvirea e sigură. Psalmul are două părţi importante: v. 1-10, care
conţin o rugăminte de izbăvire de vrăjmaşi, şi v. 11-17, care conţin o cerere de pedepsire a lor.
Stilul viguros şi categoric al psalmului este marcat de repetarea atât a versetelor pitoreşti (vezi v. 6
şi 14), cât şi a unui refren ( vezi v. 9 şi 17) în puncte potrivite din cele două secţiuni.
Potrivit preambulului, ocazia compunerii psalmului a fost întâmplarea când Saul a trimis oameni
să supravegheze casa lui David cu scopul de a-l omorî (vezi 1 Samuel 19,11-18). Cu privire la
preambul, vezi p. 616, 627, 629.
Izbăveşte-mă[Scapă-mă-trad. Cornilescu]. Sau "smulge-mă de aici". Aceasta este rugăciunea
repetată a psalmistului (vezi Psalm 7,1; 17,13; 22,20; etc.). David doreşte să fie păzit de toţi
vrăşmaşii săi, indiferent că sunt în propria lui gospodărie, la curte, în popor sau printre neamuri.
Protejează-mă[Ocroteşte-mă-trad. Cornilescu]. Literal, "fă-mă înalt", adică "fă-mă de neajuns"
(vezi Psalm 18,48).

2 Izbăveşte-mă de făcătorii de rele, mântuieşte-mă de oamenii însetaţi de sânge!

Oamenii însetaţi de sânge. Literal "oameni ai sângelui", adică ucigaşi.

3 Căci iată-i cum îmi pândesc sufletul, nişte oameni puternici uneltesc împotriva
mea, deşi nu am greşit cu nimic, nu am păcătuit, DOAMNE!

Pândesc. Vrăjmaşul e asemănat cu fiarele sălbatice gată să sară asupra prăzii lor.
Sufletul[Viaţa-trad. Cornilescu;Sufletul, KJV]. Sau "pe mine" (vezi Psalm 16,10). Potrivit cu
raportul din 1 Samuel 19,11-18, soţia lui David, Mical, fiica lui Saul, i-a povestit lui David despre
intenţia criminală a lui Saul şi l-a ajutat să fugă printr-o fereastră noaptea.
Oameni puternici[Oameni porniţi la rău-trad. Cornilescu;Puternici, KJV]. Sau "furioşi", cei
folosiţi de Saul să aducă la îndeplinire scopul lui criminal.
Nu am păcătuit. [Nu pentru abaterea mea, KJV]. Psalmistul susţine vehement că este nevinovat.

4 Fără să am vreo vină, ei sunt pregătiţi să mă atace. Ridică-Te să vii în

întâmpinarea mea şi priveşte!

Fără să am vreo vină[Cu toată nevinovăţia mea-trad. Cornilescu]. Adică "nu pentru vreo greşeală
a mea" (RSV).
Sunt pregătiţi[Aleargă, se pregătesc-trad. Cornilescu]. Limbajul acţiunilor militare.
Ridică-Te[Trezeşte-Te - trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 7,6; 35,23.
Să vii în întâmpinarea mea[Ieşi înaintea mea-trad. Cornilescu;Să-mi ajuţi, KJV]. Literal, "să mă
întâmpini", în ideea de a da ajutor.

5 Tu, DOAMNE, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ridică-Te să pedepseşti

toate neamurile, fără să ai milă de cei ce săvârşesc nelegiuirea. Sela

Tu[Tu, KJV]. [În rom., subînţeles]. Pronumele primeşte forţă suplimentară datorită poziţiei lui, la
începutul propoziţiei.
Doamne, Dumnezeul oştirilor. Vezi Psalm 24,10. Vezi de asemenea Psalm 80,4.19; 89,8;
Isaia 1,9.
Dumnezeul lui Israel. Vezi la Psalm 14,7; vezi şi la Psalm 72,18. Această serie de titluri atrage
atenţia asupra puterii nemărginite a lui Dumnezeu şi a grijii Lui deosebite pentru copiii Săi (vezi
vol. I, p. 170-173).

~ 191 ~
 Să pedepseşti. [Să vizitezi, KJV]. Ebr. paqad, un cuvânt care descrie nu numai acţiune în sine de
a vizita, dar şi ceea ce vizitatorul săvârşeşte prin vizita sa (vezi la Psalm 8,4). Aici obiectul vizitării
este evident acela de a pedepsi.
Toate neamurile. [Pe toţi păgânii, KJV]. Psalmistul include în rugăciunea sa nu numai pe
vrăjmaşii săi nelegiuiţi, ci şi pe toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu (vezi la Psalm 2,1; 9,5).
Fără să ai milă. Pentru explicarea spiritului de aparentă dorinţă de răzbunare exprimate de David
în v. 5.8.10-15, vezi p. 624.
Sela. [Selah, KJV]. Compară cu v.13. Termenul apare în locuri potrivite în cele două părţi
importante ale psalmului (vezi introducerea la Psalm 59). Cu privire la înţelegerea expresiei selah,
vezi p. 629.

6 Se întorc seara, urlă precum câinii şi dau ocol cetăţii.

Urlă. [Fac zgomot, KJV]. Sau "a mârâi".

Precum câinii. Psalmistul îi compară pe vrăjmaşii săi (v. 1.2) cu nişte câini pe jumătate morţi de
foame, pe jumătate sălbatici din Orient, care dorm ascunşi în timpul zilei şi vin în târguri şi în sate
noaptea dând târcoale în căutarea de hrană (vezi la Psalm 22,16).
Dau ocol. Vrăjmaşii patrulează prin cetate pentru a fi siguri că psalmistul nu le scape. Ebraica din
versetul acesta este aproape identică cu ebraica din v. 14 (vezi la v. 14).

7 Iată ce scot din gurile lor: săbii ies printre buzele lor şi zic: „Cine ne aude?”

Scot[Ţâşneşte-trad. Cornilescu]. Sau "se revarsă", "face să izvorască" (vezi Proverbe 15,2).
Cine ne aude[Cine aude?-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 10,11.

8 Dar Tu, DOAMNE, râzi de ei, îţi baţi joc de toate neamurile.

Tu. Vezi la v. 5.
Râzi. Vezi la Psalm 2,4.
Neamurile. Vezi la v. 5.

9 Tăria mea, pe Tine Te aştept, căci Dumnezeu este întăritura mea!

[Puterea-trad. Cornilescu]. Multe manuscrise ebraice şi LXX, precum şi alte versiuni, zic
"puterea mea", sugerând astfel ideea că prin această expresie psalmistul se adresează lui
Dumnezeu (vezi v. 17; Psalm 28,7.8). Expresia "căci" nu apare în ebraică. Versetele 9 şi 10
constituie un refren, care e repetat cu modificări în v. 17.
Pe Tine Te aştept[Nădăjduiesc-trad. Cornilescu;Voi nădăjdui, KJV]. După izbăvire nu trebuie să
slăbim vigilenţa şi efortul pentru ca nu cumva să dăm ocazie vrăjmaşului să ne asalteze din nou,
cât timp suntem neatenţi.
Întăritura[Scăparea-trad. Cornilescu;Apărarea, KJV]. Literal, "un loc înalt şi sigur", "o cetăţuie".
10 Dumnezeu, Care este îndurător cu mine, merge înaintea mea, Dumnezeu îmi
descoperă pândarii.
Îndurător[Bunătatea-trad. Cornilescu;Îndurarea, KJV]. Ebr. chesed (vezi nota suplimentară la
Psalm 36).
Merge înaintea mea[Îmi iese înainte-trad. Cornilescu;Va apăra, KJV]. Literal, "va confrunta"
(vezi la Psalm 18,5; 21,3).
Îmi descoperă[Mă face să-mi văd-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 54,7.

~ 192 ~
11 Totuşi nu-i omorî, ca nu cumva cei din poporul meu să uite! Zguduie-i cu puterea
Ta şi doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru!
Nu-i omorî. Adică nu imediat. Lui Cain i s-a îngăduit să pribegească pe pământ ca o pildă vie a
urmărilor nenorocite ale urii şi uciderii (vezi Genesa 4,12-14). Psalmul 59,11 este începutul celei
de a doua părţi a psalmului. Versetele 11-15 conţin o serie de imprecaţii tare, cerând aducere
treptată a pedepsei asupra vrăjmaşilor nelegiuiţi ai psalmistului, probabil pentru a da timp
oamenilor să vadă urmări depline ale păcatului (vezi la v. 5).
Poporul meu. O expresie care sugerează sentimentele duioase ale psalmistului pentru poporul lui
Israel. El gândeşte că întregul popor ar trebui să fie îngrijorat de nelegiuirea generalizată.
Să uite. Când ne bucurăm de eliberare deplină, tindem să uităm primejdiile din care am fost
scăpaţi (vezi Psalm 78,11.42; 106,13.21; etc.).
Scutul. În armonie cu folosirea ugaritică (vezi p. 618), ebraicul magen ar trebui probabil să fie
tradus cu un verb, "a implora", "a cere stăruitor", ca şi în alte părţi în psalm (vezi la Psalm 84,9).
Propoziţia ar suna atunci astfel: "te rugăm, o, Doamne".

12 Să fie prinşi în propria lor mândrie, în păcatele gurii lor, în cuvintele de pe buzele
lor; să li se socotească blestemele şi minciunile!
Să fie prinşi. Literal, "să fie prinşi", adică aşa cum ar fi prinşi într-o capcană sau cursă (vezi
Psalm 55,23).
Păcatele gurii lor[Gura lor păcătuieşte-trad. Cornilescu]. Vezi v. 7.
[În însăşi mândria lor-trad. Cornilescu]. Probabil când erau siguri de izbânda lor.

13 Să-i mistuie mânia, să-i stingă şi să nu mai fie! Atunci vor recunoaşte că
Dumnezeu stăpâneşte în Iacov şi până la marginile pământului. Sela
Să-i mistuie[Nimiceşte-i – trad. Cornilescu]. Literal, "pune capăt" sau "completează". Nu
imediat, ci după ce lucrările lui Dumnezeu au fost clar văzute de toţi. Expresia este repetată cu
scop de accentuare (vezi Psalm 57,1).
Că Dumnezeu stăpâneşte. Dumnezeu este Conducătorul universal, pedepsind nelegiuirea şi
răsplătind dreptatea (vezi 1 Samuel 17,46).
Iacov. Vezi la Psalm 14,7.
Marginile pământului. Dumnezeu conduce toate împărăţiile lumii, nu numai pe Israel.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

14 Se întorc seara, urlă precum câinii şi dau ocol cetăţii.

Seara[În fiecare seară-trad. Cornilescu]. Vezi v. 6. Ebraica v. 14 este aceea a v. 6, cu excepţia
adăugării conjuncţiei we, "şi", la începutul v. 14. Versetul 6 descrie purtarea vrăjmaşilor; v. 14
descrie pedeapsa pe care psalmistul o invocă asupra vrăjmaşilor în lumina purtării lor. Limbajul
este unul al triumfului. Vrăjmaşii pot să se întoarcă şi să strige, dar ei vor fi dezamăgiţi.

15 Ei rătăcesc după mâncare şi bombănesc dacă nu se satură.

Rătăcesc[Umblă încoace şi încolo-trad. Cornilescu;Pribegesc, KJV]. În ebraică versetul acesta

începe cu hemmah, tradus normal prin "ei", dar aici neluat în seamă de KJV. Ugaritica (vezi
p. 618) arată că hemmah este şi o particulă cu înţelesul de "iată", "vedeţi" sau "într-adevăr". O
astfel de traducere se încadrează bine în context. De aceea expresia trebuie să fie redată astfel:
"Iată ei umblă încoace şi încolo după hrană".
Mâncare[Hrană-trad. Cornilescu]. Psalmistul era prada dorită.

~ 193 ~
 Bombănesc dacă nu se satură[Petrec noaptea nesătui-trad. Cornilescu;Şi se plâng dacă nu sunt
mulţumiţi, KJV]. Ebr. lin, literal, "a petrece noaptea". O uşoară modificare a punctuaţiei vocalice
dă un lun, care înseamnă "a murmura". Schimbarea aceasta a fost adoptată de LXX, de KJV şi de
alte versiuni. Vrăjmaşii umblă toată noaptea după pradă, dar în zadar.

16 Eu însă voi cânta tăria Ta, dimineaţa voi striga cu bucurie despre îndurarea Ta,
căci Tu mi-ai fost întăritură şi adăpost în ziua necazului meu.

Eu însă. În contrast clar cu vrăjmaşii din v. 15.

Tăria[Puterea-trad. Cornilescu]. Ebr. 'oz, "tărie" în v. 9 [KJV].
Dimineaţa. Pe cât se pare în contrast clar cu "seară" (v. 6.14).
Adăpost. Sau "loc de scăpare". Cu toate că psalmistul a folosit mijloacele sale pentru a scăpa
(vezi 1 Samuel 19,12), pe bună dreptate el a atribuit izbăvirea sa îndurării divine.

17 Tăria mea, pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu este întăritura mea, Dumnezeu
Care este îndurător cu mine!

Pe Tine. Un refren asemănător cu acela din v. 9 şi 10.

Capitolul 60
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei”. Un mihtam
a(Vezi Ps. 16) al lui David pentru învăţătură, compus pe vremea
când s-a războit cu arameii din Aram-Naharayim b(Sau: Aram al
celor două râuri, localizat în NV Mesopotamiei) şi cu arameii din Ţoba
c(Teritoriul din centrul Siriei de astăzi.) şi cu ocazia întoarcerii lui Ioab
de la înfrângerea a 12.000 de edomiţi în Valea Sării.
~ 194 ~
1 Dumnezeule, ne-ai respins, ne-ai împrăştiat, te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la
noi!
INTRODUCERE. - Potrivit preambulului, Psalmul 60 a fost scris de David în timpul războaielor
cu edomiţii. Psalmul descrie umilirea israeliţilor după o înfrângere mai mare (v. 1-3), face apel la
Dumnezeu pentru a împlini făgăduinţele Sale de biruinţă (v. 4-8) şi exprimă încredere în biruinţa
finală asupra vrăjmaşilor lui Israel (v. 9-12). Psalmul are un stil foarte rapid, foloseşte metafore vii
şi abundă în exprimări ale speranţei.
Cu privire la preambul, care este neobişnuit de amănunţită, vezi p. 616, 628.
[Tu-în KJV, în româneşte subînţeles]. Repetarea de 8 ori a pronumelui acestuia la începutul
propoziţiilor succesive din v. 1-4 [în KJV] (o figură de stil retorică, numită anafora) face
exprimarea pasajului [în engl.] impresionant de puternică din punct de vedere retoric.
Ne-ai respins. Compară cu Psalm 43,2; 44,9-11.
Împrăştiat. Sau "zdrobit". Cuvântul ebraic tradus în felul acesta sugerează fie înfrângerea unei
oştiri ale cărei rânduri au fost zdrobite, fie sfărâmarea unui zid cu ajutorul uneltelor de asalt (vezi
Judecători 21,15; 2 Samuel 5,20; 6,8).
Te-ai mâniat. Psalmistul consideră înfrângerea ca o dovadă a mâniei lui Dumnezeu.
Întoarce-Te la noi[Ridică-ne iarăşi-trad. Cornilescu;Întoarce-Te la noi, KJV]. Sau "întoarce-ne".

2 Ai zguduit ţara şi ai despicat-o. Vindecă-i fisurile, căci se cutremură!

Ai zguduit ţara[Ai cutremurat pământul-trad. Cornilescu]. Metafora unui cutremur e folosită
pentru a zugrăvi panica aceea care cuprinde o ţară când e înfrântă.
Fisurile. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să umple spărturile sau crăpăturile pricinuite de
cutremur, adică să repare devastările făcute de inamic.

3 Ai făcut ca poporul Tău să vadă vremuri grele; ne-ai dat să bem vin, ca să ne
clătinăm.
Vremuri grele[Lucruri grele-trad. Cornilescu]. Sau "lucruri severe", adică dezamăgiri, înfrângeri,
încercări.
Vin,ca să ne clătinăm[Vin de amorţire-trad. Cornilescu]. Literal, "vin de ameţeală". Ca să zicem
aşa, naţiunea fusese făcută să bea un vin îmbătător care o ameţise, ajungând asemenea unui om
beat (vezi Psalm 75,8; Isaia 51,17, 22; Ieremia 25,15-17).

4 Pentru cei ce se tem de Tine însă ai ridicat un steag, sub care să se strângă d(O
imagine luată de pe câmpul de luptă, o imagine a regrupării trupelor împrăştiate
pentru a putea respinge atacul) împotriva arcului e[Sau: de dragul adevărului; qoşet
(aram.: arc) – qoşt (adevăr)]. Sela
Un steag. Ebr., nes, "un stindard", "o insignă", "un semnal", "un semn". În ciuda umilirii naţiunii,
psalmistul vede speranţă în chemarea lui Israel de a se aduna sub steagul lui Dumnezeu.
Arcului[Adevărului-trad. Cornilescu]. Poporul lui Dumnezeu este chemat să susţină principiile
adevărului şi dreptăţii, pentru ca lumea să poată fi atrasă de religia lui Hristos.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p.629.

5 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-ne!

Preaiubiţii. Psalmistul pare să vorbească despre naţiunea Israel (vezi Deuteronom 33,12).
Dreapta Ta. Vezi Psalm 17,7; 44,3.
Răspunde-ne[Ascultă-ne-trad. Cornilescu;Ascultă-mă, KJV]. Textul propriu-zis ebraic zice:
"răspunde-ne", pe care vechii învăţaţi iudei l-au transformat în nota "răspunde-mi" sau
"ascultă-mă". Schimbarea aceasta are sprijinul multor versiuni vechi. Totuşi nu pare să existe
motiv temeinic pentru depărtarea de la varianta textului ebraic.
Versetele 5-12 par să fie Psalm 108, 6-13 cu mici modificări (vezi comentariile acolo).
~ 195 ~
6 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa f(Sau: din Lăcaşul Său): „Voi triumfa, voi
împărţi Şehemul şi voi măsura valea Sucot.
Dumnezeu a vorbit. Dumnezeu făgăduise lui Israel ţara Canaan (vezi Genesa 12,7; 13,15; 17,8;
Psalm 105,8-11). Cererea lui David este ca Dumnezeu să împlinească toate punctele făgăduinţei.
În sfinţenia Sa. Sfinţenia lui Dumnezeu este adesea menţionată de scriitori biblici în legătură cu
observaţia că se poate avea încredere în făgăduinţele Lui (vezi Psalm 89,35; Amos 4,2).
Voi împărţi. Vezi Iosua 1,6; 136,7; 14,5; etc.
Şehemul[Sihemul-trad. Cornilescu]. Numele acestei cetăţi este folosit aici pentru a desemna
întreaga regiune de la răsărit de Iordan (printr-o figură de stil, o cetate principală reprezintă un
întreg teritoriu). Sichemul a fost al doilea punct de oprire al lui Iacov când s-a înapoiat din
Mesopotamia (Genesa 33,18). Mai târziu a devenit o cetate importantă, dacă nu chiar cetatea
principală a lui Efraim (vezi 1 Regi. 12,1). Menţionarea Sichemului în acest important catalog e
plină de însemnătate. În apropiere de Sihem a fost citită legea, când Israel a luat în stăpânire Ţara
făgăduită (vezi Deuteronom 27,28; Iosua 8,33-35; vezi la Genesa 12,6).
Sucot. Un loc la răsărit de Iordan, unde Iacov şi-a aşezat tabăra la întoarcerea din Mesopotamia
(Genesa 33,16-17).

7 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase; Efraim este coiful Meu, iar Iuda –
sceptrul Meu.
Ghiladul[Galaadul-trad. Cornilescu]. Un ţinut la răsărit de Iordan, acordat lui Gad şi lui Manase
(vezi Numeri 32,39.40; Iosua 17,1; vezi la Psalm 22,12).
Efraim. Efraim şi Iuda erau seminţiile principale la apus de Iordan.
Coiful Meu[Tăria capului Meu-trad. Cornilescu]. Sau "întăritura capului meu", privit de unii
cercetători ca însemnând în mod figurat un coif (vezi RSV). Efraim e descris ca fiind apărarea
principală a întregii ţări. După împărţirea regatului, Efraim a fost seminţia cea mai de seamă a
regatului de nord (vezi Deuteronom 33,17).
Iuda. Una din seminţiile principale cât priveşte poziţia, numărul şi făgăduinţa profetică (vezi
Genesa 49, 8-12).
Sceptrul[Toiagul de cârmuire-trad. Cornilescu]. De la ebr. chaqaq, "a decreta". Forma folosită
aici înseamnă "un legiuitor", prin urmare "un comandant [de trupe pe câmpul de lupte]", sau
"sceptrul unui comandant [un simbol al autorităţii]". Lui Iuda i s-a încredinţat cârmuirea lui Israel
(vezi 1 Samuel 16,1; 2 Samuel 2,4; 5,1-3; Psalm 78,68).

8 Moab este vasul în care Mă spăl. Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările, iar
strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.”
Moab. Un ţinut care se întindea la est de la Marea Moartă până la deşert, la nord până la râul
Amon şi la sud până la Edom. Moab plănuise să nimicească pe Israel la data intrării lui Israel în
Canaan (vezi Numeri 22). Balaam a profetizat subjugarea lui Moab (vezi Numeri 24,17). David a
împlinit profeţia (vezi 2 Samuel 8,2).
Vasul[Ligheanul-trad. Cornilescu]. O metaforă care exprimă un foarte mare dispreţ, asemuind
Moabul cu un lighean în care cuceritorul îşi spală picioarele.
Îmi arunc încălţările. Comentatorii au sugerat următoarele sensuri pentru această figură de stil
cam obscură: (1) Edomul este un rob căruia stăpânul îi aruncă încălţămintea pentru a fi curăţită sau
pentru a avea grijă de ea în vreun alt fel. (2) Edomul este un ţinut luat în stăpânire prin actul
simbolic al scoaterii încălţămintei şi aruncării ei pe un câmp (vezi la Rut. 4,7-8).
Strigătele Mele de triumf[Strigă de bucurie din pricina Mea-trad. Cornilescu]. Sau "strigă în
triumf pentru mine" - o expresie evident ironică. În Psalm 108:9, unde versetul acesta pare să se
repete cu uşoare modificări, expresia sună: "strig de bucurie asupra ţării Filistenilor". Unii
modifică textul din Psalm 60,8 pentru a-l face să fie în acord cu textul din Psalm 108,9 (vezi

~ 196 ~
RSV). Ambele exprimări pot fi încadrate în context. Ca şi alţi duşmani ai lui Israel, Filistia nu
trebuie să triumfe, ci să se triumfe asupra ei.
Filistia[Ţara filistenilor-trad. Cornilescu;Filistia, KJV]. Filistenii erau duşmanii tradiţionali ai
israeliţilor. Teritoriile lor se întind de-a lungul coastelor mediteraneene la vest de Iuda.

9 Cine mă va conduce în cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până în Edom?

Cetatea fortificată. Foarte probabil o referire la Sela, capitala Edomului, probabil cetatea numită
mai târziu Petra, la care se poate ajunge printr-o trecătoare îngustă ai cărei pereţi stâncoşi sunt
aproape verticali. Cetatea era săpată în stâncă şi practic inaccesibilă pentru năvălitori (vezi
Obadia 1,3). David exprimă nerăbdarea de a captura această fortăreaţă.
Mă va călăuzi până în Edom? Versetul acesta e de fapt un strigăt de război. Victoria sperată a fost
realizată de Ioab şi Abişai în timpul domniei lui David (vezi la 2 Samuel 8,12.13; vezi şi la 1
Regi 11,15).

10 Oare nu ne-ai respins, Dumnezeule? Căci Tu, Dumnezeule, nu mai ieşi cu oştirile
noastre.

Ne-ai respins. [Ne lepezi, KJV]. Compară cu Psalm 43,2; 44,9-11.

11 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului, căci zadarnic este sprijinul dat de om!

Dă-ne ajutor. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu este adevăratul lui izvor de ajutor.

12 Cu Dumnezeu vom fi biruitori şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri!

Vom fi biruitori[Vom face isprăvi mari-trad. Cornilescu]. Literal "vom dobândi tărie" (vezi
Psalm 118,16). Cuvântul ebraic pentru "tărie" (chayil) conţine ideea de putere sau de capacitate de
a îndeplini. Chayil este folosit pentru a descrie cinstea şi eficienţa unei femei (vezi Rut 3,11; vezi
la Proverbe 31,10), totodată valoarea unui războinic viteaz (Iosua 1,14; 1 Cronici 5,24).
Duşmanii noştri. Deşi început cu o umilire, psalmul se încheie într-o notă de speranţă şi încredere
(vezi Psalm 44,5). Lui David i s-a îngăduit să vadă răspunsul la rugăciunea sa. Înainte de sfârşitul
domniei lui, Israel îşi întinsese foarte mult hotarele. Făgăduinţele date lui Avraam începeau să se
împlinească (vezi Genesa 15,18; vezi la 1 Regi 4,21).

Comentarii Ellen G. White:

12�
5T 487

Capitolul 61
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Al lui David.

1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele! Ia aminte la rugăciunea mea!

INTRODUCERE. - Psalm 61 este rugăciunea unui exilat care tânjeşte să aibă parte din nou de
bucuriile sanctuarului lui Dumnezeu. Unii comentatori cred că e posibil să fi fost compus pe când

~ 197 ~
David era în exil pe vremea răzvrătirii lui Absalom. Se spune că acest frumos poem-rugăciune era
cântat zilnic la serviciul de închinare de dimineaţă în primele veacuri ale bisericii creştine.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 629.
Strigătele mele. [Strigătul meu, KJV]. Vezi la Psalm 17,1.

2 Strig către Tine de la capătul pământului cu inima mâhnită: „Du-mă pe stânca care
este mai înaltă decât mine!”
Capătul pământului. Expresia e evident hiperbolică şi nu denotă neapărat distanţa. Limbajul poate
reflecta starea sufletească a scriitorului. Poetul descrie în culori vii sentimentul despărţirii sale de
sanctuar. El se simte atât de departe, ca şi cum ar fi la capătul pământului.
Mâhnită. Literal "este slabă", probabil sugerând descurajarea.
Stânca care este mai înaltă decât mine[Stânca pe care n-o pot ajunge-trad. Cornilescu;Care este
mai înaltă ca mine, KJV]. Călătorul oriental e încântat când poate găsi, ridicându-se deasupra
pustiului nemărginit, incandescent,o stâncă mare la a cărei umbră să se poată odihni sau pe al cărei
vârf să poată găsi adăpost de fiare şi de alţi jefuitori (vezi Isaia 32,2). E bine să ne rugăm nu atât
de mult pentru scăpare, cât pentru rezistenţă şi înălţare.

3 Căci Tu eşti adăpostul meu, turnul meu cel tare împotriva duşmanilor.
Adăpostul[Un adăpost-trad. Cornilescu]. Ebr., machseh, "un refugiu", adică ceva ce oferă
acoperiş sau protecţie.

4 Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie, să mă ascund la adăpostul aripilor Tale.

Sela
Să locuiesc. Sau "lasă-mă să sălăşluiesc". Psalmistul se roagă pentru ziua când din nou va putea
să aibă prilejul să se închine în sanctuar (vezi la Psalm 15,1).
Cortul. [Tabernacolul, KJV]. Cu referire la natura vremelnică a sanctuarului din vremea aceea.
Pe vecie. Vezi la Psalm 23,6.
Adăpostul aripilor Tale. Vezi la Psalm 17,8; vezi şi 36,7; 57,1; 63,7; 91,4.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

5 Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele; Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se

tem de Numele Tău.
Mi-ai ascultat[Îmi asculţi-trad. Cornilescu;Mi-ai ascultat, KJV]. Evident psalmistul făcuse
anumite juruinţe lui Dumnezeu. Se pare că având acestea în minte el este îndemnat să stăruie în
cererile sale.
Jurămintele. Făgăduinţele făcute de psalmist probabil în timpul exilului.
Moştenirea. Evident o referire la moştenirea psalmistului în Canaan, în mod figurat însemnând
toate binecuvântările vremelnice şi spirituale ale făgăduinţelor lui Dumnezeu.
Se tem de Numele Tău. Vezi la Psalm 5.11; 7.17.

6 Adaugă zile la viaţa regelui! Fie-i anii cât veşnicia!

Adaugă zile[Tu adaugi zile-trad. Cornilescu]. Expresia zice literal: "Tu vei face să se adauge zile
la zilele împăratului". Absolut încrezător, psalmistul se roagă pentru lungirea vieţii împăratului
prin providenţa lui Dumnezeu.

7 Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu! Pune îndurarea şi credincioşia să

vegheze asupra lui!

~ 198 ~
 Să troneze[Să rămână-trad. Cornilescu]. Sau "să sălăşluiască".
Îndurarea şi credincioşia[Bunătatea şi credincioşia-trad. Cornilescu;Îndurarea şi adevărul, KJV].
O rugăciune frumoasă pentru o viaţă lungă şi folositoare în prezenţa lui Dumnezeu, o viaţă pusă
sub controlul bunătăţii şi credincioşiei [îndurării şi adevărului, KJV] (vezi la Psalm 57,3; 85,10;
Proverbe 20,28).

8 Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi.

Numele Tău. [Numelui Tău, KJV]. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Jurămintele. Vezi la v.5. Psalmul se încheie cu exprimarea dorinţei adânci a psalmistului de a
participa la serviciul şi închinarea lui Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White:

1-3ML 105
2�
�
PP 413
2. 3�
5T 130
3�
�
EW 44

Capitolul 62
Pentru dirijor. Pentru Iedutun a(Vezi nota de la Ps. 39 Titlu.). Un
psalm al lui David.

1 Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea şi numai de la El îmi vine
mântuirea.

~ 199 ~
 INTRODUCERE - Psalm 62 conţine oarecare asemănări de limbaj cu Psalm 39, dar e deosebit ca
temă. Psalmul sfătuieşte pe oameni, în orice încercări s-ar afla, să se încreadă numai în Dumnezeu,
deoarece nici o fiinţă omenească nu poate fi de ajutor real. El este o expresie înălţătoare a credinţei
triumfătoare a psalmistului în Dumnezeu. El foloseşte o extraordinară eleganţă a frazei. Psalmul
este caracterizat prin folosirea de şase ori a cuvântului ebraic 'ak (tradus "da", "cu adevărat",
"numai", "cu siguranţă") la începutul v. 1.2.4.5.6.9. Refrenul se găseşte în v. 1.2 şi 5.6, precedând
şi nu succedând unităţile de idei.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 617.
Numai[Da-trad. Cornilescu;Cu adevărat, KJV]. Ebraicul 'ak de asemenea însemnând "numai",
"cu siguranţă", "da". 'Ak întăreşte forţa cuvântului sau a frazei de care este ataşat. El apare de 6 ori
în psalmul acesta (vezi v. 2.4.5.6.9). În v. 1 'ak accentuează expresia "în Dumnezeu". În ebraică
expresia tradusă astfel vine imediat după 'ak. Propoziţia transmite ideea că psalmistul nădăjduieşte
numai în Dumnezeu cu excluderea tuturor celorlalţi. O altă ilustraţie a puterii lui 'ak de a întări
sensul celor ce urmează se găseşte în Psalm 39,5.6, unde în ebraică 'ak (tradus "da" ["într-adevăr"
sau "sigur", KJV]) apare la începutul a 3 versuri succesive, în comparaţie cu cele 6 de aici.
Sufletul. Folosit idiomatic aici pentru "eu" (vezi la Psalm 16,10).
Îşi găseşte liniştea[Se încrede-trad. Cornilescu;Nădăjduieşte, KJV]. Ebr. dumiyyah, substantiv,
nu verb. Ideea exprimată este "tăcere", "aşteptare tăcută" (vezi Psalm 65,1). Sufletul psalmistului e
în pace cu Dumnezeu. Liniştea aceasta o are cel care încredinţează totul în mâinile lui Dumnezeu.
Mântuirea[Ajutorul-trad. Cornilescu;Salvarea, KJV]. Vezi Psalm 35,3; 37,39.

2 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; niciodată nu
voi fi clătinat.
Numai[Da-trad. Cornilescu;Numai, KJV]. Ebraicul 'ak, "numai", "cu siguranţă", da, a doua
apariţie a cuvântului în psalmul acesta (vezi la v. 1).
Stânca. Compară cu Psalm 18,2; 61,2.
Mântuirea mea[Ajutorul meu-trad. Cornilescu]. Psalmistul observă nu numai că mântuirea îi vine
de la Dumnezeu (v. 1), Dumnezeu este mântuirea lui.
Nu voi fi clătinat[Nu mă voi clătina-trad. Cornilescu;Nu mă voi clătina tare, KJV]. Vezi
Psalm 37,24; Mica 7,8. Compară cu v. 6, unde psalmistul, cu şi mai mare încredere, spune că nu se
va clătina deloc ["nicidecum"]. Aceasta reprezintă triumful credinţei.

3 Până când veţi mai ataca vreun om, doborându-l cu toţii, cum aţi dărâma un zid
înclinat sau un gard dărăpănat?
Veţi mai ataca[Vă veţi năpusti-trad. Cornilescu;Veţi născoci rele, KJV]. Cuvântul ebraic folosit
aici apare numai o singură dată în VT şi sensul lui este oarecum obscur. Unii cred că derivă din
ebr. huth, căruia îi atribuie sensul de "a striga la" sau "a ataca". Alţii îl derivă din ebr. hathath,
căruia îi atribuie sensul de "a vorbi neîncetat" sau "a copleşi cu reproşuri". În fiecare caz
psalmistul adresează o mustrare vrăjmaşilor lui din cauza faptelor lor rele sau cuvintelor pe care
le-au rostit împotriva lui.
Vreun om. Fără îndoială psalmistul se referă la sine.
Un zid înclinat[Un zid gata să cadă-trad. Cornilescu]. Un zid care se înclină spre exterior sau se
umflă gata să cadă (vezi Isaia 30,13).
4 Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei. Le este dragă minciuna; cu
gura ei binecuvântează, dar cu inima blestemă. Sela
Numai[Da-trad. Cornilescu;Numai, KJV]. Ebraicul 'ak, a treia apariţie a cuvântului (vezi la v. 1).
Vrăjmaşii nu au alt gând decât să doboare pe psalmist. Nimic ne le-ar face mai mare plăcere.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

5 Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu, căci de la El vine nădejdea

mea.

~ 200 ~
 Găseşte-ţi liniştea[Încrede-te - trad. Cornilescu;Nădăjduieşte, KJV]. La prima sa apariţie, refrenul
exprima resemnarea psalmistului (vezi v.1; vezi de asemenea introducerea la Psalm 62). Aici, la a
doua, îndeamnă pe psalmist să se predea cu totul grijii lui Dumnezeu.
Numai[Da-trad. Cornilescu;Numai, KJV]. Ebraicul 'ak, a patra apariţie a cuvântului (vezi la v. 1).
Nădejdea. [Aşteptarea, KJV]. Compară cu v.1. Putem privi înainte cu încredere către mântuirea
finală şi deplină. "Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui
Isus Hristos." (Filipeni 1,6).

6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; nu voi fi
clătinat!
Numai El este[Da, El este-trad. Cornilescu;Numai El, KJV]. Vezi la v. 2. Ebraicul 'ak, a cincea
apariţie a cuvântului (vezi la v.1).

7 Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu, Stânca mea cea tare. Adăpostul meu
este în Dumnezeu.
Stânca mea cea tare[Stânca puterii mele-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 18,2; vezi de asemenea
Psalm 9,9; 46,1; 94,22.

8 Poporule, încrede-te în El în orice vreme, varsă-ţi inima înaintea Lui! Dumnezeu

este adăpostul nostru. Sela
Poporule[Popoare-trad. Cornilescu]. Psalmistul include frecvent "popoarele" în expresiile lui de
speranţă. Aşa cum e folosit aici, "popoare" s-ar putea referi îndeosebi la cei care nu l-au părăsit în
ceasul necazului (vezi 2 Samuel 17,2). Dar în înţelesul lui cel mai larg termenul include toate
popoarele în toate circumstanţele care ar auzi cuvintele acestui psalm.
Varsă-ţi[Vărsaţi-vă-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 42,4; 142,2.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

9 Numai o suflare sunt fiii oamenilor. Minciună sunt oamenii. Puşi în talerele
balanţei sunt fără valoare; împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.
Numai[Da-trad. Cornilescu;Desigur, KJV]. Ebraicul 'ak, a şasea apariţie a cuvântului (vezi la
v.1), în cazul acesta 'ak întăreşte pe "o nimica".
Fiii oamenilor [Oameni de jos, KJV]. Vezi la Psalm 49,2.
Minciună. Lipsiţi de importanţă, nevrednici de încrederea semenilor.
Puşi în talerele balanţei[Puşi în cumpănă-trad. Cornilescu]. Literal, "a se urca în cele două
balanţe". Oamenii, că sunt de pe o treaptă socială înaltă sau modestă, când sunt puşi în balanţă,
sunt mai uşori ca nimicul.

10 Nu vă încredeţi în asuprire, nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie. Când sporiţi în

putere, nu lăsaţi inima să vi se încreadă!

Când sporiţi în putere[Când cresc bogăţiile-trad. Cornilescu]. Chiar dacă bogăţiile cresc în mod
natural, fără să fi fost juraţi sau luaţi cu sila, să nu vă încredeţi în ele.

11 O dată a vorbit Dumnezeu, iar eu de două ori am auzit: „Puterea este a lui
Dumnezeu!”

~ 201 ~
 O dată..., de două ori. Compară cu Iov 33,14; 40,5. Compară de asemenea cu fraza ugaritică (vezi
p. 618): "Două jertfe urăşte Baal, 3 Cel ce călăreşte pe nori".

12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

Îndurarea[Bunătatea-trad. Cornilescu;Îndurarea, KJV]. Ebr. chesed, "iubire dumnezeiască" (vezi

nota suplimentară la Psalm 36). Dumnezeu este atât un Dumnezeu al puterii, cât şi unul al iubirii.
Oamenii au nevoie să cunoască nu numai puterea, ci şi iubirea statornică a lui Dumnezeu. "Puterea
fără iubire este brutalitate, şi iubirea fără putere este slăbiciune" (Perowne).
După faptele lui. Psalmul se sfârşeşte cu o axiomă universală. Când un om este răsplătit pentru o
facere de bine, e din îndurarea lui Dumnezeu, deoarece nici un om în sine nu merită o răsplată.

Comentarii Ellen G. White:

2�
MYP 81
5�
�
GW 99; MB 35; 6T 354
7�
�
AA 572; DA 413; PP 413
8�
�
SC 97
9�
�
TM 438
10�
5T 261

Capitolul 63
Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda

1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu! Te caut cu ardoare; îmi însetează sufletul

după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine într-un pământ uscat, sterp şi fără apă.
INTRODUCERE. - David a compus Psalmul 63 pe când era în pustia Iudeii, fugind de mânia
împăratului Saul (vezi preambulul; cf. 1 Samuel 23,13.14.23.24; 24,1-3; Ed 164). Psalmul 63 este

~ 202 ~
unul din cei mai duioşi psalmi. Nu conţine nimic de tipul cererii. Acolo se întâlnesc bucurie, laudă,
mulţumire, dorinţa după comuniune cu Dumnezeu, dar nici un cuvânt de cerere pentru avantaje
trecătoare sau spirituale. Imnul are trei părţi: foamea lui David după Dumnezeu (v. 1-4); bucuria
lui în comuniunea cu Dumnezeu (v. 5-8); încrederea lui în nimicirea finală a celor nelegiuiţi şi
propriul său triumf în mâinile lui Dumnezeu (v. 9-11).
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
Te caut. [De timpurie te caut, KJV]. Ebr. shachar, "a căuta din zori", deci, "a căuta cu râvnă" sau
"a căuta de zor".
Însetează. Vezi la Psalm 42,2.
Sufletul. Folosit idiomatic pentru "eu" (vezi la Psalm 16,10).
Tânjeşte. Sau "leşină de dor".

2 Aşa Te privesc în Lăcaşul Tău cel sfânt ca să-Ţi văd tăria şi slava.
Tăria şi slava[Puterea şi slava-trad. Cornilescu]. David pare să rememoreze dovezile prezenţei lui
Dumnezeu în serviciile sanctuarului, ca de pildă şechina (vezi PP 349). Cea mai măreaţă dovadă a
prezenţei lui Dumnezeu astăzi este transformarea vieţii oamenilor.

3 Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele Te
vor lăuda.
Mai mult decât viaţa. Pentru David înţelegerea iubirii lui Dumnezeu era mai dulce decât viaţa, pe
care de obicei un om o socoteşte cea mai preţioasă avere a sa.

4 Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea şi în Numelui Tău îmi voi ridica
mâinile
Aşadar. Adică "în consecinţă" sau "în acord cu".
Binecuvânta. Ebr. barak. Cuvântul acesta reflectă mai multe nuanţe de sensuri.Când Dumnezeu
binecuvântează o persoană înseamnă că Dumnezeu o înzestrează cu daruri folositoare sau declară
că persoana e astfel înzestrată. Când un om Îl binecuvântează pe Dumnezeu înseamnă că el Îl
recunoaşte pe Dumnezeu ca dătător de daruri folositoare. În VT se spune deseori că oamenii Îl
binecuvântează pe Dumnezeu (vezi Psalm 63,4; 103,1.2.20-22; 145,2 etc.). Când o persoană
binecuvântează pe o altă persoană, ea îşi exprimă dorinţa ca persoana aceea să fie înzestrată cu
daruri folositoare . În LXX barak e de obicei redat eulogeo, "a vorbi de bine despre". Rareori barak
este folosit pentru a exprima un înţeles opus, "a blestema" (vezi Iov 1,5).
Îmi voi ridica mâinile. Vezi la Psalm 28,2; vezi şi Psalm 134,2.

5 Mă satur de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase, iar gura mea Te laudă cu
strigăte de bucurie pe buze.
Mă satur[Mi se satură-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 36,8. În timp ce în v. 1 imaginea era aceea
a apei care înviorează pe cel însetat, aici este a hranei care satură pe flămând.

6 Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu, în timpul străjilor nopţii a(Noaptea era
împărţită în 3 străji a câte 4 ore (apus-10:00 P.M.; 10:00 P.M.-2:00 A.M.; 2:00-
răsărit); vezi Jud. 7:19; 1 Sa 11:11) cuget la Tine.
În aşternutul meu. Adică în timpul nopţii. Într-o astfel de perioadă, dificultăţile zilei tind să
capete proporţii mărite. Fără îndoială că David a petrecut mult timp gândind la Dumnezeu în
ceasurile de nelinişte ale nopţii, în pustie. Am face bine dacă ne-am îndrepta gândurile spre
Dumnezeu în ceasurile noastre de insomnie.

~ 203 ~
 În timpul străjilor nopţii. [În străjile nopţii, KJV]. Noaptea era împărţită în 3 străji (vezi la
Plângeri 2,19; 1 Samuel 11,11). Desigur, lui David îi venea greu să doarmă când era urmărit, dar
era îndeajuns de liniştit pentru a petrece ceasurile de insomnie în meditaţie.

7 Căci Tu eşti ajutorul meu, strig de bucurie la umbra aripilor Tale!

Căci. Binefacerile lui Dumnezeu din trecut sunt totdeauna un motiv de recunoştinţă pentru
prezent şi o asigurare de ajutor în viitor.
Umbra aripilor Tale. Vezi la Psalm 17,8; vezi şi Psalm 36,7; 57,1; 61,4.

8 Sufletul meu este lipit de Tine, dreapta Ta mă sprijină.

Este lipit. Ebr. dabaq, "a se lipi de", "a se agăţa de" (vezi la Deuteronom 4,4; 10,20; cf.
Geneza 2,24).

9 Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii: vor merge în adâncimile
pământului,
Aceia. Psalmistul pune în antiteză soarta duşmanilor cu propriul său viitor sub conducerea lui
Dumnezeu. Cei care se gândesc să-l distrugă pe psalmist vor pieri. Mâna dreaptă a lui Dumnezeu îi
susţine iubitor pe cei drepţi. Aceeaşi mână dreaptă îi va nimici pe nelegiuiţi.

10 vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei, vor fi prada şacalilor.

Prin ascuţişul sabiei[Pradă săbiei-trad. Cornilescu]. Literal, "prin mâinile săbiei". "Sabia" este
personificată, având mâini.

11 Regele însă se va bucura în Dumnezeu! Toţi care jură pe Numele Lui se vor
lăuda, căci gura mincinoasă va fi astupată.
Regele. Psalmistul vorbeşte acum despre sine la persoana a treia. Cu toate că este un fugar, în
primejdie de a fi ucis de Saul, David continuă să aibă încredere că, în final, va deveni împărat ca
împlinire a ungerii sale de către profetul Samuel (vezi 1 Samuel 16,13). Se simte o înflăcărare
duioasă în folosirea de către David a acestui termen. Cuvintele sale reprezintă un act de credinţă
din partea sa.
Pe Numele Lui. Adică pe Dumnezeu. Despre semnificaţia jurământului, vezi la
Deuteronom 6:13, vezi şi Deuteronom 10,20; Isaia 65,16.
Gura mincinoasă[Mincinoşilor-trad. Cornilescu]. Aceia care caută să învingă prin minciună vor fi
făcuţi de ruşine. David e încrezător că va fi ocrotit de intenţiile ucigaşe ale lui Saul şi că vrăjmaşii
săi vor fi nimiciţi. E privilegiul omului care îşi va pune încrederea în Dumnezeu să simtă că
bucuria finală şi triumful final îi vor aparţine cu siguranţă.

Comentarii Ellen G. White: 1-7Ed 164;3-7�;MH 101;8�;�;Te 105.

Capitolul 64
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele! Păzeşte-mă de ameninţarea

duşmanului!

~ 204 ~
 INTRODUCERE - Psalmul 64 reprezintă un tablou plină de forţă al oamenilor răi care
complotează împotriva vieţii psalmistului (vezi Psalm 52; 57 la 59). Psalmul are două subîmpărţiri
principale: o cerere de eliberare de vrăjmaşi (v. 1-6) şi exprimarea încrederii şi recunoştinţei
pentru nimicirea lor (v. 7-9). Un distih de încurajare încheie poemul (v. 10).
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Plângerii[Când gem-trad. Cornilescu;În rugăciunea mea, KJV]. Ebr. śiach, "grijă"; tradus şi
"plângere" [KJV] (Psalm 55,2).

2 Fereşte-mă de sfatul celor răi, de uneltirea celor ce săvârşesc răul,

Sfatul[Uneltirile-trad. Cornilescu]. Sau "discuţie confidenţială" (vezi la Psalm 25,14).
Uneltirea[Ceată gălăgioasă-trad. Cornilescu;insurecţie, KJV]. Ebr. rigshah, "zgomot", în contrast
cu discuţiile secrete amintite în prima parte a versetului.

3 de cei care îşi ascut limba drept sabie, iar drept săgeţi pregătesc cuvinte amare,
Cuvinte amare. Adică vorbe pline de răutate; expresia a devenit ceva obişnuit în limbajul
oamenilor. Nimic nu e mai nemilos ca atacul unei limbi mincinoase.

4 ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat, să tragă pe neaşteptate şi fără să se

teamă.
Pe ascuns. Literal, "în locuri ascunse" (vezi Psalm 10,8).
Nevinovat. [Desăvârşit, KJV]. Ebr. tam, "deplin", "drept", "paşnic" (vezi la Iov 1,1). Psalmistul
vorbeşte aici la sine ca fiind fără vină din punct de vedere moral în ce priveşte lucrurile de care e
învinuit.
Fără să se teamă[Fără nici o frică-trad. Cornilescu]. Vrăjmaşii psalmistului par să nu aibă frică
nici de Dumnezeu, nici de om (vezi Psalm 55,19).

5 Se îmbărbătează în răutatea lor, îşi plănuiesc cum să ascundă curse, zicând: „Cine
ne a(Sau: le) va vedea?”
În răutatea lor. [Într-un lucru rău, KJV]. Literal "cuvânt". Vorbirea nelegiuiţilor care uneltesc este
rea.
Zicând. Adică îşi zic.
Cine ne va vedea? [Cine îi va vedea?, KJV]. Ei se amăgesc gândind că Dumnezeu nu ia seama la
ei.

6 Pun la cale nedreptăţi, zicând: „Am isprăvit planul ascuns!” Lăuntrul fiecăruia şi
inima le sunt de nepătruns.
Pun la cale. [Cercetează, KJV]. Cercetează orice plan care i-ar putea ajuta să-şi îndeplinească
intenţiile rele.
Am isprăvit planul[Planul este gata-trad. Cornilescu;O cercetare sârguincioasă, KJV]. Versetele
2-6 descriu activitatea neobosită a celor nelegiuiţi. Ajutaţi de inteligenţa strălucită a celui rău,
nelegiuiţii "pun la cale" nelegiuirea, plănuiesc cu grijă executarea ei, fac pregătiri sârguincioase
pentru acţiune şi deodată dau atacul la momentul oportun.
Ar fi bine ca cei drepţi să fie tot atât de sârguincioşi în practicarea dreptăţii. Prea adesea evlavia
se transformă în ceva cu totul pasiv. Nu se observă nici o creştere în har, nu se pun la cale nici un
fel de planuri noi pentru Dumnezeu. Se potrivesc cuvintele lui Hristos: "Fiii veacului acestuia, faţă
de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii" (Luca 16,8).

7 Dintr-odată însă Dumnezeu aruncă săgeata asupra lor şi sunt loviţi.

Aruncă. Psalmistul dă dovadă de încredere că Dumnezeu îi va apăra cauza.

~ 205 ~
 Săgeata. Situaţiile se vor răsturna. În loc ca vrăjmaşii psalmistului să arunce săgeţi împotriva
altora (v. 3), Dumnezeu va arunca săgeţile Sale împotriva lor.

8 Propria lor limbă i-a adus la ruină, aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap.

Propria lor limbă. Unealta pe care ei au folosit-o ca să facă rău altora va deveni, asemenea unei
săbii (vezi v.3), mijlocul pentru propria lor distrugere.
Clatină din cap. [Vor fugi, KJV]. După unii autori, de la ebr. nadad, "a se retrage" sau "a zbura";
după alţii, de la nud, "a fi clătinat într-o parte şi în alta" sau "a se scutura [dezaprobator]".

9 Toţi oamenii se înfricoşează, mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu şi-I

recunosc lucrarea.

Recunosc. [Vor analiza cu înţelepciune, KJV]. Ei vor vedea dovada că Dumnezeu va scăpa pe
copiii Lui de uneltirile celor nelegiuiţi.

10 Să se bucure cel drept în DOMNUL şi să se adăpostească la El! Să se laude cu El

toţi cei cu inima cinstită.

Să se bucure[Se bucură-trad. Cornilescu]. Psalmistul îşi exprimă recunoştinţa pentru eliberare.

Cei cu inima cinstită[Cei cu inima fără prihană-trad. Cornilescu]. Tot poporul lui Dumnezeu, fie
că e sau nu implicat în primejdia care constituie subiectul psalmului, se va bucura de triumful
psalmistului.

Comentarii Ellen G. White:

3�
4T 348

Capitolul 65
Pentru dirijor. Un psalm al lui David. Un cântec.

1 Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă a(Sensul ebraic al termenului este nesigur; sau:

Dumnezeule, Ţie Ţi se cuvine) lauda în Sion; faţă de Tine vor fi împlinite
jurămintele.

~ 206 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 65 a fost numit un măreţ imn de adunare a recoltei spre lauda lui
Dumnezeu. Cele trei subîmpărţiri exprimă laudă la adresa lui Dumnezeu pentru (1) însuşirile Lui
morale (v. 1-4); (2) puterea şi maiestatea Lui în natură şi (3) recolta îmbelşugată (v. 9-13). Partea a
treia este una din mostrele cele mai alese de poezie idilică din psalmi.
Cu privire la preambul vezi p. 619, 627.
Pe Tine Te aşteaptă lauda[Vei fi lăudat-trad. Cornilescu]. Literal, "pentru Tine e tăcerea - lauda"
(vezi la Psalm 62,1). "Când orice alt glas s-a stins, iar noi aşteptăm în tăcere înaintea Lui, liniştea
sufletului face şi mai clar glasul lui Dumnezeu" (DA 363).
Sion. Vezi la Psalm 48,2.

2 Tu asculţi rugăciunea; de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

Tu asculţi. O caracteristică a lui Dumnezeu subliniată deseori în psalmi (vezi Psalm 69,33).
Toţi oamenii. Credinţa psalmistului se întinde dincolo de Israel, la oameni din toate rasele şi
ţările (vezi Psalm 22,27. 28).

3 Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi, dar Tu faci ispăşire
pentru nelegiuirile noastre.
Fărădelegilor[Nelegiuirile-trad. Cornilescu]. Literal, "cuvinte samavolnice", sau "lucruri
samavolnice". Psalmistul menţionează propria sa vină înainte de a se referi la cea a poporului său
(vezi Daniel 9.20).
Faci ispăşire[Vei ierta-trad. Cornilescu;Vei curăţa, KJV]. De la ebr. kaphar, tradus în general
"a face ispăşire pentru" (Exod 29,37; etc.; vezi la Psalm 32,1).

4 Ferice de cel pe care-l alegi, pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale! Ne vom
sătura de bunăstarea Casei Tale şi de sfinţenia Templului Tău.
Ferice. Vezi la Psalm 1,1.
Să locuiască în curţile Tale. Era privilegiul unic al israelitului acela de a se închina în curţile
sfinte ale sanctuarului. De 3 ori pe an se cerea de la toţi evrei de parte bărbătească maturi să vină la
sanctuar pentru săvârşirea slujbelor religioase. Aceia care locuiau mai aproape puteau să aibă
mereu acces în curţile lui.
Templului. Ebr. hekal. Cuvântul se poate referi fie la Templu (lui Solomon), fie la cort (vezi la
Psalm 5,7).

5 În dreptatea Ta, Tu ne răspunzi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre,

Nădejdea tuturor marginilor pământului şi ale mărilor îndepărtate,
Ne răspunzi[Ne asculţi-trad. Cornilescu;Vei răspunde, KJV]. Cât priveşte rugăciunea
psalmistului, vezi la v. 2.
Prin minuni. [Lucruri teribile, KJV]. Adică lucruri care inspiră oamenilor teamă sau veneraţie şi
îi face să înţeleagă puterea şi slava lui Dumnezeu.
Dumnezeul mântuirii noastre. Vezi Psalm 27,1; 62,2. 6.
Marginilor pământului. Ca în v. 2, psalmistul include ca beneficiari pe toţi oamenii care Îl
recunosc pe Dumnezeu ca unică sursă a încrederii (vezi şi v. 8).
Şi ale mărilor. Paralelă cu expresia anterioară (vezi Psalm 107,23-30). În afară de încrederea în
vânturi şi curenţii marini, în priceperea de a naviga şi în capacitatea navelor de a străbate apele
mării, marinarii ar trebui să se încreadă în Dumnezeu.

6 Cel ce ai întărit munţii prin puterea Ta, fiind încins cu tărie,

Munţii. Vezi Psalm 36,6; 95,4. Puţine lucruri inspiră o concepţie mai înaltă despre puterea lui
Dumnezeu precum admirarea unui şir de munţi. Alpii, Himalaia şi Munţii Stâncoşi sunt martori
muţi ai puterii lui Dumnezeu.
~ 207 ~
 Încins. Dumnezeu este arătat în mod figurat ca fiind încins cu putere (vezi Psalm 93,1), o aluzie
la practica încingerii unui om când e pe punctul de a-şi exercita puterea. În ţările biblice continuă
să fie observată o imagine obişnuită, aceea a unui om care-şi adună cutele largi ale veşmântului
său exterior şi le strânge sub curea, ca să nu fie împiedicat în lucrul pe care e pe punctul de a-l
face.

7 Cel ce potoleşti vuietul mărilor, vuietul talazurilor lor şi urletul neamurilor.

Potoleşti. Puterea lui Dumnezeu în potolirea furtunii e deosebit de importantă pentru oameni,
care nu au putere asupra mării. Scriitorii VT se referă adesea la această manifestare a puterii lui
Dumnezeu (vezi Iov 38,8-11; Isaia 50,2; 51,10; cf. Matei 8,23-27; Marcu 4,36-41).
Vuietul[Urletul-trad. Cornilescu]. Ebr. sha'on, "gălăgie" sau "muget".
Urletul neamurilor[Zarva popoarelor-trad. Cornilescu]. Apele şi popoarele sunt adesea
menţionate împreună (vezi Isaia 17,12; cf. Isaia 8,7; Apocalipsa 17,15).

8 Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale! Tu faci să

răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.
Marginile. [Părţile cele mai îndepărtate, KJV]. Ţinuturi situate departe de ţările civilizate, ai căror
locuitori poate că nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, aşa cum era privilegiul evreilor de a-L
cunoaşte.
Se tem din pricina minunilor Tale. Îi apucă groaza în faţa dovezilor puterii lui Dumnezeu prin
forţele naturii (vezi Romani 1,19.20; DA 638). Respectul stă bine celor care văd în natură slava lui
Dumnezeu.
Locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara[Răsăritul şi apusul îndepărtat-trad. Cornilescu;
Ieşirile dimineţii şi serii, KJV]. Literal, "ieşirea", "locurile de începere" sau "înălţările". Poate că
poetul are în minte splendidele tablouri ale răsăritului şi apusului. Fericit este omul care-şi găseşte
plăcerea în natură şi care e condus la Dumnezeul naturii!

9 Tu cercetezi pământul, îi dai belşug, îl îmbogăţeşti cu multe lucruri. Râurile lui

Dumnezeu sunt pline de apă ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti
pământul: b(Sau: grâne, căci aşa ai hotărât Tu)
Tu cercetezi pământul. Dumnezeu e adorat ca Dătător al unei recolte abundente. În frumoasele
versete ale acestei părţi a psalmului (v. 9-13), psalmistul Îl adoră pe Dumnezeu pentru îmbelşugata
Lui providenţă în recoltă, urmărind diferiţii paşi în procesele naturii până este atins punctul
culminant şi glorios. Versetele sunt o descriere plastică a dealurilor şi a văilor Palestinei, înşirate
în terase şi acoperite cu măslini, vii şi întinderi de grâu, orz şi mei. Mai ales datorită acestei părţi a
poemului, Psalmul 65 a fost numit "psalmul agricultorului". Natura nu e sărbătorită pentru ea
însăşi, ci numai pentru că îndreaptă atenţia către Dumnezeu.
Îi dai belşug. [Îl uzi, KJV]. Compară Iov 36,27, 28; 37,6; Job 38,26-28.
Râurile lui Dumnezeu[Râuri dumnezeieşti-trad. Cornilescu]. O referire la abundenţa de apă pusă
la dispoziţie. Rezervorul ceresc de apă al lui Dumnezeu e totdeauna plin.
Grâne[Grâu-trad. Cornilescu]. Ebr. dagan, "grâne", un termen generic care cuprinde orice fel de
cereale folosite de obicei pentru a face pâine.
Iată cum pregăteşti pământul[Iată cum îl faci să rodească-trad. Cornilescu;Ai luat următoarele
măsuri de procurare a ei, KJV]. Dumnezeu pregăteşte pământul pentru recoltă şi apoi dă recolta.
Recolta depinde de pregătirea terenului şi de ploaie, iar amândouă depind de Dumnezeu.
Dumnezeu respectă ordinea lucrurilor pe care le-a rânduit să lucreze conform legilor naturale.

10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi

răsadul.
Brazdele. Vezi Iov 31,38; 39,10.
Sfărâmi. Literal, "netezeşti" sau "faci să se aşeze".
~ 208 ~
 Bulgării. Textul ebraic conţine ideea că ploaia cade pe bulgării dintre brazde şi nivelează terenul.
Răsadul.[Ceea ce răsare de acolo, KJV]. Vegetaţia care răsare din pământ sub binecuvântarea
ploii.

11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale, în urma Ta musteşte belşugul; c(Sau: din

carele Tale se prelinge belşugul)
Încununezi. Frumuseţea şi belşugul florilor, fructelor şi cerealelor sunt ca o coroană pe fruntea
anului.

12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie, iar dealurile se încing cu veselie.

Mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie[Câmpiile pustiei sunt adăpate-trad. Cornilescu; Ei
varsă pe câmpiile pustiei, KJV]. Adică belşugul ["grăsimea", KJV] revărsată de la Dumnezeu.
Pustie. Nu neapărat un loc pustiu sau lipsit de vegetaţie, ci un ţinut nelocuit, care poată să
producă iarbă şi flori şi în oarecare măsură alt tip de vegetaţie.
Se încing cu veselie[Încinse cu veselie-trad. Cornilescu]. Dealurile, acoperite cu vii şi pomi, sunt
personificate ca fiind încinse cu veselie.

13 Păşunile se îmbracă cu turme, văile se acoperă de grâne; toate strigă de bucurie şi

cântă.
Văile. Ţinutul văilor arabile şi fertile este îmbrăcat cu cereale unduitoare (vezi la v.9), aşa cum
dealurile sunt îmbrăcate cu turme.
Strigă. Ca o culminare a personificării, lanurile din văi, bogate în cereale unduitoare, strigă şi
cântă doar de bucuria că există. Toată natura se bucură în Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White: 5�;PK 133; 8T 41;5-7�;MH 418;5-11�;8T 275;6�;�;DA 20;

GC 66;8�;�;MH 418;8-13�;PK 133;9-11�;COL 81;11�;Ed 43; MH 418.

Capitolul 66
Pentru dirijor. Un cântec. Un psalm.

1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului a(Lit.: întregul

pământ)!
INTRODUCERE. - În Psalmul 66, David (vezi 4T 533) asociază mulţumirea personală cu
mulţumirea generală cu prilejul celebrării eliberării de vreo nenorocire personală sau naţională.

~ 209 ~
Psalmul a fost probabil compus pentru a fi citit înainte de jertfă la aducerea la îndeplinire a unei
juruinţe pe care psalmistul a făcut-o pe când era în necaz (vezi v. 13-15). Cele cinci strofe şi
doxologia de încheiere a psalmului au o remarcabilă particularitate: v. 1-12 folosesc pluralul la
folosirea pronumelui persoanei întâi, v. 13-20 folosesc singularul. Poate că poetul, după ce a vorbit
în numele întregii adunări, continuă să vorbească despre sine ca membru al adunării. Sau poate
v.1-12 urmau să fie cântate de corul leviţilor, iar v. 13-20 de o singură persoană. Psalmul acesta
era deseori cântat de Domnul Hristos (vezi E. White, Material suplimentar la v. 1-5).
Cu privire la preambul vezi p. 627.
Strigaţi de bucurie[Strigăte de bucurie-trad. Cornilescu;Faceţi o gălăgie veselă, KJV]. Vezi la
Psalm 98,6.

2 Cântaţi slava Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre!
Slava. [Onoare, KJV]. Ebr. kabod, care înseamnă şi "slavă" aşa cum este redat aici (vezi
Psalm 62,7; 72,19).
Numelui. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Ce înfricoşătoare sunt lucrările Tale!” Atât de mare este
tăria Ta, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta.
Înfricoşătoare. Eliberările celor persecutaţi de către Dumnezeu sunt înfricoşate pentru persecutori
(vezi la Psalm 65,5; cf. Apocalipsa 15,3).
Dau înapoi[Te linguşesc-trad. Cornilescu;Ţi se supun, KJV]. Ebr. kachash, "a se preface că dă
ascultare", "a linguşi" (vezi Psalm 18,44). Supunerea la care se face referire aici este lipsită de
conţinut, nesinceră, prefăcută; provocată doar de manifestarea puterii lui Dumnezeu. Adevărata
supunere a inimii e provocată de descoperirea iubirii lui Dumnezeu.

4 Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte, să-Ţi cânte Numele! Sela

Tot pământul. Vezi la Psalm 22,7.
Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu, înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii

oamenilor.
Veniţi şi vedeţi. Vezi la Psalm 46,8.

6 El a schimbat marea în uscat de au traversat râul cu piciorul! Deci să ne bucurăm

în El!
El a schimbat marea. O referire la trecerea Mării Roşii (vezi Exod 14,21.22; Exod 15,1-21).
Au traversat râul. O referire la trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,14-17). Printr-o licenţă poetică,
psalmistul uneşte acest episod epic cu acela al trecerii Mării Roşii într-un grandios tablou al
intervenţiei lui Dumnezeu pentru Israel.
Să ne bucurăm[Ne-am bucurat-trad. Cornilescu]. Bucuria evreilor a fost exprimată în cântare
(vezi Exod 15,1-21).

7 El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie, ochii Săi supraveghează neamurile: fie ca

răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui! Sela
Supraveghează[Urmăresc-trad. Cornilescu;Privesc, KJV]. Dumnezeu urmăreşte fără încetare ca
să vadă cum se poartă naţiunile (vezi la Psalm 11,4; vezi PK 535, 536). El e plin de râvnă pentru
poporul Său şi nu va îngădui ca ei să fie zdrobiţi de vrăjmaş.
"...Dincolo de umbritul neştiut,
De veghe stă în umbră Dumnezeu,
~ 210 ~
 Ocrotitor al blândului popor la Său."
JAMES RUSSELL LOWELL, "The Present Crisis"

Răzvrătiţii. Aceia care sunt nerăbdători şi nu suportă barierele puse de Dumnezeu sau care Îl
sfidează pe Dumnezeu. Aceştia nu ar trebui să se umfle de mândrie, deoarece cândva vor trebui să
se supună voinţei lui Dumnezeu.
Sela. [Selsh, KJV]. Vezi la p. 629.

8 Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru, daţi glas laudei Sale!

Popoare. Şi în ebraică e la plural, evident referindu-se la naţiuni.
Versetele 8-12 reprezintă strofa a treia, miezul poemului, în care popoarele sunt invitate să-L
laude pe Dumnezeu pentru eliberare, înainte de a se uni cu psalmistul la aducerea jertfei (v. 13-
15).

9 El ne aşază sufletul printre cei vii şi nu lasă să ni se clatine piciorul.

Sufletul. Aici folosit idiomatic pentru "pe noi" (vezi la Psalm 16,10). Poporul lui Dumnezeu
fusese păstrat în viaţă în ciuda primejdiei prin care trecuse (vezi Psalm 3,2; 7,2).
Să ni se clatine. Vezi Psalm 121,3; Proverbe 3,23.26.

10 Dumnezeule, Tu ne încerci şi ne purifici precum se purifică argintul.

Ne încerci[Ne-ai încercat-trad. Cornilescu]. Dumnezeu îngăduise ca nenorocirea să vină peste
Israel ca o punere la probă a credincioşiei lui faţă de El.
Precum…argintul. Vezi Zaharia 13,9; 1 Petru 1,6.7; cf. Psalm 12,6. În vechime curăţirea
argintului era un proces lent. Israel suferise îndelung.

11 Ne-ai făcut să intrăm în mreajă, ne-ai pus poveri pe spate.

În mreajă[În laţ-trad. Cornilescu]. Aşa cum sunt prinse în capcană animalele sălbatice (vezi
Osea 7,12).
Poveri[O grea povară-trad. Cornilescu;Suferinţă, KJV]. Dumnezeu nu îngăduie niciodată ca
poporul Său să fie încercat peste puterile lui (vezi 1 Corinteni 10,13). Versetul acesta ar putea să
facă aluzie la suferinţa robiei din Egipt.

12 Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin

apă, dar apoi ne-ai condus spre îndestulare.
Omului[Oameni-trad. Cornilescu]. Ebr. 'enosh, "om în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4; 9,19).
Să călărească pe capetele noastre. O ilustraţie care vine probabil din obiceiul biruitorilor orientali
de a călări triumfători peste trupurile celor învinşi.
Prin foc şi prin apă. Expresia aceasta, acum parte integrantă a multor limbi, este o reprezentare
plastică a primejdiilor multiple la care sunt expuşi oamenii.
Ne-ai condus spre îndestulare[Ne-ai dat belşug-trad. Cornilescu;loc prosper, KJV]. Ebr. rewayah,
"belşug [de băutură]". Rewayah mai apare doar în Psalm 23:5, unde este tradus, "dă peste el"
(literal, "o revărsare"). Poate se are în vedere ideea "abundenţei", iar psalmistul susţine că
Dumnezeu i-a adus pe israeliţi într-o stare de belşug. LXX-a are anapsuche, ca provenind din ebr.
rewachah, "ajutor", "mângâiere". Dacă rewachah este traducerea adevărată, atunci poate că e o
aluzie la ajutorul de care copiii lui Israel au avut parte când au ajuns în Ţara făgăduită.

13 De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot, şi-mi voi împlini jurămintele,

Arderi de tot. Vezi vol. I, p. 698-700; cf. Isaia 1,11.

~ 211 ~
 Versetele 13-15 formează a patra strofă. Schimbarea de pronume ilustrată aici este ceva obişnuit
în literatura ebraică.
Jurămintele. Făgăduinţele pe care le făcuse David (vezi la Psalm 22,25; 50,14). Legea mozaică
avea rânduieli cu privire la diferitele tipuri de juruinţe (vezi Levitic 27,1-8; vezi la Levitic 27,9-30;
Numeri 6,2-21).

14 jurăminte pe care buzele mele le-au promis şi pe care gura mea le-a rostit când
eram în necaz.

Buzele mele le-au promis[Mi-au ieşit de pe buze-trad. Cornilescu;Le-am rostit, KJV]. Buzele
s-au deschis sub influenţa unei emoţii puternice.
Când eram în necaz[La strâmtoare-trad. Cornilescu]. Îndeosebi în vremuri de necaz oamenii sunt
înclinaţi să facă promisiuni lui Dumnezeu (vezi Judecători 11,30.31; 1 Samuel 1,11). Cât de atenţi
ar trebui să fie ei cu respectarea acestor promisiuni! Cât de adesea le uită, când sunt din nou
sănătoşi şi prosperi!

15 Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot şi o ofrandă de berbeci; voi aduce
viţei şi ţapi. Sela

Animale îngrăşate ca arderi de tot[Oi grase, ca ardere de tot-trad. Cornilescu]. Adică animale
îngrăşate potrivite ca jertfe.
Viţei şi ţapi[Oi împreună cu ţapi-trad. Cornilescu;Viţei cu ţapi, KJV]. Ambele categorii erau
cerute la serviciul prescris de Moise (cu privire la folosirea animalelor ca jertfe, vezi vol. I, p. 698-
703).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

16 Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi vă voi povesti ce a

făcut El pentru mine!

Toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu. David era dispus să dea mărturie despre bunătatea lui
Dumnezeu înaintea tuturor, fie că erau sau nu conaţionali de-ai lui (vezi la 2 Samuel 15,18).
Versetele 15-19 formează a cincea strofă. David îi cheamă pe toţi închinătorii credincioşi să
recunoască împreună cu el că Dumnezeu răspunde la rugăciunile acelora care sunt sinceri şi curaţi.
Voi povesti. David vorbeşte în numele său şi pe bună dreptate ar fi putut să vorbească în numele
poporului, al cărui împărat şi conducător era.
Pentru mine[Sufletului meu-trad. Cornilescu]. Folosit idiomatic pentru "mie" (vezi la
Psalm 16,10).

17 Către El a strigat gura mea şi lauda Lui a fost pe limba mea.

18 Dacă aş fi văzut răutate în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul.

Dacă aş fi văzut răutate[Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite-trad. Cornilescu]. O axiomă în viaţa

creştină. Pentru ca rugăciunea să fie primită de Dumnezeu, trebuie să fie însoţită de părăsirea
oricărui păcat cunoscut (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15; 58,3-5; cf. Psalm 34,15; Ioan 9,31;
Iacov 4,3; SC 99, 100; PP 584). "Când în inimă există dorinţa de a asculta de Dumnezeu, când se
fac eforturi în direcţia aceasta, Isus primeşte această dispoziţie şi acest efort ca fiind serviciul cel
mai bun al omului şi completează lipsurile cu propriul Său merit dumnezeiesc" (E. G. White, ST,
16 iunie 1890).

~ 212 ~
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

Dumnezeu m-a ascultat. David nu punea la îndoială răspunsul la rugăciunea sa; el îşi exprima
încrederea cu privire la aprobarea lui Dumnezeu (vezi Psalm 116,1.2).

20 Binecuvântat să fie Dumnezeu Care nu mi-a respins rugăciunea şi nici nu Şi-a

ascuns îndurarea faţă de mine!

Nu mi-a respins. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care ascultă rugăciunea şi care răspunde la
ea (vezi Psalm 65,2; 1T 120, 121).

Comentarii Ellen G. White:

12MH 486
13.14�
4T 471
16�
6T 227; 8T 182
17.18�
4T 533
18�
MH 227; PP 329; 1T 214; 2T 148, 158, 350, 351; 3T 238, 249; 4T 332; 5T 592

Capitolul 67
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm.
Un cântec.

1 Dumnezeule, ai milă de noi şi binecuvântează-ne, fă să lumineze faţa Ta peste noi!

Sela

~ 213 ~
 INTRODUCERE. - Psalm 67 este o chemare pentru toate popoarele pământului de a se bucura în
Dumnezeul şi Împăratul pământului, de a-şi pune încrederea în El şi de a înţelege conducerea Lui
universală. Unii au sugerat că psalmul acesta este un răspuns oficial al adunării la binecuvântarea
aaronică (Numeri 6,24-26), deosebit de potrivită în perioadă strângerii recoltei.
Cu privire la preambul vezi p. 627, 629.
Dumnezeule,ai milă[Dumnezeu să aibă milă-trad. Cornilescu]. Ideile şi limbajul versetului
acestuia sunt un ecou al binecuvântării marelui preot (vezi Numeri 6,24-26). Cât priveşte alte
expresii asemănătoare cu cele aflate în binecuvântarea aaronică, vezi Psalm 4,6; 31,16; 80,3.7.19.
Peste noi. Literal, "cu noi". Expresia sugerează o comuniune strânsă cu Dumnezeu.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

2 Să se cunoască astfel pe pământ căile Tale şi mântuirea Ta – printre toate

neamurile!

Căile Tale[Calea Ta-trad. Cornilescu]. Metodele şi principiile conducerii lui Dumnezeu cât
priveşte atât pe Israel, cât şi lumea întreagă. Dumnezeu intenţionase ca Israel să fie lumina lumii.
Cât de deosebită ar fi fost istoria lui Israel dacă ar fi îndeplinit înalta lui chemare (vezi DA 577)!
În experienţa lui Israel se găseşte o învăţătură pentru biserica rămăşiţei.
Mântuirea Ta. [Sănătatea izbăvitoare, KJV]. Ebr. yeshu'ah, de obicei tradus "mântuire", dar redat
şi "fericire" (Iov 30,15); "scăpare" (Psalm 3,2); "izbăvire" (Psalm 18,50; 44,4): "mântuită"
(Isaia 26,18); "a ajuta" (Psalm 22,1); "mântuire" (Psalm 42,11; 42,5).
Printre toate neamurile. O chemare la slujire misionară. Dumnezeu a aşezat asupra bisericii
răspunderea de a duce cunoştinţa mântuirii la toate naţiunile.

3 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule, să Te laude toate popoarele!

Fie ca popoarele să Te laude[Te laudă popoarele-trad. Cornilescu]. Versetul acesta este refrenul
poemului. Acelaşi refren apare din nou în v. 5.

4 Să se bucure şi să strige de bucurie neamurile, căci Tu judeci popoarele cu

nepărtinire şi conduci neamurile pe pământ. Sela

Judeci. Dumnezeu conduce printr-o judecată dreaptă. El cârmuieşte lumea în dreptate.

Conduci[Povăţuieşti-trad. Cornilescu;Guvernezi, KJV]. Ebr. nachah, "a conduce" sau "a povăţui"
(vezi Psalm 23,3). Nachah este folosit când se vorbeşte despre călăuzirea de către Dumnezeu a lui
Israel prin pustie (vezi Psalm 78,14). Aşa cum Dumnezeu l-a condus pe Israel, El va conduce pe
toate popoarele care-L acceptă ca Păstor.

5 Să Te laude popoarele, Dumnezeule, să Te laude toate popoarele!

Să Te laude. Repetarea refrenului (vezi la v. 3) scoate în evidenţă dorinţa exprimată ca toţi

oamenii - nu numai Israelul după trup - să-L laude pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui faţă de ei.
6 Atunci pământul îşi va da roada, iar Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va
binecuvânta!

Pământul îşi va da[Pământul îşi dă-trad. Cornilescu]. Limbajul poate fi interpretat ca referindu-se
la recolta recentă în toată abundenţa ei. Din această scurtă referire la recoltă unii au tras concluzia
că psalmul este o mulţumire pentru recoltă.
Dumnezeul nostru. Expresia relevă o comuniune strânsă cu Dumnezeu.

~ 214 ~
 Ne va binecuvanta[Ne binecuvântează-trad. Cornilescu]. Propoziţia poate fi tradusă şi ca
exprimarea unei dorinţe: "Fie ca Dumnezeu, Dumnezeul nostru, să ne binecuvânteze!"

7 Dumnezeu ne va binecuvânta, şi toate marginile pământului se vor teme de El!

Dumnezeu ne va binecuvânta[Dumnezeu ne binecuvântează-trad. Cornilescu]. Psalmul se încheie

cu exprimarea aceluiaşi dor după binecuvântarea lui Dumnezeu, cu care a început. Prin Israel toată
lumea urma să fie binecuvântată. Cunoscându-L pe Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu al tuturor
naţiunilor, lumea s-ar fi bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui Israel. Putem aprecia
pe deplin acest psalm doar dacă apreciem profund scopul veşnic al lui Dumnezeu în chemarea lui
Israel ca popor al Lui. Acest psalm în esenţă e un psalm misionar şi ar trebui să fie preţios pentru
biserică în programul ei misionar mondial.
Faptul că psalmul era menit să fie folosit la serviciul public de închinare pare evident din
referirea făcută la binecuvântarea aaronică din folosirea refrenului şi din abundenţa de cuvinte
obişnuite în serviciul public de închinare, cum ar fi de exemplu "lăudaţi" şi "binecuvântaţi".

Comentariu Ellen G. White:

1-2Ev 357; 9T 47
2�
�
COL 299
3�
�
5T 319
5�
�
PP 290

Capitolul 68
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec

1 Când Dumnezeu Se ridică, duşmanii Lui să fie împrăştiaţi şi cei ce-L urăsc să fugă
dinaintea feţei Sale.

~ 215 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 68 celebrează modul triumfător în care Domnul l-a condus pe Israel
din vremea exodului până în zilele psalmistului. El descrie prin amănunte impresionante călătoria
lui Israel prin pustie, cucerirea Canaanului, fuga împăraţilor ostili şi întemeierea finală a
Ierusalimului ca centru religios a naţiunii. Tonul mesianic al Psalmului 68 sau cel puţin al unei
părţi din el este atestat de citarea de către Pavel în Efeseni 4,8. Porţiuni din Psalmul 68 au fost
adesea cântate de către Hristos (vezi E.G. White, Material suplimentar la Psalm 66,1-5).
Din cauza numeroaselor cuvinte şi expresii unice din strofele ei, Psalmul 68 a pus multe
probleme de interpretare. În 1851, Eduard Reuss a publicat o carte de dimensiuni reduse în care a
adunat material din 400 de comentarii care fuseseră scrise în decursul timpul despre acestui psalm.
De atunci, se susţine că au apărut cel puţin alte 400 comentarii. Totuşi unicul progres notabil în
vedere unei înţelegeri mai bune a acestui psalm l-a constituit doar descoperirea literaturii ugaritice
(vezi p. 618). Literatura aceasta a mai dovedit că psalmistul a folosit o terminologie foarte veche.
W. F. Albright şi T. H. Robinson consideră că psalmul este o colecţie de strofe de deschidere ale
unor imnuri vestite. Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
Dumnezeu Se ridică. [Să se scoale Dumnezeu, KJV]. Vezi la Psalm 3,7. Psalmul 68 începe cu o
serie de afirmaţii asemănătoare cu expresiile formulei folosite "când pornea chivotul" în pustiu
(Numeri 10,35). Solomon a folosit expresii asemănătoare când a fost aşezat chivotul în Templu
(2 Cronici 6,41).

2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul; precum se topeşte ceara din cauza focului
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu. a(Sau: Să Se ridice Dumnezeu! Să-I fie
împrăştiaţi duşmanii! / Să-I fugă dinainte vrăjmaşii! / Risipeşte-i precum se risipeşte
fumul! / Precum se topeşte ceara din cauza focului, / aşa să piară cei răi dinaintea
lui Dumnezeu!)
Precum se risipeşte fumul. Metaforele din acest verset exprimă neputinţa totală a vrăjmaşilor în
faţa puterii lui Dumnezeu (vezi Psalm 37,20; 97,5; Osea 13,3; Mica 1,4). Ultima parte a v. 2 şi
prima parte a v.3 se aseamănă întrucâtva cu ultimul verset al cântării Deborei (vezi
Judecători 5,31).

3 Cei drepţi însă se bucură, se veselesc înaintea lui Dumnezeu şi chiuie de bucurie.
Se bucură. [Să se bucure, KJV]. Apelul la manifestarea bucuriei este scoasă în evidenţă de
repetiţia întreită. Versetul 3 încheie introducerea acestui imn voios de biruinţă.

4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui, înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori
b(Sau: Lui! Pregătiţi calea pentru Cel Ce călăreşte prin pustie) şi al Cărui Nume
este DOMNUL c(Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă
care apare în componenţa multor nume ebraice, precum şi în multe locuri din cartea
Psalmilor). Veseliţi-vă înaintea Lui!
Înălţaţi-L[Faceţi drum-trad. Cornilescu;Proslăviţi, KJV]. De la ebr. salal, care are sensul principal
de "a înălţa", "a slăvi".
Cel Ce călăreşte pe nori[Celui ce înaintează prin câmpii-trad. Cornilescu;Care călăreşte pe ceruri,
KJV]. Ebraicul rokeb ba'araboth a prezentat multe dificultăţi de interpretare. Traducerea KJV
"ceruri" pentru 'araboth este remarcabilă, întrucât în oricare altă ocazie 'arabah se pare că înseamnă
"deşert". Totuşi, în ugaritică, unde 'arabah este scris cu un p în loc de b, cuvântul înseamnă nori.
Termenul ugaritic nevocalic rkb'rpt, "călăreţ al norilor", este un epitet pentru Baal deseori întâlnit.
Astfel, traducând "ceruri", traducătorii KJV s-au apropiat deosebit de mult de ceea ce se consideră
acum a fi o definiţie veritabilă a termenului.
Domnul. [Jah, KJV]. Ebr. Yah, o formă scurtă a lui Yahweh (vezi Exod 6,3; vol. I, p. 171-173;
vezi la Exod 15,2).

5 În Lăcaşul Său cel sfânt, Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.
~ 216 ~
d(Dumnezeu este comparat aici cu un rege care stă pe tron în palatul său, unde face
dreptate şi-i sprijină pe cei oropsiţi)
Tatăl. [Un Tată, KJV]. Dumnezeu Îşi descoperă oamenilor caracterul prin faptele Sale de bine.
Cu cât oamenii vin într-o legătură mai strânsă cu El, cu atât mai clar îşi dau ei seama de grija Lui
plină de îndurare faţă de copiii Săi. Hristos "Şi-a întins cortul alături de corturile oamenilor ca să
poată să locuiască printre noi şi să ne facă cunoştinţă cu caracterul şi viaţa Sa divină." (DA 23).
Expresia "un tată al orfanilor şi judecător al văduvelor" apare de două ori în textele ugaritice care
descriu un străvechi domnitor drept.

6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi şi îi conduce spre belşug e(Sau: cântând)

pe cei care sunt captivi; cei răzvrătiţi însă locuiesc în ţinuturi aride.
Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi. [Dumnezeu aşează pe singuratic în familii, KJV].
Tabloul acesta este al unui bărbat necăsătorit sărac, care nu are bani să plătească zestrea pentru
mireasa sa şi de aceea nu poate întemeia o familie. Dumnezeu Se îngrijeşte de el şi îi zideşte o
casă. Imaginea aceasta îşi are o paralelă în ugaritică, unde apare afirmaţia "casa celui necăsătorit e
închisă".
Îi conduce spre belşug pe cei care sunt captivi[Prinşii de război... îi face fericiţi-trad. Cornilescu;
legaţi cu lanţuri, KJV]. Ebr. kosharoth, un cuvânt care apare numai aici în VT. Traducerea
"lanţuri" a KJV este îndoielnică. Comentatori recenţi sugerează termenul de "fericire" sau
"prosperitate". În ugaritică cuvântul înseamnă "cântăreţe", aşa că expresia poate fi tradusă "scoate
afară pe prizonieri cu [acompaniamentul] cântăreţilor".

7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău, când Tu ai mărşăluit prin

pustie … Sela
Când Tu ai ieşit. Versetul acesta introduce tema măreaţă a psalmului. Aici începe o pleiadă de
aluzii la marşul triumfal al lui Israel prin pustie până în Canaan, Dumnezeu fiind pururi în frunte.
Retrospectiva istorică se întinde până la v. 18.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

8 pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul

Sinaiului f(Sau: au picurat / înaintea lui Dumnezeu – /, chiar şi Sinaiul / – înaintea
lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.), înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
Au picurat[S-au topit-trad. Cornilescu;Au picurat, KJV]. De obicei luat din ebr. naţaph,
"a picura", "a curge picături". Totuşi este probabil derivat din ţapap, "a se frământa", arabicul ţaffa,
"a bate aripile", şi aramaicul ţpţp, "a licări". În felul acesta se obţine o paralelă perfectă cu primul
vers: "Pământul s-a zguduit, cerurile s-au frământat".
Sinaiului[S-a zguduit Sinai-trad. Cornilescu]. Cu toate că prezenţa lui Dumnezeu s-a manifestat
continuu în cursul lungii călătorii prin pustiu, maiestatea Lui glorioasă s-a arătat îndeosebi la Sinai
(vezi Exod 19,16-18; PP 339, 340).
Ebr. zeh Sinay, de obicei redat "acest Sinai", a fost recunoscut de H. Grimme ca un titlu vechi al
lui Iehova şi poate fi tradus "Cel de pe Sinai".
9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile; Tu Ţi-ai pregătit astfel
moştenirea istovită.
Ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile[O ploaie binefăcătoare-trad. Cornilescu;Ploaie
îmbelşugată, KJV]. Poate o aluzie la mana pe care se spune că Dumnezeu "a plouat" (Psalm 78,
24).

10 Poporul Tău a locuit-o din nou; Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman,
Dumnezeule!

~ 217 ~
 Poporul Tău. [Adunarea Ta, KJV]. Ebr. chayyah, "turmă". Dumnezeu este Păstorul blând al lui
Israel (vezi la Psalm 23,1).
Sărman. [Săraci, KJV]. Este descrisă turma lui Dumnezeu în timpul pribegiei ei prin pustie,
depinzând în totul de Dumnezeu.

11 Stăpânul a vorbit, iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare:

Stăpânul a vorbit[Un cuvânt spune-trad. Cornilescu]. Versetele 11-14 fac aluzie la cucerirea
Canaanului.
Purtătoarele de veşti[Aducătoare de veşti bune-trad. Cornilescu;Care vestesc, KJV]. Ebr.
mebaśśeroth, "vestitori", de la verbul baśar, "a vesti". Forma este feminin plural şi prin urmare se
referă la femei vestitori. În cadrul psalmului, mebaśśeroth erau probabil grupe sau cete de
cântăreţe care celebrau evenimente mari, de pildă întoarcerea oştirilor biruitoare (vezi
1 Samuel 18,6, 7, vezi la Exod 15,20.21).

12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă, iar cel rămas acasă a împărţit prada.
g(Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: femeile rămase acasă au împărţit
prada)
Regii. Regii canaaniţi (vezi Iosua 24,11-13).
Au fugit în mare grabă[Fug, fug-trad. Cornilescu]. O repetare puternică, expresivă. Când sunt faţă
în faţă cu puterea Dumnezeului lui Israel, împăraţii pământului se împrăştie repede.

13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne h(Sau: focuri (ale unor sate sau tabere);
sensul termenului ebraic este nesigur) aripile porumbelului sunt acoperite cu argint
şi penele lui cu aur sclipitor.”
Vă odihniţi la stâne[Vă odihniţi în mijlocul staulelor-trad. Cornilescu;Zaceţi între oale, KJV].
Acest pasaj dificil a fost făcut clar de ugaritică (p. 618). Ebr. shephattayim, tradus "oale" în KJV şi
"staule" în RSV, de fapt înseamnă pietre de vatră. Vechile locuinţe conţineau două pietre de vatră,
tot la fel este şi acum în multe familii de arabi nomazi. În plus, pasajul ar trebui să fie tradus ca o
întrebare şi legat de versetul anterior: "Veţi rămâne şezând lângă pietrele de vatră?" Întrebarea face
de ocară pe aceia care în caz de forţă majoră naţională stau acasă, când probleme grave sunt în joc.
Acoperite cu argint. O imagine frumoasă care sugerează jocul luminii soarelui pe penajul unui
porumbel în zbor. Diferite cuvinte şi expresii de aici găsesc paralele apropiate în ugaritică. Totuşi,
scopul imaginii acestui porumbel care zboară este obscur în contextul acestui psalm.

14 Când i-a risipit Atotputernicul i(Ebr.: Şadai) pe regi, parcă ningea în Ţalmon.
I-a risipit…pe regi. Evident o referire la deruta împăraţilor Canaanului când Iosua a invadat ţara
(Iosua 10,10.11).
Ningea în Ţalmon. Dumnezeu a împrăştiat pe împăraţi, aşa cum zăpada de pe muntele Ţalmon.
Un munte numit Ţalmon, un deal în apropiere de Sihem, e amintit în Judecători 9,48. Acest deal
nu are zăpadă aproape niciodată, având o înălţime de numai 982 m. Mai probabil "Ţalmon" de aici
este Jebel Haurân, la est de lacul Galileii, Asalmanos al lui Ptolemeu. Vârfurile lui de aproape
2000 m. sunt acoperite de zăpadă aproape în fiecare iarnă.

15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi, munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri.
Munţii Başan. Basanul era un ţinut de podiş înalt la Est de lacul Chineret (vezi harta vol. II, în
faţa p.385).
[Munţii lui Dumnezeu-trad. Cornilescu]. Ebr. har-'Elohim, literal, "muntele lui Dumnezeu",
idiomatic "munte tare" (vezi RSV).

~ 218 ~
16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi muntele unde Îi place lui Dumnezeu să
locuiască? Cu siguranţă DOMNUL locuieşte acolo pe vecie.
De ce invidiaţi? [Pentru ce săriţi, KJV]. Mai degrabă "pentru ce priviţi cu invidie?" (RSV).
Şirurile înalte de munţi sunt descrise ca fiind invidioase pe cei ai Ierusalimului. Dumnezeu onorase
Sionul alegând să-Şi aşeze Templul acolo (vezi Psalm 132,13-116).

17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii. Stăpânul vine în ele din
Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt.
Cu miile[Cu douăzecile de mii-trad. Cornilescu]. Expresia aceasta poate fi redată şi "miriade".
Ideea este că îngerii alcătuiesc o oştire nenumărată.
Miile de mii[Mii şi mii-trad. Cornilescu;Mii de îngeri, KJV]. Ebr. shin'an, aici ipotetic redat
"îngeri" [KJV]. Cei mai mulţi comentatori consideră shin'an ca fiind derivat din rădăcina shanah,
"a repeta" şi însemnând astfel "repetiţie". Cuvântul apare în ugaritică sub forma tnn, "războinic" şi
ar trebui să fie tradus astfel aici. Referirea ar fi atunci la războinicii lui Dumnezeu, oastea
îngerească, aşa cum e în KJV.
Din Sinai. [Ca în Sinai, KJV]. Dumnezeu Însuşi, însoţit de oştile cereşti şi de slava cerească
manifestate la muntele Sinai. Ce glorioasă încheiere a retrospectivei istorice!

18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea; ai luat daruri pentru
oameni, chiar şi pentru cei răzvrătiţi, ca ei, DOAMNE Dumnezeule j(Sau: ca
DOMNUL Dumnezeu), să locuiască acolo.
Te-ai suit. Psalmistul foloseşte figura unui monarh biruitor care se întoarce biruitor cu o mulţime
de captivi pentru a descrie pe Împăratul ceresc care Se suie la Ierusalim. S-ar putea ca aici să fie o
referire la aducerea chivotului (2 Samuel 6,17). Pavel ia figura de stil folosită de psalmist şi o
aplică la înălţarea lui Hristos (Efeseni 4,8).
Daruri pentru oameni[În dar oameni-trad. Cornilescu;Daruri pentru oameni, KJV]. Mai degrabă
"daruri printre oameni". Primind de la Dumnezeu omul este obligat să dea. El dă pentru a primi.
"Prin Fiul prea iubit, viaţa Tatălui se revarsă peste toţi; prin Fiul, ea se reîntoarce sub formă de
laudă şi slujire voioasă, asemenea unui val de iubire către Marele Izvor a toate" (DA 21).
Doamne Dumnezeule[Domnul Dumnezeu-trad. Cornilescu]. Ebr. Yah 'Elohim (vezi la v.4).
Descrierea procesiunii triumfale este întreruptă aici pentru a aduce laudă.E reluată la v. 24.

19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă zi de zi, Dumnezeul mântuirii

noastre. Sela
[Ne poartă povara-trad. Cornilescu]. Verbul ebraic sugerează "a se purta ca un păstor" sau
"a purta o povară" (vezi Zaharia 12,3).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor. De la Stăpânul DOMN vine

scăparea de moarte.
Vine scăparea[Ne poate scăpa-trad. Cornilescu]. Literal, "ieşirile" sau "scăpările". Cuvântul
pentru "izbăviri" scoate în evidenţă mulţimea ocaziilor de scăpare şi nu numai ideea abstractă.

21 Cu siguranţă Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi, creştetul celor ce umblă

în nelegiuirile lor.

~ 219 ~
Creştetul[Creştetul capului-trad. Cornilescu]. Vârful capului, o parte vitală a corpului. Moartea
este pedeapsa inevitabilă a păcatului, care este acceptată de bună voie.

22 Stăpânul zice: „Îi voi aduce înapoi din Başan, îi voi aduce înapoi din adâncurile
mării,
Îi voi aduce înapoi. Dumnezeu îi va găsi pe nelegiuiţi oriunde ar căuta aceştia să se ascundă şi îi
va pedepsi (vezi Amos 9,1-3).
Başan. Vezi la v. 15.

23 ca să-ţi scufunzi picioarele în sânge, iar limba câinilor tăi să-şi ia partea din
duşmanii tăi.”
Scufunzi picioarele[Cufunzi piciorul-trad. Cornilescu]. O metaforă care descrie nimicirea
vrăjmaşilor (vezi la Psalm 58,10).
Câinilor. Vezi la 1 Regi 21,23.

24 Dumnezeule, ei privesc procesiunea intrării Tale, a intrării Dumnezeului meu, a

Împăratului meu, în Lăcaşul cel sfânt.
Ei privesc. [Ei au văzut, KJV]. Se reia tabloul marşului triumfal.

25 În faţă merg cântăreţii, urmaţi de cei cu instrumente, iar în centru sunt fetele cu
tamburine.
Tamburine[Timpane-trad. Cornilescu]. Poate un fel de tobe (vezi p. 30).

26 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunare, pe DOMNUL – la izvoarele k(Sau: cei

care sunteţi din fântâna lui Israel, adică cei care sunt israeliţi, provenind din Iacov;
sau: în adunarea lui Israel) lui Israel!
Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu. Versetul acesta este probabil cântarea înălţată de femeile
menţionate în v. 25.

27 Acolo se află şi tânărul Beniamin, care-i stăpâneşte, căpeteniile lui Iuda cu

mulţimile lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
Tânărul. [Micul, KJV]. Ebr. şa'ir, care înseamnă şi "tânăr" sau "umil". Adjectivul se referă la
conducătorul din Beniamin, probabil Saul. Pasajul ar trebui să fie redat: "Iată Beniamin, cel mai
mic, îi cârmuieşte".
Beniamin. Patru seminţii sunt menţionate în versetul acesta. Muntele Sion era la hotarul dintre
Beniamin şi Iuda. Zabulon şi Neftali ar putea să fi fost folosite pentru a reprezenta seminţiile din
partea opusă a muntelui Sion (vezi harta din vol. II, în faţa p. 385; cf. Judecători 5,18).
Mulţimile lor[Ceata lor-trad. Cornilescu;Sfatul lor, KJV]. Ebr. rigmah. Cuvântul este obscur.
Comentatorii îl traduc "grămadă de oameni", "strigăt" sau "zgomotul armelor".
28 Învredniceşte-Te cu tărie, Dumnezeule l(Multe mss TM, LXX, Siriacă; cele mai
multe mss TM: Dumnezeu te-a învrednicit cu tărie),arată-ne puterea Ta,
Dumnezeule, aşa cum ai făcut şi înainte pentru noi!

Învredniceşte-Te cu tărie[Te-a făcut puternic-trad. Cornilescu]. Psalmistul apare ca rugându-L pe

Dumnezeu să-Şi desfăşoare puterea într-o măsură şi mai impresionantă în incidentele ce stau în
faţă.

29 Din pricina Templului Tău de la Ierusalim, regii Îţi vor aduce daruri.

~ 220 ~
 Templului Tău. Ebr. hekal (vezi la Psalm 65,4).

30 Mustră fiara dintre trestii, cireada de tauri dintre viţeii popoarelor, care calcă în
picioare bucăţile de argint! Împrăştie popoarele care-şi găsesc plăcerea în război!
m(Sensul în ebraică al versetului este nesigur)

Mustră[Înspăimântă-trad. Cornilescu;Ceartă, KJV]. Vezi Psalm 9,5.

Fiara dintre trestii. [Ceata suliţaşilor, KJV]. Mai degrabă "fiara din trestii", poate folosit simbolic
pentru Egipt, o putere mondială de frunte a acelui timp.

31 Ambasadori vor veni din Egipt; Cuş n(Regiunea Nilului Superior; Etiopia şi
teritoriile învecinate) va alerga cu mâinile întinse o(Lit.: îşi va grăbi mâinile, în
sensul aducerii unui tribut, în sensul supunerii) spre Dumnezeu.

Ambasadori[Cei mari-trad. Cornilescu].Ebr. chashemannim, un cuvânt de împrumut din egipt.

hsmn, care înseamnă "sodă", "aramă" sau "bronz". Soda [carbonatul de sodiu] era un articol vestit
de export din Egipt, iar arama era importată în ţara Nilului. Se poate ca aici să fie înţeleasă "soda"
[carbonatul de sodiu], un detergent folosit de obicei în loc de săpun în vechime, când săpunul nu
era încă cunoscut.
Egipt;Cuş[Egipt;Etiopia-trad.Cornilescu].Ţările acestea sunt date ca exemple de naţiuni puternice
şi bogate care, în cele din urmă, Îl caută pe Dumnezeu. Despre aplicarea acestui verset la
"intenţiile binefăcătoare ale lui Iehova pentru mântuirea păgânilor", vezi PK 370, 371.

32 Regate ale pământului, cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi-L pe Stăpânul, Sela

Cântaţi-I lui Dumnezeu. Psalmul se încheie cu o invitaţie adresată tuturor naţiunilor de a-L
proslăvi pe Dumnezeul Suprem, care Şi-a manifestat atât de glorios puterea şi bunătatea
conducând pe Israel în marşul lui triumfal din Egipt până la Muntele Sion. Când Hristos S-a înălţat
la Tatăl Său, îngerii L-au primit în curţile cereşti cântând triumfător cuvintele din v. 32-34 (vezi
AA 32, 33). Compară cu folosirea asemănătoare a Psalm 24,7-10. Vezi comentariul de acolo.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

33 pe Cel Ce călăreşte în ceruri, în cerurile veşnice! Iată, El face cu glasul Său un

vuiet puternic!

În ceruri,în cerurile[Cerurile cerurilor-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 4; Deuteronom 10,14; vezi şi

Deuteronom 33,26.
Glasul. Vezi la Psalm 29,3.
34 Proclamaţi puterea lui Dumnezeu, a Cărui maiestate este peste Israel şi a Cărui
putere este în ceruri.

În ceruri. [În nori, KJV]. Maiestatea şi puterea lui Dumnezeu sunt în mod special manifestate prin
fenomenele impresionante ale cerurilor: tunetul, fulgerul, furtuna.

35 Dumnezeule, Tu eşti înfricoşător în Sfântul Tău Lăcaş; Dumnezeul lui Israel,

chiar El dă putere şi tărie poporului! Binecuvântat să fie Dumnezeu!

~ 221 ~
 În Sfântul Tău Lăcaş[Din locaşul Tău cel sfânt-trad. Cornilescu]. Din locul locuinţei Sale
Dumnezeu împlineşte lucrări pline de putere, care nasc respect şi uneori teamă în inima tuturor
oamenilor.
Putere. Literal, "puteri". Cu privire la forţa pluralului, vezi la v. 20.
Tărie. Tăria lui Dumnezeu este dată poporului Său (vezi Psalm 29,11; Isaia 40,29). Ce gând
binecuvântat: propriilor Săi copii Dumnezeu le dă tăria Sa şi astfel îi face capabili să înfrunte orice
situaţie care s-ar putea ivi (vezi Matei 28,18-20).
Binecuvântat să fie Dumnezeu. Contemplarea caracterului lui Dumnezeu, aşa cum e descris în
poemul acesta, face să ţâşnească acest omagiu de laudă din inima fiecărui copil recunoscător al lui
Dumnezeu (vezi Psalm 66,20).

Comentarii Ellen G. White:

5�
MH 202; WM 216; 2T 314
8�
�
PP 340
10�
COL 256; MB 164; WM 15
10.11�
Ev 565
13�
COL 206; MH 182
19�
CS 17
31�
PK 370
32-34�
AA 32
35�
CH 367

Capitolul 69
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii”. Al lui David.

1 Dumnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât!

INTRODUCERE. - Psalmul 69 este plângerea unui om copleşit de durere şi chinuit de vrăjmăşia
semenilor săi, suferind de dragul credinţei sale în Dumnezeu. Cu toate că psalmistul descrie
propria sa suferinţă, mai multe pasaje au fost arătate de scriitorii NT că având aplicaţie la Hristos,
Cel fără păcat care a suferit. Pavel confirmă obârşia davidică a psalmului (Romani 11, 9).

~ 222 ~
 Cu privire la preambul vezi p. 616, 628.
Scapă-mă. Versetul 1 dă tonul ideii fundamentale a psalmului.
Apele. Simbol al unor necazuri mari(vezi la Psalm 32,6; 42,7).
[Viaţa-trad. Cornilescu;Sufletul, KJV]. "Sufletul" e folosit idiomatic pentru pronumele "mă"
(vezi la Psalm 16,10).

2 Mă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncimile apei şi sunt înghiţit de
apă.
În mâl[În noroi-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 40,2.
Nu mai găsesc loc tare[Nu mă pot ţine-trad. Cornilescu]. Adică "nu e loc pe care să pot sta".
Apă. Ebr. shibboleth, "un râu curgător", tradus "râul" ["canal", KJV] în Isaia 27,12. Shibboleth
este cuvântul pe care efraimiţii nu au fost în stare să îl rostească atunci când le-a cerut Iefta (vezi la
Judecători 12,6).

3 Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul
meu.
Strigând. Ebr. qara', nu plângând, ci chemând pe Dumnezeu în ajutor.
S-a uscat[Se usucă-trad. Cornilescu]. De vorbire peste măsură (vezi la Psalm 22,15).

4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capului meu, mulţi sunt cei
ce vor să mă piardă, duşmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am
furat. a(Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?)
Mă urăsc fără motiv. Isus a aplicat la Sine cuvintele acestea (vezi Ioan 15,25).

5 Dumnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa, păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.

Păcatele[Greşelile-trad. Cornilescu;Păcatele, KJV]. Cu toate că psalmistul crede că suferă "fără
temei" (v. 4) pe măsura acuzaţiilor vrăjmaşilor săi, el recunoaşte că e păcătos.
Nu-Ţi sunt ascunse. Compară cu Psalm 139,1-4.

6 Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea, Stăpâne,

DOAMNE al Oştirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea,
Dumnezeule al lui Israel!
Din pricina mea. Psalmistul se leagă să nu facă nimic din ce ar face de ruşine pe copiii
credincioşi ai lui Dumnezeu. Principiul enunţat aici este un moto excelent pentru o purtare creştină
merituoasă. Să nu facem niciodată nimic ce ar aduce dezonoare cauzei lui Dumnezeu.
Versetul acesta este un excelent exemplu de paralelism sinonimic (vezi p. 24), cele două jumătăţi
având acelaşi înţeles de bază.

7 Din pricina Ta port eu ocara şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.

Din pricina Ta[Pentru Tine-trad. Cornilescu]. Adevărata cauză a vrăjmăşiei era devotamentul
psalmistului faţă de Dumnezeu. Oamenii păcătoşi dispreţuiesc pe aceia care-I slujesc lui
Dumnezeu (vezi MB 53). Purtarea copiilor lui Dumnezeu face de ruşine pe păcătoşi.
Dezonoarea[Ruşinea-trad. Cornilescu]. Aici referindu-se la acuzaţiile calomnioase îngrămădite
asupra psalmistului (vezi Psalm 44,15.16).

8 Sunt considerat un străin de către fraţii mei, un venetic de către fiii mamei mele,

~ 223 ~
 Fii mamei mele. Într-un sistem de organizare ca cel al evreilor, copiii aceluiaşi tată erau adesea
numai pe jumătate fraţi (vezi Psalm 50,20). Prin limbajul acestui verset şi al v. 9,20 Hristos
prezicea prin David tratamentul pe care avea să-L primească din partea oamenilor (vezi AA 225).

9 căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste
mine!
Râvna pentru Casa Ta[Râvna Casei Tale-trad. Cornilescu]. Sanctuarul este obiectul râvnei
psalmistului.
David a dovedit râvna sa prin aducerea chivotului pe muntele Sionului (vezi 2 Samuel 6,12-19);
prin dorinţa de a construi o locuinţă permanentă pentru Dumnezeu în Ierusalim (vezi
2 Samuel 7,2); prin strângerea de materiale de construcţie pentru clădirea care nu-i fusese îngăduit
să o ridice (vezi 1 Cronici 28,14-18; 29,2-5); şi prin instruirea lui Solomon cu privire la Templu (1
Cronici 28,9-13). Când Isus i-a alungat pe schimbătorii de bani şi pe negustorii din curţile
Templului, ucenicii şi-au adus aminte ce fusese scris cu privire la El: "Râvna Casei Tale mă
mănâncă" (vezi Ioan 2,17; DA 158; vezi şi AA 225). În lucrarea lui Dumnezeu nu există loc pentru
slujitorul apatic, indiferent.
Ocările. Pavel a aplicat propoziţia aceasta la Hristos care "nu Şi-a plăcut Lui Însuşi" (vezi
Romani 15,3; cf. Psalm 89,50.51; Ieremia 20,8).

10 Când plâng şi postesc, ei mă batjocoresc.

Postesc. Psalmistul s-a străduit să se auto-disciplineze prin dăruire de sine.
Mă batjocoresc. Vrăjmaşii îşi băteau joc de psalmist pentru că se străduia să fie un sincer urmaş
al lui Dumnezeu (vezi v. 7-9).

11 Când îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.

Sacul de jale[Sac-trad. Cornilescu]. Un semn de pocăinţă şi smerire (vezi la Psalm 30,11).
Mă fac de pomină[Batjocoresc-trad. Cornilescu;Proverb, KJV]. Ebr. mashal, "zicală" sau
"batjocură" redat prin "de pomină" în Psalm 44,14.

12 Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.
Cei ce stau. Fie o referire la judecători (vezi la Rut 4,1), care sunt apoi înfăţişaţi că se unesc cu
gloata pentru a lua în râs pe psalmist, fie o aluzie la oameni leneşi care-şi pierd vremea pe la
porţile cetăţii (vezi la Psalm 9,14).
Mă vorbesc. [Vorbesc contra mea, KJV]. Psalmistul este subiectul tuturor discuţiilor.
Cei ce se îmbată[Cei ce beau băuturi tari-trad. Cornilescu;Beţivii, KJV]. Literal, "băutorii de
băuturi tari". Psalmistul este subiectul cântecelor satirice pline de batjocuri ale celor beţi (vezi
Psalm 35,15.6); el este ţinta glumelor lor josnice (vezi Iov 30,9).

13 Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, DOAMNE, pentru vremea bunăvoinţei Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
Vremea bunăvoinţei Tale[Vremea potrivită-trad. Cornilescu]. Literal, "o vreme de îndurare" (vezi
Isaia 49,8). Evident, psalmistul îşi dădea seama că nici o vreme nu putea fi mai potrivită decât cea
de faţă, când era ocărât pe nedrept.

14 Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de

adâncurile apei!
Din noroi. Compară cu v. 2.

~ 224 ~
15 Curentul apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă
deasupra-mi gura gropii!
Gura gropii[Groapa-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 28,1.

16 DOAMNE, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună b(Sau: plăcută)!

După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!
Mila Ta cea mare[Îndurarea Ta cea mare-trad. Cornilescu;Îndurările Tale duioase, KJV]. Vezi la
Psalm 51,1.

17 Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!
Nu-Ţi ascunde faţa. Vezi la Psalm 4,6; cf. Psalm 13,1; Psalm 30,7.
Răspunde-mi degrabă[Grăbeşte de m-ascultă - trad. Cornilescu]. Literal, "răspunde-mi repede".
Psalmistul îşi dă seama cu siguranţă că va pieri dacă nu primeşte imediat ajutor.

18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc,

scapă-mă!
Apropie-Te. Psalmistul nu poate să rabde veşnic simţul depărtării dintre el şi Dumnezeu.
Sufletul meu. Folosit idiomatic pentru pronumele "mine" (vezi Psalm 16,10).

19 Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei.
Tu cunoşti. [Tu ai cunoscut, KJV]. Psalmistul află mângâiere în încrederea că Dumnezeu
cunoaşte totul (vezi Iov 23,10).

20 Ocara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu
este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.
Ocara. Versetele 20 şi 21 au aplicaţie mesianică (vezi Matei 27,34.48; DA 746; AA 225;PK 691).
Compasiune[Să-i fie cuiva milă-trad. Cornilescu]. Compară cu Isaia 63,5. În Ghetsemani,
Mântuitorului a tânjit după compasiune în suferinţa Sa (vezi DA 687, 688). Mai târziu a fost
părăsit de toţi ucenicii Săi (vezi Matei 26,56; Marcu 14,50). Versetul este exprimarea singurătăţii
absolute.
Cele două părţi de final ale versetului constituie un paralelism sinonimic perfect, aranjat în
formă încrucişată:
"Aştept să-i fie cuiva milă de mine,
dar degeaba;
aştept mângâietor
şi nu găsesc nici unul."
Cuvintele zguduitoare ale acestui verset sunt parafrazate în recitativul pentru tenor: "Mustrarea
Ta mi-a zdrobit inima" din oratoriul Mesia de G.F. Händel.
21 Ci ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.
Mâncare. Ebr. baruth, "pâinea mângâierii", care înseamnă hrana adusă celui care jeleşte de cei
care simt împreună cu ei. Folosirea cuvântului scoate în evidenţă ipocrizia faptelor lor.
Venin[Fiere-trad. Cornilescu]. Ebr. ro'sh, "iarbă otrăvitoare", tradus prin "venin" în
Deuteronom 32,33; "otravă" în Iov 20,16 şi "buruiană otrăvitoare" în Osea 10,4. După
Marcu 15:23, "fierea" care a fost oferită lui Isus era smirnă.
Oţet. În ce priveşte împlinirea mesianică a profeţiei,vezi Matei 27,34.48;Marcu 15,23;Ioan 19:29,
30.

22 Să li se prefacă masa într-o cursă şi bunăstarea – într-un laţ!

~ 225 ~
 Masa. Începând cu v. 22 începe o serie de imprecaţii care continuă până la v. 28 (cu privire la
psalmii de imprecaţie, vezi p. 624). Pavel foloseşte v. 22,23 pentru a descrie pe păcătoşii împietriţi
ai timpului său (vezi Romani 11,8-10).

23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!

Să li se întunece. O figură de stil care denotă uimirea (vezi 2 Corinteni 3,14).

24 Varsă-Ţi furia peste ei şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!

Varsă-Ţi. Vezi Psalm 79,6; Ieremia 10,25.

25 Fie-le locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Locuinţa. Ebr. ţirah, "tabără" sau "împrejmuire", asemenea cercului de corturi ale unui trib
nomad, de aici orice locuinţă, tabără, castel sau palat. Psalmistul se roagă ca locul locuinţei ocupat
de vrăjmaşii săi să fie gol şi ca ei să piară. Versetul acesta este aplicat slujbei deţinute de Iuda
(vezi Fapte 1,20).

26 Şi aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor

răniţi de Tine.
Povestesc suferinţa. Adică ei sporesc întristarea celui lovit de suferinţă vorbindu-i de rău
caracterul şi răstălmăcindu-i expresiile de nerăbdare spuse în încercare (vezi la Psalm 41,5-8).
Versetul acesta prezintă un motiv în plus pentru imprecaţia psalmistului.

27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!

Dreptatea Ta[Îndurarea Ta-trad. Cornilescu;Dreptatea Ta, KJV]. Psalmistul se roagă ca păcătoşii
să fie trataţi aşa cum merită, nu ca şi cum ar fi fost drepţi.

28 Şterge-i din Cartea celor vii şi nu-i scrie alături de cei drepţi!
Şterge-i. Vezi la Exod 32,32; cf. Psalm 56,8; Daniel 12,1; Filipeni 4,3; Apocalipsa 3,5; 13,8.

29 Eu însă sunt necăjit şi nevolnic; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la

adăpost!
Eu. Psalmistul foloseşte pronumele personal pentru a prezenta un contrast clar între el însuşi şi
vrăjmaşii menţionaţi în versetele precedente.
Necăjit[Nenorocit-trad. Cornilescu]. Adică "lovit" sau "apăsat de mizerie". După cum psalmistul
se roagă pentru ca vrăjmaşii săi mândri, orgolioşi să fie doborâţi, tot aşa se roagă ca el, care se află
acum în adâncimile suferinţei, să fie ajutat şi să se "ridice". Ca şi Psalmul 22 (vezi v. 22-31),
Psalmul 69 se încheie cu juruinţe de recunoştinţă şi expresii de laudă pline de speranţă.

30 Atunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu şi-L voi mări prin mulţumiri!
Prin cântec[Prin cântări-trad. Cornilescu;Cu o cântare, KJV]. Acest psalm este o împlinire a
juruinţei psalmistului de a aduce laudă.
Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

31 Acest lucru va fi mai plăcut DOMNULUI decât un bou sau un viţel cu coarne şi
copite.
Mai plăcut. Vezi la Psalm 40,6-8; 51,16.17; 1 Samuel 15,22.

~ 226 ~
 Un bou sau un viţel[Viţel-trad. Cornilescu;Bou sau viţel, KJV]. Cele mai bune jertfe levitice nu
se puteau compara cu jertfele unei inimi recunoscătoare.

32 Cei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi
pe Dumnezeu,
Cei necăjiţi[Nenorociţii-trad. Cornilescu;Cei smeriţi, KJV]. Sau "umili", "săraci". Poporul lui
Dumnezeu vede izbăvirea psalmistului şi i se alătură pentru a aduce mulţumire.
Trăiască inima voastră[Veselă să vă fie inima-trad. Cornilescu;Inima voastră va trăi, KJV]. Adică
va fi îmbărbătată, reînviorată (vezi Psalm 22,26).

33 căci DOMNUL ascultă pe cei sărmani şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi
dintre ai Lui!
Domnul ascultă. Siguranţa de izbăvire a psalmistului se întemeiază pe principiul afirmat în acest
verset: Dumnezeu are grijă de cei nenorociţi (vezi la v. 29), de "cei săraci în duh" (vezi Matei 5,3).
Cei luaţi captivi dintre ai Lui. Cei care suferă sunt făcuţi prizonieri pentru El.

34 Să-L laude cerul şi pământul, mările şi tot ce mişună prin ele,

Cerul[Cerurile-trad. Cornilescu]. Chemarea la proslăvire cuprinde întreaga creaţiune (vezi
Psalm 96,11; 148).

35 căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va construi cetăţile lui Iuda! Ei vor locui
acolo şi le vor moşteni;
Sionul. Vezi la Psalm 2,6; 9,14; 68,16.
Cetăţile lui Iuda. Vezi la Psalm 51,18.

36 urmaşii robilor Săi le vor moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.
Urmaşii[Sămânţa-trad. Cornilescu]. Sau "descendenţii" (vezi Isaia 65,9).
Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. Binecuvântarea făgăduită seminţei lui Avraam se va împlini
cu sămânţa spirituală a lui Avraam (vezi la 2 Samuel 7,13).

Comentarii Ellen G. White:

8. 9AA 225 9�
�
DA 158; MB 53; 4T 396
20�
AA 225
20.21�
DA 746; PK 691
30�
PK 70; 5T 317
Capitolul 70
Pentru dirijor. Al lui David. O aducere-aminte.

1 Binevoieşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! DOAMNE, vino degrabă în ajutorul

meu!

~ 227 ~
 INTRODUCERE - Psalmul 70 nu diferă decât puţin de Psalm 40,13-17. El este strigătul unui
suflet în mare necaz, reprezentând poate naţiunea Israel în momentele când realiza nevoia ei totală
de Dumnezeu. Are două versete în contrast: v. 1-3 se ocupă de vrăjmaşii lui Dumnezeu; v. 4-5 de
cei care Îl caută. S-a sugerat că aceste versete s-ar putea să fi fost luate din Psalm 40 pentru a putea
alcătui un psalm separat folosit la serviciul divin de la Templu. În ce priveşte comentarii
suplimentare la Psalm 70, vezi la cap. 40,13-17. Comentariile de mai jos tratează punctele de
deosebire dintre cei psalmi.
Cu privire la preambul vezi p. 616.
Binevoieşte[Grăbeşte-trad. Cornilescu]. Expresia este adăugată. În ebraică psalmul începe brusc:
"O, Dumnezeu, să mă scapi", sugerând intensitatea necazului psalmistului - ca şi cum acesta nu
putea să-şi controleze suficient tulburarea ca să alcătuiască o construcţie gramaticală completă.
Dumnezeule. Ebr. 'Elohim. Psalm 40,13 foloseşte Yahweh (vol. I, p. 170-173).

2 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cei ce caută să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi
să fie umiliţi cei ce-mi doresc răul!

Să se facă de râs[Să rămână de ruşine-trad. Cornilescu]. Prima parte nu diferă decât puţin de
Psalm 40,14: "toţi" după "înfruntaţi" şi "de ruşine" după "să roşească" nu apar în Psalm 70.

3 Să se întoarcă din pricina ruşinii lor cei ce zic: „Ha! Ha!”

Să se întoarcă. Expresia este mai blândă decât cuvântul "înlemniţi" de la Psalm 40,15. Pronumele
"îmi" din Psalm 40,15 nu apare în versetul acesta. Aceasta ar putea fi o omisiune care să sugereze
o schimbare de la aplicarea personală la cea naţională.

4 Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc

mântuirea Ta să zică mereu: „Mărit să fie Dumnezeu!”

Dumnezeu. Ebr. 'Elohim. Psalm 40,16 are Yahweh (vezi la v. 1).

5 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit; Dumnezeule, vino degrabă la mine! Tu
eşti ajutorul şi izbăvitorul meu! DOAMNE, nu întârzia!

Dumnezeule,vino degrabă la mine[Grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule-trad. Cornilescu]. În locul

expresiei acesteia, Psalm 40,17 are "Domnul se gândeşte la mine". De asemenea în loc de ebraicul
'Adonai, "Domnul" (Psalm 40,17), Psalmul 70,5 are 'Elohim, "Dumnezeu" (vezi la v. 1). Cât
priveşte discutarea însemnătăţii diferitelor nume divine, vezi vol. I, p. 170-173.
Doamne. Ebr. Yahweh. Psalm 40.17 are 'Elohim. Mărturisirea încrederii în Dumnezeu (v. 1-4)
este înlocuită aici cu un strigăt de ajutor, iar poemul se încheie pe un ton plângător. Că această
schimbare de nume nu are o importantă specială se vede din faptul că schimbarea are loc în
ambele direcţii (vezi la v. 1,4).

Capitolul 71
1 La Tine, DOAMNE, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată!
INTRODUCERE. - Psalmul 71 îi sfătuieşte pe cei vârstnici. Rugăciunea din acest psalm a fost
pricinuită de faptul că David îşi dădea seama că înaintarea în ani aducea nenorocire celor vârstnici
datorate în parte dezvoltării trăsăturilor de caracter nefericite (vezi E. G. White, Material
suplimentar la Psalm 71,9.17.19). "David era adânc mişcat; era amărât când privea înainte spre

~ 228 ~
timpul când avea să fie bătrân... David îşi dădea seama de nevoia de a se feri de relele care
însoţesc bătrâneţea" (1T 423).
La Tine,Doamne[În Tine, Doamne-trad. Cornilescu].. Compară cu Psalm 31,1-3, cu care
Psalmul 71,1-3 este similar pentru scopuri practice.

2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi

mântuieşte-mă!
3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine la care să pot veni totdeauna! Porunceşte
izbăvirea mea, căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
Porunceşte[Tu ai hotărât-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 44,4; 68,28.

4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău, din braţul celui nedrept şi crud!
Celui nedrept[Omului nelegiuit-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 13,2; 17,13; 41,6.9.11; 55,13.14.

5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea! DOMNUL este încrederea mea încă din
tinereţe!
Nădejdea. Vezi 1 Timotei 1,1.
Încrederea[Mă încred-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 40,4.

6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele: Tu m-ai scos din pântecele
mamei mele, de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
M-am sprijinit pe Tine[Pe Tine mă sprijinesc-trad. Cornilescu;De Tine am fost sprijinit, KJV].
Literal, "pe Tine m-am sprijinit". Aşa cum un copil se sprijină cu toată greutatea pe părintele său,
tot aşa David a găsit sprijin neîntrerupt în Dumnezeu (vezi Psalm 22,9.10; Isaia 46,3.4).
Îţi voi aduce lauda[Te laud-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 71,14-16.22-24; 145,1.2.

7 Am ajuns ca un semn pentru mulţi, dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic!
Un semn[O minune-trad. Cornilescu]. Ebr. mopheth, "semn", "dovadă", "prevestire".
Tu eşti adăpostul meu cel trainic[Tu eşti scăparea mea cea tare-trad. Cornilescu]. Cât priveşte
comentariul, vezi la Psalm 18,2.

8 Gura-mi este plină de lauda Ta; Te slăvesc tot timpul zilei.

Lauda Ta. Lauda e amestecată cu rugăciunea primei părţi a psalmului.

9 Nu mă lepăda la bătrâneţe! Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,

Nu mă lepăda. Vezi Psalm 51,11.
Bătrâneţe. Trecerea în revistă a trecutului său îl conduce pe David să privească în viitor, când
bătrâneţea, "ultima scenă dintre toate, care pune capăt straniei istorii pline de evenimente", se va
abate asupra lui. Contemplând neajunsurile bătrâneţii, el simte nevoia unui har deosebit (vezi
1 T 422-424).
Îmi va fi trecut puterea[Mi se duc puterile-trad. Cornilescu]. Dacă Dumnezeu a fost "stâncă" şi
"turnul cel tare" ale lui David când aceasta era în plinătatea puterilor bărbăţiei, Dumnezeu ar fi
trebuit să fie un sprijin şi mai mare când psalmistul va da piept cu bătrâneţea, cu slăbiciunile ei
fizice şi mintale. Cu privire la slava bătrâneţii, vezi Proverbe 16,31.

10 căci duşmanii mei vorbesc despre mine şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc
împotriva mea,
Duşmanii mei. Vezi la Psalm 3,2; 41,7.
~ 229 ~
 Viaţa. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu! Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!”
12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine! Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul
meu!
Nu Te îndepărta. Vezi la Psalm 22,11.19; 38,21.22; 40,13.

13 Să piară în ruşine potrivnicii sufletului meu! Ocara şi dezonoarea să-i acopere pe

cei ce-mi caută răul!
Să piară în ruşine[Să rămână de ruşine-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 35,4.26; 40,14.

14 Eu însă voi continua să nădăjduiesc şi Te voi lăuda tot mai mult!

Te voi lăuda tot mai mult. Psalmistul începe să aducă mulţumire, convins că cererea lui e
ascultată.

15 Gura mea va povesti dreptatea Ta şi mântuirea Ta toată ziua, chiar dacă nu le

cunosc marginile.
Dreptatea Ta. Vezi Isaia 45,24.25; Filipeni 3,9.
Nu le cunosc[Nu-i cunosc-trad. Cornilescu]. Dreptatea şi mântuirea lui Dumnezeu sunt
incalculabile (vezi la Psalm 40,5; cf. Psalm 139,17.18).

16 Voi veni şi voi vesti minunile Tale, Stăpâne DOAMNE, voi aminti dreptatea Ta şi
numai a Ta!
17 Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea, iar eu continui să vestesc
minunile Tale până în ziua de azi.
Minunile. [Lucrările minunate, KJV]. Vezi la Psalm 9,1.

18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt, până când nu
voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare şi despre tăria Ta celor ce vor veni.
Nu mă părăsi. Vezi la v. 9.
Puterea Ta. Literal, "braţul Tău"; instrumentul şi, prin urmare, simbolul tăriei (vezi Isaia 52,10;
Ezechiel 4,7).
Celor ce vor veni[Neamului de oameni care va veni-trad. Cornilescu;La oricine, KJV]. Adică
generaţiilor viitoare.

19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer! Tot ce ai făcut este grandios,
Dumnezeule! Cine este ca Tine?

Tot ce ai făcut este grandios[Ai săvârşit lucruri mari-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 89,6.8; cf.
Exod 15,11.

20 Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri, Tu îmi vei da din nou viaţă;
chiar şi din adâncimile pământului Tu mă vei scoate.

~ 230 ~
 Îmi vei da din nou viaţă[Ne vei da iarăşi viaţa-trad. Cornilescu;Mă vei înviora, KJV]. Nădejdea
pentru viitor e întemeiată pe amintirea trecutului.
Adâncimile pământului. Metaforic, extremele suferinţei şi ale descurajării (vezi Psalm 88,6;
130,1). David îşi exprimă siguranţa indubitabilă că Dumnezeu îl va scăpa din adâncurile necazului
şi îl va aşeza într-un loc sigur.

21 Îmi vei mări cinstea şi mă vei mângâia din nou.

Îmi vei mări[Înalţă-mă-trad. Cornilescu;Îmi vei spori, KJV]. Dumnezeu nu numai că îi va reda,
dar îi va şi spori maiestatea şi măreţia împărătească.

22 Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu! Îţi voi
cânta din liră, Sfântule al lui Israel!

Harfa[lăuta-trad. Cornilescu]. Pentru descriere, vezi p. 33.

Liră[Arfa-trad. Cornilescu]. Vezi p. 34. Menţionarea alăutei şi a arfei denotă serviciul public de
închinare, la care aceste instrumente erau cel mai adesea folosite.
Sfântule al lui Israel. Compară cu Psalm 78,41; 89,18.

23 Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta, şi, asemenea lor, şi sufletul
meu pe care l-ai răscumpărat!

24 Limba mea, de asemenea, va vesti toată ziua dreptatea Ta, căci cei ce-mi vroiau
răul au fost făcuţi de ruşine şi de râs.

Toată ziua[Zi de zi-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 1,2.

Dreptatea Ta. Vezi v. 15.16.19. Dacă s-ar vorbi mai mult despre dreptatea lui Dumnezeu ar fi mai
puţin înălţată dreptatea noastră proprie (vezi Isaia 64,6).
Făcuţi de ruşine[Ruşinaţi-trad. Cornilescu]. David este atât de sigur de prăpădul care va veni
peste cei nelegiuiţi, încât vorbeşte despre el ca şi cum ar fi deja realizat. Ca mulţi psalmi,
Psalmul 71 se încheie într-o notă de biruinţă (vezi Psalm 3,7.8; 7,17; 26,12; etc.). Dumnezeu duce
pe oameni de la întuneric la lumină.

Comentarii Ellen G. White: 3�;PP 413;5�;�;FE 348;5.6�;MH 101; PK 341;6�;�;

MH 100;7�;�;CT 537;9�;�;1T 423;9.12�;PK 341;14�;ML 327;17.18�;1T 423;18�; PK
341;22.23�;4T 71;22-24�;MH 101.

Capitolul 72
Al lui Solomon a(Sau: pentru Solomon)

1 Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui şi dreptatea Ta fiului regelui!

INTRODUCERE. - Psalmul 72 este portretul unui împărat ideal într-o împărăţie ideală, cel puţin
în parte prefigurând şi descriind domnia şi împărăţia lui Hristos, Mesia (vezi PK 686). El descrie
caracterul împăratului şi natura, întinderea şi permanenţa împărăţiei Sale. Acest frumos poem
descriptiv, cu care se încheie Carte a doua a Psalmilor, a fost probabil compus probabil de David

~ 231 ~
pentru fiul său, Solomon, cu prilejul urcării sale pe tron, ca îndemn la o guvernare consacrată. El
exală curajul ultimelor cuvinte ale lui David, aşa cum sunt raportate în 2 Samuel 23,1-5.
"Glorioase sunt făgăduinţele făcute lui David şi casei lui, făgăduinţe care aşteaptă cu nerăbdarea
veacurile nesfârşite şi îşi găsesc împlinirea lor deplină în Hristos" (PP 754; cf. PP 755). Porţiuni
din psalmul acesta au fost adesea cântate de Hristos. (vezi E. G. White , Material Suplimentar la
Psalm 66,1-5).
Cu privire la preambul vezi p. 617.
Dă...regelui. Psalmul începe cu o rugăciune pentru un împărat ideal. Domnia lui Solomon ar fi
fost o "domnie a dreptăţii" ca aceea descrisă în acest psalm, dacă ar fi urmat sfatul inspirat de
Dumnezeu al tatălui său (vezi PK 26; cf. preambulului la Psalm 72).
Judecăţile Tale. Împăratul ideal va lua deciziile sale potrivit voii lui Dumnezeu (vezi la
Deuteronom 1,17).

2 Atunci el b(Sau: Fie ca el să; şi în vs. 3-11, 17) va judeca cu dreptate pe poporul
Tău şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.

El va judeca. Sau "fie ca el să judece". Verbul acesta şi principalele verbe din tot cuprinsul
psalmului pot fi traduse la viitor, descriind împăratul ideal, aşa cum ar trebui să fie; sau la vocativ,
descriind o dorinţă: "fie ca el să judece" etc. (vezi 1 Regi 3,6-9; Isaia 11,2-5; 32,1).
Sărmanii Tăi[Nenorociţii Tăi-trad. Cornilescu;Săracii Tăi, KJV]. Judecata dreaptă a săracilor,
care adesea sunt victime ale judecăţii nedrepte, implică administrarea imparţială a dreptăţii (vezi la
Deuteronom 1,17).

3 Munţii vor aduce pacea pentru popor şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate c(În alte
versiuni antice: popor, / iar dealurile, dreptatea).

Pacea.Pacea va domni în ţară ca efect al dreptăţii (vezi Isaia 32,15-17).Pacea aduce binecuvântări
materiale ţării, în timp ce războaiele răspândesc pustiirea. Mesia,Împăratul dreptăţii, urma să fie un
Împărat al păcii (vezi Isaia 9,5.6; 11,9; Zaharia 9,10; cf. Evrei 7,2).

4 El le va face dreptate sărmanilor din popor, îi va izbăvi pe fiii săracilor şi îl va

zdrobi pe asupritor.

Va face dreptate. [Va judeca, KJV]. Vezi la v. 2. Versetele 4-8 se vor împlini pe deplin în
Împăratul împăraţilor (vezi la PP 755).

5 El va trăi d(LXX; TM: Ei se vor teme de tine) atâta timp cât va fi soare, cât va fi
lună, din neam în neam.
6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit, ca ploile repezi, picurând
pământul.
Ca ploaia. Cârmuirea împăratului ideal sau a Împăratului Mesia este ca ploaia măruntă, care face
ca iarba proaspăt cosită să crească din nou fragedă şi frumoasă (vezi 2 Samuel 23,3.4; cf.
Deuteronom 32,2; Isaia 55,10.11; SC 72; MB 18).

7 În zilele lui, cel drept va înflori şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.
Va înflori. Literal, "va odrăsli", "va îmboboci", continuând metafora din v. 6 (vezi Psalm 92,13).

8 El va domni de la o mare la alta şi de la râu e(Eufratul) până la marginile

pământului f(Sau: până la marginile ţării).

~ 232 ~
 De la o mare la alta. [De la mare la mare, KJV]. Vezi Genesa 15,18; vezi la Exod 23,31; cf.
Numeri 34,3.6; Psalm 89,25; Zaharia 9,10; DA 458.

9 Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei, iar duşmanii lui vor linge ţărâna.
Linge ţărâna. O metaforă descriind închinarea cu capul atingând pământul, un simbol oriental al
deplinei supuneri (vezi Isaia 49,23). Basoreliefuri asiriene arată captivi întinşi la pământ, cu feţele
în ţărână, târându-se la picioarele biruitorilor lor.

10 Regi din Tarşiş g(Colonie feniciană în Spania sau Sardinia; teritoriu considerat
extrema vestică a lumii cunoscute) şi din ostroave se vor întoarce cu daruri; regi din
Şeba şi din Seba se vor apropia cu ofrande.
Tarşiş[Tarsisului-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 48,7.
Daruri. Compară cu 1 Regi 10.10.25 privind împlinirea pe vremea lui Solomon.
Şeba[Sebei-trad. Cornilescu]. În Arabia de sud-est, de unde a venit împărăteasa să-l viziteze pe
Solomon (vezi la 1 Regi 10,1).
Cu privire la identificarea Şebei şi Sebei, vezi la Genesa 10,7.

11 I se vor închina toţi regii, toate popoarele îl vor sluji.

12 Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă şi pe sărmanul lipsit de ajutor.
Căci. Împăratul a meritat supunerea descrisă în v. 11 datorită dreptăţii şi îndurării lui dovedite în
cârmuirea sa.

13 Va avea milă de cel umil şi sărac, şi va scăpa vieţile săracilor.

14 Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă, căci sângele lor preţuieşte
mult pentru el.
Preţuieşte mult[Scump-trad. Cornilescu]. Dumnezeu nu va îngădui ca sângele sfinţilor să curgă
fără a fi răzbunat (vezi 1 Samuel 26,21; 2 Regi 1,13; Psalm 116,15). "Niciodată sufletul bătut de
furtună nu e iubit mai duios de Mântuitorul lui ca atunci când suferă ocara de dragul adevărului."
(vezi AA 85, 86).

15 Să trăiască! Să i se dea podoabe din aur de Şeba! Fie ca oamenii să se roage

pentru el totdeauna şi să-l binecuvânteze în fiecare zi!

16 Să fie belşug de grâne în ţară, chiar şi pe crestele munţilor! Să freamăte pomii

h(Sau: roada lor, cu referire la grâne) ca cei din Liban, iar oamenii din cetăţi să
înflorească ca iarba de pe pământ. i(Sau: Să fie belşug de grâne în ţară / să fremăte
chiar şi pe crestele munţilor; / pomii ei să înflorească ca cei din Liban / să crească
la fel ca iarba pământului.)
Grâne. Vezi la Psalm 65,9.
Crestele munţilor. Multe ogoare din Palestina erau aşezate în terase până în vârful munţilor.
Ca cei din Liban. Un tablou al lanurilor de grâne pe înălţimi, foşnind la adierea vântului ca şi
cedrii falnici de pe muntele Liban (vezi la Psalm 29,5).
Din cetăţi. Bunăstarea va fi pretutindeni, pe locurile deschise ale munţilor şi prin cetăţi.
Ca iarba. Compară cu tabloul bunăstării de pe vremea lui Solomon (vezi 1 Regi 4,20).

17 Să-i rămână numele pe vecie! Să-i dăinuiască numele cât va fi soare! Toate

~ 233 ~
neamurile vor fi binecuvântate prin el j(Sau: se vor binecuvânta cu numele lui) şi-l
vor numi fericit!
Să-i rămână[Va dăinui-trad. Cornilescu]. Versetul acesta îşi va atinge împlinirea finală şi deplină
în timpul domniei lui Hristos peste pământul întreg (vezi PP 755).
Vor fi binecuvântate[Le va binecuvânta-trad. Cornilescu]. Vezi Galateni 3,14; Efeseni 1,3; cf.
Genesa 12,3; 18,18; 22,18; 26,4.
Îl vor numi fericit. Vezi Matei 21,9; 23,39; Luca 19,38. Versetul acesta descrie glorificarea finală
a lui Mesia (cf. Matei 25,31).

18 Binecuvântat să fie DOMNUL Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Singurul Care

poate face minuni!
Dumnezeul lui Israel. Vezi la Psalm 41,13. Versetele 18 şi 19 constituie o doxologie care
marchează sfârşitul Cărţii a doua (vezi p. 625, 626).
Minuni. [Lucruri minunate, KJV]. Compară cu Exod 15,11; Iov. 5,9; Psalm 86,8.10.

19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci! Slava Lui să umple întreg pământul!
Amin! Amin!
Nume. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.
Amin! Amin! Vezi la Psalm 41,13; cf. 89,52. În VT repetarea cuvântului "amin" se găseşte doar
în doxologia psalmilor.

20 Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai.

Rugăciunilor lui David. Versetul acesta este probabil o notaţie de identificare (un colofon), la
finele Cărţii a doua, pentru a arăta că sunt mai mulţi psalmi davidici în Cărţile întâi şi a doua decât
în Cartea a treia, care poartă numele lui David doar într-un singur preambul. Totuşi s-a observat că
versetul poate fi interpretat ca aparţinând doar Psalmului 72, în sensul că David nu mai avea ce
cere în rugăciune la vreme aceea.

Comentarii Ellen G. White: 1-19PK 26, 27;2�;�;5T 31;3�;�;GC 66;4�;�;PK 686;

WM 312;4-8�;PP 755;6�;�;MB 18; SC 72;8�;�;DA 458;12�;COL 173; GW 263;14�;
AA 86;17�;PP 755;18.19�;PK 314.

Capitolul 73

Cartea a treia
Un psalm al lui Asaf

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Ca şi Psalm 37, Psalm 73 se ocupă de conflictul care există în mintea cuiva care observă că în
viaţa aceasta se pare nelegiuiţii prosperă, iar cei drepţi sunt persecutaţi. Dar Psalmul 73 merge mai
departe în soluţionarea lui decât Psalmul 37. Psalmul 73 ne duce mai departe decât viaţa prezentă,
într-o veşnicie de slavă, unde omul va găsi soluţia finală şi satisfacţia finală în prezenţa lui
Dumnezeu.

~ 234 ~
 Ca în mulţi psalmi, întâi este prezentată concluzia; după aceea, poemul este împărţit aproape egal
între expunerea problemei şi a soluţiei ei. În descumpănirea lui, psalmistul aproape că renunţase la
pe Dumnezeu. Analizarea problemei şi efortul de a o rezolva sunt zadarnice până când el intră în
sanctuar. Acolo el găseşte un răspuns satisfăcător. Poemul se încheie prin exprimarea deplinei
încrederi în mântuirea celor drepţi şi în nimicirea celor nelegiuiţi. În psalmul acesta, poetul face un
elocvent apel la participarea sinceră la serviciul divin ca fiind locul unde ne putem aştepta să
primim răspuns la întrebările care frământă sufletul nostru.
Ca şi cartea lui Iov, psalmul acesta ne învaţă să avem îngăduinţă faţă de cel care e sincer în
îndoielile lui. Psalmistul credea în dreptatea lui Dumnezeu, dar nu putea înţelege aplicaţia ei la
nevoile omeneşti. Căutând cu onestitate un răspuns la această problemă, el a găsit lumina credinţei
triumfătoare.
Despre autorul psalmului, vezi E. G. White, Material suplimentar la Psalmul 77,7.10-12.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.
Da. Ebr., 'ak (vezi la Psalm 62,1). 'Ak apare şi în v. 13 ( tradus " dar" [într-adevăr", KJV]) şi în
v. 18 (tradus "da" ["cu siguranţă" KJV]).
Bun este Dumnezeu. În ciuda aparenţelor contrare. " Când valuri şi furtună Rup totu-n jurul meu,
Doar una mă mângâie, Că bun e Dumnezeu."-Whittier, The Eternal Goodnes Aceasta este
concluzia la care a ajuns psalmistul, după o perioadă de descumpănire adâncă.
Psalmul explică cum a ajuns el la această concluzie.
Cei cu inima curată. Vezi Psalm 24.4; 51,10; 73,13; Matei 5,8.

2 Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece paşii,
Cât despre mine[Totuşi-trad. Cornilescu;Cât pentru mine, KJV]. Expresia concentrează atenţia
asupra psalmistului şi a experienţelor prin care a trecut pentru a ajunge la soluţia problemei
psalmului: Pentru ce le merge bine oamenilor răi şi oamenii buni suferă?
Era să mi se îndoaie. O metaforă impresionantă, care arată că psalmistul fusese pe punctul să-şi
piardă credinţa (vezi Psalm 44,18).
Era cât pe ce să-mi alunece. Vezi Psalm 17,5. Psalmistul fusese pe punctul să alunece de pe
stânca credinţei în groapa necredinţei.

3 căci îi invidiam pe cei lăudăroşi când vedeam bunăstarea celor răi.

Îi invidiam[Cu jind-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 37.1. O astfel de invidie descoperă un spirit
care acordă mai multă importanţă lucrurilor acestei lumi decât bunăvoinţei lui Dumnezeu.
Bunăstarea[Fericirea-trad. Cornilescu;Prosperitatea, KJV]. Literal, "pacea".

4 Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.
a(Sau: Căci n-au parte de durere, / iar trupul le este sănătos şi puternic.).
N-au parte de remuşcări până la moarte[Nu-i tulbură până la moarte-trad. Cornilescu;Legături în
moartea lor, KJV]. Sau "dureri". Psalmistului i se părea că nelegiuiţii nu suferă chinurile morţii, ci
că au un sfârşit paşnic (vezi Iov 21,13-23).

5 N-au parte de necazul muritorului de rând şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

Necazul[Suferinţele-trad. Cornilescu]. Ei par să scape de ceea ce este recunoscută ca fiind soartă
comună a oamenilor (vezi Iov 5,7).
Ceilalţi oameni. [alţi oameni, KJV]. De la ebr. 'adam, "omenire"(vezi la Psalm 8,49).

6 De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă, iar violenţa îi înveleşte ca o

manta;

~ 235 ~
 Podoabă[Salbă-trad. Cornilescu;Lanţ, KJV]. O podoabă (vezi Proverbe 1,9; 3,22).
Manta[Haina-trad. Cornilescu]. Violenţa (vezi Genesa 6,11) este la fel de obişnuită pentru ei ca şi
o haină (vezi Psalm 109,18.19).

7 li se bulbucă ochii de grăsime b(TM; LXX şi Siriacă: din grăsimea lor se prelinge
ticăloşia.),iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura; c(Sau: răutatea inimii lor este
dincolo de orice imaginaţie)
Grăsime. Nefiind slăbiţi de muncă, ca alţi oameni, ei se îngraşă datorită traiului lor îmbelşugat.
Întrec[Au-trad. Cornilescu]. Ei au tot ce doresc. Ei n-au decât să-şi dorească ceva, şi dorinţa le
este satisfăcută; satisfacerea depăşeşte aşteptările.

8 batjocoresc şi vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;

Asuprire. Versetul acesta poate fi tradus : "Ei sunt stricaţi şi vorbesc nelegiuit; ei vorbesc despre
apăsare cu îngâmfare." Ce tablou al ifoselor îngâmfate pe care şi le dau cei nelegiuiţi!

9 îşi înalţă gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.
Până la ceruri. [Împotriva cerurilor, KJV]. Sau "în ceruri", prin care se poate înţelege: "Ei
vorbesc ca şi cum ar fi în ceruri". Expresia este echilibrată prin cuvântul "pământ" (literal, "pe
pământ") din partea a doua a paralelismului sinonimic. Ei vorbesc cu o falsă autoritate. Sunt mereu
ocupaţi şi merg pretutindeni vorbind "cu răutate" (v. 8).

10 De aceea poporul d(TM conţine: poporul lui, probabil cu referire la Israel, ca

poporul lui Dumnezeu.) se întoarce spre ei şi soarbe cuvintele lor ca apa. e(Sensul
ebraic al versetului este nesigur; în context se poate referi la cuvintele celor răi (vezi
v. 11), care sunt considerate înţelepte de cei ce se uită cu jind la prosperitatea lor.)
Poporul[Lumea-trad. Cornilescu].Sensul exact al versetului acestuia nu e clar. LXX are o redare
deosebită: "De aceea poporul meu se va reîntoarce aici, şi zile pline vor fi găsite pentru ei". RSV
obţine traducerea printr-o schimbare a textului ebraic. Ebraica, aşa cum este ea, a fost interpretată
diferit, unii luând pronumele "său" [KJV] ca referindu-se la Dumnezeu, alţii, la cei nelegiuiţi.
Dacă cei drepţi sunt subiectul versetului "se întorc aici" [KJV], s-ar putea referi la întoarcerea la
problema scoasă în evidenţă în psalm; dacă cei nelegiuiţi sunt subiectul, expresia descrie pe ei
întorcându-se pentru a avea aceeaşi soartă împreună cu conducătorul lor nelegiuit.

11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?”

Cum să ştie Dumnezeu[Ce ar putea să ştie Dumnezeu?-trad. Cornlescu;Cum ştie Dumnezeu?
KJV]. Vezi Psalm 10,7.11.13; 14,1.

12 Aşa sunt cei răi: liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

Liniştiţi[Fericiţi-trad. Cornilescu;Care prosperă, KJV]. Compară cu Iov 21,7-15.

13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,

Într-adevăr[Dar-trad. Cornilescu;Într-adevăr, KJV]. Ebr. 'ak (vezi la v. 1).

Degeaba. Având în vedere observaţiile psalmistului (v. 3-12), el crede că nu foloseşte la nimic să
fiu curat înaintea lui Dumnezeu (vezi Iov 9,27-31).
Mi-am spălat mâinile. Simbol al inocenţei sau curăţiei (vezi iov 9,30).

~ 236 ~
14 căci sunt lovit toată ziua şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.

Lovit. Psalmistul susţinuse că nelegiuiţii nu sunt "loviţi"(v. 5).

În fiecare dimineaţă[În toate dimineţile-trad. Cornilescu]. Mustrarea psalmistului venea o dată cu
apariţia fiecărei zile noi (vezi Iov 7,18).

15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!”, iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.

Dacă aş zice. Mai curând: "dacă aş fi zis", poate către sine. Aici începe triumful credinţei.
Vreau să pot vorbi[Vreau să vorbesc-trad. Cornilescu]. Dacă ar fi să exprim tot ce gândesc.
Aş trăda[N-aş fi credincios-trad. Cornilescu;Aş ofensa, KJV]. I-aş fi rănit, dacă n-aş fi fost
credincios faţă de ei, dacă le-aş fi pus o piatră de poticnire în cale. De aceea, psalmistul a ales că e
mai bine să tacă. Sublimă rezervă (vezi Iacob 3,2)!

16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

Zadarnică mi-a fost truda. Psalmistul a cumpănit problema, căutând să explice aparenta
nedreptate din conducerea lui Dumnezeu; dar rezultatul a fost doar uimire. Problema era prea
adâncă pentru ca să o poată rezolva.

17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu şi am luat aminte la sfârşitul

lor.

Până ce. Problema e pe punctul de a-şi găsi soluţia.

Sfântul Lăcaş.[sanctuarul, KJV].Psalmistul a renunţat la eforturile sale de a găsi prin raţionament
o cale de soluţionare a problemei şi s-a dus în sanctuar (vezi 2 Regi 19,14). Adevăratele probleme
ale vieţii sunt rezolvate numai în comuniune cu Dumnezeu.
Am luat aminte. [Am înţeles, KJV]. În liniştea sanctuarului îndoielile psalmistului s-au risipit.
Dumnezeu i-a dat adevărata soluţie a problemei. Printre alte lucruri şi-a dat seama că îşi pierduse
nădejdea şi că exagerat asupra prosperităţii celor nelegiuiţi.
Sfârşitul[Soarta de la urmă-trad. Cornilescu;Sfârşitul, KJV]. Oricât de prosperi ar părea să fie cei
nelegiuiţi, poziţia lor e precară. Ei n-au o temelie sigură şi pot să se prăbuşească în orice clipă.
Argumentul este şi mai puternic când e aplicat la nimicirea finală a celor nelegiuiţi
(Apocalipsa20,9.14.15).

18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.

Dezastru[Prăpăd-trad. Cornilescu]. Ceea ce reface credinţa psalmistului este recunoaşterea de

către a sfârşitului nelegiuiţilor în lumea de acum, a prăbuşirii lor în bunăstării. Lipsa de
perspectivă îl împiedicase pe psalmist să vadă răsplătirea care adesea vine peste cei nelegiuiţi,
până când a mers în sanctuar şi s-a sprijinit în totul pe Dumnezeu. El uitase că Sodoma şi Gomora
fuseseră nimicite prin foc din cer, că ţara lui Faraon fusese pustiită de plăgi şi oştile lui scufundate
în mare.

19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă! Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.
Într-o clipă. Prosperitatea oamenilor nelegiuiţi sau a unor conduceri nelegiuite adesea se
prăbuşeşte într-o clipă. Problema scoasă în evidenţă în psalm este rezolvată numai având în vedere
sfârşitul nelegiuiţilor, care poate să vină în orice clipă.

~ 237 ~
 Lovituri năprasnice[Sfârşit năprasnic-trad. Cornilescu;Cu groaze, KJV]. Nenorociri care le aduc
groază (vezi Iov 18,11; 24,17; 27,20).

20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne, aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.

Ca un vis. Bunăstarea este ca un vis (vezi Isaia 29,7.8). Realitatea loveşte atunci când omul
adormit se trezeşte.
Chipul. În calmul veşniciei Dumnezeu nu va lua seama la visele existenţei omeneşti de pe
pământ. Veşnicia se va ocupa numai de acele elemente care constituie adevăratul caracter al
omului.

21 Când inima-mi era mâhnită şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,

Când. [Astfel, KJV]. Sau "pentru că". Motivul pentru eşecul în găsirea soluţiei la problemă se
afla în faptul că el nu era în stare să analizele lucruri cu calm. El "se amăra", cuvântul ebraic fiind
folosit cu privire la dospire (vezi Exod 12,34.39). Inima lui îşi pierduse dulceaţa ca sub acţiunea
unui ferment. Stările de descurajare întunecă judecata omului. Psalmistul îşi recunoaşte sincer
greşeala de a căuta să rezolve problema având mintea înveninată, judecând după aparenţe şi nu
conform valorilor veşnice.
Adâncul fiinţei[Măruntaie-trad. Cornilescu; Rinichi, KJV]. Vezi la Psalm 7.9.

22 eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.

Brută[Prost-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 92,6; Proverbe 30,2. Psalmistul nu înţelegea
cauza.
Înaintea Ta. Prostia psalmistului ar fi fost destul de rea dacă el era singur, dar era cu totul
reprobabilă în ochii lui Dumnezeu (vezi Psalm 51,4).

23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ţii de mâna dreaptă,

Eu. Poziţia iniţială emfatică 22.Cu toate că sunt nemulţumit de dreptatea lui Dumnezeu şi o pun
la îndoială, totuşi Dumnezeu este cu mine; El nu mă va alunga de la faţa Sa.
În v. 23-28 psalmistul arată soluţia finală la problema psalmului. Soluţia aceea este în Dumnezeu
şi în realitatea prezenţei şi călăuzirii Lui în viaţa de acum şi în cea veşnică. Este aproape imposibil
de apreciat cu adevărat frumuseţea sublimă a acestui pasaj deosebit, atât de gândire cât şi de stil.
Mâna dreaptă. Compară cu Psalm 18,35; 63,8.

24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău şi apoi mă vei lua în slavă.

Cu sfatul Tău. Psalmistul recunoaşte călăuzirea lui Dumnezeu, potrivit planului divin pentru viaţa
lui. Deoarece nu a reuşit să privească la Dumnezeu pentru călăuzire şi sfat, s-a aflat pe punctul de
a fi răpus de îndoială (vezi Psalm 48,14).
Apoi. Când această viaţă se va sfârşi.
Slavă. Poetul sugerează încrederea sa într-o viaţă viitoare. În slava cerului nu va exista loc pentru
îndoială. Slava, adevărata splendoare a vieţii veşnice este pusă în contrast cu "chipul", "visul",
"umbra", existenţa omului nelegiuit.

25 Pe cine am eu în ceruri? În afară de Tine, eu nu îndrăgesc pe nimeni pe pământ.

În ceruri[În cer-trad. Cornilescu]. Nu e nimeni în cer care poate fi comparat cu Dumnezeu.

Nimeni "nu poate fi pentru mine ce este Dumnezeu" (Barnes).
Pe nimeni[În nimeni-trad. Cornilescu]. Dumnezeu este atotsuficient. Toată fericirea mea se
concentrează în El. Această profunzime a devoţiunii este una din învăţăturile cardinale ale cărţii
Psalmilor (vezi Psalm 42,1.2; 63,1).

~ 238 ~
26 Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi
moştenirea mea pe vecie.

[Partea-trad. Cornilescu]. Nu prietenii, onoarea, bogăţia sau orice altceva de pe pământ, ci

Dumnezeu era izvorul fericirii psalmistului. Dumnezeu era în totul al lui. Îndemnat de acest verset,
Charles Wesley (1707-1788), pe patul său de moarte, a dedicat soţiei lui unul din cele 6500 de
imnuri ale sale în care apar cuvintele: "Isus... tăria cărnii şi inimii mele pieritoare".

27 Căci cei ce se despart de Tine vor pieri. Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt
necredincioşi.

Se despart. A fi cu Dumnezeu înseamnă viaţă; a fi departe de El înseamnă moarte. Când a înţeles

lucrul acesta, psalmistul a rezolvat problema purtării lui Dumnezeu cu oamenii (vezi v. 312).
Sunt necredincioşi. [Desfrânează, KJV]. Legătura lui Dumnezeu cu poporul Său este adesea
comparată cu aceea a căsătoriei (vezi Psalm 45; Ieremia 3,8.9.14; 5,7; 13,27; 2 Corinteni 11,2;
Efeseni 5,25; Iacov 4,4). Când copiii lui Dumnezeu sunt departe de El, ei sunt necredincioşi
legămintelor lor de căsătorie.

28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN
adăpostul meu; voi povesti toate isprăvile Tale!

Să fiu lângă Dumnezeu[Să mă apropii de Dumnezeu-trad. Cornilescu]. Vezi Evrei 10,22. Când
ne apropiem de Dumnezeu, El Se apropie de noi (vezi Iacov 4,8). Există o frumoasă legătură între
om şi Dumnezeu: cu cât ne apropiem mai mult de El cu atât mai mult poate El să ni Se descopere.
Stăpânul Domn[Domnul Dumnezeu-trad. Cornilescu]. În ebraică este 'Adonai Yahweh, o
combinaţie neobişnuită (vezi vol. I, p. 171-173). În spatele îndoielilor psalmistului a fost
întotdeauna o măsură de încredere în Dumnezeu. De aice înainte nu trebuie să mai fie îndoială, ci
numai încredere deplină.
Voi povesti[Ca să povestesc-trad. Cornilescu]. Psalmistul recunoaşte răspunderea sa de a povesti
altora cum a trecut de la îndoială la încredere, cum a rezolvat el în Domnul Iehova problema care
este tema psalmului. Psalmul se încheie cu această solemnă făgăduinţă.

Comentarii Ellen G. White: 8�;PP 124;9-11�;Ed 144;11�;�;COL 177; GC 274;12�;�;

5T 397;24�;�;CH 290; GW 263, 418; ML 25; 1T 408; 5T 547;24.25�;6T 367;26�;�;PP 413.

Capitolul 74
Un maschil a(Vezi Ps. 32) al lui Asaf

1 Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei

păşunii Tale?

INTRODUCERE. - Psalmul 74 a fost compus poate după capturarea Ierusalimului de către

Nebucadneţar. El descrie plastic chinul iudeilor, cu un accent deosebit asupra distrugerii
Templului. Psalmul ar trebui comparat cu elegia pereche, Psalm 79, care pune evidenţiază
masacrarea locuitorilor Ierusalimului. Poemul acesta elegiac constă din şapte strofe neregulate.
Există o asemănare izbitoare între limbajul Psalmului 74 şi cel al Plângerilor.

~ 239 ~
 Se spune că Psalmul 74 a fost unul din imnurile de luptă ale scoţienilor adeopţi ai
presbiterianismului şi ale cevenolezilor francezi. Exilaţii valdenzi, după îngrozitoarea lor călătorie
de iarnă prin Alpi, au cântat Psalmul 74 când au intrat în Geneva, " cetatea lor de scăpare";
mulţimile care îi saluta repetând cântarea lor ca un ecou. În 1689, conduşi de Henri Arnaud, 700
din aceşti valdenzi şi-au tăiat drumul au putut să se întoarcă acasă cântând din nou acelaşi psalm.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 629. Dacă psalmul este postexilic aşa cum consideră în
general, " Asaf" ar trebui să fie probabil înţeles ca un nume de seminţie aplicat şi descendenţilor
acestuia.
Ne respingi[Ne lepezi-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 13,1; 43,2; 44,9; 79,5. Se pare că Dumnezeu
Se lepădase de poporul Său (vezi Plângeri 5,20).
Aprinzi mânia[Te mânii-trad. Cornilescu;Mânia Ta fumegă, KJV]. Unii sugerează foc; mânia
este adesea comparată cu focul (vezi Deuteronom 32,22; Psalm 18,7.8; cf. Plângeri 2,3).
Turmei păşunii Tale. Compară cu Psalm 79,13; 95,7. Numind pe poporul lui Dumnezeu turmă,
psalmistul amplifică sensibilitatea apelului său. Cât de ciudat, vrea el să zică, e ca Dumnezeu să
lepede pe poporul Său lipsit de apărare, care are cel mai mult nevoie de purtarea Lui de grijă.

2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, cumpărată în vechime şi răscumpărată ca seminţie

a moştenirii Tale; adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!

Cumpărată[L-ai câştigat-trad. Cornilescu]. Vezi Exod 15,6.

Răscumpărată[L-ai răscumpărat-trad. Cornilescu]. Vezi limbajul din Exod 15,13.
Seminţie. [Toiagul, KJV]. Ebr. shebeţ, " toiag". Toiagul a ajuns să însemne seminţie, probabil din
folosirea lui ca simbol al autorităţii, religioase sau laice.
Moştenirii. Vezi Psalm 28,9; cf. Deuteronom 32,8. Israel e numit "toiagul [seminţia] moştenirii
Tale" (vezi Ieremia 10,16).
Muntele Sion. Vezi la Psalm 48,2.

3 Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne, unde duşmanul a prăpădit totul în
Lăcaşul cel sfânt!

Îndreaptă-Ţi paşii. [Ridică-Ţi picioarele, KJV]. Psalmistul Îl roagă fierbinte pe Dumnezeu să vină
degrabă ca să cerceteze dărâmăturile Muntelui Sion şi să intervină.
Ruine. Ruine atât de multe încât să pară a fi complete şi definitive. Se părea că ele nu vor mai fi
niciodată refăcute.
A prăpădit. [A făcut, KJV]. Babilonienii luaseră cu ei tot ce fusese de valoare (vezi 2 Regi 25,13-
17) şi dăduseră foc Templului (vezi Psalm 74,7).O descriere a profanării este făcută în v. 4-8.
Amănuntele acestea au menirea să creioneze fundalul istoric al psalmului, aşa cum e redat în
introducere.
4 Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; şi-au pus însemnele
lor ca semne.
Au răcnit[Au mugit-trad. Cornilescu]. Referirea este la zgomotul războiului, jefuitorii invadatori
fiind asemănaţi cu fiarele sălbatice (vezi Isaia 5,29; Ieremia 2,15).
Însemnele. Ei şi-au aşezat cu neruşinare steagurile de luptă în locul adevăratelor însemne ale lui
Iehova. Locul sfânt a ajuns sub stăpânirea unei puteri străine (vezi Numeri 2,2). Steagurile păgâne
aşezate în Templu marcau culmea dezonoarei pentru iudei.

5 Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin
pădure.
Ridică topoarele. Soldaţii vrăjmaşi sunt zugrăviţi ca ciopârţind sculpturile în lemn ale Templului.

~ 240 ~
6 Şi-au ascuţit toporul împotriva podoabelor, zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de
bardă.
[În curând-trad. Cornilescu;Dar, KJV]. Sau "şi". Acţiunile din v. 5,6 sunt continue şi
contemporane, nu contrastante, aşa cum sugerează KJV.
Podoabelor[Podoabele săpate-trad. Cornilescu]. Vezi 1 Regi 6,29. Acestea au fost tăiate,
sfărâmate, probabil din cauza stratului de aur de deasupra (vezi 1 Regi 6:22,32,35).

7 Au pus foc Lăcaşului Tău, au întinat locuinţa Numelui Tău!

Au pus foc. Babilonienii au aprins Templul în mod faptic (vezi 2 Regi 25,9).
Locuinţa. Vezi Exod 20,24; Deuteronom 12,11.
Întinat.Templul a fost pângărit fiind transformat într-o grămadă de dărâmături (vezi Plângeri 2,2).

8 Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!”, apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu
din ţară.
Altarelor[Locuri sfinte-trad. Cornilescu;Sinagogile, KJV]. Literal, "locurile de adunare".
Traducerea "sinagogă" [KJV] apare aici fără îndoială pentru faptul că nu s-a ştiut că sinagoga era o
instituţie târzie (postexilică). Cuvântul iudeu pentru sinagogă este beth hakkeneseth.

9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi şi nici unul dintre noi nu ştie
până când vor dura toate acestea!
Semnele. Vezi v. 4.
Nu mai sunt profeţi. Compară Plângeri 2,9; Ezechiel 7,26.
Până când. Versetul acesta prezintă paharul amărăciunilor lui Israel ca fiind plin; este versetul cel
mai trist din psalm.

10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul? Va defăima duşmanul

pentru totdeauna Numele Tău?
Va defăima…Numele Tău[Va nesocoti...Numele Tău-trad. Cornilescu;Va huli Numele Tău,
KJV]. Compară cu un apel asemănător în v. 18,22. Se pare că nenorocirile nu vor mai înceta.
Acest apel la onoarea lui Dumnezeu este frecvent în VT (vezi Exod 32,12.13; Numeri 14,13-16;
Deuteronom 9,28).

11 De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi pune capăt acestei
stări!
Din sân. Pentru ce nu întinde Dumnezeu mâna Sa pentru a-l izbăvi pe Israel? Pare că El Îşi ţine
mâna în faldurile hainii Sale. Psalmistul manifestă nerăbdare, deoarece gândeşte că Dumnezeu ar
trebui să-Şi folosească puterea Sa nimicindu-i pe invadatori.

12 Dumnezeu este împăratul meu din vechime şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ
b(Sau: peste (lit.: în mijlocul) ţară).
[Totuşi-trad. Cornilescu]. Psalmistul se mângâie gândindu-se la izbăvirile anterioare pe care le
săvârşise Dumnezeu pentru poporul Său. Reamintirea trecutului dă mângâiere pentru prezent şi
nădejde pentru viitor (vezi LS 196).

~ 241 ~
 Împăratul meu. Vezi Psalm 44.4. Poetul e sigur că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu încă
guvernează.
Izbăviri. Adică, "fapte dumnezeieşti de salvare".
Peste pământ[În mijlocul acestei ţări-trad. Cornilescu;În mijlocul pământului, KJV]. Compară cu
Exod 8,22.

13 Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea, ai zdrobit capetele monstrului Tanin din
ape.
Tu.În ebraică pronumele este în poziţie iniţială accentuată aici şi în v. 14,15,17(vezi Psalm 65:9-
11).
Ai despărţit Marea. Cu ocazia trecerii mării Roşii (vezi Exod 14,21;cf. Psalm 77,16).
Monstrului[Balaurilor-trad. Cornilescu]. Ebr. tanninim, "monştri marini", simbolizând probabil
puterea egipteană (vezi Ezechiel 29,3). Aluzia pare să fie la distrugerea oştirilor lui Faraon în
marea Roşie (vezi Exod 14,27-30; 15,4).

14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului c(Versetele 13-14: În mitologia canaanită,

personaje mitice ca Yam (Marea), Tanin (monstrul sau balaurul marin) şi Leviatan
reprezintă haosul, răzvrătindu-se împotriva zeului suprem, care reprezintă ordinea)
şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
Capetele Leviatanului[Capul Leviatanului-trad. Cornilescu]. Vezi la Isaia 27,1. Evident o altă
aluzie la puterea Egiptului (vezi la v. 13).
Poporului din pustietăţi[Fiarele din pustie-trad. Cornilescu]. Fiarele sălbatice ale deşertului (vezi
Proverbe 30,25.26). Limbajul literal zugrăveşte pe monştrii apelor omorâţi, aruncaţi pe ţărm şi
transformaţi în hrană pentru animalele sălbatice.

15 Tu ai deschis izvoare şi ueduri şi ai uscat râuri care nu seacă.

Ai deschis[Ai făcut să ţâşnească-trad. Cornilescu]. Ar putea fi vorba de ocazia când Dumnezeu
le-a dată apă din stâncă la porunca lui Moise (vezi Exod 17,6; Numeri 20,8; cf. Psalm 78,15.16),
de trecerea mării Roşii (vezi Iosua 2,10) sau de trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,13; 4,23; 5,1).
Ai uscat râuri care nu seacă. O aluzie evidentă la trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,13; 4,23; 5,1).

16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea. Tu ai rânduit luna şi soarele.

A Ta. Poetul trece de la observarea minunilor lui Dumnezeu cu prilejul eliberării poporului Său la
contemplarea puterii şi slavei constante ale lui Dumnezeu în natură.
Ziua[Lumina-trad. Cornilescu]. Ebr. ma'or, "luminătorul",aici probabil soarele(vezi Geneza 1:15,
16; cf. Psalm 136,7-9).

17 Tu ai stabilit hotarele pământului, vara şi iarna Tu le-ai făurit.

Hotarele. Hotarele naturale ale uscatului şi ale mării (vezi Genesa 1,9; Iov 26,10; Ieremia 5,22).

18 Adu-Ţi aminte că duşmanul Te defăimează, DOAMNE, şi un popor fără minte

batjocoreşte Numele Tău.

Adu-ţi aminte. Compară cu v. 2.

Te defăimează[Te batjocoreşte-trad.Cornilescu].Vezi Plângeri 1,7; 2,7.15.16;vezi la Psalm 74,10;
cf. v. 22.
Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

~ 242 ~
19 Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viaţa
necăjiţilor Tăi!

Turturelei. Copiii lui Dumnezeu sunt în mod remarcabil comparaţi cu o turturea gingaşă şi blândă,
iubită de Dumnezeu.

20 Ai în vedere legământul, căci locurile dosnice ale ţării sunt pline de cuiburi ale
violenţei!

21 Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât! Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude

Numele Tău!

22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Aminteşte-Ţi de ocările zilnice ale

celui fără minte!

Apără-Ţi. Psalmistul îşi dă seama că e vorba de cauza lui Dumnezeu şi că e în joc onoarea
Acestuia. Tot ce li se face copiilor lui Dumnezeu e socotit că Îi este făcut Lui. E bine ca omul slab
să recunoască interesul final al lui Dumnezeu, să se adapteze ca instrument în mâinile Lui şi să
facă voia Lui.

23 Nu uita glasul duşmanilor Tăi şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!

Nu uita. Psalmistul îşi încheie rugăciunea cerând pedepsirea meritată a vrăjmaşilor (cf.
2 Regi 19,28).
Larma[Zarva-trad. Cornilescu]. Referirea este desigur la vrăjmaşii care invadează Ierusalimul cu
strigăte puternice de război.
[A celor ce se ridică împotriva Ta-trad. Cornilescu]. Cei care se ridică împotriva scopurilor lui
Dumnezeu lucrând împotriva conducătorilor rânduiţi de El se înşeală pe ei înşişi crezând că felul
lor de purtare nu constituie subiectul preocupării lui Dumnezeu (vezi Exod 16,8; 1 Samuel 8,7).
Sporeşte[Creşte-trad. Cornilescu]. Mai de grabă "se înalţă". Psalmul pare să se încheie aproape
brusc, ca şi cum psalmistul ar fi fost oprit în mijlocul descrierii pe care o făcea privind ravagiile tot
mai mari aduse ţării.

Capitolul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!” Un psalm al lui Asaf.
Un cântec.

1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule, Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău
este aproape, astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!

INTRODUCERE. - Psalmul 75 este un imn al izbăvirii de vrăjmaş. E foarte probabil să fi fost

folosit pentru a celebra eliberarea lui Israel de sub puterea Asiriei pe vremea retragerii lui Sanherib
(2 Regi 19,35.36). Ca şi Psalmii 46 şi 47, cu care se aseamănă într-o oarecare măsură, poemul este

~ 243 ~
deosebit de dramatic, îndeosebi prin prezentarea lui Dumnezeu ca fiind Judecătorul cel drept.
Justificând oportunitatea dreptăţii lui Dumnezeu, psalmul este o mustrare pentru nerăbdarea
omului.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 629.
Îţi aducem mulţumire[Te lăudăm-trad. Cornilescu;Îţi aducem mulţumiri, KJV]. Folosirea
pronumelui la persoana întâi plural sugerează ideea că psalmul a fost scris pentru a fi folosit în
serviciul public de închinare. Repetarea expresiei dă un accent liturgic.
Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.
Este aproape[Chemăm-trad. Cornilescu;Este aproape, KJV]. Prin manifestarea puterii Sale de a
elibera pe Israel de duşmani, Dumnezeu face cunoscut că este prin preajmă (vezi
Deuteronom 4,7).
Mărturisesc minunile Tale[Vestim minunile Tale-trad. Cornilescu;Lucrările Tale minunate
vestesc, KJV]. Sau "ele povestesc faptele Tale minunate".

2 „Când voi hotărî că a sosit vremea, Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!

Când voi hotărî că a sosit vremea[Vremea hotărâtă-trad. Cornilescu;Adunarea, KJV]. Ebr. mo'ed,
"timp rânduit", "adunare", "loc de adunare". Dumnezeu este prezentat ca Stăpân (vezi
Psalm 46,10). El alege timpul oportun, momentul exact şi cel mai nimerit pentru îndeplinirea
scopurilor Sale. Prin nerăbdarea noastră, tindem să o luăm înaintea lui Dumnezeu (vezi
Habacuc 2,3).
Cu nepărtinire[Fără părtinire-trad. Cornilescu]. Când judecă Dumnezeu, oamenii sunt trataţi la fel
(vezi la 2 Samuel 23,3; Psalm 58,1).

3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei, Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.”
Sela

Se clatină[Să se cutremure-trad. Cornilescu;Sunt sfărâmaţi, KJV]. Când ţara pare să se topească

sub paşii invadatorului, Dumnezeu intervine pentru a acorda sprijin. Fără Dumnezeu, totul s-ar
pierde.
Stâlpii. Pământul este asemănat cu o clădire puternică susţinută de stâlpi.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!”, iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!”
a(Lit.: Nu vă mai ridicaţi cornul, cornul simbolizând puterea)

Făliţi[Capul-trad. Cornilescu;Cornul, KJV]. Adesea un simbol al puterii (vezi 1 Samuel 2,10;

Psalm 89,24).
5 Nu vă mai semeţiţi privirea b(Lit.: Nu vă mai ridicaţi cornul, cornul simbolizând
puterea) şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,

Atâta trufie. [Cu un gât înţepenit, KJV]. Adică arogant, poruncitor, încăpăţânat; expresia "gât
înţepenit" este obişnuită în Pentateuc (vezi Exod 32,9; 33,3.5; Deuteronom 9,6.13; 31,27).

6 căci nici de la răsărit, nici de la apus şi nici din pustie nu vine înălţarea,

Înălţarea. Succesul nu este asigurat de avantajele naturale geografice, nici de naţiunile care
locuiesc în cele 4 puncte cardinale, ci de conformarea omului cu planul etern al lui Dumnezeu
(vezi MH 476, 477). Rezultatul final este hotărât de Dumnezeu (vezi v. 7).

~ 244 ~
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă! El smereşte şi tot El înalţă!

Cel Ce judecă. [Judecător, KJV]. Vezi Genesa 18,25; Psalm 50,6; 82,1; 94,2.
Smereşte[Coboară-trad. Cornilescu]. Se potriveşte şi indivizilor şi naţiunilor (vezi
1 Samuel 2,7.8; Psalm 147,6; Daniel 2,21; 4,17).

8 În mâna DOMNULUI se află un potir; vinul spumegă în el, complet amestecat c(Vin
amestecat cu mirodenii, rezultând o băutură ameţitoare). Când El varsă din potir, toţi
cei răi de pe pământ îi beau până şi rămăşiţele.

Potir. Dumnezeu este prezentat că ţine în mână un potir din care să bea oamenii (vezi la
Psalm 60,3; cf. Isaia 51,17.22; Apocalipsa 14,9.10).
Complet amestecat[Plin de amestecătură-trad. Cornilescu]. Amestecat cu mirodenii pentru a face
vinul mai tare şi a spori puterea lui îmbătătoare (vezi Proverbe 9,2; 23,30; Isaia 5,22).
Rămăşiţele[La fund-trad. Cornilescu;La drojdii, KJV]. Nelegiuiţii trebuie să golească potirul,
bând tot conţinutul lui. Acest tablou impresionant al dreptei judecăţi a lui Dumnezeu e cântărit cu
atenţie pentru a inspira teamă de păcat.

9 Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cânta Dumnezeului lui Iacov!

Eu. Psalmistul vorbeşte pentru sine şi, ca un act de închinare publică, pentru poporul Israel.
Voi vesti. Psalmistul se leagă să vestească dreptatea purtării a lui Dumnezeu cu oamenii (vezi
v. 1).

10 Voi doborî puterea tuturor celor răi, dar puterea celui drept va fi înălţată. d(Lit.:
Voi tăia coarnele tuturor celor răi, / dar coarnele celui drept vor fi înălţate, cornul
fiind în concepţia antică un simbol al puterii sau al unui conducător puternic)

Voi doborî. "Eu" poate să însemne Dumnezeu; limba ebraică abundă în astfel de schimbări bruşte
de persoană. S-ar putea ca psalmistul să vorbească în locul lui Dumnezeu sau să vorbească în locul
poporului, cu încrederea că Dumnezeu îi va ajuta să-i biruiască pe cei răi.
Puterea[Puterile-trad. Cornilescu;Coarnele, KJV]. Vezi la v. 4.
Psalmul se încheie cu o afirmare generală a dreptei guvernări a lui Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White: 6.7MH 476.

Capitolul 76
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al
lui Asaf. Un cântec.

1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda; mare este Numele Lui în Israel!

INTRODUCERE. - Psalmul 76 este o odă de mulţumire pentru eliberarea Ierusalimului dintr-o
mare primejdie. Psalmul a fost corespunzător folosit pentru a celebra ocaziile înfrângerii oştirilor
asiriene sub Sanherib (vezi PK 361, 362; cf. GC 23). Psalmistul priveşte dincolo de scenele
victoriei imediate şi vede în ele justificarea dreptăţii lui Dumnezeu, dovedind atât nebunia mâniei
omului cât şi înţelepciunea supunerii faţă de Dumnezeu. Psalmul constă din patru strofe a câte 3

~ 245 ~
versete fiecare. Se spune că oda aceasta a fost folosită de către englezi după înfrângerea armatei
spaniole şi de către scoţienii adepţi ai presbiterianismului după înfrângerea lui Claverhouse în
1679.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 629.
Dumnezeu este cunoscut. Vezi Psalm 9,16; 48,3. Numele. Vezi la Psalm 5,11; 17,7.
Israel. Paralelismul sinonimic al celor două părţi ale acestui verset arată că " Israel" este sinonim
cu " Iuda". Evidentă că numele nu se referă aici la cele două împărţiri ale naţiunii, împărţiri care
foarte probabil au fost făcute după ce psalmul a fost compus (vezi GC 23).
În v. 1-3 Ierusalimul e celebrat ca locuinţă a lui Dumnezeu, de unde El îşi arată puterea.

2 Pe când Cortul Îi este în Salem a[Prescurtare a numelui Ierusalim (vezi

Geneza 14:18)], Locuinţa Lui se află în Sion.
Salem. Numele mai scurt şi mai vechi al Ierusalimului; locul "paşnic", unde sălăşluia prezenţa lui
Dumnezeu (vezi la Genesa 14,18; vezi şi PP 703).
Sion. Vezi la Psalm 48,2.

3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului, scutul şi sabia de război. Sela

Acolo. În Sion unde se manifesta puterea lui Dumnezeu.
Săgeţile. [Săgeţile arcului, KJV]. Literal, " flăcări ale arcului", descriind probabil săgeţile care
zboară cu iuţeala fulgerului.
[Armele de război-trad. Cornilescu;Bătălia, KJV]. Ideea este că mijloacele născocite de inamic au
fost înfrânte pe deplin de puterea lui Dumnezeu (vezi Psalm 46,9).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu decât munţii încărcaţi de vânat.
Mai măreţ. Versetele 4-6 descriu distrugerea neaşteptată a invadatorilor.
Munţii încărcaţi de vânat[Munţii răpitorilor-trad. Cornilescu;Munţii prăzii, KJV]. Probabil
denumiţi astfel pentru că sunt consideraţi ca fortăreaţă a răpitorilor, de unde aceştia porneau să
jefuiască. Dumnezeu, care a făcut munţii, le e superior în putere şi slavă. LXX zice: " munţii
veşnici".

5 Prădaţi au fost vitejii: au fost cuprinşi de un somn adânc b(Având în vedere

contextul, este vorba probabil de somnul morţii); nici unul dintre luptători n-a mai
avut putere în mâini.
Vitejii[Vitejii aceia plini de inimă-trad. Cornilescu;Cei cu mândră inimă, KJV]. Năvălitori care se
făleau cu puterea lor.
Au fost cuprinşi de un somn adânc[Au adormit somnul de apoi-trad. Cornilescu]. Sunt morţi
(vezi la Psalm 13,3).
N-a mai avut putere în mâini[N-au putut să se apere-trad. Cornilescu;Nici unul nu şi-a găsit
mâinile, KJV]. Oamenii viteji sunt paralizaţi, incapabili să-şi folosească mâinile pentru a rezista.

6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta, călăreţul şi calul au adormit deopotrivă!

La mustrarea Ta. Când a vorbit Dumnezeu, ei au fost învinşi.
Călăreţul şi calul[Călăreţi cu cai-trad. Cornilescu;Car şi cal, KJV]. Vizitiii şi călăreţii (prin figura
de metonimie; cf. Isaia 43, 17).

7 Tu eşti atât de înfricoşător! Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios?
Eşti atât de înfricoşător[Cât de înfricoşat eşti-trad. Cornilescu]. Sau "trebuie să fi respectat",
deoarece puterea Lui biruise pe vrăjmaş.

~ 246 ~
 Tu. [Tu, chiar Tu, KJV]. Repetiţie emfatică. Versetele 7-9 descriu nimicirea vrăjmaşului ca un
act al judecăţii care dă o lecţie lumii întregi.
Când. Mai bine "de când". Dacă asemenea oştiri invadatoare au fost biruite printr-o manifestare
bruscă a puterii lui Dumnezeu, cine ar fi putut să se opună lui Dumnezeu având nădejde să
izbutească în vreun fel?

8 Când ai rostit sentinţa din ceruri, pământul s-a temut şi a amuţit.

Sentinţa. [Judecata, KJV]. Biruirea vrăjmaşului era considerată ca o judecată din cer.
A amuţit. Pământul apărea că tace, ascultând cu respect glasul lui Dumnezeu care rostea judecata
(vezi Psalm 114,3-7).

9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule, şi să aduci izbăvire
tuturor necăjiţilor pământului. Sela
Când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule[Când S-a ridicat Dumnezeu-trad. Cornilescu]. Vezi
Psalm 3,7; 7,6; 44,26; 68,1.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului c(Lit.: mânia omului, însă om trebuie

luat aici ca obiect al mâniei lui Dumnezeu, dat fiind paralelismul versului următor şi
dat fiind contextul general al psalmului) lucrează spre lauda Ta, iar pe
supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti. d(Sensul ebraic al versetului este nesigur)
Spre lauda Ta[Te laudă-trad. Cornilescu;Te va lăuda, KJV]. Nelegiuirea omului dă prilej de mari
fapte din partea lui Dumnezeu. Ostilitatea omului faţă de Dumnezeu dă prilej de manifestare a
puterii lui Dumnezeu care-I aduce laudă (vezi Exod 9,16; 18,11).
Îi îngrădeşti[Te îmbraci-trad. Cornilescu]. Literal, "te încingi". Paralelismul celor două expresii
din verset arată că Dumnezeu Îşi pune, asemenea unei podoabe, ultimele eforturi lipsite de putere
ale omului slab de a-şi arăta propria sa putere, îmbrăcându-Se astfel spre propria Sa slavă.
Experienţa lui Daniel e un exemplu notabil de operare a acestui principiu (vezi PK 543, 544).

11 Faceţi jurăminte DOMNULUI, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le! Voi toţi cei din
preajma Lui, aduceţi daruri Celui de temut!
Jurăminte. Poetul se adresează poporului lui Dumnezeu (vezi Psalm 22,25).
Aduceţi daruri[Să aducă daruri-trad. Cornilescu]. Măsura noastră de recunoştinţă este uneori
manifestată în darurile noastre.

12 El taie avântul conducătorilor şi seamănă groază printre regii pământului.

El taie[El frânge-trad. Cornilescu;El va tăia, KJV]. Dumnezeu va doborî mândria lor,referindu-se

la ceea ce făcuse El şi era celebrat în psalmul acesta. "Va tăia" sugerează lucrarea unui vier care
îndepărtează mlădiţele sau taie ciorchinii de struguri (vezi Isaia 18,5).
Avântul[Mândria-trad. Cornilescu;Spiritul, KJV]. Ebr. ruach, literal, "vânt" (vezi la
Eclesiastul 12,7).
Regii[Împăraţii-trad. Cornilescu]. Dumnezeu strică planurile împăraţilor ca şi ale prinţilor, când
buna Lui plăcere o dictează. Psalmul se încheie arătând cum Se va purta Dumnezeu în final cu cei
răi. Compară cu Apocalipsa 6,15-17; 19,17-21.

~ 247 ~
 Comentarii Ellen G. White:

1-12PK 362
2�
�
GC 23
10�
�
PK 543; 5T 453
11�
�
4T 471

Capitolul 77
Pentru dirijor. Pentru Iedutun a(Vezi Ps. 39 Titlu). Al lui Asaf.
Un psalm.

1 Glasul meu s-a înălţat către Dumnezeu; către Dumnezeu am strigat cu glasul meu
şi El m-a ascultat.
INTRODUCERE. - Psalmul 77 este raportul poetic al unui suflet care încearcă să găsească
motivul pentru care se pare că Dumnezeu l-a părăsit şi să descopere o cale de ieşire din întuneric şi
care depăşeşte, în cele din urmă, starea de tristeţe amintindu-şi modul cum S-a îndurat de multe ori

~ 248 ~
de Israel. Psalmul are, fireşte, două părţi, v. 11 marcând trecerea de la durerea sufletească şi de la
plângere la nădejde şi încredere. Psalmistul vorbeşte nu numai în numele său, ci şi al întregului
Israel ca popor. Cu privire la autorul psalmului, vezi E. G. White, Material suplimentar la
Psalm 77,7.10-12.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
Am strigat[Strig-trad. Cornilescu]. Versetele 1-6 arată intensitatea sentimentelor psalmistului.
Are loc o oscilare între afirmarea faptelor şi exprimarea dorinţei şi emoţiei.

2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân. Noaptea îmi ţineam întinsă mâna în
rugăciune, iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
În ziua. Vezi Psalm 50,15; cf. 35,3. Versetele 2 şi 3 arată realitatea şi intensitatea rugăciunii. Tot
ce făcea psalmistul, chiar şi când se gândea la Dumnezeu, nu făcea decât să-i amplifice durerea
sufletească.
Mâna[Mâinile-trad. Cornilescu]. Literal, "mâna mea" [KJV]. Traducerea "mâna mea e întinsă"
(RSV) pare să fie fundamentată pe Ieronim. Verbul ebraic tradus "îmi stau întinse" [alerga, KJV]
pare în oricare altă parte să aibă mereu sensul de "a alerga", "a curge", "a fi vărsat" (vezi 2
Samuel 14,14).
Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).
Refuza[Nu vrea-trad. Cornilescu].. Compară cu Genesa 37,35; Ieremia 31,15. Experienţa
psalmistului ar trebui să dea mângâiere celor ce nu obţin răspuns imediat la întrebările sincere ale
sufletului.

3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi am oftat, am cugetat şi duhul mi-a căzut în

leşin. Sela
Am oftat[Gem-trad. Cornilescu;Am fost tulburat, KJV]. Cu cât psalmistul medita mai mult la
administrarea de neînţeles a conducerii lui Dumnezeu, cu atât devenea mai trist şi cu atât mai
înclinat să se revolte.
Mi-a căzut în leşin[Mi se mâhneşte-trad. Cornilescu;Este copleşit, KJV].Compară Psalm 143,4.5.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei, chiar dacă am fost atât de răvăşit, încât nici nu
puteam să mai vorbesc.
Ai păstrat lumina ochilor mei[Îmi ţii pleoapele deschise-trad. Cornilescu]. Literal, "Tu ţii
vegherile ochilor mei". Dumnezeu îl împiedică să doarmă, aşa că el se frământă toată noaptea.

5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară, de anii de demult;

Zilele de odinioară. Psalmistul aruncă o privire asupra istoriei lui Israel în încercarea de a
răspunde la întrebările inimii sale (vezi LS 196; cf. v. 14-20; vezi şi Deuteronom 32,7;Isaia 63,11).
6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopţii.Am cugetat în inima mea,m-am
întrebat în duhul meu:
Cântecele[Cântările-trad. Cornilescu]. Ebr. neginah, probabil "cântare din instrumente cu
coarde". Forma de plural a cuvântului apare în preambulurile mai multor psalmi (de pildă Psalm 4;
55; 76 în KJV).
În timpul nopţii[Noaptea-trad. Cornilescu]. Psalmistul arată o plăcere deosebită pentru meditaţie
şi rugăciune în tăcerea nopţii (vezi Psalm 16,7; 17,3).
Am cugetat[Cuget adânc-trad. Cornilescu;Stau de vorbă cu inima mea, KJV]. Cugetările lui sunt
exprimate sub formă de întrebări (v. 7-9).

7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?

~ 249 ~
 Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna[Va lepăda Domnul pentru totdeauna?-trad. Cornilescu].
Întrebările cele mai importante din inima psalmistului erau: Mă va părăsi cu totul Dumnezeu? Va
părăsi El pe Israel?

8 Oare Şi-a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam
în neam?
Îndurarea[Bunătatea-trad. Cornilescu;Îndurarea, KJV]. Sau "iubirea". Ebr. chesed (vezi Nota
suplimentară de la Psalmul 36).
Promisiunea. Evident, făgăduinţa dată patriarhilor (vezi Genesa 17,7-13; 26,24 etc.).
Din neam în neam[Pentru totdeauna?-trad. Cornilescu]. Literal, "din generaţie în generaţie".
Iubirea lui Dumnezeu şi făgăduinţa Lui sunt fortăreţele credinţei psalmistului, aşa cum pot fi şi ale
noastre.

9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Şi-a retras El oare mila?” Sela
Îndurare[Să aibă milă-trad. Cornilescu]. Psalmistul pare să creadă că Dumnezeu a renunţat la
unul din atributele caracterului Său (vezi Exod 34,6).
Mila[Îndurare-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 25,6.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s-a
schimbat b(Sensul acestui verset în ebraică este nesigur).”
Ceea ce mă face să sufăr. [Aceasta este slăbiciunea mea, KJV]. Psalmistul nu găseşte greşeală la
Dumnezeu, ci recunoaşte propria sa incapacitate de a recunoaşte căile lui Dumnezeu, propria sa
slăbiciune de înţelegere.
S-a schimbat[Nu mai este aceeaşi-trad. Cornilescu;anii, KJV]. Ebr. senoth. Cuvântul poate fi
interpretat ca "ani" sau "schimbător". Dacă e interpretat ca "ani", sensul versetului pare a fi
"aceasta este durerea sufletului meu, că însăşi amintirea ajutorului lui Dumnezeu în vremurile
trecute îmi sporeşte întristarea şi nedumerirea". Dacă cuvântul este interpretat ca "schimbător",
versetul apare a fi: "e durerea mea sufletească, că dreapta Celui Prea Înalt s-a schimbat" (RSV), în
care caz psalmistul e nedumerit din cauză că nu izbuteşte să vadă purtarea lui Dumnezeu cu el, aşa
cum o avusese în trecut.

11 Dar îmi voi aminti lucrările DOMNULUI; da, îmi voi aduce aminte de minunile
Tale de odinioară!
Îmi voi aduce aminte[Îmi aduc aminte-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 143,5. Versetul 11
marchează trecerea de la durerea sufletească şi plângerea primei subîmpărţiri a poemului la
nădejdea şi încrederea celei de a doua părţi.

12 Voi cugeta la toate faptele Tale, mă voi gândi la minunile Tale.

13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă! Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu
c(TM; LXX, Siriacă: Dumnezeul nostru)?
Calea Ta este sfântă[Căile Tale sunt sfinte-trad. Cornilescu;Calea Ta, Dumnezeule, este în
sanctuar, KJV]. Calea lui Dumnezeu, deşi poate că oamenii nu o înţeleg, este întotdeauna sfântă,
dreaptă şi bună (vezi Genesa 18,25). Dacă e acceptată traducerea KJV "în sanctuar", versetul poate
fi interpretat ca însemnând că cel mai bine calea lui Dumnezeu e înţeleasă în locul unde I se aduce
închinare şi din principiile expuse acolo (vezi PK 49, 50).

14 Tu eşti Dumnezeul înfăptuitor de minuni!Tu Ţi-ai descoperit puterea popoarelor!

Ţi-ai descoperit puterea. Ca de pildă în experienţa de la Marea Roşie descrisă în v. 16-20.

~ 250 ~
 Popoarelor. Naţiunile păgâne care au auzit de nimicirea lui Faraon şi a duşmanilor egipteni (vezi
Exod 15,14-16).

15 Cu braţul Tău Ţi-ai răscumpărat poporul, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. Sela
Braţul Tău. Braţul este simbolul puterii (vezi Exod 6,6; 15,16; Psalm 10,15; 98,1).
Ţi-ai răscumpărat. Minunea eliberării lui Israel din Egipt e prezentată ca dovada supremă a
puterii lui Dumnezeu de a mântui şi prin urmare ca garanţie a continuei Lui puteri de a izbăvi pe
poporul Său (vezi Psalm 78,12.13; 106,21.22; 114,1-5; etc.).
Lui Iacov şi ai lui Iosif. Iacov este menţionat evident pentru că era tatăl celor douăsprezece
seminţii; Iosif, probabil, pentru că jucase un rol atât de important în afacerile Egiptului.
Sela.[ Selah, KJV]. Vezi p. 629.

16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
iar adâncurile s-au cutremurat.
Te-au văzut apele. Versetele 16-20 sunt o descriere extrem de compactă şi deosebit de dramatică
a minunii izbăvirii de la Marea Roşie. Amănuntele din versetele acestea oferă informaţii
suplimentare valoroase la naraţiunea din Exod (vezi PP 287). Compară cu relatarea din Exod
14,27-29.
Văzut. Personificarea prin care apele sunt prezentate ca recunoscând prezenţa lui Dumnezeu
şi fugind de frică este sublimă. Apele au fugit pentru a face loc poporului lui Dumnezeu.
S-au învolburat[S-au cutremurat-trad. Cornilescu;S-au înspăimântat, KJV]. Literal, "au fost în
chinuri", ca la naştere.

17 Cerul a revărsat apa, tunetul a bubuit în nori, iar fulgerele Tale i-au brăzdat.
Fulgerele[Săgeţile-trad. Cornilescu]. Fulgerele. Versetele 17 şi 18 descriu furtuna, vijelia, tunetul,
fulgerul care au însoţit retragerea apelor (vezi la Psalm 18,6-14; PP 287).

18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie, iar fulgerele luminau lumea; pământul
s-a clătinat şi s-a zguduit.
Bubuitul tunetului[Tunetul-trad. Cornilescu;Glasul tunetului, KJV]. Vezi la Psalm 29,3.
Luminau lumea[Au luminat lumea-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 97,4.

19 Calea Ta a trecut prin mare, iar cărarea Ta – prin ape mari, şi nu Ţi s-au mai
cunoscut urmele.
Calea Ta[Un drum-trad. Cornilescu;Drumul Tău, KJV]. Cu toate că este invizibil, Dumnezeu a
fost cu poporul Său când a trecut prin albia uscată a mării (vezi Exod 15,13; Psalm 78,52.53).
Dumnezeu e întotdeauna cu poporul Său când caută călăuzirea Lui.

20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.

Ca pe o turmă. Într-un contrast clar cu maiestatea şi puterea lui Dumnezeu descrise în versetele
precedente, psalmistul descrie acum gingăşia bunului Păstor (vezi Psalm 78,52; Isaia 63,11; vezi
DA 480).

~ 251 ~
 Moise şi … Aaron. Dumnezeu a fost adevăratul Conducător, Moise şi Aaron erau doar
instrumentele Lui (vezi Numeri 33,1). Aşa cum Dumnezeu l-a eliberat pe Israel la Marea Roşie, tot
aşa El va elibera pe poporul Său în vreme de primejdie. Înţelegerea lucrului acestuia ar trebui să ne
ajute să ne punem întotdeauna încrederea în El. Psalmul se încheie cu siguranţa în puterea
răscumpărătoare a lui Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White:

13.14PK 50
17-20�
PP 287
20�
DA 480

Capitolul 78
Un maschil a(Vezi Ps. 32) al lui Asaf

1 Poporul meu, ascultă învăţătura mea! Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii

mele!
INTRODUCERE. - Psalmul 78 este cel mai lung dintre imnurile naţionale ale lui Israel (vezi
Psalmi 105, .106). El urmăreşte istoria lui Israel din Egipt până la înfiinţarea regatului lui David.
Psalmistul apelează la trecut cu repetatele lui evenimente, cu răzvrătirea, suferinţa şi pedeapsa
rezultate, cu scopul de a avertiza pe Israel să fie credincios lui Dumnezeu în prezent şi viitor.
Psalmul este în esenţă didactic. El urmăreşte să înveţe pe om cum să ducă o viaţă neprihănită. Ca

~ 252 ~
atare nu urmăreşte decursul istoric cu exactitate cronologică. Psalmistul aranjează materialul
istoric aşa cum corespunde mai bine scopului său pentru a arăta bunătatea lui Dumnezeu în ciuda
răzvrătirii lui Israel. Nu este clară nici o împărţire pe strofe: subîmpărţirile mai mari sunt precum
paragrafele din proză. Poemul abundă în expresii animate, vioaie şi în imagini artistice strălucite.
Ca poezie, Psalmul 78 ar trebui comparat cu rapoartele pur faptice din cărţile istorice ale VT.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 628.
Poporul Meu. Versetele 1-8 anunţă scopul psalmului. Relatarea istoriei lui Israel pe punctul de a
fi desfăşurată din nou ar trebuie să constituie o avertizare pentru prezent şi un sfat pentru viitor
(vezi LS 196).
Învăţătura[Învăţăturile-trad. Cornilescu;Legea, KJV].Ebr. torah, învăţătură (vezi la Proverbe 3,1).

2 Îmi voi deschide gura cu pilde, voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
Pilde. [Parabole, KJV]. Ebr. mashal (vezi la Psalm 49,4; cf. Matei 13,34.35). O parabolă cere
atenţie şi meditaţie profundă pentru a fi înţeleasă pe deplin.

3 lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat, pe care ni le-au povestit
strămoşii noştri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noştri, ci vom spune generaţiei următoare isprăvile
demne de laudă ale DOMNULUI, puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.
Generaţiei următoare[Neamului de oameni care va veni-trad. Cornilescu;Generaţiei care va veni,
KJV]. Este indicat cursul tradiţiei. Este o sarcină sfântă a fiecărei generaţii de a înmâna celei
imediat următoare istoria providenţei lui Dumnezeu.

5 El a ridicat o mărturie în Iacov, a pus o Lege în Israel şi a poruncit strămoşilor

noştri să-şi înveţe fiii din ea,
A pus o Lege[A dat o Lege-trad. Cornilescu]. Dumnezeu intenţiona ca Legea Sa să fie dată ca
învăţătură din generaţie în generaţie şi să devină o putere vie în viaţa israeliţilor (vezi Exod 10,2;
13,8.14; Deuteronom 4,9; 6,7. 20).

6 pentru ca generaţia următoare, fiii care se vor naşte, să o cunoască, şi ei, la rândul
lor, să o povestească fiilor lor;
7 să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să-I
împlinească poruncile;
8 să nu fie ca strămoşii lor, o generaţie neascultătoare şi răzvrătită, o generaţie care
nu şi-a pregătit inima şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.

9 Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul, au fugit în ziua bătăliei:

Efraim. Seminţia aceasta este amintită pe nume probabil pentru că într-un anumit timp a fost cea
mai numeroasă şi cea mai agresivă dintre seminţii. Iosua a fost din seminţia lui Efraim
(Numeri 13,8.16). Nu se ştie la care întâmplare anume se face aici referire, dacă se face la vreuna.
S-ar putea ca Efraim să fie aici simbolul regatului întreg.

10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu, refuzând să umble în Legea Lui;

11 I-au uitat faptele şi minunile pe care El le arătase,

~ 253 ~
 I-au uitat. Vezi Psalm 106,13; cf. Psalm 78,7.

12 minunile pe care le făcuse înaintea strămoşilor lor în câmpia Ţoan din ţara
Egiptului.

Ţoan. O cetate-depozit egipteană pe malul răsăritean al braţului tanitic al Nilului. Cetatea mai era
cunoscută şi sub numele Tanis şi e numită Ramses în Exod 1,11.

13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea, punând apele să stea ca un zid.

A despărţit. Vezi Exod 14,16. Psalm 78,13-16 enumeră ocaziile când au uitat de experienţa mării
Roşii, de stâlpul de nor şi de foc din pustie şi de aprovizionarea cu apă din pustie.
Ca un zid. [Ca o grămadă, KJV]. Vezi la Psalm 15,8.

14 I-a călăuzit printr-un nor ziua, şi toată noaptea – prin lumina focului.

Nor. Vezi Exod 13,21; Psalm 105,39.

15 A despicat stânci în pustie, ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.

A despicat stânci. Vezi Exod 17,6; Numeri 20,11.

16 A făcut ca din stânci să izvorască torente şi să curgă apa râuri-râuri.

17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El, răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt
în pustie.

Răzvrătindu-se [Să provoace, KJV]. Vezi Deuteronom 9,22; Evrei 3,16. Versetele 17-31 descriu
cum Israel a cerut carne şi băutură şi ce pedeapsă a venit apoi.
Pustie. Ebr. şiyyah, care indică un ţinut arid, fără apă.

18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare după poftele lor.

L-au ispitit. Ebr. nasah, literal "au încercat", "au pus la probă".
Cerând. Simţămintele inimii s-au manifestat printr-un murmur de neplăcere concret.
Mâncare. Ebr. 'okel, "hrană" un termen generic, care înseamnă tot ce se mănâncă.
După poftele lor. Literal "pentru poftele lor", adică pentru ei (vezi la Psalm 16,10).
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne
întindă masa în pustie?
Să ne întindă masa[Să pună o masă-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 23,5. Întrebările din v. 19 şi 20
puse în mod poetic pe buzele celor care murmurau, fac naraţiunea mai expresivă. Murmurele lor
erau "împotriva lui Dumnezeu" care le dăduse toate motivele să se încreadă în El.

20 Desigur, El a lovit stânca din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri, însă va
putea El oare să ne dea şi pâine, va putea El să dea carne poporului Său?”
Şi pâine.Conform relatării istorice,ordinea acestor minuni a fost inversă(vezi Exod 16,8,12; 17,6;
Numeri 11,31.32; 20,8-11). Psalmistul se abate la ordinea strict cronologică.
Carne. Ebr. she'er, "mâncare de carne" (vezi la v. 18).

~ 254 ~
21 Auzind aceasta, DOMNUL a străbătut tabăra. S-a aprins un foc împotriva lui
Iacov şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
Foc. Vezi Numeri 11,1; Psalm 106,18.

22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu şi pentru că nu şi-au pus

încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus şi a deschis porţile cerului.
Porţile cerului. Compară cu 2 Regi 7,2.19; Maleahi 3,10. Versetele 23-25 reprezintă o descriere
poetică aleasă a darului manei.

24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare şi le-a dat grâu ceresc.
A făcut să plouă[A plouat-trad. Cornilescu]. Vezi Exod 16, 4. În tot raportul poetic din psalmul
acesta se observă o strânsă asemănare cu limbajul şi expresiile din raportul istoric.
Grâu. Ebr. dagan, "grâne" sau "merinde" (vezi Exod 16,4; Psalm 105,40; cf. Ioan 6,31). Mana
semăna cu "sămânţa de coriandru" (vezi Exod 16,31).

25 Au mâncat cu toţii pâine aleasă b[Lit.: pâinea celor puternici; LXX: pâinea
îngerilor (vezi şi Ps. 103:20)] şi le-a trimis hrană pe săturate.
Pâine aleasă[Pâinea celor mari-trad. Cornilescu;Hrana îngerilor, KJV]. Literal, "hrana celor
puternici". Cei puternici sunt îngerii lui Dumnezeu (Psalm 103,20). LXX traduce "pâinea
îngerilor". De aici nu trebuie să deducem că mana este hrana îngerilor. Expresia înseamnă doar
"hrană procurată de...îngeri" (PP 297).

26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
A stârnit[A pus-trad. Cornilescu]. Versetele 26-31 sunt o poetică descriere plastică a minunii
trimiterii prepeliţelor şi a rezultatelor acesteia.

27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă şi cu înaripate multe cât nisipul

mării.
Carne. Vezi Exod 16,13; Numeri 11,31.

28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei, împrejurul locuinţelor lor.

29 Au mâncat şi s-au îmbuibat, căci El le dăduse după poftele lor.

S-au îmbuibat[S-au săturat din destul-trad. Cornilescu]. Vezi Numeri 11,20; cf. Psalm 106,15.

30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta, chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor, omorând pe cei mai viguroşi
dintre ei şi doborând pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască şi, în pofida minunilor Lui, ei tot
nu au crezut.

~ 255 ~
 Nu au crezut. Vezi Evrei 4,2.6. Versetele 32-55 continuă relatarea lecţiilor neînvăţate, reluând
raportul din Exod în v. 42.

33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune şi anilor lor în teroare.

34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau, se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu
cu râvnă;
Se întorceau. Versetele 34-39 sunt un tablou cât se poate de bine conturat al păcatului omului şi
al pedepsei, al întoarcerii lui temporare la Dumnezeu şi al milei nemărginite a lui Dumnezeu faţă
de copiii Lui rătăcitori.

35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Preaînalt
fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gurile lor şi cu limba lor Îl minţeau.
Minţeau. Pocăinţa lor nu era o scârbă faţă de păcat, ci teama de pedeapsă (vezi la Psalm 32,6).

37 Inima lor nu era în întregime a Lui şi nu se încredeau în legământul Lui.

38 Totuşi El a fost milos; le-a iertat nelegiuirea şi nu i-a nimicit. De multe ori Şi-a
retras mânia şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne, doar o suflare care trece fără să se mai
întoarcă.
40 De câte ori I s-au răzvrătit în deşert şi L-au întristat în pustie!
S-au răzvrătit. [L-au provocat, KJV]. Vezi la v. 17.

41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu, îndurerând astfel pe Sfântul lui
Israel.
L-au ispitit[Să ispitească-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 18.
Îndurerând[Să întărâte-trad. Cornilescu]. Sau "să pună limite" Celui nemărginit, atotputernic.
Sfântul lui Israel. Compară cu Psalm 71,22.

42 Nu şi-au amintit de mâna Lui – de ziua când i-a izbăvit de duşman,

Nu şi-au amintit. Vezi Psalm 105,5.

43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt şi minunile Sale în câmpia Ţoan:

Minunile Sale[Semnele Lui-trad. Cornilescu]. Naraţiunea plăgilor e reluată de la v. 12. Psalmistul
pare să menţioneze numai 6 din cele 10 plăgi, începând cu prima, continuând cu a patra, a doua, a
opta şi a şaptea şi încheind raportul cu a zecea. Psalmul nu este o lucrare ştiinţifică, ci un poem
inspirat, în care autorul a ales doar suficiente fapte din cercetarea istorică pentru a crea impresia
dorită.
Ţoan. Vezi v. 12.

44 cum le-a prefăcut râurile în sânge şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
Râurile în sânge. Prima plagă (Exod 7,17-21). Pluralul denumeşte Nilul şi canalele lui.

~ 256 ~
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat şi broaşte care i-au
prăpădit;
Roiuri de muşte...broaşte. Plăgile a patra şi a doua (Exod 8,20-24.1-6).

46 cum le-a dat roadele pradă omizii şi munca lor pradă lăcustei;
Lăcustei. Plaga a opta (Exod 10,4-15; cf. Psalm 105,34; Ioel 1,4).

47 cum le-a ruinat viile cu grindină şi sicomorii cu lapoviţă c(Sau: cu îngheţ);

Grindină[Piatră-trad. Cornilescu]. Plaga a şaptea (Exod 9,18-26). Piatra a nimicit roadele
câmpului şi a ucis vitele.
Lapoviţă[Grindină-trad. Cornilescu;Brumă, KJV]. Ebr. chanamal, un cuvânt care apare numai
aici. Sensul lui e îndoielnic. Dintr-o rădăcină arabă aparent similară, unii derivă "inundaţie
devastatoare". "Brumă" este traducerea LXX.

48 cum le-a dat vitele pradă grindinei şi cirezile pradă fulgerului;

Fulgerului[Focului cerului-trad. Cornilescu;Trăsnete fierbinţi, KJV]. Ebr. reshaphim, "flăcări",
aici descriind probabil "fulgere" (vezi Exod 9,24).

49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă, furia, indignarea şi necazul,
îngeri împuterniciţi să le facă rău;
Mânia Lui aprinsă. Versetele 49-51 descriu plaga a zecea (Exod 12,29.30).
Îngeri împuterniciţi să le facă rău[Îngeri aducători de nenorociri-trad. Cornilescu;Îngeri răi,KJV].
Adică îngeri care aduc rele.

50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei, fără să le scape sufletul de la moarte, dându-le
viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului, pârga puterii din corturile lui Ham;
Pârga puterii. Similar în construcţie şi înţeles literal cu "întâii născuţi" (vezi p. 24).
Corturile lui Ham. Ham a fost tatăl lui Miţraim, strămoşul egiptenilor (vezi la Genesa 10,6; cf.
Psalm 105,23.27).

52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă, i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de
oi;
Ca pe o turmă[Ca pe nişte oi-trad. Cornilescu]. Versetul acesta Îl descrie pe Păstorul lui Israel
care Îşi conduce oile de la o păşune la alta prin mijlocul pustiei (vezi la Psalm 23,1; cf.
Psalm 77,20).

53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă, în timp ce pe duşmanii
lor i-a acoperit marea;
I-a acoperit marea.O scurtă revenire la tratarea eliberării de la Marea Roşie, cu contrastul idealist
între încrederea lui Israel şi groaza egiptenilor (Exod 14,13.25).

~ 257 ~
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte, la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
La muntele[Spre muntele acesta-trad. Cornilescu]. Cu licenţa rapidităţii poetice, psalmistul
cuprinde distanţa dintre experienţa de la Marea Roşie şi intrarea în Canaan într-un singur verset.
Israeliţii sunt la hotarele Ţării făgăduite.

55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri, cum le-a dat teritoriul în moştenire şi a pus
seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.
Moştenire. Vezi Numeri 34,2; Iosua 23,4.

56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi s-au răzvrătit împotriva Lui; nu
au păzit mărturiile Lui.
Ispitit. Compară cu v. 17.18.41. Versetele 54-64 reiau istoria dureroasă a răzvrătirii şi a
pedepsirii.

57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor; s-au schimbat ca un arc în

care nu mai poţi avea încredere.
Un arc în care nu mai poţi avea încredere[Un arc înşelător-trad. Cornilescu]. Unul care nu loveşte
direct la ţintă şi care este aşadar înşelător pentru arcaş (vezi Osea 7,16).

58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor, prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
Înălţimile. Centre de cult idolatru.
Gelozia. Vezi Exod 20,5; 34,14. Dumnezeu cere ca noi să-I servim cu nimic mai puţin decât cu
întreaga noastră fiinţă (vezi Deuteronom 6,13.20-25; Matei 4,10).

59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără şi a urgisit rău pe Israel.

A urgisit. [I-a fost scârbă, KJV]. Mai degrabă "a lepădat".

60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo, Cortul în care locuia printre oameni.
Şilo. Timp de aproape 300 de ani cortul şi chivotul au fost la Silo, un loc la aproximativ 16 km
nord de Betel (vezi Iosua 18,10; Judecători 18,31; 1 Samuel 4,3). După ce chivotul a fost capturat
de filisteni (1 Samuel 4) şi recuperat, n-a mai fost adus la Silo, ci în final a fost dus la Ierusalim
(vezi PP 514; cf. Ieremia 7,12.14).

61 Şi-a lăsat tăria d(Vezi 1 Sam. 4:17,21) în captivitate şi slava – în mâna

duşmanului.
Tăria[Slava-trad. Cornilescu;Tăria Sa, KJV]. Chivotul (vezi 1 Samuel 4,3.21; Psalm 132,8).

62 Şi-a dat poporul pradă sabiei; Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
Sabiei. Vezi 1 Samuel 4,2.10.

63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc, iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate e(Prin
cântece de nuntă).

~ 258 ~
 Au fost mistuiţi de foc[I-a ars focul-trad. Cornilescu]. Un tablou al pustiirii: tinerii nimiciţi în
bătălie, tinerele nemăritate, preoţii omorâţi (vezi 1 Samuel 4,11), morţii nejeliţi (vezi Iov 27,15).
Gândiţi-vă la pustiirea unei ţări în care nu mai există ceremonii de căsătorie sau ritualuri funerare!

64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie, iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise, ca viteazul înveselit de vin.
Ca unul care dormise. Prin această metaforă puternică, psalmistul îl prezintă pe Dumnezeu ca
nepăsător cu totul faţă de poporul Său şi care apoi Se ridică acţionând în favoarea acestuia.
Folosirea acestei curioase figuri de stil şi a aceleia a unui viteaz care strigă puternic când se
trezeşte din ameţeala beţiei, pare străină pentru gândirea noastră modernă apuseană, dar în nici un
caz nu e nefirească pentru mentalitatea orientală.

66 Şi-a înlăturat duşmanii; i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.

67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif şi nu a ales seminţia lui Efraim.
Cortul lui Iosif. Timp de mulţi ani sanctuarul fusese pe teritoriul lui Iosif (vezi v. 60). Mai târziu
Ierusalimul de pe teritoriul lui Iuda a devenit locaşul chivotului (vezi 2 Samuel 6,1-18).

68 A ales însă seminţia lui Iuda şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.

69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile şi precum pământul pe care l-a întărit
pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui, l-a luat de la staulele oilor,
L-a ales pe David. Psalmul se încheie cu frumosul tablou al păstorului turmei care devine, prin
alegerea făcută de Dumnezeu, păstorul lui Israel (vezi 1 Samuel 16,11-13; 2 Samuel 3,18; 7,5. 8).

71 l-a adus dinapoia mieilor ca să păstorească pe poporul Său, Iacov, şi pe Israel,

moştenirea Sa.
Dinapoia mieilor[Dinapoia oilor care alăptau-trad. Cornilescu]. Păstorul credincios nu numai că
îşi conduce oile, ci el însuşi merge în urma oilor care alăptează pentru ca să ia, la nevoie, mieii nou
născuţi ai turmei.

72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă şi i-a condus cu mâini pricepute.

I-a păstorit[I-a cârmuit-trad. Cornilescu;I-a păscut, KJV]. Un frumos omagiu adus regelui-păstor
al lui Israel; el a cârmuit cu dreptate şi pricepere (vezi 1 Regi 9,4).

Comentarii Ellen G. White:

1-45 T 37
4-7�
MH 448
5-8�
5T 38
7�
�
PK 378
10�
~ 259 ~
�
8T 276
15.16�
PP 298; SR 132
18-21�
PP 378
19�
�
CH 495; EW 56; FE 319; MH 200; PK 242; 6T 178
24�
�
COL 287; MH 202, 311
24.25�
PP 297
25�
�
MM 277; SR 130; 6T 372
32-35.37-39�
PP 410
37-39�
Ed 45
38.39�
8T 276
41�
�
3T 209
52.58.60.61�
PP 545
61�
�
8T 276
68.69�
GC 23

Capitolul 79
Un psalm al lui Asaf

1 Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel

sfânt şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!
INTRODUCERE. - Psalmul 79 este o elegie cu privire la pustiirea Ierusalimului pe vremea
captivităţii babiloniene (vezi Psalm 74). Începe cu o descriere expresivă a Ierusalimului în ruine şi
a locuitorilor lui ajunşi pradă săbiei, continuă cu rugăciune de izbăvire şi de revărsare a pedepsei
asupra invadatorilor şi se încheie cu o cântare de laudă şi cu o promisiune de recunoştinţă veşnică.

~ 260 ~
Deşi neregulat ca strofe, psalmul curge lin de la un capăt la altul din punctul de vedere al gândirii.
El a fost preferatul hughenoţilor francezi şi al puritanilor englezi.
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 74; de asemenea p. 617, 627.
Neamurile. Sau "naţiunile" (vezi la Psalm 2,1). Versetele 1-4 deplâng în mod expresiv grozavele
nenorociri care au venit asupra lui Israel.
Proprietatea[Moştenirea-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 28,9; 74,2; 78,62.
Au întinat[Au pângărit-trad. Cornilescu]. Năvălind în interiorul lui, furând mobilierul sacru,
distrugându-i slujbele, incendiindu-l, babilonienii au pângărit Templul (vezi 2 Cronici 36,17.18;
Ieremia 52,17-23; cf. Psalm 74,4-7).

2 Au dat leşurile slujitorilor Tăi drept hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor
Tăi au dat-o fiarelor pământului.
Leşurile[Trupurile neînsufleţite-trad. Cornilescu;Trupurile moarte, KJV]. Versetul acesta descrie
măcelul îngrozitor când Ierusalimul a fost ocupat de babilonieni. Morţii au fost lăsaţi neîngropaţi,
hrană pentru animalele sălbatice şi pentru vulturi (vezi 2 Cronici 36,17; cf. Deuteronom 28,26;
Ieremia 7,33; 8,2; 9,22; etc.).

3 Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului şi nu s-a găsit
nimeni care să-i îngroape.
Nimeni care să-i îngroape. Vezi Ieremia 14,16. Pentru cei din vechime constituia o mare
dezonoare de a nu se acorda cuiva o înmormântare onorabilă. Chiar şi criminalii executaţi se cerea
să fie îngropaţi decent (vezi Deuteronom 21,23).

4 Am fost de batjocura vecinilor noştri, de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.

Vecinilor. Vezi la v. 12.

5 Până când vei mai fi mânios, DOAMNE? Pentru totdeauna? Până când va mai arde
gelozia Ta ca focul?
Până când? Compară cu Psalm 74,1.10; 77,7-9; 89,46.
Gelozia[Mânia-trad. Cornilescu;Gelozia, KJV]. Vezi la Psalm 78,58.

6 Revarsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care nu

cheamă Numele Tău,

Revarsă[Varsă-trad. Cornilescu]. Compară v. 6 şi 7 cu Ieremia 10,25 cu care se asemănă în mod

evident.
Nu Te cunosc. Poate mai bine "nu te-au recunoscut". Tuturor naţiunilor li s-a dat o măsură de
descoperire divină (vezi Romani 1,18-25; 2,14-16).

7 căci l-au mâncat pe Iacov şi i-au nimicit locuinţa.

8 Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi a(Sau: de păcatele strămoşilor noştri)!

Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociţi.

Păcatele noastri dintâi[Nelegiuirile strămoşilor noştri-trad. Cornilescu;Nelegiuirile dinainte,

KJV]. Sau "nelegiuirile celor ce au fost înainte de noi". Rugăciunea este ca Dumnezeu să nu
îngăduie ca ei să sufere rezultatele păcatelor strămoşilor lor (vezi Exod 20,5; Plângeri 5,7).
Să ne ieşi înainte[Să ne iasă înainte-trad. Cornilescu;să ne protejeze, KJV]. Vezi la Ps. 18,5; cf.
Psalm 59,10.

~ 261 ~
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi
fă ispăşire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!

Dumnezeul mântuirii noastre. Psalmistul se încrede în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.

Slava Numelui Tău. Dumnezeu este chemat să vină în ajutorul lui Israel, nu de dragul lui Israel -
el nu merită - ci pentru propria Lui slavă (vezi la Exod 32,12). De două ori în versetul acesta se
face apel la Numele lui Dumnezeu (vezi la Psalm 5,11; 7,17).
Fă ispăşire[Iartă-ne-trad. Cornilescu;Curăţeşte-ne, KJV]. Ebr. kaphar, tradus în general, "a face
ispăşire" (vezi Exod 30,15).

10 De ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?” Să se facă de cunoscut

printre neamuri, chiar sub privirea noastră, răzbunarea pentru sângele vărsat al
slujitorilor Tăi!

De ce? În antichitate biruinţa asupra unei puteri străine era considerată triumf asupra zeilor ei.
Psalmistul e plin de râvnă pentru îndreptăţirea puterii lui Dumnezeu. Moise a făcut o cerere
asemănătoare cel puţin în două ocazii (Exod 32,12; Numeri 14,13-19).
Neamurile. [Păgânii, KJV]. Naţiunile (vezi la Psalm 2,1; 9,5).
Să se facă cunoscut[Să se ştie-trad. Cornilescu]. Psalmistul insistă ca judecata lui Dumnezeu să
vină asupra naţiunilor nelegiuite care au vărsat sângele servilor Lui.

11 Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei
condamnaţi la moarte!

Strigătul[Gemetele-trad. Cornilescu].. Referirea este la gemetele evreilor din robie (vezi

Psalm 137,1-6; Plângeri 1,3-5).
Cei condamnaţi la moarte[Cei ce pier-trad. Cornilescu;Rânduiţi să moară, KJV]. Literal, "copii ai
morţii" (vezi Psalm 102,20).

12 Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit batjocura cu care Te-au batjocorit,

Stăpâne!

Vecinilor. Naţiunile învecinate ale lui Israel, care s-au lăudat cu nenorocirea lui Israel, în loc să
încerce să le dea o mână de ajutor împotriva invadatorului (vezi la v. 4; cf. Psalm 44,13;
Daniel 9,16).
Înşeptit[De 7 ori-trad. Cornilescu]. Ideea este a unei răzbunări depline, 7 fiind simbolul plinătăţii
(vezi Genesa 4,15.24; Psalm 12,6; Matei 18,21.22).

13 Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda mereu, vom vesti
laudele Tale din generaţie în generaţie!

Turma păşunii Tale. Vezi la Psalm 74,1; cf. Psalm 78,52.

Vom vesti. Israel, aşa cum era situat pe "magistrala naţiunilor", urma să fie lumina lumii (vezi
Isaia 43,21).
Din generaţie în generaţie. [Tuturor generaţiilor, KJV]. Într-un cântec triumfal de laudă, poetul
făgăduieşte să transmită mai departe generaţiilor următoare cât de bun este Dumnezeu.

~ 262 ~
Capitolul 80
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei”. Al lui Asaf.
Un psalm.

1 Ascultă-ne, Păstor al lui Israel, Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă! Tu, Care
tronezi deasupra heruvimilor, străluceşte

INTRODUCERE. - Psalmul 80 a fost scris într-un timp de mare nenorocire naţională. El este o
rugăciune pentru redobândirea a bunăvoinţei lui Dumnezeu de către poporul Său. În această elegie

~ 263 ~
frumoasă şi patetică, psalmistul îl aseamănă pe Israel cu o viţă de vie cultivată cândva cu grijă şi
care fusese transplantată din Egipt, dar care acum era expusă prăpădului. Psalmul e marcat printr
un refren care revine, cu uşoare modificări, în v. 3.7.14.19. Aranjamentul în strofe e neregulat.
Cu privire la autorul psalmului, vezi COL 214, cf. v. 8.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 628.
Ascultă-ne[Ia aminte-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 20,1; 55,1.
Păstor al lui Israel. Israel e turma lui Dumnezeu (vezi la Psalm 23,1-4; cf. Psalm 74,1; 77,20;
Psalm 78,52; Genesa 49,24).
Heruvimilor. Mai de grabă "heruvim" (vezi la Psalm 18,10). "Heruvimi" este de fapt un plural
dublu, format prin adăugarea lui i, semnul pluralului [în rom.], la im, semnul pluralului ebraic. Cu
privire la heruvimii de pe chivot, vezi la Exod 25,18.

2 peste Efraim, Beniamin şi Manase! Trezeşte-Ţi puterea şi vino să ne mântuieşti!

Efraim. Cele 3 seminţii menţionate aici erau urmaşii aceloraşi mame (vezi Genesa 46,19. 20;
Numeri 2,18-24; 10,22-24).

3 Dumnezeule, adu-ne înapoi! Fă să lumineze faţa Ta peste noi şi vom fi scăpaţi!

Dumnezeule. Ebr. 'Elohim. Refrenul din v. 7 şi 14 au 'Elohim şeba'oth, "Dumnezeul oştirilor"

(vezi Psalm 24,10; vezi vol. I, p. 170-173).
Să lumineze faţa Ta. Vezi Psalm 4,6; 67,1.
Adu-ne înapoi[Ridică-ne-trad. Cornilescu;Reîntoarce-ne, KJV]. Un refren care apare în forme
diferite şi dezvoltate în v. 7, 14 şi 19.

4 DOAMNE, Dumnezeul Oştirilor, până când te vei mai mânia la auzul rugăciunii
poporului Tău?

Doamne, Dumnezeul Oştirilor. Vezi la Psalm 24,10; cf. Psalm 59,5; 80,19; 84,8.
La auzul rugăciunii[Cu toată rugăciunea-trad. Cornilescu;împotriva rugăciunii, KJV]. Dumnezeu
părea să fie mânios chiar şi atunci când poporul Său se ruga (vezi Plângeri 3,44).

5 Îi hrăneşti cu pâine plămădită cu lacrimi şi îi adapi cu lacrimi din plin.

Din plin. [Cu o mare măsură, KJV]. Dumnezeu părea să le dea cu măsură întristarea, aşa cum
cineva măsoară altcuiva băutura. Cât priveşte o paralelă ugaritică, vezi la Psalm 42,3.

6 Ne-ai făcut măr de discordie pentru vecinii noştri, spre batjocura duşmanilor
noştri.
7 Dumnezeu al Oştirilor a(Ebr.: Elohim Ţevaot), adu-ne înapoi! Fă să lumineze faţa
Ta peste noi şi vom fi mântuiţi!
Dumnezeu al Oştirilor. Refrenul este dezvoltat de la "Dumnezeule" la "Dumnezeul oştirilor",
poate într-o încercare de a dovedi o şi mai mare stăruinţă (vezi la v. 4).

8 Ai adus o vie din Egipt, ai îndepărtat neamuri şi ai plantat-o.

Ai adus. Psalmistul îl descrie acum pe Israel aşa cum fusese când şi aşa cum ajunsese acum
folosind simbolul unei viţe de vie. Descrierea este făcută cu multă frumuseţe şi cu mult patos
(v. 8-19).

~ 264 ~
 Vie. Folosită adesea ca simbol pentru Israel (vezi Isaia 5,1-7; Osea 10,1; DA 675). La intrarea în
Templul de pe vremea lui Isus, o viţă făcută din aur şi din argint reprezenta pe Israel ca o viţă
rodnică şi prosperă (vezi DA 575; cf. Ioan 15,1-5).
Ai îndepărtat. Dumnezeu a alungat popoarele Palestinei pentru păcatul lor şi a permis ca Israel să
moştenească pământurile lor (vezi Exod 3,8; 33,2).

9 I-ai făcut loc, iar ea a prins rădăcini şi a umplut ţara.

Ai făcut loc. Ebr. panah, sugerând aici ideea de "a defrişa". E clar descrisă purtarea de grijă a lui
Dumnezeu.
Umplut. Extinderea domeniului lui Israel e reprezentată printr-o viţă bogată care se întinde peste
o suprafaţă întinsă.

10 Munţii au fost acoperiţi de umbra viei, şi cedrii cei puternici de ramurile ei.
Cedrii cei puternici[Cedri ai lui Dumnezeu-trad. Cornilescu;Cedrii frumoşi, KJV]. Cuvintele
adăugate "ca nişte" sunt mai bine omise. Pasajul este mai simplu tradus "cedrii frumoşi erau
acoperiţi cu ramurile lor". Psalmul descrie hotarele lui Israel ca întinzându-se spre nord până în
Liban.

11 Îşi trimitea mlădiţele până la mare b(Marea Mediterană), până la râu c(Eufratul)
se întindeau vlăstarele ei.
Mare. Mediterana la vest.
Râu. Eufratul, hotarul estic (vezi Iosua 1,4; vezi la 1 Regi 4,21).

12 De ce i-ai străpuns gardul ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum?

Gardul. Vezi Isaia 5.5. Părea că Dumnezeu lăsase hotarele lui Israel nepăzite.

13 O râmă mistreţul din pădure şi o pasc fiarele câmpului.

Râmă. Aşa cum fiarele sălbatice precum mistreţul sălbatic, leul, tigrul, lupul prăpădesc via, tot
aşa vrăjmaşii lui Israel pustiesc ţara.

14 Dumnezeu al Oştirilor d(Elohim Ţevaot), întoarce-Te, Te rog! Priveşte din ceruri

şi ia aminte! Cercetează via aceasta,

Dumnezeu al Oştirilor[Dumnezeul oştirilor-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 4.

Ceruri. Locul unde locuieşte Dumnezeu. (vezi 1 Regi 8,30.34.36.39.43, etc.).
Cercetează. Nu din mânie, ci din milă.

15 rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta şi pe fiul pe care Ţi l-ai ales!

16 Este arsă de foc şi tăiată. Poporul Tău piere din pricina mustrării feţei Tale.

Arsă. Versetul acesta descrie starea dezolantă a viei, ca şi cum ar fi fost nimicită de foc şi de
secure.

17 Mâna Ta să fie peste omul de la dreapta Ta, peste fiul omului pe care Ţi l-ai ales!

18 Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine! Înviorează-ne şi vom chema

Numele Tău!

~ 265 ~
 Înviorează-ne. Adică adu-ne la viaţă.
Vom chema Numele. Adică ne vom închina Ţie. Psalmistul vorbeşte pentru naţiune. Dacă
biserica şi-ar respecta juruinţele, cât de rapid s-ar putea face lucrarea lui Dumnezeu pe pământ!

19 DOAMNE, Dumnezeul Oştirilor, adu-ne înapoi! Fă să lumineze faţa Ta peste noi

şi vom fi mântuiţi!

Doamne, Dumnezeul Oştirilor. Vezi la v. 4. Psalmul se încheie cu refrenul în forma lui completă.

Comentarii Ellen G. White:

1�
PP 62
1-11�
PK 356
8�
�
GC 19
12-15.18.19�
PK 359

Capitolul 81
Pentru dirijor. De cântat în ghitit a(Vezi Ps. 8). Al lui Asaf.

1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către

Dumnezeul lui Iacov!
INTRODUCERE. - Psalmul 81 este un imn de sărbătoare compus se pare pentru a fi folosit
folosire la una din marile sărbători ebraice - probabil Paştele sau Sărbătoarea corturilor. Începe cu
o invitaţie bucuroasă de a lua parte la închinare în ziua de sărbătoare (v. 1-5) şi apoi continuă cu

~ 266 ~
prezentarea însemnătăţii sărbătorii trecând în revistă legătura lui Dumnezeu cu poporul Său şi
îndemnându-l să umble pe căile Lui (v. 6-16). În prima parte a psalmului, vorbeşte psalmistul; în a
doua parte, Dumnezeu Se adresează poporului şi cere ascultare în lumina binecuvântărilor din
trecut, făgăduind binecuvântări ca rezultat al ascultării. În ritualul sinagogii moderne, Psalmul 81
este cântat în Ziua Anului nou iudaic.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 629.
Strigaţi de bucurie[Cântaţi cu veselie-trad. Cornilescu;Cântaţi tare, KJV]. Indicând ardoarea şi
sinceritate deosebite (vezi 2 Cronici 20,19; Psalm 33,3). Psalm 81,1-5 este o invitaţie la închinare.
Tăria. Vezi Psalm 27,1; 28,8.

2 Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă b(Ebr.:
nevel, instrument cu coarde asemănător lirei, având 12 coarde şi un ton grav).
Tamburine[Tobă-trad. Cornilescu]. Vezi p. 30.
Lira[Harpa-trad. Cornilescu]. Vezi p. 34.
Harfă[Lăută-trad. Cornilescu]. Vezi p. 33.

3 Suflaţi din corn la lună nouă c(Vezi Numeri 28:11-15), la lună plină, în ziua
sărbătorii.
Corn[Trâmbiţă-trad. Cornilescu]. Ebr. shophar, care se deosebeşte de chaşoşerah, tradus de
asemenea "trâmbiţă" (vezi p. 39, 40).
Lună nouă. Vezi Levitic 23,24; Numeri 29,1.
Lună plină. [Timpul rânduit, KJV]. Ebr. keseh, "lună plină".
Sărbătorii. Unii consideră că se face referire la Sărbătoarea corturilor (vezi 1 Regi 8,2.65; 12,32;
Neemia. 8,14; 2 Cronici 5,3; 7,8). Între Sărbătoarea trâmbiţelor, din ziua întâi a lunii Tişri, şi
Sărbătoarea corturilor care începe în ziua a cincisprezecea a lunii Tişri, era Ziua Ispăşirii, în ziua a
zecea a lunii. Această ordine a făcut din Sărbătoarea corturilor sărbătoarea anuală principală. În
acord cu unii comentatori, este vorba de Paşti prin expresia "sărbătorii noastre" ["Ziua sărbătorii
noastre solemne", KJV], datorită poziţiei acordate Paştelui în calendarul ritual.

4 Aceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
Dată[Pentru-trad. Cornilescu]. Sărbătorile urmau fie ţinute cu voie bună pentru că ele fuseseră
rânduite de Dumnezeu şi pentru că erau socotite un privilegiu special al poporului lui Dumnezeu
(vezi Levitic 23,23-25).

5 Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am
auzit o limbă pe care n-o cunoşteam d(Sau: pe care nu o înţelegeam; se poate referi
fie la noutatea revelaţiei lui YHWH, fie la limba egiptenilor.):
Iosif. Poporul Israel reprezentat de Iosif, probabil datorită importanţei lui din timpul locuirii în
Egipt (vezi Psalm 80,1; cf. Genesa 49,26). El a fost de fapt "mântuitorul" poporului său.
Împotriva ţării. [Prin ţara, KJV]. Probabil referindu-se la timpul exodului şi la plăgi în special.
Poate că se face o referire aparte la plaga a zecea, care a produs eliberarea israeliţilor.
Am auzit. Propoziţia care începe cu expresia aceasta ar trebui probabil să fie legată de versetul
următor şi astfel să facă introducerea la cuvântarea lui Dumnezeu de mustrare care se află în v. 6-
16. Nu există nici indicaţie verbală de schimbare a vorbitorilor. O astfel de tranziţie bruscă nu e
ceva neobişnuit în ebraică.

6 „I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul.

Povara. Adesea sclavii egipteni îşi purtau poverile pe umeri. Dumnezeu a îndepărtat povara
sclaviei eliberându-i pe evrei din Egipt (vezi Exod 1,11-14; 5,4-17).

~ 267 ~
 Coşul. [Oale, KJV]. Sau "din coşuri", referindu-se probabil la coşul în care sclavii purtau lutul
care trebuia să fie făcut cărămizi.

7 La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al
tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela
La necaz ai strigat. Vezi Exod 2,23; 3,9; 14,10.
Locul tainic al tunetului. Probabil o referire la stâlpul de nor (vezi Exod 14,24) sau la experienţa
de la Sinai (vezi Exod 19,17-19), unde Dumnezeu a făcut legământ cu Israel.
Meriba. Vezi Exod 17,1-7; Numeri 20,13; cf. Psalm 78,20.
Sela. [Selah, KJV].Vezi la p. 629.

8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta!

Poporul Meu. Cu toate că este pornit spre răzvrătire, Israel este încă poporul lui Dumnezeu (vezi
v. 11). Fericit gând: Dumnezeu nu renunţă uşor poporul Său!

9 Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu!

Nici un dumnezeu străin. O aluzie la porunca a doua a decalogului (vezi Exod 20,4-6;
Deuteronom 5,8-10).

10 Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi
gura şi ţi-o voi umple!”
Eu sunt. Vezi Exod 20,2; cf. Deuteronom 5,6. Având în vedere tendinţa lui Israel de a uita,
aducerea aminte era mereu necesară.
Deschide-ţi gura. Dumnezeu l-a răscumpărat pe Israel din Egipt şi după aceea i-a împlinit toate
nevoile, materiale şi spirituale. O, bogăţie a darurilor lui Dumnezeu (vezi Efeseni 3,20)!

11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat.

Poporul Meu. Vezi la v. 8. Cuvântarea principală e reluată de la v. 7.
Nu Mi-a ascultat[N-a ascultat-trad. Cornilescu]. Vezi Deuteronom 32,15.18; Psalm 78,10.41.56;
cf. 2 Regi 17,14; 2 Cronici 36,15.16; Ezechiel 20,8; Osea 9,17.

12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui
sfaturi.
L-am lăsat[I-am lăsat-trad. Cornilescu]. Duhul lui Dumnezeu nu se luptă pururi cu oamenii (vezi
Genesa 6,3). Când oamenii stăruie să se răzvrătească şi să-şi împietrească inima, Dumnezeu îi lasă
în voia lor şi să sufere rezultatele alegerii lor. Guvernarea lui Dumnezeu este bazată pe alegerea
morală liberă; Dumnezeu nu forţează voinţa. El îl avertizează pe om că neascultarea aduce
distrugere, dar nu împiedică alegerea contrară a omului (vezi PP 440, 441).

13 „O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele!

Poporul Meu. Vezi la v. 8. Cuvântarea trece de la Israelul din trecut la Israelul din prezent,
arătând care ar fi fost urmările credincioasei ascultări de poruncile lui Dumnezeu.
Ar umbla. [Ar fi umblat, KJV]. Mai degrabă, "ar umbla" (vezi Deuteronom 5,29; 32,29;
Isaia 48,18; Luca 19,42).
"Din tot ce-i trist în grai s-a scris,
Ar fi putut fi' e cel mai trist!"
-JOHN GREENLEAF WHITTIER, "Maud Muller."

~ 268 ~
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva
potrivnicilor săi.”

I-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă[Într-o clipă aş înfrunta-trad. Cornilescu;Repede aş fi

înfruntat, KJV]. Mai degrabă: "aş înfrunta". Apelul este făcut Israelulului din vremea psalmistului.
Pocăinţa şi ascultarea sunt preţul izbăvirii de vrăjmaş.

15 Cei ce-L urăsc pe DOMNUL ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le-ar fi pecetluită
pe vecie.

Ar da înapoi în faţa Lui[L-ar linguşi-trad. Cornilescu;S-ar fi supus, KJV]. Preferabil, "i s-ar
supune".
Soarta[Fericirea-trad. Cornilescu;Timpul, KJV]. Adică ca naţiune.

16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun … „Chiar cu miere din stâncă te-aş
sătura!”, zice Dumnezeu.

L-ar hrăni[L-aş hrăni-trad. Cornilescu;I-ar fi hrănit, KJV]. Mai degrabă, "i-ar hrăni". Astfel de
schimbări bruşte de la "eu" la "el" sunt frecvente în poezia ebraică (vezi Psalm 22,26).
Cel mai bun. Literal, "gras" (vezi Deuteronom 32,14; Psalm 147,14). Când Dumnezeu revarsă
darurile Sale, alege ce e mai bun. Nu e nici o urmă de zgârcenie legată de generozitatea Tatălui.
Miere din stâncă. Mierea cea mai bună şi mai curată, depozitată de albine în fortăreţele stâncoase
ale munţilor (vezi Deuteronom 32,13).

Comentarii Ellen G. White:

1.28T 12
11.12�
PP 441; 3T 73
12�
3T 172

Capitolul 82
Un psalm al lui Asaf.

1 Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul

„dumnezeilor a(Ebr.: elohim, termen care poate avea sensurile următoare:
Dumnezeu, dumnezei, fiinţe cereşti (îngeri) sau judecători; şi în v. 6)”.

~ 269 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 82 este chemarea în judecată de către Dumnezeu a judecătorilor
nedrepţi care stăpânesc peste Israel. El a fost compus probabil într-o vreme când se manifestau
multă nedreptate şi corupţie în administrarea dreptăţii. Psalmul are trei părţi: (1) Dumnezeu este
prezentat ca Judecător suprem (v. 1); (2) Dumnezeu trece la denunţarea judecătorilor nedrepţi şi a
judecăţii corupte (v. 2-7); (3) Psalmistul Îl imploră pe Dumnezeu să se ridice şi să judece (v. 8).
Psalmul are învăţături pentru toţi copiii lui Dumnezeu în ce priveşte purtarea unora faţă de alţii.
Psalmul 58, care este asemănător ca temă, dar deosebit în tratare, şi Isaia 3,13-15 au valoare
comparativă în studiul acestui scurt, dar impresionant psalm. Experienţa lui Iosafat este de
asemenea vrednică de studiat (vezi 2 Cronici 19,8-11; PK 197, 198).
Cu privire la preambul vezi p. 617, 627.
Dumnezeu. Ebr. 'Elohim (vezi vol. I, p. 170, 171).
Îşi ia locul[Stă-trad. Cornilescu]. Sau, "îşi ia locul", ca la convocarea unei adunări sau
participarea la ea.
Dumnezeu. [Puternici, KJV]. Ebr. 'El, "Dumnezeu" (vezi vol. I, p. 171). "Adunarea lui
Dumnezeu" ["a celor puternici", KJV] se poate referi la Israel în general (vezi Numeri 27,17;
31,16; Iosua 22,16.17) sau specific, din context, la adunarea judecătorilor, cărora Dumnezeu le
încredinţează autoritatea de a împărţi dreptate.
Dumnezeilor. Ebr. 'Elohim, aici probabil "judecători", aşa cum e tradus numele 'Elohim în
Exod 21,6; 22,8.9. Judecătorii pot fi numiţi 'Elohim în sensul că sunt reprezentanţi ai suveranităţii
lui Dumnezeu (vezi Exod 7,1).

2 „Până când veţi mai judeca cu nedreptate şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi?
Sela
Până când? Dumnezeu, Judecătorul suprem, vorbeşte judecătorilor lui Israel.
Veţi continua să-i favorizaţi[Veţi căuta la faţa-trad. Cornilescu]. A arăta părtinire pe baza
circumstanţelor sau a poziţiei era interzisă în Israel (vezi Levitic 19,15; Deuteronom 1,17;
Fapte 10,34).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

3 Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului, daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit!
Faceţi dreptate. [Apăraţi, KJV].Compară cu Isaia 1,23; Ieremia 5,28.
Daţi dreptate. Nu numai ascultarea cazurilor, ci şi exprimarea dreptăţii veritabile în hotărâri.

4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât, izbăviţi-i din mâna celor răi!”
Izbăviţi-i. Sau "smulgeţi-i".

5 Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep; umblă în întuneric; de aceea se clatină temeliile
pământului.
Ei nici nu ştiu[Ei nu vor să ştie-trad. Cornilescu;Ei nu ştiu, KJV]. Versetul acesta pare să fie o
observaţie parantetică a psalmistului, făcând plastică, printr-o ilustraţie, denunţarea de către
Dumnezeu a judecătorilor nedrepţi (vezi Psalm 53,4; 73,22).
În întuneric. Refuzând să-L cunoască pe Dumnezeu, ei sunt necalificaţi pentru sarcina dată lor de
Dumnezeu de a face judecată (vezi Proverbe 2,13; Ioan 3,19).
Temeliile pământului. Probabil aici principiile fundamentale ale guvernării morale.
Se clatină. Când judecătorii nedrepţi administrează dreptatea, bazele cârmuirii morale se clatină
şi cad. Cârmuirea pământească, care e datoare să reflecte cârmuirea lui Dumnezeu, se transformă
în anarhie.

6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei», fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.

~ 270 ~
 Dumnezei. Ebr. 'Elohim (vezi la v.1). Cu privire la folosirea de către Mântuitorul a versetului
acestuia, vezi Ioan 10, 34-38.

7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând şi veţi cădea ca orice alt
conducător.”

Oameni de rând[Oameni-trad. Cornilescu]. Ebr. 'adam, "omenire" (vezi la Psalm 8,4; şi la Genesa
1,26).
Conducător[Domnitor-trad. Cornilescu;Prinţ, KJV]. Persoane de rang înalt. Chiar dacă au fost
numiţi 'Elohim (vezi la v. 1.6), vor muri din cauza necredincioşiei lor.

8 Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul, căci Tu iei în stăpânire toate

neamurile!

Ridică-Te[Scoală-Te-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 3,7.

Tu iei în stăpânire toate neamurile[Toate neamurile sunt ale Tale-trad. Cornilescu;Vei moşteni
toate neamurile, KJV]. În cuvintele lui Ioan: "Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru
şi ale Hristosului Său" (Apocalipsa 11,15; cf. Daniel 2,44, 45).

Comentarii Ellen G. White: 1.3.4PK 198

Capitolul 83
Un cântec. Un psalm al lui Asaf

1 Dumnezeule, să nu păstrezi tăcerea! Să nu taci şi să nu rămâi mut, Dumnezeule!

INTRODUCERE. - Psalmul 3 face un înfocat apel la Dumnezeu pentru izbăvirea lui Israel şi
pentru dăinuirea naţiunii sfinte. Se formase o conspiraţie de naţiuni împotriva lui Israel; poate că
se face o referire specifică la unirea lui Moab, Amon şi Edom pe vremea lui Iosafat (vezi

~ 271 ~
2 Cronici 20; PK 200). Solia se aplică la orice perioadă când copiii lui Dumnezeu sunt asaltaţi de o
coaliţie a vrăjmaşilor şi au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta este unul dintre psalmii de
imprecaţie (vezi p. 624). Se spune că Krüger a folosit deseori versurile lui în timpul războiul
burilor în mesajele lui către Volksraad şi în depeşele trimise ofiţerilor săi.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 627.
Să nu păstrezi tăcerea[Nu tăcea-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 28,1; cf. Isaia 62,7. Psalmistul ştie
că dacă poporul lui Dumnezeu trebuie să fie izbăvit din criză, Dumnezeu nu trebuie să tacă.
Succesiunea impetuoasă a unor propoziţii scurte reprezintă limbajul stăruinţei şi a mijlocirii în
timp de strâmtorare.

2 Iată că duşmanii Tăi vociferează şi cei ce Te urăsc îşi ridică fruntea.

Te urăsc. Compară cu Psalm 81,15.

3 Uneltesc împotriva poporului Tău, fac planuri împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 Ei spun astfel: „Haidem să-i nimicim ca neam şi să nu mai fie amintit numele lui
Israel!”
Să-i nimicim. Versetul arată prezenţa unui complot bine conceput din partea naţiunilor
înconjurătoare de a desfiinţa pe Israel din mijlocul naţiunilor, probabil cu intenţia de a împărţi ţara
între ele (vezi 2 Cronici 20,11; Psalm 138,7).
Să nu mai fie amintit[Să nu ne mai pomenească-trad. Cornilescu]. Compară cu
Deuteronom 32,26; Psalm 34,16; 109,13. A fost totdeauna dorinţa lui Satana de a nimici biserica
lui Dumnezeu. Pentru vrăjmaş, cuvintele "Hristos" şi "creştin" sunt obiectul unui dispreţ suprem.

5 Iată-i pe cei care au hotărât într-un gând să încheie un legământ împotriva Ta:
Cei ce au hotărât într-un gând[Se strâng toţi cu o inimă-trad. Cornilescu;Se sfătuiesc împreună cu
un gând, KJV].Vezi Psalm 2.2.

6 corturile Edomului şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii a[Urmaşi ai lui Agar; sau:

hagriţi, urmaşi ai lui Hagri (1 Cron. 11:38; 27:31)],
Corturile. Aici înseamnă "locuitorii în corturi" (prin metonimie). Cuvântul descrie bine viaţa
nomadă a triburilor arabe.
Versetele 6-8 vorbesc despre naţiunile care uneltesc. Întrucât nu e dovadă istorică că la o anumită
dată toate aceste naţiuni s-au unit împotriva lui Israel, poate că lucrul cel mai bun ar fi de a
înţelege că lista popoarelor serveşte scopului poeziei. Reuniunea unui astfel de formidabil şir de
naţiuni amplifică amploarea crizei, accentuând primejdia în care se află Israel din cauza
duşmanilor de la hotar. Israel, înconjurat de naţiuni vrăjmaşe, nu are la cine să recurgă decât la
Dumnezeu. Uneori Dumnezeu lipseşte pe oameni de tot ajutorul material pentru ca ei să înveţe să
se sprijine pe El.
Hagareniţii. Un popor nomad care a trăit la est de Galad şi s-a lutat cu israeliţii pe timpul lui Saul
(vezi 1 Cronici 5.10.19-22). Israel i-a învins şi le-a ocupat teritoriul.
7 Ghebal b(Biblos), Amon şi Amalek, Filistia şi locuitorii Tirului;
Ghebal. Probabil ţinutul muntos de la nord de Edom (vezi Iosif Flavius, Antiquities, II. 1. 2).
Amalek. Un popor care a locuit la sud de Palestina între Idumeea şi Egipt. Erau un popor vechi,
duşmani înveteraţi ai lui Israel. Contrar poruncii lui Dumnezeu de a-i nimici în totul pe amaleciţi,
Saul l-a cruţat pe Agag, împăratul lor (vezi 1 Samuel 15,8-23) şi de aceea nu a mai fost lăsat să fie
împărat.

8 de asemenea, li s-a alăturat şi Asiria, punându-şi braţul alături de cel al fiilor lui
Lot. Sela

~ 272 ~
 Asiria. Asirienii, care ocupau partea centrală a văii Tigrului (vezi la Genesa 10,22).
Fiilor lui Lot. Moab şi Amos (vezi Genesa 19,37,38; Deuteronom 2,9.19). Aceste naţiuni au făcut
uz de "braţul" altor naţiuni pentru a-şi împlini plin de răutate de distrugere a Israelului.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

9 Fă-le ca lui Midian, ca lui Sisera şi lui Iabin la pârâul Chişon,

Midian[Madian-trad. Cornilescu;Madianiţilor, KJV]. Se face referire la biruinţa lui Ghedeon
asupra madianiţilor (vezi Judecători 7; 8), care a fost privită ca una dintre cele mai glorioase
biruinţe din istoria lui Israel (vezi Isaia 9,4; 10,26).
Sisera. Istoria înfrângerii oştirilor lui Iabi şi a morţii lui Sisera lucrate de Debora e povestită în
Judecători 4 şi celebrată în frumoasa poezie din Judecători 5.
Chişon[Chison-trad. Cornilescu]. Sau "Kişon" (vezi la Judecători 4,13).

10 care au fost nimiciţi la En-Dor, ajungând bălegar pentru pământ!

Nimiciţi la En-Dor. Vezi la 1 Samuel 28,7.
Bălegar[Gunoi-trad. Cornilescu]. Trupurile lor au îngrăşat pământul (vezi 2 Regi 9,37).

11 Nobililor lor fă-le ca lui Oreb şi lui Zeeb, iar tuturor prinţilor lor fă-le ca lui
Zebah şi lui Ţalmuna,
Oreb şi lui Zeeb. Au fost domnitori ai Madianului ucişi de efraimiţi sub conducerea lui Ghedeon
(vezi Judecători 7.25).
Zebah. Zebah şi Ţalmuna erau regi ai Madianului, ucişi de Ghedeon (vezi Judecători 8,5.21).
Măcelărirea lui Madian trebuie să fi fost deosebit de înfiorătoare, deoarece Isaia o menţionează
împreună cu nimicirea egiptenilor la Marea Roşie ca fiind caracteristică pentru nimicirea care avea
să vină asupra oştirilor lui Sanherib (Isaia 10,27).

12 căci ei zic: „Să punem mâna pe păşunile lui Dumnezeu!”

Păşunile[Locuinţele-trad. Cornilescu;Casele, KJV]. Ebr. ne'oth, "locuinţe" sau "păşuni".
Naţiunile vrăjmaşe unelteau să pună stăpânire pe ţara unde Dumnezeu locuia în mijlocul poporului
Său.

13 Dumnezeul meu, fă-i un vârtej de praf, o pleavă luată de vânt,

Vârtej. [O roată, KJV]. Ebr. galgal, în general "roată", cu toate că galgal pare de asemenea că a
fost folosit pentru potirul uscat în formă de roată al unui mărăcine (vezi Isaia 17,13). Rugăciunea
este ca vrăjmaşul să fie alungat şi nimic complet, aşa cum vântul alungă azi ciulinii.
Pleavă[Paiul-trad. Cornilescu]. Sau "pleava" (vezi Psalm 1,4). Lucrurile acestea descriu ce este
foarte uşor şi lipsit de valoare (Iov 13,25, Maleahi 4.1), potrivite doar pentru distrugere.

14 un foc ce mistuie pădurea, o flacără ce aprinde munţii!

O flacără. Compară cu Isaia 9,18; 10,17.18; Zaharia 12,6.

Munţii. Adică vegetaţia care creşte pe munţi.

15 Aşa urmăreşte-i cu furtuna Ta şi îngrozeşte-i cu vijelia Ta!

Urmăreşte-i. Compară cu Psalm 35,4-6.

~ 273 ~
16 Umple-le faţa de ruşine, ca să ajungă să caute Numele Tău, DOAMNE!

Umple-le faţa[Acoperă-le faţa-trad. Cornilescu]. Dezamăgirea şi confuzia se observă pe faţă.

Să caute Numele Tău. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. Rugăciunea psalmistului nu e ca vrăjmaşii lui
Israel să fie făcuţi să sufere ci ca, prin evenimentele pe care Dumnezeu le îngăduie să vină asupra
lor, să fie conduşi să-L recunoască şi să se întoarcă la El ca Dumnezeu al lor. Psalmistul ar vrea ca
umilirea lor să ducă la supunerea lor faţă de voia lui Dumnezeu.

17 Să fie făcuţi de ruşine şi îngroziţi în veci de veci! Să fie daţi de ruşine şi să piară!

Ei. [în rom. subînţeles]. Cu referire la naţiunile care s-au unit.

Să fie făcuţi de ruşine[Să fie ruşinaţi-trad. Cornilescu]. Psalmistul se roagă ca vrăjmaşii lui Israel
să fie smeriţi şi aduşi chiar pe pragul nimicirii, ca să se întoarcă la Dumnezeu în sinceritate şi
adevăr (vezi Isaia 37,20).

18 Şi să ştie astfel că Tu, al Cărui Nume este DOMNUL, Tu şi numai Tu eşti Cel
Preaînalt peste întreg pământul!

Domnul. [Iehova, KJV]. Vezi la Exod 6,3.

Cel Preaînalt. Psalmistul se roagă pentru nimicirea sau aproape nimicirea vrăjmaşilor lui Israel nu
din spirit de răzbunare personală, ci pentru a arăta că Iehova este Cârmuitorul suprem al lumii.
Scopul pedepsei este ca oamenii să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu. În această observaţie
remarcabilă se încheie psalmul.

Comentarii Ellen G. White: 1-18PK 200

Capitolul 84
Pentru dirijor. De cântat în ghitit a(Vezi Ps. 8). Al korahiţilor.
Un psalm.

1 Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale, DOAMNE al Oştirilor b(Ebr.: YHWH Ţevaot;
şi în vs. 3, 12)!

~ 274 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 84 a fost compus de David, "unsul" Domnului (v. 9; 4T 534), într-o
vreme când era alungat din Ierusalim. El este o înflăcărată exprimare lirică a devoţiunii şi a iubirii
pentru Casa lui Iehova şi pentru serviciul Lui de închinare. Psalmul pare să descrie fericirea
acelora care locuiesc în curţile sfinte (v. 1-4. 9-11); fericirea acelora care fac pelerinaje la sanctuar
(v. 5-8); şi fericirea acelora care, lipsiţi de privilegiul de a se închina în Casa lui Dumnezeu, îşi
pun totuşi încrederea în Dumnezeu. Patosul acestui poem sensibil este sporit de ritmul elegiac în
care sunt formate versurile evreieşti. Simţămintele acestui distins poem sacru sunt mai mult decât
personale; ele sunt cele mai profunde sentimente ale oricărui copil al lui Dumnezeu care, lipsit de
privilegiul comuniunii cu semeni creştini, a dorit mereu comuniunea cu fraţii săi în serviciul de
închinare în grup. Psalmul 84 poate fi comparat cu Psalm 42. Se spune că Isabel Alison şi Marion
Harris, scoţiene adepte ale presbiterianismului, au cântat Psalm 84 pe melodia "Martiri" când au
mers la eşafod.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 629.
Plăcute. Sau " atrăgătoare".
Lăcaşurile[Locaşurile-trad. Cornilescu;Corturile, KJV]. Literal, " locuri de locuit".

2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină după curţile DOMNULUI. Inima şi trupul meu
strigă de bucurie către Dumnezeul cel Viu.
Sufletul meu tânjeşte[Sufletul meu suspină-trad. Cornilescu; Sufletul meu doreşte, KJV]. O astfel
de râvnă şi căldură ar trebui să caracterizeze rugăciunea creştinului (vezi 4T 534).
Strigă. Ebr. ranan, în general, " a striga de bucurie", (vezi Psalm 98,4).
Dumnezeul cel Viu. Spre deosebire de idoli, care sunt morţi (vezi Psalm 42,2, singurul loc din
Psalmi unde mai apare expresia "Dumnezeul cel viu"; cf. Iosua 3,10; Osea 1,10). În NT expresia
"viul Dumnezeu" apare deseori (vezi Matei 16,16; Ioan 6,69; Fapte 14,15; Romani 9,26;
2 Corinteni 3,3; Evrei 3,12; Apocalipsa 7,2; etc.).

3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă, chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea,
un loc unde să-şi pună puii, un loc la altarele Tale, DOAMNE al Oştirilor, Împăratul
meu şi Dumnezeul meu!
Pasărea. [ Vrabia, KJV]. Atât vrabia cât şi rândunica erau obişnuite în Palestina.
Altarele Tale. Sanctuarul (prin metonimie).
Sensul general al versetului, a cărui concluzie poetul o subînţelege, este că păsările au intrare
liberă în curţile sfinte ale sanctuarului, îşi fac acolo cuibul fără să le deranjeze nimeni, în timp ce
psalmistul este alungat de la izvorul bucuriei sale, nu i recunoaşte dreptul de a se închina în curţile
sfinte. Apelul nostalgic al acestui verset este una din cele mai delicate şi mai frumoase exprimări
ale dorului de casă din toată literatura. Ideea este accentuată în v. 10.

4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei Te laudă mereu! Sela

Ferice. [Binecuvântaţi, KJV]. Cea dintâi binecuvântare revărsată asupra acelora care locuiesc în
curţile sfinte (vezi 1Cronici 9,19; 26.1; observă caracterului potrivit al preambulului la psalm).
Psalmistul îi invidiază pe aceia care îşi devotează viaţa în serviciul de la sanctuar.
Te laudă mereu[Tot mai pot să Te laude-trad. Cornilescu]. Sanctuarul este un loc de continuă
laudă, o pregustare a cerului.
Sela.[Selah, KJV]. Vezi p. 629.

5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine şi a căror inimă se îndreaptă spre
înălţimile Sionului.

Ferice. [Binecuvântaţi, KJV]. A doua binecuvântare este revărsată asupra acelora care Îl
păstrează pe Dumnezeu în inimă când călătoresc la Ierusalim (vezi v. 4,12) cu ocazia marilor
sărbători naţionale.
~ 275 ~
 Tăria. Fericit e omul care îşi dă seama că Dumnezeu este izvorul tăriei sale (vezi v.7)!
Se îndreaptă spre înălţimile Sionului[Încrederea-trad. Cornilescu;Căile, KJV]. Ebr. mesilloth,
"drumuri mari". S-a sugerat următoarea interpretare a pasajului: fericit e omul care cugetă la
drumurile care duc la sanctuar, care se pregăteşte să călătorească pe ele, care se hotărăşte în inima
lui să facă pelerinajul la Ierusalim şi să se închine în sanctuar. Cu prilejul fiecărui pelerinaj el
anticipează semnele cunoscute ale drumului şi totdeauna, după aceea, fiecare pas al drumului
cunoscut îi stăruie în minte.

6 Când străbat aceştia valea Baca c(Probabil o vale aridă, situată pe drumul
peregrinilor spre Ierusalim; este posibil şi un joc de cuvinte bazat pe asonanţă
(cuvinte care sună asemănător, dar se scriu diferit şi au înţelesuri diferite) între
numele văii şi specificul ei (o zonă aridă, lipsită de apă) şi substantivul plângere, de
unde unele traduceri au redat Valea Plângerii), ei o prefac într-un loc cu izvoare, pe
care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri d[Sau: de binecuvântări; berekot (iazuri)-
berakot (binecuvântări)].

Valea Baca[Valea Plângerii-trad. Cornilescu;Valea Baca, KJV]. Ebr. baka'. Sensul cuvântului
este îndoielnic. În altă parte baka' este tradus "dud", dar identitatea botanică exactă este nesigură
(vezi la 2 Samuel 5,23). LXX şi Vulgata traduc expresia "valea Baca" prin "valea lacrimilor". Prin
credinţa, nădejdea şi bucuria lor pelerinii transformă "valea lacrimilor" într-un "izvor". Aceasta
este o ilustraţie frumoasă a efectului adevăratei religii, care răspândeşte bucurie şi mângâiere acolo
unde înainte erau doar tristeţe şi necaz (vezi Isaia 35,1.2.6.7).
Izvoare. Adevăraţii peregrini pe drumul spre Sionul ceresc sapă fântâni în pustie pentru aceia
care vin în urma lor. Creştinii au făcut întotdeauna din lume un loc mai bun de trăit. Dacă inima
noastră stă bine cu Dumnezeu, vom avea odihnă chiar şi din cele mai nenorocite experienţe ale
vieţii.
Îl acoperă cu iazuri[O acoperă cu binecuvântări-trad. Cornilescu;Umple iazurile, KJV]. Poetul
vede terenul arid acoperit cu izvoare de apă. Binecuvântarea lui Dumnezeu odihneşte peste tot ce
peregrinii privesc, deoarece inima lor e plină de bucurie în timp ce călătoresc.
Închisoarea din Bedford a lui Bunyan a devenit un izvor de binecuvântare pentru ceilalţi datorită
Călătoriei creştinului. Experienţa lui Florence Nightingale cu febra, microbii şi cangrena a avut ca
rezultat o revoluţie în grija acordată în spital.

7 Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.

Din putere în putere. În călătoria acestor peregrini nu există oboseală de durată. Ei sunt împinşi
mereu înainte de voioasa anticipare a închinării în Sion. Orice manifestare de putere în călătorie
înmulţeşte vigoarea necesară pentru etapa următoare a călătoriei (vezi Isaia 40,31; Ioan 1,16;
Romani 1,17; 2 Corinteni 3,18). Aici se află o ilustraţie plăcută a vieţii creştinilor care călătoresc
împreună spre Noul Ierusalim - prin lauda, rugăciunea şi mângâierea lor reciprocă, ei se
îmbărbătează unul pe altul pe cale, întărindu-şi credinţa în Dumnezeu şi făcând calea mai puţin
dificilă pe măsură ce se apropie de cetate (vezi Evrei 10,25; 5T 93).
Se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu. Călătoria s-a încheiat cu succes.
8 DOAMNE, Dumnezeul Oştirilor e(Ebr.: YHWH Elohim Ţevaot), ascultă-mi
rugăciunea! Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov! Sela

Pleacă-Ţi urechea[Ia aminte-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 20.1.

Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule! Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!

~ 276 ~
 Scut. Aşa după cum e demonstrat de ugaritică (vezi p. 618) magen poate fi un verb, care
înseamnă "a implora". Expresia poate fi atunci tradusă: "Te implorăm, priveşte, Dumnezeule".
Unsului Tău. Vezi 1 Samuel 16,1; 2 Samuel 22,51; Psalm 89,20. David se roagă ca Dumnezeu să
privească cu bunăvoinţă către el (vezi Psalm 119,132). Există în versetul acesta o nuanţă foarte
delicată în trecerea la persoana a treia.

10 Mai bine o zi în curţile Tale, decât 1000 în altă parte. Mai bine stau f(Sau: 1000
unde aleg eu într-alt loc. / Am ales să stau mai bine) în pragul Casei g(Sau: Mai bine
să păzesc porţile Casei) Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii.

Decât 1000. David ar fi petrecut mai bine o zi în curţile sanctuarului decât 1000 în oricare alt loc
de pe pământ. Afirmaţia lui David este cu atât mai impresionantă cu cât el era exilat când a
compus psalmul. Adevăratul copil al lui Dumnezeu are întotdeauna o mare plăcere când participă
la serviciul de închinare.
Mai bine stau în pragul[Să stau în pragul-trad. Cornilescu;Să fiu portar, KJV]. Psalmistul ar
prefera să fie un slujitor la Templu decât să se bucure de onoare printre străini, înstrăinat de
Dumnezeu şi de sanctuar.

11 Căci DOMNUL Dumnezeu este soare şi scut; El dă îndurare şi slavă. Nu lipseşte

de bine pe cei ce umblă în integritate.

Soare. Dumnezeu este izvorul luminii, material şi spiritual (vezi Psalm 27,1; Isaia 60,19.20;
Maleahi 4,2; Apocalipsa 21,23; 22,25). Expresia "Soarele neprihănirii" e aplicată la Mesia
(Maleahi 4,2).
Scut. Vezi la Psalm 3,3; cf. GC 673.
Îndurare şi slavă. Creştinul găseşte har lăuntric aici, în împărăţia harului; slavă exterioară, acolo,
în împărăţia slavei (vezi Apocalipsa 21,11.24).
Bine[Nici un bine-trad. Cornilescu].Vezi Psalm 34,10;1 Corinteni 2,9;Efeseni 3,20;Filipeni 4,19.

12 DOAMNE al Oştirilor, ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!

Ferice. [Binecuvântat, KJV]. Vezi la Psalm 1,1. A treia şi ultima binecuvântare a psalmului se
revarsă asupra acelora care, lipsiţi de privilegiul de a locui în curţile lui Dumnezeu sau de a face
pelerinaj la sanctuar, se închină lui Dumnezeu prin ochiul credinţei, în spirit şi în adevăr (vezi
Ioan 4,20-24), punându-şi deplina încredere în El. Binecuvântarea aceasta este experienţa finală a
celui care se încrede în Dumnezeu pentru mântuire personală şi prezentă. Compară cu învăţăturile
apostolului Pavel legate de subiectul acesta, aşa cum sunt expuse în Galateni 2,2.

Comentarii Ellen G. White: 2�;EW 110; GW 257; 2T 223; 4T 534;7�;�;CSW 49; RC 71;
TM 425, 441; 1T 179; 2T 405; 5T 93; 9T 200;11�;GC 673; MH 481; ML 102; MYP 123; SC 72;
SR 102, 429; 1T 120; 9T 75.
Capitolul 85
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.

1 DOAMNE, Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, aducând înapoi pe prizonierii lui Iacov.
INTRODUCERE. - Psalmul 85 constă dintr-o mulţumire pentru izbăvirea lui Israel din mâinile
celui care îl luase prizonier (v. 1-3), o rugăciune pentru o refacere completă (v. 4-7), şi o

~ 277 ~
pregustare a răspunsului la rugăciunea psalmistului în răsplata finală a binecuvântărilor spirituale
şi materiale. Există insuficiente dovezi pentru a lega psalmul de vreo dată anumită. Printre
personificările cele mai importante ale cărţii Psalmilor se numără şi imaginile plastice prezentate
în Psalm 85,10-13. Se spune că psalmul a fost psalmul favorit al lui Oliver Cromwell.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 627.
Ai fost binevoitor. Îi plăcuse lui Dumnezeu să transforme nenorocirile iudeilor în binecuvântări.
Afirmaţia lasă să se înţeleagă că psalmistul simţea că existaseră perioade când Dumnezeu nu
manifestase milă (vezi Psalm 77,7-9).

2 Ai iertat vina poporului Tău, acoperindu-i toate păcatele. Sela

Ai iertat. Robia a venit ca urmare a păcatului. Înlăturarea de către Dumnezeu a pedepsei era
socotită o dovadă că El iertase păcatul poporului.
Acoperindu-i[Acoperit-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 32.1.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

3 Ţi-ai oprit toată furia, ai renunţat la mânia Ta aprinsă!

4 Dumnezeul mântuirii noastre, adu-ne înapoi şi opreşte-Ţi supărarea faţă de noi!
Dumnezeul mântuirii noastre. Vezi Psalm 27,9; 51,14.
Adu-ne înapoi[Întoarce-ne-trad. Cornilescu]. Dumnezeu Se întorsese cu îndurare către poporul
Său. Rugăciunea psalmistului acum este ca Dumnezeu să aducă pe poporul Său la biruinţă. Noi
înşine nu ne putem întoarce; avem nevoie de harul lui Dumnezeu (vezi Psalm 80,3.7.19).
Opreşte-ţi[Încetează-trad. Cornilescu]. Literal, afirmaţia aceasta ar părea să contrazică afirmaţia
din v. 3, dar ea poate fi înţeleasă ca referindu-se la efectele mâniei lui Dumnezeu. Cei luaţi robi
ajunseseră din nou acasă, dar ţara era pustiită, încă într-o stare jalnică.

5 Oare să te fi mâniat Tu pe noi pe vecie? Vei continua Tu să te mânii din generaţie

în generaţie?
Pe vecie[În veci-trad. Cornilescu;Către toate generaţiile, KJV]. Literal, "din generaţie în
generaţie".

6 Oare să nu ne înviorezi Tu din nou, ca astfel poporul Tău să se bucure iarăşi de

Tine?
Tu. [în rom. subînţeles]. Numai Dumnezeu poate să elibereze pe poporul Său. Ezra se ruga pentru
"puţină răsuflare" (Ezra 9,8).
Să se bucure. Reînsufleţirea religiei aduce bucurie (vezi Neemia 12,27).
De Tine[În Tine-trad. Cornilescu]. Nu doar în simple binecuvântări pământeşti, ci în Dumnezeu,
Dătătorul tuturor lucrurilor.

7 DOAMNE, arată-ne iarăşi îndurarea Ta! Dă-ne din nou mântuirea Ta!

8 Eu voi asculta ce vorbeşte Dumnezeu, DOMNUL, căci El promite pacea poporului

Său şi credincioşilor Săi, numai ei să nu se întoarcă la nebunie.

Voi asculta. Psalmistul şi-a exprimat mâhnirea şi s-a rugat. Acum vrea să aştepte calm, liniştit un
răspuns de pace. Ceea ce ne spune Dumnezeu nouă e mai important decât ceea ce Îi spunem noi
Lui.
Pacea. Ebr. shalom. Puţine cuvinte ebraice sunt mai plăcute ca semnificaţie decât cuvântul "pace"
(vezi Psalm 29,11; 72,3.7; 122,6-8; Numeri 6,26; Isaia 9,6.7; Zaharia 6,13).

~ 278 ~
 Credincioşilor[Iubiţilor-trad. Cornilescu;Sfinţilor, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară
la Psalm 36). Chasidimii îşi arată iubirea faţă de Dumnezeu prin felul lor de viaţă, iar Dumnezeu
Îşi arată iubirea faţă de ei (vezi Psalm 4,3).
Nebunie. Dacă după eliberare Israel s-ar fi întors la nebunia lui, sfârşitul lui ulterior ar fi fost şi
mai rău (vezi Matei 12,45; Ioan 5,14). În loc de "să nu cadă iarăşi în nebunie", LXX zice: "către
aceia care îşi întorc inima înspre el".

9 Într-adevăr, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca slava să
locuiască în ţara noastră.

Slava. Aici, evident, reîntoarcerea slavei şi prosperităţii pământeşti, ca pe vremuri.

10 Îndurarea şi adevărul se întâlnesc, iar dreptatea şi pacea se sărută.

Îndurarea şi adevărul[Bunătatea şi credincioşia-trad. Cornilescu]. Exemplul desăvârşit de

paralelism sinonim expus în versetul acesta înmănunchează în fiecare expresie cele două atribute
majore ale caracterului lui Dumnezeu (vezi Psalm 25,10; 72,3). În aceste imagini plastice de
personificare este sintetizat întregul plan al mântuirii (vezi 5T 633; PP 349; DA 762).
Se sărută. Dreptatea şi iertarea, aparent străine una de alta, se îmbrăţişează ca două prietene care
se iubesc (vezi DA 762).

11 Adevărul răsare din pământ, iar dreptatea priveşte din ceruri.

Priveşte din ceruri[Priveşte de la înălţimea cerurilor-trad. Cornilescu]. Pentru a întâlni "adevărul"

(cf. Psalm 85,10; Isaia 45,8).

12 Da, DOMNUL dă ceea ce este bun, iar pământul nostru îşi dă rodul.

Ceea ce este bun[Fericirea-trad. Cornilescu;Ceea ce este bun, KJV]. Vezi Psalm 84,11.

13 Dreptatea merge înaintea Lui şi pregăteşte calea pentru paşii Săi.

Merge înaintea Lui[Va merge şi înaintea Lui-trad. Cornilescu]. Vezi Isaia 58. Dreptatea este
personificată ca pregătind calea pentru repunerea în graţiile lui Dumnezeu (vezi Matei 3,3).
Pregăteşte calea[Şi-L va şi urma-trad. Cornilescu;ne va pune, KJV]. Dreptatea, ca înainte-
mergător, pregăteşte calea pentru Iehova care vine şi care aduce mântuire pentru poporul Său.

Comentarii Ellen G. White: 10AH 311; CSW 171; DA 762, 834; Ev 292; GW 156; PP 349; 5T
633; 6T 60; 7T 209.

Capitolul 86
O rugăciune a lui David

1 DOAMNE, pleacă-Ţi urechea şi răspunde-mi, căci sunt sărman şi lipsit.

INTRODUCERE. - Psalmul 86 este un psalm de o mare frumuseţe şi prospeţime, străbătut de un
spirit de gingaşă evlavie. El nu are o linie clară de dezvoltare a ideilor, ci constă mai degrabă dintr-

~ 279 ~
o succesiune de explozii de cerere, laudă şi recunoştinţă aflate în corelaţie. Caracterul lui
sugerează dispoziţii sufleteşti variabile pentru implorarea, penitenţa, mărturisirea credinţei şi
lauda. Psalmul este demn de atenţie în special pentru enumerarea motivelor de rugăciune şi pentru
siguranţa răspunsului la rugăciuni.
Sărman şi lipsit[Nenorocit şi lipsit-trad. Cornilescu]. Starea noastră de neajutorare este temeiul
apelului nostru către singurul care ne poate ajuta (vezi Psalm 40,17; cf. Psalm 9,18; Luca 18,10-
14; vezi la Matei 5,3).

2 Păzeşte-mi sufletul, căci sunt credincios, mântuieşte-l pe robul Tău, căci Tu eşti
Dumnezeul meu; eu mă încred în Tine!
Credincios[Iubiţi-trad. Cornilescu;Sfânt, KJV]. Ebr. chasid (vezi Nota suplimentară la Psalm
36). După cum un copil are dreptul să aştepte ca părinţii lui să-l ajute, tot aşa psalmistul are
dreptul să aştepte ajutorul lui Dumnezeu.
Mă încred în Tine[Se încrede în Tine-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 34,22; 37,40;
57,1.

3 Stăpâne, ai milă de mine, căci Te chem toată ziua!

4 Adu bucurie robului Tău, căci la Tine, Stăpâne, îmi ridic sufletul.
Adu bucurie[Înveseleşte-trad. Cornilescu]. Rugăciunea psalmistului este mai mult decât un strigăt
de ajutor; este o cerere de înveselire a inimii (vezi Psalm 16,11).

5 Fiindcă Tu, Stăpâne, eşti bun şi iertător, bogat în îndurare faţă de toţi cei ce Te
cheamă.
Bogat în îndurare[Plin de îndurare-trad. Cornilescu]. Compară cu Exod 34,6.7; Psalm 86,15.
Psalmistul îşi întemeiază cererea lui de ajutor pe atributele esenţiale ale caracterului lui Dumnezeu.

6 DOAMNE, auzi-mi rugăciunea, ascultă glasul cererii mele!

7 Te chem în ziua necazului meu, căci Tu îmi răspunzi.
Îmi răspunzi[M-asculţi-trad. Cornilescu]. Psalmistul e plin de încredere că Dumnezeu ascultă
rugăciunea şi îndurător răspunde la ea.

8 Stăpâne, nu este nimeni ca Tine între zei! Nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale!
Nu este nimeni ca Tine. Vezi Exod 15,11; cf. Isaia 40,18.25.
Între zei[Între dumnezei-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 89,6; 95,3.
Nu seamănă cu lucrările Tale. Vezi Deuteronom 3,24. Întrucât cât priveşte caracterul şi puterea
Sa Dumnezeu nu este de comparat cu dumnezeii mincinoşi, psalmistul consideră că Dumnezeu e
în stare să îl scape din necazul lui.

9 Toate neamurile, pe care Tu le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta,
Stăpâne, şi să-Ţi proslăvească Numele.
Toate neamurile. Vezi Psalm 22,27; 66,4; 72,11.17; 82,8; Isaia 66,18.23. Versetul exprimă mai
mult decât o simplă nădejde personală, el vorbeşte despre o recunoaştere a unei mişcări misionare
mondiale.
Să-ţi proslăvească Numele[Să dea slavă Numelui Tău-trad. Cornilescu]. Neamurile păgâne vor
părăsi pe dumnezeii lor mincinoşi şi se vor închina adevăratului Dumnezeu.

10 Tu eşti mare, eşti înfăptuitor de minuni; numai Tu eşti Dumnezeu!

~ 280 ~
 Minuni. Vezi Psalm 72,18; 77,13.14; cf. Psalm 83,18.
Numai Tu eşti Dumnezeu. Vezi Deuteronom 6,4; 32,39; cf. 2 Regi 19,15; Isaia 37,16; 1
Corinteni 8,4.

11 DOAMNE, învaţă-mă calea Ta, şi voi umbla în adevărul Tău! Dă-mi o inimă
neîmpărţită pentru a mă teme de Numele Tău!
Învaţă-mă. Vezi Psalm 25,4; 27,11; 119,33. Calea Domnului nu poate fi cunoscută folosind
intuiţia; omul trebuie să fie învăţat când stă la picioarele lui Dumnezeu şi învaţă lecţiile pe care
viaţa are să i le ofere.
În adevărul Tău. Numai când suntem învăţaţi de Dumnezeu, putem umbla în adevărul Lui (vezi
Psalm 26.3).
Dă-mi o inimă neîmpărţită pentru a mă teme[Fă-mi inima să se teamă-trad. Cornilescu;Uneşte-mi
inima să se teamă, KJV]. Compară cu Ieremia 32,39; Deuteronom 6,5; 10,12; Matei 6,21-23.
Psalmistul se roagă pentru unitate de scop. De fapt el se roagă: nimic să nu împiedice acel unic şi
suprem scop (vezi Psalm 57,7). Expresia anticipează cuvintele "din toată inima" a v. 12. O inimă
împărţită nu poate în nici un caz să aducă un serviciu acceptabil înaintea lui Dumnezeu (vezi la
Matei 6,24).

12 Te laud, Stăpâne, Dumnezeul meu, din toată inima mea, proslăvesc Numele Tău
pe vecie,
Te laud[Te voi lăuda-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 9,1; 145,1.2.
Inima mea. Vezi la v. 11.

13 căci mare este îndurarea Ta faţă de mine; Tu mi-ai scăpat sufletul din adânca
Locuinţă a Morţilor.
Îndurarea Ta[Bunătatea Ta-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 57,10; 103,11.
Scăpat[Izbăveşti-trad. Cornilescu;Izbăviţi, KJV]. Vezi Psalm 56,13; 116,8.
Sufletul. "Mă" (vezi la Psalm 16,10).
Locuinţă a Morţilor. [Iad, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11). Prin figura aceasta de stil
psalmistul exprimă groaza, tristeţea, stări din care l-a izbăvit Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,22).

14 Dumnezeule, nişte îngâmfaţi se ridică împotriva mea şi o ceată de asupritori

caută să mă omoare, oameni care nu ţin seama de Tine.
Îngâmfaţi. Compară cu Psalm 54,3; Psalm 119,51.69.85.122.
Nu ţin seama[Nu se gândesc-trad. Cornilescu]. Aceşti oameni răi nu au nici o consideraţie pentru
Dumnezeu şi nici un respect faţă de prezenţa Lui în viaţa lor (vezi Psalm 10,4).

15 Tu însă, Stăpâne, eşti un Dumnezeu milos şi binevoitor, încet la mânie, plin de

îndurare şi credincioşie!

Binevoitor[Îndurător-trad. Cornilescu]. Psalmistul apelează la Dumnezeu pe temeiul caracterului

plin de slavă a lui Dumnezeu (vezi la v. 5). Prin însuşi caracterul Său, Dumnezeu nu poate părăsi
un om în nevoie. Acest mesaj către Dumnezeu introduce rugăciunea călduroasă raportată în v. 16,
17.

16 Întoarce-Te spre mine şi ai milă de mine! Dă tăria Ta robului Tău şi mântuieşte-l

pe fiul slujitoarei Tale a(Sau: pe credinciosul Tău fiu.)!

~ 281 ~
 Întoarce-Te[Îndreaptă-Ţi privirile-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 85,3.4; cf. Psalm 25,16.
Tăria. Compară cu Psalm 71,16; 2 Corinteni 12,9.
Fiul slujitoarei Tale. Aluzia duioasă a poetului la mama sa (vezi Psalm 116,16; cf. 2 Timotei 1,5).
Poate că în versetul acesta există o sugestie cu privire la nădejdea psalmistului că Dumnezeu Îşi va
aduce aminte de rugăciunile unei mame evlavioase pentru fiul ei şi va răspunde la ele.

17 Înfăptuieşte un semn care să arate bunătatea Ta faţă de mine, ca astfel duşmanii

mei să vadă şi să fie făcuţi de ruşine pentru că Tu, DOAMNE, m-ai ajutat şi m-ai
mângâiat.

Un semn. Psalmistul se roagă pentru o dovadă că Dumnezeu Se ocupă de el pentru binele lui, aşa
încât până şi vrăjmaşii săi să recunoască faptul că Dumnezeu este de partea sa.
[Pentru mine-trad. Cornilescu;Spre bine, KJV]. Compară cu Neemia 5,19; 13,31; Ieremia 21,10;
24,6; 44,27.
Să fie făcuţi de ruşine[Să rămână de ruşine-trad. Cornilescu].Vezi Psalm 6,10; 119,78. Dacă
izbăvirea ar fi venit, ea ar fi dovedit că Dumnezeu era de partea psalmistului şi împotriva
vrăjmaşilor lui.
Mângâiat[Mângâi-trad. Cornilescu]. Psalmul se încheie într-o atmosferă liniştită de satisfacţie.

Comentarii Ellen G. White:

2�
ML 205
12�
PK 70
15�
PK 311

Capitolul 87
Al korahiţilor. Un psalm. Un cântec.

1 El i-a pus temelia în munţii cei sfinţi.

INTRODUCERE. - Unii comentatori au văzut în acest psalm o descriere a cetăţii Sion ca şi

capitală a împărăţiei universale a lui Dumnezeu, cetăţeni din toate naţiunile fiind născuţi din nou
ca cetăţeni ai ei. E nesigur dacă limbajul oarecum obscur al psalmului poate fi interpretat în felul
acesta (vezi la v. 4). Poemul are două strofe scurte, fiecare de câte trei versete, urmate de o
concluzie lirică care constă dintr-un singur verset.

~ 282 ~
 Cu privire la preambul vezi p. 617, 627.
Temelia[Temeliile-trad. Cornilescu]. Adică Sionul, pe care l-a întemeiat Dumnezeu şi unde El
"locuieşte" (vezi Isaia 14,32).
Munţii cei sfinţi. Ierusalimul e înconjurat de dealuri. Chiar în cetate se află înălţimile Sion şi
Moria (vezi la Psalm 48,2; cf. Psalm 133,3).

2 DOMNUL iubeşte porţile Sionului mai mult decât oricare altă locuinţă din Iacov.

Porţile Sionului. Porţile unei cetăţi reprezentau locul unde se încheiau diferite tranzacţii
comerciale, unde se ţineau judecăţile, unde se simţea pulsul activităţii oamenilor (vezi Psalm 9,14;
122,2; Isaia 29,21). La modul figurat, "porţile" reprezintă intrarea în cetate. Dumnezeu privea cu
mare plăcere mulţimile care se înghesuiau prin porţi pe drumul lor către Sion.
Locuinţă[Locaşurile-trad. Cornilescu]. Poate diferitele locuri unde locuiau evreii; sau, specific,
diferitele locuri unde se odihnise chivotul înainte de a fi fost adus la Ierusalim de către David.

3 Lucruri slăvite s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu! Sela

Cetate a lui Dumnezeu. Vezi Psalm 46,4; 48,1.

Sela. [Selah]. Vezi p. 629.

4 Voi aminti Rahabul a[Monstru mitic al mării, reprezentând haosul; nume poetic
pentru Egipt (vezi Is. 30:7)] şi Babilonul ca fiind printre cei ce Mă cunosc – chiar şi
Filistia şi Tirul, alături de Cuş – şi voi zice: „Acesta a fost născut acolo!”

Rahabul[Egiptul-trad. Cornilescu;Rahab, KJV]. O denumire poetică a Egiptului (vezi Isaia 30:7,

RSV). Unind pe "Rahab" [KJV] cu "Babilonul", contextul clarifică referirea la Egipt: cele două
naţiuni erau la fel de mândre şi de arogante în antagonismul lor faţă de Israel.
Filistia şi Tirul[Ţara Filistenilor,Tirul-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 83,7; cf. Psalm 68,31.
Acesta a fost născut acolo[În Sion s-au născut-trad. Cornilescu;Omul acesta s-a născut acolo,
KJV]. Unii comentatori susţin că "acolo" indică Sion; de aici, interpretarea care reprezintă Sionul
ca fiind capitala unui imperiu universal (vezi introducere la Psalm 87). Pare mai natural să se
aplice adverbul la locurile menţionate în contextul imediat precedent: Egipt, Babilonia, Filistia,
Tirul şi Etiopia. O atare aplicaţie se vede lămurit în următoarea parafrază la v. 4: "voi aminti
Egiptul şi Babilonia prietenilor mei; priviţi la Filistia, Tir şi chiar Etiopia. Cutare s-a născut acolo".
Psalmistul pare să accentueze că mai presus de patriotismul cel mai nobil al locuitorilor acestor
ţări este privilegiul de a fi originar din Sion. Întregul psalm pare a fi o mare elogiere a Cetăţii
sfinte ca loc de naştere.

5 Cât despre Sion se va zice: „Acesta şi acela au fost născuţi în el.” şi Însuşi Cel
Preaînalt îl va întări.

În El. Calitatea de cetăţean al Sionului e prezentată ca privilegiul suprem.

Îl va întări[Îl întăreşte-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 48,8.

6 DOMNUL va scrie în registrul popoarelor: „Acesta s-a născut acolo.” Sela

[Numără-trad. Cornilescu]. Un nou tablou frumos care scoate în evidenţă privilegiul îndrăgit de a
putea fi în stare să înregistreze Sionul ca loc de naştere.
Sela. [Selah, KJV].Vezi p. 629.

~ 283 ~
7 Cântăreţii şi cei ce joacă spun: „Toate izvoarele mele sunt în tine!”

Cei ce joacă. [Cei ce cântă la instrumente, KJV]. Ebr. cholelim, "dansatori". Cu privire la dans ca
element al serviciului de închinare, vezi Exod 15,20; vezi la 2 Samuel 6,14.

Comentarii Ellen G. White: 7Ed 307; PK 730

Capitolul 88
Un cântec. Un psalm al korahiţilor. Pentru dirijor. De cântat în
mahalat leannot a(Sensul expresiei ebraice este nesigur; probabil un
cântec de penitenţă şi lamentaţie). Un maschil b(Vezi Ps. 32) al
ezrahitului Heman.

1 DOAMNE, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.

~ 284 ~
 INTRODUCERE. - Psalmul 88 a fost numit cel mai jalnic şi deznădăjduit dintre psalmi. Psalmul
acesta, atribuit lui David (PK 341), a fost probabil compus într-un timp de extrem de dureroasă
suferinţă fizică şi sufletească. Nu există în el nici o singură rază de speranţă (cu excepţia adresării
pline de încredere: "Doamne, Dumnezeul mântuirii mele"). El este un neîntrerupt şi lung bocet de
întristare pură, care se încheie prin cuvântul expresia "cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi"
["în întuneric", KJV]. David suferă, se teme că vine moartea, se roagă pentru ajutor, dar nu dă nici
un semn că s-ar aştepta să primească vreun răspuns la rugăciunea sa. Cu toate acestea, stă lipit de
Dumnezeu neabătut şi continuă să se roage, printr-o credinţă simplă, că Dumnezeu va asculta(v. 1,
2,9,13).
Cu privire la preambul vezi p. 617, 629.
Mântuirii mele. Aceasta pare să fie unica rază de nădejde din întregul psalm. În ciuda tristeţii
copleşitoare a psalmului, David se încrede în Dumnezeu ca Mântuitor al său. Un copil al lui
Dumnezeu nu ar trebui niciodată să ajungă până acolo încât să cedeze din cauza disperării.

2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei
Morţilor.

De atâtea necazuri[De rele-trad. Cornilescu;De necazuri, KJV]. Vezi Iov 10,15; Psalm 123,4.
Tonul psalmului se aseamănă cu plângerile lui Iov în primele capitole ale cărţii cu acelaşi titlu.
Locuinţei Morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11). Psalmistul susţine
strâmtorarea sa ca fiind motivul pentru care ar trebui ca Dumnezeu să-l asculte. Bolnav de moarte,
Ezechia putea să se roage precum David (vezi PK 340, 341).

4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de

putere.

Groapă. Vezi la Psalm 28,1.

5 Sunt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în
mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna
Ta.

Printre morţi. Adică psalmistul era socotit ca şi mort.

Nu-Ţi mai aduci aminte. În tristeţea lui, psalmistul ajunge să creadă că Dumnezeu uită pe un om
când se culcă să doarmă somnul morţii.
Din mâna Ta[De mâna Ta-trad. Cornilescu]. Sau "de puterea Ta", mâna fiind simbolul puterii.

6 M-ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

7 Ţi-ai aşezat mânia peste mine; m-ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela
Mânia. David consideră suferinţa sa drept rezultat al mâniei lui Dumnezeu (vezi la Psalm 38,3).
Toate valurile Tale. Vezi la Psalm 42,7.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

8 Mi-ai îndepărtat cunoscuţii, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de
scăpare!
Mi-ai îndepărtat. Vezi v. 18; cf. Psalm 31,11; 38,11; 69,8; Iov 19,13-17.

~ 285 ~
 Urâciune[Scârbă-trad. Cornilescu;Urâciune, KJV]. Adică ceva de dispreţuit, de detestat şi prin
urmare de evitat ca necurat.
Fără de scăpare[Închis-trad. Cornilescu]. Poate ca necurat sau bănuit de a fi necurat (vezi
Levitic 13).

9 Ochiul mi s-a înceţoşat din pricina necazului. Strig către Tine, DOAMNE, în fiecare
zi; îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te
laude? Sela
Morţi. Ebr. repha'im (vezi la Iov 26,5). În ugaritică (vezi p. 618) rphwm înseamnă de asemenea
"morţi". Psalmistul pare să argumenteze astfel cu Dumnezeu: Pentru ce mă osândeşti la moarte
când puterea şi bunătatea Ta nu pot fi demonstrate în mormânt (vezi Iov 10,21.22)?
Sela. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

11 Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii c(Ebr.:

Abadon, sinonim aici cu Şeol) despre credincioşia Ta?
Îndurarea[Bunătatea-trad. Cornilescu]. Cei morţi nu pot să aprecieze atributele lui Dumnezeu.
Numai cei vii pot să-L laude pe Dumnezeu pentru iubirea lui (vezi Psalm 89,1).
Locul Nimicirii[Adânc-trad. Cornilescu;Nimicire, KJV]. Ebr. 'abaddon (vezi la Iov 26,6).

12 Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul

uitării?
Tărâmul uitării[Ţara uitării-trad. Cornilescu]. O ţară a uitării, unde morţii nu-şi mai aduc aminte
de nimic şi unde nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.

13 Eu însă, DOAMNE, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea
mea.
Îţi cer ajutorul. Psalmistul revine, ca să zicem aşa, la înţelegerea că nu e în mormânt, ci e încă
viu. Cu toate că e pe pragul mormântului, el va continua să se roage ca Dumnezeu să-i vină în
ajutor şi să-l scape.
Zori[Dimineaţa-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 5,3.

14 DOAMNE, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?

Sufletul. Sau "mă" (vezi la Psalm 16,10). Necunoscându-se vinovat de un păcat grav, el nu poate
înţelege pentru ce trebuie să sufere atât de mult.
Ţi-ai ascuns[Pentru ce îmi ascunzi?-trad. Cornilescu] Vezi la Psalm 13,1. Lui David i se pare că
Dumnezeu Şi-a abătut în mod intenţionat atenţia de la el, acum când e în necaz.

15 Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu
spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.

Din tinereţe. Expresia aceasta poate să dea de înţeles că psalmistul se îmbolnăvise de la vârstă
tânără şi că suferise mulţi ani. Sau poate să fie limbajul hiperbolic al unei emoţii adânci: suferinţa
lui este atât de intensă încât simte de parcă ar avea-o din tinereţe.

16 Mânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit.

17 Toată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată.

~ 286 ~
 Ca nişte ape. Psalmistul este ca un om gata să se înece (vezi Psalm 42,7).

18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cunoscuţii mei,

mă aflu în întuneric. d(Sau: mei; / doar întunericul mi-a mai rămas; sau: nu mai
cunosc decât întunericul.)

Apropiaţii mei,prietenii mei[Prieteni şi tovarăşi-trad. Cornilescu]. Compară cu v. 8. Psalmistul

repetă plângerea lui ca o ultimă observaţie zguduitoare în cântarea sa. Îl părăsiseră chiar şi cei de
la care era îndreptăţit să aştepte ajutor şi compasiune în starea în care se afla (vezi Iov 19, 13-21).
E bine de a observat că, în ciuda lipsei de nădejde a psalmului, David mărturiseşte pe Dumnezeu
ca Mântuitor al lui (v. 1), recunoaşte bunătatea, credincioşia, puterea şi dreptatea Lui (v. 10-12) şi
continuă să se roage (v. 13). Putem fi siguri că deşi psalmul se încheie într-o atmosferă sumbră,
lumina a răsărit şi totul a fost bine (vezi Iov 5,18; 13,15). Psalmul este un exemplu excepţional de
credinţă desăvârşită: cu toate că David nu vede nici o scăpare, rămâne tare în Dumnezeu.
Cunoscuţii mei[Cei de aproape-trad. Cornilescu;Cunoscuţii mei, KJV]. În paralelismul poetic al
v. 18 aceste cuvinte stau ca un corespondent al expresiei "prieteni şi tovarăşi". Cu un "cunoscut",
probabil, ar avea legături mai puţin apropiate decât cu un "prieten şi tovarăş". Totuşi, David
deplânge pierderea prieteniei chiar şi din partea acelora care nu îi erau atât de apropiaţi.

Comentarii Ellen G. White: 2.3PK 341

Capitolul 89
Un maschil a(Vezi Ps. 32) al ezrahitului Etan

1 Voi cânta mereu îndurările DOMNULUI, din generaţie în generaţie voi face
cunoscută credincioşia Ta cu gura mea.
INTRODUCERE. - Psalmul 89 a fost numit Psalmul legământului. El reaminteşte făgăduinţa că
tronul lui David urma să fie întărit pentru veşnicie şi apoi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul
că Dumnezeu aparent anulase legământul. Psalmul se împarte în chip natural în două părţi

~ 287 ~
contrastante, schimbarea bruscă între v. 1-37 şi v. 38-52 fiind marcată prin cuvintele "şi totuşi"
["dar" KJV]. În cuprinsul celor două subîmpărţiri mai mari apar următoarele idei: nota dominantă
de laudă (v. 1-4),laudă la adresa lui Dumnezeu pentru măreţia Sa şi pentru făgăduinţele Sale(v.15-
37), plângerea datorată aparentei nerealizări a făgăduinţelor lui Dumnezeu (v. 38-45), rugăminte
pentru împlinirea făgăduinţelor şi reîntoarcerea sub protecţia lui Dumnezeu (v. 46-51), doxologie
şi dublu amin (v. 54).
Unitatea acestui psalm se vede din repetata apariţie a cuvintelor "credincioşie", "bunătate",
"îndurările" (v. 1.2.5.8.14.24.28.33.49) şi a cuvântului "legământ" (v. 3.28.34.39).
Cu privire la preambul vezi p. 617.628.
Îndurările. Ebr. chasadim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veşnice şi în ceruri Ţi-ai întărit credincioşia!”
Temelii. [Va fi zidită, KJV]. Psalmistul se arată sigur că, în ciuda aparenţelor prezente,
făgăduinţa făcută lui David va fi împlinită în cele din urmă. Asemenea unui palat bine construit, el
va sta veşnic.

3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu şi i-am jurat robului Meu David, zicând:
4 «Îţi voi întări sămânţa b(Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se
poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a
unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să
exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu
urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic) pe vecie şi voi
statornici tronul tău de-a lungul generaţiilor!»” Sela
Sămânţa. Vezi 2 Samuel 7,12.13; cf. 1 Regi 2,4; Luca 1,32.33. Strămoşii literali ai lui David au
dat greş, dar făgăduinţele măreţe date lui David şi casei lui îşi găsesc împlinirea finală în Hristos
(vezi PP 754, 755; vezi de asemenea vol. IV, pag. 30-36).
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

5 Cerurile laudă minunile Tale, DOAMNE, precum şi credincioşia Ta în adunarea

sfinţilor.
Cerurile. Aici, prin imagine, o indicare a locuitorilor cerului.
Minunile. Vezi Psalm 88,10.12.

6 Căci, în ceruri, cine se poate asemăna cu DOMNUL? Este cineva ca DOMNUL

printre fiinţele cereşti c(Lit.: printre fiii lui Dumnezeu; vezi nota de la 29:1)?
Căci... cine? Întrebările retorice ale acestui verset exprimă cu putere ideea că Dumnezeu, Autorul
legământului, este mai presus de toţi ceilalţi.
Fiinţele cereşti[Fiii lui Dumnezeu-trad. Cornilescu;Fii ai Celui tare, KJV]. Posibil îngerii, aşa
cum e arătat de succesiunea paralelismelor şi prin semnificaţia generală a pasajului (vezi la Psalm
29,1 cf. Psalm 103,20).

7 Dumnezeu este înfricoşător în marea adunare a sfinţilor şi înspăimântător pentru

cei din preajma Lui.
Adunare a sfinţilor. Sau "sfatul celor sfinţi", adică îngerii. Aceasta continuă paralele începute în
v. 5.

8 DOAMNE, Dumnezeu al Oştirilor d(Ebr.: YHWH Elohim Ţevaot), cine este ca

Tine? DOAMNE, Tu eşti puternic, şi credincioşia Ta Te înconjoară!

~ 288 ~
9 Tu stăpâneşti semeţia mării; când i se ridică valurile, Tu i le linişteşti.
Semeţia mării[Mândria mării-trad. Cornilescu]. Deosebit de impresionantă e puterea pe care
Dumnezeu o deţine asupra valurilor mării (vezi Iov 38,8-11; Psalm 65,7; 107,23-30; Matei 8:26,
27). La fel de impresionantă ar trebui să fie puterea Lui asupra valurilor necazului şi suferinţei care
trec peste capetele noastre şi pe care El le linişteşte, astfel încât nici o undă de necaz nu tulbură
pacea sufletului nostru.

10 Tu ai zdrobit Rahabul e[Monstru mitic al mării, reprezentând haosul; nume

poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7)] ca pe un stârv; cu braţul Tău puternic i-ai
împrăştiat pe duşmanii Tăi.
Rahabul[Egiptul-trad. Cornilescu;Rahab, KJV]. Rahab este folosit aici ca simbol al Egiptului
(vezi la Psalm 87,4).
Împrăştiat. Vezi Exod 14,27-31; 15,6; cf. Numeri 10,35.

11 Cerurile sunt ale Tale, aşa cum tot al Tău este şi pământul; Tu ai întemeiat lumea
cu tot ce cuprinde ea!
Sunt ale Tale. Compară cu Psalm 8,3; 24,1.2; 33,6.9; 115,16. Dumnezeu este Creator şi ca atare
Stăpân.

12 Tu ai creat nordul şi sudul. Taborul şi Hermonul strigă de bucurie la auzirea

Numelui Tău.
Taborul. Un munte cu o înălţime de aprox. 561 m, la 19 km vest de punctul unde Iordanul
părăseşte lacul Galileii (vezi la Judecători 4,6).
Hermonul. Un munte în nordul Palestinei, cu o înălţime ajungând la 2815 m.

13 Braţul Tău este tare, mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău; îndurarea şi credincioşia merg
înaintea Ta.
Temelia. [locuinţa, KJV]. Tronul lui Dumnezeu este aşezat pe principiile neprihănirii şi ale
dreptăţii (vezi Isaia 16,5; cf. Psalm 97,2).
Îndurarea şi credincioşia[Bunătatea şi credincioşia-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 85,10; cf.
Psalm 25,10; 26,3.
Merg înaintea[Sunt înaintea-trad. Cornilescu;Vor merge înainte, KJV]. Sau, "vor precede".
Oriunde merge Dumnezeu, îndurarea şi adevărul Îl însoţesc.
Se spune că după asasinarea lui Abraham Lincoln, când un cuvânt nepotrivit ar fi putut provoca
un masacru, James Garfield a strigat adresându-se gloatei înfierbântate: "Concetăţeni: Dreptatea şi
judecata sunt temelia tronului Lui".

15 Ferice de poporul care pricepe sunetul trâmbiţei şi care umblă în lumina feţei
Tale,

Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

Feţei. Ferice de aceia care se încălzesc la lumina zâmbetului lui Dumnezeu (vezi Numeri 6:25.
26).

16 care se bucură din pricina Numelui Tău în fiecare zi şi se laudă cu dreptatea Ta,

~ 289 ~
17 căci slava puterii lui eşti Tu şi prin bunăvoinţa Ta ne înalţi puterea f(Lit.: cornul,
cornul simbolizând puterea; şi în v. 24).

Slava[Fala-trad. Cornilescu]. Puterea lor îşi trage frumuseţea din Dumnezeu.

Puterea. [Cornul, KJV]. Cornul, un simbol al puterii (vezi la Psalm 18,2; cf. 1 Samuel 2,1;
Psalm 92,10; Psalm 112,9).

18 DOMNUL este scutul nostru! Sfântul lui Israel este împăratul nostru!

Scutul. [Apărarea, KJV]. Ebr. magen, tradus de obicei "scut". Poate să însemne şi "mijlocire", aşa
cum indică ugaritica (vezi p. 618). Prima jumătate a versetului poate fi tradusă: "Pentru Domnul
este implorarea noastră".

19 Atunci ai vorbit printr-o vedenie şi le-ai spus credincioşilor Tăi: „I-am dat ajutor
unui viteaz, am ales un tânăr din popor.

Atunci. Evident referindu-se la evenimentele raportate în 2 Samuel 7:8-17.

Printr-o vedenie. Vezi 2 Samuel 7, 4-8.
Credincioşilor Tăi[Prea iubitului Tău-trad. Cornilescu;Sfântului Tău, KJV]. Probabil Natan,
căruia i s-a dat vedenia (vezi 2 Samuel 7, 4.17).
Spus. De aici până la finele v. 37, psalmistul raportează mesajul vedeniei, nu cuvânt cu cuvânt, ci
cu aparenţă retorică.
Am dat ajutor. Dumnezeu a dat lui David competenţă pentru misiunile încredinţate. "Poruncile
sunt şi împuternicirile" lui Dumnezeu (vezi COL 333).
Din popor. Vezi 1 Samuel 16,1-13. Dumnezeu l-a ales pe David din mijlocul poporului de rând,
nu din mijlocul prinţilor. Cu atât mai evident a fost faptul că puterea lui venea de la Dumnezeu
(vezi 2 Samuel 7,8; Psalm 78,70-72).

20 L-am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.

L-am găsit pe…David. Vezi Fapte 13,22.

21 Mâna Mea îl va sprijini; da, braţul Meu îl va întări.

Îl va întări. Dumnezeu a fost continuu ajutorul şi ocrotirea lui David (vezi 1 Samuel 18,12.14;
2 Samuel 5,10; 7,9).
22 Duşmanul nu-i va pretinde tribut şi nelegiuitul nu-l va înjosi.

Nu-i va pretinde tribut[Nu-l va prinde-trad. Cornilescu]. Sau, "înşela", "amăgi".

23 Îi voi zdrobi pe duşmanii lui dinaintea lui şi-i voi lovi pe cei ce-l urăsc.

24 Credincioşia şi îndurarea Mea îl vor însoţi; puterea îi va fi înălţată prin Numele

Meu.

25 Voi da în mâna lui marea şi în dreapta lui râurile.

Marea. Vezi Psalm 72,8; 80,11.

~ 290 ~
 Râurile. Făgăduinţa lui Dumnezeu făcută lui Avraam este cuprinsă în cuvintele versetului
acestuia (vezi Genesa 15,18; vezi la Exod 23,31).

26 El Mă va numi: «Tatăl meu, Dumnezeul meu, Stânca mântuirii mele!»

Tatăl meu. Legătura dintre David şi Dumnezeu e exprimată duios în versetul acesta. David Îi
atribuie lui Dumnezeu nume care arată apropiere şi încredere; el e cu totul dependent de
Dumnezeu, Tatăl său şi Mântuitorul Său (vezi 2 Samuel 7,14; 22,2.3.47; cf. Deuteronom 32,15).

27 Eu îl voi face întâi născut, cel mai înălţat dintre regii pământului.

Întâi născut. Aşa cum David îl numeşte pe Dumnezeu Tată, tot aşa Dumnezeu îl consideră pe
David întâiul Său născut. David a fost primul dintr-un şir de urmaşi regali care urma să ajungă
până la Mesia (vezi Exod 4,22; Ieremia 31,9).
Mai înălţat. Vezi Numeri 24,7.

28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie, iar legământul Meu cu el va rămâne.

Legământul Meu. Vezi Isaia 55,3; cf. Psalm 89,33-37. Descendenţii literali ai lui David au rupt
legământul, dar făgăduinţele vor fi împlinite în Hristos (vezi 2 Samuel 7,14-16; 23,5).

29 Îi voi întări sămânţa g(Vezi nota de la 89:4) pe veci şi voi întări tronul lui cât vor
dăinui cerurile.

Cât vor dănui cerurile[Ca zilele cerurilor-trad. Cornilescu;Va dura veşnic, KJV]. Vezi 2
Samuel 7,12.16. Dacă urmaşii lui David ar fi rămas credincioşi lui Dumnezeu, făgăduinţa aceasta
ar fi avut împlinirea ei literală. Profeţia aceasta îşi va avea acum împlinirea în Hristos, Sămânţa lui
David, şi în Israelul spiritual.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea şi nu vor trăi după judecăţile Mele,

Părăsi Legea Mea. Fiul lui David, Solomon, a început să se depărteze de Legea lui Dumnezeu
(vezi 1 Regi 11,1-8). Mulţi dintre regii care l-au urmat "au făcut ce este rău înaintea Domnului".

31 dacă vor călca rânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele,

32 atunci le voi pedepsi păcatul cu toiagul şi vinovăţiile cu lovituri.

Pedepsi. O atare pedepsire este o parte necesară în disciplinarea copiilor Săi de către Tatăl (vezi
Evrei 12, 6-11). Pedepsele lui Dumnezeu în viaţa aceasta sunt salutare, conduse cu scopul de a
aduce pe calea cea bună pe cel rătăcit.

33 Îndurarea Mea însă nu se va îndepărta de la el, iar credincioşia Mea nu-i va înşela
aşteptările.
Nu-i va înşela aşteptările[De minciună-trad. Cornilescu].Dumnezeu nu poate fi nesincer cu El
Însuşi. Credincioşia Lui era garantată în legământul Său. Mesia S-a născut din casa lui David, în
cetatea lui David, prin El făgăduinţa dată lui David găsindu-şi împlinirea ei completă (vezi
2 Samuel 7,15.16; 1 Regi 11,12.13.34-39; 15,4.5).

34 Nu-Mi voi încălca legământul şi nu voi schimba ce Mi-a ieşit de pe buze.

~ 291 ~
 Schimba.Dumnezeu nu Îşi poate schimba caracterul(vezi Iacov 1,17;Maleahi 3,6;cf. Psalm 111:5,
9).

35 Odată ce am jurat pe sfinţenia Mea, nu-l voi minţi pe David!

Pe sfinţenia Mea. Dumnezeu a pus în legământ ca garanţie propria Sa natură sfântă. Dacă
Dumnezeu ar fi dat greş în cele ce-L priveau, s-ar fi dovedit prin aceasta că El nu este un
Dumnezeu sfânt.
Nu-l voi minţi[Să mint Eu oare?-trad. Cornilescu;Nu voi minţi, KJV]. Credincioşia lui Dumnezeu
faţă de David nu este decât un exemplu sublim al statornicei Lui credincioşii în purtarea Sa cu
copiii Săi (vezi v. 3.4).

36 Veşnică-i va fi sămânţa h(Vezi nota de la 89:4; sau: Urmaşul lui va dăinui

veşnic), iar tronul lui va ţine cât va fi soarele înaintea Mea;
Veşnică-i va fi[Va dăinui în veci-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 29.
Cât va fi soarele[Ca soarele-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 72,5.17.

37 va fi întărit pe veci precum luna, martorul cel credincios de pe cer.” Sela

Precum luna. Vezi Psalm 72,5.
Martorul cel credincios. Aici probabil luna, aşa cum e indicat de paralelismul expresiilor. Aşa
cum mişcarea lunii este stabilă, regulată şi durabilă, tot aşa făgăduinţele lui Dumnezeu faţă de
David nu pot da greş.
Cu versetul acesta psalmistul încheie lauda adusă atributelor lui Dumnezeu, de care depinde
împlinirea făgăduinţei.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

38 Dar Tu l-ai respins, l-ai îndepărtat, te-ai mâniat pe unsul Tău.

Dar[Şi totuşi-trad. Cornilescu;Dar, KJV]. În punctul acesta al psalmului are loc o schimbare
bruscă de la laudă şi bucurie la plângere şi bocet. În ciuda siguranţei făgăduinţelor lui Dumnezeu
şi a garanţiei credincioşiei Sale, pare că legământul a fost călcat şi că asupra lui Israel şi asupra
unsului Domnului nu a venit bine, ci numai rău. Cum s-a întâmplat aşa, întreabă psalmistul? Care
vor fi consecinţele? Credincioşia lui Dumnezeu nu are putere? Versetele 38-45 sunt o serie de
mustrări prieteneşti (vezi la Psalm 44.9-12). Psalmistul prezintă faptele aparente, dar prin credinţă
biruieşte aparenţa.
Tu. Pronumele în ebraică este emfatic, ca şi cum psalmistul ar spune: Tu, Dumnezeul care ai
garantat credincioşie în legătura legământului, eşti acelaşi Dumnezeu care a denaturat făgăduinţa
Sa şi a lepădat pe unsul Său.
39 Ai nesocotit legământul cu robul Tău, i-ai pângărit coroana în ţărână,
40 i-ai dărâmat toate zidurile, i-ai prefăcut fortificaţiile în ruine,
Toate zidurile. Toate zidurile şi fortificaţiile împăratului fuseseră distruse (vezi Psalm 80,12;
2 Cronici 11,5-10; cf. Isaia 5,5.6).

41 l-au jefuit toţi trecătorii şi a ajuns de batjocura vecinilor.

L-au jefuit[Îl jefuiesc-trad. Cornilescu]. Compară cu 2 Regi 24.2.
Batjocura. Compară cu Neemia 1,3; 2,17; vezi Psalm 79,4.

42 Ai înălţat dreapta duşmanilor lui şi i-ai înveselit pe toţi potrivnicii lui.

Înveselit. Fiecare înfrângere a lui Israel a făcut pe vrăjmaş să se bucure.

~ 292 ~
43 De asemenea, ai făcut ca tăişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă.
Tăişul sabiei lui să dea înapoi. Adică tăişul săbiei a fost îndepărtat, astfel încât atunci când sabia
s-a repezit să lovească, n-a străpuns ţinta propusă. Israel nu izbutise în luptă.

44 I-ai pus capăt strălucirii, iar tronul i l-ai azvârlit la pământ.

45 I-ai scurtat zilele tinereţii sale şi l-ai acoperit cu ruşine. Sela
Ai scurtat. Forţa lui tinerească fusese scurtată. Perioada de prosperitate a împăratului fusese
redusă.
Cu ruşine. Neamul împărătesc ajunsese de ocară. Atât înfăţişarea împăratului cât şi împrejurările
par să indice mânia lui Dumnezeu.
Sela. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

46 DOAMNE, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna? Până când va mai arde
mânia Ta ca un foc?
Doamne, până când.Mustrarea psalmistului face loc implorării. El Îl roagă pe Dumnezeu să
înceteze necazul. Trecerea aceasta este cheia care ne ajută să înţelegem mustrarea psalmistului.
Aici spiritul omenesc slab, dându-şi seama de starea rea a lucrurilor, apelează la Dumnezeu ca să
îndrepte lucrurile. Implorarea constă din două strofe a câte 3 versuri fiecare. Versetele 46-48
dezbat scurtimea vieţii omului; v. 49-51, ocara care vine asupra lui Dumnezeu când duşmanii Lui
câştigă biruinţa.

47 Adu-Ţi aminte cât de scurtă este viaţa mea şi pentru ce deşertăciune i-ai creat pe
toţi oamenii!
Viaţa mea. [Timpul meu, KJV]. Ebr. cheled, "durata vieţii". Psalmistul se roagă ca dacă
Dumnezeu va interveni vreodată, să intervină repede, deoarece psalmistul va muri curând.
Deşertăciune[Nimic-trad. Cornilescu;În zadar, KJV]. Compară cu Iov 7,6; 14,1; Psalm 39,5.11.

48 Este oare vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea sau care să-şi scape
sufletul din gheara Locuinţei Morţilor? Sela

49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început, pe care, în credincioşia Ta, i-ai
promis-o prin jurământ lui David?

Îndurările Tale de la început[Îndurările Tale dintâi-trad. Cornilescu;Bunătatea Ta de mai demult,

KJV]. Adică multiplele dovezi ale împlinirii făgăduinţei în vremurile de demult.
I-ai promis-o[Ai jurat-trad. Cornilescu]. Vezi v. 3.35; cf. Psalm 132,11.

50 Stăpâne, adu-Ţi aminte de batjocura îndurată de robul Tău, pe care o port în

piept din partea multor popoare,

[În sine]. Psalmistul pare să poarte în inima sa ocările întregului Israel. Ca şi Moise (vezi Numeri
11,11-15), psalmistul simţea că poverile întregului popor apăsau asupra lui şi că el nu mai era în
stare să poarte povara.

~ 293 ~
51 batjocura cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, DOAMNE, cu care au ocărât până şi
paşii unsului Tău!

52 Binecuvântat să fie DOMNUL în veci! Amin! Amin!

Binecuvântat. Doxologia şi dublul amin (care nu părţi esenţiale ale psalmului însuşi) marchează
sfârşitul Cărţii a treia a Psaltirii (vezi p. 626; vezi la Psalm 41,13; 72,18; 106,48; 150). Totuşi,
există un moment unic şi potrivit soliei acestui verset din acest punct: în ciuda tuturor lucrurilor
"binecuvântat să fie Domnul"!

Comentarii Ellen G. White:

3-29PP 755
5-7�
SL 56
7�
�
CG 538; ML 281; MYP 265; PK 236; 5T 268, 320
13-18�
PP 33
14�
PP 34; 2T 448
14.15�
5T 190
15�
Ev 121; TM 111; 8T 145
19�
MYP 59; 1T 698; 2T 321; 5T 312; 9T 280
31-33�
PP 738
33�
8T 276
34�
FE 450; PK 165, 187; 8T 10, 39
37�
GC 262
Capitolul 90

Cartea a patra
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu

1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.

INTRODUCERE - Psalmul 90 a fost descris ca o melodie a puterii şi planurilor lui Dumnezeu,

cu nuanţe de condamnare a slăbiciunii şi vremelniciei omului. Probabil că este cel mai măreţ poem
ce s-a scris vreodată cu privire la deşertăciunea vieţii omului, în lumina credinţei vii a poetului în
făgăduinţele lui Dumnezeu. Isaac Taylor numea Psalmul 90 "cea mai remarcabilă dintre
compoziţiile omeneşti, cea mai profundă în sentimente, cea mai înaltă în concepţii teologice, cea

~ 294 ~
mai măreaţă prin imaginile ei artistice". Naţiuni şi oameni se pot schimba, pot îmbătrâni şi pot
pieri, dar Dumnezeu rămâne neschimbat, veşnic în maiestatea Sa. "Satisfacţia, bucuria, succesul în
acţiuni trebuie să vină toate din relaţia corectă a omului, în slăbiciunea lui, cu Domnul cel
veşnic"(G. Campbell Morgan).
Robusteţe stilului, "marca antichităţii elevate", vastitatea temei, frecventa identificare cu limbajul
Deuteronomului - toate aceste elemente vin să susţină ideea că Moise a fost autorul Psalmului 90.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 628.
Stăpâne[Doamne-trad. Cornilescu]. Ebr. 'Adonai (vezi vol.1, p. 173).
Adăpostul nostru[Locul nostru de adăpost-trad. Cornilescu]. Ebr. ma'on( vezi Deuteronom 26,15;
Psalm 26,8; 68,5; 91,9).

2 Înainte ca să se fi născut munţii, înainte ca să fi plăsmuit pământul şi lumea, din

veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

Munţii. Compară cu Proverbe 8,25.26.

Din veşnicie până în vecie[Din veşnicie în veşnicie-trad. Cornilescu]. Dumnezeu e din veşnicia
trecută în veşnicia viitoare (vezi Psalm 93,2; Proverbe 8,23; Mica 5,2; Habacuc 1,12). El este "Cel
îmbătrânit de zile" (Daniel 7,9). N-ar putea să existe o afirmare mai remarcabilă a veşniciei lui
Dumnezeu. Omul care recunoaşte veşnicia lui Dumnezeu şi care priveşte propria sa viaţă ca fiind
legată de Cel Veşnic are un imbold puternic să ducă o viaţă demnă şi respectabilă.

3 Tu întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!”

Oameni. Ebr. 'enosh, "om în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4).

Ţărână. [Nimicire, KJV]. Ebr. dakka', "zdrobit", tradus "înfrânt" în Psalm 34,18; Isaia 57,15; aici
probabil că înseamnă materie zdrobită, precum ţărâna.
Întoarceţi-vă. Aparent o referire la moarte. Nu există vreun alt gând mai serios decât acela că toţi,
indiferent de clasă, naţionalitate, bogăţie sau alt semn de deosebire, trebuie să moară.

4 Da, 1000 de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii
a(Vezi nota de la 63:6).

O mie de ani. Trecerea timpului nu înseamnă nimic pentru veşnicul Dumnezeu. Chiar şi viaţa lui
Metusalah (vei Genesa 5,27) ar fi, în comparaţie cu veşnicia lui Dumnezeu, doar ca o singură zi;
da, ca ziua de ieri, care, când a trecut, pare tot mai scurtă în amintirea noastră (vezi 2 Petru 3,8).
O strajă. Ideea din prima parte e amplificată: 1000 de ani pentru Dumnezeu nu sunt mai mult ca o
singură noapte. Notează succesiunea rapidă a imaginilor în v. 4-6.
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.

Ca iarba. Vezi Psalm 37,2; 72,16; 103,15; Isaia 40,7; Iacov 1,10.11.

6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

7 Suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.

Mistuiţi. Trecând de ideile generale ale veşniciei lui Dumnezeu şi ale vieţii trecătoare a omului,
psalmistul continuă prin prezentarea slăbiciunilor şi păcatelor personale şi ale poporului său ca
motiv al mâniei lui Dumnezeu.

~ 295 ~
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei
Tale.

Păcatele... ascunse. Păcatele inimii, pe care am încercat să le ascundem de ochii oamenilor; sau
poate păcatul pe care l-am uitat.

9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede,
ca un geamăt.

Geamăt[Sunet-trad. Cornilescu;Povestire, KJV]. Ebr. hegeh, "şoptire", "jelire". Viaţa trece cu

repeziciunea unui suspin; gândul de abia a apărut că a şi trecut. Cât de fragilă este viaţa!

10 Deşi anii noştri ajung la 70, iar dacă avem putere – chiar până la 80, cei mai mulţi
dintre ei sunt b(Sau: slava lor este) numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi
zburăm.

Anii. [Zilele anilor noştri, KJV]. Compară cu expresia din Genesa 25,7; 47,9. Psalmistul pare să
definească durata obişnuită a vieţii. Au fost fără îndoială multe excepţii de la regula generală.
Dacă avem putere[Cei mai tari-trad. Cornilescu;Datorită tăriei, KJV]. Care au o vigoare
excepţională.
Necaz[Trudă-trad. Cornilescu]. Ebr. 'amal, "muncă grea şi obositoare" (vezi Iov 5,7).
Trudă[Durere-trad. Cornilescu;Întristare, KJV]. Ebr. 'awen, "necaz", "plictiseală", "păcat",
"fărădelege", "înşelăciune" (vezi Proverbe 22, 8; Isaia 41,29). O viaţă mai lungă nu înseamnă
neapărat o viaţă fericită (vezi Eclesiastul 12,1).
Noi zburăm. Chiar dacă viaţa este prelungită până la vârsta de 80 de ani, ea nu pare decât un timp
scurt, iar noi zburăm ca un vis (vezi Iov 20,8). Cuvintele vin de la un om care stă chiar pe pragul
morţii şi care priveşte înapoi la anii pribegiei lui.

11 Cine ia seama însă la tăria mâniei Tale şi la teama pe care o insuflă furia Ta?
c(Sau: Căci furia Ta este pe măsura fricii insuflate de Tine; Sensul ebraic al
propoziţiei este nesigur)

Cine ia seama?[Cine cunoaşte, KJV].

"Cândva în anii viitori,
Sau poate în cer nemuritori,
Vom înţelege cu folos
A lacrimilor noastre rost."
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

Să avem parte de o inimă înţeleaptă[Să căpătăm o inimă înţeleaptă-trad. Cornilescu]. Numai

Dumnezeu vede sfârşitul de la început, iar noi ar trebui să ne rugăm pentru înţelepciune ca să
lucrăm, ca şi cum am vedea sfârşitul. Avem nevoie să medităm asupra scurtimii vieţii pentru a fi
înţelepţi în folosirea timpului pe care ni-l dă Dumnezeu.

13 Întoarce-Te, DOAMNE! Cât vei mai zăbovi? Ai milă de slujitorii Tăi!

Cât[Până când?-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 6,3.4; 13,1.

~ 296 ~
 Ai milă. [Căieşte-Te, KJV]. Psalmistul foloseşte felul de vorbire al oamenilor. Dumnezeu nu Se
căieşte aşa cum se căiesc oamenii; dar se pare că Dumnezeu Se căieşte prin retragerea judecăţilor
Sale, arătând milă acolo unde ar fi de aşteptat doar pedeapsă (vezi la Numeri 23,19).

14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom
veseli în toate zilele noastre.

Dimineaţa. [Devreme, KJV]. Literal, "dimineaţa". Psalmistul se roagă ca după o noapte de

întristare şi suferinţă, Dumnezeu să dea o dimineaţă de bucurie şi pace (vezi Psalm 143,8).

15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi
am văzut nenorocirea!

16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!

Lucrarea Ta. Adică faptele de îndurare ale lui Dumnezeu, intervenţiile Sale, providenţa Lui.

17 Fie peste noi frumuseţea d(Sau: splendoarea) Stăpânului, Dumnezeul nostru.

Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea
mâinilor noastre!

Frumuseţea[Bunăvoinţa-trad. Cornilescu;Frumuseţea, KJV]. Ebr. no'am, "bunătatea" (vezi Psalm

27,4). Când vedem frumuseţea caracterului lui Dumnezeu, "suntem transformaţi prin harul Său"
(vezi Ed 80; MB 95) şi "bunăvoinţa [frumuseţea, KJV] Domnului Dumnezeului nostru" este "peste
noi".
Lucrarea mâinilor noastre. Sarcinile obişnuite ale vieţii de fiecare zi, precum şi îndatoririle
speciale şi profesionale ale existenţei noastre. Repetarea rugăciunii subliniază în plus dorinţa
psalmistului ca Dumnezeu să-i ajute să-şi îndeplinească lucrarea în aşa fel încât ei să fie
binecuvântaţi de El.

Comentarii Ellen G. White:

2�
GC 479; MM 92
2-6.12.14-17�
8T 270
17�
CT 431; Ed 80, 303; GC 645; MB 95; ML 270

Capitolul 91

1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt se odihneşte la umbra Celui

Atotputernic a(Ebr.: Şadai).

INTRODUCERE. - Psalmul 91 are o solie de mângâiere pentru toţi cei care trec prin perioade de
necaz, îndeosebi pentru "poporul lui Dumnezeu care ţine poruncile" (vezi 8T 120) şi pentru aceia
care vor trece prin "timpul strâmtorării" şi prin primejdiile timpurilor din urmă (vezi Ed 181;
PP 110; PK 538; GC 630; 8T 120, 121). Psalmul are ca temă siguranţa pe care cel care îşi pune

~ 297 ~
încrederea în Dumnezeu. Schimbarea de pronume din v. 1-13 e probabil datorată folosirii liturgice
a psalmului, diferitele lui părţi fiind cântate la serviciul de închinare de către voci solo sau de voci
care răspundeau una alteia. Psalmul poate fi comparat cu descrierea pe care o face Elifaz vieţii
omului bun (vezi Iov 5,17-26), pe care însă o depăşeşte cu mult (vezi Proverbe 3,21-26).
Locuieşte[Stă-trad. Cornilescu;Locuieşte, KJV]. Ideea este aceea de odihnă liniştită, ca într-o
locuinţă.
Adăpostul[Ocrotirea-trad. Cornilescu;Locul tainic, KJV]. Când suntem "primiţi în intimitatea şi
comuniunea cea mai strânsă cu Dumnezeu" (MB 188), se poate spune că locuim "în locul tainic al
Celui Prea Înalt".
Preaînalt. Ebr. 'Elyon. Vezi vol. I, p. 170-173 cu privire la acest nume dat lui Dumnezeu, precum
şi la celelalte 3 nume folosite în v. 1.2: "Atotputernic" (Shaddai), "Domnul" (Yahweh),
"Dumnezeu" ('Elohim).
La umbra. Vezi la Psalm 17,8. Versetele 1 şi 4 vor aduce o mângâiere deosebită acelora care iau
seama la avertizarea lui Dumnezeu, în "ziua Domnului" (vezi PP 167).

2 De aceea, Îi zic b(Sau: Îi zice) DOMNULUI: „Refugiul meu, Fortăreaţa mea,

Dumnezeul meu în Care mă încred!”

Zic[Zice-trad. Cornilescu;Eu voi zice, KJV]. "Eu". Psalmistul face din simţământul acesta
expresia personală, specială a satisfacerii acestei nevoi.
Refugiul meu[Locul meu de scăpare-trad. Cornilescu;Refugiul, KJV]. Vezi Psalm 18,2; 144,2.
Mă încred. Vezi Psalm 31,6; 55,23. "În Dumnezeu ne încredem" este motoul care se află pe
bancnotele şi monedele Statelor Unite ale Americii.

3 El te va scăpa de laţul păsărarului şi de ciuma cea pustiitoare.

Te va scăpa[Te scapă-trad. Cornilescu;Cu siguranţă te va scăpa, KJV]. În ebraică, subliniat.

Laţul. Vezi Psalm 124,7. Satana pune multe laţuri pentru copiii lui Dumnezeu.
Ciuma cea pustiitoare[Ciumă şi pustiirile ei-trad. Cornilescu;Ciuma rău mirositoare, KJV].
Literal, "plaga nimicirilor". În timp de necaz "poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferinţă.
Totuşi, chiar dacă sunt persecutaţi şi necăjiţi, îndură lipsuri şi suferă de foame, nu vor fi lăsaţi să
piară" (GC 629).

4 El te va acoperi cu penele Sale, iar tu te vei adăposti sub aripile Lui; credincioşia
Lui îţi va fi scut şi pavăză.

Pavăză. Ebr. sinnach (vezi Psalm 5,12).

5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă prin întuneric, nici de molima care pustieşte la miezul
zilei.
Ciuma. Ebr. deber, "plagă", personificată ca umblând în întunericul nopţii, când nu poate fi
depistată.
Molima. [Nimicirea, KJV]. Ebr. qeţeb, poate numele unei boli. Îngerii îi ocrotesc pe oameni de
astfel de boli (DA 348; AA 153).

7 1000 să cadă alături de tine şi 10.000 la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
O mie... zece mii. Folosirea în poezie a unor numere mari, rotunde au efect retoric. Cuvântul
ebraic tradus "zece mii" uneori înseamnă doar un număr mare, neprecizat. În ugaritică (vezi

~ 298 ~
p. 618) cuvântul acesta este folosit adesea în construcţii paralele cu "o mie" şi denotă doar numere
mari. Nu ar trebui să se facă nici un calcul din folosirea figurată a numerelor acestora.
De tine nu se va apropia. Indiferent de primejdie, ea nu va atinge pe acela a cărui încredere este
în Dumnezeu. Aceasta e convingerea pe care i-o dă omului credinţa neclintită, în ceasul primejdiei
celei mai mari.

8 Vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

Vei privi cu ochii. Vei vedea pedepsirea celui nelegiuit, dar nu vei avea parte de ea (vezi
Psalm 37,34). Israeliţii au văzut cu ochii lor când egiptenii au pierit în Marea Roşie (vezi
Exod 14,31); în ţinutul Gosen ei urmăriseră nenorocirile care s-au abătut asupra egiptenilor.

9 Pentru că zici DOMNULUI: „Refugiul meu!” şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta
c(Lit.: locuinţa ta),
Cel Preaînalt. Vezi la v. 1.
Fortăreaţa ta[Turnul tău de scăpare-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 90,1.

10 Nu te va ajunge nici un rău şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.

11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile
tale.
Îngerilor. Vezi Psalm 34,7; Genesa 24,7.40; cf. Evrei 1,14. Copiii credincioşi ai lui Dumnezeu se
află sub paza neîntreruptă a îngerilor (vezi DA 240; GC 512, 513; MH 105; 6T 366, 367).
În toate căile tale. Compară cu folosirea de către Satana a acestui text în ispitirea din pustie a lui
Hristos (Matei 4,6; Luca 4,10.11).

12 Ei te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Te vor purta[Te vor duce-trad. Cornilescu]. Compară cu Proverbe 3,23.24.

13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere, peste pui de lei şi peste şerpi.
Lei. Simbol al unui duşman turbat.
Vipere[Năpârci-trad. Cornilescu].Ebr. pethen, o specie de şerpi veninoşi(vezi Deuteronom 32,33;
Iov 20,14.16; Isaia 11,8 pentru alte apariţii ale cuvântului pethen).
Şerpi. [Balauri, KJV]. Vezi la Psalm 74,13. Cuvântul denotă un monstru marin. Acela care se
încrede în Dumnezeu e în siguranţă în mijlocul celor mai îngrozitoare primejdii, ca şi cum ar
umbla nevătămaţi printre şerpi veninoşi.

14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa. Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele

Meu.

Mă iubeşte. Printr-o bruscă şi dramatică schimbare, Dumnezeu este Cel care vorbeşte, ca şi cum
nu ar fi fost suficient pentru copiii Săi să se încurajeze unii pe alţii (ca în v. 1-13). Dumnezeu
vorbeşte acum în persoană şi aplică psalmului sigiliul propriei Sale făgăduinţe (vezi Psalm 50:15,
23).
Îl voi scăpa[Îl voi izbăvi-trad. Cornilescu]. Ratificarea de către Dumnezeu a mărturiei servilor
Săi, aşa cum e exprimată în v. 3.7.10-13.
Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. A cunoaşte Numele lui Dumnezeu înseamnă a avea credinţă şi
încredere în El.

~ 299 ~
15 Va striga, şi Eu îi voi răspunde. Voi fi cu el în necaz, îl voi izbăvi şi îl voi onora.

Îi voi răspunde. Compară cu Isaia 65,24.

În necaz[În strâmtorare-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 46,1; cf. Deuteronom 4,7; Isaia 43,2.

16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”

Îl voi sătura. Mulţumirea finală pe care Dumnezeu o făgăduieşte va fi viaţa în prezenţa Sa (vezi
Psalm 17,15). Nimic mai puţin decât atât nu poate aduce mulţumire inimii omului.
Mântuirea Mea. Adevărata religie aduce omului binecuvântare în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare
(vezi 1 Timotei 4,8). Având în vedere mulţumirea veşnică pe care o făgăduieşte Dumnezeu, mai
putem noi să ne irosim puterile pentru simple şi mărunte câştiguri pământeşti şi să nu depunem
nici un efort pentru a asigura împlinirea făgăduinţelor?

Comentarii Ellen G. White:

1-168T 120
1�
�
AH 274; CH 362; MB 188; PP 167
1.2�
4T 525
3-10�
GC 630
4�
�
PP 167
6�
�
AA 153; DA 348
9.10�
Ed 181; PK 538; PP 110
11�
EW 271; FE 177; GC 517, 560, 629; ML 31, 56, 160, 302; PP 256; Te 35, 286; 3T 363 (vezi la
Psalm 34,7)
14�
PP 110
16�
COL 289; PP 167
Capitolul 92
Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.

1 Bine este să se aducă laudă DOMNULUI, să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,

INTRODUCERE. - Psalmul 92 este o cântare liturgică pentru celebrarea nimicirii răului şi a
triumfului şi fericirii copiilor credincioşi ai lui Dumnezeu. Psalmul a fost inspirat de comuniunea
poetului cu Creatorul în ziua de Sabat şi de observarea puterii lui Dumnezeu în natură (vezi
DA 281, 282). Tradiţia spune că el era cântat de leviţi dimineaţa cu prilejul jertfei de băutură, la
jertfirea primului miel (vezi Neemia 28.3-9). El continuă să fie cântat la serviciul din Sabat al

~ 300 ~
sinagogii moderne. În Sabat e bine să ne întoarcem privirile de la problemele împovărătoare ale
acestei lumi şi să le îndreptăm spre lumea veşnică, unde vom fi trăi fără îndoieli şi frământări.
Cu privire la preambul, vezi p. 627.
Să se cânte[Să mărim-trad. Cornilescu;Să cântăm laude, KJV]. Lauda e deosebit de potrivită în
ziua de Sabat (vezi Ed 251).
Numelui[Numele-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.
Preaînalte. Ebr. 'Elyon (vezi vol. I, p. 173).

2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta şi credincioşia Ta – noaptea,

Dimineaţa. Vezi la Psalm 5,3; cf. Plângeri 3,23; SC 74, 75.
Noaptea. [În fiecare noapte, KJV]. Literal, "nopţile" (vezi la Psalm 4,4; cf. Psalm 16,7). Legea
mozaică avea orânduiri pentru închinarea de dimineaţă şi de seară prin instituirea jertfei de
dimineaţă şi de seară (vezi Exod 29,38-39).

3 cu lira cea cu 10 coarde, cu harfa a(Ebr.: nevel (vezi nota de la 81:2); sau: cu harfa
cu 10 coarde, / cu sunete de liră) şi în sunet de liră.
Cu lira[Cu instrumentul-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 33,2; cf. Psalm 57,8. Versetul sugerează
folosirea psalmului la serviciul public de închinare. Instrumentele nu erau folosite în închinarea
personală.

4 Căci Tu mă înveseleşti, DOAMNE, prin ceea ce înfăptuieşti; la lucrările mâinilor

Tale strig de bucurie!
Prin ceea ce înfăptuieşti[Cu lucrările Tale-trad. Cornilescu]. Fie lucrarea creaţiunii, celebrată prin
instituţia Sabatului (DA 282), fie lucrările lui Dumnezeu în general, fie vreo manifestare aparte a
puterii lui Dumnezeu.
Lucrarea mâinilor Tale. Vezi la Psalm 40,5.
Strig de bucurie[Cânt de veselie-trad. Cornilescu]. Sau "voi striga de bucurie".

5 Ce măreţe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Cât de adânci sunt planurile Tale!
Planurile[Gândurile-trad. Cornilescu]. Planurile şi intenţiile lui Dumnezeu, aşa cum sunt
descoperite în creaţiune şi în providenţa Lui continuă, sunt mai presus de puterea de pricepere a
omului (vezi Isaia 55,8.9; Romani 11,33.34; cf. 1 Corinteni 2,9).

6 Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru şi nebunul nu-l înţelege.

Omul fără minte[Omul prost-trad.Cornilescu].Oameni ignoranţi,needucaţi,insensibili,nepricepuţi,
nu pot înţelege.

7 Cei răi răsar ca iarba şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc, dar numai ca să
fie nimiciţi pe vecie.
Ca iarba. Problema care îl frământa pe Iov (Iov 21,7-21) şi care apare atât de des în psalmi (vezi
Psalm 73,12-15) nu tulbură pe autorul psalmului acestuia. Ea este expusă şi imediat rezolvată prin
înţelegerea faptului că triumful nelegiuiţilor este urmat de nimicire (vezi Psalm 73,18-20).
Nimicirea este rezultatul firesc şi inevitabil al nelegiuirii.

8 Însă Tu, DOAMNE, eşti înălţat pe vecie!

Înălţat. [Prea Înălţat, KJV]. Dumnezeu, neafectat de prosperitatea sau de căderea celor nelegiuiţi,
rămâne întronat în înălţime (vezi Ed 173; MH 417).

~ 301 ~
9 Duşmanii Tăi, DOAMNE, duşmanii Tăi pier! Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc
nelegiuirea!
Pier. [Vor pieri, KJV]. Repetarea expresiei "iată vrăjmaşii Tăi" accentuează ideea că, întrucât
Dumnezeu trebuie să fie înălţat, nelegiuiţii trebuie să piară.
Cei ce săvârşesc nelegiuirea[Cei ce fac răul-trad. Cornilescu]. Vezi v. 7.

10 Mie însă îmi înalţi puterea b(Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea) ca taurului
sălbatic; sunt uns cu uleiuri proaspete.
Puterea. [Cornul, KJV]. "Cornul", un simbol al puterii (vezi Deuteronom 33,17). Psalmistul avea
atâta încredere în prietenia sa cu Dumnezeu încât se aştepta că Dumnezeu îl va ridica.
Taurului sălbatic[Bivolului-trad. Cornilescu;Unicornului, KJV].Un bou sălbatic(vezi la Iov 39,9).
Uleiuri proaspete[Untdelemn proaspăt-trad. Cornilescu]. Nu untdelemn vechi, rânced (vezi Psalm
23,5).

11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei, iar urechile mele au auzit
zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul şi creşte ca cedrul din Liban.
Înmugureşte[Înverzeşte-trad. Cornilescu;Înflori, KJV]. Vezi Psalm 1,3; 52,8; Osea 14,5.6;
MH 286.
Palmierul[Finicul-trad. Cornilescu;Palmierul, KJV]. Palmierul era lăudat pentru capacitatea lui de
a rămâne verde şi iarna şi vara (vezi Cântarea cântărilor 7,8; Ieremia 10,5). Notează contrastul cu
vers 7.9.11.
Ca cedrul. Vezi Psalm 29, 5; 104,16.17; vezi 5 T 514, 515.

13 Cei sădiţi în Casa DOMNULUI, înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.

14 Ei rodesc până la bătrâneţe, sunt plini de miez şi de verdeaţă,
La bătrâneţe. Cei drepţi vor continua să fie rodnici şi să-L preamărească pe Dumnezeu prin
faptele lor bune. Vârsta înaintată poate fi cea mai rodnică parte a vieţii unui om. Anii de pensie ar
putea să fie cei mai prolifici.
Plini de miez şi de verdeaţă[Plini de suc şi verzi-trad. Cornilescu;Graşi şi înfloritori, KJV]. Ei vor
fi sănătoşi şi puternici. Metafora începută în v. 12 este susţinută.

15 ca să se facă de cunoscut că DOMNUL este drept. Stânca mea! În El nu există

nedreptate!

Să se facă cunoscut[Să arate-trad. Cornilescu]. Faptul că vârsta înaintată a celor drepţi este
fericită şi rodnică dovedeşte credincioşia lui Dumnezeu şi arată că El Îşi respectă promisiunile.
Nu există nedreptate[Nu este nelegiuire-trad. Cornilescu;Nu e dreptate, KJV]. Ultimele două
propoziţii ale versetului depind probabil de prima propoziţie a versetului, "ca să arate că Domnul
este drept".

Comentarii Ellen G. White:

1-48T 12

~ 302 ~
2�
�
ML 200
4�
�
MH 463
4.5�
DA 282
12�
Ed 116; PP 450; 5T 514
12-14�
MH 286
13�
2T 466

Capitolul 93

1 DOMNUL împărăţeşte îmbrăcat în maiestate, DOMNUL este îmbrăcat şi încins cu

putere. De aceea lumea este întărită şi nu se clatină.

Psalmul 93 preamăreşte pe Iehova ca Suveran al universului. El este un tablou al măreţei

înscăunări a Dumnezeirii pe un tron aşezat din veşnicie în veşnicie. Psalmul este primul dintr-o
serie de psalmi împărăteşti (Psalm 93-101) care Îl glorifică pe Dumnezeu în calitatea de Creator şi
Domn. Psalmul 93 arată puterea Lui manifestată la creaţiune, prin biruirea vrăjmaşilor Săi, prin
credincioşia Cuvântului Său şi prin sfinţenia Casei Sale. LXX cuprinde în preambulul său
expresia: "pentru ziua dinaintea Sabatului".
Este întărită[Este tare-trad. Cornilescu;Întărită, KJV].
~ 303 ~
2 Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie.

Veşnicie. Vezi Psalm 90,1.2; 8T 270.

3 Mările s-au ridicat, DOAMNE, mările şi-au ridicat glasul, mările şi-au ridicat
valurile.

Mările[Râurile-trad. Cornilescu;Năvălirile apelor, KJV]. Sau "râurile". Aici apele ar putea

reprezenta popoare, oştiri năvălitoare (vezi Isaia 8,7.8). Sau psalmistul poate Îl preamăreşte pe
Dumnezeu ca Atotputernic peste creaţiunea Sa.

4 Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari şi mai măreţ decât valurile mării este
DOMNUL din înălţime.

Mai măreţ[Mai puternic-trad. Cornilescu]. Versetul 4, răspunsul la v. 3, poate că a fost cântat ca

un dialog.

5 Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere, iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa; şi
aşa va fi, DOAMNE, cât vor dăinui zilele.

Cât vor dăinui zilele[Cât vor ţine vremurile-trad. Cornilescu;Pururi, KJV]. Numai veşnicia va fi
destul de mare pentru a arăta faptul că sfinţenia caracterizează cârmuirea Casei lui Dumnezeu.
Sfinţenia este caracteristica suveranităţii divine. Numai în veşnicie oamenii care sunt astăzi
muritori, mărginiţi vor începe să înţeleagă caracteristicile nemărginite ale Dumnezeirii.

Comentarii Ellen G. White: 1, 28T 271

Capitolul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, DOAMNE! O, Dumnezeu al răzbunărilor,
străluceşte Tu!
INTRODUCERE. - Psalmul 94 apelează la Dumnezeu pentru un răspuns la problema triumfului
aparent al celor nelegiuiţi (v.1-7), se adresează conducătorilor nedrepţi care se fălesc cu aparenta
neimplicare a lui Dumnezeu în problemă (v. 8-11) şi află un răspuns final în apărarea drepţilor de
către Dumnezeu şi triumful final al binelui (v. 12-23). Psalmul este o garanţie că, în ciuda
aparenţelor, dreptatea va birui în cele din urmă (vezi Psalm 92). LXX-a are în preambul expresia, "
pentru ziua a patra a săptămânii". Psalmul 94 are semnele distinctive ale unui psalm liturgic.
Dumnezeu al răzbunărilor. Cererea este repetată, scoţând în evidenţă stăruinţa ei.

~ 304 ~
 Străluceşte Tu[Arată-Te-trad. Cornilescu]. Ebr. yapha', " străluceşte cu splendoare" (vezi
Psalm 50, 2; 80,1).

2 Ridică-Te, Judecător al pământului; răsplăteşte celor mândri după mândria lor!

Ridică-Te[Scoală-Te-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 7,6.
Judecător al pământului. Vezi Genesa 18,25; Psalm 58,11.
Răsplăteşte. Vezi Psalm 28,4; Plângeri 3,64.

3 Până când vor triumfa cei răi, DOAMNE, până când?

Până când? Vezi Psalm 6,3; 13,1. Obosit de aparenta supremaţie a răului, psalmistul se miră de ce
întârzie Dumnezeu să Se manifeste.

4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie, toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.

5 Asupresc pe poporul Tău, DOAMNE, apasă asupra moştenirii Tale.
Asupresc[Zdrobesc-trad. Cornilescu]. Sau "sfărâmă" (vezi Plângeri 3,34; cf. Proverbe 22,22;
Isaia 3,15).

6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin; îl ucid pe orfan.

Omoară pe văduvă[Înjunghie pe văduvă-trad. Cornilescu]. Nelegiuirile la care se face referire în
versetul acesta sunt deosebit de detestabile, pentru că persoanele acestea sunt slabe şi fără apărare
(vezi Psalm 68,5; 82,3; Exod 22, 22-24; Deuteronom 10,18). Limbajul pare să arate că opresorii
fac parte din adunarea lui Israel.

7 Ei zic: „Nu vede DOMNUL! Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”

Ei zic[Şi zic-trad. Cornilescu]. Nu neapărat prin vorbe, ci prin purtarea lor (vezi Psalm 10,11.13).
Nu vede. Versetul 7 încheie plângerea şi strigă după răsplată (vezi Psalm 14,1.2).
Domnul. Ebr. Yah (vezi la Psalm 68,4).

8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor! Neghiobilor, când vă veţi
deştepta?
Fără minte. Vezi Psalm 92,6; cf. Romani 3,11.

9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea? Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?

10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile, Cel Ce învaţă pe om
cunoaşterea?

11 DOMNUL cunoaşte gândurile omului; ştie că sunt zadarnice.

Gândurile[Ei, KJV].Vezi Psalm 7,9; 26,2; cf. 1 Corinteni 3,20. În evreieşte e masculin şi deci nu
se poate referi la "gânduri", care e feminin; oamenii înşişi sunt "deşerţi".
Zadarnice[Deşarte-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 39,5.6; cf. Eclesiastul 2,14.15.

12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi, DOAMNE, şi pe care-l înveţi din Legea

Ta,
Ferice. Vezi la Psalm 1,1. La prima privire, aceasta ar părea să fie o fericire stranie! Versetele 12-
19 prezintă o pleiadă remarcabilă de binecuvântări pe care Dumnezeu le revarsă asupra celor
drepţi. El mustră, învaţă, dă odihnă, nu părăseşte niciodată, judecă cu dreptate, dă ajutor împotriva

~ 305 ~
oamenilor răi, susţine în vreme de primejdie şi mângâie (vezi Efeseni 3,20). Experienţa
psalmistului pare să întărească aceste manifestări ale principiului divin.
Disciplinezi[Pedepseşti-trad. Cornilescu;Mustră, KJV]. Ebr. yasar, "a disciplina", "a corecta",
"a instrui", "a mustra". Vezi Deuteronom 8,5; Iov 5,17; Psalm 89,32.33; 119,71; cf. Iov 33,15-30.
Dacă creştinul acceptă disciplina, va fi fericit! Una dintre valorile principale ale îndreptării prin
suferinţă este că cel care suferă are o compătimire mai mare faţă de ceilalţi.
Legea. Ebr. torah (vezi la Proverbe 3,1).

13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele, până se va săpa groapa celui rău.
Să-l linişteşti. [Să-i poţi da odihnă, KJV]. Liniştea şi odihna sufletească sunt rezultatul acceptării
felului de viaţă al lui Dumnezeu.
Zilele cele rele[Zilele nenorocirii-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 49,5.

14 DOMNUL nu-Şi părăseşte poporul, nici nu-Şi uită moştenirea!

Nu-Şi părăseşte[Nu lasă-trad. Cornilescu;Nu leapădă, KJV]. Oricât de lungă ar fi pedepsirea de la
Dumnezeu, copiii Săi credincioşi pot să se bazeze pe asigurarea că Dumnezeu nu-i va părăsi (vezi
Deuteronom 31,6; 1 Samuel 12,22; Psalm 37,28; Romani 11,1.2).

15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate şi toţi cei cu inima cinstită o vor
urma.
Se va face[Se va face odată-trad. Cornilescu;Va reveni odată, KJV]. Dreptatea se va conforma
încă odată cu principiile veşnice ale caracterului şi cârmuirii lui Dumnezeu.
O vor urma[Vor găsi bună-trad. Cornilescu;O vor urma, KJV]. Cei cu inimă curată îşi vor declara
în mod deschis supunerea faţă de dreptate.

16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? Cine va lua poziţie pentru mine
împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
Cine se va ridica pentru mine[Cine mă va ajuta?-trad. Cornilescu;Cine se va ridica pentru mine?
KJV]. Pe cât se pare psalmistul, în v. 16-19, vorbeşte despre propria sa experienţă, începând
cererea lui personală cu o întrebare (v. 16), la care răspunde în v. 17-19.

17 Dacă DOMNUL nu ar fi ajutorul meu, foarte curând sufletul meu ar fi culcat în

tăcerea morţii.
Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).
În tăcerea. Adică în moarte (vezi Psalm 31,17.18; cf. Psalm 115,17).

18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!”, îndurarea Ta, DOAMNE, mă sprijină!

19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice, alinările Tale îmi încântă sufletul.

Frământărilor[Gânduri-trad. Cornilescu]. Ebr. śar'appim, "gânduri neliniştitoare" (vezi Matei

6,25-34; DA 313; MB 141-146).
Alinările[Mângâierile-trad. Cornilescu]. O puternică încredere în Dumnezeu înlătură gândurile
pline de îngrijorare şi le înlocuieşte cu "gânduri mângâietoare".
Încântă[Înviorează-trad. Cornilescu]. Mângâierile lui Dumnezeu dau pace şi siguranţă neumbrită
(vezi Psalm 63,5.6; 2 Corinteni 1,3.4; 1 Petru 5,7).
Sufletul. Sau "mă" ( vezi la Psalm 16,10).

~ 306 ~
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture, unul care plăsmuieşte necazul prin
decret?

Poate oare[Te vor pune?-trad. Cornilescu;Va avea comuniune? KJV]. Întrebarea retorică cere un
răspuns negativ. Întrebările din v. 3 şi 4 primesc un răspuns satisfăcător prin nimicirea celor
nelegiuiţi.
Ţi[Te-trad. Cornilescu]. Dumnezeu.
Prin decret[La adăpostul legii-trad. Cornilescu;Printr-o lege, KJV]. Prin reglementări legale, prin
decizii judecătoreşti, ei îşi realizează scopurile rele (vezi 1 Regi 21,10-13).

21 Ei uneltesc a(Lit.: se strâng) împotriva sufletului celui drept şi osândesc sânge

nevinovat.

Sufletului[Vieţii-trad. Cornilescu;Sufletului, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

Osândesc sânge nevinovat. [Osândesc sânge nevinovat, KJV]. Vezi Psalm 10,8; cf. Matei 27,4.

22 DOMNUL este întăritura mea! Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!

Întăritura mea[Turnul meu de scăpare-trad. Cornilescu;Apărarea mea, KJV]. Vezi Psalm 18.2.

23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor şi-i va nimici pentru răutatea lor; DOMNUL,
Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Nelegiuirea. Vezi Psalm 7.16; 35,8.

Pentru răutatea lor[Prin răutatea lor-trad. Cornilescu]. În timp ce ei întreprind acţiuni păcătoase
(vezi Psalm 5,10).
Dumnezeul nostru. Poetul renunţă la tonul personal (v. 22) pentru a cuprinde adunarea, poporul
adunat pentru închinarea colectivă.
Îi va nimici. Repetarea emfatică dă forţă rezumativă concluziei psalmului (vezi v. 1).

Comentarii Ellen G. White:

14.15.21�
PP 456
22�
�
PP 413
23�
PP 456

Capitolul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către DOMNUL, să strigăm către Stânca mântuirii
noastre!
INTRODUCERE. - Psalmii de la 95 la 100 constituie un grup de psalmi de tipul "imnuri de
sărbătoare", meniţi să aducă mulţumire în serviciul public de închinare. Ca atare, grupul acesta
prezintă o structură pendulară, conţinutul oscilând între laudă la adresa lui Iehova şi motive pentru
lauda aceea. Cel dintâi psalm al grupului, Psalm 95, uneori numit Psalmul de invitaţie, datorită

~ 307 ~
folosirii lui, conform tradiţiei, în Biserica creştină ca o invitaţie înflăcărată la aducerea de laude,
are două părţi distincte: o invitaţie la închinare (v. 1-7a) şi o avertizare împotriva necredinţei şi a
neascultării.
Cu privire la autorul psalmului, vezi Evrei 4,7.
Să strigăm[Să cântăm-trad. Cornilescu]. Ebr. ranan, "a spune cu bucurie".
Să strigăm[…de bucurie-trad. Cornilescu;să facem gălăgie voioasă, KJV]. Compară cu
Psalm 98,4; 100,1.
Stânca. Vezi Deuteronom 32,15; Psalm 89,26; 94,22; vezi la Psalm 18,2.

2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

Cu laude. [Cu mulţumire, KJV]. Cea dintâi datorie şi cel mai de seamă privilegiu al nostru în
cadrul închinării publice şi particulare sunt de a ne exprima recunoştinţa.

3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi
zeii!
Domnul. Ebr. Yahweh (vezi vol. I, p. 171-172). Versetele 3-7 declară 3 motive pentru care noi ar
trebui să aducem închinare cu inimi voioase şi recunoscătoare: Dumnezeu este singurul Împărat,
Dumnezeu este Creator, Dumnezeu este Păstor al poporului Său.
Un Dumnezeu mare. Vezi Psalm 77,13; 145,3.
Mai presus de toţi zeii[Mai pe sus de toţi dumnezeii-trad. Cornilescu]. Adică mai presus de toţi
ceilalţi aşa-zişi dumnezei (vezi Exod 12,12; Deuteronom 10,17; cf. Psalm 82,1.6; 96,5; 97,7;
Maleahi 1,14).

4 El ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
Adâncimile. De la cele mai adânci adâncimi ale pământului până la cele mai înalte înălţimi, totul
aparţine lui Dumnezeu şi e sub controlul Lui.

5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
Marea. Vezi Genesa 1,9.10; Psalm 104,24.25; DA 20. Contemplarea naturii ar trebui să ducă la
adorarea Creatorului (vezi MH 413).

6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea

DOMNULUI, Creatorul nostru!
Să I ne închinăm. Vezi GC 436, 437; 6T 351.
Să I ne plecăm[Să ne smerim-trad. Cornilescu;Să îngenunchem, KJV]. Schimbarea exterioară şi
vizibilă a poziţiei la închinare reflectă adesea latura lăuntrică şi spirituală a practicii. Aşa cum
arătăm respect faţă de oameni ridicându-ne în picioare înaintea lor, tot aşa ar trebui să arătăm
respect faţă de Dumnezeu prin luarea unei poziţii corespunzătoare la închinare. Îngenuncherea
smerită, aplecarea capului, sunt căi potrivite de a arăta un asemenea respect (vezi 2 Cronici 6,13;
7,3; Isaia 45,23; Luca 22,41; Fapte 7,60; Filipeni. 2,10; Ed 243; PK 48).
Creatorul nostru[Făcătorului nostru-trad. Cornilescu]. Dumnezeul care ne-a creat, ne-a
răscumpărat, a încheiat legământul cu noi (vezi Deuteronom 32,6, 15; Psalm 100,3; 149,2).

7 Căci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii
Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, a(Sau: O, dacă aţi asculta astăzi glasul Său!)

Dumnezeul nostru. Nu numai "un Dumnezeu mare" (vezi v. 3), ci "Dumnezeul nostru", adus în
legătură intimă de legământ cu poporul Său.
Poporul păşunii Lui. Vezi Psalm 23,1-3; 74,1; 79,13.

~ 308 ~
 Astăzi. Expresia arată că e timpul cel mai potrivit pentru o hotărâre importantă. Poruncile şi
chemările lui Dumnezeu ar trebui să fie acceptate de îndată. Ori de câte ori repetă psalmul acesta,
creştinul ar trebui să-şi dea seama de puterea acestui cuvânt important"azi". Ori de câte ori se
dovedeşte necredincios faţă de Dumnezeu, el ar trebui să audă din nou milostivul "azi",
făgăduindu-i iertare şi refacere.
Dacă auziţi[De aţi asculta-trad. Cornilescu]. Expresia aparţine mai degrabă celor ce urmează
decât versetului din care face parte (vezi Evrei 3,7-11). Pe lângă mulţumire psalmul oferă îndemn
şi învăţătură pentru popor.

8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba b(Meriba înseamnă ceartă), ca în ziua de la

Masa c(Masa însemnă testare), în pustie,

Meriba. [Provocare, KJV]. Ebr. meribah, "ceartă" (vezi Exod 17,1-7).

Masa. [Ispită, KJV]. Ebr. massah (vezi Exod 17,1-7; Deuteronom 6,16).

9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră
lucrările!

Lucrările. Aici, fapte providenţiale ale lui Dumnezeu (vezi Psalm 90,16; 92,5). În pofida
supranaturalei desfăşurări de puteri în Egipt şi la Marea Roşie, Israel nu a izbutit să înveţe să se
încreadă în Eliberatorul lui.

10 Timp de 40 de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor
care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

Patruzeci de ani. Vezi Numeri 14,33; Deuteronom 2,7; 8,2; 29,5.

Am fost scârbit[M-am scârbit-trad. Cornilescu]. Ebr. quţ, "a simţi scârbă faţă de ceva". Compară
cu folosirea cuvântului în Iov 10,1; Ezechiel 6,9; 20,43; 36,31.
Acea generaţie[Neamul acesta-trad. Cornilescu;Generaţia aceasta, KJV]. Literal, "o generaţie"
(cuvântul "acesta" este adăugat); generaţia care a ieşit din Egipt.

11 De aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»”

Am jurat. Vezi la Numeri 14,21-23; cf. Deuteronom 1,34.35.

Odihna Mea. Adică odihna din Canaan (Deuteronom 12,9; cf. GC 458; vezi la Evrei 4,5-11).

Comentarii Ellen G. White: 1�;ML 29;1.2�;CG 520;1-6�;8T 13 1-7�;6T 351;1-11�;

8T 121;3�;�;PK 48;3-6�;Ed 243;4-6�;MH 413;5�;�;DA 20;6�;�;GC 437;ML 29;PK 48;
7.8�;5T 216.

Capitolul 96
1 Cântaţi DOMNULUI un cântec nou, cântaţi DOMNULUI, toţi locuitorii pământului!
INTRODUCERE. - În Psalmul 96 psalmistul invită toate naţiunile pământului să recunoască
suveranitatea universală a lui Iehova. El a fost numit Un imn misionar pentru toate epocile.
Psalmul Îl preamăreşte pe Iehova în calitatea de Creator şi Vechi Săvârşitor de Minuni (v. 1-6), de
Cârmuitor al lumii în prezent (v. 7-9) şi de Judecător şi Răscumpărător la aşezarea din nou a
tuturor lucrurilor (v. 10-13). El e marcat de repetări dese a unor expresii cheie (vezi v. 1.2.7.8.13).

~ 309 ~
Cele 13 versete ale Psalmului 96 sunt în mare măsură identice cu v. 23-33 ale psalmului raportat în
1 Cronici 16, 8-36, pe care David l-a compus pentru ceremonia aşezării chivotului în cortul din
Ierusalim. Variaţiile faţă de la forma originală a psalmului se datorează probabil adaptării pentru
uz liturgic.
Cântaţi Domnului. Compară cu Psalm 33,3; 98,1; Isaia 42,10. Expresia este repetată de 3 ori în
v. 1 şi 2; asemenea repetări sunt caracteristice acestui psalm (vezi v. 7.8.13).
Toţi locuitorii pământului. [Tot pământul, KJV]. Psalmistul cheamă nu numai pe semenii săi
evrei, ci toate naţiunile pământului să aducă laudă lui Dumnezeu.

2 Cântaţi DOMNULUI, binecuvântaţi-I Numele! Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17; cf. Psalm 100,4; 145,1.10.11.
Vestiţi. [Arătaţi, KJV]. Sau " anunţaţi", "spuneţi" (vezi Isaia 52,7).

3 Istorisiţi printre neamuri slava Lui şi printre toate popoarele – minunile Lui!
Printre neamuri. Nu doar printre israeliţi, ci tuturor naţiunilor lumii.
Printre toate popoarele. Literal, " printre toate popoarele" pământului (vezi v. 7; PK 313).

4 Căci mare este DOMNUL şi vrednic de laudă, El este mai de temut decât toţi zeii.
Mare. Măreţia lui Dumnezeu cere o laudă măreaţă (vezi Psalm 95,3).
Mai de temut decât toţi zeii[Mai de temut decât toţi dumnezeii-trad. Cornilescu;Mai pe sus de toţi
dumnezeii, KJV]. Compară cu Isaia 40; 41; 44.

5 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli, dar DOMNUL a făcut cerurile.
Idoli. Ebr. 'elilim, "nimicuri". Pare a fi un joc de cuvinte între 'elohim, dumnezeii naţiunilor, şi
'elilim, "lucruri de nimic"(vezi 1 Corinteni 8,4).
A făcut cerurile. Pentru că numai Dumnezeu a creat, numai El e demn laudă (Genesa 1,1;
Psalm 95,5; 115,15; Isaia 42,5; 44,24; Ieremia 10,11; GC 436, 437).

6 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui, iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui.
Puterea şi slava[Slava şi podoaba-trad. Cornilescu;Tărie şi frumuseţe, KJV]. Compară cu
1 Cronici 16,27 unde cuvântul "strălucire" ["veselie" KJV] apare în loc de cuvântul "podoabă"
["frumuseţe" KJV]

7 Familii ale popoarelor, daţi DOMNULUI, daţi DOMNULUI slavă şi cinstiţi-I puterea!
Daţi. Notează repetarea de 3 ori a cuvântului în v. 7 şi 8 (cf. repetării asemănătoare a cuvântului
"cântaţi" în v. 1 şi 2). Ar trebui să mergem la Casa lui Dumnezeu mai mult pentru a da decât
numai pentru a primi. Adevărata rugăciune face mai mult decât să ceară; ea aduce slavă.

8 Daţi DOMNULUI slava cuvenită Numelui Său! Aduceţi un dar şi veniţi în curţile
Lui!

Numelui. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Un dar[Daruri-trad. Cornilesc]. Ebr. minchah, un dar de cereale sau de "mâncare"(vezi la
Levitic 2,1; Psalm 40,6).

9 Închinaţi-vă DOMNULUI cu podoabe sfinte a[Sau: în splendoarea sfinţeniei Sale;

~ 310 ~
sfinţenie se poate referi la DOMNUL Însuşi, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea
preoţească (vezi Ps. 110:3)]! Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!

Podoabe sfinte. [Frumuseţea sfinţeniei, KJV]. Vezi la 1 Cronici 16,29; Psalm 29,2.
Tremuraţi. [Temeţi-vă, KJV]. Vezi la Psalm 97,4; vezi la 1 Cronici 16,30.

10 Spuneţi printre neamuri: „DOMNUL împărăţeşte! De aceea lumea stă neclintită şi

nu poate fi clătinată. El va judeca popoarele cu nepărtinire.”

Domnul împărăţeşte. Vezi Psalm 93,1; 97,1; vezi la 1 Cronici 16,31.

Ce nepărtinire[Cu dreptate-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 67,4; cf. Psalm 9,8; 96,13.

11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul! Să vuiască marea şi tot ce este

în ea!

Să se bucure. Toată natura este invitată să se alăture aducând laudă lui Dumnezeu când Hristos
vine să anunţe domnia veşnică a dreptăţii (vezi GC 300; Psalm 148,7-10; cf. Psalm 98,7-9). În
psalmul acesta, v.11-13 prezintă o pleiadă de personificări poetice.

12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea! Atunci toţi copacii pădurii vor striga de
bucurie

13 înaintea DOMNULUI, căci El vine, vine să judece pământul, să judece lumea cu

dreptate şi popoarele după credincioşia Sa.

El vine. Un tablou sugestiv al venirii lui Hristos pentru a inaugura împărăţia dreptăţii. Repetarea
expresiei dă forţă şi viaţă acestui pasaj.
Să judece. Venirea lui Hristos la judecată va avea ca rezultat stabilirea ordinii morale pe pământ
şi a inaugurării păcii şi fericirii veşnice (vezi Ioan 5,22; Fapte 17,31).
Cu dreptate. Vezi Psalm 72,2-4; Isaia 1,1-9.
Popoarele. Deoarece calitatea de împărat a lui Mesia este garanţia de bază a împărăţiei veşnice,
toţi oamenii sunt chemaţi să se bucure de judecata Lui răscumpărătoare.

Comentarii Ellen G. White: 1-138T 122;3�;�;ML 288; PK 313;5�;�;GC 437;6�;�;

PP 34;9�;�;6T 363;11.13�;GC 300.

Capitolul 97
1 DOMNUL împărăţeşte! Să se veselească pământul şi să se bucure ostroavele cele
multe!
INTRODUCERE. - Psalmul 97 celebrează înscăunarea lui Iehova ca drept Cârmuitor peste
întregul pământ şi arată că idolii nu sunt altceva decât nimic şi că cei drepţi sunt îndreptăţiţi.
Alături de teofania (sau manifestarea slavei lui Dumnezeu) din Habacuc 3, Psalmul 97 reprezintă

~ 311 ~
una dintre cele mai frumoase imagini ale slavei dumnezeieşti din VT (vezi Exod 19; Psalm 18).
"Domnul împărăţeşte" este tema acestui psalm liturgic.
Domnul împărăţeşte. Vezi Psalm 93,1; 96,10; 99,1. Creştinul ar trebui să facă adesea afirmaţia
aceasta măreaţă.
Să se veselească pământul. Vezi Psalm 96,1.
Ostroavele cele multe. Literal, "multe insule"; cuvântul tradus "ostroave" poate să însemne atât
"insule", cât şi "ţinuturi de coastă". Aici evident se face referire la insulele şi ţinuturile de coastă
ale Mării Mediterane (vezi Psalm 72,10; cf. Isaia 60,9).

2 Norul şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.

Norul şi negura[Norii şi negura-trad. Cornilescu]. Descrie cum se manifestă maiestatea lui
Dumnezeu înaintea ochilor omului muritor.Sunt taine cu privire la Dumnezeire pe care omul nu le
poate cuprinde(vezi Romani 11,33; Ed 169; SC 111; PP 43).
Dreptatea şi judecata. Vezi Psalm 89,14. Indiferent cât de mare este răul, în cele din urmă
dreptatea va învinge.
"Zdrobit, adevărul se înalţă din nou;
În veşnice zile ca şi Dumnezeu.
Din contră, minciuna rănită din greu
În chinuri se stinge sub ochii-alor săi."
-WILLIAM CULLEN BRYANT, "The Battle Field"

3 Înaintea Lui merge focul, arzându-I duşmanii din preajmă.

Focul. Vezi Psalm 18,13; 50.3.

4 Fulgerele Lui luminează lumea; pământul vede şi se cutremură.

Fulgerele Lui. Vezi Psalm 77,16-18 cf. 104,32; Habacuc 3,6-10.
Pământul. Compară cu Judecători 5,4; Psalm 68,8; 114,7.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea DOMNULUI, înaintea Stăpânului întregului

pământ.
Munţii se topesc. Compară cu Judecători 5,5; Mica 1,4; Naum 1,5; 2 Petru 3,10;
Apocalipsa 20,11. Se pare că în mintea poetului e manifestarea dumnezeiască de la Sinai.
Înaintea Domnului. Repetarea accentuează titlului atotcuprinzător al Divinităţii( vezi Iosua 3:11,
13; Mica 4,13; cf. Zaharia 4,14; 6,5).

6 Cerurile vestesc dreptatea Lui şi toate popoarele văd slava Lui.

Cerurile vestesc. Vezi Psalm 19,1; 50,6.
Popoarele. Vezi v. 1; cf. Isaia 40,5.

7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor şi cei ce se laudă cu idolii. Toţi
zeii să se închine înaintea Lui!

Făcuţi de ruşine[Ruşinaţi-trad. Cornilescu]. Descrierea impresiei făcute asupra păgânilor când se

arată slava lui Dumnezeu. Idolii sunt fără putere înaintea lui Dumnezeu.
Toţi zeii[Toţi dumnezeii-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 82,1.6. Dacă se face referire la
dumnezeii păgânilor, lucrul acesta e numai la modul figurat, deoarece dumnezeii aceştia nu există.
LXX zice: "Închinaţi-vă Lui, voi toţi îngerii Lui" (vezi la Psalm 8,5). Vulgata zice: "Adoraţi-L,
voi, toţi îngerii".

~ 312 ~
8 Sionul aude şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda a(Metaforă folosită pentru
cetăţile Iudeii) din pricina judecăţilor Tale, DOAMNE!
Sionul. Vezi Psalm 2,6; 9,14; 68,16; vezi la Psalm 48,2. Psalm 97,8 descrie impresia făcută
asupra lui Israel când slava lui Dumnezeu se arată. Sionul s-a veselit când a aflat vestea cea bună
că Domnul împărăţeşte.
Fiicele lui Iuda. Vezi la Psalm 48,11.
Din pricina judecăţilor Tale[De judecăţile Tale-trad. Cornilescu]. Ele se bucură, nu în chip
răzbunător, ci pentru că adevărul a triumfat.

9 Tu, DOAMNE, eşti înălţat deasupra a tot ce este pe pământ; Tu eşti înălţat mai
presus de toţi dumnezeii!

Înălţat[Preaînalt-trad. Cornilescu]. Ebr. 'Elyon (vezi vol. I, p. 173; Psalm 83,18).

Mai presus de toţi dumnezeii. Vezi la Psalm 95,3.

10 Cei ce iubiţi pe DOMNUL, urâţi răul! El păzeşte sufletele credincioşilor Săi şi îi

scapă din mâna celor răi.

Urâţi răul. Psalmistul încheie cu îndemnul de a urî răul(vezi Psalm 45,7;CT 397; cf. Psalm 34,14-
22; 2 Corinteni 6,14-18). Răul ne desparte de Dumnezeu. Neatenţia faţă de rău deschide calea
pentru ca Satana să intre în viaţa noastră. În inima în care este iubire de păcat nu poate exista
adevărata religie (vezi Proverbe 8,13).
Sufletele. Vezi la Psalm 16,10.
Credincioşilor. [Sfinţi, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară de la Psalm 36).
Scapă[Izbăveşte-trad. Cornilescu]. Compară cu Daniel 3,16-30; 6,16-23.

11 Lumina este semănată pentru cel drept şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.

Semănată. De la ebr. zara, "a semăna". Cuvântul este folosit la figurat cu referire la subiecte
morale, ca de pildă a semăna "neprihănirea" [dreptatea, KJV] (Proverbe 11,18), "nelegiuirea"
(Proverbe 22,8; Iov 4,8) -lucruri care dacă sunt semănate pot să producă o recoltă corespunzătoare.
"Lumina" poate fi concepută aici ca o lumină semănată, gata să răsară şi să aducă roade pentru
căutătorul sincer după adevăr. "Orice suflet cu adevărat sincer va veni la lumina adevărului.
‘Lumina este semănată pentru cel neprihănit.' Şi nici o biserică nu poate înainta în sfinţenie decât
dacă membrii ei caută adevărul ca pe o comoară ascunsă" (GC 522).
În loc de zara' un manuscris ebraic are zarach, "a străluci". Această variantă e susţinută de LXX,
Siriaca şi de Targumi. Zarach este folosit în Psalm 112,4 în afirmaţia: "Celui neprihănit îi răsare o
lumină".
12 Bucuraţi-vă în DOMNUL, voi, cei drepţi! Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia
Lui!

Bucuraţi-vă. Vezi Psalm 32,11; 33,1.

Lăudaţi-L[Măriţi-trad. Cornilescu;Mulţumiţi, KJV]. Vezi Psalm 30,4. Cea mai mare bucurie a
omului ar trebui să fie în cunoaşterea faptului că există un Dumnezeu şi că El este Tatăl copiilor
Săi pământeşti.

Comentarii Ellen G. White:

~ 313 ~
2�
COL 177; Ed 169; PP 43; SC 111; 5T 197, 699
10-12�
CT 397
11�
CW 34; GC 522

Capitolul 98
Un psalm

1 Cântaţi DOMNULUI un cântec nou, căci El a făcut minuni. Mâna lui cea dreaptă şi
braţul Lui cel sfânt I-au adus victorie!

INTRODUCERE. - Psalmul 98 este o chemare minunată adresată tuturor popoarelor şi tuturor

forţelor naturii să-L laude pe Dumnezeu, Judecătorul Suveran al universului (vezi introducerea la
Psalmii 93, 95). Psalmul acesta a fost numit Psalmul ecou al Psalmului 96, deşi are un formă mai

~ 314 ~
precisă decât psalmul acela. Se pot uşor discerne 3 strofe de lungi asemănătoare,fiecare prezentând
o idee unitară: motive de laudă (v. 1-3), metode de laudă (v. 4-6), invitaţie la laudă (v. 7-9).
Psalmul are multă prospeţime şi spontaneitate.
Cu privire la preambul vezi p.627.
Un cântec nou[O cântare nouă-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 33,3; 96,1. Versetele 1-3 prezintă
motivele pentru a-L lăuda pe Iehova. Psalmul începe cu o sublimă notă de laudă.
Minuni. Binecuvântări generale şi beneficii particulare (vezi Exod 15,11.21; Psalm 77,14).
Mâna lui cea dreaptă[Dreapta-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 44,3; cf. Exod 15,6; Isaia 52,10;
59,16; 63,5.

2 DOMNUL Îşi face cunoscută mântuirea;Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.

Îşi face cunoscută[Şi-a arătat-trad. Cornilescu]. Prin fapte de izbăvire (vezi Isaia 52,10).
Neamurilor. Sau "naţiunilor" (vezi la Psalm 2,1). Actele lui Dumnezeu erau atât de cunoscute,
încât toate naţiunile din jurul lui Israel puteau să vadă puterea Lui (vezi Psalm 97,6).

3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia promisă casei lui Israel; toate

marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.

Îndurarea şi credincioşia [Bunătatea şi credincioşia-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 25,10; 26,3.

Marginile pământului. Vei Isaia 52,10; cf. Psalm 98,2; Luca 2,10; 3,6; Romani 10,12.18.

4 Strigaţi către DOMNUL, toţi locuitorii pământului! Chiuiţi, strigaţi de bucurie,

cântaţi!

[Strigăte de bucurie-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 66,1; Psalm 95,1; 100,1. Versetele 4-6 prezintă
felul cum să fie lăudat Iehova.
Toţi locuitorii pământului. [Tot pământul, KJV]. Psalmul se deosebeşte prin apelul lui general
către toate popoarele.
Cântaţi […laude-trad. Cornilescu]. Ebr. zamar, "faceţi melodii", fie cu glasul, fie cu
instrumentele, fie şi cu una şi cu cealaltă. Creaturile înzestrate din punct de vedere spiritual ar
trebui să aducă în mod conştient laudă lui Dumnezeu. Oamenii au glas care să facă să răsune lauda
Lui şi totodată capacitatea de a face instrumente cu care să-L laude.

5 Cântaţi DOMNULUI cu lira, cu lira şi cu cântece din gură,

Lira[Harpa-trad. Cornilescu]. Despre instrumentele muzicale menţionate la v. 5 şi 6, vezi p. 30,

34, 39.

6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului, a DOMNULUI!

Strigaţi […de bucurie-trad. Cornilescu;Manifestaţi vesel, KJV]. Aici nu sunt "viori cu surdină";
toate registrele orgii sunt folosite la maxim, scoţând un sunet plin, amplu.

7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea, lumea şi toţi locuitorii ei!

Vuiască marea[Urle marea-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 96,11. Versetele 7-9 invită toată natura
să contribuie la lauda lui Iehova.

8 Râurile să bată din palme, munţii să strige de bucurie cu toţii

~ 315 ~
 Râurile să bată din palme. [Să bată din palme valurile mării, KJV]. O personificare sugerată
poate de valurile care se sparg de ţărm.
Munţii să strige de bucurie cu toţii. Compară cu Psalm 65.9-13 pentru o imagine deosebit de
specială a naturii în toată frumuseţea ei, care Îl laudă pe Dumnezeu.

9 înaintea DOMNULUI, Care vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate

şi popoarele cu nepărtinire!

Vine. Vezi la Psalm 96,13. Cei răscumpăraţi şi toate lucrările naturii aşteaptă cu dor nespus
vremea judecăţii mântuitoare.

Comentarii Ellen G. White:

9CH 303

Capitolul 99

1 DOMNUL împărăţeşte! Să tremure popoarele! El tronează deasupra heruvimilor! Să

se cutremure pământul!

INTRODUCERE. - Psalmul 99 preamăreşte calitate de împărat a Iehova, invitându-i pe toţi

oamenii să mărturisească măreţia Lui şi să se închine doar Lui, singurul care e sfânt. Psalmul
repetă soliile Psalm 93 şi 97 în forme variate - toate trei încep cu expresia "Domnul împărăţeşte" -
şi, asemenea Psalmului 93, pune un accent deosebit pe sfinţenie ca fiind atributul şi cerinţa
principală a lui Dumnezeu (vezi Psalm 93,5; 99.3.5.9). Structura frumoasă şi complexă a
Psalmului 99 scoate la iveală două refrene mai mari (în formă uşor modificate, la finele strofei

~ 316 ~
întâi şi a doua, v. 5-9) şi 3 refrene mai mici (v. 3.5.9) dezvoltate în "Domnul Dumnezeul nostru
este sfânt" la a tria apariţie a Lui
Domnul împărăţeşte. Vezi Psalm 93,1; 96,10; 97,1.
Să tremure[Tremură-trad. Cornilescu]. Când Iehova Îşi manifestă puterea de împărat, oamenii
tremură înaintea Lui (vezi Isaia 64,2).
Deasupra heruvimilor[Pe heruvimi-trad. Cornilescu;Între heruvimi, KJV]. Vezi Psalm 80,1;
5T 754.
Să se cutremure[Se clatină-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 77,18; 114,7.

2 DOMNUL este mare în Sion; El este înălţat peste popoare.

Mare în Sion. Vezi la Psalm 48,1.2; cf. Psalm 95,3.

Popoare. Adică naţiunile. Dumnezeu, care Îşi are capitala în Sion, cârmuieşte toate naţiunile.

3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător: El este sfânt!

Numele Lui cel mare şi înfricoşător[Numele Tău mare şi înfricoşat-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm
111,9; vezi la Psalm 5,11; 7,17; cf. Deuteronom 28,58.
El[El, KJV]. Ebr. hu', care se poate referi fie la "nume", reprezentând caracterul esenţial al lui
Iehova, fie la "Domnul". Traducerea "El este sfânt" e mai compatibilă cu repetarea refrenului în
v. 5 şi 9. Nu există nici o diferenţă esenţială între aceste două traduceri. Sfinţenia este unul din
atributele supreme ale lui Dumnezeu. Sfinţenie se cere şi de la copiii lui Dumnezeu (vezi
Levitic 19,2). Aceasta este prima apariţie a refrenului mai mic (vezi introducere la Psalm 99; de
asemenea v. 5 şi 9).

4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea a(Versetele 3, 4: Sau: 3Lăudaţi al Său

Nume mare şi înfricoşător / – El este sfânt! – / 4precum şi tăria Împăratului care
iubeşte dreptatea!).Tu ai statornicit nepărtinirea; Tu ai făcut judecată şi dreptate în
Iacov b[Adică în Israel (printre israeliţi, descendenţii lui Iacov)].

Împăratul este puternic[Tăria împăratului-trad. Cornilescu]. Prima propoziţie a v. 4 ar trebui

probabil să fie legată cu ideea anterioară şi pasajul să fie redat: "El este sfânt şi puternic, un
Împărat care iubeşte dreptatea". Împăratul este evident Iehova (vezi v. 1). Forţa de bază a
caracterului lui Dumnezeu e în favoarea dreptăţii (vezi Isaia 61,8).
Tu. Emfatic în ebraică, probabil pentru a arăta contrastul între Marele Împărat şi împăraţii
pământeşti.

5 Înălţaţi-L pe DOMNUL, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului

c[Termenul ebraic se referă la scăunaşul pe care un rege îşi odihnea picioarele,
atunci când şedea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1).] picioarelor Sale: El este
sfânt!
Înălţaţi. Vezi Psalm 30,1; 34,3. Versetul acesta constituie prima apariţie a refrenului mai mare
(vezi introducerea la Psalm 99; de asemenea v. 8).
El este sfânt. A doua apariţie a refrenului mai mic (vezi la v. 3). Expresia poate fi tradusă şi astfel
încât să se refere la aşternutul picioarelor lui Dumnezeu. În literatura religioasă ugaritică (vezi
p. 618), aşternutul picioarelor Dumnezeirii este o parte importantă a mobilierului divin.

6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi, iar Samuel – dintre cei ce-I chemau
Numele; ei L-au chemat pe DOMNUL şi El le-a răspuns.
~ 317 ~
 Moise şi Aaron. Printr-o trecere rapidă, versetul acesta prezintă exemple de oameni sfinţi
reprezentativi care s-au închinat lui Dumnezeu, au mijlocit pentru semenii lor şi au primit răspuns
la rugăciunile lor. Concluzia de aici e că toţi - preot şi popor - ar trebui să I se închine lui Iehova.
Dumnezeu caută mijlocitori şi astăzi.
Cu toate că, în general, nu a fost considerat preot, Moise este enumerat printre preoţi, probabil
datorită poziţiei lui de conducere spirituală şi lucrării lui legate de sanctuar (vezi Exod 24,6-8;
32,30-32; 40,18-33; Levitic 8,6-30).
Samuel. Samuel e în mod deosebit menţionat, alături de Moise, ca având putere la Dumnezeu în
rugăciune (vezi Ieremia 15,1; cf. 1 Samuel 7,8.9; 1 Samuel 12,19-23).
Numele. Vezi la Psalm 7,17.

7 Le-a vorbit din stâlpul de nor, iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a
dat.
Stâlpul de nor. Vezi Exod 33,9; Numeri 12,5.
Au păzit. Ei au ascultat de legile lui Dumnezeu şi El a răspuns rugăciunilor lor. Ascultarea de
voia lui Dumnezeu e condiţia ascultării rugăciunii.

8 DOAMNE, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns; ai fost pentru ei d(Sau: pentru

Israel) un Dumnezeu Care iartă, dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza
faptelor lor rele.
Iertător. Atât Moise cât şi Aaron au păcătuit, dar Dumnezeu în îndurarea Sa i-a iertat (vezi
Exod 32,1-24; Numeri 20,12.13; cf. Psalm 106,32). "Ei" probabil se referă la popor, în general.
Te-ai răzbunat pe ei[I-ai pedepsit-trad. Cornilescu]. Mustrările lui Dumnezeu au cuprins chiar şi
pe oamenii sfinţi pomeniţi în v. 6. Moise şi Aaron nu au fost primiţi în Canaan din cauza păcatului
lor la Meriba (vezi Numeri 20,12).
Faptelor lor rele[Greşelile-trad. Cornilescu]. Literal, "faptele"; contextul sugerează acţiuni voite,
îndărătnice. Compară cu Eclesiastul 7,29.

9 Înălţaţi pe DOMNUL, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,

căci DOMNUL, Dumnezeul nostru, este sfânt!
Înălţaţi pe Domnul. Versetul 9 este a doua apariţie a refrenului mai mare în formă uşor
modificată (vezi la v. 5).
Muntele Lui cel sfânt. Sionul, centrul naţional de închinare (vezi la Psalm 48,2).
Domnul,Dumnezeul nostru,este sfânt. A treia apariţie a refrenului mai mic, în formă dezvoltată
(vezi la v. 3.5).
Comentarii Ellen G. White: 1�;PK 176;1-3�;MH 438; 8T 285;1-5�;PK 29;9�;MH 415;
8T 264.
Capitolul 100
Un psalm de mulţumire

1 Strigaţi de bucurie către DOMNUL, toţi locuitorii pământului!

INTRODUCERE. - Printre psalmii de mulţumire triumfătoare, Psalmul 100 ocupă un loc de
frunte. El este punctul culminant şi măreţ al şirului de psalmi care a început cu Psalmul 95. În
psalmul acesta toate popoarele pământului sunt invitate să se unească cu Israel într-o laudă
universală a lui Iehova, pentru că bunătatea şi credincioşia Lui sunt veşnice. Psalmul 100 este
probabil originea doxologiei "Old Hundredth", care începe cu "Lăudaţi pe Dumnezeu, de la care se
revarsă toate binecuvântările", ["Măriţi pe Domnul neîncetat"]. Melodia a fost compusă de Louis
Bourgeois în 1551. În 1561 William Keth a compus parafraza: "Toţi câţi pe pământ locuiţi", pentru

~ 318 ~
melodia lui Bourgeois. Poate că nici un psalm nu e mai des folosit în sinagogă sau în biserică. El
proclamă lucrarea de păstor universal al lui Dumnezeu. Nici măcar o aluzie tristă nu există în acest
psalm.
Cu privire la preambul vezi p. 627, 628.
Strigaţi de bucurie. Vezi Psalm 66,1; 98,4.
Toţi locuitorii pământului. Literal, "tot pământul".

2 Slujiţi DOMNULUI cu bucurie, veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!

Bucurie. Aceasta este nota dominantă a psalmului.

3 Să ştiţi că DOMNUL este Dumnezeu. El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui
suntem a(Sau: întocmit, nu noi înşine.); suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!
El este Acela Care ne-a întocmit[El ne-a făcut-trad. Cornilescu]. Faptul că Dumnezeu merită
toată lauda se bazează în primul rând pe faptul că El ne-a făcut poporul Lui (vezi Psalm 95,6; cf.
Deuteronom 32,6.15).
Ai Lui suntem. [Nu noi înşine, KJV]. Un număr de manuscrise ebraice, Targumii, şi notele
Bibliei ebraice zic: "ai Lui suntem". Pe de altă parte LXX şi Siriaca sprijină traducerea KJV.
Turma. Compară Psalm 95,7; vezi la Psalm23,1-4. Fiind stăpânit de gândurile acestea, psalmistul
se simte îndemnat să aducă laude.

4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire şi în curţile Lui – cu laudă! Lăudaţi-L şi

binecuvântaţi-I Numele!
Porţile... curţile. Referindu-se probabil la sanctuar, dar - prin extindere - la toate locurile unde se
aduce închinare lui Dumnezeu.
Mulţumire[Laude-trad. Cornilescu;Mulţumiri, KJV]. Probabil jertfe de mulţumire (vezi
Psalm 96,8). Tabloul este acela al închinătorilor recunoscători care aduc jertfele de mulţumire la
sanctuar.
Laudă[Cântări-trad. Cornilescu]. "Cântarea de laudă este atmosfera cerului; şi atunci când cerul
vine în contact cu pământul, iau naştere muzica şi cântarea, - mulţumire şi glas de cântare"
(Ed 161; cf. Isaia51,3).
Numele. Vezi la Psalm 7,17.

5 Căci DOMNUL este bun; în veci ţine îndurarea Lui şi din neam în neam
credincioşia Lui.
Bun. Vezi 1 Cronici 16,34; 2 Cronici 5,13; 7,3; Psalm 106,1; 107,1; 118,1; etc.
În veci ţine îndurarea Lui[Bunătatea Lui ţine în veci-trad. Cornilescu]. În ebraică, asemănător cu
refrenul des repetat tradus: "îndurarea Lui durează în veci" (Psalm 136; vezi şi Psalm 118,1-4.25).
Din neam în neam. Imaginea unei generaţii care vine după alta, toate bucurându-se de bunătatea
şi credincioşia lui Dumnezeu. Dumnezeu merită lauda noastră, deoarece El ne face ceea ce
suntem, ne răscumpără, ne iubeşte, are doar planuri bune pentru noi şi Se îngrijeşte de fericirea
noastră.

Comentarii Ellen G. White:

1-4 MH 415; 8T264

2�
�
PP 594
2-4�
DA 288

~ 319 ~
3�
�
GC 437; 6T 351
3.4�
Ed 243
4�
�
AH 474; ML 171; 5T 317, 491
4.5�
3T 240

Capitolul 101
Al lui David. Un psalm.

1 Voi cânta îndurarea şi judecata, Ţie Îţi voi cânta, DOAMNE!

INTRODUCERE. - Psalmul 101 prezintă o listă condensată de principiile care ar trebui să
călăuzească pe un conducător în postura sa. El e de o deosebită valoare pentru părinţi în "vegherea
asupra influenţelor căminului" (CT 119). Versetele 1-4 se ocupă de viaţa particulară a
conducătorului, v. 5-8, de activităţile lui publice.
Psalmul a fost compus de David (CT 119), poate în prima parte a domniei lui. El este expresia
frumoasă a sufletului nobil al împăratului David.
Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.

~ 320 ~
 Îndurarea[Bunătatea-trad. Cornilescu;Îndurarea, KJV]. Ebr. chesed (vezi Nota suplimentară la
Psalm 36).

2 Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii. Când vei veni la mine? Voi umbla în
integritatea inimii mele, în mijlocul casei mele.
Voi fi cu luare aminte[Mă voi purta cu înţelepciune-trad. Cornilescu]. O hotărâre împărătească,
vrednică de un suflet împărătesc.
Când. Întrebarea este manifestarea neaşteptată a unui suflet evlavios care tânjeşte după împlinirea
hotărârii sale, lucru care este posibil doar atunci când Dumnezeu vine în mod deplin în viaţa lui.
David doreşte cu ardoare să trăiască împreună cu Dumnezeu.
În mijlocul casei mele. Evlavia începe din cămin.

3 Nu voi pune nici o nelegiuire înaintea ochilor mei! Urăsc pe cei ce s-au abătut; el
nu se va lipi de mine!
Nelegiuire[Rău-trad. Cornilescu;Lucru nelegiuit, KJV]. Literal, "lucrul lui Belial" (vezi la
Deuteronom 13,13).
Înaintea ochilor mei. David se hotărăşte să nu privească la cele rele (vezi 1 Ioan 2,16; cf.
2 Corinteni 3,18), pentru ca viaţa lui să nu imite ce vede. În mare măsură noi suntem ceea ce
privim de obicei. "Nu asculta lucruri rele; nu privi lucruri rele; nu vorbi lucruri rele". Cu privire la
aprecierea profundă a lui Iov despre curăţia personală, vezi Iov 31,1.7.
Nu se va lipi. Cu toate că vin în contact cu răul, trebuie să mă delimitez imediat de el. "Nu putem
împiedica păsările să zboare pe deasupra capului nostru, dar le putem împiedica să-şi facă un cuib
în el".

4 Inima pervertită se va îndepărta de mine. Nu vreau să cunosc răul!

Pervertită[Stricată-trad. Cornilescu]. Ebr. 'iqqesh, "strâmb", "stricat" (vezi Proverbe 11,20). În
punctul acesta psalmistul trece de la hotărâri de natură particulară la hotărâri care privesc viaţa lui
publică, de conducător.

5 Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns îl voi nimici; pe cel cu ochii trufaşi şi cu
inima îngâmfată nu-l voi suferi.
În ascuns. În taină.
Nu-l voi suferi. Ca împărat, David se hotărăşte să nu îi îngăduie în împărăţia sa pe aceia care sunt
caracterizaţi ca mai sus.

6 Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară, ca ei să locuiască cu mine; cel ce
umblă pe calea integrităţii îmi va sluji.

Ochii. David se hotărăşte să caute mereu oameni credincioşi care să devină membri vrednici ai
curţii sale.
Calea integrităţii[Cale fără prihană-trad. Cornilescu]. Vezi v. 2. David doreşte ca asociaţii lui
oficiali să fie ca el. Ei vor fi aleşi pentru valoarea lor sufletească, nu pentru că sunt de viţă nobilă
sau pentru că sunt dotaţi. Ceea ce David cere de la sine, cere şi de la alţii.

7 Cel ce săvârşeşte înşelăciunea nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu

va sta în preajma mea.

~ 321 ~
 Cel ce săvârşeşte înşelăciunea[Cel ce se dedă la înşelăciune-trad. Cornilescu]. Compară cu
Apocalipsa 14,1.5; vezi la Proverbe 12,17; 20,17.

8 În fiecare dimineaţă îi voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea
DOMNULUI pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea.

În fiecare dimineaţă îi voi nimici. [Voi nimici de timpuriu, KJV]. Nici unui lucru rău nu i se va
îngădui să dureze. De cum va apărea, va fi distrus.
Cetatea Domnului. Ierusalim, capitala lui David. Dacă capitala unei naţiuni e curată din punct de
vedere moral, exemplul dat în felul acesta va fi probabil urmat în naţiune.
Cu siguranţă că dacă un împărat ar respecta marile hotărâri ale acestui psalm, el ar fi vrednic de
lauda lui David, aşa cum e exprimată în 2 Samuel 23,3.4.

Comentarii Ellen G. White:

3�
AH 404, 406, 409; ML 86, 88
3-7�
CT 119

Capitolul 102
O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi
îşi vărsa plângerea înaintea DOMNULUI

1 DOAMNE, ascultă rugăciunea mea! Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!

INTRODUCERE. - Psalmul 102 este unul dintre cei mai trişti din cei şapte psalmi de penitenţă.
Se pare că e rugăciunea exilatului făcută în ţara robiei sale. În tonurile sale elegiace, el vorbeşte de
durere şi întristare, de persecuţie şi de frică. Dar el face mai mult decât atât; el recunoaşte că există
speranţă de întoarcere din robie şi de refacere spirituală. Poemul oscilează între două idei, dar se
încheie într-o notă sublimă de încredere în veşnica statornicie a lui Dumnezeu în legăturile Lui cu
fiii oamenilor. Psalmul se împarte în patru părţi: introducere (v. 1.2), plângere (v. 3-11), mângâiere

~ 322 ~
(v. 12-22), concluzie (v.23-28). Creştinii din zilele de pe urmă pot găsi în el exprimarea
încercărilor lor şi asigurarea mângâierii cereşti în vreme de necaz mare.
Preambulul, "o rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea
înaintea Domnului", este unic printre preambulurile psalmilor. El caracterizează psalmul şi arată
scopul pentru care a fost compus (vezi p. 624, 628).
Ascultă. Vezi Psalm 18.6; 39,12.

2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine;
când strig, răspunde-mi degrabă!
Nu-Ţi ascunde. Vezi Psalm 4,6; 13,1.
Degrabă. Vezi Psalm 69,17. Profunzimea întristării psalmistului şi intensitatea apelului său sunt
scoase în evidenţă prin cererile cumulative după ajutor divin din v. 1 şi 2.

3 Îmi pier zilele ca fumul, oasele-mi ard ca jarul.

[Căci-trad. Cornilescu]. Versetul 3 marchează începutul plângerii psalmistului.

4 Sunt tăiat ca iarba şi mă usuc; uit să-mi mănânc pâinea.

Uit să-mi mănânc. Vezi Iov 33,20; Psalm 107,18.

5 Din pricina gemetelor mele mi s-au lipit oasele de carne.

Mi s-au lipit oasele[Mi se lipesc oasele-trad. Cornilescu]. Vezi Iov 19,20; Plângeri 4,8.

6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.

Bufniţa[Pelicanul-trad. Cornilescu]. Ebr. qa'ath, (vezi Isaia 34,11; Zaharia 2,14). Specia exactă de
pasăre la care se face referire nu e cunoscută, cu toate că s-a observat că pelicanul e un simbol
corespunzător al singurătăţii şi melancoliei totale.

7 Stau treaz şi sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiş.

Stau treaz[Nu mai pot dormi-trad. Cornilescu;Veghez, KJV]. Sau "sunt fără somn".
Pasăre. [Vrabia, KJV]. Ebr., şippor, un termen general pentru vietăţi înaripate (vezi Genesa 7,14;
Deuteronom 4,17). Poate că "singuratică" e o aluzie la o pasăre lipsită de perechea ei.

8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc; batjocoritorii mei mă blestemă.

9 Mănânc cenuşă în loc de pâine şi îmi amestec băutura cu lacrimi,

Cenuşă[Ţărână-trad. Cornilescu;Cenuşă, KJV]. Vezi Iosua 7,6; Iov 2,7.8; Plângeri 3,16. Despre
paralele ugaritice, vezi la Psalm 42,3.

10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării şi mă usuc ca iarba.
Umbra înserării[Umbră gata să treacă-trad. Cornilescu]. O imagine impresionantă a apropierii
morţii (vezi Iov 14,2). Samuel Buther spunea: "Anii mei alunecă prin mine ca apa printr-o sită".

12 Însă Tu, DOAMNE, tronezi pe vecie, amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.

~ 323 ~
 Însă Tu[Dar Tu-trad. Cornilescu]. Brusc, psalmistul găseşte mângâiere în contemplarea eternei
suveranităţi a lui Dumnezeu şi se ridică mai presus de plângerea sa. Datorită faptului că Dumnezeu
nu Se schimbă, făgăduinţele Lui sunt sigure, în ciuda aparentei Lui detaşări de suferinţa prezentă a
psalmistului.
Tronezi[Împărăţeşti-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 9,7; Plângeri 5,19.
Amintirea[Pomenirea-trad. Cornilescu]. Vezi Exod 3,15; Psalm 135,13.

13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, căci e timpul să te înduri de el. I-a sosit
vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului şi le este milă de ţărâna lui.
Pietrele. Exilaţii se bucură chiar şi numai de contemplarea pietrelor şi ţărânii a ceea ce fusese
cândva glorioasa lor cetate, Ierusalimul. Atât de mult iubesc ei Sionul (vezi Neemia 4,2.10;
Psalm 79,1). Există în conceptul acestui verset o notă patetică, nostalgică. Până şi ruinele copilăriei
noastre ne sunt scumpe.

15 Neamurile se vor teme de Numele DOMNULUI şi toţi regii pământului – de slava

Lui,
Se vor teme. Potrivit planului lui Dumnezeu, Sionul refăcut ar fi fost alcătuit dintr-un popor care
să împlinească destinul divin în prin lui Israel. Activităţi misionare ar fi convertit pe mulţi dintre
păgâni, iar prosperitatea noului stat ar fi atras multe naţiuni. Din nefericire, Israel a dat greş. Dacă
el ar fi fost credincios, întregul pământ ar fi fost pregătit pentru prima venire a lui Hristos(PK 703,
704, vezi şi vol. IV, pag. 26-30).

16 când DOMNUL va zidi Sionul şi Se va arăta în slava Lui.

Se va arăta. Mesia ar fi venit în statul restaurat (vezi la v. 15; de asemenea articolul: "Rolul lui
Israel în profeţiile Vechiului Testament", vol. IV).

17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi şi nu va dispreţui rugăciunile lor.

18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare, pentru ca poporul care se va naşte
să-L laude pe DOMNUL!

Să se scrie. Acesta pare să fie singurul loc din Psalmi unde se spune să se scrie raportul
providenţei lui Dumnezeu.
Domnul. Ebr. Yah (vezi la Psalm 68,4).

19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale; DOMNUL priveşte din ceruri pe

pământ,
Din ceruri. Vezi la Deuteronom 26,15; vezi şi la Psalm 14,2.

20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la

moarte.
Cei condamnaţi la moarte[Ce sunt pe moarte-trad. Cornilescu;Rânduiţi morţii, KJV]. Literal,
"copii ai morţii" (vezi Psalm 79,11).

21 Numele DOMNULUI va fi vestit din Sion şi lauda Lui – din Ierusalim,

Numele. Vezi Psalm 5,11; 7,17.

~ 324 ~
22 când se vor strânge popoarele şi regatele ca să-I slujească DOMNULUI.
23 Mi-a frânt puterea pe drum; mi-a scurtat zilele.
Puterea. De la consolarea privind puterea absolută şi veşnică a lui Dumnezeu psalmistul revine
pentru o clipă la propria sa slăbiciune şi la scurtimea vieţii sale - dar numai pentru o clipă.
Aproape imediat el este absorbit din nou de contemplarea faptului că Dumnezeu e pururi
neschimbat.

24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai

Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
La jumătatea. [În mijlocul, KJV]. Rugăciunea psalmistului este evident inspirată în parte de
dorinţa de a vedea refacerea Ierusalimului. El nu poate îndura gândul de a muri înainte fără să vadă
împlinirea nădejdilor sale. În faţa existenţei veşnice a lui Dumnezeu, el îşi dă seama cât de
vremelnice şi de efemere sunt propriile sale zile (vezi v. 11, 12; Psalm 90,2; Habacuc 1,12).

25 Tu ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Tu ai întemeiat. Vezi Genesa 1,1. Versetele 25-27 sunt citate în Evrei 1,10-12 ca o adresare către
Hristos. Scriitorul epistolei către Evrei dovedeşte că Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, are şi o
poziţie superioară îngerilor. Aici este dovadă că Hristos este şi Creator.

26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe
un veşmânt şi ele vor trece.
Ca o haină. Literatura ugaritică (vezi p. 618) compară cerurile cu un veşmânt "care trece".

27 Tu, însă, rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”

28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.
Comentarii Ellen G. White:

15.18-22�
PK 370
19�
�
MH 438; 8T 285

Capitolul 103
Al lui David

1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe DOMNUL, şi tot ce este în mine să

binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

INTRODUCERE. - Psalmul 103 a fost descris ca unul din cei mai exuberanţi psalmi. El este
exprimarea spontană a unei inimi pline de lauda la adresa lui Dumnezeu pentru harul şi mila Lui.
David Îl laudă pe Dumnezeu pentru binecuvântări în propria sa viaţă (v. 1-5), povesteşte despre
bunătatea lui Dumnezeu arătată faţă de copiii Săi în general (v.6-14), arată dependenţa omului de
mila lui Dumnezeu (v. 15-18), şi cheamă întreaga creaţiune să se închine lui Dumnezeu (v. 19-22).

~ 325 ~
Psalmii 103 şi 104 sunt psalmi pereche, cel dintâi preamărind minunile lui Dumnezeu prin mila şi
îndurarea Lui, al doilea preamărind minunile Lui prin creaţiune.
Suflete. Vezi la Psalm 16,10.
Cu privire la autorul psalmului, vezi MB 167. Cu privire la preambul, vezi p. 616.
Binecuvântează-L pe Domnul. Vezi la Psalm 63,4.
Tot ce este în mine. Pentru a-L lăuda pe Dumnezeu este nevoie de folosirea tuturor capacităţilor
noastre.
Numele. Vezi Psalm 33,21; vezi şi la Psalm 7,17. Inversarea ordinii în care sunt prezentate ideile
(figura de stil retorică numită chiasm) este o variaţie retorică plăcută în paralelismul sinonimic.

2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe DOMNUL şi nu uita nici una din binefacerile

Lui!

Nu uita. O avertizare folosită deseori de Moise (vezi Deuteronom 4,9.23; etc.).

"N-avem de ce să ne temem pentru viitor decât să uităm calea pe care ne-a călăuzit Domnul şi
învăţăturile Lui în istoria noastră trecută" (LS 196). "Să nu uităm" este refrenul poemul jubiliar
victorian "Recessional" al lui Rudyard Kipling.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile, îţi vindecă toate bolile,

El îţi iartă. Vezi la Psalm 32,1.

4 îţi răscumpără viaţa din groapă, te învăluie cu îndurare şi milă,

Îndurare[Bunătate-trad. Cornilescu]. Ebr. chesed, "iubire dumnezeiască" (vezi Nota suplimentară

la Psalm 36).

5 îţi satură de bunătăţi dorinţele şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.

Ca vulturul. Povestea veche că după un anumit timp vulturul năpârleşte şi întinereşte nu are bază
ştiinţifică. Pasărea năpârleşte în mod discret. Psalmistul poate că are în vedere faptul că vulturul
trăieşte mai mult ca multe alte păsări şi îşi păstrează vigoarea. Păcătosul iertat lasă să se vadă
prospeţimea unei vieţi înnoite.
Odată cu această laudă personală, David se întoarce spre experienţa copiilor lui Dumnezeu.
Notează cele 6 binecuvântări din v. 3-5:iartă,vindecă,izbăveşte,încununează,satură,reîntinereşte.

6 DOMNUL le face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.

7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
Lui Moise. Vezi Exod 33,13. Căile lui Dumnezeu sunt "neînţelese" ["dincolo de cercetare, KJV]
(Romani 11,33). Ele trebuie să fie "arătate" cândva prin revelaţie divină, ca la Sinai(vezi Exod 20).

8 DOMNUL este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în îndurare.

Îndurător şi milostiv. Compară cu Exod 34,6; Psalm 86,15.

9 El nu se ceartă veşnic şi nu ţine mânie pe vecie.

10 El nu ne face după păcatele noastre şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
Nu ne răsplăteşte[Nu ne pedepseşte-trad. Cornilescu]. În Hristos pedeapsa pentru păcat este
alinată.

~ 326 ~
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, tot atât de mare este şi îndurarea Lui
pentru cei ce se tem de El;
Înalte[Sus-trad. Cornilescu]. Iubirea lui Dumnezeu este incomensurabilă, cum este şi distanţa de
la cer la pământ.

12 cât de departe este răsăritul de apus, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile
noastre de la noi.
Îndepărtează El fărădelegile. Compară cu Isaia 38,17; Mica 7,19. Nu putem înţelege vastitatea
universului, dar putem înţelege legătura părintească (vezi v. 13).

13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură DOMNUL de cei ce se tem de El,
Cum se îndură un tată. Vezi Deuteronom 32,6.

14 căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aminteşte că suntem ţărână.

Ştie din ce suntem făcuţi. Fragilitatea şi vremelnicia omului sunt apeluri puternice adresate
bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu (vezi Genesa 8,21; Psalm 89,5; Psalm 139,1-18).
Ţărână. Vezi Genesa 2,7; 3,19; Iov 34,15.

15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba. Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
Om. Ebr. 'enosh (vezi la Psalm 8,4).
Ca iarba. Compară cu Isaia 40,6-8; Isaia 51,12.

16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este şi nu i se mai cunoaşte locul unde a
fost.
17 Însă îndurarea DOMNULUI este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca
să le împlinească.
19 DOMNUL Şi-a statornicit tronul în ceruri, iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
Şi-a statornicit[Şi-a aşezat-trad. Cornilescu]. Domnia Împăratului universului nu este naţională şi
nici măcar imperială, ci universală. Dumnezeu este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor
(Apocalipsa 19,16), nu doar împăratul lui Israel.
David a început psalmul cu propria sa experienţă, şi apoi, în mod poetic, i-a inclus împreună cu
sine pe toţi cei care se tem de Domnul, ca să se bucure de bunătatea Lui. Acum invită toată
creaţiunea însufleţită şi neînsufleţită să se unească la binecuvântarea Domnului.

20 Binecuvântaţi-L pe DOMNUL, îngeri ai Lui tari în putere, care-I împliniţi porunca,

care ascultaţi glasul cuvântului Lui!

Tari în putere. Tabloul îngerilor care împlinesc "poruncile Lui" leagă strâns familia din cer cu
familia de pe pământ a copiilor lui Dumnezeu care ţin poruncile Lui.

21 Binecuvântaţi-L pe DOMNUL, toate oştile Lui, slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!

Oştile[Oştirile-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 24,10; Luca 2.13.

~ 327 ~
 Slujitorii Lui[Robii Lui-trad. Cornilescu].Asemănător cu "oştirile"(vezi Psalm 104,4;Daniel 7,10;
Evrei 1,14).

22 Binecuvântaţi-L pe DOMNUL, toate lucrările Lui, din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe DOMNUL!

Binecuvântaţi-L pe Domnul. După imnul universal de mulţumire, întâlnim un entuziasm

nemăsurat în repetarea de către David a expresiei de început a psalmului. Conştient că universul
răsună acum de laudă la adresa lui Dumnezeu, el vrea ca şi glasul lui să fie auzit.
Toate lucrările Lui. Psalmistul invită întreaga creaţiune, însufleţită şi neînsufleţită, să se alăture
corului de mulţumire (vezi Psalm 148).

Comentarii Ellen G. White: 1�;SR 129;1.2�;PP 294;1-4�;CT 243;1-14�;MH 79;2.3�;

ML 154;2-4�;CH 502;3�;�;DA 270; MH 77, 111, 243;3.4�;MH 113;8�;�;4T 67;8-18�; 8T
272;12�;MB 167;13�;COL 204; CS 17; Ed 245; GW 210; MB 113; 4T 177; 5T 177, 315;
13.14�;CH 375; MH 123, 225;14�;COL 362; GW 244; MM 296; MYP 226; 8T 191;17.18�;
PP 754;19�;GC 511; PK 50;20�;DA 779; GC 512, 517, 630; MM 94; PK 602; PP 100; Te 291;
1T 301, 346; 2T 171, 591; 3T 526, 450; 8T 17; 9T 17;20.21�;ML 305;20�;GC 512 .

Capitolul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu eşti
nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
INTRODUCERE. -Aşa cum Psalmul 103, psalmul-pereche, preamăreşte minunile lui Dumnezeu
prin mila şi duioşia Lui, tot aşa Psalmul 104 preamăreşte minunile Lui prin creaţiune. Asemănător
Psalmului 103 în exuberanţă, Psalmul 104 este cântarea încântării spontane a poetului în faţa
lucrărilor creaţiunii lui Dumnezeu. În limbaj şi manieră poetică şi nu ştiinţifică, psalmul tratează
lucrările creaţiunii, desluşind mereu în creaţiune pe Creatorul ei. Psalmul este remarcabil pentru
mişcarea şi vivacitatea imaginilor care se adună în tabloul creaţiunii. În privinţa aceasta e probabil
neîntrecut în literatură. Cineva a spus că ar merita să se studieze ebraica timp de zece ani, dacă în
urma acelui studiu cercetătorul ar putea să citească acest psalm în original.

~ 328 ~
 Cât priveşte discutarea părerii criticii superioare că autorul acestui psalm a împrumutat mult
dintr-un imn egiptean, vezi nota suplimentară de la finele acestui psalm.
Binecuvântează-L. Ca şi perechea lui (Psalm 103),psalmul începe cu laudă(vezi la Psalm 103,1).
Îmbrăcat. Vezi Psalm 93,1; 8,5.

2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

Te înveleşti. Dumnezeu este reprezentat ca învelindu-Se cu un veşmânt de lumină. Imnul lui
Robert Grant, "Închinaţi-vă Împăratului", are în strofa a doua următoarele cuvinte: "al cărui
veşmânt este lumina, al cărui baldachin e spaţiul". Lumina şi ascunde şi descoperă (vezi Ioan 1,4-
9; 1 Ioan 1,5).
Versetele 2-4 pot fi comparate cu lucrarea primelor două zile ale creaţiunii, când au fost create
lumina şi firmamentul pentru a înlocui întunericul şi haosul (vezi Genesa 1,3-8).
Ca pe un cort. Vezi Isaia 40,22.

3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile
vântului.
Şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape[Cu apele îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale-trad.
Cornilescu;Care pune grinzile cămărilor Sale pe ape, KJV]. O reprezentare poetică (vezi
Psalm 18,11; Amos 9,6).
Odăilor lui de sus[Locuinţei-trad. Cornilescu]. Literal "odăile de sus".
Nori. Vezi Isaia 19,1. "Carele mâniei dau naştere norilor furtunii" (vezi imnul citat la v. 2).
Aripile vântului. Vezi Psalm 18,10.

4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

Din vânturi Tu Îţi faci îngeri[Din vânturi îţi faci soli-trad. Cornilescu;Care face din îngerii Săi
spirite, KJV]. Vezi Evrei 1,7. Traducerea unor versiuni mai noi, "care face din vânturi solii Săi",
este posibilă din punct de vedere gramatical şi lexical.

5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

Temeliile. Psalmistul descrie poetic pământul ca odihnindu-se pe o temelie tare (vezi Iov 38,4-6;
cf. Iov 26,7), probabil pentru a scoate în evidenţă stabilitatea creaţiunii lui Dumnezeu. Compară
lucrarea celei dintâi părţi a zilei a treia a creaţiunii cu v. 5-9 (vezi Genesa 1,9.10).

6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

Acoperiseşi.Compară expunerea simplă în proză din Genesa 1,9.10 cu descrierea poetică din
v. 6-8.

7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
S-au scurs[Suindu-se-trad. Cornilescu]. Pasajul este mai bine redat "munţii se ridică, văile se
afundă", un tablou impresionant al lucrării lui Dumnezeu cu ocazia separării apelor de uscat şi a
determinării contururilor pământului.

9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să

acopere pământul.
Le-ai pus un hotar[Le-ai pus o margine-trad. Cornilescu]. Vezi Iov 26,8-10; Iov 38,8-11.

10 El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

~ 329 ~
 Face să ţâşnească izvoarele[Faci să ţâşnească izvoarele-trad. Cornilescu]. Subiectul este tratat
prin detalii poetice rafinate, cu accent pe grija iubitoare a Creatorului.

11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea
acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
Din odăile de sus[Din locaşul Tău-trad. Cornilescu]. Vezi v. 3; Psalm147,8. Dumnezeu udă
pământul cu ajutorul ploii, dar şi cu ajutorul cursurilor de apă.

14 El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face
astfel să răsară hrană din pământ:
Iarbă. Ebr. 'eśeb. Cuvântul apare în Genesa 1,11.12.29.30.
Pe care omul să le cultive[Pentru nevoile omului-trad. Cornilescu]. Sau "verdeţuri pentru
agricultură" (vezi 1 Cronici 27,26; Neemia 10,37).

15 vinul care înveseleşte inima omului, untdelemnul care dă strălucire feţei şi hrana
care întăreşte inima omului.
Vinul. Vezi la Deuteronom 14,26.

16 Copacii DOMNULUI sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
Sunt bine udaţi[Se udă-trad. Cornilescu;Sunt plini de sevă, KJV]. Literal, "sunt satisfăcuţi", aici
posibil cu apă.

17 În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru
viezurii de stâncă a(Sau: pentru bursuci).
Viezurii de stâncă[Iepuri-trad. Cornilescu]. Ebr. shephannim, probabil şoareci de munte (vezi la
Proverbe 30,26).

19 El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună. b(Sau: Tu ai
făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună.)
Luna. Imaginea nopţii precede pe aceea a zilei. Compară raportul creaţiunii corpurilor cereşti cu
v. 19-23 (Genesa 1,14-19).
Vremurile. Vezi Genesa 1,14. Despre calendarul ebraic lunar, vezi vol. II, p. 112-117.

20 Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să

mişune.
Aduci întunericul. Un tablou sugestiv al nopţii în pădure, unde fiarele sălbatice se strecoară
pentru a-şi afla prada, avându-l pe leul, împăratul animalelor sălbatice, ca punct culminant (vezi
Psalm 17,12; 58,6).

21 Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

~ 330 ~
22 Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.
Se culcă. La răsăritul soarelui, animalele sălbatice caută adăpost ca să nu fie descoperite.

23 Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

Până seara. Ziua este rânduită pentru munca omului.

24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Toate le-ai făcut cu înţelepciune;

pământul este plin de creaturile Tale.
Ce măreţe[Cât de multe-trad. Cornilescu]. Ca şi cum n-ar mai putea să nu aducă laudă în urma
contemplării creaţiunii lui Dumnezeu, psalmistul se opreşte pentru a scoate un strigăt de uimire în
faţă înţelepciunii Creatorului.

25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără

număr, vieţuitoare mici şi mari.
Marea. Poetul reia istoria creaţiunii, menţionând creaturile acvatice (vezi Genesa 1,20-22).
Fără număr. De la locuitorii cei mai mici ai oceanelor până la leviatanul din v. 26.

26 Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul c[VT foloseşte cuvântul atât cu

referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât
şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei
corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1)], pe care l-ai făcut Tu.
Corăbiile. O aluzie pitorească la om. Psalmistul aduce în scenă un singur caz de "creaţie" a
iscusinţei omului.
Leviatanul. Vezi la Iov 41,1.

27 Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

Toate nădăjduiesc în Tine[Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă-trad. Cornilescu]. Vezi
Psalm 145,15.

28 Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;
Suflarea. Compară cu Psalm 146.4.
În ţărână[În ţărâna lor-trad. Cornilescu]. Vezi Genesa 3,19.
30 Îţi trimiţi Duhul d(Sau: suflarea), ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa
pământului.

Duhul[Suflarea-trad. Cornilescu;Spiritul, KJV]. Ebr. ruach (vezi la Psalm 31,5).

31 Fie ca slava DOMNULUI să dăinuiască veşnic! DOMNUL să se veselească de

lucrările Sale,

32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii,
aceştia fumegă.

33 Voi cânta DOMNULUI toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

~ 331 ~
 Voi cânta. Întrucât psalmistul doreşte ca Dumnezeu să Se bucure de creaţia Sa, şi el va cânta cât
va trăi laudă Creatorului său. Iată un ciclu de bucurie universală (vezi DA 21).

34 Fie plăcută DOMNULUI cugetarea mea! Eu mă voi bucura în DOMNUL.

Cugetarea mea[Cuvintele mele-trad. Cornilescu;Meditaţia mea, KJV]. Vezi Psalm 19,14.

35 Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu,

binecuvântează-L pe DOMNUL! Lăudaţi-L pe DOMNUL!

Lăudaţi-L pe Domnul. Ebr. halelu-Yah. Aceasta este prima apariţie a acestei expresii în Psalmi.
Termenul a devenit parte a limbajului rugăciunii şi a laudei (vezi Psalm 105,45; Psalm 106,1. 48;
etc.).

NOTĂ SUPLIMENTARĂ LA PSALMUL 104

Un faraon din secolul al XIV-lea, Ikhnaton, a fost cunoscut ca împărat eretic din cauză că a
renunţat la zeii Egiptului şi a introdus pentru scurt timp o formă de monoteism, proclamându-l pe
Aten singurul dumnezeu al ţării (vezi vol. II, p. 19, 20). La data aceea a fost compus poate chiar de
către însuşi împăratul un imn care onora discul soarelui Aten ca suprem şi unic dumnezeu al
creaţiei. Întrucât imnul acesta conţine anumite idei şi expresii care se găsesc şi în Psalm 104, mulţi
cercetători biblici au pretins că autorul Psalmului 104 şi-a împrumutat ideile din imnul egiptean al
lui Aten şi le-a aplicat într-o formă modificată Dumnezeului Său.
Se admite că există anumite paralele în idei şi exprimare între imnul lui Aten şi Psalmul 104, şi
că imnul lui Aten sau părţi din el au fost cunoscute dincolo de hotarele Egiptului pe vremea lui
Ikhnaton. Totuşi, nu există nici un motiv pentru ca vreun cercetător al Bibliei să renunţe la
convingerea că Psalmul 104 este o producţie originală pentru următoarele motive: (1) paralelele nu
sunt numeroase. Din cele 149 de versuri ale Imnului lui Aten în traducerea lui J. H. Breasted
(Dawn of Conscience, 1933, p. 281-286), numai 17 prezintă un oarecare paralelism cu Psalmul
104, celelalte 132 de versuri neavând paralele; (2) Paralelele nu sunt aşa de importante, aşa cum
susţin unii din apărătorii dependenţei Psalmului 104 de Imnul lui Aten; (3) Religia lui Aten a fost
considerată o erezie în Egipt după prăbuşirea mişcării lui Ikhnaton, cam pe la 1850 î.Hr., iar imnul
lui Aten, care după perioada aceea nu a mai fost folosit, după toată probabilităţile, a fost complet
uitat. De aceea este improbabil ca autorul evreu să-l fi întâlnit în Palestina după multe secole de la
data compunerii lui; (4) Fiecare poet care-l laudă pe dumnezeul său ca şi creator va folosi aproape
sigur ilustraţii, expresii, imagini şi limbaj precum cele folosite în Psalm 104 sau în Imnul lui Aten.
Prin urmare, atât Psalmul 104, cât şi Imnul lui Aten sunt probabil originali.
Comentarii Ellen G. White:

1-348T 273-275
5�
�
PP 44
5-12�
PK 134
10.12�
Ed 118
13.14�
CS 17; FE 414
14�

~ 332 ~
CSW 140
14.15�
PK 135
18�
CG 59; Ed 118
20.21�
PP 115
24�
Ed 99, 104; MH 412
24-28�
PK 135
27�
3T 228
27.28�
PP 115
27-30�
Ed 131
33.34�
MH 101

Capitolul 105
1 Mulţumiţi DOMNULUI, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscute printre popoare
isprăvile Lui!
INTRODUCERE. - Psalmul 105 este un imn naţional al lui Israel (vezi Psalmii 78; 106). El
ilustrează relaţiile lui Dumnezeu cu Israel din timpul lui Avraam şi al descendenţilor lui până la
cucerirea Canaanului, cu accent asupra legământului dintre Dumnezeu şi Israel. În imn, Iosif e
prezentat ca inel de legătură între Egipt şi Canaan. Metrul antic al imnului se observă într-o
succesiune de versuri pline de bucurie, maiestuoase în paralelismul simplu.
Versetele 1-15 sunt practic identice cu v. 8-22 ale psalmului raportat în 1 Cronici 16:8-36,pe care
David l-a compus pentru ceremonia păstrării cu sfinţenie a chivotului la Ierusalim. Deosebirile faţă
de formă originală a psalmului se datorează probabil adaptării pentru uzul liturgic la o dată mai
târzie.

~ 333 ~
 Psalmii 105 şi 106 sunt psalmi pereche. Psalmul 105 ar trebui să fie studiat în lumina sfatului dat
în 8T 107-116; TM 98; şi LS 196.
Mulţumiţi[Lăudaţi-trad. Cornilescu;Mulţumiţi, KJV]. Iubirea lui Dumnezeu, aşa cum e
demonstrată în istoria lui Israel, necesită recunoaştere totală. Aceasta este tema psalmului.
Numele Lui. Vezi la Psalm 7,17.
Popoare. Toate popoarele ar trebui să cunoască "isprăvile" lui Dumnezeu, "numele Lui cel sfânt"
(v. 3), "semnele minunate" făcute de El (v. 5) şi " judecăţile Lui (v. 5). Psalmul începe cu un
semnal misionar.

2 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui, vestiţi toate minunile Lui!

3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se veselească inima celor ce-L caută pe
DOMNUL!
4 Căutaţi pe DOMNUL şi puterea Lui, căutaţi întotdeauna faţa Lui!
Puterea[Sprijinul-trad. Cornilescu;Tăria Lui, KJV]. Numai prin puterea lui Dumnezeu a fost
salvat Israel; numai astfel putem fi noi salvaţi.

5 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut, de semnele şi de hotărârile gurii

Sale,
Aduceţi-vă aminte. Compară cu Deuteronom 32,7.
Minunile. Aici mai ales minunile din Egipt care constituie mare parte din conţinutul psalmului
(vezi Exod 6,6; 7,4).

6 urmaşi ai robului Său Avraam, fii ai lui Iacov, aleşii Lui!

Urmaşi ai robului Său Avraam[Sămânţă a robului Său Avraam-trad. Cornilescu]. Vezi v. 42.
Aleşii. Literal, " cei aleşi" (vezi v. 43).

7 El este DOMNUL, Dumnezeul nostru, şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot

pământul.
Dumnezeul nostru. Versetele 7-11 Îl înalţă pe Dumnezeu ca pe Acela care Îşi aduce aminte de
legământul Său.

8 El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit
pentru 1000 de generaţii,
O mie de generaţii[1000 de neamuri de om-trad. Cornilescu;1000 de generaţii, KJV]. O hiperbolă
poetică pentru o lungă perioadă de vreme (vezi Deuteronom 7,9).

9 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam, de jurământul Lui către Isaac,

Cu Avraam. Vezi Genesa 12,7; 13,14-17; 15,18-21; 17,2; 22,15-18; etc.
Către Isaac. Vezi Genesa 26,3; cf. 28,13.

10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre şi faţă de Israel – printr-un
legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului, ca parte a moştenirii voastre.”

~ 334 ~
12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi – puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul, de la un regat la altul.
La altul. Avraam a părăsit cetatea Ur din Caldeea (vezi Genesa 11,31 la 12,5). Patriarhii au fost
forţaţi să plece din Canaan (vezi Genesa 12,10; 26,1; 28,10).

14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească şi a mustrat regi din pricina lor:
A mustrat regi[A pedepsit împăraţi-trad. Cornilescu]. Vezi Genesa 12,17; 20,3.

15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!”

Nu vă atingeţi. Vezi Genesa 26,11.
Unşii. Probabil în sensul de a fi aleşi pentru o misiune specială.
Profeţii[Proorocii-trad. Cornilescu]. Vezi Genesa 20,7.

16 A chemat foametea peste ţară şi a distrus orice provizie de hrană a(Lit.: A frânt
orice toiag al pâinii).
A chemat foametea. Vezi Genesa 41,53-57.

17 Trimisese înaintea lor un om, pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.

Înaintea lor[Înainte-trad. Cornilescu;Înaintea lor, KJV]. Vezi Genesa 45,5.
Vândut. Vezi Genesa 37,28.36.

18 I-au strâns picioarele în lanţuri, iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui, să se dovedească Cuvântul
DOMNULUI faţă de el.
Să se împlinească cuvintele Lui[S-a împlinit ce vestise-trad. Cornilescu]. Adică până s-a
întâmplat prezicerea visurilor lui Iosif de superioritate faţă de fraţii săi (vezi Genesa 37,5-11).
Dovedească[Încercat-trad. Cornilescu]. Intervalul dintre prezicere şi împlinirea ei a fost o
perioadă de punere la probă pentru Iosif.

20 Atunci regele a trimis să-l dezlege şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.

Regele a trimis[Împăratul a trimis-trad. Cornilescu]. Vezi Genesa 41,14.40.41.44.46-49; 45,8.

21 L-a pus stăpân peste casa lui şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i instruiască cum vrea pe prinţii lui şi să-i înveţe pe cărturarii lui.
Să-i instruiască[Să lege-trad. Cornilescu]. LXX, Siriaca şi Ieronim spune yasar, "să înveţe", în loc
de ebr. 'asar, "să lege". Deosebirea constă doar dintr-o singură literă. O atare exprimare ar face
prima parte a versetului paralelă cu a doua. Ideea ar putea fi ilustrată printr-un obicei egiptean
potrivit căruia era datoria primului ministru sau a vizirului să supravegheze educaţia copiilor
regelui.
Cum vrea[Plac-trad. Cornilescu]. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 16,10). Traducerea "plac" este în
armonie cu folosirea ugaritică (vezi p. 618).

23 Atunci Israel a venit în Egipt, Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
Ţara lui Ham. Egiptul, aşa cum arată textul paralel (vezi Psalm 78,51; vezi la Genesa 10,6).

~ 335 ~
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult şi i-a făcut mai tari decât pe
duşmanii lor.
Şi-a înmulţit poporul[A înmulţit pe poporul Său-trad. Cornilescu]. Compară cu Exod 1,9-16.

25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul şi să se poarte mişeleşte cu

slujitorii Săi.
Le-a schimbat inima. În vorbirea figurată a Bibliei, Dumnezeu e adesea descris ca făcând ceea ce
El nu împiedică (vezi 2 Samuel 12,11; 16,22; 24,1; 1 Regi 12,15).
Mişeleşte. Vezi la Exod 1,10.

26 L-a trimis pe Moise, robul Său, şi pe Aaron pe care-l alesese.

Moise, robul Său. Vezi Exod 14,31; Deuteronom 34,5; Iosua 1,2.
Aaron. Vezi Exod 4,14-17.27.

27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
Printre duşmani[În mijlocul lor-trad. Cornilescu]. Adică a egiptenilor.
Ham. Vezi la v. 23.

28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă; Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva
cuvintelor Lui.
Întunericul. Plaga a noua (vezi Exod 10,21-23). Psalmistul nu merge pe firul raportului din Exod
cu privire la plăgi.

29 Le-a prefăcut apa în sânge şi le-a omorât peştii.

Sânge. Vezi Exod 7,14-25.

30 Ţara lor a mişunat de broaşte, care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
Broaşte. Vezi Exod 8,1-15.

31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte şi păduchi în tot ţinutul lor.
Roiuri de muşte[Muşte otrăvitoare]. Vezi Exod 8,20-24.
Păduchi. Vezi Exod 8, 16-19.

32 Le-a prefăcut ploile în grindină şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
Grindină. Vezi Exod 9,18-35.
Flăcări de foc. Vezi Exod 9, 23.24.

33 Le-a lovit viile şi smochinii şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste b(Termenul ebraic este unul general
(apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulţi). Este asociat în
general cu plaga a opta şi desemnează probabil lăcustele migratoare), lăcuste
c(Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur) fără număr,
Roiuri de lăcuste[Lăcuste-trad. Cornilescu]. Ebr. 'arbeh (Vezi Exod 10,1-20).
Lăcuste. [Omizi, KJV]. Ebr. yeleq, considerat a reprezenta stadiul neînaripat al lăcustei. În
raportul Exodului e folosit numai un cuvânt ('arbeh).

~ 336 ~
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară, toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor, pârga puterii lor.
Întâii născuţi. Vezi Exod 11,12.

37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur şi n-a fost unul din seminţiile
Lui care să şovăiască.
Argint şi aur. Vezi Exod 12,35-36. Înainte de a părăsi Egiptul, copiii lui Israel au cerut o
recompensă pentru munca lor neplătită (Vezi PP 281).
N-a fost nici unul…care să şovăiască. [Nici o persoană slabă, KJV]. Literal, "nici unul care să se
poticnească".

38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi îngroziseră.

S-au bucurat. Vezi Exod 12,33.

39 A întins un nor ca să-i acopere şi un foc ca să le lumineze noaptea.

Nor. Pentru a indica drumul şi pentru a proteja faţa de soarele arzător (Vezi Exod 13,21; PP 282).
Versetele 39-41 prezintă 3 dintre principalele minuni din pustie: ocrotirea şi călăuzirea prin stâlpul
de nor şi de foc, prepeliţele şi mana, apele care au ţâşnit din stâncă. Trecerea Mării Roşii nu e
pomenită.

40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe şi cu pâine din cer i-a săturat.
Prepeliţe. Vezi Exod 16,13.
Pâine din cer. Vezi la Psalm 78,24.25.

41 A despicat stânca şi a curs apă; prin pustii au curs râuri.

A despicat stânca[A deschis stânca-trad. Cornilescu]. Vezi Exod 17,6; cf. Psalm 78,15.20.
Psalm 105,40, 41 scoate în evidenţă belşugul darurilor lui Dumnezeu.

42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă, făcută lui Avraam,
robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie, Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
Bucurie[Veselie-trad. Cornilescu]. Ebr. rinnah, "un strigăt răsunător de veselie" (vezi Exod 15).
44 Le-a dat teritoriile neamurilor şi au moştenit rodul trudei popoarelor,

45 ca să păzească hotărârile Lui şi să trăiască după învăţăturile d(Sau: să

împlinească legile) Lui. Lăudaţi pe DOMNUL! e(Ebr.: Hallelu Yah; peste tot în
Psalmi)

Să trăiască după învăţăturile Lui[Să ţină Legile Lui-trad. Cornilescu]. În mijlocul preocupărilor
din zilele de pe urmă este bine să ne amintim binecuvântările lui Dumnezeu şi să ne orânduim
viaţa în consecinţă.
Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35.

Comentarii Ellen G. White:

1-458T 107-109; TM 98
~ 337 ~
1.2�
MH 101
2.3�
MH 255; PK 566
9�
�
1T 203
14.15�
PP 131; 3T 94; 4T 229
15�
PK 571
18�
PP 218
21.22�
Ed 53; PP 222; 6T 219
23�
MH 101
26.27�
PK 16
37�
DA 824
39�
PP 282
41�
PP 411
42-45�
Ed 40
43-45�
PP 334
44.45�
PK 120

Capitolul 106

1 Lăudaţi pe DOMNUL! Lăudaţi-L pe DOMNUL, căci este bun! Îndurarea Lui ţine pe
vecie! a(Sau: Dragostea Lui este veşnică!)

INTRODUCERE. - Psalmul 106 este considerat în general o urmare a Psalmului 105. El este un
imn naţional al lui Israel şi, ca şi psalmul anterior, aruncă o privire asupra istoriei timpurii a lui
Israel pentru a arăta credincioşia lui Dumnezeu faţă de legământ. Totuşi are o deosebire clară:
psalmistul arată cât de cronică a fost neloialitatea lui Israel şi cât de îngrozitoare au fost urmările
pe care le-a suferit din cauza păcatelor lui. Psalmul acoperă istoria lui Israel din Egipt până la
rătăcirea prin pustie şi istoria acestuia în Ţara sfântă până la perioada judecătorilor. Psalmul acesta
manifestă o pendulare de idei între slăbiciunea şi lipsa de înţelepciune ale lui Israel şi tăria lui
Dumnezeu arătată atât în eliberare, cât şi în pedepsire, în strofe alternante şi inegale. Începe şi se
termină cu laudă şi rugăciune. Psalmul acesta este cel dintâi dintre aşa-numiţii psalmi aleluia (vezi

~ 338 ~
şi 111-113; 117; 135; 146-150). Ca şi Psalm 105, Psalm 106 ar trebui să fie studiat în lumina celor
scrise în 8T 107-116; TM 98 şi LS 196.
Îndurarea. Ebr. chesed, "iubirea divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Iubirea constantă a
lui Dumnezeu făcuse ca Israel să nu fie pe deplin lepădat. Expresia întreagă "îndurarea Lui ţine în
veci" este refrenul Psalmului 136. Cuvintele din Psalm 106,1 apar în psalmul lui David la
ceremonia de instalare a chivotului în Ierusalim (1 Cronici 16,34). În timpul lui Hristos versetul
acesta era cântat la ceremoniile de la Templu din timpul Sărbătorii corturilor(vezi DA 448).

2 Cine poate spune toate isprăvile DOMNULUI? Cine poate vesti toată lauda Sa?

Lauda. Ebr. tehillah. Tehillim este titlul ebraic al Psaltirei (vezi p. 615).

3 Ferice de cei care păzesc ce este drept şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.

Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

4 Adu-Ţi aminte de mine, DOAMNE, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!

Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,

Adu-Ţi aminte de mine. Rugăciunea generală din v. 1-3 se transformă acum în cerere personală.

5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să Te

laud împreună cu moştenirea Ta.

Poporului. Cuvintele "aleşi", "popor", "moştenire" sunt sinonime.

6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.

Noi am păcătuit. Versetele 6-39 expun faptele de necredincioşie ale lui Israel din Egipt în
Canaan, citând 8 nelegiuiri pe care poporul le mărturiseşte.

7 În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri nu au luat aminte la minunile Tale; nu au

ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la
Marea Roşie b(Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor – vezi
Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea
Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă,
sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi
localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26).
Nu au luat aminte. [N-am înţeles, KJV]. Lipsa examinării atente a judecăţii lui Dumnezeu asupra
Egiptului i-a făcut pe părinţii lor să uite îndurările lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,28.29). Ca
şi israeliţii, noi suntem înclinaţi să primim binecuvântările lui Dumnezeu ca pe nişte lucruri care
vin de la sine, neîngăduind ca aceste semne de îndurare să facă o impresie adâncă asupra noastră.
S-au răzvrătit[Au fost neascultători-trad. Cornilescu;L-au provocat, KJV]. Cea dintâi din cele 8
acte de nelegiuire (vezi la v. 6; vezi Ex, 14,11.12).

8 El i-a izbăvit din pricina Numelui Său, ca să-Şi descopere puterea Sa.

~ 339 ~
 Din pricina Numelui Său. Vezi la Psalm 31,3.

9 A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat; apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca
pustia.
A mustrat. Vezi Exod 14,21.22; cf. Psalm 104,7.

10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor, fără ca vreunul din ei să scape.
Au acoperit pe potrivnicii lor. Vezi Exod 14,27-30; 15,5.

12 Atunci I-au crezut cuvintele şi I-au cântat laudă.

Au crezut. Vezi Exod 14,31. Cântecul lui Moise (Exod 15,1-21) este o cuvântare măreaţă a
eliberării de la Marea Roşie. Dar israeliţii au uitat curând bunătatea lui Dumnezeu.

13 Dar au uitat curând lucrările Lui; ei nu I-au aşteptat sfatul.

Au uitat curând. Versetele 13-33 reprezintă mărturisirea păcatelor lui Israel în pustie: pofta pentru
carne, revolta împotriva lui Moise şi Aaron, păcatul viţelului de aur, incidentul iscoadelor, păcatul
de la Baal-Peor şi nemulţumirea de la Meriba.
Păcatele succesive reamintite în psalm vin una după alta fără o tranziţie formală. Această tendinţă
de a trece imediat de la un episod la altul fără o legătură expresă este un exemplu de figură de stil
retorică numită asindet. Ea este o caracteristică a Psalmului 106 (vezi v. 6.7.13.24 etc.). Efectul
asindetului este acela de a lăsa impresia unei enunţări rapide,cu respiraţia tăiată aproape,a amintirii
greşelilor istorice ale naţiunii lui Israel, ca şi cum oamenii se grăbeau să facă o mărturisire
completă.
Nu I-au aşteptat.Ei au luat-o înaintea planului lui Dumnezeu pentru ei.Ori de câte ori nu aşteptăm
ca Dumnezeu să-Şi descopere planul pentru noi, dăm de necaz.

14 Li s-au aprins poftele în pustie şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.

Li s-au aprins poftele[I-a apucat pofta-trad. Cornilescu]. Vezi Numeri 11,4-6.
Au ispitit. Ebr. nasah, "a încerca", "a pune la probă".

15 El le-a dat ce ceruseră, dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

Ce ceruseră. [Cererea, KJV]. Vezi Numeri 11,31.
Boală nimicitoare[Molimă-trad. Cornilescu;Slăbiciune corporală, KJV]. Ebr. razom, "epuizare"
(vezi Numeri 11,33.34).

16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, cel sfinţit DOMNULUI.
Au fost geloşi pe Moise. Al doilea păcat din pustie: revolta împotriva lui Moise şi a lui Aaron
(vezi Numeri 16; 17).
Cel sfinţit[Sfântul-trad. Cornilescu]. Literal, "cel sfânt". Partida nemulţumită pretindea că toată
adunarea era sfântă (vezi Numeri 16,3).

17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan şi a acoperit ceata lui Abiram.
Datan. Vezi Deuteronom 11,6. Se raportează că "fiii lui Core nu au murit" (vezi Numeri 26,11).

18 Focul le-a consumat ceata; flăcările i-au mistuit pe cei răi.

~ 340 ~
 Cei răi. Vezi 16,2.26.35.

19 La Horeb şi-au făcut un viţel şi s-au închinat chipului turnat.

Horeb. Versetele 19-23 descriu al treilea păcat din pustie: păcatul viţelului de aur (vezi Exod 32;
cf. Deuteronom 9,8-12).

20 Au schimbat Slava lor cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.

Slava lor. Adică slava lui Dumnezeu (Ieremia 2,11; Romani 1,23). Contrastul dintre slava lui
Dumnezeu şi un dobitoc care mănâncă iarbă e cât se poate de clar. Cât de mult decade omul firesc!

21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor, pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
Au uitat. Vezi la v. 13; vezi Deuteronom 6,12. Versetele 21 şi 22 sintetizează evenimentele din
Egipt de pe vremea exodului.
Izbăvitorul[Mântuitorul-trad. Cornilescu]. Vezi Isaia 43,3.

22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în patria lui Ham şi lucruri înfricoşătoare la Marea

Roşie.
Ham. Vezi la Psalm 105,23.

23 Astfel El a spus că o să-i nimicească, însă Moise, alesul Său, a stat în spărtură
înaintea Lui, ca să-I abată mânia de la nimicire.
În spărtură[La mijloc-trad. Cornilescu;La spărtură, KJV]. Vezi la Exod 32,10-14.32-34, cf.
Ezechiel 22,30.

24 Apoi au respins ţara cea plăcută; ei nu au crezut în promisiunea Lui.

Ţara cea plăcută[Ţara desfătărilor-trad. Cornilescu]. Vezi Deuteronom 8,7; Ieremia 3,19;
Ezechiel 20,6. Psalm 106,24-27 descrie al patrulea păcat din pustie: răzvrătirea care a avut loc
după întoarcerea iscoadelor (vezi Numeri 13; 14).
Nu au crezut. Vezi Deuteronom 1,22; cf. Evrei 3,18.

25 Au cârtit în corturile lor şi nu au ascultat de glasul DOMNULUI.

26 Atunci, El a jurat solemn că îi va face să cadă în pustie,

[A ridicat mâna-trad. Cornilescu]. Dumnezeu e descris în termeni omeneşti, asemenea unui om
care ridică mâna la depunerea unui jurământ (vezi Exod 6.8, unde "am jurat" este literal, "am
ridicat mâna").

27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri şi-i va împrăştia printre popoare.

[Împărăţia]. Compară Ezechiel 20,23.

28 S-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat jertfe închinate morţilor c(Cu referire

probabil la idoli).
S-au alipit. Versetele 28-31 descriu păcatul al cincilea din pustie: petrecerea desfrânată legată de
cultul lui Baal-Peor (vezi Numeri 25).
Baal-Peor. Vezi Numeri 23,28; 25,18; Num 31,16; Iosua 22,17. Despre cultul lui Baal, vezi la
Judecători 2.11; vezi şi vol. II, p. 40.
Închinate morţilor[Jertfite morţilor-trad. Cornilescu]. Vezi PP 684; 1 Corinteni 10,20; cf.
1 Corinteni 8,4-6.

~ 341 ~
29 L-au mâniat prin faptele lor, astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
Urgie. [Plagă, KJV]. Vezi Numeri 25,8.9.18; PP 455.

30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată şi urgia s-a oprit.

Fineas. Vezi Numeri 25,10-13.

31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate, din generaţie în generaţie, pe vecie.
Dreptate[Stare de neprihănire-trad. Cornilescu;Ca dreptate, KJV]. Compară cu Genesa 15,6. Ca
rezultat al acestui act de credinţă, Domnul a făgăduit o preoţie veşnică (vezi Numeri 25.10-13).

32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba, iar din pricina lor i-a mers rău şi lui
Moise.
Apele Meriba. [Apele certei, KJV]. Al şaselea păcat din pustie: răzvrătirea împotriva lui Moise şi
a lui Aaron la apele Meriba (vezi Numeri 20.2-13).
I-a mers rău şi lui Moise[Moise a fost pedepsit-trad. Cornilescu]. Vezi Numeri 20,10-12; cf.
Deuteronom 1,37; 3,26.

33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său, iar Moise a vorbit necugetat cu buzele
lui. d(Sau: Căci i-au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele
lui.)
A vorbit necugetat[A vorbit în chip uşuratic-trad. Cornilescu]. Ebr., baţa', "a vorbi pripit",
"a vorbi necugetat" (vezi vol. I, p. 953, 954). Mărturisirea celor 6 păcate e încheiată.

34 Ei nu au nimicit popoarele despre care le spusese DOMNUL,

Nu au nimicit. Israeliţii n-au nimicit neamurile idolatre, aşa cum le poruncise Dumnezeu (vezi
Exod 23,32.33; Deuteronom 7,2; Iosua 23,12.13; Judecători 1,21.27 etc.). Ascultarea de această
poruncă era foarte importantă, deoarece contactul cu păgânii a fost cel care l-a dus pe Israel la
distrugere.
Versetele 34-39 tratează continuarea păcătuirii după intrarea în Canaan.

35 ci s-au amestecat cu neamurile şi s-au deprins cu faptele acestora.

S-au deprins cu faptele acestora[Au învăţat faptele lor-trad. Cornilescu]. Amănuntele sunt date în
v. 34-39. Cât de jos i-a dus neascultarea pe israeliţii! Iată o lecţie pentru Israelul spiritual!

36 Au slujit idolilor lor, iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.

Cursă. Vezi Exod 23,33; 34,12; Deuteronom 7,16.

37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele în cinstea demonilor.

Au jertfit. Cultul lui Moloh prevedea jertfe omeneşti (vezi la Levitic 18,21; 1 Regi 11,7). Acesta
era unul dintre cele mai oribile ritualuri ale păgânilor.
Demonilor[Idoli-trad. Cornilescu;Demoni, KJV]. Vezi 1 Corinteni 10,20; PP 685, 686.

38 Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi al fiicelor lor, jertfindu-i idolilor din
Canaan, şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor, s-au desfrânat prin lucrările lor.

~ 342 ~
 Desfrânat. Ei au săvârşit adulter spiritual nerespectând legământul cu Dumnezeu. Legătura dintre
Israel şi Dumnezeu este reprezentată prin simbolul căsătoriei (vezi Ieremia 3,14; Ezechiel 16).

40 Atunci s-a aprins mânia DOMNULUI împotriva poporului Său şi Şi-a urât
moştenirea.
Mânia. Vezi Psalm 78,59. Ideea aceasta străbate ca un fir negru întreaga istorie a judecătorilor.
Versetele 40-43 descriu pedeapsa ca un rezultat al neascultării.

41 I-a dat pe mâna neamurilor şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori, dar ei se răzvrăteau prin planurile lor. S-au nenorocit
prin nelegiuirea lor.
De multe ori. Vezi Judecători 2,16.

44 El a privit la strâmtorarea lor când le-a auzit strigătele.

45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui. I s-a făcut milă de ei din
pricina marii Sale îndurări
Şi-a adus aminte. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu uitase legământul. Cuvântul ebraic pentru
"a-şi aduce aminte" înseamnă adesea mai mult decât o păstrare în memoria conştientă sau o
reamintire bruscă a unui fapt care a fost pierdut din vedere. Cuvântul denotă adesea acţiunea care
rezultă deoarece o împrejurare a fost "adusă aminte". Dumnezeu va acţiona acum cu referire la
prevederile legământului.
Îndurări[Bunătatea-trad. Cornilescu;Îndurări, KJV]. Ebr. chasadim (vezi Nota suplimentară de la
Psalm 36).

46 şi a făcut ca aceştia să capete milă din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.
A făcut ca aceştia să capete milă[A stârnit... mila-trad. Cornilescu]. Vezi 1 Regi 8,50 (cf. Neemia
1,11; Daniel 1,9).

47 DOAMNE, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne! Strânge-ne dintre neamuri ca să

lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

48 Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Tot
poporul să zică: „Amin!” Laudă DOMNULUI!

Amin. Doxologia marchează sfârşitul Cărţii a patra (vezi Psalm 41,13; 72,18.19; 89,52; vezi de
asemenea p. 626 şi introducerea la Psalm 105).
Laudă Domnului[Lăudaţi pe Domnul-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 104,35. În pofida
expunerii lungi a încăpăţânării, răzvrătirii şi păcatului lui Israel, psalmistul încheie într-o atmosferă
înălţătoare, de mulţumire faţă de îndurarea lui Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White:

1-488T 109-112; TM 98
1�
�
DA 448

~ 343 ~
2�
�
MH 101
9�
�
PK 16
15�
MH 312; 3T 171
16�
PP 320
19.20�
PP 317
28�
GC 556; PP 684
33�
PP 420; SR 165
34-36�
Ed 45
34-38�
PP 544
37.38�
PP 686
40�
PP 544

Cartea a cincea
Capitolul 107
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea!
INTRODUCERE. - Psalmul 107 constituie începutul Cărţii a cincea a Psalmilor (vezi p. 626).
Din punct de vedere al frumuseţii poetice, poemul acesta ocupă un loc alături de cele mai notabile
producţii ale oricărei literaturi. El are o construcţie unică şi este evident că a fost scris ca să fie
cântat în răspunsuri. Fiecare strofă e simetrică în compoziţie. Întâi e o descriere a nenorocirii, apoi
un strigăt după ajutor, urmat de un răspuns neîntârziat. Apoi vine un apel pentru aducerea de
mulţumire însoţită de motivul apelului. Refrenele duble cu variaţiile lor sunt deosebit de clare
(vezi v.6-9.13-16.19-22.28-32). După introducere (v. 1-3), în care cei răscumpăraţi sunt invitaţi
să-L laude pe Dumnezeu, psalmistul prezintă 4 interesante succesiuni de idei în 4 strofe.
Prima strofă (v. 4-9) vorbeşte despre grija atentă a lui Dumnezeu pentru călătorii prin pustie. A
doua (v. 10-16) Îl descrie pe Dumnezeu ca Eliberator al prizonierilor. A treia strofă (v. 17-22) Îl
prezintă pe Dumnezeu ca mare Vindecător. A patra (v. 23-32) Îl înfăţişează pe Dumnezeu ca
Suveran al mării. La punctul acesta structura literară a poemului se schimbă. Versetele 32-42

~ 344 ~
vorbesc despre binecuvântarea care vine asupra celui drept şi blestemul care este soarta celui rău.
Psalmul se încheie cu un apel adresat celor înţelepţi de a judeca lucrurile prezentate, astfel încât să
poată înţelege mai bine bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu (v. 43).
Lăudaţi. [Mulţumiţi, KJV]. O chemare generală care îi îndeamnă pe oameni să-şi înalţe glasurile
într-o cântare de mulţumire la adresa lui Iehova. Acesta e lucrul cel mai mic pe care oamenii îl pot
face în schimbul a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Lauda e plăcută lui Dumnezeu, iar
glasurile noastre ar trebui să se înalţe deseori în cântări de recunoştinţă.
Bun. Ebr. ţob. Bunătatea este unul din marile atribute ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este
numai bun în Sine Însuşi, ci este şi izvorul din care se revarsă toată bunătatea.
Îndurarea. Ebr. chesed, "iubire divină" (vezi Nota suplimentară de la Psalm 36). Psalmistul era
conştient că bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu îl însoţeau fără încetare (vezi la Psalm 23,6). În
toate împrejurările grele ale vieţii este mângâietor de ştiut că marea inimă a lui Dumnezeu este
plină de bunătate iubitoare şi îndurare duioasă faţă de fiii oamenilor.

2 Aşa să zică răscumpăraţii DOMNULUI, cei pe care i-a răscumpărat din mâna
duşmanului,
Răscumpăraţii[Cei răscumpăraţi-trad. Cornilescu]. Prin păcat oamenii s-au vândut vrăjmaşului;
dar cerul a plătit un preţ nemărginit de mare pentru a-i răscumpăra(vezi GC 416).Cei răscumpăraţi
din toate popoarele au cele mai multe motive pentru a spune că Dumnezeu este bun şi că îndurarea
Lui e veşnică. Mult mai mult decât o facem, noi ar trebui să povestim ce a făcut Hristos pentru noi;
iar iubirea noastră pentru El se va adânci pe măsură ce o exprimăm (vezi COL 298).

3 pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor: de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de

la sud a(TM: de la mare; Tg explică: de la marea de la miazăzi).
I-a adunat[I-a strâns-trad. Cornilescu]. Solia mântuirii va ajunge în toate locurile întunecate ale
pământului, iar oameni din oricare naţiune, neam, limbă şi popor vor răspunde cu inimi
recunoscătoare (vezi Matei 24,14; Apocalipsa 14,6-12).

4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate unde să se

aşeze.
Ei rătăceau[Ei pribegeau-trad. Cornilescu]. Aceasta are o referire în primul rând la copiii lui
Israel. Şi noi suntem peregrini şi nu avem o cetate statornică aici, ci suntem sub călăuzirea unui
Dumnezeu atotştiutor, care ne va conduce pe calea cea bună şi, în cele din urmă, ne va lua în
cetatea cerească.

5 Flămânzi şi însetaţi, li se lihnise sufletul în ei.

Li se lihnise sufletul[Le tânjea sufletul-trad. Cornilescu]. O imagine plastică a stării lor. Îi
apucase disperarea din cauza împrejurărilor nefericite în care se aflau. O atare stare nu corespunde
celor răscumpăraţi. Dumnezeu doreşte ca poporul Său să fie vesel. Pentru aceia care pretind că se
încred în El, "deznădejdea este păcătoasă şi neraţională" (PK 164).

6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, şi El i-a izbăvit din

necazurile lor.
Au strigat. Refrenul acesta se regăseşte în tot psalmul (v. 13.19.28). În necazul lui, poporul a
strigat către Acela care putea să le dea ajutor. Când ajungeau la limită, începeau să se roage (vezi
la Judecători 3,9).

7 I-a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate locuită.

~ 345 ~
 Cale dreaptă[Drumul cel drept-trad. Cornilescu]. Literal, "calea dreaptă" sau "calea netedă".
Calea adevărată este calea cea dreaptă. Cărările păcatului sunt întortocheate. Calea cea dreaptă este
ruta cea mai rapidă şi cea mai uşoară către căminul nostru veşnic.

8 Să-L laude deci pe DOMNUL pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor!
Să-L laude deci[O, de ar lăuda oamenii-trad. Cornilescu]. Aici psalmistul izbucneşte într-un apel
înflăcărat către toţi de a se uni cu el aducând laude Răscumpărătorului. Când ne aducem aminte ce
a făcut Dumnezeu pentru noi salvându-ne din robia păcatului, cu siguranţă am fi nerecunoscători
dacă nu am contopi glasurile noastre aducând laude şi mulţumiri Aceluia care a lucrat atât de
minunat pentru noi.

9 Căci El a potolit sufletul însetat şi a săturat sufletul flămând.

A potolit. Chiar şi în pustiu nevoile lui Israel au fost satisfăcute.Dumnezeu le-a dat apă din stâncă
şi pâine din cer. Acelaşi Dumnezeu încă mai trăieşte. El are grijă de toţi aceia care mai flămânzesc
şi însetează după dreptate (Matei 5,6). El nu expediază niciodată pe nimeni cu mâna goală.

10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii, legaţi în chin şi în fiare,

Locuiau în intuneric[Şedeau în întuneric-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 23.4. Închisorile vechi
erau de obicei galerii întunecoase, iar mâinile şi picioarele deţinuţilor erau fixate în lanţuri de fier.
În această celulă tristă şi întunecoasă acuzatul îşi aştepta sentinţa. Acesta este tabloul fiecărui copil
al lui Adam înainte ca Marele Eliberator să vină să deschidă uşile închisorii şi să-l pună în
libertate. Lucrarea Răscumpărătorului era de a-i elibera pe cei ce sunt legaţi şi de a proclama
libertatea pentru robi (vezi Isaia 61,1; Luca 4,17.18).
Umbra morţii. Vezi la Psalm 23,4.

11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu şi dispreţuiseră sfatul

Celui Preaînalt,
Dispreţuiseră sfatul[Nesocotiseră sfatul-trad. Cornilescu]. Nu numai că au fost neascultători, dar
au şi dispreţuit sfatul lui Dumnezeu. Când oameni şi naţiuni nu respectă planul lui Dumnezeu şi îi
sunt necredincioşi, aduc asupra lor confuzie şi necaz.

12 El le-a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, şi El i-a izbăvit din
necazurile lor.
Atunci... au strigat. Când epuizăm toate mijloacelor noastre pământeşti şi apelăm la El,
Dumnezeu nu pregetă să ne ajute. Iarăşi şi iarăşi copiii lui Israel au fost înfrânţi în luptă şi supuşi
de către vrăjmaşi, dar îndată ce ei strigau către Domnul după ajutor, El le ridica un izbăvitor pentru
a-i scăpa (vezi Judecători 3,7-9.12-15; 4,1-4; 6,1-14).

14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.
Umbra morţii. Vezi la Psalm 23,4.

15 Să-L laude deci pe DOMNUL pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor!
Să-L laude deci[O, de ar lăuda oamenii-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 8,21.

16 Căci El a zdrobit porţi de bronz şi a tăiat zăvoare de fier.

~ 346 ~
 Porţi de bronz[Porţi de aramă-trad. Cornilescu]. Adică "porţi de aramă sau bronz" (vezi la
Exod 25,3). În vremurile străvechi, pentru a face sigure porţile cetăţilor, oamenii obişnuiau să le
acopere cu plăci de bronz şi de fier. Aceasta era protecţie în faţa vrăjmaşului. Dar porţile de bronz
sau zăvoarele de fier nu pot împiedica o cetate să cadă în mâinile instrumentului ales de Dumnezeu
pentru a elibera pe poporul Său (vezi Isaia 45,2).

17 Nebunii b(Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în
VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral), prin purtarea lor nelegiuită şi
prin păcatele lor, se nenorociseră.
Prin purtarea lor nelegiuită[Prin purtarea lor vinovată-trad. Cornilescu]. Literal, "prin calea
abaterii lor", subînţelegând stăruirea pe un drum rău.
Se nenorociseră[Ajunseseră nenorociţi-trad. Cornilescu]. Păcatul aduce nenorocire asupra acelora
care se complac în el. S-ar putea ca el să ofere o plăcere înşelătoare pentru o clipă trecătoare, dar
până la urmă aduce suferinţă şi durere.

18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi ajunseseră la porţile morţii.

Sufletul lor se dezgustase. Compară cu Iov 33,20-22. Nebunii (v. 17) şi-au pierdut apetitul; ei se
apropie de porţile îngrozitoare ale mormântului.

19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, şi El i-a izbăvit din

necazurile lor.
Atunci... au strigat.Marele Vindecător răspunde şi celei mai slabe şoapte şi trimite ajutor imediat.

20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit şi i-a scăpat din groapă.
Le-a trimis cuvântul Lui. Prin cuvântul Său, Dumnezeu a făcut cerurile şi toată oştirea lor (vezi la
Psalm 33,6). Cuvântul acesta este mană pentru sufletul flămând şi izvorul hranei spirituale (vezi
Ieremia 15,16; Matei 4,4). Descoperirea deplină a acelui cuvânt este văzută în Hristos, Cuvântul
viu, care S-a făcut trup şi a locuit în mijlocul nostru (Ioan 1,14).

21 Să-L laude deci pe DOMNUL pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor!
Să-L laude deci[O, de ar lăuda oamenii-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 8. De ce nu ar lăuda oamenii
pe un asemenea Vindecător, pe un asemenea Dătător de viaţă, pe un asemenea Dumnezeu! E greu
de ce oamenii, pentru care Dumnezeu a făcut atât de mult, ar uita îndurarea Lui! Pe când Domnul a
umblat pe câmpiile Palestinei, şi a mers încoace şi încolo vindecând tot felul de boli, a fost
totdeauna întâmpinat de nerecunoştinţă. "Oare nu au fost curăţiţi toţi cei 10?" a întrebat El, "dar
ceilalţi 9 unde sunt?" Un singur lepros a venit înapoi să mulţumească şi acela era samaritean (vezi
Luca 17,15-18).

22 Să aducă jertfe de mulţumire şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de

bucurie!
Mulţumire. Ebr. todah, "cântare de mulţumire". Când e însoţită de o retractare a păcatului ea
reprezintă mărturisire. Jertfirea unui animal trebuia să fie însoţită de o sinceră consacrare pentru a
fi preţ în ochii lui Dumnezeu (vezi Isaia 1,11; Ieremia 6,19.20).

23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoţ pe ape mari,

~ 347 ~
 Pe mare. În v. 23-30 psalmistul descrie o furtună pe mare. Deodată izbucneşte furtuna şi micul
vas este aruncat în sus şi în jos pe valuri. Marinarii sunt apucaţi de o spaimă îngrozitoare şi se tem
că nu vor scăpa cu viaţă.

24 au văzut ei înşişi lucrările DOMNULUI şi minunile Lui din adâncuri.

Minunile Lui din adâncuri[Minunile Lui în mijlocul adâncului-trad. Cornilescu]. Marinarii au
minunata ocazie de a cerceta puterea şi maiestatea lui Dumnezeu. Acela care stăpâneşte oceanul
cel puternic şi vorbeşte valurilor furioase ne va călăuzi cu bine spre celălalt ţărm.

25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică, care a ridicat talazurile mării.
A grăit El[El a zis-trad. Cornilescu;El comandă, KJV]. Dumnezeu este Creatorul, iar toate
elementele şi legile naturii sunt supuse poruncii Lui. Totuşi, El nu poartă răspunderea pentru toate
calamităţile naturale (vezi GC 589, 590).

26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza

nenorocirii.
Sufletul li se înmuiase[Sufletul le era pierdut-trad. Cornilescu;Sufletul le e topit, KJV]. Marinarii
se tem că îi aşteaptă moartea. Orice nădejde de a ajunge la ţărm a pierit.

27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat; toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.

Toată înţelepciunea lor fusese înghiţită[Zadarnică le era toată iscusinţa-trad. Cornilescu]. Literal,
"toată înţelepciunea lor s-a dovedit incoerentă". Iscusinţa lor ca navigatori nu le foloseşte la nimic,
iar unica lor speranţă este să apeleze la Stăpânul valurilor.

28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către DOMNUL, şi El i-a izbăvit din

necazurile lor.
Atunci... au strigat. În ciuda mugetului sălbatic al bătrânului ocean, strigătul marinarilor către
Dumnezeu e auzit, iar furtuna se domoleşte tot atât de brusc cum a pornit.

29 A liniştit furtuna, iar valurile s-au potolit.

[Liniştea-trad. Cornilescu]. Dumnezeu are controlul asupra întregii naturi. Aşa cum aduce linişte
mării agitate, tot aşa El va insufla pace marinarului bătut de furtună pe valurile vieţii astăzi.
Deasupra larmei şi mugetului apelor agitate ale vieţii, copilul lui Dumnezeu poate auzi vocea Lui
zicând cu glas blând: "Vă dau pacea Mea... să nu vi se tulbure inima" (Ioan 14,27).

30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit, iar El i-a condus la limanul dorit.
Limanul dorit. La cârmă e un căpitan care ne va duce cu bine la limanul ceresc, limanul încântării
noastre. "Ah, gândiţi-vă: să coborâţi pe ţărm şi ţărmul acela să fie cerul; să prindeţi o mână întinsă,
şi mâna aceea să fie a lui Dumnezeu."

31 Să-L laude deci pe DOMNUL pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor!
Să-L laude deci[O, de ar lăuda oamenii-trad. Cornilescu]. A patra chemare de a-L lăuda pe
Dumnezeu (vezi la v. 8.15.21).

32 Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor c[Lit.: bătrânii

~ 348 ~
(sau: cei care poartă barbă) lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca
autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale
(Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca
instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special
în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)]!
În adunarea poporului. Laudă la adresa lui Dumnezeu ar trebui să se audă adesea în biserică.
Stilul psalmului se schimbă aici. Refrenul, care era caracteristic strofelor precedente, nu apare în
restul psalmului. Psalmistul pune în antiteză procedeele lui Dumnezeu cu cei drepţi şi cu cei
nelegiuiţi.

33 El preface râurile în pustiu şi izvoarele de ape în pământ uscat

În pustiu. Din cauza nelegiuirii locuitorilor ei, ţara bine udată şi fertilă devine uscată şi
neroditoare.

34 şi pământul roditor în pământ sterp, din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

Pământ sterp[Ţară sărată-trad. Cornilescu]. Ebr. melechah, "sărătură", "ţară sărată". Când un
vrăjmaş dorea să blesteme un loc şi să-l facă neroditor, îl presăra cu sare (vezi Judecători 9,45; cf.
Genesa 19,24-28).

35 El preface pustia într-o vale cu apă şi ţinutul arid în izvoare de ape.

36 Aşază acolo pe cei flămânzi, iar ei îşi întemeiază o cetate de locuit,
Aşază acolo pe cei flămânzi. La Domnul nu este sărăcie, iar cei care se încred în El nu vor avea
lipsuri neîmplinite.

37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii şi au recolte bogate.

Recolte[Roadele-trad. Cornilescu]. Dumnezeu conlucrează cu aceia care cultivă pământul.

38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult, iar vitele nu li le

împuţinează.

39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,

Împuţinaţi. Când Dumnezeu nu e recunoscut ca Cel care dă belşugul, oamenii ajung să se

mândrească cu succesul lor material. Dumnezeu îi smereşte cu sărăcie pentru a le salva sufletele.

40 El Îşi varsă dispreţul asupra nobililor şi-i face să rătăcească prin pustietăţi fără de
drumuri.

Varsă dispreţul. Soarta schimbătoare a celor mari de pe pământ ne ajută să recunoaştem că "Cel
prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place" (Daniel 4,17).

41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.

Ridică. Pune în contrast experienţa domnilor (v. 40) cu înălţarea celor săraci şi umili. Sub
binecuvântarea lui Dumnezeu, cei care nu erau preţuiţi devin prosperi.

~ 349 ~
42 Cei drepţi văd şi se bucură şi orice nedreptate îşi închide gura.

Cei drepţi văd[Oamenii fără prihană văd lucrul acesta-trad. Cornilescu]. Multele dovezi ale
providenţei conducătoare a lui Dumnezeu atrag luarea aminte a celor drepţi, iar perspectiva lor
asupra lucrurilor este luminată prin credinţă, în timp ce nelegiuiţii rămân în îndoială şi
descumpănire.

43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri şi să ia aminte la marea îndurare a

DOMNULUI!

Cine este înţelept. Omul neînţelept vede adesea numai circumstanţele imediate şi poate că zice
"în inima lui: ‚nu este Dumnezeu!'" (Psalm 14,1), dar cel înţelept, care ia aminte la purtarea lui
Dumnezeu cu cei drepţi şi cei nelegiuiţi, aşa cum este descrisă în acest psalm remarcabil, vede în
acele procedee descoperirea iubirii lui Dumnezeu. Totuşi, o astfel de înţelepciune nu e un rod al
pământului, ci vine din cer asupra acelora care îl cer cu credinţă (vezi Iacov 1,5).
Să ia aminte[ Să fie cu luare aminte-trad. Cornilescu;Vor înţelege, KJV]. Unii ca aceştia vor fi
mai întâi dureros de conştienţi de slăbiciunea şi stricăciunea omului şi apoi vor începe să priceapă
ceva despre bunătatea cea mare a lui Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White: 1-438T 112, 113;1.2�;MH 255; PK 566;8�;�;PP 289; SC 108;
5T 318;9�;�;PK 566;9-15�;MH 255;10�;4T 80; 8T 306;10.13.14�;PK 273;17-20�;
MH 225;19�;4T 328;20�;PK 273;29.30�;DA 336;30�;TM 516;43�;SC 92.

Capitolul 108
Un cântec. Un psalm al lui David.

1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule; voi cânta şi voi suna din instrumentele
mele. Trezeşte-te, suflet al meu!
INTRODUCERE. - Psalmul 108 are o formă potrivită pentru a fi cântat ca imn naţional. Partea
întâi (v. 1-5) corespunde în idei şi cuvinte cu partea a doua a Psalmului 57; a doua parte (v. 6-13)
este practic aceeaşi cu a doua parte a Psalmului 60 (în ce priveşte fondul acestor psalmi, vezi
introducerea la Psalmii 57 şi 60). Părţile respective ale acestor psalmi poate că au fost combinate
formând Psalmul 108 pentru scopuri liturgice şi folosite astfel la slujba de la Templu.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Inima mea este pregătită[Gata îmi este inima-trad. Cornilescu;Inima îmi e întărită, KJV].
Psalmistul îşi stabilise drumul şi nu voia să se abată de la el. Tenacitatea în urmărirea ţintelor
propuse e o trăsătură de caracter pe care toţi ar trebui să o cultive.
Versetele 1-5 seamănă cu uşoare modificări cu Psalm 57,7-11 (vezi comentariile de acolo).

~ 350 ~
 Trezeşte-te, suflet al meu[Slava mea-trad. Cornilescu]. Poetul vrea să aducă laudă lui Dumnezeu
cu mintea, cu limba, cu talentul poetic şi cu iscusinţa muzicală. El şi-a dedicat toate talentele lui
Dumnezeu.

2 Treziţi-vă, harfă şi liră! Voi trezi zorii a(TM; LXX: Mă voi trezi în zori).
Treziţi-vă, harfă[Deşteptaţi-vă, alăută-trad. Cornilescu]. Dulcele cântăreţ al lui Israel nu e
mulţumit să-şi folosească numai glasul; el cheamă instrumentele muzicale ca să îl acompanieze în
cântările lui de laudă. Cei talentaţi muzical au privilegiul şi datoria de a folosi darul acesta pentru
a-L proslăvi pe Dătător.
Voi trezi zorii[Mă voi trezi în zori-trad. Cornilescu]. Primele ceasuri ale dimineţii folosite în
devoţiune personală oferă putere pentru îndatoririle zilei şi ocrotire împotriva ispitei. Mântuitorul
Se trezea adesea cu mult timp înainte de ivirea zorilor (vezi DA 90; MH 52; vezi la Marcu 3,13).

3 DOAMNE, Te voi lăuda printre popoare, Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile, iar credincioşia Ta trece de nori!
Mai înaltă decât cerurile[Mai presus de ceruri-trad. Cornilescu]. Iubirea plină de îndurare şi
adevărul lui Dumnezeu sunt nemărginite şi adânci. Pământul nu le poate cuprinde. Ele se înalţă
mai presus de ceruri.

5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri şi fie slava Ta peste întreg pământul!
Fii înălţat [Înalţă-Te-trad. Cornilescu;Fii înălţat, KJV]. Lauda adusă Domnului Dumnezeu ar
trebui să fie pe măsura belşugului bunătăţii lui Dumnezeu. Sunetul corului puternic ar trebui să
umple pământul şi toate curţile slavei.

6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!

Preaiubiţii Tăi. Rugăciunea unui singur om evlavios cuprinde pe mulţi alţii şi adesea determină
soarta unei întregi naţiuni (vezi Iacov 5,17.18). Cei preaiubiţi vor fi izbăviţi de Acela care îi
iubeşte.
Versetele 6-13 seamănă cu uşoare modificări cu Psalm 60,5-12 (vezi comentariile de acolo).

7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa b(Sau: din Lăcaşul Său): „Voi triumfa, voi
împărţi Şehemul şi voi măsura valea Sucot!

În sfinţenia Sa. Natura lui Dumnezeu este sfântă; şi natura aceea face cu neputinţă ca El să-Şi
încalce făgăduinţa (vezi Numeri 23,19; Tit 1,2). Când Dumnezeu vorbeşte, Cuvântul Lui rămâne
neclintit.
Valea Sucot. Vezi la Iosua 13,27.

8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase; Efraim este coiful Meu, iar Iuda –
sceptrul Meu!

Iuda-sceptrul meu[Iuda, toiagul Meu de cârmuire-trad. Cornilescu;Iuda e legiuitorul Meu, KJV].

Iuda era seminţia împărătească de la care sceptrul urma să nu se îndepărteze până nu va veni Silo
(vezi Genesa 49,10).

9 Moab este vasul în care Mă spăl! Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările, iar
strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.”

~ 351 ~
 Moab este vasul în care Mă spăl[Moabul este ligheanul în care Mă spăl-trad. Cornilescu]. Moabul
era vestit pentru mândria lui (vezi Isaia 16,6). Aici psalmistul compară această naţiune îngâmfată
cu un vas în care un războinic biruitor îşi spală picioarele.
Filistia[Ţării filistenilor-trad. Cornilescu;Filistia, KJV]. La începutul domniei sale, David îi
supusese pe filisteni (vezi la 2 Samuel 81). Dumnezeu va birui pe toţi vrăjmaşii poporului Său.

10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până în Edom?

Cetatea fortificată[Cetatea întărită-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 60,9. Psalmistul a privit spre
Dumnezeu ca să-l ajute să captureze acea fortăreaţă şi nu a privit în zadar (vezi la 2 Samuel 8,14).

11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins? Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel
Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?

Ne-ai respins. La data aceea părea că Dumnezeu părăsise pe poporul Său ales, dar lucrurile nu
erau aşa. El a condus oştirea lui Israel împotriva înălţimilor de necucerit ale Edomului şi ei au
devenit servi ai lui Israel (vezi la 1 Regi 11,15). Astăzi El ne poate aduce în cetăţuia puternică a
vrăjmaşului. Nimic nu poate sta împotriva acelora care se încred în El.

12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului, căci zadarnic este sprijinul dat de om!

Zadarnic. Când ajutorul omului nu e de nici un folos, ajutorul lui Dumnezeu vine în sprijinul
nostru. Când încrederea în om e zguduită, copilul lui Dumnezeu se sprijină mai tare pe braţul Celui
Veşnic.

13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.

Vom fi biruitori[Vom face mari isprăvi-trad. Cornilescu]. Ajutorul lui Dumnezeu ne inspiră să ne
ajutăm singuri. De la El primim curaj, înţelepciune şi tărie pentru a câştiga biruinţa asupra
duşmanilor noştri. Avându-L pe Dumnezeu drept conducător al ei, biserica poate să pornească
biruitoare şi ca să biruiască.
Capitolul 109
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

INTRODUCERE - Psalmul 109 e dedicat mai marelui cântăreţilor. Probabil era menit să fie
cântat la serviciile cortului şi ale templului. El este o avertizare pentru aceia care întorc ură pentru
iubire şi nerecunoştinţă pentru bunătate. NT face referire la o parte din acest psalm ca aplicându-se
experienţei lui Iuda (vezi Fapte 1,16-20). Psalmul are trei subîmpărţiri: psalmistul cere ajutor
împotriva duşmanilor săi (v. 1-5); el invocă pedeapsă asupra conducătorului acestui grup trădător
(v. 6-20); el izbucneşte într-o cântare de mulţumire faţă de Iehova după o cerere de eliberare
(v. 21-31).
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Nu tăcea. Duşmanii îl ocărau pe psalmist şi îşi băteau joc de Dumnezeul lui. David îl cunoştea
atât de bine pe Domnul său şi încrederea lui era atât de adâncă încât Îl ruga atât de curajos pe
Prietenul său să rupă tăcerea şi să vorbească.

~ 352 ~
2 Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc
cu o limbă mincinoasă.
Limbă mincinoasă. Martori mincinoşi susţin acuzaţii neîntemeiate împotriva psalmistului. E greu
să înduri zvonuri mincinoase, dar suntem îndemnaţi să ne bucurăm când se spun tot felul de lucruri
neadevărate şi rele despre noi din cauza lui Hristos (vezi Matei 5,11).

3 Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură şi se războiesc cu mine fără temei.

Cuvinte de ură[Cuvântări pline de ură-trad. Cornilescu]. Compară Ieremia 18,18.

4 La dragostea mea ei răspund cu duşmănie, dar eu mă rog.

Mă rog[La rugăciune-trad. Cornilescu]. În loc să se răzbune, psalmistul a ales rugăciunea şi
mijlocirea. Fericit e omul care poate găsi adăpost în orice încercare şi faţă de orice învinuire
nedreaptă în locul tainic al comuniunii cu Dumnezeu.

5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi dragostea mea – cu ură.

Dragostea mea. Bunătatea psalmistului faţă de vrăjmaşii săi era răsplătită cu o ură şi mai mare
din partea lor.
Cea mai mare demonstraţie de iubire faţă de vrăjmaşi a fost văzută la Hristos, Fiul lui Dumnezeu
(vezi Romani 5,7-10). Niciodată nu s-a dat pe faţă o iubire ca a Lui. În ciuda manifestării acestei
iubiri, El a fost trădat şi răstignit pe cruce. Totuşi în agonia Lui de moarte iubirea Lui faţă de
vrăjmaşii Lui nu şi-a pierdut nimic din ardoare când S-a rugat: "Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac"
(Luca 23,34).

6 Pune a(Sau: Ei spun: „Pune) un om rău împotriva lui şi un acuzator b(Lit.: satan,
care înseamnă vrăjmaş, acuzator; sau: şi pe Satan) să stea la dreapta lui!
Pune un om rău împotriva lui [Sub stăpânirea unui om rău-trad. Cornilescu]. Dumnezeu îngăduie
adesea ca un tiran nelegiuit să stăpânească peste un popor păcătos.

7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
Rugăciunea să-i fie socotită un păcat[Rugăciunea lui să treacă drept un păcat-trad. Cornilescu].
Literal, "rugăciunea lui va fi păcat". Verbul folosit aici este la viitorul simplu, deosebindu-se de
forma care denotă o dorinţă. Rugăciunea omului nelegiuit nu porneşte dintr-o adevărată pocăinţă,
ci dintr-o părere de rău faţă de urmările păcatului. Asemenea rugăciuni nu pot fi primite de
Dumnezeu (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15).

8 Fie-i zilele puţine, iar slujba lui s-o ia altul!

Fie-i zilele puţine[Puţine să-i fie zilele-trad. Cornilescu]. Ebraica îngăduie traducerea
complementară: "zilele lui vor fi puţine" (vezi la v. 7).
Slujba. Ebr. pequddah, care înseamnă slujba unui supraveghetor. Versetul acesta a fost citat de
Petru ca o autorizare de ocupare a locului lui Iuda prin alegerea unui alt apostol (vezi Fapte 1,20).

9 Să-i rămână fiii orfani, şi soţia lui – văduvă!

Orfani. În această lume a păcatului "este inevitabil ca copiii să nu sufere din cauza consecinţelor
greşelilor părinteşti" (PP 306; vezi la Iosua 7,15). Dimpotrivă, Domnul e milos faţă de odraslele
celor drepţi şi manifestă îndurare faţă de generaţiile următoare (vezi Exod 20,6).

10 Fiii lui să rătăcească cerşind şi căutând printre ruine c(TM; LXX: cerşind, /
alungaţi fiind din casele lor ruinate)!

~ 353 ~
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are şi străinii să-l jefuiască de rodul
muncii lui!
Cel ce l-a împrumutat. [Cămătarul, KJV]. Cineva care-şi dă banii cu camătă. El este înfăţişat aici
că cere tot ce are datornicul său.

12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare şi să nu mai fie nimeni care să arate
îndurare orfanilor lui!
Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare[Nimeni să nu mai ţină la el-trad. Cornilescu;Să nu
mai arate milă faţă de el, KJV]. Adică să facă în aşa fel încât mila să nu se mai manifeste. Deşi
este adevărat că iubirea lui Dumnezeu este veşnică (vezi Ieremia 31,3) vine un sfârşit al
rugăminţilor Duhului Sfânt şi al manifestării milei faţă de păcătoşii nerecunoscători (vezi
Genesa 6,3).

13 Fie ca urmaşii lui să fie uitaţi, iar în generaţia următoare să-i fie şters numele!
d(Sau: Urmaşii lui să fie nimiciţi / iar în generaţia următoare să le fie şters
numele!)
Generaţia următoare[Neamul următor-trad. Cornilescu]. Israelitul, cu puternicul său simţ al
solidarităţii familiale, se aşteaptă ca numele lui să continue în urmaşii săi. Stingerea numelui
familiei era considerată o nenorocire grozavă (vezi la Genesa 38,8).

14 Să fie păstrată înaintea DOMNULUI aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui şi să

nu fie şters păcatul mamei lui!
15 Să rămână de-a pururi vinovaţi înaintea DOMNULUI, şi să le şteargă amintirea de
pe pământ!
16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare, ci l-a prigonit pe sărman şi pe
nevoiaş şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!

17 A iubit blestemul; de el să aibă parte e(blestemul; de el a avut parte.)!Nu i-a

plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el! f(binecuvântarea; / aceasta stă
departe de el.)
Să aibă parte[Să cadă-trad. Cornilescu;Să vină, KJV]. Aici, ca şi în v. 7, este exprimată soarta
nelegiuiţilor, nu atât de mult în forma unei dorinţe, ci în forma simplă istorică, ca un rezultat
inevitabil al hotărârii pe care nelegiuiţii au rostit-o asupra lor înşişi prin purtarea lor.

18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i-a intrat în pântece ca apa şi în oase –

ca untdelemnul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă şi brâul cu care se încinge mereu!
20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea DOMNULUI şi a celor ce mă
vorbesc de rău!
Răsplata[Plata-trad. Cornilescu]. Aceia care dispreţuiesc iubirea lui Dumnezeu şi harul Lui îşi
atrag un blestem. Pedepsirea lor este răsplata pentru acţiunile lor, rezultatul inevitabil al propriei
lor alegeri.

~ 354 ~
21 Dar Tu, DOAMNE, Stăpâne, din pricina Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă.
Umbră. Când ziua se pleacă spre noapte, umbra se lungeşte până piere în întunericul care se lasă.
Alungat[Izgonit-trad. Cornilescu;Azvârlit în sus şi în jos, KJV]. Mai bine "aruncat afară".
Psalmistul se simte tot atât de neajutorat ca biata lăcustă.

24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post, iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor; cei ce mă văd dau din cap.
26 DOAMNE, Dumnezeul meu, ajută-mă! În îndurarea Ta, scapă-mă!
Ajută-mă[Ajută-mi-trad. Cornilescu]. În partea de încheiere a psalmului, strigătul după ajutor este
reînnoit, iar psalmistul se sprijină în totul pe îndurarea lui Dumnezeu. Psalmul se încheie cu
perspectiva luminoasă că după suferinţă va veni slava, după cruce, coroana.

27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască că Tu, DOAMNE, ai

făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău
se va veseli.
Tu binecuvântezi[Tu binecuvântează-trad. Cornilescu]. Ce contează dacă suntem blestemaţi de
oameni nelegiuiţi, câtă vreme ştim că binecuvântarea Cerului se odihneşte asupra noastră?

29 Potrivnicii mei îmbracă batjocura, pun neruşinarea peste ei ca pe o manta.

Îmbracă batjocura[Să se îmbrace cu ocara-trad. Cornilescu]. Păcatul aduce totdeauna ocară şi
dispreţ (vezi Genesa 3,7-11).

30 Eu Îl voi slăvi pe DOMNUL cu gura mea, în mijlocul multora Îl voi lăuda.

Îl voi lăuda[Îl voi mări-trad. Cornilescu].Ar trebui să-L lăudăm pe Domnul în mod public. El este
totdeauna alături de noi ca să ne scape de vrăjmaşii noştri care caută să ne distrugă.

31 Căci El stă la dreapta celui sărman, ca să-l scape de acuzatorii lui.

Comentarii Ellen G. White:

5�
DA 265; GC 20

~ 355 ~
Capitolul 110
Al lui David. Un psalm a(Psalmul cel mai des citat în NT, cu referire
clară la Isus Hristos (Mt. 22:43-45), fiind deci un psalm mesianic. În
contextul său imediat, Ps. 110, ca şi Ps. 2, era rostit la încoronarea unui nou
rege din dinastia lui David).

1 DOMNUL i-a zis Stăpânului meu b(Ebr.: YHWH i-a zis lui adoni; în NT: kurios i-a
zis lui kurios ): „Şezi la dreapta Mea, până voi face din duşmanii Tăi aşternut c(Vezi
nota de la 99:5) al picioarelor Tale!
INTRODECERE. - Psalmul 110 a fost scris de David (vezi Matei 22,41-45; Marcu 12,35-37;
Luca 20,41-43). Psalmul acesta îşi ocupă locul printre cele mai maiestuoase cântări din literatura
ebraică. A fost numit "perla psalmilor mesianici". Hristos este prezentat nu numai ca Împărat şi
Cârmuitor al acestei lumi, ci şi ca Preot veşnic, prin jurământul solemn al lui Dumnezeu. Compară
cu Zaharia 6,13, unde se face referire la Mesia atât ca Preot, cât şi ca Împărat.
Paralelele ugaritice (vezi p. 618) sunt numeroase în Psalm 110. S-a calculat că aproape 46% din
vocabularul psalmilor găseşte paralele în ugaritică. În Psalm 110 procentajul este 71%. Acelaşi
procentaj ridicat se găseşte în Psalmii 29 şi 93.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Domnul i-a zis Stăpânului meu[Domnul a zis Domnului meu-trad. Cornilescu]. Înlocuind
cuvintele ebraice pentru "Domnul", avem următoarele: "Yahweh a spus lui 'adoni" (vezi vol. I,
p. 25). Potrivit cu afirmaţia lui Isus, conversaţia a avut loc între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu
Fiul. Hristos este întronat în locul cel mai important din univers, la dreapta Tatălui Său (vezi
Efeseni 1,20-23; cf. 1 Corinteni 15,24-28).
Aşternut al picioarelor Tale[Sub picioarele Tale-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 99,5.

2 DOMNUL va întinde toiagul puterii Tale din Sion. Stăpâneşte în mijlocul

duşmanilor Tăi!
Toiagul puterii Tale[Toiagul de cârmuire al puterii Tale-trad. Cornilescu]. Un simbol obişnuit al
autorităţii şi puterii (vezi Ieremia 48,17).

3 Poporul Tău este dornic de luptă, când se adună oştirea Ta. Cu podoabe sfinte din
tainiţa zorilor vei primi roua tineretului Tău.” d(Sau: tinerii tăi vor veni la tine ca
roua.)
Poporul Tău este dornic de luptă[Poporul Tău este plin de înflăcărare-trad. Cornilescu;Este
binevoitor, KJV]. Literal, "jertfele voluntare ale poporului". Când împăratul îşi inspectează oştirea
pentru marea zi când vrăjmaşii Sionului vor fi biruiţi, se va auzi un răspuns prompt. Poporul va
asculta imediat de conducătorul lui.
Cu podoabe sfinte. [Frumuseţi ale sfinţeniei, KJV]. Multe manuscrise ebraice, precum şi
Symmachus şi Ieronim, zic "munţi ai sfinţeniei". Dacă varianta aceasta este corectă, ea descrie
munţii Sionului ca fiind punctul de adunare al oştirilor lui Israel.
Roua. Poate o imagine care indică imensitatea oştirii (vezi 2 Samuel 17,11.12) sau prospeţimea şi
vigoarea (vezi Psalm 133,3; Osea 14,5).

4 DOMNUL a jurat şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veci după rânduiala lui
Melhisedek.
Nu-I va părea rău. [Nu se va căi, KJV]. Acela care cunoaşte sfârşitul de la început nu-Şi schimbă
intenţiile (vezi la 1 Samuel 15,11). Deşi eşecul omului ar putea face necesară o întrerupere

~ 356 ~
temporară a planului lui Dumnezeu, totuşi până la urmă toate lucrurile vor fi împlinite potrivit
scopului Său iniţial.
Preot în veci. Se foloseşte limbajul cel mai tare cu putinţă pentru a arăta că Hristos este Preot
veşnic. El este astfel pe temeiul unei făgăduinţe a lui Dumnezeu confirmată printr-un jurământ
(vezi Evrei 7.21). Aceasta aşează hotărârea mai presus de orice semn de întrebare.
După rânduiala lui Melhisedek[În felul lui Melhisedec-trad. Cornilescu;După rânduiala, KJV]. În
Hristos, regalitatea şi preoţia sunt unite, aşa cum erau în Melhisedec, împărat al Salemului, preot
al lui Dumnezeu (vezi Genesa 14,18; Evrei 5,6.10; 6,20; 7,1-3.11.15.17.24.28).

5 Stăpânul este la dreapta Ta. El va zdrobi regi în ziua mâniei Sale.

Va zdrobi pe regi[Zdrobeşte pe împăraţi-trad. Cornilescu]. Potentaţii pământeşti nu vor avea

succes în împotrivirea lor faţă de lucrarea Domnului. Domnul face astfel încât cauza Lui să triumfe
asupra cârmuitorilor pământeşti.

6 El va judeca neamurile, va umple pământul de leşuri şi va zdrobi căpeteniile

întregului pământ.

7 El va bea din pârâul de lângă drum; de aceea Îşi va înălţa fruntea.”

Bea din pârâul. O imagine care sugerează probabil împrospătarea în mijlocul unei lucrări grele.
Oştirile obosite şi conducătorii lor au salutat prilejul de a bea apă dintr-un "pârâu în cale" [KJV]
(vezi la Judecători 7,5).
Îşi va înălţa fruntea[Îşi înalţă capul-trad. Cornilescu]. Se arată că orice urmă de oboseală s-a dus,
iar conducătorul e gată să meargă mai departe cu putere înnoită pentru a săvârşi lucrarea ce-i stă în
faţă (vezi Luca 21,28).

~ 357 ~
Capitolul 111
Psalmul 111 a[Un psalm în acrostih (în textul ebraic fiecare linie începe cu
o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)]

1 Lăudaţi-L pe DOMNUL b(Ebr.: Hallelu Yah; peste tot în carte)! Îi voi mulţumi
DOMNULUI din toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare!

INTRODUCERE. - Psalmul 111 constă din 22 de rânduri, fiecare rând începând cu o literă a
alfabetului ebraic. O construcţie asemănătoare se găseşte în Psalm 112 şi pentru motivul acesta au
fost numiţi psalmi gemeni (în ce priveşte tratarea psalmilor-acrostih vezi p. 625). Psalmii 111 şi
112 sunt psalmi de laudă şi încep cu "Aleluia" (vezi la v. 1).
Lăudaţi-L pe Domnul. Ebr. halelu Yah, expresie de la care derivă "aleluia".

2 Mari sunt lucrările DOMNULUI; ele sunt cercetate de toţi cei ce le iubesc!

Cercetate. Amănuntele lucrării mâinilor lui Dumnezeu nu sunt totdeauna vizibile pentru
observatorul întâmplător. Ele trebuie să fie explorate şi descoperite prin studiu serios. După cum
minerul sapă în pământ pentru a-i descoperi bogăţiile, tot aşa lucrările lui Dumnezeu îşi dezvăluie
comoara aceluia care e dispus să sape pentru a o găsi.

3 Plină de măreţie şi splendoare este lucrarea Lui, iar dreptatea Lui dăinuie pe vecie.

4 El a făcut minuni spre aducere-aminte. DOMNUL este îndurător şi milostiv!

Spre aducere-aminte[O aducere aminte-trad. Cornilescu]. Expresia zice literal: "El a făcut un
monument de aducere aminte [sau "amintire" sau "menţiune"] a lucrărilor Sale minunate". Sabatul
este un monument de aducere aminte a creaţiunii (vezi Genesa 2,2.3; DA 281). Monumentul de
aducere aminte a fost păstrat cu sfinţenie de patriarhi şi profeţi. Dumnezeu a repetat şi a accentuat
din nou sfinţenia Sabatului când a proclamat Legea Sa sfântă de pe Sinai (Exod 20,8-11). Când a
fost aici, pe pământ, Hristos a luat parte la închinare în sinagogă în ziua de Sabat (vezi
Marcu 1,21; Luca 4,16). Apostolul Pavel, după ani de zile de la învierea lui Hristos, a ţinut Sabatul
zilei a şaptea (vezi Fapte 13,14; 17,2).

5 El dă hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legământul Său.

Hrană. Ebr. ţereph, "hrană". Aşa cum Dumnezeu S-a îngrijit de cele trebuincioase pentru Israel în
pustie procurându-le mană, tot aşa El Se va îngriji de nevoile poporului Său în vreme de necaz
(vezi Isaia 33,16; GC 626, 629).

6 El a arătat puterea lucrărilor Sale poporului Său, dându-le drept moştenire

posesiunile neamurilor.

7 Lucrările mâinilor Sale sunt motivate de credincioşie şi de judecată; toate

orânduirile Sale sunt demne de încredere,

Demne de încredere[Adevărate-trad. Cornilescu;Sigure, KJV]. De la ebr. 'aman, "a fi sigur

stabilit", "a fi de încredere". Poruncile lui Dumnezeu, în care sunt expuse îndatoririle omului, sunt
vrednice de încredere şi adevărate. Ele rămân pururi neclintite, sunt neschimbătoare.

~ 358 ~
8 sunt întărite pe veci de veci, fiind întocmite în adevăr şi cu integritate.

Întărite. Domnul are anumite principii imutabile prin care guvernează universul. La Dumnezeu
"nu este nici schimbare, nici umbră de mutare" (Iacov 1,17).

9 El a trimis poporului Său izbăvirea; Şi-a decretat legământul pe vecie. Sfânt şi

înfricoşător este Numele Lui!

Înfricoşător[Înfricoşat-trad. Cornilescu;Respectabil, KJV]. De la ebr. yara', "a se teme", fie de om

(Genesa 50,19), fie de Dumnezeu (Deuteronom 6,13). Forma verbului folosită aici , nora'
înseamnă literal "a fi temut", sau "a fi respectat". Nora' apare de 44 de ori, dar e redat "respectabil"
[KJV], numai aici. În altă parte e tradus "înfricoşat" (Deuteronom 7,21; Neemia 1,5; etc.). Mai e
tradus şi "de temut" (1 Cronici 16,25; Psalm 96,4), "înfricoşat" (Daniel 9,4) şi "de temut"
(Psalm 89,7). Nora', deşi în general e aplicat la Dumnezeu, e folosit totodată pentru lucruri sau
fapte (Exod 34,10; Deuteronom 8,15; Psalm 45,4 etc.), deşi aparent cu referire la acte divine
dumnezeieşti. Nora' nu e nicăieri aplicat la fiinţe omeneşti, cu excepţia a două cazuri, unde e
aplicat la o naţiune (Isaia 18,2.7), dar chiar şi aici numele pare să fie folosit cu referire la actele lui
Dumnezeu. Despre folosirea titlului "respectat", vezi DA 613.

10 Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte

sănătoasă. Lauda Lui este statornicită pe vecie.

Comentarii Ellen G. White:

2-4ML 175
4�
�
DA 281; 5T 74
7.8�
GC 288, 434; MB 81; PP 342
8�
�
Ed 30
9�
CG 538; DA 613; Ed 243; Ev 133; EW 70, 122; GW 178; MB 157; ML 282; PK 49, 236; PP 307;
1T 410
10�
CG 23, 87, 316, 493; CT 108, 502; CSW 21; Ev 136; FE 136, 169, 328, 381; MYP 27, 190, 290,
329; PK 34; TM 161; 3T 491; 4T 27, 208, 425, 553; 5T 84; 8T 199 (Mai mult la Proverbe 9,10)

~ 359 ~
Capitolul 112
Psalmul 112 a[Un psalm în acrostih (în textul ebraic fiecare linie începe cu
o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)]

1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Ferice de omul care se teme de DOMNUL şi care

îndrăgeşte mult poruncile Lui!
INTRODUCERE. - Psalmul 112 este perechea psalmului precedent şi are tot o construcţie sub
formă de acrostih (vezi introducere la Psalm 111).
Îndrăgeşte mult[O mare plăcere-trad. Cornilescu]. Taina şi izvorul a toată fericirea şi
prosperitatea adevărată sunt temerea de Domnul. O atare temere duce la o ascultare totală şi de
bună voie de poruncile lui Dumnezeu.

2 Urmaşii b(Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se
poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a
unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să
exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie
cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic) lui vor fi
puternici în ţară; neamul celor integri va fi binecuvântat.
Puternici[Puternică-trad. Cornilescu]. Ebr. gibbor, "viguroasă" sau "eroică [în bătălie]".

3 Bogăţie şi belşug va fi în casa lui, iar dreptatea sa va fi statornicită pe vecie.

Dreptatea sa va fi statornicită[Neprihănirea Lui dăinuie-trad. Cornilescu]. Caracterul unui om
bun este oglindirea caracterului lui Dumnezeu. "Un caracter format după chipul divin este unica
comoară pe care putem să o luăm din lumea aceasta şi să o ducem în cea viitoare" (COL 332).

4 Celor integri le străluceşte o lumină în întuneric, au parte de îndurare, de

milostivire şi de dreptate. c(Sau: întuneric, / căci DOMNUL este îndurător, milostiv
şi drept.)
Lumină în întuneric. Domnul este lumina care răsare în întuneric acelora care sunt sinceri faţă de
El: El este "Soarele dreptăţii" (Maleahi 4,2). El este îndurător şi plin de milă. Adjectivele folosite
aici sunt la singular, în timp ce cuvântul pentru "fără prihană" ["drept", KJV] este la plural. Pare
totuşi clar din sensul general al psalmului că aici e descris omul evlavios. Omul drept [fără
prihană] se împărtăşeşte de însuşirile divine. El devine părtaş de fire dumnezeiască (vezi
2 Petru 1,4).

5 Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând şi care îşi chiverniseşte
lucrurile cu pricepere.
Cu pricepere[După dreptate-trad. Cornilescu;Discernământ, KJV]. Ebr. mishpat, "hotărâre" sau
"judecată". Omul bun dă pe faţă o judecată bună. El are un bun simţ sfinţit.

6 Niciodată nu se va clătina. Cel drept va fi amintit întotdeauna.

Întotdeauna[În veci-trad. Cornilescu]. Numele omului bun este totdeauna binecuvântat (vezi
Proverbe 10,7). Aşa cum Dumnezeu a făcut ca El să fie pomenit prin faptele Lui supranaturale
(Psalm 111,4), tot aşa omul evlavios este păstrat în amintire pentru faptele lui de îndurare şi
bunătate. Nimeni nu doreşte să fie uitat. Tuturor le place să fie pomeniţi.

~ 360 ~
7 El nu se teme de veşti rele, căci inima lui este tare şi se încrede în DOMNUL.

Tare. [Întărită, KJV]. Omul drept are o conştiinţă bună şi o încredere liniştită; el nu e ca
nelegiuitul, chinuit fără încetare de presimţiri de nenorocire (vezi Proverbe 10,24).

8 Inima lui este tare şi nu se teme; el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii
săi.

Tare[Mângâiată-trad. Cornilescu;Stabilită, KJV]. Literal, "sprijinită", "susţinută", "întărită" (vezi

la Psalm 71,6). Inima celui drept e susţinută de Dumnezeu şi stă pe temelia tare a credinţei în El.

9 A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi; dreptatea lui rămâne pentru totdeauna, iar
puterea d(Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea) îi va fi înălţată cu onoare e(Sau:
cu slavă).

A împărţit[El este darnic-trad. Cornilescu]. Adică generos, cu mâna deschisă. Împarte ceea ce are
cu cei în lipsă. Datorită purtării lui generoase e totdeauna prosper (vezi Proverbe 11,24).

10 Cel rău vede aceasta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi leşină; dorinţele celor răi
tot neîmplinite rămân.

Leşină[Se topeşte-trad. Cornilescu]. Nelegiuiţii văd şi se înfurie de prosperitatea finală a celor

drepţi. Păcătosul moare ca un om deziluzionat, iar sfârşitul lui final este nenorocirea. Aşa cum
ceara se topeşte la soare şi piere, tot aşa va fi şi sfârşitul celor răi (vezi la Psalm 68,4).

Comentarii Ellen G. White:

4�
DA 47; GC 346; ML 237; PK 378
5�
�
MB 183
6�
�
PP 481; TM 429
6.7�
ML 182

~ 361 ~
Capitolul 113
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Lăudaţi, slujitori ai DOMNULUI, lăudaţi Numele
DOMNULUI!
INTRODUCERE. - Psalmii 113-118 constituie Hallel-ul, care e recitat la marile sărbători ale
iudeilor. În timpul Paştelui, Psalmii 113 şi 114 erau cântaţi înainte de masă şi Psalmii 115-118
după masă. Strofe din psalmii aceştia au fost cântate de Isus şi de ucenicii Lui în odaia de sus în
noaptea trădării (Matei 26,30; Marcu 14,26; Ed 166; DA 672). Psalmul 113 constă din 3 strofe
egale, fiecare conţinând 3 versuri.
Lăudaţi-L pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35; Psalm 111,1; vezi şi Psalm 148; 150.

2 Numele DOMNULUI să fie binecuvântat, de acum şi până-n veci!

3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, binecuvântat fie Numele DOMNULUI!
Până la apusul lui. Din zorii zilei şi până la apusul soarelui, cântarea de laudă se auzea
înălţându-se din tabăra lui Israel. Aşa ar trebui să fie adunările poporului lui Dumnezeu de astăzi.
Lipsa recunoştinţei pentru binecuvântările cerului marchează adesea începutul apostaziei
(Romani 1,20-22).

4 DOMNUL este înălţat mai presus de toate neamurile, mai presus de ceruri este slava
Lui.
Toate neamurile. Dumnezeu e zugrăvit ca tronând în ceruri, cu toate naţiunile sub controlul Său
(vezi Daniel 2,21).

5 Cine este ca DOMNUL, Dumnezeul nostru, Cel Ce tronează din înălţime

6 şi totuşi Se apleacă privind spre ceruri şi spre pământ?
Se apleacă privind[El îşi pleacă privirile-trad. Cornilescu;Se smereşte, KJV]. Cu toată maiestatea
glorioasă a lui Dumnezeu, nimic nu e prea mic pentru a trece neobservat de El. Ce mângâiere
pentru omul slab şi muritor să ştie că Stăpânul universului e interesat de toate treburile vieţii
noastre! Acest mare adevăr are o profunzime de sens pe care nici o filozofie omenească nu o poate
înţelege.

7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş,
Din pulbere[Din ţărână-trad. Cornilescu;Din grămada de gunoi, KJV]. Un tablou al izbăvirii din
sărăcie şi izolare socială extremă.

8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales, cu cei de neam ales din poporul Său.
Cei de neam ales[Cei mari-trad. Cornilescu,KJV]. O imagine care sugerează înălţarea la cel mai
înalt rang şi acordarea celei cea mari demnităţi (vezi Iov 36,7; vezi şi 2 Samuel 9,7). Domnul
înalţă pe cel cu adevărat smerit din groapa cea mai adâncă şi îl face să locuiască în locul cel mai
înalt.

9 El îi dă celei sterpe o familie, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.
Lăudaţi-L pe DOMNUL!

Mamă veselă. Compară cu experienţa Anei (vezi 1 Samuel 1).

Comentarii Ellen G. White: 2,3Ed 166;3�;�;PP 342;5.6�;Ed 132; MH 435; 8T 283.

~ 362 ~
Capitolul 114

1 Când a ieşit Israel din Egipt şi casa lui Iacov – din poporul cu limbă încurcată,

INTRODUCERE. - Psalmul 114 este renumit pentru perfecţiunea formei şi de vivacitatea

dramatică. Poemul acesta constă din 4 strofe a câte două versuri fiecare. În fiecare strofă nota
dominantă este exprimată printr-un limbaj succint.

2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt şi Israel – stăpânirea Lui.

Iuda. Aici, Ţara lui Iuda, aşa cum e arătat de forma feminină a verbului ebraic. Împărţirea
rândurilor din acest vers este ritmică, nu logică. Nu există un contrast intenţionat între cuvintele
"Iuda" şi "Israel".

3 Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a dat înapoi,

Marea a văzut. Marea Roşie este aici personificată şi prezentată ca grăbindu-se să pregătească un
drum pentru copiii lui Israel pentru a trece prin ea ca pe uscat.
Iordanul s-a dat înapoi[Iordanul s-a întors înapoi-trad. Cornilescu]. Minunile s-au manifestat atât
la începutul, cât şi la sfârşitul călătoriei lui Israel din Egipt în Canaan. Putem să primim curaj din
faptul că acelaşi Dumnezeu care ne-a scos din robia egipteană a păcatului ne va conduce în chip
sigur prin valul sălbatic al Iordanului în Ţara făgăduinţei, pe malul celălalt.

4 munţii au jucat ca nişte berbeci şi dealurile – ca nişte miei.

Munţii au jucat[Munţii au sărit-trad. Cornilescu]. Evidentă o descriere poetică a cutremurului

care a însoţit proclamarea legii pe Sinai (vezi Exod 19,18). Între cele două minuni, cea a ieşirii din
Egipt şi cea a intrării în Ţara Sfântă, stă marea descoperire a lui Dumnezeu când, într-o atmosferă
deosebit de solemnă, a proclamat legea Sa sfântă pe Sinai.

5 Ce ai, mare, de fugi? Iordane, de ce dai înapoi?

Ce ai? Poetul cere naturii să explice comportamentul ei ciudat, să arate care e cauza faptului că
pare să fie scoasă din matcă.

6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei?

7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului, înaintea Dumnezeului lui Iacov,

Cutremură-te. Răspunsul la întrebările puse în versetele precedente. Prezenţa lui Dumnezeu a

schimbat cursul legilor naturii.

8 Cel Care transformă stânca în iaz şi cremenea – în izvoare de apă!

Transformă stânca[Preface stânca-trad. Cornilescu]. Dumnezeul care a făcut să curgă apă din
stâncă la Refidim şi din stâncă la Cades (vezi Exod 17.6; Numeri 20.9-11), oferă râuri de apă vie
slujitorilor Săi credincioşi (vezi Ioan 4,14). Cel care bea continuu din apa aceasta nu va înseta
niciodată, ci apa se va preface în el într-un izvor care nu seacă niciodată pentru a-i înviora atât pe
el, cât şi pe cel care călătoreşte împreună cu el pe calea spre cer şi este obosit.

~ 363 ~
Capitolul 115
1 Nu nouă, DOAMNE, nu nouă, ci Numelui Tău să-i fie adusă slava, pentru îndurarea
şi credincioşia Ta!
INTRODUCERE - Psalmul 115 prezintă absurditatea închinării la idoli, care sunt lucrarea
mâinilor oamenilor. Psalmistul îndeamnă pe toţi credincioşii să-L înalţe pe Dumnezeu şi să-I
aducă laude.
În LXX-a, Psalmii 114 şi 115 sunt combinaţi pentru a alcătui un singur psalm care poartă
numărul 113 (vezi p. 627).
Nu nouă. O renunţare la lauda de sine. Psalmistul doreşte ca Dumnezeu să nu mai fie obiectul
insultei şi ridiculizării păgânilor.
Oamenii sunt întotdeauna nerăbdători să-şi atribuie lauda sau ca alţii să-i laude. Tot astfel sunt
dispuşi să-i linguşească pe alţii. Din cauza înclinaţiei inimii omeneşti către mândrie, oamenii sunt
sfătuiţi să se "ferească de a aduce altora sau de a primi ei linguşire şi laudă" (COL 161).

2 Pentru ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?”

Unde? Dumnezeu Şi-a desfăşurat puterea în Egipt, când Faraon a pus întrebarea: "Cine este
Domnul?" (Exod 5,2). Acum aceeaşi întrebare batjocoritoare e pusă de păgâni, iar psalmistul e
îngrijorat, deoarece pare că Dumnezeu îngăduie ca, în felul acesta, să se vorbească dispreţuitor
despre Numele Său.

3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri şi face tot ce vrea.

În ceruri[În cer-trad. Cornilescu]. Domnul lui Israel domneşte în înălţime şi este mai presus de
toate puterile împotrivitoare. Tronul Lui rămâne neclintit, iar planurile Lui neschimbate în ciuda
ameninţărilor din partea oamenilor muritori.

4 Idolii lor sunt din argint şi din aur, sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
Idolii. Dumnezeii ciopliţi ai păgânilor sunt doar chipuri fără viaţă. Cât de iraţional e ca oamenii
să se închine lucrului pe care ei înşişi l-au făcut şi să-l adore!

5 Ei au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,

Nu vorbesc. Idolii aceştia nu au capacitatea să stea de vorbă cu oamenii. Ei nu pot să înveţe pe
închinătorii lor şi nici nu cunosc nevoile acelora care fac apel la ei.

6 au urechi, dar nu aud, au nas, dar nu pot mirosi,

Nu aud. Unii dumnezei păgâni erau reprezentaţi prin chipuri cu urechi monstruoase, dar nici o
rugăciune nu era auzită de aceşti dumnezei. Bătându-şi joc de închinătorii lui Baal, Ilie îi îndemna
să strige mai tare la dumnezeii lor păgâni, dar nu s-a auzit nici un răspuns. Baal n-a scos o vorbă
(vezi 1 Regi 18,27-29).

7 au mâini, dar nu pot pipăi, au picioare, dar nu pot umbla cu ele, iar din gâtlej nu
pot scoate nici un sunet.
8 Ca ei sunt cei care-i fac şi toţi cei care se încred în ei.
Ca ei. Un om nu se înalţă mai presus de acela căruia i se închină (vezi PP 91). Tot aşa cel care Îl
adoră pe Domnul e schimbat după chipul Lui şi merge de la slavă la slavă (vezi 2Corinteni 3,18).

9 Israel să se încreadă în DOMNUL – El este ajutorul şi scutul lui!

~ 364 ~
10 Casa lui Aaron să se încreadă în DOMNUL – El este ajutorul şi scutul lui!
Casa lui Aaron. Adică preoţii. În calitate de conducători şi învăţători spirituali, preoţii ar trebui să
dea exemplu de încredere puternică în Domnul.

11 Cei ce se tem de DOMNUL să se încreadă în DOMNUL – El este ajutorul şi scutul

lor!
Cei ce se tem de Domnul[Cei ce vă temeţi de Domnul-trad. Cornilescu]. Adică toţi cei care Îl
venerează pe Dumnezeu. Îndemnul de a se încrede din inimă în forţa Lui atotputernică este pentru
toţi.

12 DOMNUL Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare: El binecuvântează casa lui

Israel, binecuvântează casa lui Aaron,
Îşi aduce aminte. Dumnezeu nu uită niciodată nici pe cel mai neînsemnat din copiii Săi. El Îşi va
aduce aminte de poporul Său mereu şi oricând (vezi Isaia 49,15).

13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de DOMNUL, de la cei mici până la cei mari.

De la cei mici până la cei mari[Pe cei mici şi pe cei mari-trad. Cornilescu]. Expresia tradusă
astfel este un idiom ebraic care înseamnă "tânăr şi bătrân", când e aplicată la persoane. De pildă,
cel mai vârstnic dintre 2 fraţi este numit "mare" şi cel mai tânăr e numit "mic", chiar dacă cel mai
tânăr ar fi mai înalt decât fratele său. Expresia nu are legătură cu înălţimea fizică sau cu rangul
social. Idiomul este obişnuit în Scripturi (vezi Genesa 19,11; Deuteronom 1,17;1 Samuel 5.9; etc).

14 Să vă înmulţească DOMNUL, pe voi şi pe fiii voştri!

15 Să fiţi binecuvântaţi de DOMNUL, Creatorul cerurilor şi al pământului.
Creatorul cerurilor şi al pământului[A făcut cerurile şi pământul-trad. Cornilescu]. În contrast cu
dumnezeii păgânilor, care ei înşişi sunt făcuţi de mâinile oamenilor, Dumnezeul nostru este
Creatorul atotputernic, Cel ce a făcut totul.

16 Cerul, cerul este al DOMNULUI, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
L-a dat. Dumnezeu a creat pământul pentru a fi locuinţa omului (vezi Genesa 1,28; Isaia 45,18).
"Dumnezeu a făcut pământul pentru a extinde cerul. El dorea o familie mai mare."(E.G.White,
RH, 25 iunie 1908). Aceeaşi planetă va fi căminul final al celor răscumpăraţi. El a făgăduit că cei
blânzi "vor moşteni pământul" (Matei 5,5).

17 Nu morţii Îi dau laudă DOMNULUI, nici cei care s-au pogorât în tăcere,
Nu morţii Îi dau laudă[Nu morţii laudă-trad. Cornilescu;Morţii nu laudă, KJV]. Morţii sunt într-o
stare de somn inconştient, uitând de tot ce are loc pe pământ sau în cer. "Cei morţi nu ştiu nimic"
(Eclesiastul 9,5; cf. Ps 146,4; 1 Tesaloniceni 4,13-17). Concepţia populară că sufletele oamenilor
pleacă la moarte şi îşi continuă existenţa într-o stare de fericire conştientă în locurile de sus este
infirmată de afirmaţia psalmistului. Ar fi de aşteptat, fireşte ca asemenea suflete răscumpărate să
fie nerăbdătoare să aducă laude Aceluia care a lucrat o atare răscumpărare minunată pentru ele.
Dar cei morţi dorm inconştienţi în mormintele lor şi nu laudă pe nimeni.

18 ci noi Îl vom binecuvânta pe DOMNUL, de acum şi până în veci. Lăudaţi-L pe

DOMNUL!
Ci noi. Adică noi, cei vii, în contrast cu cei morţi (vezi v. 17).
Până în veci[Până în veac-trad. Cornilescu]. Adică atât cât ţine viaţa, deoarece morţii nu-L pot
binecuvânta pe Domnul (vezi v. 17).
~ 365 ~
 Comentarii Ellen G. White:

1�
PP 289; 5T 219
3�
�
MB 156 8��
PP 91
17�
GC 546; 1T 299

~ 366 ~
Capitolul 116
1 Îl iubesc pe DOMNUL, căci El ascultă glasul meu, cererile mele,

INTRODUCERE. - Psalmul 116 este un psalm de mulţumire, în care psalmistul celebrează o

experienţă de izbăvire personală. Psalmul înalţă puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.
În LXX, Psalmul 116 apare ca sub forma a doi psalmi: v. 1-9 ca Psalm 114 şi v. 10-19 ca
Psalm 115 (vezi p. 627).
El ascultă[El aude-trad. Cornilescu;A auzit, KJV]. Timpul verbului ebraic permite traducerea
"aude". Sensul astfel sugerat este că psalmistul Îl laudă pe Dumnezeu pentru repetatele răspunsuri
la rugăciune.

2 şi Îşi pleacă urechea spre mine, în ziua când Îl chem. a(Versetele 1-2: Sau: mele. /
2 Pentru că Îşi pleacă urechea spre mine, / Îl voi chema în toate zilele mele.)

În ziua[Toată viaţa-trad. Cornilescu]. Psalmistul se leagă să facă din rugăciune o deprindere pe

viaţă.

3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi mă cuprinseseră sudorile Locuinţei Morţilor;

eram copleşit de necaz şi de durere.

Locuinţei Morţilor[Mormântului-trad. Cornilescu;Iadului, KJV]. Ebr. she'ol, nu un iad al

chinurilor, ci sălaşul simbolic al morţilor, atât drepţi cât şi nelegiuiţi (vezi la Proverbe 15,11).
Textul acesta nu acordă nici un sprijin doctrinei despre un iad care arde pururi. Psalmistul aplică
expresiile "legăturile [întristările, KJV] morţii" şi "sudorile mormântului"[chinurile iadului, KJV]
la sine însuşi, descriind experienţele prin care a trecut în viaţa aceasta şi din care a fost salvat. Prin
urmare, expresia "chinurile iadului" nu poate avea legătură cu o experienţă de după moarte.
Încercarea prin care psalmistul trecuse evident că îl adusese aproape de moarte.

4 Dar am chemat Numele DOMNULUI, zicând: „DOAMNE, Te rog, izbăveşte-mi

sufletul!”

5 DOMNUL este îndurător şi drept, Dumnezeul nostru este milostiv.

6 DOMNUL păzeşte pe cei nesăbuiţi b(Vezi nota de la 19:7); când am fost smerit, El
m-a izbăvit.

Cei nesăbuiţi[Cei fără răutate-trad. Cornilescu;Pe cei simpli, KJV]. Ebr. pethi, "tineri fără
experienţă" sau "tineri simpli." LXX zice nepia, "prunci", cuvântul folosit în Matei 11,25. Aşa
cum un tată iubitor ocroteşte şi călăuzeşte paşii nesiguri ai copilului său mic, tot aşa Domnul, în
îndurarea Lui, îi călăuzeşte pe copiii Săi pe cărarea vieţii.

7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci DOMNUL ţi-a făcut bine!

Odihna. Adevărata odihnă se găseşte numai în încrederea deplină în Dumnezeu. O asemenea

odihnă alungă îngrijorarea şi neliniştea (vezi Matei 11,29).

8 Da, Tu mi-ai scăpat sufletul de la moarte, ochii – de lacrimi, şi picioarele – de

poticnire,
~ 367 ~
9 astfel că voi putea umbla înaintea DOMNULUI pe pământul celor vii!

Voi putea umbla. A umbla înaintea (literar, "în prezenţa lui") lui Dumnezeu înseamnă a fi în
armonie cu El. Nu se poate ca 2 să meargă împreună decât dacă sunt învoiţi (vezi Amos 3,3).

10 Am crezut, chiar dacă am continuat să spun: „Sunt foarte nenorocit!”

Am crezut[Aveam dreptate-trad. Cornilescu;Am crezut, KJV]. Sau "m-am încrezut".

Chiar dacă[Când-trad. Cornilescu;De aceea, KJV]. Mai bine "când". Cererea psalmistului de
eliberare era întemeiată în credinţă.

11 În neliniştea mea ziceam: „Toţi oamenii sunt înşelători!”

În neliniştea mea. [În zorul meu, KJV]. Când sunt loviţi de suferinţe grele, oamenii îşi formează
adesea păreri pripite despre semenii lor, dar vorbirea pripită este urmată de remuşcări amare. Cu
toate că oamenii par înşelători şi adesea nedemni de încredere, situaţia este la fel de deznădăjduită,
cum pare iniţial.

12 Dar cum I-aş putea răsplăti DOMNULUI toate binefacerile Lui faţă de mine?

Binefacerile Lui.Când în aparenţă suntem părăsiţi de oamenii de la care aşteptăm ajutor, ajungem
să preţuim ajutorul şi binefacerile care vin din Cer. Psalmistul se întreabă cum ar putea mai bine să
exprime recunoştinţa sa faţă de Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra sa.

13 Voi ridica cupa izbăvirilor şi voi chema Numele DOMNULUI.

14 Îmi voi împlini jurămintele făcute DOMNULUI înaintea poporului Său.

Îmi voi împlini jurămintele. E lucru serios acela de a nu împlini juruinţele făcute Domnului (vezi
Fapte 5,1-10).

15 Preţioasă este în ochii DOMNULUI viaţa c(Lit.: moartea, însă sensul nu este acela
că Dumnezeu găseşte plăcere în moartea credincioşilor săi, ci că Lui Îi pasă atunci
când moartea îi ameninţă: vezi contextul şi Ps. 72:14) credincioşilor Săi.

Viaţa credincioşilor Săi[Moartea celor iubiţi de El-trad. Cornilescu;Moartea sfinţilor Săi, KJV].
Domnul nu priveşte cu nepăsare moartea sfinţilor Săi (vezi Matei 10,29-31). Îngeri păzitori
însoţesc pe sfinţi prin valea umbrei morţii, înseamnă locul unde se odihnesc ei şi sunt cei dintâi
care îi vor saluta în măreaţa dimineaţă a învierii (Ed 305). Se spune că mulţi dintre creştinii
persecutaţi mergeau la martiraj repetând versetul acesta şi că mesajul lui îi îmbărbăta când treceau
prin valea întunecoasă.

16 DOAMNE, Te-am rugat, ca rob al Tău ce sunt, ca rob al Tău, fiu al slujitoarei Tale
d(Sau: credincios fiu al Tău), şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.

17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema mereu Numele DOMNULUI.

Mulţumire. Vezi la Psalm 107,22.

~ 368 ~
18 Îmi voi împlini jurămintele făcute DOMNULUI înaintea întregului Său popor,

Îmi voi împlini jurămintele. Vezi la v. 14.

19 în curţile Casei DOMNULUI, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi-L pe DOMNUL!

În curţile. Lauda la adresa lui Dumnezeu nu trebuie făcută doar în odăiţa noastră. Glasul
oamenilor care dă mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu ar trebui să se audă în adunarea
sfinţilor. Lauda publică, la fel ca şi închinarea particulară, e recomandată în Cuvântul lui
Dumnezeu.

Comentarii Ellen G. White:

1-8Ed 166
12�
PP 187; 5T 87, 220
12-14�
DA 348; MH 101
13�
5T 317
15�
5T 317
18.19�
PP 539

~ 369 ~
Capitolul 117

1 Lăudaţi-L pe DOMNUL, toate neamurile! Daţi-I laudă, toate popoarele!

INTRODUCERE. - Psalmul 117 este o chemare către toate naţiunile să-L laude pe Domnul
pentru bunătatea şi îndurarea faţă de poporul Său. Este cel mai scurt dintre psalmi, cu toate acestea
este măreţ în ceea ce priveşte tema lui. "Înainte de a părăsi odaia de sus, Mântuitorul i-a condus pe
ucenicii Săi într-o cântare de laudă. Glasul Lui a fost auzit nu în sunetele unui cântec de jale, ci în
sunetele vesele ale unui aleluia de Paşte . . . Psalmul 117" (DA 672).
În LXX, "aleluia" care încheie Psalm 116 e la începutul Psalmului 117. La fel "aleluia" cu care se
sfârşeşte Psalmul 117 e la începutul Psalmului 118.
Toate neamurile. Toate seminţiile sau naţiunile sunt invitate să-L laude pe Domnul. Pavel citează
cuvintele acestui verset, arătând că în Hristos harul lui Dumnezeu a fost oferit atât neamurilor, cât
şi iudeilor (Romani 15,11).

2 Căci măreaţă Îi este îndurarea faţă de noi şi credincioşia DOMNULUI este veşnică.
Lăudaţi-L pe DOMNUL!

Măreaţă[Mare este-trad. Cornilescu]. Ebr. gabar, "a întrece".

Îndurarea[Bunătatea Lui-trad. Cornilescu]. Ebr. chesed, "dragoste divină" (vezi Nota
suplimentară la Psalm 36).
Credincioşia [Adevărul, LJV]. Ebr. 'emeth, un cuvânt care înseamnă "fermitate", "vrednicie de
încredere", "stabilitate", "credincioşie", precum şi "adevăr". Aceste atribute ale lui Dumnezeu sunt
veşnice, ca şi Dumnezeu Însuşi. În mijlocul instabilităţii şi nesiguranţei omeneşti, copilul lui
Dumnezeu poate să se odihnească liniştit în iubirea lui Dumnezeu.
Lăudaţi-L pe Domnul. Psalmul se încheie cu încă un "aleluia".

Comentarii Ellen G. White: 1.2DA 672

~ 370 ~
Capitolul 118
1 Mulţumiţi-I DOMNULUI, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea!
INTRODUCERE. - Psalmul 118 este un imn naţional de mulţumire. El a fost în general privit ca
fiind compus pentru o anumită festivitate naţională. Psalmul pare să se împartă în două părţi
principale: v. 1-19, despre care s-a crezut că a fost cântat de procesiunea israeliţilor în drum spre
Templu pentru a aduce jertfe sau pentru a celebra vreo sărbătoare mare, versetul 19 fiind recitat de
adunare când ajungea la poartă şi cerea permisiunea să intre; v. 20-28, convorbirea dintre cei din
Templu şi cei care sosiseră şi în sfârşit un cor puternic cântat de întreaga adunare (v. 29).
Mulţumiţi-I[Lăudaţi-trad. Cornilescu;Aduceţi mulţumiri, KJV]. Tema psalmului este aducerea de
mulţumiri. Toţi sunt invitaţi să participe la acest mare cor de laudă.
Îndurarea. Ebr. chesed, "dragoste" (vezi Nota suplimentară la Psalmul 36).

2 Israel să zică: „Veşnică-I este îndurarea!”

Israel să zică. Israel fusese destinatarul special al iubirii lui Dumnezeu. Domnul eliberase pe
popor din Egipt şi-l condusese prin pustie în Ţara făgăduinţei.

3 Casa lui Aaron să zică: „Veşnică-I este îndurarea!”

Casa lui Aaron. Fiii lui Aaron fuseseră puşi deoparte pentru slujba lor sfântă.

4 Cei ce se tem de DOMNUL să zică: „Veşnică-I este îndurarea!”

Cei ce se tem. Toţi cei care au acceptat închinarea lui Iehova, Iuda sau neamuri, preoţi sau laici,
sunt călduros îndemnaţi să se unească în cântarea de laudă.

5 Din necaz am strigat către DOMNUL şi DOMNUL m-a scos la loc larg.
Loc larg. Sau "un loc încăpător". Adică Domnul ne duce într-un loc unde nu mai suntem
constrânşi de împrejurări, ci suntem liberi să ne mişcăm.

6 DOMNUL este de partea mea a(TM; LXX: DOMNUL este ajutorul meu);de aceea
nu mă voi teme. Ce-mi poate face un om?!
De partea mea. Literal, "pentru mine". Psalmistul era calm şi încrezător, deşi se afla în mijlocul
vrăşmaşilor care unelteau fără încetare să-i ia viaţa. El ştia că dacă Domnul era de partea lui,
nimeni nu putea să-i stea împotrivă (vezi Romani 8,31).

7 DOMNUL este de partea mea; El este ajutorul meu. De aceea voi privi triumfător la
cei ce mă urăsc.
Ajutorul meu [Îmi ia partea, KJV]. Dumnezeu Se alătură acelora care îl ajută pe psalmist şi-l
conduce la victorie.
Triumfător[Dorinţa-trad. Cornilescu]. Cuvintele acestea nu sunt în textul ebraic. Expresia zice de
fapt: "şi voi privi la aceia care mă urăsc".

8 Mai bine să cauţi scăparea la DOMNUL, decât să te încrezi în om.

La Domnul[În Domnul-trad. Cornilescu]. Încrederea pusă în om este adesea trădată, dar Domnul
nu părăseşte niciodată pe aceia care-şi pun încrederea în El.

~ 371 ~
9 Mai bine să cauţi scăparea la DOMNUL, decât să te încrezi în cei mari.
În cei mari. Chiar nici cei mari în rang şi putere nu sunt demni de încredere deplină. În ciuda
celor mai bune intenţii ale sale, omul e supus greşelii din cauza slăbiciunii omeneşti.

10 Toate neamurile mă înconjurau, dar le-am nimicit în Numele DOMNULUI.

11 Mă încercuiau, da, mă împresurau, dar le-am respins în Numele DOMNULUI.
12 Mă împresurau ca nişte albine, dar au fost stinse ca un foc de paie: le-am respins
în Numele DOMNULUI.
Foc de paie[Foc de spini-trad. Cornilescu]. Un astfel de foc produce flăcări strălucitoare şi
puternice pentru o scurtă perioadă de timp şi apoi moare repede.

13 Eram împins cu putere, ca să cad, dar DOMNUL m-a ajutat.

14 DOMNUL este tăria şi pricina cântării mele; El mi-a fost mântuirea.
Tăria şi pricina cântării mele[Tăria mea şi pricina laudelor mele-trad. Cornilescu]. În ebraică
versetul acesta este identic cu prima parte din Exod 15,2. Se poate ca psalmistul să-şi fi adus
aminte de marea eliberare a lui Israel la Marea Roşie. Eliberatorul care i-a izbăvit pe Israeliţi din
Egipt trăieşte încă.

15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire se înalţă din corturile celor drepţi; dreapta

DOMNULUI aduce izbânda.
Corturile [tabernacole, KJV]. Literal, "corturi" sau "locuinţe".

16 Dreapta DOMNULUI este înălţată; dreapta DOMNULUI aduce izbânda.

17 Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările DOMNULUI.
Nu voi muri. Psalmistul îşi exprimă convingerea că nu va muri atunci ca să dea astfel prilej
vrăjmaşilor săi să se bucure. Când tristeţea şi întunericul îi împresurau pe sfinţii lui Dumnezeu şi
ei nu mai trăgeau nădejde de viaţă, textul acesta a adus mângâiere inimilor lor descurajate.
Cuvintele acestea au fost rostite de marele reformator englez John Wycliffe, care de pe patul său
de boală declara că va trăi să facă cunoscut faptele rele ale călugărilor (vezi GC 88).

18 DOMNUL m-a disciplinat aspru, dar nu m-a dat morţii.

Domnul m-a disciplinat aspru[Domnul m-a pedepsit-trad. Cornilescu]. Din timp în timp Domnul
îngăduie ca să vină suferinţă peste poporul Său pentru a-i dezvăţa de lucrurile pământeşti. Nuiaua
care pedepseşte pare aspră, dar e aplicată de o mână nespus de înţeleaptă şi de iubitoare (vezi
Iov 5,17; Proverbe 3,11; Evrei 12,5.7.11).

19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii, ca să intru să-L laud pe DOMNUL!

Porţile dreptăţii[Porţile neprihănirii-trad. Cornilescu;Porţile dreptăţii, KJV]. Evident o referire la
porţile Templului, porţi numite "porţile dreptăţii" datorită standardului de neprihănire la care căuta
Dumnezeu să-i aducă pe aceia care intrau acolo.

20 Aceasta este poarta DOMNULUI; cei drepţi intră pe ea.

21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns şi mi-ai dat izbăvire.
Mi-ai răspuns[M-ai ascultat-trad. Cornilescu]. Literal, "mi-ai răspuns".

~ 372 ~
22 Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit piatra din capul unghiului.
Piatra. O profeţie bazată pe o întâmplare istorică, care a avut loc pe vremea construirii Templului
lui Solomon (vezi DA 597, 598).
Din capul unghiului[Pusă în capul unghiului clădirii-trad. Cornilescu]. Adică piatra principală a
colţului. Lui Isaia i s-a arătat că piatra aceasta era un simbol a lui Hristos (Isaia 8,13-15; 28.16; cf.
Fapte 4.11; Petru 2,6). În umilirea Lui, Hristos a fost dispreţuit şi respins, dar în glorificarea Lui,
El a devenit capul tuturor lucrurilor atât în cer cât şi pe pământ (Efeseni 1,22).

23 DOMNUL a făcut acest lucru. El este o minune în ochii noştri.

Domnul a făcut acest lucru. Înălţarea lui Hristos nu este lucrarea omului. Dumnezeu Însuşi "L-a
înălţat nespus de mult"(Filipeni 4,9)

24 Aceasta este ziua pe care DOMNUL a rânduit-o, pentru ca noi să ne veselim şi să

ne bucurăm în ea.
Ziua. Versetul acesta a fost interpretat de Athanasius, Adam Clarke, Albert Barnes şi alţii ca
referindu-se la duminică ca zi de închinare pentru biserica Noului Testament. Cineva ar putea să
întrebe, pe bună dreptate, cum este posibil ca pasajul acesta, fără nici o legătură contextuală cu
vreo zi săptămânală de închinare, poate fi aplicată zilei întâi a săptămânii. Comentatorii aceştia fac
o astfel de aplicare legând v. 24 cu v. 22 şi 23. Ei susţin că întrucât Hristos este piatra unghiulară
principală a bisericii Sale (vezi v. 22.23) şi întreaga structură a creştinismului este zidită pe El,
urmează de aici că ziua învierii Lui este ziua când El a fost făcut "piatra" din "capul unghiului" şi
că această zi a învierii este ziua despre care vorbeşte v. 24.
Alţi comentatori resping interpretarea aceasta, afirmând că nu văd nici un temei în context pentru
o referire la o zi săptămânală de închinare. În grupul acesta din urmă se află Augustin, Luther,
Calvin şi mulţi traducători moderni. Ei cred că Psalmul 118 a fost compus fie în legătură cu
celebrarea Sărbătorii corturilor pe timpul lui Neemia (vezi Neemia 8,14-18) şi deci aplică expresia
"aceasta este ziua" la evenimentul acela, fie în legătură cu o zi oarecare de bucurie pe care
psalmistul urma să o celebreze.
Psalmul 118 este o cântare de laudă pentru adunare. Versetul 19 pare să descrie o grupă de
închinători care stă înaintea porţilor Templului şi strigă cerând să fie primită înăuntru. Versetul 20
oferă răspunsul preoţilor dinăuntrul Templului. "Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi vor intra
prin ea"(RSV). Când procesiunea intră în curţile sfinte, oamenii strigă şi astăzi: "Aceasta este ziua,
etc." Atât v. 20 cât şi 24 încep în limba ebraică cu pronumele demonstrativ zeh. În v. 20 textul
atrage atenţia asupra porţii, o realitate prezentă. Versetul 24 arată către ziua în care se intra pe
poartă, de asemenea o realitate prezentă. În mod clar, duminica nu e nici măcar pe departe indicată
în textul acesta.

25 DOAMNE, Te rugăm, mântuieşte-ne! DOAMNE, Te rugăm, dă-ne izbândă!

Te rugăm, mântuieşte-ne[Ajută-trad. Cornilescu]. Ebr. hoshi'ah nna', care poate fi tradus şi
"mântuieşte, te rog". "Osana" cântat cu prilejul intrării triumfale (vezi Matei 21,9) se pare că îşi
are originea în aceste două cuvinte.

26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele DOMNULUI! Vă binecuvântăm din

Casa DOMNULUI.
Binecuvântat este[Binecuvântat să fie-trad. Cornilescu]. Când Hristos Şi-a făcut intrarea
triumfală, călare, în Ierusalim, ucenicii au strigat: "Binecuvântat este Împăratul care vine în
Numele Domnului" (Luca 19,38).

~ 373 ~
27 DOMNUL este Dumnezeu şi El ne luminează. Legaţi cu funii jertfa şi aduceţi-o
până la coarnele altarului! b(Sau: Alăturaţi-vă sărbătorii cu ramuri / şi veniţi până
la coarnele altarului!)

Ne luminează [Ne-a arătat lumină, KJV]. Aşa cum Dumnezeu a scos la iveală lumina în
dimineaţa creaţiunii (vezi Genesa 1,15), tot aşa va alunga întunericul nopţii nenorocirii şi va
scoate la iveală lumina bunăvoinţei Sale.
Jertfa. Ebr. chag, "o sărbătoare". Chag apare de 61 ori şi este tradus "jertfă" numai aici şi în
Exod 23,18 şi [în KJV] la Isaia 29,1. Traducerea este deschisă discuţiei, şi mulţi traducători
preferă să fie consecvenţi redând chag cu "sărbătoare" şi în aceste 3 cazuri. Pentru "funii"
(ebr.'abothim) unele dintre versiunile vechi folosesc "ramuri". Această combinaţie de idei
sugerează o sărbătoare foarte împodobită, cu ramuri care împodobeau procesiunea sau calea
procesiunii tot drumul "până la coarnele altarului". Pare să nu există nici o explicaţie satisfăcătoare
a paragrafului, dacă se păstrează traducerea originală.

28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda! Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa!

29 Mulţumiţi-I DOMNULUI, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea!

Mulţumiţi[Lăudaţi-trad. Cornilescu]. O încheiere potrivită pentru un asemenea psalm împărătesc.

Comentarii Ellen G. White:

8.95T 427
17�
1T 96
19�
PP 539
22�
DA 597
26�
DA 592
27�
1T 169, 398

~ 374 ~
Capitolul 119
Psalmul 119 a[Este un psalm acrostih (în textul ebraic toate versetele unei
strofe încep cu aceeaşi literă, fiecare strofă având drept caracteristică o literă
a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)]

1 Ferice de cei integri în căile lor, care umblă după Legea b(Cuvintele-cheie din
acest psalm au fost subliniate, pentru a fi scoase în evidenţă) DOMNULUI.
INTRODUCERE. - Psalmul 119 prezintă bucuria şi fericirea care sunt partea omului care ia
Legea Domnului ca sfat şi călăuză a sa.
Psalmul este un acrostih care constă din 22 de părţi, cu 8 versete fiecare, reprezentând cele 22 de
litere ale alfabetului ebraic (vezi p. 14). În limba ebraică toate versetele primei părţi încep cu
'aleph, prima literă a alfabetului ebraic, toate versetele celei de a doua părţi încep cu beth, a doua
literă a alfabetului ebraic; etc.
Cu privire la originea davidică a Psalmului 119, vezi DA 398, GW 257, 4T 534. Primul verset
este de fapt textul despre care vorbeşte restul psalmului. Toate versetele psalmului, cu excepţia
v. 122, conţin o referire oarecare la revelaţia exprimată a lui Dumnezeu faţă de om.
Următoarele apar în partea 'aleph: "legea", "poruncile", "căile", "poruncile", "orânduirile". Aceste
expresii îndreaptă atenţia spre diferitele aspecte ale revelaţiei divine (vezi la Psalm 19,7). Aceste
variaţiuni aduc multă frumuseţe psalmului şi evită repetarea monotonă a aceluiaşi cuvânt.
Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Psalmul începe prin rostirea unei binecuvântări asupra
celor ascultători de legea Domnului.
Integri[Fără prihană-trad. Cornilescu;Neîntinaţi, KJV]. Ebr. temimim, "deplin", "fără greş",
tradus "fără pată" în Genesa 6,9.
Care umblă. O viaţă sfântă este descrisă ca o umblare conformă cu legea.
Legea. Ebr. torah, "învăţătură" sau "instrucţiune" (vezi la Deuteronom 31,9; Psalm 19,7;
Proverbe 3,1).

2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui şi-L caută din toată inima:
Mărturiile[Poruncile-trad. Cornilescu;Mărturiile, KJV]. Vezi la Psalm 19,7
Toată inima. În slujba Domnului nu trebuie să existe o inimă împărţită (vezi Deuteronom 6,5;
Matei 6,24; 12,30; Luca 16,13).

3 aceia nu săvârşesc nici o nedreptate şi umblă pe căile Lui.

Nu săvârşesc nici o nedreptate[Nu săvârşesc nici o nelegiuire-trad. Cornilescu]. Adică, tot ce
urmăresc ei e să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu.

4 Tu ne-ai dat orânduirile Tale, ca să fie păzite cu scumpătate.

Orânduirile[Poruncile-trad. Cornilescu]. Ebr. piqqudim, "porunci", "precepte", care denotă
anumite instrucţiuni care arată datoria noastră faţă de Dumnezeu (vezi la Psalm 19,8). Preceptele
lui Dumnezeu cer ascultare atentă şi nu pot fi călcate fără urmări dezastruoase pentru oameni sau
pentru naţiuni.

5 O, de-ar ţinti căile mele să păzească orânduirile Tale!

Orânduirile. Ebr. chuqqim, "lucruri prescrise", "porunci" de la chaqaq, "a grava" sau "a înscrie".

6 Când urmez poruncile Tale, nu mă ruşinez.

Poruncile. Ebr. mişwoth, "rânduieli", "porunci" (vezi la Psalm 19,8).

~ 375 ~
7 Când voi ajunge să cunosc judecăţile Tale cele drepte, Te voi lăuda în curăţie de
inimă.
Să cunosc[Învăţa-trad. Cornilescu]. Psalmistul se înfăţişează pe sine ca pe un elev în şcoala legii.
Judecăţile Tale cele drepte[Legile dreptăţii-trad. Cornilescu;Judecăţile, KJV]. Ebr. mishpaţim,
"hotărâri" sau "judecăţi"(vezi la Psalm 19,9). Mishpaeţim poate fi folosit şi cu sensul de "acte de
judecată ale lui Dumnezeu".

8 Voi păzi orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!

Nu mă părăsi de tot. Când oamenii sau naţiunile stăruie în ignorarea Legii, Dumnezeu nu poate
face altceva decât să-i lase pe calea aleasă de ei (vezi Osea 4,17). El nu părăseşte nicidecum pe
aceia care nu părăsesc Legea Sa.

9 Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea? Păzind Cuvântul Tău.

Cuvântul Tău. Biruinţă în ispită obţin aceia care folosesc cu adevărat şi bine "sabia Duhului, care
este Cuvântul lui Dumnezeu" (Efeseni 6,17). "Stă scris" a fost felul în care Domnul a tratat
amăgirile subtile ale lui Satana (vezi Matei 4,4.7.10).
Tineretul de astăzi trebuie să folosească aceleaşi arme spirituale. Mintea trebuie să se hrănească
fără încetare cu Cuvântul, altminteri fortăreţele sufletului se vor dărâma, iar Satana va avea de
câştigat. O neglijare a studiului şi a meditaţiei asupra Cuvântului chiar pentru o singură zi are ca
urmare pierderi serioase.

10 Te caut din toată inima mea: nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale!

Nu mă lăsa să mă abat. Chiar dacă trebuie să ne încordăm toate puterile sufletului în lupta
împotriva păcatului, totuşi avem nevoie de ajutorul Domnului. Păcatului i se poate rezista şi el
poate fi biruit doar prin mijlocirea puternică a celei de a treia Persoane a Dumnezeirii (vezi
DA 668). Suntem atât de înclinaţi spre păcat. Ca şi oile de pe coasta muntelui, cât de des rătăcim
drumul (vezi Isaia 53,6)!

11 Strâng c(Sau: Ascund) cuvintele d(Lit.: cuvântul, fie cu sensul de poruncă, fie cu
sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l deosebi de Cuvântul (dabar)
Domnului; în multe locuri din Ps. 119, unde termenul ebraic a fost tradus fie prin
cuvinte, fie prin promisiune sau poruncă) Tale în inima mea, ca să nu păcătuiesc
împotriva Ta.
Strâng. Versetul acesta cuprinde taina adevăratei vieţuiri creştine. O simplă cunoaştere a
Cuvântului nu ne va feri de păcat, dar când Cuvântul este strâns ca o comoară în inimă, avem
armele cu care să înfruntăm şi să biruim pe vrăjmaşul cel viclean (vezi Iov 23,12; Proverbe 2,1.9;
Ieremia 31,33).

12 Binecuvântat să fii Tu, DOAMNE! Învaţă-mă orânduirile Tale!

Binecuvântat să fii. Vezi la Psalm 63,4
Învaţă-mă. Noi toţi avem nevoie să fim elevi în şcoala lui Dumnezeu. Ce privilegiu este să cerem
şi să primim un Învăţător divin (vezi Ioan 14,26; 16,13)!

13 Buzele mele vestesc toate judecăţile rostite de gura Ta.

Vestesc. Fiecare ucenic credincios va împărtăşi altora marea sa bucurie din Cuvântul lui
Dumnezeu şi-i va invita să participe la această experienţă fericită (vezi Deuteronom 6,7; cf.
Matei 12,35).

~ 376 ~
14 Când împlinesc mărturiile Tale, mă bucur de parcă aş avea toate bogăţiile.
Toate bogăţiile[Toate comorile-trad. Cornilescu]. Credinciosul află în Cuvânt mai multă
satisfacţie în comorile acestuia decât omul bogat în comorile pământeşti. Cuvântul lui Dumnezeu
trebuie să fie mult mai dorit ca aurul sau pietrele scumpe. Comorile pământeşti pier, dar comorile
cerului dăinuiesc în veşnicie (vezi Matei 6,19-21).

15 Cuget la hotărârile Tale şi dau atenţie căilor Tale.

Cuget[Mă gândesc adânc-trad. Cornilescu]. Când sufletul cugetă la adevărurile din Cuvântul lui
Dumnezeu, adevărurile acestea devin o parte din viaţă. Citirea în grabă, fără meditaţie profundă,
realizează mult prea puţin bine. Meditaţia liniştită îngăduie Duhului Sfânt să facă aplicaţii
corespunzătoare ale afirmaţiilor generale de principiu la viaţa personală. "Unul dintre motivele
pentru care nu mai e evlavie sinceră şi ardoare religioasă este că mintea este ocupată cu lucruri
lipsite de importanţă şi nu se alocă timp meditaţiei, pentru cercetarea Scripturilor şi pentru
rugăciune" (EW 125).
Meditaţia ajută la apărarea împotriva ispitei. Mintea care este îmbibată de preceptele lui
Dumnezeu n-are loc pentru gânduri ieftine şi înjositoare. Tânărul care are mintea plină cu astfel de
comori va umbla pe o cărare curată.

16 Îmi găsesc plăcerea în orânduirile Tale; nu voi uita Cuvântul Tău!

Îmi găsesc plăcerea[Mă desfăt-trad. Cornilescu]. Desfătarea vine în mod natural în urma unei
cugetări adânci, fiind rezultatul sau rodul acesteia. Legea încetează să fie o povară şi devine
izvorul celei mai mari bucurii şi desfătări. Aceia care trăiesc în armonie cu cerul simt de plăcere
când sunt citite paginile sacre ale Cuvântului lui Dumnezeu. Adevărata religie nu inhibă puterile
omului, ci le pune înainte cea mai nobilă ţintă pe care ar putea să o aibă.

17 Răsplăteşte-i robului Tău cu viaţă şi voi păzi Cuvântul Tău!

Răsplăteşte-i[Fă bine-trad. Cornilescu]. Compară Psalm 13,1. Viaţa şi ascultarea sunt strâns
legate una de alta (vezi Luca 10,28).

18 Deschide-mi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta!

Deschide-mi. Ebr. galah, "a descoperi", "a revela". Psalmistul se roagă ca să fie îndepărtat tot ce
i-ar acoperi ochii. Noi nu putem pătrunde lucrurile adânci ale lui Dumnezeu cu puterile noastre
fireşti de percepţie. "Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu" (1 Corinteni 2,14).
Avem nevoie să ne rugăm ca Domnul să înlăture întunericul din sufletul nostru şi să ne dea Duhul
Sfânt, Singurul care poate să ne descopere lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2,10).

19 Eu sunt doar un străin pe pământ: nu-Ţi ascunde de mine poruncile Tale!

Străin. Ebr. ger, "sălăşluitor", cineva care stă temporar într-un loc fără drepturi civile depline.
Rămânerea noastră aici pe pământ este una trecătoare; cerul e căminul nostru (vezi Evrei 11:13,
14).
Nu-Ţi ascunde de mine poruncile Tale[Nu-mi ascunde poruncile Tale-trad. Cornilescu]. Fiind
într-o ţară străină are nevoie de un ghid care să-l călăuzească. Acesta se găseşte în poruncile lui
Dumnezeu.

20 Sufletul mi se topeşte de dor după judecăţile Tale, tot timpul.

Mi se topeşte sufletul. David era copleşit de un dor chinuitor de a înţelege mai bine şi mai clar
judecăţile lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu Îi face o deosebită plăcere să satisfacă asemenea dorinţe
fierbinţi (vezi Matei 5,6).

~ 377 ~
21 Tu-i mustri pe cei îngâmfaţi, pe cei blestemaţi, pe cei ce se rătăcesc de la
poruncile Tale.
Mustri pe cei îngâmfaţi. Cei îngâmfaţi se bizuiesc pe propriile lor puteri şi refuză să umble pe
calea poruncilor lui Dumnezeu. Cei smeriţi ştiu că "soarta [calea, KJV] omului nu este în puterea
lui" (Ieremia 10,23). Ei recunosc că au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a le păzi picioarele
de căi greşite.

22 Îndepărtează de la mine ocara şi dispreţul, căci păzesc mărturiile Tale!

23 Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea, dar robul Tău cugetă la orânduirile Tale.
Prinţii[Voievozii-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 161.

24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei.

Sfetnicii[Sfătuitorii-trad. Cornilescu]. În loc de a urma sfatul "voievozilor" (v. 23), care criticau
purtarea lui, psalmistul a ales să-şi călăuzească viaţa în conformitate cu voinţa descoperită a lui
Dumnezeu.

25 Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după Cuvântul Tău!

Lipit de ţărână. O imagine care arată un necaz mare (vezi Psalm 22,29; 44,25).

26 Mi-am cercetat căile şi Tu mi-ai răspuns: învaţă-mă orânduirile Tale!

Mi-am cercetat căile[Îmi istorisesc căile-trad. Cornilescu]. Psalmistul dezvăluia înaintea lui
Dumnezeu tainele vieţii sale.

27 Deprinde-mă cu hotărârile Tale şi voi cugeta la minunile Tale!

Deprinde-mă[Să pricep-trad. Cornilescu]. David dorea o mai adâncă înţelegere a preceptelor lui
Dumnezeu. El nu voia să le asculte orbeşte. El dorea o cunoaştere inteligentă a cerinţelor lor mult
cuprinzătoare.

28 Sufletul îmi plânge de întristare: ridică-mă, după Cuvântul Tău!

Sufletul îmi plânge. [Mi se topeşte sufletul, KJV]. Ebr. dalaph, un cuvânt care apare numai de 3
ori. În Eclesiastul 10,18 este folosit pentru un acoperiş prin care plouă, iar în Iov 16,20 probabil
pentru plâns, cum e posibil şi aici. LXX şi Vulgata zic "doarme".
E mai bine să te topeşti de întristare decât să te împietreşti de încăpăţânare. Domnului îi face
mare plăcere să lege rănile sufletului sfâşiat. Rugăciunea este o minunată binecuvântare în
asemenea momente de întristare.

29 Ţine-mă departe de calea înşelăciunii; binevoieşte să mă înveţi Legea Ta!

Calea înşelăciunii[Calea necredincioşiei-trad. Cornilescu;Calea minciunii, KJV]. Copilul cu
adevărat născut a lui Dumnezeu ocoleşte orice minciună şi vorbeşte "adevărul din inimă" (vezi
Psalm 15,2).

30 Aleg calea credincioşiei; accept judecăţile tale.

Aleg. Psalmistul a ales calea credincioşiei şi adevărului, nu "calea necredincioşiei" (v. 29). Sunt
doar două căi - calea vieţii şi calea morţii -şi fiecare om trebuie să facă propria sa alegere. De
alegerea aceasta depinde soarta veşnică.

~ 378 ~
31 Mă alipesc de mărturiile Tale: DOAMNE, nu mă lăsa să fiu dat de ruşine!

Mă alipesc[Mă ţin-trad. Cornilescu]. Ebr. dabaq, "a se alipi", "a se agăţa". Alegerea lui David nu
a fost o alegere capricioasă; el era foarte hotărât să rămână statornic.

32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu dai alinare inimii mele.

Dai alinare inimii[Inima la larg-trad. Cornilescu;Îmi vei mări inima, KJV]. Poate în sensul de a
înlătura barierele neliniştilor şi temerilor apăsătoare. Aceia care sunt împovăraţi de nelinişte şi
îndoială nu sunt în stare să se bucure de deplinele binecuvântări cereşti.

33 Învaţă-mă, DOAMNE, să trăiesc după orânduirile Tale, şi le voi respecta până la

sfârşitul vieţii!

Învaţă-mă. Ebr. yarah, "a învăţa", "a îndruma", "a instrui". Substantivul torah (lege) provine din
verbul acesta (vezi la v. 1). Nu există un alt învăţător ca Dumnezeu (vezi Iov 36,22).
Le voi respecta[S-o ţin-trad. Cornilescu]. O juruinţă de statornicie în experienţa religioasă (vezi
Matei 24,13; Filipeni 1,6).

34 Dă-mi pricepere şi voi respecta Legea Ta, o voi păzi din toată inima mea!

Dă-mi pricepere. Vezi la Proverbe 1,1.20.

Din toată inima mea. Vezi la v. 2.

35 Condu-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci în aceasta îmi găsesc desfătarea!

Îmi găsesc plăcerea[Îmi place-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 40,8.

36 Apleacă-mi inima spre mărturiile Tale şi nu spre câştigul mârşav!

Câştigul mârşav[Câştig-trad. Cornilescu;Lăcomie, KJV]. Ebr. beşa', "profit", "câştig", tradus

"câştig" în Proverbe 1.19; Judecători 5,19; Iov 22,3; etc. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu îl
va asigura pe om că nu va cădea pradă unei dorinţe nemăsurate după câştig (vezi Coloseni 3,5).

37 Abate-mi privirea de la vederea lucrurilor deşarte; înviorează-mă pe calea Ta!

e(Cele mai multe mss TM; două mss TM, MMM: înviorează-mă după Cuvântul
Tău!)

Vederea lucrurilor deşarte. Dacă ochii nu privesc, inima e mai puţin înclinată să poftească.

38 Împlineşte-Ţi promisiunea făcută robului Tău şi celor ce se tem de Tine!

Împlineşte-Ţi promisiunea[Împlineşte-ţi făgăduinţa-trad. Cornilescu;Statorniceşte cuvântul Tău,

KJV]. Adică fă în aşa fel încât Cuvântul Tău să fie sigur pentru mine şi fă-mă pe mine sigur de el.
Cu cât studiază mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât sunt oamenii mai siguri de veridicitatea
şi statornicia lui (vezi la Psalm 19,9; Proverbe 1,7).
Tem. Pe măsură ce Cuvântul lui Dumnezeu îşi va găsi loc în inimă, temerea de Dumnezeu se va
manifesta în viaţă. Aceia care sunt pătrunşi de teama de Dumnezeu sunt scăpaţi de orice altă
teamă.

~ 379 ~
39 Depărtează de la mine ocara ce mă-nspăimântă, căci judecăţile Tale sunt bune!
Ocara. Probabil o referire la batjocura pe care psalmistul simte că ar arăta-o oamenii faţă de el,
dacă nu ar reuşi să trăiască potrivit cu mărturisirea sa, sau o referire la neplăcerea lui Dumnezeu
faţă de abaterea lui. Totuşi, teama (de la ebr. yagar) menţionată în versetul acesta e diferită de
teama evlavioasă (ebr. yir'ah, "respectul sfânt") la care face referire psalmistul în v. 38.
Bune[Pline de bunătate-trad. Cornilescu;Bune, KJV]. Judecăţile lui Dumnezeu sunt bune şi nu
trebuie să fie discreditate printr-o purtare rea din partea acelora care pretind că-şi conduc viaţa
după ele.

40 O, cât de mult tânjesc după hotărârile Tale: înviorează-mă după dreptatea Ta!
Înviorează-mă[Fă-mă să trăiesc-trad. Cornilescu;Înviorează-mă, KJV]. Psalmistul avea nevoie de
o nouă putere pentru a face faţă unor noi împrejurări critice, aşa că a cerut putere înviorătoare
(vezi v. 37).
Dreptatea Ta[Neprihănirea cerută de Tine-trad. Cornilescu;Dreptatea Ta, KJV]. Aceia care sunt
îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos sunt aliaţii Cerului. Ei primesc neîncetat porţii proaspete de
puteri fizice şi mentale (DA 827).

41 Să vină, DOAMNE, peste mine marea Ta îndurare şi mântuirea Ta din pricina

promisiunii Tale!
Marea Ta îndurare[Îndurarea-trad. Cornilescu]. Ebr. chesed, "dragoste divină/dumnezeiască"
(vezi nota suplimentară la Psalm 36). Dovada supremă a dragostei pe care Dumnezeu a avut-o
pentru noi este în dăruirea Fiului Său pentru mântuirea neamului omenesc (1 Ioan 4,9.10). Dacă
nu ar fi fost iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu, nici un om nu ar fi putut fi mântuit.
Din pricina promisiunii Tale[După făgăduinţa Ta-trad. Cornilescu;După cuvântul Tău, KJV]. În
Cuvântul lui Dumnezeu calea mântuirii este arătată atât de clară încât nimeni nu are cum să o
rateze. "Dumnezeu a vorbit în limbajul cel mai limpede asupra oricărui subiect care e legat de
mântuirea sufletului" (E.G.White, RH 5 febr. 1901). Scripturile, de la Geneza la Apocalipsa, sunt
un comentariu al dragostei şi îndurării lui Dumnezeu cu privire la felul cum lucrează aceste
atribute şi aduc mântuire păcătoşilor.

42 Atunci îi voi putea răspunde celui ce mă ocărăşte, căci mă încred în Cuvântul

Tău.
Voi putea răspunde [Voi avea cu ce răspunde, KJV]. Compară 1 Petru 3,15. Un creştin biruitor
este el însuşi cel mai mare argument în favoarea adevăratei evlavii (vezi GW 122).

43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea, căci nădăjduiesc în judecăţile
Tale!
Nu mă lăsa fără Cuvântul[Nu lua... cuvântul-trad. Cornilescu]. Versetul acesta pare să fie în
legătură cu v. 42. Dacă e aşa, psalmistul se roagă ca atunci când vorbeşte în favoarea credinţei, să
poată vorbi nestânjenit şi într-un fel vrednic de înalta lui mărturisire de credinţă.

44 Voi păzi Legea Ta întotdeauna şi pentru veci de veci!

45 Voi umbla liber, căci caut hotărârile Tale.
Liber[În loc larg-trad. Cornilescu;În libertate, KJV]. Literal "într-un loc larg". Nu există nimic
restrâns sau îngust în ce priveşte ascultarea de legea lui Dumnezeu. S-a zis bine că ascultarea de
lege înseamnă libertate. Nu există robie în adevărata sfinţenie (vezi la Proverbe 3,1). Dar pentru
cel nepocăit prezenţa lui Dumnezeu pare o restricţie continuă, iar caracterul lui Dumnezeu, un "să
nu".

~ 380 ~
46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor şi nu mă voi ruşina.
Înaintea regilor. Omul care trăieşte în tovărăşia Împăratului împăraţilor n-are de ce să se teamă
de prezenţa unui conducător pământesc. Compară cu experienţele lui Daniel (Daniel 5,17),
Neemia (Neemia 2,1-7) şi Pavel (Fapte 26,27).

47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale, pe care le iubesc.

Mă voi desfăta[Mă desfăt-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 40,8. Oamenii gândesc adesea că
regulile sunt făcute în aşa fel încât să dea naştere opusului bucuriei, dar nu aşa stau lucrurile cu
poruncile lui Dumnezeu. Acela care ne-a făcut, ştie care este cel mai mare bine al nostru.

48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, şi cuget la orânduirile
Tale.
Îmi ridic[Îmi întind-trad. Cornilescu]. Posibil o referire la întinderea braţelor în rugăciune (vezi
Psalm 28,2).

49 Aminteşte-Ţi de cuvântul spus robului Tău, în care m-ai făcut să nădăjduiesc!

M-ai făcut să nădăjduiesc[M-ai făcut să-mi pun nădejdea-trad. Cornilescu]. Cuvintele lui
Dumnezeu sunt o temelie solidă pe care oamenii pot să-şi clădească nădejdea (vezi Matei 7,24-
27). Domnul nu numai că ne-a dat Cuvântul Lui, dar a şi sădit speranţă în inima noastră prin acel
binecuvântat Cuvânt.

50 Iată ce-mi aduce mângâiere în suferinţă: promisiunea Ta care mă înviorează.

[Că-trad. Cornilescu]. Cuvântul lui Dumnezeu e totdeauna o mângâiere în orice încercare. Aceia
care au nevoie de mângâiere vor găsi un izvor nesfârşit în Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă
mângâierea divină nu înlătură suferinţa, ea va ridica pe cel lovit de necaz mai presus de suferinţă.

51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri, dar eu nu mă abat de la Legea Ta.

Mândri[Îngâmfaţi-trad. Cornilescu]. Ebr. zedim, "insolenţi", "prezumţioşi". Aceste suflete
neevlavioase batjocoreau pe psalmist şi luau în râs credinţa lui în Dumnezeu, dar el a refuzat să se
abată de la ascultarea de legea lui Dumnezeu. Celor nelegiuiţi le face mare plăcere să-şi bată joc
de cei drepţi, dar batjocura, în loc să descurajeze, ar trebui să servească la întărirea hotărârii celor
drepţi de a respecta poruncile lui Dumnezeu.

52 Îmi amintesc de judecăţile Tale din vechime şi sunt mângâiat.

Din vechime[Odinioară-trad. Cornilescu]. Ebr. 'olam, expresie care denotă un timp lung, fără
vreo referire în mod necesar la durată nelimitată (vezi la Exod 12,14; 21,6).
Sunt mângâiat[Mă mângâi-trad. Cornilescu]. Reamintirea relaţiilor Domnului cu sfinţii Săi din
trecut e un izvor de mângâiere nesecată şi de îmbărbătare continuă. E bine ca să revedem din timp
în timp modul providenţial în care a acţionat Domnul în experienţa noastră anterioară. Aceasta ne
va da curaj pentru prezent şi speranţă pentru viitor.

53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi, a celor ce au părăsit Legea Ta.
Furie[Mânie aprinsă-trad. Cornilescu]. Ebr. zal'aphah, "iritare", "indignare". Când psalmistul se
gândea la nelegiuiţii care nu ţineau legea lui Dumnezeu, era cuprins de indignare. El era uimit că
oamenii puteau fi atât de împietriţi şi de nepăsători. Faptul că îşi băteau joc de el nu părea să-i
pricinuiască atâta îngrijorare sau tulburare ca faptul că părăseau Legea. El ştia că odată vor fi
nimiciţi din cauza aceasta.

~ 381 ~
54 În casa pribegiei mele mi-am făcut din orânduirile Tale cântări.
Pribegiei mele. Cântările de pribeag îmbărbătează pe călătorul singuratic (vezi Ed 167, 168).
Psalmistul compusese multe cântări de felul acesta şi se simţea încântat să le cânte. Noi suntem
peregrini pe pământul acesta. Adevăratul nostru cămin este cerul şi chiar şi acum putem cânta
cântările acelui loc minunat. Subiectul cântărilor noastre ar trebui să fie acela al psalmistului,
caracterul minunat a lui Dumnezeu, aşa cum era descoperit în Lege.

55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, DOAMNE! Voi păzi Legea Ta!
Noaptea. Orele de insomnie ale nopţii pot fi bine folosite dacă medităm profund la Dumnezeu şi
la Legea Lui. Despre importanţa meditaţiei, vezi la v. 15.

56 Aşa-mi doresc să fie, căci împlinesc hotărârile Tale.

Aşa-mi doresc să fie[Aşa mi se cuvine-trad. Cornilescu;Aceasta am vrut-o, KJV]. Literal,
"aceasta mi-a fost", adică "aceasta mi s-a întâmplat", "aceasta mi-a revenit". Psalmistul avea
mângâierea aceasta, curajul acesta, puterea aceasta de a cânta şi nădejdea aceasta, deoarece asculta
de învăţăturile lui Dumnezeu. Toate aceste binecuvântări vin pe calea ascultării.

57 DOAMNE, Tu eşti moştenirea mea: am promis că voi păzi cuvintele Tale!

Partea mea. Compară cu Psalm 16,5; 73,26. Cea mai mare avere a creştinismului este Dumnezeul
său.

58 Te rog din toată inima mea, îndură-te de mine, după promisiunea Ta!
Te rog din toată inima. Compară cu Psalm 45,12.

59 Cuget la căile mele, îmi îndrept paşii spre mărturiile Tale.

Cuget[Mă gândesc la căile mele-trad. Cornilescu]. Cercetarea de sine este foarte necesară şi
trebuincioasă pentru dezvoltarea creştină. Formarea unui caracter creştin nobil nu e un lucru uşor.
Noi trebuie să ne analizăm îndeaproape pe noi înşine şi să nu lăsăm să treacă necorectată nici o
singură trăsătură rea de caracter (vezi COL 331). Motivul pentru care atât de mulţi cad în ispită
aşa de repede este că nu iau în serios păcatele pe care le au şi nu le pare rău de ele.

60 Mă grăbesc şi nu întârzii să împlinesc poruncile Tale.

Mă grăbesc. Având în vedere trecutul său (vezi v. 53), psalmistul a părăsit în grabă propria sa
cale rea pornind pe calea dreptăţii. Când convingerea putem stăpânire pe noi, e bine să ascultăm
imediat. Amânarea e primejdioasă. Întârzierea e un hoţ care fură nu numai timpul care trece, dar şi
veşnicia.

61 Funiile celor răi m-au înconjurat, dar eu nu uit Legea Ta.

Înconjurat[Înconjoară-trad. Cornilescu]. Nelegiuiţii se adunaseră şi-l încercuiseră, aşa încât părea
să nu existe cale de scăpare. Totuşi ei nu puteau să-l ţină pe el departe de Dumnezeu şi nici pe
Dumnezeu departe de el. Garanţia credincioşiei lui faţă de Lege îi dădea curaj în faţa duşmanilor
săi.

62 La miezul nopţii mă trezesc să-Ţi aduc laude, din pricina judecăţilor Tale cele
drepte.
La miezul nopţii. Ceasurile întunecate ale miezului nopţii, în timp ce alţii dormeau şi peste tot era
pace şi linişte, erau folosite pentru laudă şi devoţiune (vezi la v. 55).

~ 382 ~
63 Eu sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc hotărârile Tale.
Prieten. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu, îşi găsesc prietenii cei mai preţioşi în mijlocul
poporului lui Dumnezeu. Cei ce se aseamănă se adună, iar omul se cunoaşte după prietenii pe care
şi-i alege.

64 DOAMNE, îndurarea Ta umple pământul: învaţă-mă orânduirile Tale!

Îndurarea Ta umple[Plin de bunătatea Ta-trad. Cornilescu]. Nu există un loc pe pământ unde
bunătatea lui Dumnezeu să nu se găsească. Putem fi alungaţi din căminul nostru, dar nici o putere
nu ne poate lipsi de dragostea grijulie a lui Dumnezeu.

65 Tu faci bine robului Tău, DOAMNE, după Cuvântul Tău.

Faci bine. Când psalmistul îşi trece în revistă viaţa, îşi dă seama că Dumnezeu a fost bun cu el.
Cu toate că uneori el trecuse prin experienţe grele şi rele, Domnul fusese totdeauna alături de el.

66 Învaţă-mă să am cunoaştere şi pricepere, căci mă încred în poruncile Tale!

Cunoaştere[Înţelegere-trad. Cornilescu;Judecată bună, KJV]. David dorea să aibă un
discernământ moral şi bun simţ ascuţit în toate aspectele vieţii. Însuşirile acestea sunt daruri ale
spiritului, acordate acelora care încearcă să-şi aducă viaţa în armonie deplină cu voia descoperită a
lui Dumnezeu.

67 Înainte să fiu smerit, eu rătăceam; acum însă păzesc cuvintele Tale.

Smerit.Multe dintre cele mai mari învăţături spirituale ale noastre şi cele mai preţioase experienţe
ale noastre se găsesc în valea durerii.
"Vânjoase rădăcini doar cele
Ce-au dat piept cu vremuri grele."
Rătăceam. Suferinţa prin care trecuse psalmistul îl adusese înapoi, pe calea cea bună (vezi la
Psalm 38,3).

68 Tu eşti bun şi faci bine: învaţă-mă orânduirile Tale!

Bun. Chiar şi în suferinţă oamenii pot descoperi bunătatea lui Dumnezeu. Nemulţumirile sunt şi
păcătoase şi iraţionale (vezi 5T 313, 314).

69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri, dar eu împlinesc hotărârile Tale din
toată inima.
M-au tencuit[Urzesc-trad. Cornilescu]. Literal, "pătează", "murdăresc".

70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea, dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea
Ta.
Nesimţitoare ca grăsimea. Indicând probabil că inima acestor oameni nelegiuiţi nu este percepe
lucrurile mai fine ale vieţii spirituale. În timp ce alţii se dedau plăcerilor lumeşti, psalmistul îşi
găsea plăcerea meditând la legea lui Dumnezeu.

71 E bine că m-ai smerit, pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.

E bine[Spre binele meu-trad. Cornilescu]. Cu toate că suferinţa vine adesea de la oameni răi, ea
este condusă de Dumnezeu spre bine (vezi la Psalm 38,3). Cu toate că întristarea şi suferinţa par
greu de îndurat, învăţăturile căpătate din asemenea experienţe sunt de nepreţuit în dezvoltarea
caracterului creştin.

~ 383 ~
72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale, decât mii de şecheli f(Sau:
sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe
tipuri de şechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obişnuit (aproximativ
12 gr) şi cel al Lăcaşului (aproximativ 10 gr); greutatea şechelului a variat în
diferite vremuri şi în diferite zone) de aur şi de argint.
De aur şi de argint. Valoarea banilor nu trebuie comparată cu valoarea adevărului. Averile
lumeşti dispar adesea, dar nimeni nu ne poate lua binecuvântările care vin ca urmare a ascultării de
legea lui Dumnezeu.

73 Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit. De aceea, dă-mi pricepere ca să pot
învăţa poruncile Tale!
Întocmit. Sau "stabilit" (vezi Deuteronom 32,6). Întrucât Dumnezeu i-a modelat corpul, David Îl
roagă să-i desăvârşească înţelegerea spirituală.

74 Cei ce se tem de Tine mă privesc şi se bucură, căci aştept împlinirea Cuvântului

Tău.
Se bucură. Drepţii se bucură când văd minunata transformare pe care Dumnezeu a lucrat-o în
psalmist. Aceia care împrăştie nădejde sunt un izvor de bucurie pentru alţii.

75 DOAMNE, recunosc că judecăţile Tale sunt drepte şi că din credincioşie m-ai

smerit.
Drepte. Toate legile lui Dumnezeu sunt în conformitate cu standardul dreptăţii.
Credincioşie. Dumnezeu este credincios. El foloseşte suferinţa pentru a aduce binecuvântare
(vezi Plângeri 3,33). El nu ne cere niciodată să suferim mai mult decât putem răbda (vezi
1 Corinteni 10,13).

76 Fă-mi parte de îndurarea Ta, pentru a fi mângâiat, după promisiunea pe care ai

făcut-o robului Tău.
Pentru a fi mângâiat[Mângâierea-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 50.

77 Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, căci îmi găsesc desfătarea în Legea
Ta!
Voi trăi[Să trăiesc-trad. Cornilescu]. Vezi Fapte 17,28.

78 Să fie făcuţi de râs cei îngâmfaţi, căci m-au defăimat prin minciuni! Cât despre
mine, eu voi cugeta la hotărârile Tale!
Îngâmfaţi. Ebr. zedim (vezi la v. 51).

79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale!
80 Fie-mi inima integră în orânduirile Tale, şi atunci nu voi fi dat de ruşine!
Integră[Neîmpărţită-trad. Cornilescu]. Ebr. tamim, "întreagă", "fără pată" (vezi la v. 1). O inimă
fără pată este mai importantă decât preţuirea prietenilor. "Întregirea" experienţei vine printr-o
unire cu Hristos, care pune la îndemână puteri ce contribuie la ascultare (Romani 8,1-4). Numai
aceia a căror inimă este curăţită de orice necurăţie vor fi în stare să facă faţă încercărilor zilelor din
urmă (vezi GC 620). Mărturisirea formală nu va fi de nici un folos fără stăpânirea lăuntrică a
Duhului lui Hristos.

~ 384 ~
81 Sufletul meu tânjeşte după mântuirea Ta, aşteptând împlinirea Cuvântului Tău.

Tânjeşte. Ebr. kalah, literal, "a ajunge la capăt". Când este folosit în legătură cu "sufletul",
expresia înseamnă "a fi mistuit de dor".

82 Ochii îmi tânjesc după Tine, zicând: „Când mă vei mângâia?”

Tânjesc[Se topesc-trad. Cornilescu]. Ebr. kalah (vezi la v. 81).Şi ochii se topesc de dor pe măsură
ce nădejdea aşteptată întârzie.

83 Deşi am ajuns ca un burduf de vin în fum, eu tot nu voi părăsi orânduirile Tale.

Burduf. Pe vremuri unele vase pentru păstrarea apei erau făcute din piele. David se aseamănă cu
un burduf uscat sau zbârcit de fum.

84 Câte zile să mai aştepte robul Tău până îmi vei judeca prigonitorii?

Câte[Care este numărul?-trad. Cornilescu] Compară cu Psalm 90,10.12.

85 Cei îngâmfaţi mi-au săpat gropi; ei nu lucrează după Legea Ta.

Gropi. Ilustraţia este împrumutată de la gropile folosite de vânători pentru prinderea prăzii.
Vrăjmaşul caută prin orice mijloc să prindă în cursă pe David (vezi Ieremia 18,20.22).
După Legea Ta. Adică potrivit cu Legea Ta.

86 Toate poruncile Tale sunt neschimbătoare! Ei mă prigonesc cu minciuni.

Scapă-mă!

Neschimbătoare[Credincioşie-trad. Cornilescu;Credincioase, KJV]. Poruncile lui Dumnezeu, ca

şi caracterul Lui, sunt credincioase (vezi la v. 75).

87 Aproape că m-au prăpădit de pe pământ, dar eu nu părăsesc hotărârile Tale!

Aproape[Gata, gata să mă doboare-trad. Cornilescu;Aproape nimicit, KJV]. Psalmistul se

hotărâse ca nimic din câte i-ar fi putut face oamenii să nu-l abată de la ţinta lui de a asculta de
sfintele precepte ale lui Dumnezeu. Dumnezeu îl cinsteşte pe omul care e gata mai degrabă să
moară decât să se abată de la calea cea bună.

88 Înviorează-mă după îndurarea Ta, şi voi păzi mărturia gurii Tale!

Înviorează-mă. Sau "reînvie-mă".

89 Cuvântul Tău, DOAMNE, dăinuieşte pe vecie în ceruri.

Dăinuieşte [Stabilit, KJV]. Cuvântul lui Dumnezeu este întemeiat pentru totdeauna şi e
neschimbător. El este mai presus de întâmplare şi rămâne în picioare atât în cer, cât şi pe pământ.
Învăţăturile oamenilor privitoare la Cuvânt pot să se schimbe, dar Cuvântul rămâne neclintit.

~ 385 ~
90 Credincioşia Ta dăinuieşte de la o generaţie la alta; Tu ai întemeiat pământul şi el
aşa rămâne.

Aşa rămâne[Rămâne tare-trad. Cornilescu]. Statornicia naturii poate fi socotită ca o asigurare a

credincioşiei lui Dumnezeu în purtarea Lui cu fiii oamenilor. Dumnezeu e credincios făgăduinţelor
Sale în toate timpurile, în toate împrejurările şi în toate locurile.

91 Astăzi totul dăinuieşte prin judecăţile Tale, căci fiecare lucru Îţi este supus.

Judecăţile[Legile-trad. Cornilescu;Rânduielile,KJV]. Ebr. mishpaţim, "decizii" sau "judecăţi"

(vezi la v.7). Cerul şi pământul ascultă de porunca Celui care le-a făcut. De la făpturile cele mai
mari până la insecta cea mai măruntă, de la cel mai mare sor până la cel mai mic atom, toate
ascultă de atotputernicul Dumnezeu (vezi 8T 259, 260).

92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea, aş pieri în suferinţa mea.

Aş pieri[Aş fi pierit-trad. Cornilescu]. În descoperirea de Sine pe care Dumnezeu i-a dat-o, David
a primit o nădejde nouă şi un curaj proaspăt care i-a înviorat duhul abătut. Acelaşi Cuvânt care
păstrează cerurile şi pământul, va păstra şi va susţine pe poporul lui Dumnezeu în timpul celor mai
mari încercări şi necazuri.

93 Niciodată nu voi uita hotărârile Tale, căci prin ele mă înviorezi.

Niciodată nu voi uita. După ce am simţit o dată puterea înviorătoare a Cuvântului lui Dumnezeu,
nu ar trebui să ne întoarcem în experienţa noastră. Uitarea conducerii lui Dumnezeu aduce
neplăcere lui Dumnezeu şi nouă ne aduce descurajare. "Nu avem de ce să ne temem pentru viitor
decât dacă vom uita calea pe care ne-a condus Domnul" (TM 31).

94 Sunt al Tău: mântuieşte-mă, căci eu caut să trăiesc după hotărârile Tale!

Sunt al Tău. Compară 1 Ioan 3,1.

95 Cei răi mă aşteaptă ca să mă nimicească; eu însă iau aminte la mărturiile Tale.

Iau aminte.Puterea din Cuvânt l-a făcut în stare pe Psalmist să învingă toate uneltirile vrăjmaşilor
săi. Dacă vrăjmaşul sufletelor noastre nu poate să ne distragă mintea, împiedicându-ne să ne
gândim şi să medităm la Cuvânt sfânt, el va nu avea succes în lupta împotriva noastră.

96 Văd că tot ce este desăvârşit are un sfârşit; porunca Ta însă este de necuprins.

Desăvârşit. Ebr. tiklah, un cuvânt care apare numai aici şi deci are un sens nesigur. Tiklah vine
de la rădăcina kalah, care înseamnă "a sfârşi", "a completa", "a termina" şi prin urmare ar putea să
însemne "un hotar", "o limită". LXX foloseşte peras, care înseamnă exact lucrul acesta. Poate că
psalmistul a văzut o limită a tot ceea ce este omenesc, iar prin contrast, revelaţia lui Dumnezeu
apărea de necuprins.
De necuprins[Fără margini-trad. Cornilescu]. Comorile contemplării marilor adevăruri cuprinse
în Legea lui Dumnezeu nu au sfârşit. Nu vom putea niciodată să epuizăm temele ei. Ea este
asemenea unui izvor care nu seacă niciodată. Este o expunere desăvârşită a sfinţeniei divine, iar
noi suntem îndemnaţi să recunoaştem cât de păcătoşi suntem, când ne judecăm viaţa în lumina
standardelor ei înalte.

~ 386 ~
97 Ce mult iubesc eu Legea Ta! Toată ziua ea este desfătarea mea!
Ce mult iubesc. Se poate să citim, să auzim, să vorbim şi să predicăm despre Legea lui
Dumnezeu, dar dacă nu iubim preceptele ei, nu avem nici un beneficiu. Iubirea şi legea sunt strâns
legate. "Iubirea este împlinirea Legii" (Romani 13,10). Legea lui Dumnezeu poate fi cu adevărat
venerată şi ascultată numai într-o inimă în care locuieşte iubirea.

98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei, căci întotdeauna aceasta
este cu mine.
Mai înţelept. Acela care-şi călăuzeşte viaţa în conformitate cu preceptele lui Dumnezeu e cu
adevărat înţelept. Cel care e învăţat de Dumnezeu are o înţelepciune practică, care nu poate fi
întrecută de nici un duşman (vezi Ed 124; CW 175).

99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei, căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi, căci împlinesc hotărârile Tale.
Cei cărunţi[Bătrânii-trad. Cornilescu]. Aceia care se consacră sârguincios studierii Cuvântului lui
Dumnezeu au mai multe cunoştinţe veritabile decât bătrânul filosof care nu s-a aplecat să bea din
izvorul înţelepciunii adevărate şi complete (vezi la v. 98).

101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea, ca să păzesc Cuvântul Tău.
Îmi feresc[Îmi ţin-trad. Cornilescu]. David se străduia să evite tot ceea ce ar fi împiedicat
progresul său spiritual. Cărările lăturalnice ale păcatului s-ar putea să fie netede şi pline de flori,
dar aceia care sunt amăgiţi de ele părăsesc Cuvântul lui Dumnezeu.

102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale, căci Tu mă îndrumi.

103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea
pentru gura mea.
Dulci. Psalmistul nu numai a ascultat cuvintele lui Dumnezeu, ci s-a şi hrănit cu ele. Ele au fost
pentru el mai dulci ca mierea.

104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale. De aceea urăsc toate cărările
înşelătoare.
Priceput. Omul cu adevărat priceput urăşte păcatul şi minciuna şi iubeşte dreptatea şi adevărul.

105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.
Candelă. Cuvântul lui Dumnezeu luminează calea, astfel încât oamenii să poată umbla în
siguranţă prin întunericul moral al acestei lumi. Acela care se călăuzeşte după lumina aceasta n-are
de ce să se poticnească, chiar dacă drumul lui e presărat cu nenorociri (vezi 2 Petru 1,19).

106 Am jurat, şi voi împlini întocmai, că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
Voi împlini[Mă voi ţine-trad. Cornilescu;Voi împlini, KJV]. Psalmistul jurase să asculte de Lege
şi dovedise multă grijă în împlinirea juruinţei sale. Tot astfel noi ar trebui să depunem toate
eforturile pentru a conlucra cu Dumnezeu şi pentru a respecta orice hotărâre bună a inimii.

107 Sunt atât de mâhnit: DOAMNE, înviorează-mă după Cuvântul Tău!

Mâhnit[Amărât-trad. Cornilescu]. Slujirea lui Dumnezeu nu garantează lipsa greutăţilor şi a
suferinţelor (Filipeni 1,29). Încercările formează caractere nobile.

~ 387 ~
108 DOAMNE, primeşte ofranda gurii mele şi învaţă-mă judecăţile Tale!

Gurii mele. Evident, jertfe de mulţumiri şi rugăciune. Scriitorul îl imploră pe Domnul să le

primească, întrucât el le oferă de bunăvoie. Domnului îi fac mare plăcere jertfele aduse de
bunăvoie.

109 Mi-am pus viaţa în primejdie, dar nu voi părăsi Legea Ta!

În primejdie [În mâna mea, KJV]. O figură de stil care indică primejdia (vezi 1 Samuel 19,5).
Psalmistul îşi exprimă hotărârea să nu se îndepărteze căutând să-şi găsească siguranţa în păcat şi
astfel să uite Legea; dacă va fi nevoie, el îşi va risca viaţa pentru Lege.

110 Cei răi mi-au întins curse, dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.

111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie, pentru că ele sunt bucuria inimii mele.

112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale pentru totdeauna, până
la sfârşit.

113 Îi urăsc pe cei nestatornici, dar iubesc Legea Ta.

114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.

Adăpostul. Când suntem asaltaţi de ispită, ne putem găsi adăpost la Dumnezeu. Când săgeţile
vrăjmaşului sunt aruncate asupra noastră, le putem îndepărta folosind "scutul credinţei"
(Efeseni 6,16). Când suntem loviţi de amărăciune şi descurajare, putem găsi mereu îmbărbătare în
Cuvântul lui Dumnezeu.

115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor, ca să pot împlini poruncile Dumnezeului

meu!

Depărtaţi-vă de mine. Vezi 1 Corinteni 5,9; 2 Tesaloniceni 3,14. David nu doreşte să fie în
compania nelegiuiţilor, deoarece aceştia îi împiedică dezvoltarea spirituală. E bine să căutăm şi să
cultivăm prietenia acelora a căror influenţă ne înalţă din punct de vedere spiritual.

116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat; nu mă da de ruşine din

pricina nădejdii mele!

Voi fi înviorat[Ca să trăiesc-trad. Cornilescu]. Psalmistul îşi dă seama că este atât de dependent
de puterea de susţinere a lui Dumnezeu, încât nu poate trăi fără ea.
Nu mă da de ruşine[Nu mă lăsa de ruşine-trad. Cornilescu]. N-avem de ce să ne ruşinăm vreodată
de nădejdea noastră, deoarece ea este aşezată pe temelia sigură a Cuvântului lui Dumnezeu (vezi
Romani 5,5; Filipeni 1,20; 1 Ioan 2,28).

117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit, şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!

Neîncetat. Capacitatea de a stărui până la sfârşit vine prin puterea lui Dumnezeu (vezi Iuda 24).

~ 388 ~
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale, căci înşelătoria lor
este zadarnică.
Îndepărtezi[Dispreţuieşti-trad. Cornilescu]. Sau "lepezi", "arunci la o parte". Prin propria lor
alergare, cei nelegiuiţi se autodistrug (vezi 5T 120; cf. Osea 13,9). Ei nu doresc deloc să umble cu
Dumnezeu, iar Dumnezeu n-are altă alternativă decât să-i nimicească.

119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură. De aceea iubesc eu

mărturiile Tale.
Ca pe zgură[Ca spuma-trad. Cornilescu;Ca zgura, KJV]. Zgura şi materialul preţios sunt
împreună acum, dar în curând va veni o zi a separării, când Curăţitorul Îşi va face lucrarea de
purificare (Maleahi 3,3; cf. Matei 13,30).

120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale şi mă tem din pricina judecăţilor
Tale.
Mă tem. Vezi la Psalm 19,6; .1,7.

121 Judec cu dreptate: nu mă da pe mâna asupritorilor mei!

Judesc cu dreptate[Legea şi dreptatea-trad. Cornilescu;Judecata şi dreptatea, KJV]. David avea
cunoştinţa curată în ceea ce priveşte lucrul de care era învinuit. El se străduise să fie drept în
relaţiile sale cu semenii săi. Făcuse tot ce putuse mai bine şi aştepta încrezător ca Domnul să
răspundă la rugăciunea sa. El făcea apel la marele Judecător pentru a fi izbăvit de nedreptatea
asupritorilor săi.

122 Ia apărarea robului Tău, ca să nu mă mai năpăstuiască cei îngâmfaţi!

Ia apărarea[Ia sub ocrotirea Ta-trad. Cornilescu;Fii garanţie, KJV]. Compară cu Genesa 43,9.

123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după promisiunea Ta cea dreaptă.

După promisiunea Ta cea dreaptă[După făgăduinţa Ta cea dreaptă-trad. Cornilescu;Cuvântul
dreptăţii Tale, KJV]. Psalmistul dorea cu ardoare să audă judecata dreaptă a lui Dumnezeu
privitoare la el. Vrăjmaşii săi îi ponegriseră caracterul şi căutaseră să-l discrediteze, dar el ştia că
Dumnezeu urma să vorbească drept despre el.

124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta şi învaţă-mă orânduirile Tale!

125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă, şi voi cunoaşte mărturiile Tale!
Robul Tău. Psalmistului îi făcea mare plăcere să se numească "robul" lui Dumnezeu (vezi
Psalm 19:11,13; 27,9; 69,17; etc.).

126 DOAMNE, este vremea să lucrezi, căci au încălcat Legea Ta.

Să lucrezi. Nelegiuiţii merseseră atât de departe cu neascultarea, încât David simţea că Domnul
avea să intervină şi să aducă o grabnică judecată asupra lor. Totuşi, Dumnezeu este îndelung
răbdător şi nu Se grăbeşte să nimicească pe om. El doreşte ca toţi să se pocăiască şi să se întoarcă
de la calea lor cea rea (vezi Ezechiel 33,11; 2 Petru 3,9).

127 Pentru că iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul şi argintul
Mai mult decât aurul. Cele mai bune averi pământeşti nu se pot compara cu comorile Cuvântului
lui Dumnezeu.

~ 389 ~
128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale, de aceea urăsc toate
cărările înşelătoare.
Toate cărările înşelătoare[Orice cale a minciunii-trad. Cornilescu]. Iubirea de adevăr e însoţită de
ura faţă de minciună. Adevărul şi minciuna se exclud reciproc. Însuşi faptul că iubim adevărul ne
face să urâm rătăcirea. "Când suntem îmbrăcaţi cu dreptatea lui Hristos nu vom avea plăcere de
păcat" (E. G. White, RH 18 martie 1890).

129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le împlineşte.

Minunate. Ebr. pela'oth, un termen folosit adesea cu privire la descoperirea puterii lui Dumnezeu
în fapte minunate (vezi Exod 15,11; Psalm 77,11.14). Cuvintele şi lucrările lui Dumnezeu sunt
strâns legate între ele.

130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină şi dă pricepere celor nesăbuiţi g(Vezi
nota de la 19:7).
Celor nesăbuiţi[Celor fără răutate-trad. Cornilescu;Celor simpli, KJV]. Vezi la Psalm 19,7. Cei
care au nevoie de învăţătură, care îşi cunosc lipsa, primesc pricepere prin studierea Cuvântului
(vezi la Proverbe 1,4).

131 Îmi deschid gura şi oftez, căci tânjesc după poruncile Tale.
132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce
iubesc Numele Tău.
După obiceiul Tău. Literal, "după judecată", poate în sensul de "potrivit cu dreptul". Cei care
iubesc Numele lui Dumnezeu au dreptul de a face apel la El. Dumnezeu Se bucură când Îi
înfăţişăm cererile noastre şi solicităm împlinirea făgăduinţelor Sale.

133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele h(Vezi nota de la 18:30; aici cu sensul de
învăţătură) Tale şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz.
134 Izbăveşte-mă de sub asuprirea omului şi-Ţi voi păzi hotărârile!
Asuprirea. David ştia din experienţă ce era asuprirea. În prima parte a vieţii sale el trecuse prin
multe încercări şi greutăţi. El se ruga să fie izbăvit de tot ce l-ar fi putut împiedica să respecte
poruncile lui Dumnezeu.

135 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău şi învaţă-mă orânduirile Tale.

Să lumineze faţa Ta[Să strălucească faţa Ta-trad. Cornilescu]. Vezi la Numeri 6,25. Omul care e
atât de binecuvântat încât să prindă o licărire a strălucirii Feţei lui Dumnezeu va fi înălţat deasupra
întunericului şi tristeţii pământului (vezi 2 Corinteni 3,18).

136 Ochii îmi varsă şiroaie de lacrimi, fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.
Şiroaie de lacrimi[Şiroaie de apă-trad. Cornilescu]. O hiperbolă orientală pentru un potop de
lacrimi. Indignarea lui David (v.118, 119) din cauza păcatelor celor răi a făcut loc milei şi
compasiunii pentru ei, pentru orbirea lor.

137 DOAMNE, Tu eşti drept, iar judecăţile Tale sunt drepte!

~ 390 ~
138 Tu porunceşti, iar mărturiile Tale sunt drepte şi pline de credincioşie!
Tu porunceşti[Tu Îţi întemeiezi-trad. Cornilescu]. O autoritate divină a emis învăţăturile şi ele
poartă amprenta Făcătorului lor. Nu e cazul ca omul să pună în discuţie aceste porunci împărăteşti.
Ele sunt drepte şi drepte, ca şi Domnul care le-a proclamat.

139 Sunt mistuit de râvnă, pentru că duşmanii mei uită cuvintele Tale.
Sunt mistuit de râvnă[Râvna mea mă mănâncă-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 69,9.

140 Cuvintele Tale sunt bine încercate şi robul Tău le iubeşte.

Bine încercate[Cu totul încercat-trad. Cornilescu;Foarte curat, KJV]. Literal "excesiv de curăţit".
În Cuvântul lui Dumnezeu nu există amestec de greşeli.

141 Eu sunt mic şi neînsemnat, dar nu dau uitării hotărârile Tale.

Mic şi neînsemnat[Mic şi dispreţuit-trad. Cornilescu]. David era dispus să se subevalueze.
Oamenii cu adevărat mari nu se consideră niciodată mari.

142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie, şi Legea Ta rămâne adevărată.

Rămâne adevărată[Adevărul-trad. Cornilescu]. Legea lui Dumnezeu este nu numai adevărată, ci
adevărul însuşi; ea nu numai că înglobează adevăr, ci este chiar adevărul. Aceia care ascultă de
legea aceasta, umblă în adevăr, dar cei care nu ascultă, trăiesc în abatere şi minciună.

143 Eu am parte numai de necaz şi de strâmtorare, însă poruncile Tale rămân

desfătarea mea.
Desfătarea mea. Bucuria psalmistului nu depinde de împrejurările exterioare, ci pornea dintr-o
pace lăuntrică, o pace izvorâtă din studierea Cuvântului lui Dumnezeu.

144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie. Dă-mi pricepere, ca să pot trăi!
Pe vecie. Oamenii îşi schimbă legile ca să se conformeze unor standarde schimbătoare, dar legea
lui Dumnezeu e neschimbătoare.
Dă-mi pricepere. Omul poate pricepe cu adevărat rostul existenţei sale numai când trăieşte în
armonie cu Legea lui Dumnezeu (vezi Ioan 7,17).

145 Strig din toată inima; răspunde-mi, DOAMNE! Voi împlini i(Sau: DOAMNE, / iar
eu voi împlini) orânduirile Tale.
Din toată inima. Rugăciunea sinceră a lui David pornea dintr-un dor care îi mistuia întreaga fiinţă
(vezi 4T 534). Rugăciunile din inimă ajung până la cer, în timp ce slujirea cu buzele nu aduce nici
un folos.

146 Te chem; mântuieşte-mă, iar eu voi păzi mărturiile Tale.

147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine şi aştept să se împlinească
cuvintele Tale.
Mă trezesc înaintea zorilor[O iau înaintea zorilor-trad. Cornilescu]. Înainte de revărsatul zorilor,
psalmistul îşi îndrepta cererile de ajutor către Dumnezeu.

~ 391 ~
148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii j(Sau: Stau treaz toată noaptea;
vezi nota de la 63:6) ca să cuget la cuvintele Tale.
Îmi stau deschişi[O iau înaintea-trad. Cornilescu]. Vezi la v. 147. De obicei noaptea era împărţită
în 3 străji (Plângeri 2,19; vezi la Judecători 7,19; 1 Samuel 11,11). Psalmistul se aseamănă pe sine
cu cineva care urmează să facă de serviciu într-una din străjile de noapte. Înaintea timpului rânduit
lui el se trezeşte şi meditează la Cuvântul lui Dumnezeu.

149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta, DOAMNE, după judecăţile Tale,
înviorează-mă!
După. Noi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne răspundă la rugăciuni nu după dorinţele
noastre, ci în lumina providenţei Sale atotînţelepte.

150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea; ei s-au depărtat de Legea Ta.

151 DOAMNE, Tu eşti aproape, iar toate poruncile Tale sunt adevărate.
Aproape. O antiteză: cei nelegiuiţi se apropie cu ispitele lor (v. 150), şi Dumnezeu e aproape, dar
ca să ajute.

152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale, căci le-ai statornicit pe vecie.
153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă, căci nu am dat uitării Legea Ta!
Ia aminte la necazul meu[Vezi-mi ticăloşia-trad. Cornilescu]. David trecea printr-o grea încercare
şi îşi prezenta cazul înaintea lui Dumnezeu pentru a primi ajutor. Nici un copil a lui Dumnezeu în
suferinţă nu strigă la Domnul în zadar. S-ar putea ca Dumnezeu să nu dea izbăvirea/eliberarea
dorită, dar va da curaj şi credinţă ca cel în cauză să rabde încercarea (vezi 2 Corinteni 12,7-9).

154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă! Îndură-te de mine după promisiunea Ta!

Apără-mi pricina. Psalmistul şi vrăjmaşii săi sunt reprezentaţi ca fiind la judecată. David Îl roagă
pe Dumnezeu să fie avocatul său şi să-i ia apărarea la judecată.

155 Mântuirea este departe de cei răi, deoarece ei nu caută să împlinească

orânduirile Tale.
Departe de cei răi. Fiecare pas pe care păcătosul îl face pe calea cea rea îl îndepărtează tot mai
mult de harul mântuitor a lui Dumnezeu. Dacă nu-şi schimbă drumul, ajunge în locul unde harul
nu mai poposeşte (vezi 5T 119, 120).

156 DOAMNE, multe sunt îndurările Tale! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
Îndurările. Sau "compătimirile".

157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei, dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă
abat!
158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi, la cei ce nu păzesc cuvintele Tale.
Mă uit cu scârbă[Văd cu scârbă-trad. Cornilescu]. Ebr. quţ, "a simţi scârbă". Când psalmistul a
urmărit purtarea celor răi a fost dezgustat de umblarea lor.

159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale! DOAMNE, înviorează-mă după îndurarea
Ta!

~ 392 ~
160 Natura k(Sau: Esenţa; sau: Toate cuvintele Tale sunt adevăr) Cuvântului Tău
este adevărul şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie!
Natura[Temelia-trad. Cornilescu;De la început, KJV]. Ebr. ro'sh, literal, "cap", aici probabil în
sensul de "număr total", aşa cum e tradus ro'sh în Psalm 139,17.

161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept, dar inima mea tremură doar la Cuvântul
Tău!
Prinţi[Voievozi-trad. Cornilescu]. Vezi v. 23. Persoanele care ar fi trebuit să simtă împreună cu
David se găseau printre cei mai înverşunaţi oponenţi ai lui. Aceşti prinţi erau puşi să îi apere pe cei
oprimaţi şi să îi ocrotească pe cei fără ajutor. În loc să-şi facă datoria ei îşi petreceau timpul
persecutându-i pe cei drepţi.

162 Eu mă bucur de cuvintele Tale ca cel ce a găsit multă pradă.

Multă pradă[Mare pradă-trad. Cornilescu]. Compară cu Isaia 9,3.

163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi, dar iubesc Legea Ta!
164 Te laud de 7 ori pe zi, din pricina judecăţilor Tale cele drepte.
De 7 ori. Cifra „7” înseamnă plenitudine. Lauda adusă de psalmist lui Dumnezeu nu depindea de
simţămintele sale sau de împrejurări. În încercare, în întristare sau în bucurie glasul lui înălţa
imnuri de recunoştinţă sau de laudă.

165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace şi nimic nu îi poate face să se
împiedice.
Multă pace. Deşi în exterior sunt tulburare şi ceartă, în inima aceluia care iubeşte Legea lui
Dumnezeu e pace.
Nimic nu îi poate face să se împiedice[Nu li se întâmplă nici o nenorocire-trad. Cornilescu].
Literal, "pentru ei nimic nu e o piatră de poticnire". Aceia care iubesc Legea n-au prilej de
poticnire. Ei merg cu pas sigur şi neobosit pe calea cea dreaptă a Legii lui Dumnezeu şi nu se abat
pe căile lăturalnice ale păcatului.

166 DOAMNE, nădăjduiesc în mântuirea Ta, împlinind poruncile Tale.

Nădăjduiesc. David îşi pusese nădejdea în Dumnezeu. El căuta mântuirea numai la Domnul şi se
depunea eforturi serioase ca să asculte de porunci.

167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale şi le iubeşte mult.

168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
Înaintea Ta. Nu e nimic ascuns de privirea lui Dumnezeu (Evrei 4,13). Cât de mângâietor e
gândul că atunci când suntem greşit înţeleşi de oameni, căile noastre sunt cunoscute de
Dumnezeu!

169 DOAMNE, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine: „Dă-mi pricepere după
Cuvântul Tău!”
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine: „Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!”
Ruga mea[Cererea mea-trad. Cornilescu]. Ebr. techinnah, "implorare bunăvoinţei".

~ 393 ~
171 Buzele mele Te vor lăuda, căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
Te vor lăuda[Să vestească-trad. Cornilescu]. Ebr. naba', "să clocotească" sau "să reverse".
Psalmistul doreşte ca din viaţa şi de pe buzele sale să se reverse necontenit cântări de laudă pline
de recunoştinţă.

172 Limba mea va cânta cuvintele Tale, căci toate poruncile Tale sunt drepte.
Drepte [Dreptate, KJV]. Nu numai că poruncile sunt drepte în ele însele, ele sunt chiar
chintesenţa dreptăţii. "Legea, negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună"
(Romani 7,12). Legea aceasta este o transcriere a caracterului sfânt şi drept al lui Dumnezeu. Noi
ar trebui să ne modelăm viaţa după învăţăturile ei.

173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor, căci hotărârile Tale le aleg.

Aleg[Am ales-trad. Cornilescu]. Omului i-a fost dată puterea alegerii (vezi Deuteronom 30,19).
Fericiţi sunt aceia care, asemenea lui David, aleg preceptele lui Dumnezeu drept călăuză a lor.

174 DOAMNE, tânjesc după mântuirea Ta, iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda, iar judecăţile Tale mă vor
sprijini la aceasta.
Te va lăuda[Să Te laude-trad. Cornilescu]. David Îl roagă pe Dumnezeu să-i lungească viaţa nu
pentru a-şi satisface vreo dorinţă egoistă, ci pentru a-şi folosi zilele în aducerea de mărturii în
favoarea iubirii lui Dumnezeu.

176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău, căci eu nu am uitat poruncile
Tale!
Ca o oaie pierdută. Compară cu Isaia 53,6. Când o oaie se rătăceşte de staul, rareori îşi găseşte
drumul înapoi fără să fie ajutată. Ca şi noi toţi, psalmistul se rătăcise urmând pe căi interzise, dar
Domnul l-a căutat şi l-a adus din nou acasă.
Caută-L pe robul Tău. Păstorul cel bun nu se întoarce cu mâinile goale din căutările lui. Drumul
s-ar putea să fie lung şi greu, cărarea aspră şi spinoasă, dar păstorul perseverează şi nu se lasă până
nu găseşte oaia pierdută (Matei 18,12-14; Luca 15,4-7).

Comentarii Ellen G. White: 1�;AH 311;1.2�;MH 463;1-3�;DA 89;1-6�;TM 120; 8T 323;

9�;CG 466; CT 54; DA 89; FE 102; MH 463; ML 85; MM 143; MYP 446; PP 460; 2T 409;
8T 323;11�;CT 121; DA 89, 123; Ed 190; GC 600; GW 250; MH 181, 463; ML 85; PP 460;
Te 107; 4T 616; 8T 323;14-16�;DA 89; ML 160;18�;AH 401; CSW 39; CT 31, 172, 430;
FE 183, 185, 238, 386; GC 600; MH 463; ML 291; MYP 260; RC 62; 4T 633; 5T 388; 8T 323;
20�;4T 534; 24�;Ed 291; MH 463; 2T 295; 5T 264, 507, 547; 8T 323;27�;FE 133, 134;
30�;MH 463;8T 323;30.31�;ML 73;32�;3T 436, 476;35.36�;ML 79;40�;GW 257; 4T 534;
45�;Ed 291; GC 466; MH 463; 8T 323;46�;GC 207;48�;Ed 252;54�;MH 463; 8T 324;63�;
ML 216;64�;MH 418;72�;Ed 137; MH 463; 8T 323;89�;GC 434; MB 81; PP 342, 365;89-
91�;MH 416;96�;FE 238;97�;GC 468; MH 463; SC 69; 4T 526;97-104�;8T 324;98�;
6T 416;98-100�;MH 464;99�;GC 602;99,100�;DA 398;104�;GC 602; MH 464; PP 596;104-
112�;Ed 48;105�;COL 406; CS 18; CSW 112; CT 422, 461;FE 103, 131, 307;GC 267;GW 250;
ML 27; MYP 446; Te 193; 2T 396; 4T 27, 616; 5T 329, 507, 539;111�;MH 464; 8T 324;121�;
AH 311;126�;ChS 155; Ev 236; TM 373; 5T 136, 452; 9T 92;126-128�;TM 21;127�;5T 136;
129�;MH 463;129.130�;8T 324;130�;AA 284; CT 37, 425, 442; DA 163; Ev 464; FE 84, 129,
131, 133, 377, 390, 405, 459; GC 94, 195, 320; GW 78; ML 27; MH 458, 464; MM 124; MYP 65,
257; TM 94, 159, 257, 345; 4T 553; 5T 329, 686; 6T 433; 8T 324 140�;MH 463; 8T 324;142�;

~ 394 ~
GC 467,469;148�;4T 526;152�;MB 81;160�;MH 464;4T 336;8T 324;165�;DA 305;MH 464;
ML 51, 150; MYP 98; TM 247;165-167�;8T 324;166.167�;MH 464;172�;GC 467; MB 34;
PP 596;174�;GW 257; 4T 534;174.175�;8T 324;175�;MH 464;176�;COL 186.

~ 395 ~
Capitolul 120
Un cântec a(Psalmii 120-134: După cum ne indică şi titlurile lor, aceşti
psalmi au fost adunaţi într-o colecţie de cântări care erau cântate fie atunci
când credincioşii urcau treptele Templului (de aici Cântări ale treptelor), fie
atunci când pelerinii care veneau să se închine la Ierusalim urcau Muntele
Sion (de aici Cântări ale procesiunii sau de pelerinaj). Totodată, această
colecţie de psalmi mai este cunoscută în liturghia evreiască, împreună cu
Ps. 135-136, drept Hallelul Mare) de pelerinaj

1 În strâmtorarea mea strig către DOMNUL şi El îmi răspunde.

INTRODUCERE - Potrivit cu PP 664, David a compus Psalmii 120 şi 121 la scurt timp după
moartea lui Samuel. Dispariţia acestui om evlavios a fost o mare pierdere pentru David personal.
El recunoştea că acum, influenţa lui Samuel fusese înlăturată, Saul avea să-l urmărească cu o furie
mai mare ca oricând.
Vorbitorul de rău (v.2) este cel mai probabil Saul, deşi a fost sugerat şi Doeg Edomitul
(1 Samuel 26,19).
E destul de multă nesiguranţă cu privire la sensul expresiei "o cântare a treptelor", poate tradusă
mai bine tradusă "o cântare a suirilor", care apare în preambulul la acest Psalm şi în preambulurile
la Psalmii 121-134. Explicaţia cea mai probabilă este că aceşti psalmi erau folosiţi ca psalmi de
călătorie, cântaţi în timp ce copiii lui Israel se îndreptau spre Ierusalim pentru sărbătorile anule
(vezi PP 538; vezi şi p. 625, 627).
Vezi harta următoare.
El îmi răspunde[El m-ascultă-trad. Cornilescu]. Literal, "El mi-a răspuns". Nu numai că Domnul
ascultă rugăciunile, dar El şi răspunde potrivit cu nemărginita Sa înţelepciune.

2 DOAMNE, scapă-mă de buzele mincinoase şi de limba înşelătoare!

Limba înşelătoare. Vezi introducerea la Psalm 120. Despre puterea limbii, vezi Iacob 3,5.6. Când
cineva e vorbit de rău, poate să afle mângâiere în cuvintele lui Isus (Matei 5,10-12).

3 Ce-ţi va da El ţie, ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare?

Limbă înşelătoare [Limbă mincinoasă, KJV]. Bârfa otrăveşte şi degradează sufletul celui care
vorbeşte de rău pe semenul său şi aduce neînţelegere şi ceartă între oameni.

4 Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni de verigel b[Sau: rotem (lat. retama

raetam), plantă uşor inflamabilă. Lemnul acestei plante era folosit drept cărbune
(vezi nota de la Iov 30:4)].
Săgeţi ascuţite. Versetul 4 este răspunsul la întrebarea din v. 3. Evident, aceste săgeţi ascuţite
reprezintă plata pe care Domnul o dă bârfitorului.
Verigel[Ienupăr-trad. Cornilescu]. Ebr. rethamim, despre care se crede că este o plantă numită
grozamă, un copăcel cu ramuri multe, dar cu frunze puţine (vezi la Iov 30,4). Din această plantă
arabii fabrică astăzi un mangal de bună calitate care produce un foc extrem de puternic.

5 Vai de mine, căci locuiesc la Meşek, sălăşluiesc în corturile din Chedar!

Meşek. Vezi la Genesa 10,2.
Chedar. Vezi la Genesa 25,13. Meşecul şi Chedarul sunt evident folosite ca simbol pentru
ţinuturile unde a fost exilat David.

~ 396 ~
6 Mult mi-a mai locuit sufletul împreună cu cei ce urăsc pacea!

Urăsc pacea. Poate o referire la regele Saul (vezi introducere la Psalm 120).

7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.

Eu sunt pentru pace. Literal, "eu sunt pacea". Încercările lui David de a trăi paşnic cu Saul şi
consilierii răi ai acestuia li s-a răspuns cu ură şi vrăjmăşie.

~ 397 ~
Capitolul 121
Un cântec de pelerinaj

1 Îmi voi ridica ochii spre munţi: de unde-mi va veni ajutorul?

INTRODUCERE. - Psalmul 121 este o frumoasă cântare de încredere în Dumnezeu. El este unul
dintre poamele biblice cele mai îndrăgite din întreaga moştenire a poeziei ebraice. David a compus
Psalm 121 în pustia Paran, imediat după ce a aflat vestea morţii lui Samuel (PP 664). Când David
şi-a dat seama că ultimul său prieten pământesc influent dispăruse, s-a îndreptat spre Domnul ca
fiind unicul ajutor ce-i mai rămăsese. Psalmul a fost o mare binecuvântare pentru nenumărate mii
de oameni care, într-un fel sau altul, s-au aflat în împrejurări asemănătoare cu acelea în care s-a
găsit psalmistul.
Psalmul 121 era cântat de peregrini în drumul lor spre Ierusalim, pentru a participa la sărbătorile
anuale (vezi PP 538; vezi de asemenea introducere la Psalm 120).
Spre munţi. Mulţi comentatori consideră aceşti munţi ca referindu-se la munţii Ierusalimului.
Datorită prezenţei sanctuarului, Ierusalimul era privit ca locuinţa lui Dumnezeu şi ca atare
considerat izvorul ajutorului divin. O altă interpretare face ca aceste înălţimi să se refere la munţii
Palestinei, pe ale căror vârfuri păgânii îşi aşezaseră altarele lor idolatre. În călătoria lor spre
Ierusalim, "când vedeau în jurul lor munţii unde păgânii obişnuiseră să aprindă focurile altarelor
lor, copiii lui Israel cântau: Să-mi ridic ochii către munţi? [KJV] De unde îmi va veni ajutorul?"
(PP 538)
De unde? Nu de la dealuri şi munţi primesc ajutorul copiii lui Dumnezeu, ci de la Dumnezeu
(vezi Ieremia 3,23).

2 Ajutorul meu vine de la DOMNUL, Care a făcut cerurile şi pământul.

De la Domnul. Răspunsul la întrebarea din v.1. Dumnezeu poate să facă faţă oricărei stări de
criză care poate să apară în vastul univers al creaţiei Sale.

3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul, Păzitorul tău nu va dormita.

Nu va lăsa[Nu va îngădui-trad. Cornilescu]. Negativul ebraic folosit aici, 'al, folosit şi în expresia
"nu va dormita", face din verset expresia unei dorinţe sau a unei cereri: "Fie ca El să nu îngăduie
ca piciorul tău să se clatine, fie ca Acela care te păzeşte să nu dormiteze." Aceste cuvinte erau
poate cântate de o grupă de peregrini, cealaltă grupă răspunzând de fapt: "Nu e nevoie de o aşa
rugăciune, deoarece Acela care poartă de grijă lui Israel nici nu dormitează, nici nu doarme;
Păzitorul lui Israel nu va fi surprins că nu veghează, asemenea unei santinele umane pe zidul unei
cetăţi". Vigilenţa, purtarea de grijă a lui Dumnezeu sunt neobosite. Cel veşnic nu e niciodată
istovit şi e mereu receptiv la nevoile copiilor Săi de pe pământ.

4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Păzitorul lui Israel.

5 DOMNUL este păzitorul tău, DOMNUL este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
Umbra ta. O reprezentare a ocrotirii impresionant de puternice pentru cineva care trăieşte într-o
ţară cu un soare orbitor şi arzător.
Mâna ... dreaptă. Protectorul divin e mereu disponibil (vezi Psalm 16,8)

6 Soarele nu te va bate în timpul zilei, nici luna – în timpul nopţii.

Nu te va bate. În zilele de pe urmă, când soarele va primi putere să ardă pe oameni cu o mare
fierbinţeală (Apocalipsa 16,8.9), poporul lui Dumnezeu va găsi mângâiere în făgăduinţa aceasta
(GC 628-630).

~ 398 ~
7 DOMNUL te va păzi de tot ce este rău; El îţi va păzi sufletul.

Rău. Ebr. ra', care indică atât răul moral, cât şi pe cel fizic.

8 DOMNUL te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac!

Plecare. Domnul veghează continuu asupra lucrărilor copiilor Săi.

"Să te ferească Dumnezeu, de orice rău, de-orice păcat.

Să-ţi fie duhu-n paza Sa; El să păzească ne-ncetat
Venirea şi plecarea ta
De-acum şi până-n veac."

Comentarii Ellen G. White:

1.2PP 538
2-8�
PP 664
3�
�
5T 754
3.4�
PK 176
4�
�
DA 65; MB 175; ML 10, 88; RC 70; 7T 17
5-7�
GC 629

~ 399 ~
Capitolul 122
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

1 Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa DOMNULUI!”

INTRODUCERE - Psalmul 122 este încă un psalm de peregrinaj (vezi introducere la Psalm 120).
Este expresia bucuriei pentru privilegiul de a merge la Ierusalim pentru a participa la serviciul de
închinare.
Mă bucur. Psalmistul se bucura de prilejul de a se alătura altora în călătorie în vederea serviciului
de închinare de la Ierusalim. În ambianţa celor care sunt de-un neam există bucurie în închinare.

2 Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.

Picioarele ni se opresc[Picioarele mi se opresc-trad. Cornilescu]. Sau, "picioarele noastre

stăteau", ca şi cum s-ar fi vorbit retrospectiv. Psalmistul fusese fără îndoială binecuvântat prin
vizitele lui anterioare la cetatea sfântă şi, în lumina acestora, el anticipa cu bucurie sfântă un alt
prilej de a se închina acolo.

3 Ierusalimul este zidit ca o cetate ce-şi adună poporul în unitate a[Sensul în ebraică
al acestui vers este nesigur; versul se referă fie la arhitectura Ierusalimului (ca o
cetate, / este făcut dintr-o bucată), fie la oamenii care sunt în Ierusalim sau se adună
acolo cu ocazia sărbătorilor (varianta din text)].

Ce-şi adună poporul în unitate[Dintr-o bucată-trad. Cornilescu;Compactă, KJV]. Ebr. chabar,

"a fi unit", "a fi legat cu". Substantivul ebraic corespunzător, chaber, înseamnă "tovarăş" sau
"semen". Unii văd în aceasta o aluzie la adunarea poporului lui Dumnezeu pentru comuniune
spirituală. Ideea comuniunii e mai precis exprimată în LXX, care poate fi tradusă aici:
"Ierusalimul este zidit ca o cetate a cărei comuniune [gr. metoche] este laolaltă."

4 Acolo vin seminţiile, seminţiile DOMNULUI, ca să laude Numele DOMNULUI, aşa

cum s-a hotărât pentru Israel,

Hotărât[Legea-trad. Cornilescu;Mărturia, KJV]. În sensul unei instituţii rânduite de Dumnezeu

(vezi Deuteronom 16,16; cf. Psalm 81,3-5; vezi la Psalm 19,7). Expresia sună literal: "o mărturie
pentru Israel, spre a aduce mulţumiri numelui lui Yahweh."

5 căci acolo sunt aşezate scaunele de judecată, scaunele casei lui David.

Scaunele de judecată[Scaunele de domnie pentru judecată-trad. Cornilescu]. Ierusalimul, ca sediu

al conducerii, era centrul justiţiei pentru întreaga naţiune. Dacă regii lui Israel ar fi condus aşa cum
intenţionase Dumnezeu,conducerea lor ar fi promovat şi ar fi păstrat mila,dreptatea,pacea,bucuria
şi iubirea. Acestea sunt însuşirile care vin de la tronul lui Dumnezeu.

6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! „Fie ca cei ce te iubesc să prospere b(Sau:

să fie în siguranţă)!

Ierusalimului. Însuşi numele dădea de înţeles că cetatea trebuia să fie un loc al păcii.

~ 400 ~
7 Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea – în palatele tale.”

Pacea. Compară cu 1 Samuel 25,6; Luca 10,5; Ioan 20,19.

8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei, îţi urez: „Pacea fie în tine!”

Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei. Era în avantajul clar al întregului Israel ca în
Ierusalim să fie pace. Versetele 8 şi 9 expun două mari pricini de care ar trebuit să fie însufleţit
orice creştin: (1) iubirea de fraţi; (2) iubirea de biserică. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu vor
iubi pe fraţii din care este alcătuită biserica lui Dumnezeu.

9 Din pricina Casei DOMNULUI, Dumnezeul nostru, îţi doresc: „Bine să-ţi fie!”

Comentarii Ellen G. White:

1-6PP 538
2�
�
DA 76, 448; PP 412
7�
�
DA 76; PP 539

~ 401 ~
Capitolul 123
Un cântec de pelerinaj

1 Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce locuieşti în ceruri.

INTRODUCERE - Psalmul 123 este un călduros apel la Dumnezeu pentru ajutor în vreme de
strâmtorare. Schimbarea de la singular la plural (vezi v. 1,2) aşează apelul pe o bază naţională.
Cu privire la preambul vezi introducerea la Psalm 120; de asemenea p. 625, 627.
Îmi ridic. Ochiul credinţei şi nădejdii trebuie să fie totdeauna ridicat spre Dumnezeu, Suveranul
universului.

2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor şi ochii slujnicei – spre mâna
stăpânei ei, tot aşa şi ochii noştri caută spre DOMNUL, Dumnezeul nostru, până va
avea milă de noi.

Slujitorilor[Robilor-trad. Cornilescu;Slujitorii, KJV]. Aşa cum slujitorii dintr-o casă aşteaptă

sprijin de la stăpân, tot aşa creştinii sunt dependenţi de Dumnezeu în privinţa ajutorului fizic şi al
susţinerii spirituale. Când slujitorului i se face o nedreptate sau i se aduce o jignire, el caută
ocrotire la stăpânul său. Tot aşa copilul credincios ar trebui să privească la Domnul pentru a fi
izbăvit (vezi 1 Corinteni 4,3.4).
Caută ochii…spre mâna[Se uită ochii... la mâna-trad. Cornilescu]. Compară cu Psalm 145:15,
unde psalmistul descrie toate făpturile mâinii lui Dumnezeu ca privind spre El pentru a primi
zilnic cele trebuincioase.

3 Ai milă de noi, DOAMNE, ai milă, căci suntem atât de sătui de dispreţ!

Sătui. Sunt informaţii insuficiente pentru a determina la ce criză din istoria naţională a lui Israel
face aluzie psalmistul.

4 Sufletul nostru s-a săturat de batjocura celor îngâmfaţi şi de dispreţul celor

mândri!

Îngâmfaţi [Sunt în tihnă, KJV]. Compară cu Ezechiel 16m49; Amos 6,1; Zaharia 1,15. Lipsa
suferinţei şi o viaţă tihnită şi de huzur nu sunt terenul propice de dezvoltare a caracterului. Domnul
îngăduie ca suferinţa să vină asupra poporului Său pentru a-i dezvăţa de o viaţă comodă şi a-i face
să tânjească după căminul lor ceresc. Noi ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru mâna
suferinţei care aruncă în ţărână mândria omului.

~ 402 ~
Capitolul 124
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

1 De n-ar fi fost DOMNUL de partea noastră, să spună Israel …!

INTRODUCERE - Psalmul 124 este un imn de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru marea
izbăvire săvârşită de El într-un timp de criză naţională. Ocazia nu este nu este identificată cu
exactitate. Vrăjmaşii din jur erau o continuă ameninţare pentru Israel. De multe ori părea că
poporul ales urma să fie nimicit. Totuşi, Domnul găsise o cale de scăpare.
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 616, 625, 627.
De n-ar fi fost. O recunoaştere corespunzătoare a izvorului izbăvirii. Prea adesea izvorul
binecuvântărilor este uitat de îndată ce rugăciunea a fost împlinită şi criza a trecut (vezi
Luca 17,12-17). O declaraţie impresionantă! Dumnezeu fusese aliatul lui Israel. Avându-L pe
Dumnezeu de partea lui, Israel nu avea de ce să se teamă de vreun vrăjmaş.

2 De n-ar fi fost DOMNUL de partea noastră, când s-au ridicat oamenii împotriva
noastră,

3 atunci ne-ar fi înghiţit oamenii de vii, când li s-a aprins mânia faţă de noi;

Ne-ar fi înghiţit. Cei răi oglindesc caracterul marelui distrugător, Satana însuşi (vezi Ioan 8,44).

4 atunci ne-ar fi potopit apele, râul ne-ar fi înghiţit;

5 ne-ar fi înghiţit apele cele năprasnice.

Apele cele năprasnice[Valurile năprasnice-trad. Cornilescu;ape mândre, KJV]. Aşa cum apele
umflate mătură tot ce le stă în cale, şi par să sfideze obiectele care le stau împotrivă, tot aşa
nelegiuiţii i-ar înghiţi pe cei drepţi şi i-ar nimici, dacă Dumnezeu nu i-ar ţine în frâu(vezi GC 614).

6 Binecuvântat să fie DOMNUL, Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor.

Pradă. Metafora se schimbă. Adversarii lui Israel sunt asemănaţi cu fiarele sălbatice gata să-şi
devoreze prada, dar sunt împiedicaţi de Dumnezeu.

7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul păsărarilor; laţul s-a rupt, iar noi am
scăpat!

Laţul s-a rupt. Israel este asemuit cu o pasăre înspăimântată, lipsită de apărare, prinsă întrun laţ,
dar brusc eliberată prin ruperea laţului.

8 Ajutorul nostru este în Numele DOMNULUI, Creatorul cerurilor şi al pământului.

Cerurilor şi al pământului[Cerurile şi pământul-trad. Cornilescu]. Atâta vreme cât există aceste

două mari monumente ale puterii creatoare a lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu nu au motiv să
se teamă de ceea ce le-ar putea face nişte bieţi oameni. Acela care a făcut cerul şi pământul are
resurse inepuizabile. Toate forţele universului sunt la dispoziţia Lui şi ascultă de voinţa Lui.

~ 403 ~
Capitolul 125
Un cântec de pelerinaj

1 Cei ce se încred în DOMNUL sunt ca muntele Sion care nu poate fi clătinat, ci va

sta pe vecie.

INTRODUCERE - Psalmul 125 dezvoltă ideea că cei drepţi pot să fie siguri că Dumnezeu
veghează mereu asupra lor. Aşa cum Ierusalimul e în siguranţă datorită poziţiei lui geografice, tot
aşa cei care se încred în Dumnezeu sunt apăraţi de uneltirile celor răi. Ei sunt ocrotiţi de toate
săgeţile arzătoare ale vrăjmaşului.
Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120, de asemenea p. 625, 627.
Muntele Sion. Vezi la Psalm 48,2

2 Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului, aşa este DOMNUL împrejurul poporului
Său de acum şi până-n veci.

Împrejurul Ierusalimului[Înconjurat Ierusalimul-trad. Cornilescu]. Ierusalimul era fără pereche

prin aşezarea lui pe un lanţ de munţi (vezi la Psalm 48,2), separat de înălţimile înconjurătoare prin
valea Chedron la răsărit, valea lui Hinnom la miazăzi şi cetatea veche prin Valea Tyropoeon la
apus. Înălţimile înconjurătoare erau în general superioare. Muntele Măslinilor, de pildă, ajunge la
o altitudine de aproape 830 m în cel mai înalt punct al lui, în comparaţie cu o altitudine de
aproximativ 753 m în cel mai înalt punct al cetăţii vechi.
Domnul împrejurul poporului Său[Înconjoară Domnul pe poporul Său-trad. Cornilescu]. După
cum această centură de munţi încercuieşte cetatea, tot aşa cercul tot mai larg al iubirii lui
Dumnezeu înconjoară pe poporul Său. Cercul acesta îl ţine în staulul Său şi totodată îi împiedică
să pătrundă în interior pe cei care le-ar putea face rău.

3 Toiagul celui rău nu va stăpâni partea celor drepţi, pentru ca cei drepţi să nu-şi
întindă mâinile spre nedreptate.

Toiagul celui rău[Toiagul de cârmuire al răutăţii-trad. Cornilescu]. Sceptrul păgânilor. Cei drepţi
nu vor mai fi dominaţi de cei răi, ca nu cumva oprimarea prelungită şi asocierea repetată cu
oamenii răi să-l determine pe Israel să adopte unele din căile lor rele.

4 Fă bine, DOAMNE, celor buni şi celor drepţi în inimile lor!

5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite, DOMNUL îi va îndepărta ca pe
făcătorii de rele. Pacea să fie peste Israel!

Pacea. În contrast cu confuzia şi neliniştea în care se găsesc nelegiuiţii, cei drepţi au parte de
pace (vezi Psalm 122,6-8).

Comentarii Ellen G. White:

1.2PP 538
1-3�
AA 86

~ 404 ~
Capitolul 126
Un cântec de pelerinaj

1 Când DOMNUL i-a întors acasă pe captivii Sionului, parcă visam.

INTRODUCERE - Mulţi comentatori cred că Psalm 126 celebrează întoarcerea din captivitatea
babiloniană (vezi Ezra 1). Alţii gândesc că expresia "a adus înapoi pe prinşii de război" nu e
suficientă pentru fixarea asupra unei anumite crize, întrucât cuvintele ar putea să descrie metaforic
o revenire generală a prosperităţii. Argumentul nu e concludent. Indiferent care fusese robia,
eliberarea din ea aducea o bucurie exuberantă. Experienţa părea aproape prea bună ca să fie
adevărată. A doua parte a Psalmului (v. 4-6) pare să introducă o notă de tristeţe. Pare că poporul
este din nou în încurcătură şi cere din nou izbăvire sau, după întoarcerea în ţara lor, cere
recăpătarea completă a statutului anterior.
Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 625, 627.
I-a întors acasă[A adus... înapoi-trad. Cornilescu]. Vezi introducere la Psalm 126.
2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri: „DOMNUL a făcut lucruri mari cu ei!”
Printre neamuri. Sau "printre naţiuni". Naţiunilor care înconjurau pe Israel li se amintea
continuu minunile făcute de puterea lui Dumnezeu în favoarea poporului Său ales. Dumnezeu
intenţiona ca astfel de demonstraţii de putere să fie mijloace pentru a face cunoscut păgânilor
pe adevăratul Dumnezeu pentru "ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească
bâjbâind" (Fapte 17,27).
3 DOMNUL a făcut lucruri mari pentru noi, de aceea noi suntem bucuroşi.
4 Întoarce-i acasă, DOAMNE, pe captivii noştri, ca pe nişte torente din Neghev.
Întoarce-i acasă[Adu înapoi-trad. Cornilescu]. Vezi ontroducere la Psalm 126.
Neghev[Miazăzi-trad. Cornilescu]. Ebr. Negeb, partea sudică a Palestinei, un deşert arid vara, dar
toamna, când vin ploile de toamnă şi pâraiele încep să curgă, ţara prinde din nou viaţă. Aşa se
roagă Psalmistul ca bunul Dumnezeu să trimită din nou poporului Său viaţă şi vigoare.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu strigăte de bucurie.
Seamănă cu lacrimi. Lacrimi de nelinişte şi nesiguranţă, inimă îngrijorată, când e aruncată
sămânţa în pământ, dacă va fi o recoltă.
Bucurie[Veselie-trad. Cornilescu]. Ebr. rinnah, adesea "un strigăt de bucurie". Rinnah apare şi în
v. 2, unde e tradus "cântări de veselie". Când vine vremea recoltei, lacrimile fac loc răsunetului
cântărilor de veselie, deoarece Domnul a binecuvântat rodul pământului.
6 Cel ce merge plângând când aruncă sămânţa, va veni cu cântări de bucurie
când îşi adună snopii.
Cel ce merge. Evanghelistul poate afla mângâiere în textul acesta atunci când împrăştie
sămânţa Evangheliei, necunoscând care vor fi rezultatele eforturilor sale (vezi COL 65). Dacă
el continuă credincios să semene, poate fi sigur că la timpul potrivit va fi în stare să prezinte
la picioarele Domnului snopii săi şi să audă fericita binecuvântare: "Bine, rob bun şi
credincios" (Matei 25,21.23). Lacrimile muncii pline de nelinişte vor face loc cântărilor de
veselie. Veselia va lua locul tristeţii, "iar durerea şi gemetele vor fugi" (Isaia 35,10).

Comentarii Ellen G. White: 1-31PK 559;3�;�;2T 234;5�;�;MYP 98; 5T 134; 6T 420;

5.6�;Ev 63; EW 64;6�;COL 65; Ed 105; FE 264; GW 187; TM 175; 2T 120; 3T 234, 481;
5T 395; 6T 305; 7T 23.
~ 405 ~
Capitolul 127
Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon.

1 Dacă nu zideşte DOMNUL o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu

străjuieşte DOMNUL o cetate, degeaba păzeşte străjerul.
INTRODUCERE - "Omul propune, dar Dumnezeu dispune", poate fi considerată tema celei
dintâi strofe a Psalm 127. Lucrarea omului este zadarnică dacă nu este binecuvântată de
Dumnezeu. A doua strofă prezintă bucuria de a fi părinte. La o primă citire aceste subiecte ar
părea că nu au nici o legătură unul cu celălalt. Totuşi în mintea evreilor ele erau strâns legate.
Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 617, 625, 627. Expresia
"pentru Solomon" [KJV] poate fi redată şi "a lui Solomon".
Dacă nu zideşte Domnul. Versetul acesta arată cât de zadarnice sunt încercările noastre de a face
ceva, dacă binecuvântarea Domnului nu însoţeşte planurile noastre.
Trudesc[Lucrează-trad. Cornilescu]. Ebr. 'amal, scoţând în evidenţă munca cu oboseală şi necaz.

2 Degeaba vă treziţi devreme şi vă culcaţi târziu, mâncând o pâine câştigată cu

trudă. Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă a(Sau: Preaiubitului Său
însă El îi dă pâinea ca în somn).
Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă[Preaiubiţilor Săi El le dă pâine ca în somn-trad.
Cornilescu;Aşa dă El preaiubiţilor Lui somn, KJV]. Cei cărora li se adresează versetul acesta sunt
truditorii ce n-au parte de odihnă, cei care nu au bucurie în viaţă din cauza neliniştii lor
permanente. Din zori şi până noaptea târziu ei muncesc şi sunt preocupaţi de cele materiale, încât
nu se bucură de un somn odihnitor. Nu aşa stau lucrurile cu cei care se odihnesc, depinzând în
linişte de Dumnezeu. Totuşi textul acesta nu constituie o consfinţire a lenei, ci este o mustrare
pentru cei care se chinuiesc şi se îngrijorează în loc să se încreadă în Dumnezeu.

3 Fiii sunt o moştenire de la DOMNUL, rodul pântecelui este o răsplată.

4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz, aşa sunt fiii din anii tinereţii.
Ca săgeţile. Simbol care denotă atât protecţie, cât şi biruinţă.
Fiii din anii tinereţii[Fii făcuţi la tinereţe-trad. Cornilescu]. Adică copiii unor părinţi tineri.

5 Ferice de bărbatul care îşi umple tolba cu ei; el nu se va ruşina când va vorbi
duşmanilor la poartă.
La poartă. Spaţiul deschis de la poarta cetăţii era locul unde erau rezolvate chestiunile obştei
(vezi Genesa 19,1; Isaia 29,21; Amos 5,12). Acestor copii nu le era ruşine să apere cauza tatălui
lor. Ei erau gata să-l apere împotriva unor acuzaţii false. O familie numeroasă îşi are grijile ei, dar
îşi are şi răsplătirile ei.

Comentarii Ellen G. White:

1�
CW 97; GW 435; 6T 108
2�
�
1T 205
3�
�
AH 159, 280, 471; COL 195; CT 143; FE 416

~ 406 ~
Capitolul 128
Un cântec de pelerinaj

1 Ferice de oricine se teme de DOMNUL şi umblă pe căile Lui!

INTRODUCERE - Psalm 128 este un tablou tihnit de evlavie şi fericire în familie.
Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 625, 627.
Ferice. Vezi la Psalm 1,1.
Se teme. Temerea de Dumnezeu este temelia fericirii adevărate. Aceasta nu este frica înfiorată
care vine dintr-o conştiinţă vinovată, ci teama care porneşte dintr-o iubire vie şi o veneraţie
profundă faţă de Dumnezeu.

2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale, vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
Munca mâinilor tale[Lucrul mâinilor tale-trad. Cornilescu]. Hărnicia omului bun este
binecuvântată şi truditorul sârguincios se bucură de recompensa muncii sale. Scripturile nu
încurajează lenevia, ci pretutindeni susţin caracterul înnobilator al muncii. Truda şi grija în viaţa
i-au fost date omului din iubire (vezi PP 60), ca protecţie pentru el în starea decăzută în care a
ajuns (vezi la Genesa 3,17-19).

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare în preajma casei tale, fiii tăi vor fi ca lăstarii de
măslin împrejurul mesei tale.
Viţă roditoare. Rodnicia, farmecul şi dependenţa pentru sprijin a viţei este un simbol potrivit
pentru soţia credincioasă şi mama din cămin.
Lăstarii de măslin. Evreii considerau vinul şi măslinele printre roadele cele mai alese ale
pământului. Tot aşa o soţie nobilă şi copii ascultători sunt cele mai mari daruri pe care le poate
avea un om pe pământul acesta.

4 Aşa este binecuvântat bărbatul care se teme de DOMNUL.

Binecuvântat. Omul bun nu numai că este binecuvântat, ci el însuşi este o binecuvântare pentru
cei din jurul său.

5 DOMNUL să te binecuvânteze din Sion, ca să vezi propăşirea Ierusalimului în toate

zilele vieţii tale
Propăşirea Ierusalimului[Fericirea Ierusalimului-trad. Cornilescu]. Aşa cum evreii aveau pururi
în vedere prosperitatea Ierusalimului, tot aşa creştinul va lucra continuu pentru dezvoltarea
bisericii lui Dumnezeu pe pământ.

6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi! Pacea fie peste Ierusalim!

Fiii fiilor[Copiii copiilor-trad. Cornilescu]. Omul care se teme de Domnul va trăi până la o vârstă
înaintată şi va vedea familia sa perpetuându-se.
Pacea fie peste Ierusalim[Pacea să fie peste Israel-trad. Cornilescu]. E de preferat să se ia aceste
cuvinte ca o binecuvântare de despărţire: "Pacea să fie peste Israel."

Comentarii Ellen G. White:

1�
CS 155
1.2�
4T 495

~ 407 ~
Capitolul 129
Un cântec de pelerinaj

1 Mult m-au mai prigonit încă din tinereţea mea: să spună Israel! …

INTRODUCERE - Psalmul 129 este o cântare care celebrează o eliberare naţională. Psalmistul
vorbeşte despre necazurile prin care a trecut Israel ca naţiune şi cum a intervenit Domnul în
favoarea lor şi a adus încurcătură în rândurile duşmanilor lor. E o cântare rurală şi are multe aluzii
la lucrările agricole. Istoria exactă care a pricinuit acest psalm e o chestiune de presupunere.
Psalmistul nu e atât de preocupat de istorie, cât de învăţătura care trebuie luată din ea.
Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; vezi de asemenea p. 625, 627.
Mult[Destul-trad. Cornilescu;De multe ori, KJV]. Sau, "în măsură mare", adică "deseori".
Din tinereţea. Vezi Ieremia 2,2; Osea 2,3.15; 11,1. Israel îşi petrecuse "tinereţea" într-o robie
aspră în Egipt şi acum priveşte înapoi cum Domnul i-a eliberat din acea ţară întunecată.

2 Mult m-au prigonit încă din tinereţea mea, dar nu m-au biruit.

Nu m-au biruit. Acela care-şi pune încrederea în Domnul, deşi adesea e în necaz, n-are de ce să
fie biruit vreodată (vezi 2 Corinteni 4,8-10). În Hristos el este totdeauna biruitor.

3 Pe spatele meu au arat plugarii şi au tras brazde lungi.

Pe spatele meu au arat[Au arat pe spinarea mea-trad. Cornilescu]. Imaginea spatelui israeliţilor
care este plină de răni din cauza tratamentului crud al opresorilor lor. Loviturile biciului avusese
acelaşi efect asupra cărnii pe care îl are plugul când răstoarnă brazda în ogor.

4 Însă DOMNUL este drept; El a tăiat funiile celor răi.

5 Să se ruşineze şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.

6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă.

Ca iarba. Vântul sau poate din întâmplare vreo pasăre duce o sămânţă, care cade pe acoperişul
drept a unei case orientale. Aceasta răsare foarte repede, dar neavând pământ suficient, se usucă
repede şi deci nu dă rod (Matei 13,5). La fel este cu cei care uneltesc împotriva lui Israel. Planurile
lor par la început să aibă succes, dar în final nu duc la nici un rezultat.

7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu
ea.

Nu-şi umple. Nu vor fi snopi şi prin urmare nici boabe.

8 Trecătorii să nu zică: „Fie binecuvântarea DOMNULUI cu voi!” sau „Vă

binecuvântăm în Numele DOMNULUI!” a[Saluturi întâlnite în sezonul seceratului
(vezi Rut 2:4)]

Cu voi[Peste voi-trad. Cornilescu]. Compară Rut 2,4. Nimic nu se putea compara cu acest fel de
salutare legată de vrăjmaşii Sionului.

~ 408 ~
Capitolul 130
Un cântec de pelerinaj

1 Din adâncuri strig, DOAMNE!

INTRODUCERE - Psalmul 130 este mărturisirea unui păcătos, care deznădăjduit strigă la
Domnul pentru iertare. El recunoaşte că dacă Domnul s-ar purta cu el potrivit cu păcatul lui, cazul
lui ar fi deznădăjduit . Domnul Se descoperă acestui păcătos ca un Dumnezeu iertător.
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p. 625, 627.
Din adâncuri[Din fundul adâncului-trad. Cornilescu]. Lat. de profundis; de aceea, psalmul acesta
a fost numit Psalmul deprofundis. Psalmistul era într-un necaz mare, dar recunoştea că Domnului
îi face plăcere să răspundă la rugăciune în împrejurări de felul acesta.

2 Stăpâne, ascultă glasul meu! Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul cererii
mele!
3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinei noastre, cine ar putea sta în
picioare?
Ai păstra aducerea aminte [Ai nota, KJV]. Literal, "ai observa", "ai urmări". Pentru a putea sta în
marea zi a cercetării, noi trebuie să ne sprijinim total pe harul iertător şi pe iubirea plină de
îndurare a lui Dumnezeu şi să invocăm neprihănirea lui Hristos.

4 Dar la Tine este iertarea, ca astfel să fii de temut.

Iertarea. Lui Dumnezeu îi face mare plăcere să ierte pe păcătosul care se pocăieşte. Natura lui
este îndurătoare şi iertătoare. Dar există nişte condiţii necesare pentru obţinerea iertării (vezi la
Psalm 32,1).

5 Aştept pe DOMNUL. Sufletul meu aşteaptă şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.

Aştept[Eu nădăjduiesc-trad. Cornilescu]. S-ar putea ca răspunsul să nu vină atât de grabnic cum
ar fi dorit psalmistul, dar datorită încrederii lui în cuvântul acela el aşteaptă răbdător şi plin de
speranţă. Chiar dacă noaptea întristării ar părea lungă, el ştie că dimineaţa se va arăta în curând.
Când norii negrii şi trişti ai nopţii se dau la o parte, vor fi văzute razele strălucitoare ale "Soarelui
dreptăţii" [KJV] (vezi Maleahi 4,2).

6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, nădăjduieşte în DOMNUL, căci îndurarea este a DOMNULUI şi la El găsim
belşug de răscumpărare!
Israele, nădăjduieşte[Israel, pune-ţi nădejdea-trad. Cornilescu]. Psalmistul cerea poporului său să
se alăture lui în această fericită nădejde.
Îndurarea. Ebr. chesed, "dragoste divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).
Belşug de răscumpărare. Dumnezeu are putere nelimitată. El poate şi vrea, da, Îi place să facă
pentru noi "nespus mai mult decât cerem sau gândim noi"(Efeseni 3,20).

8 El îl răscumpără pe Israel din toate vinovăţiile sale.

El. Emfatic în ebraică. În nimeni altul nu e mântuire (Matei 1,21; Fapte 4,12). Psalmistul a ieşit
din adâncurile unui simţământ zdrobitor al păcatului şi stă acum pe vârful muntelui mântuirii şi al
iertării. Comentarii Ellen G. White: 3-8TM 15;6�;�;TM 445;7�;�;COL 245.

~ 409 ~
Capitolul 131
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

1 DOAMNE, inima mea nu este trufaşă, iar privirile mele nu sunt semeţe; nu umblu
după lucrări mai mari şi mai măreţe decât mine.

INTRODUCERE - Psalmul 131 este un psalm care exprimă o încredere de copil şi o resemnare
smerită. Psalmistul cultivase arta autodisciplinării până acolo că ajunsese să nu se mai zbată pentru
locul cel mai de frunte.
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p.625, 627.
Inima mea nu este trufaşă[N-am o inimă îngâmfată-trad. Cornilescu]. În şcoala experienţei a
trebuit să renunţe la îngâmfare şi egoism şi să dezvolte un duh blând şi smerit. Oamenii mari
înaintea lui Dumnezeu sunt oamenii profund smeriţi.
Hristos a spus că printre cei născuţi din femeie nu a fost unul mai mare ca Ioan Botezătorul
(Matei 11,11), şi totuşi el a fost unul din oamenii cei mai smeriţi. Ioan a ajuns la înălţimea
lepădării de sine (vezi Ioan 3,30). "Pe treptele slavei va fi, cel ce ca un preş se va smeri." (vezi
Ieremia 45,5). Numai cei sincer smeriţi sunt cu adevărat mari.

2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit, ca un copil înţărcat lângă mama lui; da,
sufletul îmi este ca un copil înţărcat.

Copil înţărcat. Psalmistul fusese dezvăţat să aibă ambiţii şi dorinţe lumeşti şi acum se bucura de
siguranţă şi mulţumire în Dumnezeu.

3 Israele, nădăjduieşte în DOMNUL, de acum şi până-n veci!

Israele, nădăjduieşte în Domnul[Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele-trad. Cornilescu]. Tonul

experienţei personale se schimbă într-o cerere pentru tot Israelul. Fiindcă fusese dezvăţat de
propriile sale dorinţe egoiste, psalmistul a putut să înalţe o rugăciune pentru poporul său Israel. El
a trăit pentru Domnul şi i-a îmbărbătat pe toţi prietenii şi conaţionalii săi să-i urmeze exemplul.
Biruinţa personală devenise un model pe care să-l urmeze tot Israelul.

Comentarii Ellen G. White:

3�
TM 15

~ 410 ~
Capitolul 132
Un cântec de pelerinaj

1 DOAMNE, aminteşte-Ţi de David şi de toate necazurile lui,

INTRODUCERE - Psalmul 132 este o cântare care comemorează dorinţa lui David de a construi
un locaş de cult şi făgăduinţele pline de îndurare ale Domnului pentru împăratul păstor (vezi
2 Samuel 7,1-13; 1T 203).
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p. 625, 627.
Toate necazurile lui. Vezi 1 Cronici 22,14. Unele din încercările prin care a trecut David au fost
pricinuite de el însuşi, altele au venit asupra lui din exterior.

2 de cel care a jurat DOMNULUI, cel care a făcut juruinţă Puternicului lui Iacov:
A jurat. Vezi 2 Samuel 7,1-13. Raportul istoric nu pomeneşte jurământul.

3 „Nu voi intra în cortul căminului meu, nici nu mă voi sui în aşternutul patului
meu,
Nu voi intra. David s-a hotărât să facă din zidirea casei Domnului subiectul principal al
preocupărilor sale.

4 nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,

Nu voi da somn. O imagine orientală (vezi Proverbe 6,4). Psalmistul nu a putut să se bucure de
odihnă până nu a pregătit un loc de odihnă pentru chivotul lui Dumnezeu. El era atât de preocupat
de lucrarea lui Dumnezeu încât orişice altceva era mai puţin important.

5 până când nu voi găsi un loc pentru DOMNUL, un Lăcaş pentru Puternicul lui
Iacov.”
6 „Iată, noi am auzit despre el a(Cu referire la chivot) în Efrata şi l-am găsit pe
terenurile împădurite b(Sau: pe terenurile lui Iaar, fiind vorba despre
Chiriat-Iearim).
Am auzit despre el. O schimbare bruscă de idei în direcţia chivotului care nu avea un adăpost.
Efrata. Sensul acestui pasaj poetic e neclar. Unii văd în "Efrata" o referire la Betleem, întrucât
Efrata fusese vechiul nume al cetăţii (vezi la Genesa 35,19). Alţii văd o referire la Chiriat- Iearim
(1 Cronici 2,24.50), unde chivotul era de 20 de ani (1 Samuel 7.2).
Terenurile împădurite[ogorul Iaar-trad. Cornilescu;Pădure, KJV]. Ebr. ya'ar, care probabil că ar
trebui redat ca pe un nume propriu, Iaar (vezi RSV), care la rândul lui este probabil o formă
prescurtată a lui Chiriat-Iearim, ebr. Qiryath Ye'arim.

7 Să mergem la Lăcaşul Lui, să ne închinăm la picioarele tronului Său!”

8 Ridică-Te, DOAMNE, şi vino în locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul tăriei Tale!
Ridică-Te[Scoală-Te-trad. Cornilescu]. O rugăciune ca Domnul să ocupe locul de odihnă pe care
Israel I-l oferise El (vezi 2 Cronici 6,41.42).

9 Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate, iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.

Dreptate[Neprihănire-trad. Cornilescu;Dreptate, KJV]. Cei care deţin slujbe sfinte trebuie să fie
caracterizaţi de curăţie şi sfinţenie (vezi Iov 29,14; Apocalipsa 19,8).

~ 411 ~
 Credincioşii [Sfinţii, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la psalm 36).

10 Din pricina lui David, robul Tău, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
Unsul Tău. S-ar putea ca rugăciunea aceasta să fi fost înălţată când fiecare succesor din neamul
lui David urca la tron şi prelua slujba lui sfântă.

11 DOMNUL i-a jurat lui David adevărul şi nu se va răzgândi: „Voi pune pe tronul
tău pe unul din urmaşii tăi.
Domnul i-a jurat. Vezi la Psalm 7,12.

12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău pentru totdeauna”.
Dacă. Făgăduinţele făcute lui David erau condiţionate de ascultare (vezi 1 Regi 8,25; cf.
2 Samuel 7,14; vezi la 2 Samuel 7,12-16).

13 DOMNUL a ales Sionul, El a dorit să locuiască acolo.

14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l-am
dorit.
Locul Meu de odihnă. "Dacă Israel ca naţiune ar fi rămas credincios Domnului, Ierusalimul ar fi
rămas în picioare pentru totdeauna, ca ales al lui Dumnezeu" (GC 19; vezi DA 577).

15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana şi-i voi sătura cu pâine săracii.
Hrana [Provizia, KJV]. Prosperitatea pământească ar fi fost partea lui Israel dacă ar fi împlinit
planul divin (vezi Deuteronom 18,1-14).

16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire, iar credincioşii lui vor striga de bucurie.
Îi voi îmbrăca preoţii[Voi îmbrăca ... pe preoţii Lui-trad. Cornilescu]. Un răspuns la rugăciunea
din v. 9. Israel a eşuat în mod tragic să-şi îndeplinească misiunea. În loc să fie îmbrăcaţi cu
mântuirea, preoţii lui au devenit profanatori ai adevăratei închinări (Ezechiel 22,26).
Credincioşii. [Sfinţii, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş c(Lit.: Acolo voi face ca un corn să iasă
pentru David, cornul fiind în concepţia antică un simbol al puterii sau al unui
conducător puternic; vezi şi Ier. 23:5; Zah. 3:8; 6:12) şi voi aprinde o candelă
unsului Meu.
Voi ridica[Voi înălţa-trad. Cornilescu;Voi face să înmugurească, KJV]. Ebr. şamach, "a odrăsli",
"a răsări". Substantivul şemach, "ramură", "coardă" sau "odraslă" este folosit ca nume al lui Mesia
(vezi Ieremia 23,5; 33,15; Zaharia 3,8; 6,12).
O candelă. Compară 1 Regi 15,4.
Unsului Meu. Adică pentru împărat, în cazul de faţă o referire la David. Cuvântul "uns" vine de
la ebr. mashiach, literal, "Mesia", din rădăcina mashach, "a unge".

18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine, dar pe fruntea lui va străluci coroana.”

Va străluci [Va înflori, KJV]. Ebr. şuş, "a înflori". Şuş este folosit aici în sensul de "a străluci",
sau "a luci". Substantivul corespunzător şiş, "o înflorire" sau "o podoabă pentru frunte", este
folosit cu privire la tabla de aur curat şi strălucitor care purta inscripţia "Sfinţenie Domnului", pe
care o purta marele preot pe mitra de pe capul său.

~ 412 ~
 Coroana[Cununa-trad. Cornilescu;Coroana, KJV]. Ebr. nezer, "o consacrare [în slujbă]", precum
şi "o mitră [sau semn de consacrare]". El poate fi aplicat foarte bine unei coroane împărăteşti sau
unei mitre de mare preot (vezi Exod 29,6). LXX zice: "sfinţenia mea" în loc de "cununa lui".

Comentarii Ellen G. White:

111T 203
13�
GC 19
14�
PP 732

~ 413 ~
Capitolul 133
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

1 Ce bine şi ce dulce este când fraţii locuiesc în armonie!

INTRODUCERE - Psalmul 133 este un scurt dar frumos poem care preamăreşte fericirea unirii
frăţeşti. O atare unire caracteriza adunările israeliţilor la marile sărbători de la Ierusalim.
Armonia şi iubirea frăţească predominau în aceste ocazii.
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p. 625, 627.
Fraţii. Termenul denotă o legătură apropiată. David a cântat Psalm 133 când rudele şi prietenii
săi erau ascunşi în peştera Adulam (vezi PP 658).

2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului, coborând pe barbă, pe barba lui

Aaron, coborând pe marginea veşmintelor lui.

Untdelemnul. Ebr. shemen, "ulei", aici evident nu un ulei obişnuit, ci uleiul sfânt cu care era uns
marele preot (Exod 29,7; 30,23-33). El avea un parfum plăcut, era sfânt şi era simţit de jur
împrejur. Când era turnat pe capul lui Aaron, picura pe veşmintele lui. Aşa e iubirea frăţească.
Bucură pe toţi cu influenţa ei plăcută şi sfântă.

3 Este ca roua Hermonului, ca roua coborând pe munţii Sionului, căci acolo a

poruncit DOMNUL binecuvântarea, viaţa veşnică.

Roua Hermonului. Un simbol al reîmprospătării. Iubirea frăţească de origine divină

împrospătează şi înviorează. E o pregustare a comuniunii din căminul ceresc. Datorită împreunei
simţiri şi afecţiunii pe care i-o arătau tovarăşii lui, David a putut să cânte psalmul acesta pe când
se afla în peştera Adulam (PP 658).

Comentarii Ellen G. White:

1�
AH 179; ML 276; PP 658

~ 414 ~
Capitolul 134
Un cântec de pelerinaj

1 Binecuvântaţi-L pe DOMNUL, toţi slujitorii DOMNULUI, voi care staţi a(Sau:

slujiţi) în Casa DOMNULUI în timpul nopţii!

INTRODUCERE - Psalmul 134 constă dintr-un apel către slujitorii de noapte din sanctuar să
aducă închinare lui Iehova (v. 1.2) şi dintr-un răspuns (v. 3). Acest scurt psalm este ultimul din
cântările treptelor (vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p. 625, 627).
Binecuvântaţi-L pe Domnul. Vezi la Psalm 63,4.
Staţi…în timpul nopţii. Leviţii erau folosiţi în sfânta lor lucrare noaptea ca şi ziua (vezi
1 Cronici 9,33).

2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt şi binecuvântaţi-L pe DOMNUL!

Ridicaţi-vă mâinile. Un gest de binecuvântare (vezi Levitic 9,22), precum şi o atitudine de

rugăciune (vezi Psalm 141,2).

3 Din Sion să te binecuvânteze DOMNUL, Creatorul cerurilor şi al pământului.

Din Sion. Binecuvântarea din partea Creatorului universului este înfăţişată ca venind din cetatea
marelui Împărat.
Te. Pe fiecare în parte, precum şi adunare ca întreg.
Creatorul[Care a făcut-trad. Cornilescu]. Semnul special de deosebire dintre adevăratul
Dumnezeu şi dumnezeii falşi (vezi la Psalm 115,15).

~ 415 ~
Capitolul 135
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Lăudaţi Numele DOMNULUI, lăudaţi-L, slujitori ai
DOMNULUI,
INTRODUCERE - Psalmul 135 este o chemare pentru a-L lăuda pe Domnul, pentru ceea ce a
făcut şi este pentru poporul Său. Partea întâi (v. 1-14) conţine îndemnul de a-L lăuda pe Domnul
pentru bunătatea Lui. Aceasta este urmată de demascarea idolilor şi de încă un îndemn de a
binecuvânta Numele lui Dumnezeu (v. 15-21).
Lăudaţi-L. Vezi la Psalm 113,1; vezi la Psalm 104,35

2 care staţi a(Sau: slujiţi) în Casa DOMNULUI, în curţile Casei Dumnezeului nostru!
Care staţi. O chemare specială către preoţi şi lucrători (vezi la v. 19.20).

3 Lăudaţi-L pe DOMNUL, căci DOMNUL este bun! Cântaţi Numelui Său, căci este
plăcut!
Plăcut[plăcut, KJV]. O referire la cântarea de laudă adresată Numelui lui Dumnezeu, fie Numele
înşuşi (vezi Psalm 147,1).

4 DOMNUL Şi-a ales pe Iacov, pe Israel ca moştenire a Sa.

Ca moştenire a Sa[Ca să fie ai Lui-trad. Cornilescu;Comoară a Lui deosebită, KJV].Ebr.segullah,
"proprietate personală" (vezi Deuteronom 7,6.7; 14,2; cf. 1 Petru 2,9).

5 Eu recunosc că DOMNUL este mare: DOMNUL nostru este mai mare decât toţi zeii!
Mai mare decât toţi zeii[Mai presus de toţi dumnezeii-trad. Cornilescu]. Alţi dumnezei nu au o
existenţă reală (vezi v. 15-18).

6 DOMNUL face tot ce-I place, atât în ceruri, cât şi pe pământ, atât pe mări, cât şi în
toate adâncurile.
Tot. Vezi Psalm 115,3. Voia lui Dumnezeu este împlinită în toate domeniile vastului Său univers.

7 El face să se ridice norii de la capătul pământului; El trimite fulgerele care vestesc

ploaia şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului, de la oameni până la
dobitoace.
A ucis pe întâii născuţi[A lovit pe întâi născuţi-trad. Cornilescu]. Plăgile Egiptului au fost o
puternică manifestare a suveranităţii lui Dumnezeu. Plaga a zecea a fost deosebit de severă şi de
aceea deosebit de impresionantă (vezi la Exod 12,29).

9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule, împotriva lui Faraon şi

împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor, pe Og, regele Başanului, şi pe regii tuturor regatelor
din Canaan.
Sihon. Sihon şi Og au căutat să oprească înaintarea israeliţilor spre ţinuturile Palestinei
(Numeri 21,21-35; Deuteronom 2,30-37; 3,1-13).

~ 416 ~
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire, ca moştenire lui Israel, poporul Său.

Moştenire. Teritoriile lui Sihon şi al lui Og au fost ocupate de tubeniţi, gadiţi şi jumătate din
seminţia lui Manase (Numeri 32,33).

13 DOAMNE, Numele Tău este veşnic! DOAMNE, Tu eşti amintit din generaţie în
generaţie.

Eşti amintit[Pomenirea-trad. Cornilescu;amintire, KJV]. Ebr. zeker, "pomenire". Amintirea

oamenilor este uitată, dar Numele lui Dumnezeu va fi "pomenit" în toată veşnicia.

14 Căci DOMNUL face dreptate poporului Său şi îi mângâie pe slujitorii Săi.

Face dreptate[Va judeca pe poporul Său-trad. Cornilescu]. Vezi la Deuteronom 32,36.

Îi mângâie[Va avea milă-trad. Cornilescu]. Ebr. nacham. În forma folosită aici nacham înseamnă
"a-i părea rău de".

15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur, sunt lucrarea mâinilor omeneşti.

Argint. Cu privire la v. 15-18, vezi la Psalm 115,4-8.

16 Au gură, dar nu pot grăi, au ochi, dar nu pot vedea,

17 au urechi, dar nu aud, au nas, dar nu au suflare în nările lor.

18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit, toţi cei ce se încred în ei.

19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe DOMNUL! Casă a lui Aaron,

binecuvântează-L pe DOMNUL!

Binecuvântează-L[Binecuvântaţi-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 63,4.

Casă a lui Aaron. Preoţii (vezi Exod 29,9). Cei care deţin înalte slujbe spirituale ar trebui să fie
primii care să-L binecuvânteze pe Domnul.

20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe DOMNUL! Cei ce vă temeţi de DOMNUL,

binecuvântaţi-L pe DOMNUL!

Casă a lui Levi. Când Israel a căzut în idolatrie şi Moise a lansat un apel către cei care erau de
partea Domnului, toţi fiii lui Levi au răspuns (vezi la Exod 32,26), iar ei au fost puşi deoparte
pentru serviciu sfânt (vezi la Numeri 18,6).

21 Binecuvântat să fie DOMNUL din Sion, El Care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi-L

pe DOMNUL!

Din Sion. Vezi la Psalm 134,3.

Comentarii Ellen G. White: 2-5TM 15;4�;�;1T 282;6�;�;MH 416.

~ 417 ~
Capitolul 136
1 – Daţi laudă DOMNULUI căci este bun! – Veşnică-I este îndurarea!
INTRODUCERE - Psalmul 136 a fost cunoscut printre iudei sub numele de Marele Hallel.
Refrenul "căci în veac ţine îndurarea Lui" era fără îndoială cântat ca răspuns fie de către
închinători, fie de corul Templului.
Daţi laudă[Lăudaţi-trad. Cornilescu;Aduceţi mulţumiri, KJV]. Oricând este potrivit să aducem
mulţumiri lui Dumnezeu pentru bunătatea şi îndurarea lui faţă de noi.
Veşnică-I este îndurarea[Căci în veac ţine îndurarea Lui-trad. Cornilescu]. Literal, "căci în
veşnicie iubirea Lui". Cuvântul tradus "îndurare" este chesed, care înseamnă "dragoste divină"
(vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Refrenul se repetă la fiecare verset al acestei cântări.

2 – Daţi laudă Dumnezeului dumnezeilor! – Veşnică-I este îndurarea!

Dumnezeului dumnezeilor. Compară cu Deuteronom 10,17; 1 Corinteni 8,5.6.

3 – Daţi laudă Stăpânului stăpânilor,… – Veşnică-I este îndurarea!

Stăpânul[Domnul-trad. Cornilescu]. Ebr. 'Adon (vezi vol.I, p.171-173).

4 – …singurului Care face mari minuni,… – Veşnică-I este îndurarea!

Mari minuni. Dumnezeu nu are rival în aducerea la îndeplinire a minunilor. Numai o Fiinţă cu
inteligenţă nemărginită putea să facă planul unui univers măreţ cu minunile lui de nedescris.

5 – …Celui Ce a făcut cerurile cu pricepere,… – Veşnică-I este îndurarea!

Cu pricepere [Prin înţelepciune, KJV]. Ce înţelepciune stă ascunsă în tainele universului pe care
l-a făcut Dumnezeu! Descoperirile ştiinţifice scot la iveală continuu tot mai multe şi mai multe
minuni ale creaţiunii Lui. În fiecare domeniu al naturii se vede finalitate.

6 – …Celui Ce a întins pământul pe ape,… – Veşnică-I este îndurarea!

Pe ape. Vezi Genesa 1.9.10.

7 – …Celui Ce a făcut luminătorii cei mari,… – Veşnică-I este îndurarea!

Luminătorii cei mari[Luminători mari-trad. Cornilescu]. O referire la minunile zilei a patra a
săptămânii creaţiunii, aşa cum sunt relatate în Genesa 1,14-19.

8 – …soarele, ca să stăpânească ziua,… – Veşnică-I este îndurarea!

9 – …luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea,… – Veşnică-I este îndurarea!
Luna şi stelele. Nici un ceas al zilei nu e lăsat la voia întâmplării. Când privim cerul noaptea şi
vedem luminătorii cerului, ni se reaminteşte marea iubire a lui Dumnezeu faţă de noi. Luna
înveseleşte inima, iar stelele sclipitoare par să ne trimită mesaje mângâietoare.

10 – …Celui Ce a lovit Egiptul prin întâii lor născuţi… – Veşnică-I este îndurarea!
11 – …şi a scos pe Israel din mijlocul lor… – Veşnică-I este îndurarea!
A scos pe Israel. Faraon şi stăpânii de robi ai lui erau hotărâţi să nu lase pe Israel să scape din
sclavia lor. Totuşi, când Domnul intenţionează şi făgăduieşte să elibereze pe poporul Său şi
poporul Său răspunde, nu există putere pe pământ sau în cer care să i se împotrivească. Atunci
când monarhul mândru Îl sfidează şi refuză să răspundă, el face aceasta spre propria distrugere.

~ 418 ~
12 – …cu mână tare şi cu braţ întins,… – Veşnică-I este îndurarea!
13 – …Celui Ce a tăiat în două Marea Roşie a(Vezi nota de la 106:7; şi în v. 15),…
– Veşnică-I este îndurarea!
A tăiat în două Marea Roşie. Vezi Exod 14. Aşa cum Domnul a făcut un drum prin Marea Roşie.
astfel încât israliţii au umblat ca pe uscat, tot astfel va deschide El înaintea noastră o cale prin
apele împotrivirii care se ridică înaintea noastră şi care, pentru ochiul nostru lipsit de credinţă, par
de netrecut.

14 – …l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei… – Veşnică-I este îndurarea!

15 – …şi l-a scăpat de Faraon şi de armata acestuia în Marea Roşie,… – Veşnică-I
este îndurarea!
16 – …Celui Ce Şi-a călăuzit poporul prin pustie,… – Veşnică-I este îndurarea!
Şi-a călăuzit poporul. În tot timpul peregrinării prin pustie, Domnul a fost Cel care a aprovizionat
şi a condus pe poporul Său. El l-a călăuzit pe Israel prin stâlpul de foc noaptea şi prin stâlpul de
nor ziua (Exod 13,21). El le-a dat apă şi le-a trimis hrană din cer (vezi Exod 16,17).

17 – …Celui Ce a lovit regi mari,… – Veşnică-I este îndurarea!

18 – …Celui Ce a omorât regi puternici,… – Veşnică-I este îndurarea!
19 – …pe Sihon, regele amoriţilor,… – Veşnică-I este îndurarea!
Sihon. Vezi la Psalm 135,11.

20 – …pe Og, regele Başanului,… – Veşnică-I este îndurarea!

21 – …şi le-a dat ţara lor de moştenire,… – Veşnică-I este îndurarea!
Moştenire. Ţara Canaanului a fost dată lui Israel în dar de Dumnezeu. El făgăduise lui Avraam că
sămânţa lui va moşteni ţara aceea (Genesa 15,18).

22 – …de moştenire lui Israel, robul Lui,… – Veşnică-I este îndurarea!

23 – …pe Cel Ce Şi-a amintit de noi când eram umiliţi… – Veşnică-I este
îndurarea!
Umiliţi[Smeriţi-trad. Cornilescu;Stare smerită, KJV]. Israel a fost adus într-o stare smerită de
robie şi sclavie în Egipt, dar Domnul nu i-a uitat în strâmtorarea lor. Pentru toţi aceia care sunt
pradă întristării, bolii sau păcatului, cât de îmbărbătător e să ştie că Domnul nu îi uită, ci trimite
ajutor şi izbăvire!

24 – …şi ne-a scăpat de asupritorii noştri,… – Veşnică-I este îndurarea!

25 – …pe Cel Ce dă hrană fiecărei făpturi. – Veşnică-I este îndurarea!
Dă hrană.Dumnezeu dă cele trebuincioase ca hrană tuturor făpturilor Sale vii(vezi Psalm 104,27).

26 – Daţi laudă Dumnezeului cerurilor! – Veşnică-I este îndurarea!

~ 419 ~
Capitolul 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
INTRODUCERE - Psalmul 137 a fost pe drept cuvânt denumit Cântarea captivului. El îi descrie
pe israeliţi în ţara exilului. Imnurile lor de laudă au încetat, în timp ce biruitorii lor îi necăjesc,
cerându-le să-şi acordeze harfele şi să cânte din cântările Sionului. Inimile israeliţilor sunt triste.
Nota de jale a acestui psalm nu întârzie niciodată să atragă compasiunea cititorului pentru captivii
necăjiţi şi descurajaţi.
Râurilor Babilonului. Babilonul a fost cunoscut ca "ţara multor ape"(Ieremia 51,13). Cursul cel
mai important de ape a fost Eufratul, care are mulţi afluenţi. Captivii se duceau pe malurile acestor
râuri.
Plângeam. Amintirea Cetăţii sfinte şi îndeosebi a Templului lor, acum în ruine, le întristau atât de
mult inima încât le era imposibil să nu verse lacrimi. Pentru ei nu era altă ţară ca ţara Canaan. Era
o ţară cât se poate de bună (Deuteronom 8,7-9). Ea deţinea multe amintiri scumpe lor.

2 Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

Ne atârnaserăm lirele[Ne atârnaserăm arfele-trad. Cornilescu]. Cântatul din arfe (vezi p. 34)
fusese plăcut şi încântător pentru ei, dar acum, când erau pradă nenorocirii, arfele lor erau mute.

3 căci acolo, cei ce ne-au robit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau
bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!”
Ne cereau cântece[Ne cereau cântări-trad. Cornilescu]. Pentru o reprezentare picturală asiriană a
acestui verset, vezi fig. 9, p.35, alături de comentariile de acolo.
Cântecele Sionului[Cântările Sionului-trad. Cornilescu]. Stăpânii lor îi ridiculizau şi le cereau să
cânte una din cântările lor sacre.

4 Cum să cântăm noi cântecele DOMNULUI pe un pământ străin?

5 Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
Dacă te voi uita. Dacă ar fi acceptat să cânte o cântare a Templului în aceste condiţii, israelitului i
s-ar fi părut că e necredincios faţă de preaiubita lui cetate pe care o adora cu toată inima. Mai
curând ar fi uitat averea lui cea mai de preţ decât să uite Sionul, mândria şi slava lui Israel.

6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă
nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
Limba mea să se lipească.Adică să piardă capacitatea de a vorbi.

7 DOAMNE, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau:

„Radeţi! Radeţi tot până la temelie!”
Edomiţii[Copiii Edomului-trad. Cornilescu]. Edomul nu se manifestase ca un frate faţă de Israel
în mai multe ocazii. În ciuda înrudirii lor cu descendenţii lui Iacov, edomiţii i-au ajutat pe
babilonieni împotriva israeliţilor (Odadia 10-14). Edomul este deseori denunţat de profeţi pentru
nemilosul lui tratament faţă de o naţiune-soră (Ieremia 49,7; Plângeri 4,21; Ezechiel 25,12-14;
Ioel 3,19; Amos 1,11).

8 Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu

ne-ai făcut!

~ 420 ~
9 Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

De stâncă. Uciderea pruncilor nevinovaţi, deşi ceva obişnuit în războaiele din vechime, era una
din cele mai crude şi mai respingătoare dintre toate practicile (vezi 2 Regi 8,12; Isaia 13,16;
Osea 10,4). Având în vedere faptul că un tratament atât de aspru fusese aplicat de către babilonieni
(vezi Isaia 51,24), psalmistul enunţă pur şi simplu o lege a vieţii - "aşa cum ai făcut, aşa ţi se va
face" (Obadia 15; cf. Matei 7,2).

Comentarii Ellen G. White:

2�
DA 28

~ 421 ~
Capitolul 138
Al lui David

1 Te voi lăuda din toată inima mea, Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor!
INTRODUCERE - Psalmul 138 este un psalm al recunoştinţei. Psalmistul manifestă curaj, tărie
şi credincioşie şi făgăduieşte să-L recunoască pe Domnul său înaintea tuturor dumnezeilor
păgânilor sau înaintea împăraţilor şi cârmuitorilor lumii.
Cu privire la preambul vezi p. 616.
Dumnezeilor. Ebr. 'elohim, aici probabil dumnezei păgâni. Psalmistul nu consideră că aceşti
dumnezei păgâni au o existenţă reală; el se referă la ei doar aşa cum existau în mintea
închinătorilor lor. LXX redă 'elohim prin "îngeri", ca în Psalm 8,5 (vezi comentariile de acolo,
vezi şi vol. I, p.171).

2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt şi-Ţi voi lăuda Numele, pentru îndurarea
Ta, pentru credincioşia Ta, pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvintele mai presus de
orice.
Ţi-ai înălţat Numele şi cuvintele[Ţi S-a mărit faima-trad. Cornilescu;Mai presus de Numele Tău,
KJV]. LXX redă astfel expresia: "căci Ţi-ai mărit Numele Sfânt mai presus de orice." Varianta
aceasta evită dificultatea evidentă de a considera Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de Numele
lui Dumnezeu, întrucât "numele" e întrebuinţat adesea cu sensul de "persoană" sau "caracter" (vezi
la Psalm 7,17). Totuşi, aici "nume" [KJV] poate fi socotit cu sensul de reputaţie. Numele sau
faima lui Iehova fusese foarte mult dezonorat din cauza păcatelor lui Israel. Împlinirea cuvântului
sau a făgăduinţelor lui Dumnezeu ar tinde să refacă încrederea în numele bun al Dumnezeului lui
Israel.

3 Când am strigat, Tu mi-ai răspuns, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

4 DOAMNE, toţi regii pământului Te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii Tale!
Te vor lăuda. Când împăraţii pământului vor auzi ce face Dumnezeu pentru poporul Său şi ei vor
aduce laudă. Psalmistul îşi începe misiunea de a vorbi altora despre bunătatea lui Dumnezeu pe
deplin încrezător că-şi va atinge ţinta.

5 Vor cânta căile DOMNULUI, căci mare este slava Ta, DOAMNE!
Vor cânta[Ei vor lăuda-trad. Cornilescu;Vor cânta, KJV]. Din moment ce un om cunoaşte şi
respectă căile lui Dumnezeu, el are toate motivele să cânte.

6 Deşi este înălţat, DOMNUL îl vede pe cel smerit şi îl cunoaşte de departe pe cel
mândru.
Smerit[Smeriţi-trad. Cornilescu]. Cu toate că Dumnezeu este înălţat mai sus de ceruri, El Se
pleacă pentru a-i atinge pe cei smeriţi de pe pământ. El priveşte cu îndurare la cei săraci cu duhul
şi făgăduieşte că va locui cu ei (Isaia 57,15). "Smerenia inimii e tăria care dă biruinţă celor care-L
urmează pe Hristos; ea este semnul legăturii lor cu locurile de sus"(DA 301).
Mândru[Îngâmfaţi-trad.Cornilescu].Înfumurarea este o barieră de netrecut între om şi Dumnezeu.
Mândria a fost păcatul care a dus la căderea lui Lucifer (Isaia 14,13.14).

7 Când umblu prin mijlocul necazului, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna împotriva
mâniei duşmanilor mei şi mă izbăveşti cu dreapta Ta.

~ 422 ~
8 DOMNUL va isprăvi ce a început pentru mine. DOAMNE, îndurarea Ta este
veşnică: nu părăsi lucrările mâinii Tale!

Domnul va isprăvi[Domnul va sfârşi-trad. Cornilescu]. Compară cu Filipeni 1,6.

Mâinii Tale[Mâinilor Tale-trad. Cornilescu]. Psalmistul apelează la Dumnezeu ca fiind Creatorul
său. Când recunoaştem în felul acesta pe Dumnezeu avem temeiul să credem că El va împlini
nevoile noastre.

Comentarii Ellen G. White:

6�
DA 301; FE 371

~ 423 ~
Capitolul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

1 DOAMNE, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

INTRODUCERE - Psalmul 139 vorbeşte despre atotştiinţa şi atotprezenţa lui Dumnezeu.
Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu este prezent pretutindeni, că este nu numai atotputernic, dar şi
atotştiutor, că a alcătuit pe om încă din pântecele mamei lui şi că omul nu poate să scape de
prezenţă Sa. Limbajul acestui psalm se apropie foarte mult de acela al cărţii lui Iov. Structura
metrică a strofelor e regulată. Sunt 4 strofe fiecare constând din 6 strofe. Partea întâi (v. 1-6) se
ocupă de atotştiinţa lui Dumnezeu; a doua (v.7-12) de atotprezenţa Lui; a treia (v. 13-18) enumeră
motivele profundei convingeri cu privire la aceste adevăruri de care inima poetului este plină. În
ultima strofă (v. 19-24) psalmistul schimbă tema şi îşi exprimă neplăcerea faţă de oamenii răi.
Apoi încheie cu o rugăciune ca propria sa inimă să fie curată înaintea lui Dumnezeu şi ca să fie
condus de El pe calea cea veşnică.
Despre autorul psalmului, vezi 2T 536; 6T 375; despre preambul vezi p. 616, 627.
Mă cercetezi. Domnul cercetează inima tuturor (Ieremia 17,10) şi numai El ştie ce este în ea.
Prea adesea omul nu-şi dă seama de adevărata sa stare.

2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, DOAMNE, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
Nu-mi ajunge cuvântul. Ebraica acestei părţi poate fi înţeleasă ca dând de înţeles că înainte ca
gândul să fi fost transpus în cuvinte, Domnul îl cunoaşte. Totul e deschis şi transparent înaintea lui
Dumnezeu.

5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.

Mă învălui[Mă înconjori-trad. Cornilescu]. Domnul ne înconjoară din toate părţile, astfel că nu e
posibil să scăpăm de prezenţa Lui.

6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, că nu o
pot pricepe.
[Minunată-trad. Cornilescu]. Cunoştinţa lui Dumnezeu întrece puterea de înţelegere a omului.

7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale?
Duhului Tău[De Duhul Tău-trad. Cornilescu]. Psalmistul nu vrea să dea de înţeles în întrebarea
sa că doreşte să scape de Duhul lui Dumnezeu, ci că nu există loc în nemărginitul univers unde să
nu fie simţită prezenţa Acestuia.

8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor,
iată-Te şi acolo!
Cer. Compară cu Amos 9,2.
Locuinţa Morţilor [Iad, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11).

~ 424 ~
9 Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării,

Aripile zorilor. Compară cu Psalm 18,10; Maleahi 4,2. Zorile care cuprind repede cerul sunt
reprezentate ca având aripi.

10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă.

Apucă[Apuca-trad. Cornilescu]. Puternica "dreaptă" a lui Dumnezeu îi însoţeşte pe copiii Săi în

toate călătoriile lor. Misionarul în locul lui depărtat şi izolat de activitate poate să invoce
mângâierea acestei făgăduinţe.

11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se

va preface în noapte”,

Lumina. E imposibil să ne ascundem de Dumnezeu în întuneric. Greşesc cei care cred că-şi pot
aduce la îndeplinire lucrarea mârşavă noaptea,fără ca ochiul atoatevăzător al lui Dumnezeu să nu-i
vadă. Noaptea poate să ne ascundă de oameni, dar nu de Dumnezeu.

12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.

Mi-ai întocmit. Ebr. qanah, aici socotit că înseamnă "a crea", ca, probabil, în Genesa 14,19.20;
Exod 15.16; Deuteronom 32,6.
Rărunchii. Literal, "rinichii", aici probabil folosit în loc de organele interne, în general.
Ţesut [Ai acoperit, KJV]. Ebr. sakak, care după unii autori înseamnă "a tricota", "a ţese",
"a împleti"; după alţii, "a ţine ascuns".

14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi

sufletul meu ştie foarte bine aceasta.

Minunate [Făcut minunat, KJV]. Există multă incertitudine cu privire la traducerea exactă a
acestui verset. LXX zice: "Îţi voi mulţumi; căci Tu eşti înspăimântător de minunat." Celelalte
versiuni vechi sprijină această variantă. Textul ebraic tinde să sprijine traducerea din KJV. Potrivit
cu acesta, psalmistul preamăreşte minunile corpului omenesc (vezi Ed 201; 6T 375, 376). Marile
progrese ale ştiinţei medicale, făcute de când s-au scris lucrurile acestea, au scos la iveală minuni
până acum necunoscute în mecanismul corpului uman.

15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când
am fost ţesut în adâncimile pământului.

Într-un loc ascuns[Într-un loc tainic-trad. Cornilescu]. Ca şi un mare artist care nu expune pictura
sa până când nu e complet gata, Dumnezeu nu dă la o parte cortina existenţei umane până când
noua viaţă nu e perfectă în simetrie şi frumoasă în formă.
[Ţesut în chip ciudat-trad. Cornilescu;Lucrat în chip ciudat, KJV]. Literal, "ţesut".
În adâncurile pământului. O aluzie simbolică la pântece.

~ 425 ~
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau
scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.
Erau scrise. Aşa cum un arhitect îşi întocmeşte proiectul şi îşi pregăteşte devizele pentru o nouă
locuinţă, tot aşa Dumnezeu plănuieşte ce anume va fi fiecare persoană încă înainte ca sufletul
acela să se nască pe lume. Persoanei îi revine sarcina să hotărască dacă va urma sau nu planul
divin.

17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este
numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc sunt tot
cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
Depărtaţi-vă de la mine. O tranziţie bruscă. Psalmistul îşi îndreaptă atenţia spre prezenţa răului
pe lume. Pentru el păcatul era strâns legat de păcătos, aşa că rugăciunile lui pentru încetarea
nelegiuirii era alcătuită din cuvinte de acuzare a păcătosului.

20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, duşmanii Tăi care Îţi folosesc Numele
în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, DOAMNE? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică
împotriva Ta?
Să nu-mi fie scârbă? Literal, "nu mi-e scârbă?" (vezi la Psalm 119,158).

22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită: pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

Ură desăvârşită. O reflectare a simţământului adânc indignări îndreptăţită faţă de rău. Cei care Îl
iubesc pe Dumnezeu ar trebui să urască din toată inima nelegiuirea şi să iubească binele şi
adevărul.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi

frământările!
Cunoaşte-mi frământările[Cunoaşte-mi gândurile-trad. Cornilescu]. Din nou inima e deschisă
înaintea ochiului unui Dumnezeu îndurător (vezi v. 1).

24 Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!

Du-mă. Numai Dumnezeu, care ne cunoaşte gândurile cele mai intime, ne poate conduce în
siguranţă. Noi toţi avem nevoie de un Dumnezeu infailibil.

Comentarii Ellen G. White: 1-3TM 439;1-6�;MH 433; 8T 282;2-6�;Ed 133;7-10�;Ed 132;

12�;GC 346;14�;CD 17, 20; CG 104; CH 38, 41, 390, 504;Ed 201;ML 127;MM 80;Te 11, 213,
215; 1T 487; 2T 536; 3T 136; 6T 375; 8T 260;14.15�;CG 360; FE 426; 8T 264;16�;MH 415;
17.18�;LS 339;23.24�;SC 39; 5T 333.

~ 426 ~
Capitolul 140
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Izbăveşte-mă, DOAMNE, de oamenii răi, păzeşte-mă de oamenii violenţi,

INTRODUCERE - Psalmul 140 este o rugăciune pentru izbăvirea de vrăjmaşi fără scrupule.
Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.
Oamenii răi. Faptul că psalmistul are în minte nu numai o singură persoană, ci o categorie de
oameni răi şi "asupritori" [violenţi, KJV] reiese din forma de plural din v. 2.

2 de cei care se gândesc numai la rău şi care în fiecare zi caută prilej de ceartă.

Se gândesc numai la rău[Cugetă lucruri rele-trad. Cornilescu;Imaginează răutăţi, KJV]. Vrăjmaşii

par să uneltească fără încetare şi să plănuiască o formă nouă de răutate.

3 Limba le este ascuţită ca a unui şarpe şi sub buzele lor este venin de viperă! Sela

Venin de viperă[Otravă de năpârcă-trad. Cornilescu]. Cuvintele calomnioase ale acestor oameni

răi (vezi Iacov 3,8). Pavel citează din versetul acesta pentru a arăta nelegiuirea omului firesc,
nepocăit (Romani 3,13).

4 Păzeşte-mă, DOAMNE, de mâinile celui rău! Protejează-mă de omul violent, de cel

care se gândeşte cum să-mi împiedice paşii!

Gândeşte cum să-mi împiedice paşii[Gândesc să mă doboare-trad. Cornilescu;Au pus de gând

să-mi răstoarne umblările, KJV]. Sau "paşii mei". Nelegiuiţii caută fără încetare să răstoarne
planurile celor drepţi, încercând să determine paşii celor neatenţi să alunece şi să facă astfel încât
victimele lor să cadă pe cale.

5 Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse, şi-au întins funiile plaselor lor, mi-au pus
capcane pe marginea potecii! Sela

6 Eu însă zic DOMNULUI: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ascultă-mi glasul, DOAMNE, ai
milă de mine!

7 Stăpâne DOAMNE, Mântuitorul meu puternic, Care mi-ai protejat capul în ziua
luptei –

Mi-ai protejat capul[Tu-mi acoperi capul-trad. Cornilescu]. Protecţia divină este un scut mai bun
decât orice coif pământesc de aramă sau de fier (vezi Efeseni 6,13.17).

8 nu împlini, DOAMNE, dorinţele celui rău; nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să

nu se fălească!” Sela

Nu îngădui să-i reuşească[Nu lăsa să-i izbutească-trad. Cornilescu]. Psalmistul apela la

Dumnezeu să pună piedici ca uneltirile rele ale nelegiuiţilor să aibă succes.

~ 427 ~
9 Capul celor ce mă înconjoară să primească necazurile iscate de buzele lor!

Buzele lor. Vezi v. 3. Otrava bârfelii este de aşa natură că bârfitorul suferă din cauza propriilor
sale cuvinte. Orice expresie de îndoială sau de rău reacţionează asupra vorbitorului ca şi asupra
ascultătorului (vezi SC 124).

10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; să fie aruncaţi în foc, în adâncuri de unde să nu

se mai scoale.

Cărbuni aprinşi. Un joc obişnuit printre aceşti uneltitori nelegiuiţi era de a împrăştia cărbuni
aprinşi printre duşmanii lor. Psalmistul doreşte ca aceşti oameni răi să aibă o parte din suferinţele
pe care le-au produs ei celor nevinovaţi.

11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară; fie ca pe oamenii violenţi şi răi
să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.

12 Ştiu că DOMNUL va face dreptate celui necăjit şi judecată în favoarea celor

apăsaţi.

Ştiu. Psalmistul este sigur că Domnul e de partea celor drepţi şi că aceia care suferă din cauza Lui
nu sunt trecuţi cu vederea de El.

13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău, iar oamenii integri vor locui în
prezenţa Ta.

În prezenţa[Înaintea-trad. Cornilescu]. Compară Psalm cu 16,11; 51,11.

~ 428 ~
Capitolul 141
Un psalm al lui David

1 DOAMNE, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ascultă glasul meu, când strig
după ajutor la Tine!
INTRODUCERE - Psalmul 141 este o rugăciune pentru călăuzire şi ocrotire. Psalmistul începe
cu un apel către Domnul (v. 1.2), Îl roagă ca vorbirea lui să fie curată (v. 3.4), îşi exprimă dorinţa
de a fi mustrat de către cei drepţi decât să primească linguşirea înşelătoare a celor netemători de
Dumnezeu (v. 5.6), şi termină printr-o cerere de a fi izbăvit de uneltiri crude ale vrăjmaşilor săi
(v. 7-10).
Cu privire la autorul psalmului, vezi PP 667. Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.
Vino degrabă. Lui Dumnezeu Îi face plăcere ca ai Săi copii să fie stăruitori în cererile lor în
limitele unei îndrăzneli sfinte.

2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele
de seară.
Ca tămâia. Tămâia sanctuarului era pregătită cu atenţie (vezi la Exod 30,34), aprinsă cu foc sfânt
şi înfăţişată lui Dumnezeu. Ea era adusă dimineaţa şi seara de către preoţi pe altarul tămâierii (vezi
Exod 30,7.8). Tămâia reprezenta "meritele şi mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desăvârşită...
singura care făcea ca închinarea unor fiinţe păcătoase să fie primită de Dumnezeu"(vezi PP 353).
Jertfele[Jertfa-trad. Cornilescu]. Ebr. minchah, care denotă de fapt jertfa de băutură sau mâncare
care însoţea arderea de tot zilnică (vezi Exod 29,38-42; vezi la Levitic 2,1).

3 DOAMNE, pune strajă gurii mele; păzeşte uşa buzelor mele!

Pune strajă.O imagine preluată de la santinelele aşezate la porţile cetăţii noaptea. Însemnătatea
păzirii limbii este puternic arătată de către Iacov (vezi Iacov 3). Aceia care pun fără încetare strajă
buzelor lor fac ceea ce este plăcut lui Dumnezeu (2T 54).

4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău, spre faptele rele ale oamenilor
care săvârşesc nelegiuirea, şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
Nu-mi lăsa…să mi se abată[Nu-mi abate-trad. Cornilescu;Nu-mi încline, KJV]. Direcţia în care
se înclină inima este direcţia pe care în curând o ia viaţa. Psalmistul se ruga călduros ca Domnul
să-l ferească de felul de viaţă al oamenilor răi. Nu trebuie să deducem din limbajul acestui verset
că Dumnezeu înclină vreodată inima unui om spre rău. Expresii de felul acesta par să fi pornit din
părerea că Dumnezeu săvârşeşte sau cel puţin îngăduie tot ce se întâmplă în viaţa omului (vezi la
Psalm 44,9). Psalmistul nu făcea decât să folosească limbajul netehnic al scriitorilor biblici, prin
care Dumnezeu este prezentat ca săvârşind ceea ce nu împiedecă să se întâmple. Expresia
familiară din rugăciunea Domnului, "nu ne duce în ispită" (Matei 6,13) ar trebui să fie înţeleasă în
aceeaşi lumină.

5 Să mă lovească cel drept a(Sau: Cel Drept), căci arată îndurare! Să mă mustre el,
căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul! Dar rugăciunea mea tot împotriva
faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
Să mă mustre[Pedepsească-mă-trad. Cornilescu;Să mă mustre, KJV]. Mustrarea unui prieten se
dovedeşte o binecuvântare dacă e acceptată cum se cuvine. Numai acela care e gata să-şi dea viaţa
pentru fratele său, e înzestrat corespunzător să-l mustre pe fratele său (vezi MB 184). Abigail s-a
dovedit a fi un credincios prieten când a mustrat cu mult tact purtarea lui David (vezi PP 667).

~ 429 ~
 Untdelemn. Ebraica părţii a doua a versetului 5 este neclară şi nu se poate scoate din ea un sens
mulţumitor. Nu se poate şti dacă LXX reflectează sau nu adevăratul original ebraic. Ea traduce al
doilea rând al acestei propoziţii: "Untdelemnul păcătosului să nu-mi ungă capul." LXX înlătură
obscuritatea din ultimul rând al strofei prin varianta ei: "Deoarece rugăciunea mea va mai fi în
plăcerile lor." Varianta aceasta poate fi înţeleasă eventual ca referindu-se la o rugăciune care să nu
fie afectată de aceste plăceri.

6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor, vor da atenţie

cuvintelor mele plăcute.

De pe marginea stâncilor[De-a lungul stâncilor-trad. Cornilescu]. Literal, "mâini ale unei stânci."
Ebraica v.6 e neclară (vezi la v. 5).

7 Cum arată pământul arat şi brăzdat, aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la
intrarea în Locuinţa Morţilor.

Arat[Se spintecă pământul-trad. Cornilescu;Se sparg lemne, KJV]. Cuvântul "lemne"[KJV] este
adăugat. Ebraica pare mai degrabă să dea de înţeles o crăpare sau o spintecare a pământului însuşi.
Dar sensul textului este neclar.
Oasele…împrăştiate[Ni se risipesc oasele-trad. Cornilescu]. Determinarea exactă a incidentului
istoric este pur ipotetică. Partea finală a domniei lui Saul a fost plină de confuzie (vezi PP 663,
664). Se poate că David să fi avut în minte una dintre incidentele din această perioadă instabilă.

8 Eu însă spre Tine, Stăpâne DOAMNE, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost:nu-mi
părăsi sufletul!

La Tine caut adăpost. [În Tine e încrederea mea, KJV]. Literal, "în Tine îmi iau adăpostul".

9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii şi de capcanele celor ce

săvârşesc fărădelegea.

10 Fie ca cei răi să se prindă în cursele lor, iar eu să scap!

Cursele lor[Laţurile lor-trad. Cornilescu]. Cei vinovaţi vor culege răsplata faptelor rele, în timp
ce Dumnezeu va scăpa pe cei drepţi de la pieire.

Comentarii Ellen G. White:

2�
8T 178
3�
�
ML 81; PK 348; 2T 54, 185; 4T 495, 521
3.4�
TM 418; 7T 259
5�
�
PP 667

~ 430 ~
Capitolul 142
Un maschil a(Vezi Ps. 32) al lui David, compus pe vremea când
se ascundea în peşteră. O rugăciune.

1 Glasul meu pe DOMNUL Îl cheamă, glasul meu la DOMNUL caută milă.

INTRODUCERE - Psalmul 142 este un apel călduros către Dumnezeu după ajutor într-un timp
de necaz mare.
Potrivit cu preambulul acestui psalm , el a fost compus pe când David era ascuns într-o peşteră,
dar peştera nu e identificată. Se poate să fi fost Adulam (1 Samuel 22), En-gedi (1 Samuel 24) sau
chiar o peşteră nemenţionată în relatarea istorică. Pe temeiul celor din Psalm 142,6 unii gândesc că
din cele două menţionate, En-gedi e cea mai probabilă.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628.
Îl cheamă[Strig-trad. Cornilescu;Am strigat, KJV]. Vezi la Psalm 107,13.

2 Îmi vărs cererea înaintea Lui, îmi fac cunoscut necazul înaintea Lui.
Cererea[Necazul-trad. Cornilescu;plângerea, KJV]. Ebr. śiach, care înseamnă şi "îngrijorare".
Psalmistul nu se plângea de modul cum lucrase Dumnezeu cu el. El se plângea lui Dumnezeu, nu
de Dumnezeu.

3 Când duhul îmi este mâhnit, Tu-mi cunoşti cărarea. Pe calea pe care merg,ei mi-au
ascuns curse.
Tu-mi cunoşti. Când psalmistul îşi spunea plângerea, făcea aceasta nu cu gândul să-L informeze
pe Dumnezeu , ci să împartă necazurile cu Prietenul său ceresc.

4 Priveşte la dreapta şi ia aminte că nu este nimeni care să-mi ajute! Am rămas fără
adăpost şi nu este nimeni căruia să-i pese de mine!
La dreapta. Vezi la Psalm 121,5.
Nimeni care să-mi ajute[Nu mă mai cunoaşte-trad. Cornilescu]. Pare că nimeni nu mai era dispus
să recunoască prietenia sa cu psalmistul din cauza primejdiei care o implica.

5 Te chem, DOAMNE, zicând: „Tu eşti adăpostul meu, moştenirea mea pe pământul
celor vii!”
[Partea mea-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 119,57.

6 Ascultă-mi strigătul, căci sunt foarte nenorocit! Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,

căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă şi-Ţi voi lăuda Numele! Cei drepţi se vor aduna împrejurul
meu când îmi vei face bine.
Aduna împrejurul[Înconjoare-trad. Cornilescu]. Ebr. kathar. Forma de aici înseamnă "a se aduna
în jurul unei persoane". Evident aceia care erau adevăraţi urmaşi ai lui Dumnezeu au fost bucuroşi
când psalmistul a fost eliberat şi au luat parte cu el la adunarea de mulţumire.
Îmi vei face bine. Cu toate că prezentul poate fi plin de greutăţi şi viitorul plin de prevestiri rele,
psalmistul priveşte înainte cu încredere spre timpul izbăvirii sale.
Vezi harta următoare.

Comentarii Ellen G. White: 4�;MH 172.

~ 431 ~
Capitolul 143
Un psalm al lui David

1 DOAMNE, ascultă-mi rugăciunea! Pleacă-Ţi urechea la cererea mea! După

credincioşia şi dreptatea Ta, răspunde-mi!

INTRODUCERE - Psalmul 143 este un apel pentru eliberare şi o expresie de încredere în iubirea
şi îndurarea lui Dumnezeu. Ca limbaj şi ca fundal, Psalmul 143 seamănă mult cu Psalm 142.
Psalmul consistă din două părţi egale despărţite printr-o oprire. În fiecare parte versetele sunt
aranjate în perechi.
Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.
Dreptatea Ta. Psalmistul apelează la bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu, în care el are o
încredere neclintită.

2 Nu intra la judecată cu robul Tău, căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea
înaintea Ta!

Înaintea Ta. Cu toate că Scripturile numesc adesea "drepţi" pe oameni (vezi Genesa 18,23.24;
etc.), psalmistul recunoaşte că în sens absolut, când e comparat cu Dumnezeu, nici un om nu este
drept (vezi Iov 9,2). Omul poate primi neprihănirea lui Hristos numai prin credinţă. Efortul
omenesc nu poate niciodată să facă drept pe un om (Efeseni 2,8.9). Faptele sunt roadele credinţei;
ele nu sunt rădăcina credinţei. Credinţa vine mai întâi şi acolo unde este credinţă adevărată, cu
siguranţă faptele vor urma.

3 Duşmanul mă prigoneşte, mă zdrobeşte de pământ, mă face să locuiesc în

întuneric ca cei ce au murit demult.

4 Duhul îmi este mâhnit; inima îmi este tulburată înăuntrul meu.

Inima. Situaţia în aparenţă disperată în care se afla psalmistul îi paraliza inima. Un simţământ de
singurătate grozavă pusese stăpânire pe sufletul lui.

5 Îmi aduc aminte de zilele de odinioară, cuget la toate lucrările Tale şi mă gândesc
la ceea ce au făcut mâinile Tale.

Îmi aduc aminte. O astfel de aducere aminte poate aduce şi tristeţe şi nădejde. Psalmistul era trist
deoarece prezentul nu semăna cu trecutul. Când îşi aducea aminte de manifestările anterioare ale
puterii lui Dumnezeu, inima îi era încurajată în nădejdea că Domnul va răspunde din nou
rugăciunii lui. El prindea curaj să insiste cu cererea sa.

6 Îmi întind mâinile către Tine; sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.
Sela

Ca pământul uscat. După cum suprafaţa pământului, după o perioadă îndelungată de secetă, se
crapă, formând cratere adânci, ca şi cum şi-ar fi deschis buzele, rugându-se fierbinte să primească
apa care să-i stingă setea, tot aşa psalmistul ardea de dor după ploile cereşti repezi care să-i adape
sufletul.
Sela[selah, KJV]. Vezi la p. 629.

~ 432 ~
7 DOAMNE, grăbeşte-Te să-mi răspunzi, căci mi-e sleit duhul! Nu-Ţi ascunde faţa de
mine, ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!

Grăbeşte-Te să-mi răspunzi[Grăbeşte de m-ascultă-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 69,17.

Mi-e sleit duhul[Mi se topeşte duhul-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 84,2.
Nu-Ţi ascunde faţa de mine [Nu-mi ascunde faţa Ta-trad. Cornilescu]. Vezi Psalm 4,6; 13,1.
Groapă. Vezi la Psalm 28,1.

8 Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta, căci în Tine mă încred! Fă-mi
cunoscută calea pe care să merg, căci la Tine îmi înalţ sufletul!

Dimineaţa[Dis de dimineaţă-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 90,14. Psalmistul nădăjduia că

dimineaţa va pune capăt durerii sale. După cum zorile zilei împrăştie întunericul, la fel el cere ca
lumina prezenţei lui Dumnezeu să alunge întunericul din sufletul său. Cât de potrivit este
momentul zorilor dimineţii pentru devoţiune, pentru meditaţie adâncă la bunătatea Domnului!
Fă-mi cunoscută[Arată-mi-trad. Cornilescu;Fă-mă să cunosc, KJV]. Vezi la Psalm 25,4.

9 DOAMNE, izbăveşte-mă de duşmanii mei, căci la Tine caut adăpost!

Izbăveşte-mă[Scapă-mă-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 59,1.

La Tine caut adăpost. [Alerg la Tine să mă ascund. KJV]. Literal, "la Tine m-am ascuns".
Dumnezeu este un adăpost când furtunile vieţii lovesc şi sunt gata să ne copleşească (vezi
Psalm 46,1).

10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia, căci Tu eşti Dumnezeul meu! Fie ca Duhul
Tău cel bun să mă călăuzească prin locuri netede!

11 Din pricina Numelui Tău, DOAMNE, înviorează-mă! Din pricina dreptăţii Tale,
scapă-mă a(Lit.: scapă-mi sufletul) din necaz!

Din pricina Numelui Tău[Pentru Numele Tău-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 31,3. Psalmistul
revine la Numele Sfânt ca motiv pentru care Domnul ar trebui să-i asculte cererea.

12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei, nimiceşte-mi toţi

prigonitorii, căci eu sunt robul Tău!

~ 433 ~
Capitolul 144
Al lui David

1 Binecuvântat să fie DOMNUL, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru
luptă şi degetele pentru război,
INTRODUCERE - Psalmul 144 este o cântare care preamăreşte tăria şi ajutorul lui Dumnezeu
atât în timp de război, cât şi în timp de pace. Psalmul se încheie cu un comentariu care proclamă
bucuria şi fericirea de care au parte cei care Îl au pe Dumnezeu ca Domn al lor.
Cu privire la autorul psalmului, vezi CT 496. Cu privire la preambul, vezi p. 616.
Stânca [Tăria, KJV]. Ebr. şur, "piatră" (vezi la Psalm 18,2.31.46). Şur este folosit în mod figurat
pentru a denumi ceva solid, permanent şi neclintit.
Mâinile pentru luptă[Mâinile la luptă-trad. Cornilescu;Mâinile la război, KJV]. Vezi la
Psalm 18,34. Psalmistul nu glorifică războiul însuşi. David a recunoscut că Dumnezeu i-a dat
iscusinţa de a birui pe arogantul şi puternicul Goliat. În lupta aceea David nu s-a încrezut în vreo
armură omenească, ci a mers îmbrăcat în armura cerului.

2 Binefăcătorul a(Vezi nota de la 5:7) meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea,

Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!
b(Cele mai multe mss TM; multe mss TM, MMM, Aquila, VUL, Siriacă:
popoarele)
Binefăcătorul meu. [Bunătatea mea, KJV]. Ebr. chesed (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).
Fortăreaţa mea[Cetăţuia mea-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 18,2.
Întăritura mea[Izbăvitorul meu-trad. Cornilescu].Vezi la 2 Samuel 22,3.
Scutul. Ebr. magen, tradus "scutul" în 2 Samuel 22,3 (vezi comentarii acolo).

3 DOAMNE, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la
el?
Ce este omul? Vezi la Psalm 8,4.

4 Omul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
Un abur[O suflare-trad. Cornilescu;zădărnicie, KJV], Ebr. hebel, care aici probabil că înseamnă
"o suflare". Cât de trecătoare este această viaţă a noastră! Abia apucăm să ne dezvoltăm puterile
fizice şi mentale, când şi suntem luaţi de moarte.

5 DOAMNE, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege!

6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe
fugă!
Aprinde fulgerul[Fulgeră-trad. Cornilescu]. Când e pusă în mişcare artileria cerului, cât de slabă
este puterea omului ca să i se opună! La a doua venire a lui Hristos vor fi manifestări teribile ale
puterii lui Dumnezeu, cum n-au mai fost văzute niciodată până atunci acum (vezi PP 109).

7 Întinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din
mâna fiilor celui străin,
Apele mari. Psalmistul schimbă scena. Ape mari înseamnă primejdii copleşitoare şi aici fără
îndoială se referă la vrăjmaşii lui David, care erau pretutindeni.

~ 434 ~
8 a căror gură vorbeşte nimicuri c(Sau: minciuni; şi în v. 11) şi a căror dreaptă este
înşelătoare!
Dreaptă. Poate înseamnă că minciuna lor era dreptace, adică ei spuneau minciuni cu îndemânare.

9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu lira cu 10 coarde,
Cântec nou[Cântare nouă-trad. Cornilescu]. Psalmistul trece de la minciună la adorarea a ceea ce
este adevărat. Obosit de mincinoşi şi înşelători pământeşti, el se îndreaptă spre Dumnezeu cu o
cântare nouă - o cântare de laudă proaspătă. Şi mâna urma să ajute gura, deoarece el avea să
folosească un instrument cu 10 coarde ca acompaniament.
Lira[lăuta-trad. Cornilescu;Psaltirea, KJV]. Vezi p. 33.
Cu 10 coarde. Vezi p. 36.

10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe slujitorul Tău, David, de sabia
celui rău!
Regilor. Împăraţii sunt supuşi unei primejdii specială, iar David nu făcea excepţie. Dumnezeu îl
apărase în multe lupte, dar mai presus de toate acestea el îi dăduse mântuire, ca unui păcătos
vinovat.

11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte
nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!
Fiilor celui străin. Adică adversarilor străini.

12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele
noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin d(Sau: împodobesc) un palat.
Plante[Odrasle-trad. Cornilescu]. Versetele 12-15 prezintă tabloul unei naţiuni foarte mult
binecuvântate de Dumnezeu. Familia, ogoarele şi grânarele au fost toate făcute să prospere din
plin.
Stâlpi sculptaţi[Stâlpi săpaţi frumos-trad. Cornilescu]. Ebr. zawiyyoth, un cuvânt care apare
numai aici şi în Zaharia 9:15, unde se referă la colţurile altarului. Unele din traducerile greceşti zic
"unghiuri". LXX are în schimb un participiu, "împodobite". Frumuseţea formei, dacă nu e însoţită
de frumuseţea de caracter nu are nici o valoare (Proverbe 31,30). Căminul este un palat când fiii
sunt nişte bărbaţi nobili şi fiicele sunt ca nişte principese. Adevărata educaţie din copilărie şi
tinereţe are drept scop să dezvolte această frumuseţe de caracter în copiii noştri (vezi CT 496).

13 Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile
noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
Tot felul de roade[Tot felul de merinde-trad. Cornilescu]. Pământul ar fi aşa de binecuvântat
încât să producă o mare varietate şi o abundenţă pentru toţi.

14 vitele noastre vor fi bine hrănite e(Versul ebraic este nesigur);nu vom avea parte
nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre.

Nici de spărturi[Nici o pagubă-trad. Cornilescu;Nici o spărtură, KJV]. Adică în zidul oraşului sau
în ocolul vitelor.
Înrobire[Robie-trad. Cornilescu;Ieşire, KJV]. Fie ieşire la război, fie plecare în robie, fie ieşirea
vitelor din ocolul lor.

~ 435 ~
15 Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu
este DOMNUL!

Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Nimic nu ne face mai fericiţi decât dacă ştim că aparţinem
lui Dumnezeu şi El nouă.

Comentarii Ellen G. White:

5.6PP 109
10�
ML 291
12�
AA 599; AH 234; CT 496; Ev 573, 635; FE 158, 513; MB 24; MH 376; ML 268; PK 36; Te 182;
TM 17; 4T 48, 541; 6T 363; 7T 264; 9T 37
15�
ML 161; PP 117

~ 436 ~
Capitolul 145
O cântare a[Este un psalm acrostih (în textul ebraic fiecare verset, inclusiv
13b, începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).] de laudă.
Al lui David.

1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate! Voi binecuvânta Numele Tău în veci de
veci!
INTRODUCERE - Psalmul 145 este primul dintre imnurile de biruinţă. Psalmii acestui grup sunt
145-150. Ei au fost compuşi desigur în scop liturgic. Al 145-lea este unicul psalm care are în titlul
cuvântul ebraic Tehillah, "o laudă" sau "o cântare de laudă". Psalmul este un acrostih (vezi p.625).
În ebraică literele iniţiale ale versetelor respectă ordinea din alfabet, cu o excepţie: litera nun nu
apare, numărând 21 de versete în loc de 22, dacă ar fi fost reprezentate toate literele, ca în
Psalmul 34. Psalmul nu e marcat prin subîmpărţiri precise; este unul şi neîmpărţit.
Cu privire la autorul psalmului, vezi MB 70. Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628.
Împărate[Împăratul meu-trad. Cornilescu]. David, împăratul pământesc al lui Israel, Îl adoră pe
Dumnezeu, care este Împăratul său. Fericită este ţara în care conducătorul său este loial
Monarhului ceresc!

2 Te voi binecuvânta în fiecare zi, voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
Te voi binecuvânta. Vezi la Psalm 63,4.
În fiecare zi. Lauda lui David nu era intermitentă, nu o zi din 7 ci în fiecare zi; nu pentru un scurt
răstimp, ci mereu. Iubirea noastră faţă de Dumnezeu ar trebui să fie zilnică.În fiecare zi Dumnezeu
trimite binecuvântări nenumărate copiilor Săi şi există toate motivele ca să-L lăudăm în fiecare zi.

3 DOMNUL este mare şi foarte vrednic de laudă! Măreţia Lui nu are margini!
Nu are margini[Nepătrunsă-trad. Cornilescu]. Nici chiar marile inteligenţe ale tuturor veacurilor
nu sunt suficiente ca să pătrundă adâncurile de necercetat ale bogăţiilor harului, slavei şi puterii lui
Dumnezeu. Slava şi măreţia lui Dumnezeu sunt nespuse, bunătatea şi îndurarea Lui, universale şi
îmbelşugate.

4 Fiecare generaţie va lăuda faptele Tale: să vestească cu toţii isprăvile Tale!

Fiecare generaţie[Fiecare neam de om-trad. Cornilescu;O generaţie să laude lucrările Tale faţă de
alta, KJV]. Oamenii ar trebui să transmită din tată în fiu istoria marilor fapte de izbăvire săvârşite
de Dumnezeu. Israeliţii aveau o mare plăcere să povestească minunile izbăvirii săvârşite de
Dumnezeu faţă de strămoşii lor în Egipt şi la Marea Roşie. O generaţie după alta se duce, dar
lauda şi adorarea lui Dumnezeu continuă.

5 Voi spune despre strălucita slavă a măreţiei Tale şi voi istorisi despre minunile
Tale! b(TM; Q, LXX, Siriacă: Vor vorbi despre mărimea slăvită a măreţiei Tale / şi
vor relata minunile Tale.)
Măreţiei. E potrivit ca împăratul David să vorbească despre maiestatea Împăratului împăraţilor. Îi
e greu să găsească cuvintele necesare pentru a exprima aşa cum se cuvine atributele lui
Dumnezeu.

6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare, iar eu voi povesti despre
măreţia Ta.

~ 437 ~
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi şi vor aclama cu bucurie
dreptatea Ta.

Aclama cu bucurie[Să se laude-trad. Cornilescu;Să se cânte, KJV]. Dreptatea lui Dumnezeu ar

trebui să fie tema cântării creştinului. Cântarea este un mod potrivit de a aduce laudă lui
Dumnezeu. Inimile şi glasurile noastre ar trebui să fie înălţate adesea către Împăratul ceresc în
imnuri sfinte. Acordurile cele mai distinse şi cele mai dulci ale muzicii ne ajută să-L înălţăm pe
Creatorul nostru.

8 DOMNUL este binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare.

Binevoitor[Milostiv-trad. Cornilescu]. Compară cu Exod 34,6.Aşa cum Dumnezeu S-a descoperit

lui Moise şi lui David, tot aşa ni Se descoperă nouă astăzi, ca un Dumnezeu plin de îndurare şi
milă duioasă. El priveşte pe toţi cu cea mai duioasă simpatie, mai ales pe cei care trec prin valea
suferinţei.
Încet la mânie[Îndelung răbdător-trad. Cornilescu;Încet la mânie, KJV]. Dumnezeu are o
îndelungă răbdare cu cei păcătoşi. Marea Lui dorinţă este ca ei să se pocăiască şi să se întoarcă la
El (vezi Ezechiel 33,11). El rabdă îndelung şi mereu stăruie la inima oamenilor să se pocăiască de
căile lor păcătoase. Inima Lui e îndurerată dacă trebuie renunţe la vreunul din copiii lui Adam.
Prin profetul Osea El adresează întrebarea patetică: "Cum să Te dau, Efraime?"(Osea 11,8).

9 DOMNUL este bun cu toţi, îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.

Bun cu toţi[Bun faţă de toţi-trad. Cornilescu]. Versetul acesta scoate la iveală universalitatea
bunătăţii lui Dumnezeu. Dumnezeu este nepărtinitor în purtarea Lui cu oamenii. Soarele Lui
străluceşte şi ploaia Lui cade peste cel rău ca şi peste cel bun (Matei 5,45).

10 Toată creaţia Ta Te va lăuda, DOAMNE, iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!

Te vor binecuvânta. Vezi la Psalm 63,4.

11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale şi vor vorbi despre măreţia Ta,

12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale şi slava măreaţă a împărăţiei

Tale.

Să facă cunoscut. Faptele măreţe ale lui Dumnezeu ar trebui să fie vestite întregii lumi, iar
răspunderea aceasta revine sfinţilor. Numai cei care au experimentat ceva din puterea lui
Dumnezeu în viaţa lor sunt calificaţi să facă lucrarea aceasta. Sfinţii ar trebui să fie dornici ca şi
alţii să înţeleagă şi să preţuiască marea putere a Răscumpărătorului lor.

13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta dăinuieşte din generaţie în

generaţie. DOMNUL este credincios tuturor promisiunilor Sale şi plin de îndurare
faţă de tot ce a creat. c(Un mss TM, Q, LXX, Siriacă; cele mai multe mss TM nu
conţin ultimele două linii)

Împărăţie veşnică.Domnul nu renunţă niciodată la tronul Său.Împăraţii şi conducătorii pământeşti

pot să se schimbe, dar Cârmuitorul universului nu Se schimbă. Perpetuitatea împărăţiei lui
Dumnezeu stă în contrast cu natura trecătoare a împăraţilor acestei lumi (Daniel 2,44).

~ 438 ~
14 DOMNUL îi sprijină pe toţi cei ce cad şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!

Toţi cei ce cad. Domnul este gata să-i susţină pe toţi cei ce sunt zdrobiţi de poverile vieţii sau cad
în faţa ispitelor (vezi Matei 11,28). El îi va susţine dacă ei Îl cheamă.

15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine, iar Tu le dai hrana la vreme.

La vreme. Dumnezeu este zugrăvit ca Cel care dă hrană tuturor ori, de câte ori ei au nevoie de ea.
Domnul este Păstorul cel Bun, ducându-Şi turma la păşune şi conducând-o acolo unde păşunea
este verde şi apele sunt liniştite (Psalm 23,2). Orice făptură din univers depinde de El. Resursele
Lui sunt inepuizabile; are provizii îmbelşugate pentru toţi.

16 Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.

Mâna. Domnul satură din belşug trebuinţele fizice ale omului, dar are şi rezerve bogate de har
pentru toţi care le caută. El este totdeauna dispus să dea; mâna Sa de har este totdeauna deschisă.
El este în stare şi dispus să facă cu mult mai mult decât pot copiii Săi să ceară sau să gândească
(Efeseni 3,20).

17 DOMNUL este drept în toate căile Sale şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!

Plin de îndurare[Milostiv-trad. Cornilescu;Sfânt, KJV]. Ebr. chasid, (vezi Nota suplimentară la

Psalm 36).

18 DOMNUL este aproape de toţi cei ce-L cheamă, de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.

19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El, aude strigătul lor după ajutor şi-i
salvează.

Împlineşte dorinţa[Împlineşte dorinţele-trad. Cornilescu]. Inimile sfinte vor dori numai ceea ce
este sfânt, aşa că Dumnezeu nu are nici o problemă în îndeplinirea unor asemenea dorinţe. El nu
făgăduieşte să împlinească dorinţa păcătoşilor. N-ar fi înţelept sau bine să facă aşa.
Aude strigătul. Aşa cum iubirea miloasă a mamei este atrasă de strigătul copilului ei, şi urechea
Domnului este fără încetare atentă ca să audă strigătele copiilor Lui.

20 DOMNUL este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc, dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.

21 Gura mea va rosti lauda DOMNULUI şi orice făptură să binecuvânteze Numele

Lui cel sfânt pentru totdeauna.

Comentarii Ellen G. White: 3-21MH 435; 8T 283;5.6�;MB 70;9�;�;PP 443;10�;GC 671;

14�;FE 305;14-16�;MH 418; 8T 275;15.16�;SC 9;16�;CG 59; Ed 118;17�;PP 39;18�;
PP 125;20�;GC 541.

~ 439 ~
Capitolul 146
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Suflete al meu, laudă-L pe DOMNUL!
INTRODUCERE - Psalmul 146 este primul din cei 5 "Psalmi aleluia", cu care se încheie cartea
Psalmilor. Tema lui este elogierea foloaselor de a avea pe Dumnezeu ca sprijin. Psalmul dă
avertismente împotriva punerii încrederii în om, indiferent de câtă putere ar avea ei.
Cu privire la autorul psalmului, vezi GC 545.
Lăudaţi-L pe Domnul. Ebr. halelu-Yah, transliterat, "aleluia". O expresie care ar trebui să fie
rostită cu teamă şi respect sfânt.

2 Îl voi lăuda pe DOMNUL toată viaţa mea; Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp
voi fi!
Toată viaţa mea[Cât voi trăi-trad. Cornilescu]. Această viaţă muritoare e scurtă, dar toate zilele ei
ar trebui să fie folosite pentru binecuvântarea şi înălţarea Numelui lui Dumnezeu. "Lăudaţi" este
tema imnurilor la adresa lui Dumnezeu care sunt cântate de locuitorii cerului. "Să înălţăm cântarea
îngerilor acum, ca să o putem cânta când ne vom afla în rândurile lor strălucitoare"(PP 289).
Cântările cerului vor aduce bucurie şi tărie pentru a uşura poverile vieţii acesteia.

3 Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.

Cei mari. [Principi, KJV]. Există un Protector şi Ajutor mai de nădejde decât cei mai nobili
oameni de pe pământ. Deşi prinţii pot fi de sânge împărătesc, ei nu sunt decât nişte fiinţe
omeneşti. Numai Dumnezeu merită deplina noastră încredere şi credinţă. Fără El suntem lipsiţi de
ajutor în faţa numeroaselor probleme ale vieţii (9T 203).

4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.

Pier. Adică starea conştientă încetează. Biblia nu acordă nici un sprijin doctrinei populare a unei
stări conştiente între moarte şi înviere şi respinge hotărât o astfel de învăţătură (vezi Psalm 115,17;
Eclesiastul 9,5). O metaforă obişnuită pentru moarte este "somnul" (Deuteronom 31,16;
2 Samuel 7,12; 1 Regi 11,43; Iov 14,12; Daniel 12,2; Ioan 11,11.12; 1 Corinteni 15,51;
1 Tesaloniceni 4,13-17; etc.). Faptul că un astfel de "somn" nu este o comuniune conştientă a celor
drepţi cu Domnul lor este clar arătat şi în afirmaţia lui Isus, care mângâia pe ucenicii Săi cu gândul
că la a doua venire, nu la moarte, ucenicii vor fi uniţi cu Domnul lor (Ioan 14,1-3).
Şi Pavel arăta către a doua venire ca fiind timpul când toţi cei drepţi, toţi aceia care sunt în viaţă
la a doua veniri şi morţii care vor fi înviaţi în clipa aceea vor fi uniţi cu Hristos, fără ca cei vii să o
ia înaintea celorlalţi (1 Tesaloniceni 4,16.17).
Planurile. [Gândurile, KJV]. Ebr. 'eshtonoth, un cuvânt care apare numai aici. Derivă din verbul
'ashath, care apare numai de două ori, o dată în Ieremia 5:28, tradus prin "a luci" şi o dată în
Iona 1:6, cu sensul de "a se gândi la". Un verb aramaic, 'ashith, care înseamnă "a intenţiona",
"a plănui", apare o dată în Daniel 6,4. Traducerea "planuri"(RSV) vine desigur din considerarea
lui 'eshtoneth ca fiind bazat pe aramaicul 'ashith. O astfel de legătură e totuşi nesigură, în lumina
faptului că autorul psalmului e David (vezi GC 545). Pare mai rezonabil să se considere 'eshtoneth
ca derivând din ebraicul 'ashath, "a gândi la" şi prin urmare să se reţină traducerea "gândurile".
LXX şi Vulgata susţin traducerea aceasta.

5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor şi a cărui nădejde este în
DOMNUL, Dumnezeul lui,
Dumnezeul lui Iacov. Ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Iacob poate să facă pentru noi. Şi noi
putem fi biruitori - cu Dumnezeu.
Nădejde. Nădejdea este balsamul vieţii şi bucuria existenţei. Ea ne înviorează duhul când dăm de
încercări şi întristări pe cale.

~ 440 ~
6 Creatorul cerurilor şi al pământului, al mării şi a tot ce cuprinde ea, Păzitorul
adevărului pe veci,

Creatorul[A făcut-trad. Cornilescu]. În contrast cu slăbiciunea naturii omeneşti, Dumnezeu este

Creatorul universului celui vast. Nimic nu e prea greu de făcut pentru El. Domnul nu va da uitării
niciodată împlinirea făgăduinţelor Sale faţă de copiii Săi.
Păzitorul adevărului[Ţine credincioşia-trad. Cornilescu;Ţine adevărul, KJV]. Întrucât Dumnezeu
"ţine credincioşia" ["adevărul", KJV], nu trebuie să ne temem să ne punem încrederea în El.
Cuvântul Lui este adevăr (Psalm 119,160) şi El a făgăduit să-Şi ţină cuvântul nu pentru un timp, ci
pentru totdeauna.

7 Cel Ce face dreptate celor asupriţi, Cel Ce dă pâine celor flămânzi, DOMNUL Care
eliberează prizonierii,

Eliberează prizonierii[Izbăveşte pe prinşii de război-trad. Cornilescu]. Compară cu Isaia 61,1.

8 DOMNUL Care deschide ochii orbilor, DOMNUL Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
DOMNUL Care îi iubeşte pe cei drepţi,

Deschide ochii. Eliberarea din închisoare şi deschiderea ochilor orbi sunt legate de Isaia cu
lucrarea pe care Hristos urma să o săvârşească (Isaia 42,7). Acela care a făcut delicatul mecanism
al ochiului ştie exact cum să-l deschidă când este bolnav. El dă şi vedere spirituală, ca oamenii să
poată privi lucrurile Duhului.

9 DOMNUL Care îi poartă de grijă străinului, sprijină orfanul şi văduva, dar răstoarnă
calea celor răi.

Orfanul. Compară cu Deuteronom 14,29.

Răstoarnă. Domnul strică planurile rele a celor nelegiuiţi.

10 DOMNUL împărăţeşte pe veci, Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!

Lăudaţi-L pe DOMNUL!

Domnul împărăţeşte pe veci. Spre deosebire de prinţii pământeşti, care mor, Dumnezeu, Marele
Împărat, este pururi pe tronul Său. El nu abdică şi nu va fi niciodată deposedat de coroana Sa.
Lăudaţi-L pe Domnul. Ebr. halelu-Yah, ca în v. 1.

Comentarii Ellen G. White: 1.2GW 435;1-3�;6T 108;2�;�;PP 289; 5T 319;3�;�;PK 596;

9T 203;3-5�;FE 222;4�;�;COL 270; GC 545; PP 685;5�;�;MH 417; PK 378.

~ 441 ~
Capitolul 147
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru; cât de
plăcută şi de potrivită este lauda!
INTRODUCERE - Psalmul 147 este al doilea dintre "Psalmii aleluia". Psalmistul Îi aduce laudă
lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui faţă de poporul Său ales şi pentru binecuvântările Sale pentru
pământ. Psalmul constă din 3 subîmpărţiri, fiecare începând cu o chemare la o reînnoită laudă.
Întrucât Dumnezeu este Cel ce vindecă, restaurează, asigură tot ce este necesar şi controlează
natura, psalmistul invită la o universală laudă.
Cu privire la autorul psalmului acestuia, vezi FE 371.
Potrivită[Se cuvine-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 33.1. Nimic nu-i stă mai bine omului, care
datorează atât de mult lui Dumnezeu, decât să arate recunoştinţă faţă de Domnul. Şi cu toate
acestea cât de puţini, chiar dintre pretinşii urmaşi ai lui Isus, manifestă adevărată recunoştinţă!

2 DOMNUL zideşte Ierusalimul şi-i strânge pe captivii lui Israel.

3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.
Vindecă[Tămăduieşte-trad. Cornilescu]. Dumnezeu este Marele Medic al sufletului şi este
impresionat de orice chin care sfâşie inima. "Nimic din ce ar privi în vreun fel oarecare pacea
noastră nu e prea neînsemnat pentru ca El să nu ia seama la el"(SC 105).

4 El socoteşte numărul stelelor şi le cheamă pe nume pe toate.

Socoteşte [Spune, KJV]. Mai degrabă "socoteşte" sau "enumeră" corpurile cereşti. Progresele
astronomiei moderne relevă zădărnicia eforturilor omului de a ajunge la marginile universului,
dacă într-adevăr ar exista asemenea limite. Telescoape tot mai mari şi tot mai capabile de a
pătrunde în spaţiu nu fac altceva decât să scoată la iveală noi stele şi sisteme.
Numărul. Vezi la v. 5. Ce pricepere şi câtă putere sunt manifestarea în mersul nenumăratelor oşti
de stele şi în coordonarea şi păstrarea lor pe traiectoria lor aparte!
Nume. Vezi Isaia 40,26.

5 DOMNUL nostru este mare şi plin de putere; înţelepciunea Sa nu are margini!

Nu are margini. Ebr. 'en mispar, "fără număr". Mispar e tradus "număr" în v. 4. E imposibil să
măsurăm adâncimea de nepătruns a ştiinţei lui Dumnezeu. Există o margine a cunoştinţelor
omeneşti, dar priceperea lui Dumnezeu este de nepătruns.

6 DOMNUL îi ridică pe cei smeriţi, dar pe cei răi îi apleacă până la pământ.
Ridică pe cei smeriţi[Sprijină pe cei nenorociţi-trad. Cornilescu;Înalţă pe cei smeriţi, KJV]. Acela
care cârmuieşte sorii cei mari pe orbitele lor, Se pleacă să susţină pe cei cu duhul smerit. Câtă
condescendenţă!

7 Închinaţi-vă DOMNULUI cu mulţumire, cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră!

Liră[Harpa-trad. Cornilescu]. Ebr. kinnor, liră (vezi p. 34).

8 El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să răsară iarba pe
munţi.
Pregăteşte ploaia. Toate câte cresc depind de Dumnezeu ca să le dea ploaie, lumină şi viaţă însăşi
(vezi Ed 104).

~ 442 ~
9 El le dă hrană vitelor şi hrăneşte puii de corb când aceştia strigă.
Puii de corb. Compară cu Matei 6,26; Luca 12,6.7.
10 Nu în puterea calului Îşi găseşte El plăcerea; nu de puterea omului se bucură;
Puterea calului. În contrast cu naţiunile păgâne înconjurătoare, Israel nu trebuia să depindă de cai
şi de care la război (vezi la Deuteronom 17,16). Domnul are 1000 de căi pentru ca să-Şi
îndeplinească planurile şi n-are nevoie să depindă de vreuna din făpturile Sale ca să-L ajute.
11 ci DOMNUL Îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de El, în cei ce nădăjduiesc în
îndurarea Lui.
Se tem de El. Vezi la Psalm 19,9; Proverbe 1,7.
12 Laudă-L pe DOMNUL, Ierusalime, laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane!
13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor tale şi îţi binecuvântează fiii în mijlocul tău.
El întăreşte.Protecţia lui Dumnezeu e cea mai bună apărare a oricărei ţări.Fără El celelalte apărări
sunt zadarnice (vezi Psalm 127,1).
14 El dă pace hotarelor tale şi te satură cu cel mai ales grâu.
Hotarelor tale[Ţinutului tău-trad. Cornilescu;În hotarele Tale, KJV]. Din punct de vedere militar
oraşele de frontieră sunt cele mai expuse. De obicei dacă e pace de-a lungul perimetrului unui
teritoriu, e pace în toată ţara.
Cel mai ales grâu[Cel mai bun grâu-trad. Cornilescu]. Literal, "grăsimea grâului", care înseamnă
"grâu ales". Dumnezeu doreşte să dea poporului Său cele mai alese binecuvântări materiale şi
spirituale.
15 El trimite pe pământ porunca Sa şi cu iuţeală fuge Cuvântul Lui.
Porunca[Poruncile-trad. Cornilescu]. Pământul,ca şi cei care locuiesc pe el, este supus poruncilor
lui Dumnezeu.
16 El dă neaua ca lâna şi presară bruma ca cenuşa.
17 El azvârle gheaţa în bucăţi, – cine poate sta înaintea îngheţului Său? –
În bucăţi. Ebr. pittim, folosit aici în sens metaforic pentru grindină.
18 dă poruncă şi aceasta se topeşte, Îşi pune vântul să sufle şi apele curg!
19 A făcut cunoscut Cuvântul Său lui Iacov şi a descoperit hotărârile şi judecăţile
Sale lui Israel!
A făcut cunoscut[Descoperă-trad. Cornilescu]. Ebr. nagad. Forma folosită aici înseamnă "a aşeza
ceva lămurit în faţa unei persoane".
20 Totuşi, El n-a făcut aşa cu nici un alt neam şi ele nu cunosc judecăţile Lui.
Lăudaţi-L pe DOMNUL!
N-a făcut aşa[N-a lucrat aşa-trad. Cornilescu]. Compară cu Romani 9,4.5.
Lăudaţi-L pe Domnul. Psalmul se încheie cu un "aleluia"(vezi Psalm 146,1).

Comentarii Ellen G. White: 3�;DA 329; PK 668; SC 105;3.4�;MH 71; ML 297; Te 120;
3-7�;FE 371;4�;�;DA 329;5�;�;MH 433; 8T 282;8�;�;CT 185; MM 7; PP 115;11.12�;
FE 371;16�;MH 416; PP 115; 8T 270.

~ 443 ~
Capitolul 148
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Lăudaţi-L pe DOMNUL din ceruri, lăudaţi-L în înălţimi!

INTRODUCERE - Psalmul 148 este al treilea "Psalm aleluia" (vezi introducere la Psalmul 146).
Nu numai fiinţele cereşti, dar, în mod poetic şi corpurile cereşti sunt invitate să se alăture în lauda
adusă lui Dumnezeu. Psalmistul extinde invitaţia la fiecare făptură vie de pe pământ şi la natura
neînsufleţită. Nimeni nu e trecut cu vederea în această chemare universală la aducerea de laudă
Creatorului şi Susţinătorului tuturor lucrurilor.
Psalmul constă din două părţi: (1) Lauda lui Dumnezeu în cer (v. 1-6); (2) Lauda lui Dumnezeu
pe pământ (v. 7-14).
Cu privire la autorul psalmului, vezi FE 371.

2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui, lăudaţi-L, toată oştirea Lui!

Toţi îngerii Lui. Vezi Psalm 130,20.21.

Toată oştirea Lui[Toate oştirile Lui-trad. Cornilescu]. Vezi la Psalm 24,10.

3 Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate!

Stele strălucitoare[Stelele luminoase-trad. Cornilescu]. În mod poetic, stelele, soarele şi luna sunt
chemate să-I aducă laudă lui Dumnezeu.

4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte, lăudaţi-L, ape de deasupra cerurilor!

Ceruri preaînalte[Cerurile cerurilor-trad. Cornilescu]. Idiomatic, pentru cerurile cele mai înalte.
Deasupra cerurilor[Mai pe sus de ceruri-trad. Cornilescu]. Compară Genesa 1,7.

5 Să laude Numele DOMNULUI, căci El a poruncit şi acestea au fost făcute!

Să laude. Vezi la v. 3.

6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie printr-o lege pe care nu o va încălca. a(Sau: nu
o vor încălca)

Le-a aşezat la locul lor[Le-a întărit-trad. Cornilescu]. Corpurile cereşti îşi datorează stabilitatea şi
permanenţa voinţei atotputernice a lui Dumnezeu, Susţinătorul lor.
Printr-o lege[Le-a dat legi-trad. Cornilescu;A făcut un decret, KJV]. Ebr. choq, "ceva prescris".
Choq poate să însemne totodată "hotare" sau "limite", ca în Ieremia 5:22, iar psalmistul s-ar putea
să se refere la faptul că Dumnezeu a trasat orbite pe care se mişcă corpurile cereşti. Ele îşi
realizează mişcările de revoluţie cu o exactitate fără greş în cuprinsul hotarelor pe care El le-a
prescris.

7 Lăudaţi-L pe DOMNUL, cei de pe pământ, monştri ai apelor şi tot ce este în

adâncuri,

Monştri[Balauri-trad. Cornilescu]. Vezi la Deuteronom 32,33; Iov 30,29. Invitaţiile trebuie să fie
înţelese din punct de vedere poetic.

~ 444 ~
8 fulgerul b(Sau: focul) şi grindina, zăpada şi ceaţa, vântul năprasnic ce-I împlineşte
porunca,

Fulgerul[Foc-trad. Cornilescu]. Se presupune o referire la fulgere, ca în Psalm 18,12; 105,32.

9 munţii şi toate dealurile, copacii roditori şi toţi cedrii,

Copaci roditori. Invitaţiile cuprind şi regnul vegetal.

10 fiarele şi toate vitele, târâtoarele şi păsările înaripate,

Fiarele. Ebr. chayyah, "animale sălbatice".

Vitele. Ebr. behemah, "animale domestice". Invitaţiile cuprind şi regnul animal.

11 regii pământului şi toate neamurile, prinţii şi toţi demnitarii pământului,

Toate neamurile. Psalmistul aşează pe om la urmă, probabil ca reprezentând lucrarea de

încoronare a creaţiei, în măsura în care e vorba de Pământ.

12 tinerii şi tinerele, bătrânii şi copiii deopotrivă!

Tinerii. O subclasificare a familiei omeneşti, care scoate în evidenţă extinderea invitaţiei la a

aduce laudă. Oricine, indiferent de vârstă sau de poziţie, nobilă sau umilă, tânăr sau bătrân, ar
trebui să-L laude pe Domnul.

13 Să laude cu toţii Numele DOMNULUI, pentru că numai Numele Lui este înălţat,
iar măreţia Lui copleşeşte pământul şi cerurile!

14 El înalţă puterea poporului Său c(Lit.: El ridică un corn poporului Său, cornul
fiind în concepţia antică un simbol al puterii sau al unui conducător puternic);
aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi, pentru fiii lui Israel, poporul
care Îi este aproape. Lăudaţi-L pe DOMNUL!

Înalţă puterea[A înălţat tăria-trad. Cornilescu;Înalţă cornul, KJV]. O expresie care denotă
creşterea puterii, a forţei (vezi Deuteronom 33,17; 1 Samuel 2,1.10; Psalm 18,2, etc).
Lăudaţi-L pe Domnul. Ca şi Psalmii 146 şi 147, psalmul acesta se sfârşeşte cu un "aleluia"(vezi
la Psalm 146,1).

Comentarii Ellen G. White:

1-36T 109
5, 6�
MH 416
8�
�
PP 509

~ 445 ~
Capitolul 149
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Cântaţi DOMNULUI un cântec nou; cântaţi lauda Lui în
adunarea credincioşilor!
INTRODUCERE - Psalmul 149 este al patrulea dintre "Psalmii aleluia" (vezi Introducere la
Psalm 146). Tonul Psalmului e triumfător şi plin de bucurie. Cu privire la autorul Psalmului, vezi
FE 371.
Cântec nou[Cântare nouă-trad. Cornilescu]. Dumnezeu doreşte ca sfinţii Săi să-şi înnoiască zi de
zi experienţa spirituală (vezi Luca 9,23; 2 Corinteni 4,16). Fiecare consacrare nouă ar trebui să
aducă o cântare nouă. Întrucât îndurările lui Dumnezeu se înnoiesc în fiecare dimineaţă,
recunoştinţa şi mulţumirea noastră ar trebui să fie de asemenea noi.
Credincioşilor[Sfinţilor, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

2 Să se bucure Israel de Făcătorul lui şi să se veselească fiii Sionului de Împăratul

lor!
3 Să-I laude Numele prin dansuri şi să-I cânte cu tamburine şi cu lira!
Dansuri[Jocuri-trad. Cornilescu]. Jocul sacru al bucuriei sfinte era ceva deosebit de dansurile
frivole şi înjositoare ale vremurilor prezente.
Tamburine[Toba-trad. Cornilescu;Tamburină, KJV]. O tobă mică de mână (vezi p. 30).

4 DOMNULUI Îi este drag poporul Său; de aceea îi înalţă pe cei smeriţi, izbăvindu-i.
5 Să se veselească credincioşii îmbrăcaţi în slavă! Să strige de bucurie în aşternutul
lor!
Să se veselească[Să scoată strigăte de bucurie-trad. Cornilescu;Să cânte tare, KJV]. Ebr. ranan,
"a scoate un chiot de bucurie". Vigoarea limbajului denotă tăria convingerii lui David în privinţa
aceasta.

6 Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor şi sabia cu două tăişuri în mâna
lor,
Sabia cu două tăişuri. Despre v. 6-9, vezi Nota suplimentară la Iosua 6; vezi şi la 2 Cronici 22,8;
Psalm 44,9.

7 ca să se răzbune pe neamuri, să pedepsească popoarele,

8 să le lege regii cu lanţuri şi mai-marii cu obezi de fier,
9 şi să împlinească astfel judecata scrisă. Aceasta este o cinste pentru toţi
credincioşii Săi! Lăudaţi-L pe DOMNUL!
Lăudaţi-L pe Domnul. Psalmul se încheie cu încă un "aleluia"(vezi v. 1; vezi la Psalm 146,1.10;
147,20; 148,14).

Comentarii Ellen G. White:

4�
MB 32; ML 253; SL 13

~ 446 ~
Capitolul 150
1 Lăudaţi-L pe DOMNUL! Lăudaţi-L pe DOMNUL în Lăcaşul Lui cel sfânt! Lăudaţi-L
în cerurile cele măreţe!

INTRODUCERE - Psalmul 150 este unul dintre "Psalmii aleluia". El este marele Aleluia de
încheiere sau Doxologia întregii cărţi a Psalmilor. În felul acesta, cartea Psalmilor se încheie cu o
chemare ca tot ce are suflare să se alăture măreţului imn de laudă.
Cu privire la autorul Psalmului 150, vezi FE 371.
În cerurile cele măreţe[În întinderea cerului unde se arată puterea Lui-trad. Cornilescu]. Ca în
Psalm 148, invitaţia de a aduce laudă sunt adresate atât locuitorilor cerului, cât şi ai pământului.

2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L pentru măreţia Sa nemărginită!

3 Lăudaţi-L în sunet de corn, lăudaţi-L cu harfa şi cu lira!

Corn[Trâmbiţă-trad. Cornilescu]. Ebr. shophar, corn (vezi p. 39).

Harfa[Lăuta-trad. Cornilescu;Psaltirea, KJV]. Ebr. nebel, harpă (vezi p. 33).
Lira[Harpa-trad. Cornilescu]. Ebr. kinnor, liră (vezi p. 34).

4 Lăudaţi-L cu tamburine şi cu dansuri, lăudaţi-L cu instrumente cu coarde şi cu

fluiere!

Tamburine[Timpane-trad. Cornilescu;Tamburina, KJV]. Ebr. toph, un fel tobă mică, de mână

(vezi p. 30).
Instrumente cu coarde. Ebr. minnim (vezi p. 41; vezi la Psalm 45,8).
Fluiere[Cavalul-trad. Cornilescu;Orga, KJV]. Ebr. 'uhab, flaut (vezi p. 38; vezi la Genesa 4,20).

5 Lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare, lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare!

Chimvale. Ebr. şilşelim (vezi p. 30).

Răsunătoare[Zângănitoare-trad. Cornilescu]. Ebr. teru'ah, "pătrunzătoare".

6 Tot ce are suflare să-L laude pe DOMNUL! Lăudaţi-L pe DOMNUL!

Lăudaţi-L pe Domnul. Cu un mare "aleluia" final (vezi la Psalm 146,1) se încheie cea mai mare
carte de cântări ce a fost compusă vreodată. În marea sală de concerte a Psalmilor, unde inimile
noastre au fost mişcate şi înviorate de multe coruri, ne ridicăm în picioare şi stăm într-o atitudine
de veneraţie în momentul când marea simfonie atinge apogeul. Am dori să ne alăturăm glasurile în
marele "aleluia" final adresat Mielului.

Comentarii Ellen G. White: 5T 315

~ 447 ~