Organele administraţiei de stat

Capitolul 1

Organele administraţiei de stat

1.1.Presedintele României şi Administraţia

prezidenţială

1.1.1 Consideraţii generale

Forma de guvernământ îşi pune o mare amprentă asupra repartiţiei puterii în cadrul
statului. Astfel , din punctul de vedere al formei de guvernământ putem distinge următoarele
categorii: monarhii ( în care şeful statului este desemnat pe baze ereditare sau pe viaţă ) şi
republici ( în care şeful statului este ales pe o perioadă determinată de timp , fie de către
popor, prin vot direct sau indirect ( sistemul electorilor ), fie de către Parlament). Funcţia de
şef al statului poate fi deţinută fie de către o singură persoană (rege, împărat , preşedinte ,
emir , etc.), fie de către un organ colegial (spre exemplu Consiliul federal din Elveţia, alcătuit
din 7 miniştrii, al cărui preşedinte este şi preşedintele Confederaţiei ).
Forma de guvernământ, ca modalitate în care se constituie şi funcţionează autorităţile
publice trebuie raportată, de principiu, la trăsăturile definitorii ale şefului statului şi la
legăturile acestuia cu puterea legiuitoare 1.
Regimul parlamentar se caracterizează prin următoarele elemente:
- se acordă o importanţă sporită Parlamentului , acesta fiind cel în faţa căruia este
Guvernul responsabil. Guvernul –condus de către un prim-ministru dotat cu puteri largi -
poate risca pierderea mandatului prin retragerea votului de încredere acordat de către
Parlament .
- seful statului îndeplineşte in principal funcţii formale si ceremoniale, iar influenta sa
politica este limitata. „Şefia statului poate fi exercitata de către o monarhie ereditara sau de un
preşedinte ales in mod normal de către adunările legislative”. 2

Regimul prezidenţial prezintă , la rândul său, următoarele caracteristici:

- preşedintele exercita in efectiv şefia statului,
1
Dana Apostol Tofan – Instituţii administrative europene , Editura C.H. Beck , Bucureşti , 2006, p.52
2
Salvador Parado Diez- Sisteme administrative comparate , Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi, p.46
 - preşedintele nu este ales de către adunarea legislativa, ci de către electorat in mod
direct, fie cu ajutorul unui colegiu electoral3
- în republicile prezidenţiale în general (dar în special în SUA ), nu există nici şef de
guvern (această funcţie revenind preşedintelui) şi nici răspundere guvernamentală în faţa
Parlamentului.
- puterile preşedintelui sunt mult mai extinse, iar demarcaţia între cele trei puteri ale
statului este mult mai profundă.
- se conferă un număr considerabil de atribuţii preşedintelui, dar acestea pot fi
neutralizate şi corectate printr-o procedură ce permite transparenţa şi controlul din partea
opiniei publice, inclusiv tragerea la răspundere a şefului statului în situaţia în care s-a
îndepărtat de la mandatul ce i-a fost încredinţat4
- preşedintele nu poate dizolva adunarea legislativă şi să convoace alegeri .În plus,
mandatele preşedintelui şi ale adunării legislative de obicei nu coincid.

Un autor american a identificat următoarele diferenţe esenţiale între regimul

prezidenţial şi cel parlamentar 5:
- în sistemele prezidenţiale , preşedintele îşi poate asuma în mod mai clar rolul de a
iniţia politici publice ( policy leadership) , întrucât are mandat din partea alegătorilor, în timp
ce în regimurile parlamentare, guvernul îşi câştigă poziţia prin membrii partidelor lor aflaţi
în parlament , şi ca urmare trebuie să acţioneze împreună cu aceştia ca o echipă; Spre
deosebire de cabinetele din sistemele parlamentare, cabinetul prezidenţial nu este alcătuit
din persoane cu o figură politică proeminentă , ci mai curând persoane nepolitice, de
încredere ale preşedintelui , ca urmare atenţia este concentrată mai mult asupra acestuia din
urmă.
- cu toate acestea, responsabilitatea pentru succesul unei politici publice este mult
mai dificil să fie atribuită cuiva în cadrul sistemelor prezidenţiale , întrucât, de exemplu în
SUA , preşedintele este cel care iniţiază politicile , dar Congresul este cel care le aprobă.
- în sistemele prezidenţiale, politicile comprehensive ce prevăd schimbări radicale
sunt mai dificil de realizat datorită fragmentării puterii.
- recrutarea membrilor executivului este diferită în cele două sisteme , în sensul că în
sistemele parlamentare , recrutarea se face , în general , din rândul membrilor
Parlamentului , în timp ce în sistemele prezidenţiale , recrutarea în rândul Executivului
dinafara lumii politice ,în general din rândul profesioniştilor.
- în sistemul prezidenţial , există probleme speciale în ceea ce priveşte ajustarea şi
controlul Executivului, în sensul că dacă în sistemele parlamentare , membrii Executivului
trebuie să dea socoteală în faţa Parlamentului cu privire la politica dusă de Guvern , în timp ce
, în sistemele prezidenţiale , membrii Executivului operează într-o relativă izolare ,
neexistând un forum în faţa căruia aceştia să raporteze în mod regulat.
- aspectele simbolice şi politice ale Executivului sunt unificate în sistemul
prezidenţial , şi în cel parlamentar sunt divizate între primul-ministru şi Guvern , pe de o
parte , care sunt responsabili pentru leadership-ul politic şi administrativ , şi câteva alte
birouri care sunt responsabile pentru leadership-ul simbolic al statului ( adică reprezentarea

3
Idem
4
V.Duculescu , C. Călinoiu , G. Duculescu –Drept constituţional comparat . Tratat , vol. 1, ed a-3-a revăzută şi
adăugită , Lumina Lex, Bucureşti , 2002, op.cit , p.95
5
W. Phillips Shively – Power Choice , An Introduction to Political Science , Fifth Edition , Mc Graw Hill , 1987
statului). În sistemele prezidenţiale, toate aceste funcţii sunt unificate în persoana
preşedintelui.
În practică însă s-a conturat un alt tip de regim şi anume cel semi-prezidenţial care
încearcă să elimine dezavantajele regimului prezidenţial, dar şi imperfecţiunile celui
parlamentar, imaginând o cale de mijloc, în care preşedintele , ales de către întregul popor,
devine arbitru între puterile statului, iar puterea executivă aparţine de fapt guvernului , în
fruntea căruia se află primul-ministru6, acesta fiind responsabil în Parlamentului. Prima
definiţie seminificativă a semi- prezidenţialismului a fost dată de Duverger( 1970) pentru a
indica forma de guvernare < caracterizată de faptul că şeful statului este ales prin sufragiu
universal direct şi posedă acele puteri ce exced puterile unui şef de stat dintr-un regim
parlamentar normal. Cu toate acestea , Guvernul rămâne compus dintr-un Cabinet format
din Primul-ministru şi din Miniştrii care pot fi revocaţi printr-un vot al parlamentului7>.
Implicarea directă a Preşedintelui în viaţa politică nu este posibilă, deoarece, deşi este
ales prin vot direct, cu sprijinul unui partid sau a mai multor partide, el nu poate desfăşura o
activitate politică , prin definiţie trebuind să adopte o poziţie echidistantă faţă de diferitele
forţe politice care participă la competiţia pentru guvernare8.
Există diferenţe considerabile în ce priveşte puterile şi rolul politic al Preşedintelui în
diferite ţări europene, aspect care demonstrează că alegerea prin sufragiu universal , direct nu
constituie , în sine sursa puterii acestora , ci mai degrabă statutul lor în cadrul sistemului
politic şi personalitatea acestora9.
România este un stat democratic , cu regim semi-prezidenţial atenuat , caracterizat prin
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Aşadar, Constituţia României din 1991, sub influenţa Constituţiei franceze, consacra
un executiv bicefal sau dualist10, un partaj al atribuţiilor executive ( şi implicit administrative
)11 între cele două capete , adică cei doi şefi ai executivului : Preşedintele şi Guvernul.
În urma revizuirii Constituţiei din 2003 , prevederea conform căreia Preşedintele este
şef al executivului , alături de guvern a fost eliminată din textul constituţional , astfel
eliminându-se referirea explicită la rolul Preşedintelui de conducere a executivului. În acest
capitol vom începe însă cu prezentarea rolului şi atribuţiilor preşedintelui, dată fiind
importanţa sa în sistemul autorităţilor publice şi a posibilităţii, prevăzute prin Constituţie de a
prezida şedinţele guvernului în anumite cazuri.
Cu toate acestea, complexul organic dintre Guvern şi administraţia şefului statului
reprezintă nucleul central al organizării administrative româneşti, dată importanţa sa politică
şi volumul mare şi extins al sarcinilor sale.

1.1.2 Preşedintele României

6
Dana Apostol Tofan , 2006,op.cit. , p.52
7
M. Duverger, Institutions politiques et droit constitutionnel, vol 18 a , Paris , 1990, pag 277
8
M. Duverger, Les regimes semipresidentiels , P.U.F, Paris , 1986, p.95
9
Liviu Coman-Kund – Sisteme administrative europene , ed.a II-a revăzută şi actualizată , Casa de Presă şi
Editura Tribuna , Sibiu 2003 , p. 30
10
Ioan Vida –Puterea executivă şi administraţia publică , Regia autonomă Monitorul Oficial , Bucureşti , 1994,
p.37
11
P.-H Chalvidan , Christine Houteer –Droit administrativ , Manuel pratique , Avec des documents et des sujets
corriges , Nathan Universite , Paris , 1996 , p.46
  Rolul preşedintelui. Preşedintele României, potrivit Constituţiei României, este:
• şeful statului, în această calitate deţinând funcţia de reprezentare a statului
român atât în exteriorul, cât şi în interiorul ţării;
• garantează independenţa naţională, unitatea şi integritatea teritorială a ţării;
În realizarea acestui rol, el garantează valorile fundamentale ale poporului
român12. Aici avem în vedere în primul rând atribuţiile acestuia în domeniul
apărării , cea de preşedinte al Consiliului suprem de apărare a ţării, de
comandant suprem al forţelor armate şi cele care vizează instituirea stării de
asediu sau de război.
• garant al Constituţiei. El veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
desfăşurare a activităţilor autorităţilor (puterilor) publice care funcţionează în
baza Constituţiei, în acest scop exercitând funcţia de mediator între puterile
statului, precum şi între stat şi societate.

 Alegerea preşedintelui. Preşedintele României este ales prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat. Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de
scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi pe listele electorale. În cazul în care nici
unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin,
între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este
declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. Nici o persoană nu poate
îndeplini funcţia de preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot
fi succesive.

 Validarea mandatului. Rezultatul alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României

este validat de Curtea Constituţională.

 Durata mandatului. Mandatul preşedintelui României este de cinci ani şi se

exercită de la data depunerii jurământului. Acesta îşi exercită mandatul până la depunerea
jurământului de preşedintele nou ales. Mandatul preşedintelui României poate fi prelungit,
prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

 Incompatibilităţi şi imunităţi. În timpul mandatului, preşedintele României nu

poate fi membru al unui partid politic şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau
privată.
El se bucură de imunitate. Preşedintele României nu poate fi tras la răspundere
juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

 Atribuţiile Preşedintelui României

a) În ceea ce priveşte POLITICA INTERNĂ

12
Genova Vrabie – Organizarea politico-etatică a României . Drept constituţional şi instituţii politice , vol.II, ed.
a-III-a revăzută şi adăugită , Fundaţia pentru Cultură şi Ştiinţă Moldova , Iaşi , Editura Cugetarea , Iaşi 1999,
p.275-278
 • Numirea Guvernului. Preşedintele României desemnează un candidat
pentru funcţia de prim-ministru13 şi numeşte Guvernul pe baza votului de
încredere acordat de către Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau
de vacanţă a postului, preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea
primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. Dacă prin propunerea de
remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului,
preşedintele României va putea revoca şi numi pe unii membrii ai Executivului
numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-
ministru.
• Consultarea Guvernului. Preşedintele României poate consulta Guvernul cu
privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.
• Participarea la şedinţele Guvernului. Preşedintele României poate lua parte
la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind
politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-
ministru, în alte situaţii. Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului
la care participă.
• Legiferarea. Preşedintele României are obligaţia de a promulga legile votate
de cele două Camere, dar are şi dreptul de a le trimite spre reexaminare
Parlamentului.
• Mesaje. Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme politice ale naţiunii.
• Dizolvarea. După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor
grupurilor parlamentare, preşedintele României poate să dizolve Parlamentul,
dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în
termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel
puţin două solicitări de învestitură. În cursul unui an, Parlamentul poate fi
dizolvat o singură dată. Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele şase luni ale
mandatului preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de
război, de asediu sau de urgenţă.
• Referendumul. Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere
poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes
naţional.

b) În ceea ce priveşte POLITICA EXTERNĂ

• Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României14, negociate de către
Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil.
• La propunerea Guvernului, preşedintele acreditează şi recheamă reprezentanţii
diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea
rangului misiunilor diplomatice.
• Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă preşedintele
României.
13
Trebuie să remarcăm că dispoziţiile constituţionale prevăd faptul că desemnarea primului-ministru de către
Preşedintele României se face în urma consultării partidului care are majoritate absolută în Parlament ori ,
dacă nu există o asemenea majoritate , a partidelor reprezentate în Parlament ( art. 103 , al.1)
14
Preşedintele României poate împuternici pe primul-ministru, ministrul afacerilor externe, alţi membri ai
Guvernului sau reprezentanţi diplomatici ai României să încheie tratate în numele ţării noastre.
 c) În ceea ce priveşte SIGURANŢA NAŢIONALĂ
• Forţele armate. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi
îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. El
poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau
generală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea preşedintelui se
supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult cinci zile de la adoptare. În caz
de agresiune armată împotriva ţării, preşedintele României ia măsuri pentru
respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului, printr-
un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de
ore de la declanşarea agresiunii. În caz de mobilizare sau de război, Parlamentul îşi
continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se
convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
• Starea de asediu sau starea de urgenţă. Preşedintele României instituie starea
de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi
administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii
adoptate, în cel mult cinci zile de la luarea acesteia. Dacă Parlamentul nu se află în
sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instruirea stării de
asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

d) ALTE ATRIBUŢII
1) Conferă decoraţii şi titluri de onoare;
2) Acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;
3) Numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
4) Acordă graţierea individuală.

 Actele preşedintelui. În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite

decrete care devin aplicabile după publicarea lor în Monitorul Oficial.

 Suspendarea din funcţie. În cazul săvârşirii unor fapte grave, prin care încalcă
prevederile Constituţiei, preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de către
Parlament, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea
Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i
se impută.
Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din
numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă preşedintelui.
Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se
organizează un referendum pentru demiterea preşedintelui.

Punerea sub acuzare. Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a

cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a
preşedintelui României pentru înaltă trădare. Propunerea de punere sub acuzare poate fi
iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţa
preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. De la
data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, preşedintele este suspendat de drept.
Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de
drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

 Vacanţa funcţiei. Vacanţa funcţiei de preşedinte al României intervine în caz de

demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau
de deces.
În termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al
României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou preşedinte.

 Interimatul funcţiei. Dacă funcţia de preşedinte devine vacantă ori dacă

preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi
exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de
preşedintele Camerei Deputaţilor.