Caracteristicile managementului educațional
participativ;
Niveluri și forme de
participare
� Şcolile se individualizează nu numai prin
rezultatele lor academice, dar şi prin aspectele
mai putin tangibile, cum ar fi relaţiile dintre
profesori şi elevi, regulile de conduită stabilite la
nivelul şcolii, măsura în care profesorii
colaborează, atitudinea și valorile promovate de
director, sprijinul acordat copiilor aflați în situații
de risc şi multe altele.
� S-a constatat că, în conturarea traiectoriei
viitoare a copilului, aceste aspecte, au o mare
influenţă asupra alegerilor pe care le va face
mai târziu în viaţă, asupra valorilor şi credinţelor
pe baza cărora va trăi în societate. (aşa numitul
curriculum ascuns al şcolii)
� Prin urmare, când vorbim de democraţie în şcoli
ne referim la consultarea şi includerea
membrilor comunității educaționale în procesul
de luare a deciziilor și la valorile şi principiile
democratice care sunt promovate la nivelul vieţii
şcolare.
� O çcoală democratică nu e, dacă management
participativ nu e.
Necesitatea de promovare a
managementului participativ este generată,
în primul rând, de complexitatea mereu
crescândă a fenomenelor, de rapiditatea
schimbărilor sau multiplicarea numărului de
factori care influenţează mecanismul
managerial al organizaţiilor școlare.
În aceste condiţii, este dificil pentru
conducătorul individual, oricât de capabil ar
fi, să optimizeze deciziile strategice sau
unele decizii tactice importante.
� Managementul participativ este o formă de
conducere în care angajații sunt implicați
activ în procesul de luare a deciziilor.
Managerii care o practică:
� valorizează capitalul intelectual și emoțional
al angajaților, înțelegând și apreciind valoarea
ideilor, conceptelor și gândirii acestora;
� își dau seama că membrii personalului sunt
facilitatorii direcți în relația cu beneficiarii
educației și le cunosc cel mai bine nevoile
și așteptările.
� Modul cum îi implici și pe colegii profesori, pe
elevi și pe părinți în luarea deciziilor și despre
cum te consulți cu ei în legătură cu multe cele
care se întâmplă zi de zi în școala pe care o
conduci.
� De la stabilirea unui scop comun, împărtășit de
toți și elaborarea misiunii școlii, până la
funcționarea pe baza unor acorduri de
parteneriat în care toate părțile își asumă
responsabilități.
� acționează ca o forță care motivează personalul să atingă
scopurile și obiectivele organizației;
� este o modalitate sigură de a păstra în organizație
persoanele cele mai bine pregătite și talentate care sunt
mândre că au un cuvânt de spus în ceea ce privește
conducerea organizației
� crește performanța angajaților care, datorită faptului că
lucrează într-un anume confort psihologic, sunt mult mai
motivați să comunice și să găsească soluții la problemele
apărute;
� conduce la un grad înalt al inovației ca urmare a
deschiderii către idei și soluții noi și unei comunicări
continue la diverse niveluri ale organizației;
� diminuează demersul de supervizare a activității deoarece
accentul este pus pe managementul propriei persoane;
� În același timp, participarea tuturor
membrilor comunității educaționale în
procesul decizional este o condiție esențială
pentru asigurarea calității și susținerea
schimbărilor prin care școlile își dezvoltă
capacitatea instituțională în acord cu
dinamica societății.
� Acest tip de management se bazează pe
responsabilizare şi utilizează creativ resursele
umane din organizaţia școlară.
� 1. Consultarea - prin crearea unor comitete
consultative la diferite niveluri ale organizației.
� 2. Îmbogățirea atribuțiilor - duce la creșterea
autocontrolului și a posibilităților indivizilor de
decizie la locul de muncă.
� 3. Stilul participativ de management și reprezentarea
angajaților la nivelul conducerii.
� 4. Negocierea colectivă a diferitelor aspecte de
interes mutual.
� 5. Consilii ale profesorilor– luarea în comun a deciziei
în toate problemele de personal
� 6. Reprezentarea salariaților în Consiliul de
administrație
� 7. Controlul angajaților asupra managementului;
� directă - a tuturor persoanelor și grupurilor
implicate, de ex., Consiliul profesoral.
� indirectă – prin reprezentanți, de ex.,
Consiliul reprezentativ al părinților, Consiliul
elevilor, Consiliul de administrație, Sindicatul.
� Analizați și puneți în practică următoarele tehnici de
luare a deciziilor în grup în situații diverse din
școală(de ex., implicarea într-un proiect cu parteneri
străini):
� Grupurile interactive: membrii unui grup interactiv
au la dispoziţie o agendă şi o problemă de rezolvat.
Astfel de grupuri iau naştere în general în momentul
în care liderul defineşte problema şi solicită idei.
Discuţiile sunt nesistematizate şi neorganizate şi
constau din enunţarea de alternative şi evaluarea
acestora. Sarcina liderului este aceea de a rezuma la
momente potrivite, de a se asigura că toţi membrii
grupului participă şi de a contribui cu idei.
� Se ajunge de obicei la consens, părerile finale fiind
adoptate prin vot.
� tehnica Delphi reprezintă o metodă de creare a
unui consens între opiniile unor experţi. Solicită
exprimarea scrisă a unui număr de păreri ale
unor experţi care contribuie în mod individual.
După adunarea de răspunsuri scrise pe subiectul
în discuţie, este realizat un rezumat al părerilor
care este distribuit participanţilor. În a doua
rundă, participanţii au avantajul de a cunoaşte
părerile experţilor şi de a-şi putea modifica
răspunsul iniţial în lumina noilor informaţii.
� Acest proces al rezumării propunerilor şi
redistribuirii de noi chestionare poate continua
până se ajunge la un consens.
� tehnica grupului nominal a fost creată pentru a
se asigura participarea egală a membrilor
grupului în procesul decizional.
� Membrii sunt rugaţi apoi să scrie cât mai multe
alternative, pe care le expun pe rând.
� Ideile astfel explicate sunt înscrise pe un flip
chart sau pe o tablă, pentru a putea fi vizualizate.
Discuţiile sunt limitate la simple clarificări.
� După listarea tuturor alternativelor, au loc mai
multe discuţii deschise, în urma cărora se
recurge la vot. Este aleasă cea mai bine primită
dintre alternative.
� şcoala trebuie să-i familiarizeze pe elevi cu practicile
şi instituţiile democratice care există în societate. Dacă
acordăm elevilor responsabilităţi, posibilitatea de a-şi
exprima opiniile, de a lua decizii şi a participa la viaţa
şcolii, nu facem decât să le dăm şansa de a-şi forma şi a
exersa competenţe necesare într-o societate de succes;
� în cadrul unor organisme ale elevilor precum Consiliul
clasei sau Consiliul şcolii, elevii pot trăi experienţa
personală a unui sistem democratic cu reprezentanţi aleşi;
� documentele internaţionale stipulează dreptul copiilor de
a-şi face auzite opiniile, a primi informaţii şi de a participa
la luarea deciziilor care îi afectează direct;
� în unele domenii sau situaţii, elevii se pot dovedi mai buni
în a planifica diferite activităţi sau a rezolva diverse
probleme deoarece, în unele cazuri, ei cunosc mai bine
decât profesorii aspecte care ţin strict de viaţa lor.
