Școala reprezintă locul în care se clădesc bazele educației, dar care, totodată,

îi pregătește pe cei ce îi trec pragul pentru viitorul socio-profesional, fructificând

talentele înnăscute.
În opinia mea, școala oferă categoric elevilor posibilitatea de a-și dezvolta
potențialul. Prin cadrele didactice, ea călăuzește elevii pe drumul spre desăvârșire,
valorificându-le abilitățile și pasiunile. Astfel, școala este implicată în procesul de
maturizare, contribuind la dezvoltarea armonioasă a copilului prin dobândirea unor
cunoștințe importante nu numai în viața cotidiană, ci și de specialitate, utile în
profesiile de mai târziu.
În primul rând, școala stimulează exprimarea potențialului creativ al fiecărui
elev prin încurajarea inițiativei, ingeniozității și curiozității acestuia. Prin
intermediul școlii și, mai ales, cu ajutorul cadrelor didactice, elevul capătă
încrederea necesară pentru a-și cultiva aptitudinile și a le transforma în reușite.
De exemplu, în textul-suport „25 de ani cu E. Lovinescu”, Virgiliu Monda
evidențiază strădaniile elevului pentru a-și dezvolta potențialul observat și încurajat
de profesor. E. Lovinescu, în ipostaza de dascăl, își împlinește menirea de a-l ghida
pe tânărul înzestrat cu harul de a scrie, acordându-i părerea sa și îndemnându-l să
nu se oprească niciodată din a face ceea ce îi place: „După două zile mi-a dat
verdictul: un verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul
de a-mi continua străduințele literare și de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici
el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i îndeplinesc voia.”
În al doilea rând, școala oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta
potențialul, în calitate de instituție ce antrenează gândirea prin predarea unor
cunoștințe din domeniile în care vor aplica elevii în carierele lor, proiectându-i de
când sunt mici, în formare, într-o lume a succesului.
De pildă, așa cum nota Mircea Eliade în „Amintiri”, elevii trebuie să învețe
pentru sine, căci doar dacă sunt cu adevărat însetați de dorința de cunoaștere, ei vor
asimila informațiile prezentate de profesorii lor și le vor aplica în scopul expunerii
potențialului lor: „«Învăţam» cu o furie care creştea necontenit, dar nu învăţam
pentru şcoală. Descoperisem mai demult pe Iorga, şi-l admiram îndeosebi pentru
poligrafia lui. Visam să pot scrie şi eu, dacă nu multele sute de volume pe care
ştiam că le scrisese Iorga, cel puţin o sută de volume.”
În concluzie, școala oferă posibilități extraordinare fiecărui elev de a-și
dezvolta potențialul, dacă și numai dacă există respectul față de autoritatea
cunoașterii, precum și o perfectă cooperare în cadrul fiecăre unități de formare.
Fiecare copil are năzuința de a atinge idealul, iar școala, ca instituție de învățământ
îi poate oferi această șansă către reușită, numai prin valorificarea potențialului, ca
tezaur latent.