OCUPAREA CU ELECTRONI A INVELISULUI DE

ELCTRONI

Se stie ca, la fiecare nivel de energie (valoarea permisa a energiei

unui sistem cuantic atom, molecula etc., raportata la o anumita stare ca
stare fundamentala: ex., invelisul de electroni K, cu numar cuantic
principal n = 1, este nivelul de energie cel mai slab), corespunde un
anumit numar de orbite, rezulta ca, numarul maxim de electroni dintr-
un substrat este bine determinat, dupa cum urmeaza: 1. intr-un
substrat s exista 1 orbita s,
2. intr-un substrat p exista 3 orbite p,
3. intr-un substrat d exista 5 orbite d,
4. intr-un substrat f exista 7 orbite f,
5. intr-un substrat g exista 9 orbite g,
6. intr-un substrat h exista 11 orbite h,
7. intr-un substrat i exista 13 orbite i.
 Starile posibile ale electronilor in cadrul unui atom (orbite atomice),
in ordinea crescanda a nivelelor de energie sunt reprezentate alaturat si
exprima schematic straturile de electroni, (in care energia electronilor
creste de la orbita s spre orbita i), substraturile si orbitele.
Orbitele sunt reprezentate prin puncte mici, iar substraturile prin
puncte apropiate si asezate la acelasi nivel.
Intru cat se cunosc numai 105 elemente chimice straturile,
substraturile si orbitele vacante sunt folosite de electronii atomului
atunci cand, acesta absoarbe sau primeste energie din exterior.
Electronii atomului trec pe orbite superioare vacante, iar la revenire pe
orbitele inferioare atomul emite diferenta de energie care corespunde
distantelor pe verticala. Electronul in miscarea sa, produce o
miscare ondulatorie, undele ocupa tot spatiul in care se propaga, iar
densitatea norului electronic este mai mare acolo, unde este posibila
gasirea lui.
 In stratul electronic K cu n = 1 care este cel mai apropiat de nucleu si
cu energia cea mai joasa, exista o singura orbita 1s, densitatea maxima
a norului electronic fiind concentrata pe o suprafata sferica a, cu raza
de 0,35A, iar electronul are o viteza de 108 cm/s.
In stratul L cu n = 2 care contine un substrat s si un substrat p, in
care se gasesc 4 orbite care au simetrie diferita. O orbita din cele 4
orbite are simetrie sferica este o orbita 2s (b), celelalte trei orbite sunt
orbite 2p (distribuite in spatiu dupa axele x, y, z deci, orbitele px, py,
pz).

Densitatea norului electronic, in cazul orbitelor 2p, prezinta doua

regiuni de densitate maxima, de o parte si de alta a nucleului, in planul
nucleului densitatea este zero.
In stratul electronic L cu n = 2, in care se gasesc 4 orbite, pe care pot
exista maximum 4 x 2 = 8 electroni, deoarece se stie ca, pe o orbita nu
se pot gasi decat cel mult doi electroni, cu conditia ca spinul lor sa fie
diametral opusi (antiparaleli). Imperecherea a doi electroni cu spini
opusi (electroni perechi), pe aceeasi orbita duce la compensarea
momentelor magnetice, ceea ce determina la stabilitatea sistemului
atomic.
Electronii se situeaza pe orbitele straturilor K, L, M, N, O, P, si Q de
jos in sus, in ordinea crescatoare a nivelelor lor energetice, incepand cu
nivelul de energie cel mai scazut al stratului K, fiind cel mai apropiat de
nucleu, numit si stratul starii fundamentale.
Pentru aceste straturi electronice se gasesc 32, 8 si 2 electroni in
locul valorilor teoretice 50, 72 si 98.
Electronii sunt particule elementare cu sarcina electrica negativa ( _ ),
constituent universal al atomului. Electronii si orbitele electronice
reprezinta invelisul nucleului atomic sau norul electronic. Acestea au o
densitate maxima in spatiul inconjurator nucleului atomic.
Din cele prezentate rezulta ca, invelisul electronic al atomului este
alcatuit din electroni care sunt asezati si se rotesc pe sapte straturi
electronice, K, L, M, N, O, P si Q, sapte substraturi s, p, d, f, g, h si i,
avand in total 140 de orbite. Existenta acestor orbite este scoasa in
evidenta de faptul ca, atomul absoarbe si emite energie, iar pentru
aceasta ii sunt necesare un numar suficient de orbite electronice
minime si maxime si locuri vacante pentru toti electronii atomului care
participa la procesul absorbtiei si emisiei de energie, conform ecuatiei
12 care confirma faptul ca, in structura atomului pot exista 140 de
orbite , iar din punct de vedere spectroscopic rezulta ca, fiecare spectru
de linie colorata, pornind de la nucleu spre exteriorul sau, violet, indigo,
albastru, verde, galben, portocaliu si rosu, reprezinta un substrat
electronic..