Impactul migraţiei asupra cadrelor didactice şi cercetătorilor din Moldova

Principalele concluzii asupra Cartografierii diasporei moldoveneşti

(Informaţiile dnei Diana Cheianu-Andrei, doctor în sociologie la p.5 din Ordinea de zi)
Migraţia forţei de muncă din Republica Moldova determină necesitatea elaborării unor strategii în
domeniul păstrării şi valorificării capitalului uman calificat şi înalt calificat, în paralel cu implementarea
unor politici de asigurare a mobilităţii şi prevenirii migraţiei iregulare, de protecţie şi asigurare a drepturilor
migranţilor şi de creare a oportunităţilor de utilizare eficientă a remitenţelor.
Proiectul Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Republicii „Moldova 2012-2020” relevă că migraţia a
determinat scăderea ratei de activitate în economia naţională cu 2,8% anual în ultimii ani 1 şi prevede în
priorităţile sale necesitatea racordării sistemului educaţional la cerinţele pieţei muncii, în scopul sporirii
productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie. Adițional, pentru încurajarea
reîntoarcerii migranţilor moldoveni de peste hotare şi inserţia lor pe piaţa muncii, sunt necesare măsuri
concrete pentru elaborarea unui mecanism de validare a învăţământului non-formal şi informal.
Republica Moldova prezintă, actualmente, diverse forme ale migraţiei (internă/externă,
temporară/definitivă, regulară/iregulară, spontană/contractuală). Migraţia temporară peste hotare este una din
cele mai răspândite forme, având la bază două modele: migraţia la muncă şi migraţia la studii. Datele
statistice indică circa 317 de mii de persoane care lucrau peste hotarele ţării în anul 2011 2, iar numărul
cetăţenilor moldoveni care se află la studii peste hotare, doar în baza tratatelor internaţionale, este în creştere,
ajungând la peste 4000 persoane în anul 2010 3. Numărul cetăţenilor moldoveni care au plecat definitiv peste
hotare este în continuă creştere, ajungând la peste 92 de mii de persoane în 20104.
Fenomenul migraţiei, care a devenit caracteristic pentru Republica Moldova în ultimele două decenii,
are efecte contradictorii asupra populaţiei republicii. Pe de o parte, există efecte socio-economice pozitive
determinate de remitenţe, pe de altă parte, sunt prezente efecte socio-demografice negative care indică
reducerea populaţiei şi deteriorarea capitalului uman. Cu toate acestea, până în prezent, în Republica
Moldova nu s-au efectuat studii care să reflecte impactul migraţiei asupra specialiştilor calificaţi din diferite
domenii ocupaţionale ale economiei naţionale.
Pentru a înlătura acest gol, Organizaţia Internaţională a Muncii, în colaborare cu Ministerul Educaţiei,
şi-a propus să realizeze un studiu comprehensiv privind factorii de respingere, atragere şi menţinere în
sistemul de educaţie şi cel al ştiinţei, efectele migraţiei asupra cadrelor didactice şi a cercetătorilor, intenţiile
de reîntoarcere a migranţilor expatriaţi şi de reinserţie profesională a migranţilor reveniţi. Scopul general al
studiului a fost axat pe analiza impactului migraţiei asupra cadrelor didactice şi a cercetătorilor din
Republica Moldova, care să ofere autorităţilor din Republica Moldova recomandări pentru eficientizarea
managementului forţei de muncă şi a inserţiei profesionale a acestor categorii de specialişti atât în ţara de
origine, cât şi ţările de destinaţie a migranţilor moldoveni.
Pentru a cunoaşte aspectele menţionate, a fost utilizată o metodologie complexă: analiza datelor
statistice a fost completată cu datele colectate cu ajutorul metodelor de cercetare sociologică (cantitative şi
calitative). Cercetarea s-a axat pe 3 grupuri ţintă: (i) cadre didactice şi cercetători care activează în cadrul
sistemului de învăţământ sau de cercetare şi studenţi ai specialităților pedagogice; (ii) cadre didactice şi
cercetători care au activat în sistemul de învăţământ sau de cercetare, dar la moment s-au stabilit cu
domiciliul peste hotare; (iii) cadre didactice şi cercetători care au activat în sistemul de învăţământ sau de
cercetare, care au migrat peste hotare, iar ulterior, au revenit în Republica Moldova. Datele colectate de la
grupurile ţintă ale studiului, prin metoda anchetei în bază de chestionar şi a interviului individual aprofundat,
au fost completate cu informaţii obţinute de la reprezentanţii instituţiilor guvernamentale şi educaţionale,
organizaţiilor internaţionale, diferitor parteneri sociali.
Studiul realizat prezintă motivaţia pentru domeniul pedagogic la actualii studenţi ai specialităţilor
pedagogice şi cadrele didactice, care activează în sistemul educaţional, factorii ce influenţează satisfacţia de
muncă. Datele colectate relevă că profesia de pedagog nu se bucură în societatea moldovenească de
prestigiul pe care l-a avut cu câteva decenii în urmă. Respectiv, 29 la sută dintre studenţii specialităţilor
1
Proiectul Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020 ”Moldova 2020”, p.5.
2
Biroul Naţional de Statistică .
3
Profilul Migraţional în Republica Moldova (proiect).
4
Ibidem.
1
pedagogice şi cadrele didactice care activează, dacă ar avea posibilitatea să întoarcă timpul înapoi şi să-şi
aleagă viitoarea profesie, şi-ar schimba traseul profesional.
Intenţiile de migrare sunt specifice la 54 la sută dintre cei care îşi desfăşoară, actualmente, munca
pedagogică şi de cercetare. Motivele cel mai frecvent invocate cuprind salariul mic, lipsa locuinţei, dorinţa
de a oferi copiilor oportunităţi educaţionale mai bune etc. Cei mai mulţi doresc să migreze temporar la
muncă (40,4%), fiind urmaţi de cei care doresc să plece definitiv din Republica Moldova (7,9%) şi cei care
intenţionează să-şi continue studiile (5,4%). Intenţiile sunt mai mari în rândul cadrelor didactice şi a
cercetătorilor tineri, iar din perspectiva gender – a bărbaţilor. Totuşi doar 25 la sută dintre cei cu intenţii
întreprind acţiuni în această direcţie (acumulează banii necesari, îşi perfectează documentele de plecare,
urmează cursuri de cunoaştere a limbilor străine).
Toate cadrele didactice şi cercetătorii moldoveni expatriaţi, care au participat la studiu, au un statut
regular peste hotare, majoritatea sunt căsătoriţi (37 persoane), au copii (36 de persoane), însă doar o parte se
află cu întreaga familie peste hotare (18 persoane). Datele indică în cazul cadrelor didactice care au activat în
sistemul educaţional preuniversitar fenomenul de irosire a creierilor (brain waste), întrucât acestea muncesc
în sistemul de servicii comunitare, sociale şi personale (femeile), construcţiilor (bărbaţii). În ceea ce priveşte
persoanele care au activat în sistemul educaţional universitar sau de cercetare, se atestă exodul de creieri
(brain drain), întrucât o parte semnificativă dintre acestea activează peste hotare, în corespundere cu nivelul
de educaţie şi domeniul de specializare (9 persoane în instituţiile de învăţământ preuniversitare, universitare
sau instituţii de cercetări din Canada, Italia, Rusia, Elveţia, Franţa). Referitor la proiectele de viitor şi
posibilitatea revenirii în ţara de origine, marea majoritate a migranţilor expatriaţi au relatat că viitorul lor
depinde de mai multe circumstanţe, pentru moment fiind dificilă aprecierea definitivă. Doar o parte din ei au
convingerea fermă că nu vor reveni niciodată în Moldova, ceilalţi intenţionează să revină la vârsta de
pensionare.
Marea majoritate a cadrelor didactice şi a cercetătorilor care au revenit în Moldova sunt femei (36 de
persoane), au peste 46 de ani (22 persoane) şi s-au întors din Italia (21 de persoane) şi Federaţia Rusă (16
persoane). A treia parte dintre cei reveniţi în patrie au avut un statut iregular. Persoanele date, în mare
majoritatea, nu au căutat niciodată o activitate de muncă în domeniul educaţional sau cercetare deţinut, ele
având ca obiectiv redresarea situaţiei financiare a familiei. Numărul celor la care munca a corespuns
nivelului de educaţie şi specializare a fost redus (9 persoane), rezumându-se la calificările unor profesori din
învăţământul secundar profesional (lemnari, tencuitori etc.) sau la unii cercetători. Astfel, cercetarea relevă şi
în cazul migranţilor întorşi din sistemul preuniversitar neconcordanţa/nepotrivirea calificărilor. În ceea ce
priveşte cadrele didactice universitare şi cercetătorii reîntorşi, ca şi în cazul migranţilor expatriaţi, se
evidențiază tendinţa de continuare a studiilor peste hotare şi accederea spre munci calificate.
Prezentul studiu indică faptul că marea majoritate dintre cei care au revenit voluntar de peste hotare, s-
au întors în sistemul de învăţământ (41 de persoane), din proprie iniţiativă, pentru că le place activitatea
didactică sau cercetare. Reieşind din faptul că majoritatea cadrelor didactice exercită peste hotare munci
necalificate, ele nu obţin cunoştinţe şi abilităţi noi din experienţa migraţionistă pe care să le poată utiliza la
revenire în domeniul profesional. Unii migranţi, care totuşi au acumulat cunoştinţe noi, au menţionat că nu le
pot utiliza în instituţia de învăţământ/cercetare în care au revenit.
Pentru a înţelege problemele cu care se confruntă cei reveniţi de peste hotare şi pentru a identifica
soluţii viabile de remediere au fost prezentate atât experienţe pozitive, cât şi negative.
Recomandările studiului oferă propuneri pentru dezvoltarea condiţiilor de muncă care să determine
păstrarea cadrelor didactice şi a cercetătorilor în sistemul educaţional şi cel de cercetare, valorificarea
experienţelor migraţioniste şi fortificarea capitalului uman prin prevenirea irosirii calificărilor, dar şi
necesitatea creşterii imaginii pedagogului şi cercetătorului în societatea moldovenească contemporană.

Principalele concluzii asupra Cartografierii diasporei moldoveneşti

2
 Strategiile de gestionare a migraţiei şi de implicare a comunităţilor de migranţi de peste hotare în
dezvoltarea Republicii Moldova trebuie să se bazeze pe cunoaşterea situaţiei moldovenilor aflaţi peste
hotarele ţării, dar şi a perspectivelor pe care aceştia şi le propun. În acest scop, Organizaţia Internaţională
pentru Migraţie a preconizat realizarea unui studiu comprehensiv despre profilul socio-economic al
cetăţenilor Republicii Moldova stabiliţi temporar sau permanent peste hotare, precum şi a comunităţilor
formate din aceştia. Obiectivele specifice ale cercetării au fost axate pe analiza integrării profesionale şi a
celei sociale în ţările de destinaţie, evaluării relaţiilor migranţilor cu ţara de origine şi organizaţiile de
diasporă, cunoaşterea procesului de dezvoltare şi coeziune a acestor organizaţii, dar şi a proiectelor de viitor
ale acestora.
Pentru a cunoaşte multilateral problemele şi necesităţile comunităţilor migranţilor moldoveni de peste
hotare, dar şi beneficiile aduse familiilor de origine de către migranţii moldoveni în ţările Uniunii Europene,
s-a aplicat o metodologie complexă care a cuprins atât metode cantitative de cercetare sociologică (ancheta
în bază de chestionar), cât şi metode calitative (interviuri individuale aprofundate, discuţii focus-grup).
Metodele de cercetare au permis înţelegerea modului de viaţă al migranţilor moldoveni de peste hotare,
strategiile de viitor ale acestora, integrarea în ţara de destinaţie şi păstrarea legăturii cu ţara de origine atât la
nivel microsocial (familie şi comunitate), cât şi macrosocial (realizarea datoriei de cetăţean a Republicii
Moldova prin participarea la alegeri etc.), atitudinii faţă de fenomenul migraţiei şi a posibilităţilor de
valorificare a experienţei, în scopul unei mai bune cooperări cu comunităţile de migranţi de peste hotare, dar
şi înaintării unor recomandări privind elaborarea unor strategii pentru reîntoarcerea migranţilor moldoveni şi
implicarea lor în procesele de dezvoltare şi modernizare a ţării. Respectiv, cercetarea efectuată oferă un
tablou general al diasporei moldoveneşti în 4 ţări ale Uniunii Europene: Italia, Portugalia, Franţa şi Marea
Britanie, precum şi situaţia particulară pentru fiecare din ţările studiate.
Datele cantitative colectate în cadrul studiului prezintă anumite limite în ceea ce priveşte
reprezentativitatea rezultatelor, fapt datorat deficitului de date referitoare la numărul cetăţenilor Republicii
Moldova stabiliţi temporar sau permanent peste hotare, de asemenea a persoanelor originare din Republica
Moldova şi a descendenţilor lor.
Studiul Cartografierea diasporei moldoveneşti în Italia, Portugalia, Franţa şi Regatul Unit al Marii
Britanii relevă în calitate de factori motivanţi ai migraţiei diferenţele în bunăstarea populaţiei şi salarizarea
forţei de muncă în Republica Moldova şi ţările cercetate. Prezenţa unor prieteni, cunoscuţi, rude în ţările de
destinaţie contribuie la luarea deciziei de emigrare şi alegerea ţării de destinaţie. Predomină migraţia în scop
de muncă (72 la sută), urmată de cea de stabilire a domiciliului peste hotare (18 la sută), cea în scop de studii
(8 la sută), alte motive (tratament medical, afaceri) fiind mult mai rare.
Există diferenţe în profilul migranţilor moldoveni pentru ţările cercetate, ele fiind determinate cel mai
frecvent de cererea de pe piaţa forţei de muncă. Italia şi Portugalia prezintă contingente de migranţi
echilibrate din punct de vedere al vârstei, comparativ cu Franţa şi Marea Britanie, în care predomină
migranţii cu vârsta de la 18-40 de ani, o parte semnificativă dintre care merg la studii (24 la sută în Franţa şi
11 la sută în Marea Britanie). Din perspectiva gender, în Franţa şi Portugalia comunităţile de migranţi sunt
echilibrate, în schimb în Italia predomina migranţii de sex feminin, iar în Marea Britanie de sex masculin.
Migranţii în ţările Uniunii Europene posedă un înalt nivel de studii, o parte semnificativă având studii
superioare sau chiar grade ştiinţifice.
Datele cercetării realizate atestă că acţiunile întreprinse de autorităţile guvernamentale din ţările de
destinaţie, în special, în Italia şi Portugalia, au avut un impact pozitiv asupra regularizării statutului
migranţilor moldoveni care se aflau pe teritoriul acestor state iregular. Or, numărul migranţilor iregulari s-a
redus semnificativ în ultimii ani.
Cetăţenia românească deţinută de migranţii din Republica Moldova le oferă posibilitatea de circulaţie
liberă în ţările Uniunii Europene, dar şi de şedere legală pe teritoriul acestor state. Datele cercetării relevă că
87 la sută din migranţii din Marea Britanie, 49 la sută din Franţa şi 24 la sută din Italia posedă cetăţenie
românească.
Reţelele sociale ale migranţilor moldoveni existente în ţările de destinaţie constituie un factor
important în integrarea pe piaţa muncii pentru 65 la sută dintre moldoveni. Fenomenul de remunerare (plată
a unui procent din salariu) persoanelor care ajută migranţii în identificarea unui loc de muncă este o practică

3
puţin frecventă, caracteristică pentru Italia (11 la sută), mai rar Franţa (7 la sută), Portugalia (5 la sută) şi
aproape inexistenţă în Marea Britanie (1 la sută).
Analiza migranţilor, prin prisma domeniilor economice în care au activat în Moldova, relevă că pe
primele trei poziţii se situează moldovenii care au plecat din sistemul educaţional (19 la sută), domeniul
comerţului (14 la sută) şi al sistemului de ocrotire al sănătăţii şi serviciilor sociale (11 la sută). Situaţia dată
caracterizează gradul înalt de calificare al migranţilor moldoveni. Peste hotare însă migranţii moldoveni
activează în acele sectoare economice, în care este solicitată forţa de muncă: serviciile comunitare, sociale şi
personale (33 la sută), construcţii (20 la sută), servicii de administrare a gospodăriilor casnice (13 la sută).
Angajarea în acelaşi domeniu de activitate economică peste hotare este caracteristică doar pentru 12 la
sută din numărul de migranţi din ţările de destinaţie cercetate, de obicei, pentru cei din domeniul
construcţiilor, ocrotirii sănătăţii şi serviciilor sociale, transportului şi telecomunicaţiilor, serviciilor
comunitare, sociale şi personale. Dintre moldovenii care au fost încadraţi în câmpul muncii până la emigrare,
doar 21,7% activează în acelaşi grup profesional în care au activat în Moldova (conform Clasificatorului
ocupaţiilor ISCO-88). Mai mult de jumătate dintre aceştia sunt muncitori necalificaţi, ceilalţi sunt muncitori
calificaţi în domeniul construcţiilor, operatori la maşini şi mecanisme, specialişti de calificare medie,
lucrători în domeniul serviciilor, lucrători în magazine şi pieţe. Pentru marea majoritate a migranţilor se
constată o discrepanţă între nivelul de instruire şi calificare deţinut şi activităţile economice exercitate de
către aceştia. Astfel, muncitorii moldoveni înalt calificaţi se angajează şi prestează munci necalificate, ceea
ce duce la reducerea sau chiar pierderea calificării deţinute (brain waste).
Numărul moldovenilor care deschid afaceri peste hotare este unul mic – 6 la sută din eşantionul
studiului. Ponderea cea mai mare a moldovenilor care au deschis afaceri este în Franţa (9 la sută) şi cea mai
mică în Italia (2 la sută). Afacerile moldovenilor peste hotare sunt în domeniul construcţiilor, comerţului,
serviciilor comunitare, sociale şi personale.
47,3% din migranţii moldoveni, care au fost chestionaţi în cadrul studiului, muncesc peste hotare în
baza unui contract de muncă pe termen lung, 28,3% în baza unui contract pe termen scurt, 23,8% în baza
înţelegerii verbale.5 Constatăm că aproximativ fiecare al patrulea migrant moldovean lucrează informal.
Există însă diferenţe în ceea ce priveşte modalitatea de angajare în cele patru ţări ale Uniunii Europene. Or,
în Italia şi Portugalia peste 80 la sută din migranţii moldoveni muncesc legal, în baza unor contracte pe
termen lung sau scurt, pe când în Franţa şi Marea Britanie informal, în baza înţelegerilor verbale (63 la sută
şi 48 la sută, respectiv).
Din multitudinea dificultăţilor cu care s-au confruntat migranţii moldoveni peste hotare, se evidenţiază
pe prima poziţie problemele lingvistice, urmate de cele de angajare în câmpul muncii, legalizare a şederii pe
teritoriul ţărilor de destinaţie şi exploatare prin muncă. Problemele de exploatare prin muncă sunt mai
frecvente în Italia, fiind menţionate de peste 1/3 dintre respondenţi şi caracterizează, în special, sistemului de
servicii de îngrijire la domiciliu care este mai puţin reglementat. În Franţa, sunt destul de frecvente, în rândul
migranţilor, dificultăţile în ceea ce priveşte accesarea serviciilor medicale (1/3 dintre respondenţi). Tot în
Franţa, s-au constatat cele mai frecvente cazuri de discriminare a migranţilor (abuz, umilire, limitare sau
interzicere a accesului la servicii publice) de către angajatori (aproape 18 la sută dintre migranţi).
În soluţionarea problemelor cu care se confruntă peste hotare, migranţii solicită, în primul rând,
ajutorul conaţionalilor din această ţară, ulterior apelând la alte instanţe, care diferă pentru ţările cercetate.
Moldovenii din Italia, apelează mai frecvent pentru susţinere la organele de drept, sindicate, cetăţenii aceste
ţări, inclusiv ambasada/consultatele Republicii Moldova în Italia, cei din Portugalia, frecvent cer susţinere
din partea organelor de drept, ambasadei/consulatului, inclusiv de la organizaţiile de diasporă, cei din Franţa
– de la rudele din Moldova, cetăţenii francezi, organele de drept, inclusiv ambasada/consulatul Republicii
Moldova, iar cei din Marea Britanie – de la organele de drept, cetăţenii acestei ţări, alţi conaţionali.
Biserica este un element esenţial în viaţa moldovenilor de peste hotare, precum şi în Republica
Moldova. Migranţii moldoveni frecventează biserica ortodoxă moldovenească sau cea ortodoxă română. Cel
mai frecvent, biserica este locul unde moldovenii se întâlnesc cu conaţionalii de sărbătorile religioase, unde
comemorează cele mai importante evenimente din viaţă: cununia, botezul, fapt ce îi face să se simtă ca şi în
patrie.
Diaspora moldovenească în ţările Uniunii Europene, în special, în Italia, Portugalia, Franţa şi Marea
Britanie este în proces de formare şi dezvoltare. Greutăţile pe care le întâmpină reprezentanţii organizaţiilor
5
Diferenţa până la 100% o reprezintă cei care nu ştiu în ce condiţii muncesc.
4
de diasporă sunt determinate de spiritul redus de participare al moldovenilor în diverse activităţi. În cadrul
organizaţiilor, există un nucleu restrâns de persoane care-şi dedică timpul pentru activitatea acestora. Cu
toate acestea, o bună parte din asociaţii reuşesc să fie o sursă importantă de informare pentru migranţii
moldoveni, să promoveze Republica Moldova peste hotare, tradiţiile şi obiceiurile acesteia, să menţină
relaţiile cu serviciile de migraţie din ţările de destinaţie, să coopereze cu diferiţi actori sociali. Organizaţiile
de diasporă din Portugalia, au cea mai mare frecvenţă a accesării serviciilor oferite. 47,4% dintre
participanţii la cercetare au menţionat că menţin legătura cu acestea, în comparaţie cu 38,7% dintre migranţii
din Franţa, 27,0% - din Italia şi 19,0% din Regatul Unit al Marii Britanii.
Fiind peste hotare, 35 la sută dintre migranţii moldoveni se interesează cu regularitate, iar 49 la sută
ocazional despre situaţia socială, politică şi economică din Republica Moldova, comunicând frecvent cu
rudele sau prietenii rămaşi în ţara de origine. 62 la sută din moldovenii din Marea Britanie, 53 la sută din cei
din Italia, 49 la sută din cei din Franţa şi 28 la sută din Portugalia trimit în Moldova remitenţe, ajutând
familiile nucleare sau cele lărgite să-şi îmbunătăţească situaţia financiară.
Migraţia este un fenomen care distruge legăturile sentimentale din cadrul familiei, uneori contribuind
şi la desfiinţarea familiei, au relatat marea majoritate a migranţilor din ţările cercetate, totuşi cei mai mulţi
dintre ei nu regretă experienţa migraţionistă prin care au trecut.
Unii migranţi moldoveni au obţinut cetăţenia ţărilor de destinaţie. Din ţările cercetate, numărul cel
mai mare al moldovenilor cu cetăţenia ţării de destinaţie este în Portugalia – peste 6000 de moldoveni,
conform datelor oficiale ale autorităţilor portugheze. Numărul moldovenilor cu cetăţenie franceză, britanica,
italiană a fost mult mai mic, la momentul realizării studiului dat, dar va creşte în următorii ani, întrucât mai
mulţi moldoveni vor îndeplini condiţiile pentru depunerea dosarului de obţinere a cetăţeniei statului gazdă
(perioada de şedere legală, perioada de muncă legală, cunoaşterea limbii ţării de destinaţie etc.). Însă nu toţi
cei care deţin cetăţenia ţării gazdă intenţionează să se stabilească cu traiul definitiv peste hotare. O parte
dintre migranţii moldoveni planifică să revină la bătrâneţe în Republica Moldova. În prezent însă, pentru
marea majoritate a migranţilor moldoveni, este caracteristică starea de aşteptare („stand by”), fără obiective
clare de viitor. Decizia de a rămâne definitiv peste hotare sau de a reveni în ţara de origine va depinde de
circumstanţele sociale, economice, politice din ţara de origine şi cea de destinaţie. Dintre cei mai puţin de 20
la sută dintre migranţii care au relatat că nu intenţionează să se reîntoarcă în Moldova, 7 la sută au întreprins
măsuri care confirmă intenţiile de stabilire a domiciliului definitiv peste hotare (au obţinut cetăţenie, au făcut
investiţii în bunuri scumpe, au deschis afaceri, au realizat reîntregirea familiei peste hotare).
Recomandările studiului oferă propuneri pentru dezvoltarea politicilor, în scopul îmbunătăţirii
managementului migraţiei forţei de muncă şi consolidării organizaţiilor de diasporă, fiind adresate
autorităţilor publice centrale şi organizaţiilor de diasporă. Respectiv, autorităţile guvernamentale din
Republica Moldova trebuie să-şi direcţioneze acţiunile spre: (i) semnarea acordurilor de securitate socială cu
principalele ţări de destinaţie a migranţilor moldoveni; (ii) susţinerea programele de migraţie circulară
destinate moldovenilor; (iii) dezvoltarea unor programe pentru diaspora moldovenească care să-şi menţină
relaţiile cu migranţii moldoveni, dar şi să contribuie la păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale, inclusiv
promovarea culturii moldoveneşti peste hotare; (iv) crearea condiţiilor pentru dezvoltarea mediului de
afaceri, mai multe programe de atragere a remitenţelor în economie pentru a stimula revenirea migranţilor
moldoveni în ţara de origine, etc. Organizaţiile de diasporă ale moldovenilor trebuie să-şi dezvolte relaţiile
de parteneriat, să-şi consolideze colaborarea cu autorităţile publice locale din ţările de destinaţie şi cele de
origine, să-şi dezvolte serviciile.
Remarcând importanţa preocupării pentru migranţii moldoveni aflaţi peste hotare, persoanele originare
din Republica Moldova şi comunităţile formate de aceştia, menţionăm că acest studiu este adresat: factorilor
de decizie care elaborează şi implementează politici publice în domeniu; reprezentanţilor organizaţiilor de
diasporă moldovenească care în activitatea lor relaţionează cu migranţii moldoveni; migranţilor care trebuie
să cunoască unde se pot adresa atunci când se confruntă cu probleme peste hotare; populaţiei în ansamblu
pentru a fi informată despre realitatea socială de peste hotare, posibilităţile şi oportunităţile pe care le au
migranţii moldoveni ce pleacă peste hotare.