STELIAN Topar.

rA

Presa Uniyersi tafi Cluieanil.

rsBN 973-9354-96-3
 Pr. Conf. Dr. STELIAN TOEANA

TNTRODUCERE IN STUDIUL
NOULUI TESTAMENT
VOL. I
@ 2000 besa Universitaril Clujeand. Totte drepturile rezervate.
TEXT $I CANON. EPOCA NOULUI TESTAMENT
Reproducerca lntegralii sau parfiall a textului, fiir6 acordul editurii,
este intezisl gi se pedepsegte conform legii

Edi{ia o II-a, revizuitd gi tmbundtdlitd

Tehnoredactare computerizati: Codrufa Slcelean

Universitatea "Babeg-Bolyai"
Presa Universitarii Clujeanl
Director: Horia Cosma
Str. Republicii nr. 24
3400 Cluj-Napoca
RON44.NIA
Tel. : (+40)-64 -405.352
Fax: (+40)-64-191.906

Presa Universitari Clujeani

rsBN 973-9354-96-s 2000
 CUPRINS
F amiliei drinyilor,
Si p Pag.
tln gdnd de recunoStinld, prin uceastd carte.
cuvANT iNamrr LA EDITIA A rI-A """""""" e

PREFATA .."""""""""""11

LISTA ABREVrERrLOR.......... """""1s

INT'RODUCERE .......... """""""""""'17

A. INTRODACERE GENEML{ iN STUOTUT NOULUI

TESTAMENT """""""""'21

I.ISToRICULINTRODUCERtrSAUISAGOGIf,IBIBLICE....zI

II.
Profunde mu\umiri D-lui Ec Vasile Moldovan, ..47
Director at B.C,R Clui'Napoca, S,C. "Electro-
plast" S.A. Bistri\a, ptecum gi Pr. Iosif Hulpe,
pentru ajutorul acordat tn vederea apotifiei acestei
lucrdri a teologiei biblice romilneStl
6 Introducere fn Studiul lrioului Testament
5tulian Tofand
III. ISTORIA EVOLUTIEI FORMARII CANONULUI c). Citqtele Sfinlilor Pdmnli Si ScriitoribisericeSti
ai primelor veacuri creStine
NOULUT TESTAMENT.............. ..................... 61 ....I97
d) Edilii critice ale Noului Testament ..............199
3). Tiplrituri $i edi+ii critice rominegti alc Sfrntei Scripturi.......210
1 ). Notiunea de c anon gi criteriile canonicitii1ii................... ......... 62

2). Definitivarea incheierii canonului Noului Testament

in primele 4 secole cregtine...... ........ 68 B.ISTORIAEPOCIINOULAI TESTAMENT. ........243
a). Canonul Noului Testament la Pdrinlii Apostolici............. 7l
b). Apologefii .secolului II Si mdrturiile lor despre coleclia I. LUMEA GRECO-ROMANA
de cdr li canonice ale Noului Testament..........,................ 7 6 iN rpoca NouLr[ T8srAMENT.............. .....244
Excurs: "Fragmenful Muratori".... ...... 85
c). Canonu l Noului Te s tament in se colul LlL.............,........... 1 03 1). Situatia politicl.Imperiul Romei........ ,...............244
d). C anonul Noului Te stqment tn secolul lV................,,,....... I 12 2), Filosofra. Principalele curente filosofice..... .........252
- in Biserica de Risirit ............172 a). Stoici.smul .................. ..,...........254
Excurs: Epistola a 39-a festivd b). Epicureismul.............. ............261
a Sf. Atanasie cel Mare.... .....1I7 c). Gnosticismul...........,..... ...........271
- in Biserica de Apus ...............127 3). Situafia religioas[... ......279
e). Canonul Noului Testatnent Si problema teologicd a). Panteonul greco-roman................. ..............281
q cqnonului in Bisericil.e protestante ..........132 b). Religiile de mistere ..................282
c). Cultul tmpdratului ...................288

IV.ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREA TEXTULUI

NOULUI TESTAMENT.............. .......................147 II. ILTDAISMUL EPOCII NOTILTII TESTAMENT.............. .....293

1). Originalele Noului T'estament.. ........148 religioase

l). Principalele gruplri ........293
...........,.....
a). Forma extemd a originalelor .....148 a). Fari,seii.. ..............293
b). Materialul de scris ..................749 b).9aducheii................... ..............300
c). Limba originalelor Noului Testqment..............................154 c). Esenienii ..............303
d). Scrierea originalelor Noulai Testament...........................159 d). Cdrturar1i................. ...............309
e). impdrfirea textului biblic Si autografele Noului Testament...160 e). Sinedriul ,.....,.....,.312
\. Transcrierea cdrlilor Noului Testament f.Irodienii ...............316
Si cauzele coruperii textului ....164 g) Zelofii.... ..............317
2). Textul clr,tilor Noului Testament plstrat pind ui................168
a). Manusc rise Papyrus Si codici majusculi .......................... 1 69 3). Diaspora iudaic[. Filon din Alexandria gi importanfa
b). Traduceri vechi ale textului SfAfi Si importanla lor doctrinei sale pentru lumea iudaismului elenizat ....,.............324
pentru critica textuald....... ..,...178
- traduceri striene.. ..................179
a). Organizarea diasporei iudaice ....................326
b). Prozelitismul Si propaganda religioasd a diasporei iudaice.32B
- traduceri latine...... .... ...........185
- traduceri coptice......... ...........190
diasporei
c).Iudoismul elenistic al .........,.........330
- alte traduceri (gotic[, armeanL georgianl) .................... 1 93 d). Reaclii anti-iudaice ......:.......................,......338
4). Situalia politicl a iudaismului................ .............339
a). Dinastia irodiand...,,. ...............340
- kod cel Mare ..,....,,., .............340
Mare,,,.,,
- Fiii giurmagii lui hod ccl ...........347 CUVANT INAINTE
b), Procuratorlt rom*tt ,.,.............356 LA EDITIA A tr.A
- Rqimul procurEttrilor ..........356
- Pdmll
. Uldmll
Froourutor1,,
proourEtod
,...............3s8
Reeditarea volumului de fa!d, intr-o noui edilie, era
.,....,.........362
Cl, Rwaile oanlm Romll gt heepulul nttnet iudaice .............367 programal^d a avea loc abia dup5 publicarea urmltoarelor trei din
Introducere tn Srudiul Noul Testament, volt:rrltl II gdsindu-se deja, la
III. DESCOPNRIRII,E DE I,A QUMRAN $I IMPORTANTA momentul apariliei prezentei reeditlri, in faza finald de lucru. Dar
LOR PENTRI.] S'T IJDIU I, NOULUI TESTAMENT ......... 373
epuizarea rapida a primului volum, in mai puljn de o jumltate de an,
1). Manuscrisele de la Marea Moart[ ......................375 de la aparifie, cft gi numeroasele solicitdri, venite din toate pirlile,
a). Imp r ej ur dr i le de s c op e r i ri mqnu s c ri s e I or :
isloricul Si cuprinsul 1or............... ...............375 adresate at6t Editurii "Presa Universitari Clujeani',, cit gi autorului,
b). Datarea manuscriselor de la Qumran - vechimea acestora .387 de republicare a volumului, ne-au determinat si purcedem la
2). Qumranism pi cregtinism........... ......396
a). "Esenianismul" Sf, loan Botezdtorul reeditarea lui.
Si aMfuttuitorului lisus Hristos............. .....397 Volumul, apdrut infr-o edifie reirultd gi imbundt[fiti nu con]ine
b). Comunitatea de la Qumran Si Biserica primard.
A inJluenlat e s eni ani smul cre S tini smul? ..........,.............. 408 substantiale modificiri, totugi c6teva caracteristici trebuie subliniate:
c). Impo rtanta manu s cris e lor de la Marea Moartd ............... 414 a) in volumul de falA apare pentru prima oarl intr-un Manual
sau Introducere tn Sndiul Noului Testament, in literatura de
c. BTBLIOGRAFIE SELECTIV4........... ..................421 specialitate rom0neasci, textul latin al Fragmentului Muratori Si

textul grecesc al Epistolei a 39-a festive a Sf Atanasie cel Mare.

b) Cele douf, texLe sunt insofite de traducerea lor in rominege,
precum gi de cdteva repere privind locul gi semnificalia lor in gi pentru
canonul Noului Testament.

c) Textele nu apar in capitole separate, ci in form6 de

"Excurse", inserate, la locul potrivit in tematica respectiv6.,
t0 Stelian Tofand
d) Aparatul bibliografic a fost imbunlt5lit cu titluri de
referinff, atilt in ceea ce privege bibliografia celor doui teme noi,
amintite, cdt qi a altor capilole gi subcapitole ale lucrf,rii.
e) Textul a fost gi el uqor imbundtilit, in sensul unor
reformuliri de fraze, propozifii etc. dar frrd si se modifice sensul ori
structura capitol elor respective.
Sper ca acest volum s5 fle, pe mai departe, de folos atdt
elevilor gi studenfilor osdrduitori in cele ale Teologiei, c6t gi publicului
larg cititor, dornic de a afla gi chiar de a aprofunda cunogtinfe noi din
tamicul gi captivantul studiu al Noului Testament.
Autorul
PREFATA
Obiectivul major, concentra! al studiilor biblice, ramificate in
mai multe discipline covergente, este, pe de o parte, facllitanea
stabilirii unui text al Noului Testament, cdt mai aproape posibil de cel
originar, prin alrtaliza gi comparalia manuscriselor, traducerilor din
primele secole cregtine, a citatelor biblice prezerfre in operele Sfinlilor
Pirinli, intr-un cuv6.nt, prin prezentarea complexitifi intregului proces
al evoluliei sale, de la forma originarS, pini la cea de azi, iar, pe de
a7t6 parte, in explicarea gi interpretarea acestuia in duhul inlelesului
autentic pe care aghiografii sfinli au vrut si-l imprime acestuia tn
scrierile lor.
In acest cadru de studiu gi cercetare biblici se impun a fl
ldmurite doua direcfii fundamentale:
a) - probleme de introducere generald, in care urmeazd a fi
abordate cunogtiinfe legate de istoria canonului Noului Testamenl
evolulia textului, mediul de aparilie al cirfilor sfinte, cadrul istorico-
religios in care acestea atv5,zu;t lumina z.lei etc.
b) - probleme de introducere speciald -itn care se lrateazA,in
parte, fiecare carte a Sfintei Scripturi, cu intreaga gami de informalii
legate de autor, destinatari, timpul scrierii, autenticilatea scrietii, scop,
teologia cuprinsului c[r]ii etc.
Limitele cronologice gi istorice ale acestui cadru de analizd sunt:
I - in timp - epoca lui Alexandru cel Mare (sec.IV. i.Hr.) gi
pAn[ la a doua gi ultima mare rlscoalt fudaicd, impotriva
cotropitorilor romani ai Palestinei (L32-135 d.Hr.)
2 - in spafiu- Palestina qi Imperiul greco-roman.
3 - in mediul religios, cultural,social, politic gi
economic al vremii- Istoria poporului iudeu qi a lumii
greco-romane.

in aceasti ordine de idei, lucrarea pir. rect. dr. Stelian Tofan[,
intitulatd "Introducere in Studiul Nourui restament; Text canon.
si
Epoca Noului Testament", vol. I., care va apdrea la edifura "presa
Universitarf, clujeanf,", ctuj-Napoca 1997, trat6nd tocmai probleme
de Isagogie generalf,, legate de studiul biblic al Noului restament, se
prezintl ca un material de baza, cuprinzAnd primul stadiu al
cunogtinlelor, indispensabile abordirii subiectelor din r/rapa
urmltoare, legate de complexitatea problemelor care constituie
obiectul de studiu al Introducerii speciale.
Avdnd in vedere cd autrecut aproape 70 de ani, de c6nd n_a
mai aparu! in teologia romdneasci de specialitate, o Introducere in
studiul Noului restamen! de la aceea, pe atunci, dar r[masf, la fel gi
aa, mult documentata "Introducere in sfintele Cdrli ale Testamentului
Nou", a Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu, Cemiuti, 1929, o nouf,
Introduccrc in studiul Noului Testament, adusi ra zi cu informalia gi
biliografia dc specialitate, sc impunea de la sine.
De aceea, salutirn cu toatd cf,ldura iniliativa gi curajul
P5.rintelui stelian Tofan[ de a se fi inrolat la un astfer de efort, de a
incerca elaborarea unui prim volum de Introducere in studiul Noului
Testament, din seria atrei, cdte intentioneazr a scoate atdt de necesare
pentru teologia romdneasci, in general, gi pentru studiul biblic, in
special.
Volumul de fa![ se inscrie astfel, ca o prim[ etapi intr-un
proces de innoire gi documentare de specialitate, care poate qi trebuie
s[ fie l5rgit, irnbogf,fit gi imbunltiflt prin noi lucriri de acest gen.
CAt privegte fondul lucrf,rii, confnutul este desfrqurat pe
spafiul a douf, capitole mari. In prima parte sarrl abordate probleme
legate de istoria formirii canonului gi evoluliei textului, cu toate
subcapitolele ce lin de problematica respectivd, precedate de
Pt efald 13
introducerea de rigoare in studiul disciprinei. ceea ce refine atenfla in
aceastd primi parte, este un capitol binevenit, in care autorul prezintd"
un succint, dar, in acelagi timp, detaliat istoric al tlplririi textului sfdnt
in limba romini.
In partea a doua, care constituie gi noutatea volumului de
fa!a, este prezentat cadrul istoric al epocii Noului restament, incadrati
intr-un larg spectru de probleme care o caracterizeazi, precum:
principalele curente filosofice cu care s-a confruntat cregtinismul in
faza sa ini,tiala, gi implicit evanghelia M6ntuitorurui Iisus Hristos,
Iudaismul epocii Noului restament $.a., parte incheiali cu analiza unei
probleme, deloc lipsitr de actualitate gi importanfi pentru studiul
Noului restament, fapt oglindif de altfel, in imensur numir de lucrf,ri
Ei studii apdrute in lard gi striinitate, gi anume, Descoperirile de la
Qumran.
Prin felul in care este expus materialul, pirintele Lector
Stelian Tofani dovedegte, din nou, prin lucrarea sa, ci stf,pdnegte bine
metoda teologicf, gi gtiinfific[ de cercetare gi expunere sistematici,
analitici gi sintetici, a problemelor de specialitate, intr-un limbaj
academic, clar gi fEri ambiguitifi.
Ceea ce ne refine atenlia in mod deosebit este bogatul aparut
bibliografic cu care opereazA autorul gi care demonstreazi
profesionalism in abordarea subiectelor gi o deosebit5 orientare in
literatura de specialitate, mod academic de lucru, cu care pirintele
Stelian Tofani ne-a familiaizat deja, prin prima sa lucrare: "Ilsus
Hristos, Arhiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei,,, Cluj-Napoca
1996. Cele peste 1000 de note bibliografice care oferl o laryd gand de
rnformalie, sunt mai mult decAt un argument in acest sens.
Agadar, lucrarea Pirintelui Stelian Tofan[ corespunde pe
deplin unei necesitdti, de mult simlite in teologia romdneasci de
 specialitate, motiv pentru care o recomandam ca fiind de un real folos
gi ajutor, studenlilor teologi, elevilor seminarigti, preofilor qi nu in
LISTA ABREVIERILOR
ultimul rind publicului larg citilor, din ce in ce mai numeros, interesat
gi dornio de a Eo inifia gi ln probleme gi cunogfinfe specific ANTF
teologice,
cer! margtc benello spectrul culturii generale, individuale. av6nd in BBB
BJRL s Library
reolell timp gl darul, tot mai evident probat astdzi, de a trasa o noui BOR
orlonterc gi un nou curs viefii, BZ : Biblische Zeitschrift
Bb : Biblica
BeO : Biblica et Orientalia
CSCO : Corpus Scriptorium Christranorum Orientalium
Bucuregti, 21.X1.1997 Pr. prof, dr.
EIB : Editura Institutului Biblic
la Sirbatoarea -"Intrarea tn
ETR : Etudes theologiques et religieuses, Montpellier
CONSTANTIN CORNITESCU EthL : Ephemerides Theologicae Lovanienses
Bisericd a Maicii Domnului" EvTh : Evanghelische Theologie
Decanul Facultilii de Teologie GB : Glasul Bisencii
Ortodoxi, Bucuregti
HTR : Harvmd Theological Review
JBL : Journal of Biblical Literature
JJS :Journal ofJewish Studies
JTS :Journal ofTheological Studies
JThSt : Journal ofTheological Studies
MA :MitropoliaArdealului
MMS : MitropoliaMoldovei gi Sucevei
MO : Mitropolia Olteniei
MThSt : Miinchner Theologische Studien
MbThST : Marburger Theologische Studien
NF :Neue Folge
NTSt :New Testament Studien
NTTS :New Testament Tools and Studies
O : Ortodoxia
Orchr : Oriens Christianus
PSB : Parinfl gi Scriitori bisericegti
RB : Rer,ue Biblique
SNTSB : Studiorum Novi Testamenti Societas Buletin
ST : Studii Teologice
StD : Studies and Documents
ThWNT : Theologisches Worterbuch zumNeuen Testament
ThZ : Theologische Zeitschrift (Basel)
ZNW : Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft
 INTRODUCERB

in galeria de valori perene ale literaturii universale cere 27

, de
cdrli care formeazi canonul Noului restament, ocupi un loc
apartr..
Ele n-au fost arese in mod deliberat, ci mai curdnd s-au impus
de la sine primelor generatii cregine, fiind apoi reunite treptat intr-o
culegere separati, consideratd gi cinstitf, ca Sfrnti Scriptura,
sub
numele de "Noul restament", alrturi de carfle care formau canonul
numit al "Vechiului Testament,,.
Lucrarea de fali nu-gi prop,ne insf, si anarizeze fiecare ca.rte a
Noului restament, in parte, ci ea abordeazi doar acele probleme,
specifice pdrlii generale ale unei Introduceri in studiul Noului
Testament, accentuindu-se, in mod speciaf cadrul gi contextul istoric,
politic, social, religios, cultural, in care au apdrut cirlile sfinte, modul
in care au fost reunite intr-o coleclie unitari, istoria textului etc.
Textul Noului restament reprezinti norma de bazd" a credinlei
cregtine, inspirand de-a lungul istoriei numeroase vieli eroice, celebre,
de cele mai multe ori, rrmase anonime. Mai mult, cuvAntul sfhnt qi-a
pus pecetea atat de pregnant pe etica individualr sau colectivf,, pe
Iiteratura, arta, viala sociali gi culturali a ciirizafi intregi, inc6t le-a
schimbat, nu o datd, din temelii, infieagalor structurf, exiatenfialr.
Nevoia unei [ntroduceri in studiul Noului restament, care sd-l
l'arnlliarizeze pe cititor cu intreaga gamf, de cunogiinte care
fin de
rstoria textului sfbnt, inveqnicit in slova inspirati a colectiei de cirfi
sllnte neotestamentare, rez;u.htd, asadar, din insigi semnificafla gi
insemnitatea pe care cuvdntul sfiint o are in viafa gi istoria omenirii.
Agadar un studiu complet al canonului Noului resiament, privit in
intreaga complexitate a evoluliei sale istorice se poate impune gi
18 Stelian Tofand
numai datorit[ rolului exccpfional pe care l-a jucat gi continui si-i
joace, ca tcxt sfenL ln istoria Bisericii, ca $i in istoria lumii, in general.
Cititorul zllolor nosilro rlsfoind paginile Noului Testament,
lntr.una dln edlfllle modcrno do Biblici, sprc cxemplu, va gisi un text
plln de eletlhte, e6t dln punct do vodore editorial, cit gi din punct de
wdero mlllftlc; dc eceec vo Ii grou s[-gi dca searna de diversitatea qi
60mpl0xlBtoB dooumsntolor cnre stau la baza textului tipirit gi nici de
gnofmsle dlflcutt[[ ivite pc parcursul stabilirii, descifrlrii qi evaluarii
&coitof documonto, ori a etapelor prin care a trecut textul de la forma
lul originartr, p0n[ la cea de astdzi. Rispuns la probleme de acest gen,
carc fac pafte din insugi procesul care caracterizeaziirrtreaga istorie a
evoluliei textului sfbnt, ca exprim6nd in sine vorbirea lui Dumnezeu
citre lume (Evr. 1, i), oferd o buni parte din conlnutul aceshri volum,
Elaborarea lucririi de fafn a alut ins6. la bazL doud scopuri
principale: unul de catedrd, incercAnd a pune la dispozilia studenlilor
nn material de studiu care sf,-i famlliaizeze cu cunogtinte gi notiuni de
Introducere generalf,, indispensabile etapei urmltoare in studiul
aprofundat de Isagogie speciali, iar altul de informare generald
pentru tofi aceia care doresc sI se inilieze gi sunt interesafi in
probleme teologice neotestamentare, mai pufln ajunse la cuno$infa
cititorilor in anii de dinainte de 1989, dar gi pentru cei care doresc
sf,-gi reimprospiteze cuno$inle de acest fel, acumulate cu ani mulli
urmt.
Lucrarea se prezinti ca primul din cele 3 volume de
"Introducere in Studiul Noului Testament", pe care intenflonez si
le public, urmitoarele dou[ fiind deja in curs de pregitire (Vo1.II - Sf.
Evanghelii qi Faptele Apostolilor; Vol. III. - Epistolele pauline,
sobornicegti gi Apocalipsa). Nucleul volumului de fald l-a constituit
seria de cursuri predate intre anii 1993 - 1997 Ia Facultatea de
Teologie Ortodoxi din Cluj-Napoca, amplificate insi, in textul
lucrlrii, la nivel de documentare. Obiecflvul major pe care l-am
Introducere 19
urmarit prin prezentul volum a fost acela de a comprima intr-un cadru
unitar datele mai releva.fte referitoare la textul Noului Testament gi
evolutia sa, istoria formlrii canonului biblic, epoca Noului Testament,
descoperirea manuscriselor de la Marea Moa(a date care, mai ales
cele care formeazi obiectul de amlizi al plr]ii a doua, lipsesc at6t din
Introducerea tn ,sfintele cdrli ale Testamentului Nou a profesorului
Vasile Gheorghiu, Cernaufi 1929, cdt gi din Manualul pentru
Institutele Teologice (Studiul Noului Testament), Ed. a II-a, Bucuregti
t977.
in abordarea gi tratarea acestor probleme am fost mereu
condus de convingerea cf, mesajul Noului Testament poate fi in{eles gi
mai bine, daci nu lipsec cunoginfe de genul celor enumerate mai sus,
mai ales cele legate de cadnil socio-cultural, politic, religios etc., al
primului veac cregtin, care costituie dealtfel, contexful istoric al
descoperirii lui Dumnezeu insugi, in Fiul S[u, Iisus Flristos.
Lucrarea nu-qi propune si investigheze eshaustiv temele
abordate sau si aduc[ nouti]i deosebite in domeniu, ci ea se
incadreazi in coordonatele de cuprins general gi particular, specific
tuturor Introducerilor in diverse discipline gi care nu sunt opere de
creatie, ori de etalare a unor rafinate subtilit[fl de reflecfi, ci, in
primul rind, lucrf,ri de informare pi transmitere de date elementare,
bazate pe lucrdri anterioare, similare, cdrora vin a le intregi informafia
gi a le ac1otaliz.a aparatul bibliografic cu literatura de specialitate,
rorn0neascf, qi strf,inf,, izilnd in primul r6nd scopul didactic, de
catedri.
Probleme de amSnunt pi implicalii teologice deosebite,
referitoare la subiectele tratale, nu sunt abordate, intrucflt am socotit ci
nu-gi gf,sesc locul intr-un volum de Introducere cu specific de
informare generali. Pentru aminunte, in acest sens, cititorul poate
apela la lucririle qi studiile prezentate in notele dezvoltate la subsol,
 care insofesc si ilustreazi textul sau [a Bibliografia selectivi, de la
sfhrqitul clrfii,
CEt privoqte partoa ultim[ a lucrtrrii, tn care este tratati
problema ducopcrlrllor do la Qumran, am socotit necesar si introduc
&cgrt cepltol ln volunr, fln&nd Boama, ?n special, de doui considerente:
| . do lntpoft&nla evonimentului qumranit - aducerea la luminf,
a ntunurcrirelor do la Marea Moartd, fiind cea mai pretioasi
derooperire ftr:ut[ plin6 acurn in domeniul studiilor biblice, generdnd
6l inrpulsionflnd ceroetf,ri ample ale crror rczultate s-au agernut in
studii gi lucrdri de arverguri.
2 - de faptul cI acest domeniu n-a irfrrat spre tratare gi
aprofindare in nici unul din manuaiele de studiu al Noului restament
(pentru Seminarii gi pentru Institutele Teologice), apirute pdna in
prezent.
Ca o concluzie generald,. doresc s[ afirm cf, lucrarea de fafA
este ocontinuare a strrdaniilor r,rednicilor inaintaSi, ostenitori in
cimpul biblic, gi, in acelagi timp, un tnceput deschis intru toate
perfectibilitllii.
De asemenea - gi nu in ultimul r6nd - exprim profunde
mullumiri gi aleasi recunoqtinti prrintelui prof. dr. constantin
Cornitescu, care a prefafat volumul; Cristinei $ova (culegerea
materialului pe calculator), Editurii "presa universitari clujeanf,,,,
reprezentantllor s. c. " Electroplast I' Bistrija, D-lui vasile Moldovarl
Director al B.c.R. cluJ, pe ajutorul cf,rora s-a clddit apaitjavolumului
de fa![, precum gi familiei, cea mai jertffih pe parcursul elaborarii
lucririi, oferind autorului conditiile gi timpul liber necesar incropirii
el.
Autorul
A. II{TRODUCERE GENERAIA iIV STUOruT
NOULUI TESTAME]){T
I. ISTORICUL INTRODUCERII
SAU ISAGOGIEI BTBLICE
Rolul unei "Introduceri", ca disciplini biblici, in general, este
acela de a analiza" problema apar$ei crrfilor Sfintei scripturi,
coleclionarea lor in canonul vechiului gi Noulur Testamen! potrivit
unor criterii bine definite de Bisericr (inspirafie gi apostolicitate),
precizarea timpului incheierii acestui canon, stabilirea textului originar
al scrierilor sfinte, precum si analiza" fiecdrei cf,r,ti in parte, probleme
care privesc autorul, timpul, scopul, imprejurlrile, destinatarii scrierii,
cuprinsul etc.
Disciplina Introducerii biblice se prezinti astfel ca o ramuri a
studiului biblic strict istoricd, care prin clarificarea problemelor
iunintile mai sus, oferd astfel elemenlele primordiale, necesare
intelegerii textului cirfilor sfinte considerate gi scrieri istorice, apdrfis
intr-un spaliu qi timp istoric bine determina! facilit6nd in acelagi timp
gi gisirea celor mai bune gi potrivite metode de interpretare a textelor
cu un grad ridicat de diflcultate in intelegerea sensului lor.1
Problemele de introducere in cdrtile sfintei Scripturi se tratau in
tirnpurile vechi impreund, atit cele referitoare la vechiul restament,
cdt gi cele ce priveau Noul restament. in timpurile mai noi, insi
problemele ivite in cdmpul de studiu biblic al Noului restament au
rcclamat, tot mai mult, necesitztea ca problemele de introducere
' W.G. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament,Marbrug 19g3, p.5.
 22
Istoricul Introducerii 23
Stelian Tofand
referiloare la cirfile Noului Tcstament sd fie tratate separat de cele ale
La
obargia acestor preocupd.ri isagogice sti grija Bisericii
cregtine - a celei de Rdsdrit, in special - de a consena gi
Vechiului Testament. rlsp0ndi
cunogtinlele privitoare la imprejurarile in care au fost intocmite
Primul c6ro separd introducerea in studiul cirtilor Noului textele
inspirate, la autorul gi scopul scrierii, gi de a preveni denaturarea
Toatamonl, do eeo a ctt4ilor veclriului restament, a fost teologul
acestor informalii prin transmiterea lor, de la o generafle la
catslic Rlehar.l simon (+1712) carc se ocupf, in studiile sale numai alta, pe
cale exclusiv orald.
dc lntreidueorou in osrlilo Nclului Testament.2 Dupi un timp de
FuEpectero a lnnoitoaroi nrunci qtiin[ifice a savantului Richard Simon,
ll
Biseriot rornano-catolicd s-a vf,zut obligatl sI se asocieze, qi ea,
d
postum, la omagiile inflf,cirate pe care le-a stdrnit acfiunea
pcntru a se putea ivi primejdiile uitdrii sau falsifictrii 1or gi prea unanimd
rcvolu[ionarului prezbiler al oratoriului din paris. Agadar, $tiinta
convingerea cd ele cuprind exclusiv adevdrul revelat.
Inlroclucerii in Noul Testctment tncepe cu Richard Simon.
odatf, cu aparilia primelor erezii, c6nd au inceput, din motive
Cel dintdi teolog romano-catolic care apreciazi, dupa merit clogmatice, sf, fie contestate unele cf,rli sau pnrfi din cirlile sfinte, s-a
activitatea gtiinfifrci a lur R-rchard Simon, pe terenul introducerii
lhcut simlita gi nevoia apariliei primelor Introduceri, sau nofiuni de
biblice, a fost Leonard Hug (+1846), care scrie o Introducere in introducere in cdrlile sfinte, a$a cum au aprnrt infazainifiala in unele
cirlile Noului Testament3, distingdndu-se prin competenja gi scrieri ale Sfinfilor P[ringi.6 Totugi, destul de hmpuriu au aprrut gi
maturitatea gtiinfifici cu care abordeazl problemele isagogice primele tratale sau scrieri speciale, av6nd menirea de a introduce pe
neotestamentare, lansAnd ipoteze curajoase.
cititori in infelegerea gi cunoagerea cirlilor Sfintei Scripturi, drumul
Preocupf,rile isagogice sunt insl mult mai vechi. inceputurile in aceasti direcfie fiind deschis de Biserica de rf,sf,ril, urmatd. 1a scurt
lor au fost identifrcate inci in literatura creqtinf, a veacului IIa, iar tirnp, de cea apuseani.T
numele pe care il poarti ca disciplinf, i-a fost dat in veacul V, de citre
ieromonahul Adrian, membru al $colii din Antiohia (ucenic al Sf.Ioan
Hrisostom) gi
autorul lucririi eioayc,rlil els rds 0e[as ypaQris 1) Istoricul literaturii Isagogiei biblice in Biserica de REsErit
(Introducere in Dumnezeieqtile Scripturi).s

o primi lucrare meniti s6-i introduci pe cititori in cunoaqterea

2 Vezi amdnunte Dr. Grigore T. Marcu,
O Stiinld noud: Istoria vremurilor 5i intelegerea cf,4ilor Sfintei scripturi este lucrarea Episcopului
neotestamentare, Sibiu 1946, p.8. Meliton de Sardes, apdnid pe la anul 170 qi intitulati ,,fi rl.e[s,,
1
l:inl"iturry in die Schriften des Neuen Testamerfis,2 vol. Tiibingen 1808, ed. a IV-a,
1847
'' (lt. Prof. dr. Galaction Liviu Munteanu, Compendiu de Introducere fn cdrsile
' La Mcliton, episcop de lucrarea fi rc.tels (Cheia) (Cf Eusebiu de
Sardes, in Noulsi 7rt;o*enr, (manuscris), Cluj 7941, p.7; pr. dr. Vasile Gheorghiu,
Cezareea, Istoria bisericeascd,PSB vol.13, Edit. Instituhrlui Biblic qi de Msiune
lnlroducerea in sfntele cdrli ale Testamentului nou, Cemil\t1929, p 30.
a Bisericii Ortodoxe Rom6ne, Bucuregi 1987 , cartea a IV-a, XXVI, 1-14, p.175).
5 ' ll,i,lnm.
Cf. Gr.T. Marcu, op.cit,p.8
 Stelian Tofand
(clavis, sc.Sacrae Scripturae),8 Lucrarea nu mai existi a*,izi, dar din
analiza fragmentelor caro au mai r[mas din ea, consemnate in lucriri
ale lui lrineu, clernont Alexandrinul, origen, Dionisie aI Alexandriei,
Eure re6o f,a,o, s-a concluzionat cf, scrierea continea o
llffi oblgnuif tropi bibtici ra care se adiuga gi expricarea
lorl0 lucrflrii ora, sc pore, mai mult ermineutic, dec6t
lmgoglc
Tot ln acost timp apare qi lucrarea in 5 clrfi a lui papias,
oplrcop do llierapolis din Frigia, intitulati "Explicdri la cuvintele
lhtmrutlul", in care Papias se ocupl, ?n general, de originea
rr
ovangheliitor.
Primul scriitor bisericesc, insi, care igi intitulea za ltcrarea sa
introductiv[ eioayolil eis t&s Oeias ypo,gris este ieromonahul
Adrian, ucenic al Sfintului Ioan Hrisostomur. $i aceasti lucrare are
mai mult un cuprins ermineutic, dar prenntd, un progres, tn ceea ce
8
A Eusebiu de Cezareea,Istoia biseiceascd,p.lZ5.
se vedea
s
Ctl LG. Munteanu, op.cit.,p.7.
r0
in anul 1884 cardinalul Pitra a publicat in limba latin6 sub numele lui Meliton,
episcopul de Sardes, o scriere dup6 codicele Clmamontan, din sec. X, tip
compendig intitulatr "clavis". Lucrarea e impdrfit6 in mai multe capitole: cap.l -
. fErE sd conlind weun subtiflu, ftateaza despre membrele lui Dumnezeu - pdrintele,
ardtand care e insemnarea lor tropicd in sfenta scripturd; cap.2 - ingirE membrele
Fiului lui Dumnezeu celui intrupat qi aratE care e insemnarea acestor4 cap.3 -
vorbeqte despre creaturile cele mai inalte; Cap.4 - deqpre nle, arttgi timpuri; cap.5
-despre numerele din Sfdnta scnpturft cap.6 - despre lume qi pdr,tile ei; cap.7 -
despre lemnele cele neroditoare; cap.S - despre diferitele numiri ale oamenilor;
cap.9 - despre dilbrite nume de edihcii, cap 10 - despre metale; cap.1l - despre
p[sdri; cap.12 - despre vietd{r, cap.13 qi 14 - despre cetE}i gi provincii. rauri,
lacuri, popoare gi numele 1or ebraice etc ln aceastE formE dezvoltatE scrierea
originar6 fi r.l"ets a lui Meliton, se pare c[ a fost alcdtuitE mult mai rlrzfu, pe
timpul carolingienilor, pe baza scrierilor pErinlilor bisericeqti latini, mai ales
Augustin (Cf.G.Hanuctq Realenqtclopddie, Theologie und Kirche, 3, Aufl.,
Leipzig 1903, XII, art.Melito, p.556, dupd V.Gheorghiu, op.cit.,p.30_31).
rr
vezi Eusebiu de cezareea, Istoria biseiceascd, cariea arrr-a,39, r-r7, p.r42-144.
Istoricul Introducerii 25
pnvegte preocuparea isagogici a continutului, fap de scrierea
lui
Meliton de Sardes.r2 Dar cea dintai operi de introducere in Risdrit,
in
intclesul restrdns al cuvanturui, este, dupi pdrerea unor bibli$il3,
lucrarea numitf, inltopos rfrs 0ios ypflOis,, (,'Synopsis
"Xr5uorlrus
scripturae Sacrae"), atribuitf, in general Sfflntului Atanasie,
irrhiepiscopul Alexandriei (+373) in lucrare se mentioneazd cttoate
scripturile sfinte sunt inspirate de Dumnezeu, dupf, care se inqird
clrfile vechiului Testament gi ale Noului Testamen! preocup6ndu-se
dc autorul, timpul aparifiei, cuprinsul lor qi traducerile vechiului
Testament. frcute panr la acea data in limba greac6. Lucrarea se
incheie cu mentionarea unor scrieri din Sf6nta Scriptur4 care la data
a
rcspectivf, erau socotite pierdute. 1
O alti scriere care s-a pistrat purt6nd, la fel, numele de Synopsd
- xiluorliLs rfrs na),aias ct rsl rar.ufrs dLa@rircr1s este atribuiti, de cei
rrru mu{i specialigti, sfantului Ioan Hrisostom.l5 in predoslovie
tutorul lucririi arati motir.ul pentru care cele douf, Testamente ale
Sfintei Scripturi, unul se numege vechi, iar altul nou, ingirdnd apoi
oilrlile canonice ale Noului Testamen! 4 Evanghelii, Faptele
Apostolilor, 14 epistole ale Sfhntului Pavel gi 3 epistole catolice. Se
prezinti apoi cuprinsul fiec6rei cirfi a vechiului Testament incepAnd
cu Geneza qi sfbrgind cu cartea profetului Naum-16
tn a doua jumhtate a sec. V, diaconul Euthaliu din Alexandria,
tnai tdrziu episcop in Sulce (orag necunoscut), din Egipt, transcrie
cilrlile Noului restament, afard de Evanghelii, le imparte in versete gi
l' (:t. LG.Munteanu, op.cit., p.7
Gheor ghil,, op.
'' ( I 1. V. ci t.,p. 32 gi L. G.Munteanu, op. cit., p.7 -g,
t't
lhid"m.
t'lltidem
"' Lr,.Jzrea se aseamdnd in multe privinle (puncte) cu Sinopsa lui Atanasie. Ambele
lLrcrdri au fost folosite secole de-a randul in gcolile mEndstireqti din R. ca manuale
irrLroductive in studiul Shntei Scripluri: (Cf. LG. Munteanu, op.cit.,p.g).
 26 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 2'7

sectiuni, punand in fruntea fiecireia continutul, adaug6du-1e apoi
anumite observatii introductive. I 7
La sfirqitul sec. v ajunge la mare inflorire qcoara teologicd
nestoriani din Nisibi. intre reprezentanfii acesteia se disting, pe
tir0mul studiilor biblice, Paul supranumit persa.
functiona ca profesor de studiu biblic la gcoala teologicr din Nisibi,
Paul scrie o Introducere in cdrtile biblice (compendiu) gi care se
bucurf, de o mare autoritate in biserica nestoriani.ls
Un contemporan al lui Paul persa a fost Cosma numit
Indicoplevstul, negustor din Alexandria, care dupi mai multe
cilatorii intreprinse in orient, intri in cinul monahal, desfEqurflnd o
bogala actiitate literard. Dintre scrierile lui s-a pistrat doar una,
intitulata "Topogralla creStind" Qqptoruvt"rrl conoypcQ'ua) in 12 c[r]i.
in cartea a Y-a, Cosma vorbegte despre autorii, scopul gi cuprinsul
c[rfilor Sfintei scripturi.le tmportant de amintit este gi lucrarea
patriarhului Constantinopolului Fotie (+891), numita,,Amphilohia,',
cuprinzSnd 325 de capitole adresate mitropolitului Amphilohie de
Cyzic. O mare parte din aceste capitole se ocupd de intreblri exegetice
gi isagogice.20
lrr a doui jumltate a sec. XI este de remarcat actiitateabiblicd
a arhiepiscopului de Ohrida, Theophylact, care scrie mai multe
comentarii la crrlile Sfintei Scripturi. in fruntea fiecirui comentariu se
gasege o introducere care oferd informatii despre autorul, locul,
motivele scrierii, prezentAnd gi cuprinsul car,tii
t7 Cf. Dobschiitz, in Realenqklopeidie...
5, arl Eutalius, p63l-633, dupa V.
Gheorghiu, op. cit., p. 34, noLa 3
pierdu! dar metoda sa de predare a studiilor biblice devine cunoscutE
" Scrierea s-a
prin Iuniliu Africanul, cel care l-a cunoscut pe Paul la Constantinopol pe baza
informaliilor primite de la Patrl Persa, Iuniliu scrie gi el o intoducere (compendiu),
in care se pare cd va fi urmat metoda de predare a lui Paul. (Vezi
Contemporanul siu, monahul din Constantinopol Euthimie
Zigabenul, dezvoltd" o recunoscutd activitate literard gi biblic6, pe
timpul impiratului bizantin Alexie Comnenul (1081-1118), scriind
nllmeroase comentarii la clr,tile Sfintei Scripturi, gi abord6nd, cu multi
in trmp ce competen!f,, o serie de probleme de isagogie.22
Urmeazl acum o perioadl grea pentru Biseria de R6s6ri!
marcati de cdderea Constartinopolului, cdnd secole de-a r6ndul nu
rnai apare nimic nou pe tlrdmul studiilor biblice. Abia in sec. XVIII gi
XIX studiile teologice gi, cu precidere cele biblice, incep s6 reinvie gi
si fie marcate de noi orientdri gi direclii de specialitate.
in acest timp, fiecare biserici na,tionali incepe s[-gi aibd propria
sa literaturi de specialitate, in limba sa national6.23
2). Istoricul literaturii Isagogiei bibtice in Biserica de Apus
a). in Biserica romano-catolicd
Prima scriere in Apus care incearcS. o introducere a cititorului in
cunoa$terea Sfiatei Scripturi este socotit Fragmentul Muratori2a.
l,ucrarea prezintl carlile Sfintei Scripturi care trebuie considerate
oanonice, precum gi timpul qi scopul scrierii lor.
''2
pe scurt.2l I il
rbidum
Biserica romdnE apar acum primele lucr6ri de specialitate in domeniul biblic,
dintre care amintim: Timotei Cipariu, $tiinln Sfintei Sciptui, Blaj 1854; Nifon
lliligescu, Isagoghi sau Introducere tn cd4ile Scipturii, Bucuregti 1858;
Melchisedec, Introducere in sfintele cd4i a Vechiului Si Noului ASezdmhtt,2 vo7.,
lagi 1860; Dr. Ilarion Pugcariu, Isagogicd, adecd Introducere tn cunoscinla
cd4ilor Sdntei Sciptui, Sibiu 1878; Iuliu Olariu, Introducere in cd4ile sdnte ale
Testamenhtlui vechi Si nou, Caratsebeg 1903; Ion Cornoiu, Introducere tn Cd4ile
Noului Testamezll, Bucureqti 1903; L Scriban, Cars de introducere tn Noul
V, Gheorghiu, 'l' es tament, Bucureqti 1 924

op.cit., p.35). )r Fragmentul a fost gdsit cle invE{atul Muratori intr-un codice <lin biblioteca
te
lbidem,p.36 Arnbrozian[ din Milan, care il gi publicd pentu prima oar6 in anul 1740.
20 ll'ragmentul dzteazi. de la sfdrqitul sec.Il qi inceputul sec.III. (Vezi amdnunte in
lbidem.
legirturd cu vechimea gi importanla acestui fragmen! la Diacon Dr.Grigorie T.
2l ,, .,
l DIAem. Marcu, Fragmentul Mura to ri, Slbiu 1 9 44, 26 p.)
 28 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 29
Primul teolog din Apus care se ocupi in rnod special gi constant
O introducere care se apropie, intr-un fel, de Introducerile
cu studiul Sfintei Scripturi este donatistur rychonius din Africa, pe
la contemporane, este cea a lui Iuniliu Africanul, consilier al
mijlocul sec. al rv-lea. in jurul anului 3g3 el scrie o lucrare intitulatf,
impiratului Iustinian, qi care poarti titl.ul "Instituta regularia divinae
"Liber de septem reguris", in care cauti sf, stabileasci 7 reguli pentru
legis libri duo". Ltcrarea este compusi pe h anul 551 qi este dedicati
cercetarea qi aflarea sensului autentic al unui text biblic. cartea
se episcopului Primasiu din Adrementum. in cartea I a lucr5.rii autorul
prezinti caprimaincercare a unei ermineutici biblice teoretice.2s
vorbegte, sub formf, de intrebiri gi rispunsuri, despre attoritate4
Contemporanul lui Tychonius, Fer. Ieronim scrie un
autorii, impirlirea qi ingirarea cirfilor Sfintei Scripturi, precum gi
compendiu literar:istoric care poartd tithtl "De viris illustribus,,
siin despre felul in care se exprimi Smffa Scipturf, despre Dumnezeu gi
care pe intinderea a 135 de capitole prezintddatele biografice cele
mai fiinta Sa. Carteaall-atrateazi despre lume, om, profefiile Vechiului
mteresante ale scriitorilor bisericegti din primele 3 secole ale bisericii
Testament gi ale Noului Testament gi implinirea 1or, precum gi despre
creqtine. in pnmele 9 capitole Fer.Ieronim vorbege despre autorii
expresiile tipice al Vechiului Testament.2e
sfinli ai Noului Testament gi imprejurf,rile in care au scris.26
in secolul MI, Isidor din Sevilla (+636), un sflrguincios
Prietenul lui Ieronim, Fer. Augustin, episcopul Cartaginei
colector de matenal gtiintific, produs de cultura romani pdnl in timpul
(+430), prezinti in lucrarea sa',De doctrina christiana,', compusi pe
siu, compune o voluminoasd operf, intitulali "Etymologiarum libri
la anul 39727, o prirare generali asupra cuprinsului dogmatic al sfintei
XX" in cartea a VI se ocupi "de libris et offrciis ecclesiasticis", unde
scripturi si d[ citeva reguli, dup6 care trebuie studiat[ Sfbnta
aratd care sunt cf,rlile Sfintei Scripturi, vorbind apoi despre inspiralia
Scripturf, gi aflat intelesul autentic al textelor sfinte.28
gi autoritatea lor canonicf,, despre materialul de scris, despre sdrb[tori
30
gi j ertfele Vechiului Testament.
2s
cele 7 reguli sunt redate de Fer.Augustin in lucrarea sa ,,De doctrina chisfiana,,
,
P0ni in sec. XI teologia biblicI apusean[ nu mai cunoage
IiI, c 30-37 (Migne, PL 34, sr-90). Regulile lui rychonius rrateaza: 1) Despre noutili gi nici personalitafi de referinBi tn domeniu. Teologia se
Dumnezeu gi hrrpul lui Biserica; 2) Despre trupul impdr{it al lui Isus }Listos,
intrucdt biserica se compune din buni gi rdi; 3) Despre indreptare qi lege; 4) Despre mullumea si reproduci ceea ce se $ia pdnf, atunci despre cirlile
intreg qi p6(i1e lui; 5) Despre timpuri; 6) Despre repetErile din srEnta scriptur5 Sfintei Scripturi.
(tipuri 9i anletipuri), 7) Despre diavolul 9i trupul lui (aderenlri sei). cf. J. Din sec. XI teologia a inceput sf, se ocupe in Apus mai mult de
Haupleiter, in Realencyklopcidie, I'heol.unde Kirche, 3 Aufl. 20, 190g, art, limbile biblice. Faptul acesta a dat un nou impuls studiului
Ticonius, p. 851-855).
26
scrierea a fost compusd in arrul 392 pe c6nd se gEsea la Betleem cu probleme
isagogice Fer. Ieronim se ocupd qi in epistola Ad pammachizz, precum qi in
2e
precuvantrrile la traducerile gi comentariile pe care le face la Sfdnta ScripturE Scrierea lui Iuniliu nu este orrginald, ci a fost alcdtuitl a$a cum autorul alirmE, dupd
(Cl.V. Gheorghin, op, cit., 40). cursurile pe care profesorul nestorian Paul Persa le linea la gcoala teologicE din
27 Nisibi Scrierea aceasta s-a bucurat de mare autoritate in biserica occidental6, f,rind
Exegelii Schiifer-Meinertz, Einleitun.g in das Neue Testamenl, paderborn 1913,
ltlltzatd in gcolile teologice ca manual de intooducere , pdnd lAnfu, in evul mediu.
p 4, susfin cE Augustin ar fi inceput aceastd scriere pe la anul 396, dar ar fi
(C1. Miihler, inRealencyklopadie, Theol. trnd Kirche,3 Aufl. 9, 1901, art. Iunilius
termrnat-o abia la anl 426
Aliicanus, p 634-635, dupd V. Gheorghiu, op.cit.,p.42).
'* LG. Munteanu, ctpcit.,p.9
"'Ci LG. Munteanu, op.cit.,p10.
 Stelian Tofond Istoricul Introducerii 3l
problemelor de isagogie biblicd, insi, cu toate acestea, multf, vreme adversus huius temporis haereticos". Bazatd pe
cuno$iinte profunde
disciplina Introducerii biblice va urrna acelagi drum bitltorit in trecut. ale Sfintei scripturi gi tradiliei bisericegti, rucrarea
rui Bellarmin se
intre teologii care se ocupf,, totugi, de probleme de introducere prezintd ca cea mai erudita care s-a scris in
apdrarcacredinlei bisericii
biblic[, pot fi aminti]i acum Hugo de St.Victor (+1141), Toma de romano-catolic e, imp otriva prote stantilor. a 3

Aquino (+7274), acesta din urmi fixdnd in lucrarea sa ,,Summa
theol.ogiae" cdteva reguli ermineutice. Tot ceea ce se gtia apoi p6ni in
sec. XIVdespre canonul cf,rlilor sflnte, despre autorii, originea gi
cuprinsul 1or, despre anumite reguli ermineutice, cuprinde Nicolaus
in anul 1597 apare de sub tipar lucrarea iezuitului Salmeron,
intitulatd "Proregomena bibrica", in 16 volume, ra
Madrid. Lucrarea
cuprinde pe l6ngi un comentar 7a cdr[ile Noului
Testament gi
mp ortante disertafiuni teolo gi ce de cuprins exegetic_isagogic. s
i 3

Lyranus (+1340) in prevucantarea la comentariul siu biblic "postiilq Minusul tuturor lucrf,rilor amintite p6nr acum este
acela cd, nu
perpetua in universa Biblia" .31 precizeazd clar care sunt probremere de care
trebuie si se ocupe
Un renumit cercetitor al Sflntei Scripturi, de la inceputul sec. disciplina Introducerii bibrice gi nici nu fac cercetdri
amdnunlite
XVI, a fost Santas Pagninus (+1541), care scrie o Introducere in asupra problemel0r de care se ocupi, rezumandu-se
1a a pubrica doar
cirlile biblice intitulatd "Lragoge seu introductionis ad sacras literas informatiile pe care le delin in direcfiile abordate.
liber unicus", Lyon 1528 gi 1536 Si aceastl scriere, ins6, este de
ureazi insi
cuprins mai mult ermineutic, expunAnd pe larg intelesul tropilor Richa qi direcliile
biblici.32 A doua jurnitate a sec. al XVI-lea a dat studiilor biblice un de car
Metoda de
crudit cercetdtor in persoana lui Sixtus din Sienna, eweu botezat ccrcetare pe care o aplici este cea istorico-criticd, verificdnd,
dupd
(+1569). Opera sa mare de introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi o caz, veridicitatea informafiilor istorice. prima lucrare publicati
este o
publica la Venetia in 1566 sub titlul "Bibliotheca sancta et praecipuis lntroducere in carflle vechiului Testamen! intitulati: ,,Histoire
cathol.icae ecclesiae quctoribus collecta", in 8 cir!i.33 Lucrarea este critique du vieux Testament", paris 167g. Datoritd unor pdreri prea
scrjsf, cu multf, erudilie gi trateazi despre c5rlile canonice ale liberale pe care le-a exprimat ?n lucrare, in faza inilial[ este interzisd
Vechiului qi Noului Testament, despre autorii, cuprinsul, limba publicarea ei, apoi datoritd atacurilor vehemente indreptate impotriva
scrierilor, precum gi despre comentatorii Sflntei Scripturi, incepdnd cu sa- demisioneazd. din congrega[ia oratorianiior, dupi care publici
sec. III ;i incheind cu cei contemporani lui. Opera a fost consultatf, irrtre anii 1689-1693 cele trei mari opere de introducere in cirfile
rnult de invifalii timpurilor ulterioare. Noului restamen! care ii gi conferi numele de ,,prrinte al
Inspirat de Sixtus, publici cdfva ani mai ttran cardinalul introducerii istorico-critice in Sffinta ScripturE". cele 3 lucruri
Bellarmin (+1621), o oper5. vast5, in 3 vol., in Iugolstadt, intre anii srrrrl: "rllsroire critique du texte du Nouveau Testqment,- Roterdam
1 5 8 1 - 1 5 82, intitulata: " Di s putati one s de controve rsiis christi anae 1689; "Histoire critique des versions du Nouveau Testament,
fi dei
rt Vezi L.G.
Munteanu, op.cit.,p.7l.V. Gheorghiu, op.cit.,p,46
t' Ibid"*
" lhidem,p.47
L lbidurr,.
'" lhid"-.
32 Stelian Tofond
Roterdam 1690; "Histoire critique des principctux commentateurs du
Nouveau Testament" - Roterdam 1693.36
Meritul mare a lui R.Simon a fost gi acela cf, el este cel dintii
care deosebit introducerea de istoria biblicl qi a despiifit
a lntroductionis in sacrae scripturae libros compendittm, paris 1940;L.
introducerea in carfile Vechiului TesLament de cea in cirtile Noului
Testament.3T
Cel dintdi teolog romano-catolic, care a apreciat just contribuf,a
incontestabili a lui R. Simion pe tirAmul introducerii biblice, punand
in umbrf, intregul arsenal de atacuri polemice la adresa lui R. Simon, a
fost, aga cum s-a mai amintit la inceputul capitolului, Leonard Hug
(+1846), care prin introducerea sa in c5rfile Noului Testament
trmeazA acelagi stil de abordare a problemelor qi aceeaii metodl de
lucru ca qi inaintaqul siu.38
Dintre autorii timpului mai nou care qi-au canalizat preocupf,rile
teologice in direclia disciplinei Introducerii (sau Isagogiei) in Noul
Testament, amintim pe cei mai semnificativi: Adalbert Maier,
Einleilung in die Schriften des Neuen Testaments, Freiburg 1852;
Joseph Langen, Grundr{3 der Einleitung in das Neue Testament,
Freiburg 1868; Vigouroux, Manuel biblique, Pais 1878; Alois
Schiifer, Einleitung in das Neue Testament, 1898; E. Jacquier,
Histoire des livres du Nouveau Testament, 1928-1935; H.J. Vogels,
t6 Extensiunea acestor opere este de peste 2000 pagini. Vezi Reus-Nestle, in
Aufl 1906, art. Richard Simon, p.361-366.
Realeneyklopridie, Theol. und Kirche,3
37
NoutElile cu care Richard Simon s-a impus in gtiinta wemii qi metoda noud
inaugurati de el in cercetarea qi studierea cidilor sfinte au n^6scut insd o adevdratd
literatur5 de polemicE cu lucrdrile lui, printre care amintim teologi ca: Louis Ellies
du Pin, cu lucrarea "Dissertation preliminaire ou Prolegomenes silr la Bible",
Paris 1899, Ei care primegte r5spunsul direct de la R Simon, apoi teologul
Martianay, I.F. Marchini q.a., care n-au reugit sd diminueze cu ceva valoarea
qtiinlificn a lucrdrilor lui R.Simion (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.49-50; LG.
Muntean, op.cit.. p.l2).
" L. Hug, Einleitung in die Schiften des Neuen Testaments,2 vol., Ttibinger.
Ed.aIV-a.
Istoricul Introducerii 15
Orundri/3 der Einleitung in das Neue Testament, 1925; M. Goguel,
Introduction au Nouveau Testament,Pais 1922-26; J. sickenberger,
Kurzgefa/|te Einleitung in
das Neue Testament, 1939; A. Merlg
Y aganay, Initiafi on d la criti que textue lle ne qtes tamentaire, 1934; p.
Morant, Introductio specialis in libris NI, Roma 1950; K.Th.
Schflfer, Grundrit3 der Einleitung in das N.7., 1952 A. Robert et
A.Feuillet, Introducfion d lct Bible, Paris 1959, Z vol.3e, J.Schmidt-
A.Wikenhauser, Einleitung in das Neue Testament, Freiburg 1956;
l(.H.Schelkle, Das Neue Testament eine literarische und theologische
(ie,ychichte, 1963; A.Vogtle, Das Neue T'estament und die neue
Katholische Exegese,I Grundlegende Fragen zur Entstehung und
I ii genart des Neuen Testaments, 1966.40
b). in Biserica protestantd
- Curentul dogmatismului ortodox
Imediat dupi ivrrea protestantismului M.Luther, din motive
clogmatice, elimini. drn canonul Noului Testament toate acele cd4i sau
seoliuni din cdr,ti, care dupd concepfia sa, erau vidit impotriva
rrrhrturisini sale de credinla. in rest, el respectd. gi mf,rturisegte
caracterul divin al Sfintei Scripturi, socotind-o singurul izvor in
rnaterie de credinld, pe aceasti direcfie aparind qi primele lucriri de
"' La alcatuirea acestei introduceri aphrute sub ingrijirea lui A.Robert gi A.Feuillet gi-
ru adus conkibutia bibligti de marc[ precum: C.Bigue, M.E.Boismard, J.Bonsirven,
I illrnbier, J.Carmignac, Mgr.L.Cerfaux, A.Feuillet X.L6on-Dufour, S Lyormet,
A Miclrei, J Trinquet g.a. Vea A. Robert..., irtroduction.., pag. de titlu 9i pag.3.
184'7,
'r(' o lista dezoltatla literaturii isagogice a telogiei catolice contemporane. Vezi W.G.
Kiimmel, Einleitung.., p.9.
 Istoricul Introducerii 35
34 Steliqn Tofand
Scripturi este respectatd.43 in edilia a lll-a (1777) insi imparte
Introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi. in acest sens amintim pe
lntroducerea in doui p5rfi: generala gi speciall gi stiruie in continuare
Matthias Flacius Illyricus, care compune o lucrare de cuprins numai
asupra inspiratiei cdr,tilor Noului Testament. fn edifla a IV-a,
ermineutic gi pe care o nume$e "Clavis Scripturae sacrae"; Michael
abandoneazd teza inspiraliei biblice, ocupdndu-se numai de istoria
Walter cu lucrarea "Oficina biblica noviter adaperta", Lipsiae 1636;
tcxtului. Ca inspirate Michaelis socote$te numai acele cirti care au ca
Joh. Heinrich Heidegger, Enchiridion biblicum, 1681, g.a.al
autor direct un Apostol. Din acest punct de vedere pentru Michaelis
Pnn aparilia poliglotei din Londra in anul 1657 se constati
canonul Noului Testament nu se mai prezinti ca un tot unitar, ci
faptul ci prin ea s-a dat un impuls, mai ales, cercetirilor asupra
irnpirfit in douf,; in cdrfi apostolice (inspirate) Si cdrli neapostolice
textului cirfilor sfinte, celelalte probleme introductive r[mdndnd in
(sau neinspirate).aa
sfera de abordare tradiflonali specifici pAn[ la acea dati. in acest gen
Privit de pe pozilia unor astfel de concepfi teologice, Michaelis
sunt scrise Introducerile teologilor protestanli, precum: John Mill
poate fi socotit precursorul lui Semler, care va abandona definitiv
(Oxford 1707); Wettstein (1730); Bdngel (Tiibingen 1734); l.G.
problema inspiraliei Noului Testament gi va rupe frapant legdtura cu
Pritius (170a) q.a.
prostestantismul ortodox. in acest sens, in teologia protestantl
Ceea ce apare suprinzitor la acegi teologi e faptul c[ nu se
Michaelis sti undeva la riscrucea dintre protestantismul vechi ortodox
simte asupra scrierilor lor in sens pozitiv influenla lui Richard Simon,
gi cel nou, ralionalist, nlscut sub influenla fllosofiei panteiste a lui
care tocmai atunci inaugurase un drum nou in studiile biblice qi pe
Baruch Spinozza, care pretindea ci rafiunea trebuie sd exercite
ca^re teologia protestantd de mai tdrnt il va ciuta ct atAlaasiduitate.az
intotdeauna judecata supremi gi definitiv[ gi a deismului venit din
Totugi, ca adoptdnd in parte ideile lui R.Simon 9i frcdnd un pas
Anglia qi Franta. care nega categoric existenla qi influenfa unei ordini
inainte in istoria formali a textului Noului Testament, trebuie socotit
supranaturale $i care inund[ nefast spiritul gi cugetarea teologilor
teologul protestant L David Michaelis (+1791) cu scrierea sa:
protestanfi din Germania.
" Enleitung in die gdttlichen Schriften des Neuen Bundes", GOttingen

1750, ed,.a IV-a 1788. in prima edilie, singura deosebire, fa!5 de cele
antecedente, este introducerea limbii gernane; inspiralia Sfintei
ar qtiinlihc[ a celor catolice 9i care
Introducerile respective sunt departe de valoarea
au lbst amintite, dar ele srmt primele tncercEri de abordare a problemelor de
exegezd biblicE, de studiu al iimbilor originare, de inspiralie biblicd, precum qi de
stabilire a raportului dintre Scripturd gi tradilia bisericeascS, pe care o retuzau.
(Vez-r V. Gheorghiu, op.cit.,p 54)
a2
Dimpokiva Irkoducerea lui John Mill, tiparit[ in anul 1707, spre ex., sau edi{ia lui
Pritius, cautA sa restabileascd autenticitatea acelor cAteva secJiuni din Noul
Testament, contestate oarecum de R.Simon, lu6nd chim atitudine impotriva
metodei lui. (Vezi L.G.Munteanu, op.cit.,p 73).
'l'A in das Neue Testament,
se vedea in amlnunte Udo Schnelle, Einleitung
(iottingen 1994,p 16.
'ra
l'omurd de la acest principiu Michaelis se intreab6 referitor, spre ex. la Evanghelia
dupa Marcu, I-uca gi F.Ap.: "Das Markus - und Lukasevangelium sowie die
Apostelgeschichte stammen nicht von Aposteln, dann warum sind sie zum Kanon
zu rechnen, obgleich sie nicht als inspiriert gelten ktinnen". (J.D. Michaelis,
Einleitung in die gr)ttlichen Schiften des Neuen Bundes, G<ittingen 1788, p.100,
dup6 U.Schnelle, Einleifi,mg. , p.16-17). Acelagi lucru ll afirm[ Michaelis gi
dcspre epistola citue Evrei: "Selbt der vortreffliche Brief an die Hebr2ier wird nur
tlann fiiLr gdtlich gehalten werden k<innen, wenn er von Pauli Hand ist.. wtire er das
nicht, so bleibt er immer der vortreffliche Brief...aber inspirirt unttiglich,."
(lbidem, p 82, respectiv p.16)
 36 Stelian Tofand
- Curentul criticii rationaliste gi a gcolii tiibingiene
Secolul al XIX-lea cade in miezur celui mai agitat anotimp
istoric prin care au trecut vreodatl qtiinlele teologice.
Asen'it complectamente panteismului devastator a lui spinozza,
care investise raliunea cu exercifiul judecifii supreme, Johannes
Salomo Semler (1721-1791) dd lovitura de graf,e inspiratiei divine a
crrtilor Noului restament. Acestea sunl socotite drept operr pur
orneneasci, apdruti in sec. [I cregtin, din cuprinsul lor ar,6nd valoare
doar preceptele morale. Restul este mogtenire pur iudaica.as
Respingdnd categoric inspiratia biblici Semler trateazi c[rflle Noului
Testament numai din perspectivf, pur istorica, ajung0nd sr fac6
deosebire intre cuvdntul lui Dumnezeu in smnta Scripturf,, intrucdt -
afirmi el - "in Sftnta Scripturd existd capitole (pdrti) care n-au avut
impctrtanld decdt doar in trecut si care azi nu mai slujesc unei
imbundtdlirr morale a omului... sfanta scripturd si Cuvdntul lui
Dumnezeu trebuie deo.sebite deoarece aceastd deosebire este evidentd
din insdsi cdrlile scripturii..."a6 cuvantul lui Dumnezeu este ace14 in
conceplia lui Semler, care il face pe om, evident, mai bun moral.
Din aceastd perspectivd, Semler face deosebirea gi intre Religie
gi Teologie, in timp ce Religia inseamnl - in concepf,a sa - evlavia
srnceri care trebuie practcatd de tof, creqtinii, Teologia este doar un
ansamblu de metode necesare pregatirii giinflfice a teologilor.., Astfel
ar
Vezi Gr.T. Marcu, O Stiin;d noud. .,p 14.
oo
C1. J.S. Semler, Abhandlung von freier tJntersuchung des Canons,I, Halle 1771,
p.7-5, dupa u. schnelle, Einleitung..., p.l7 DeosebireatransantE intre cuv6ntul lui
Dumnezeu gi Scriptura Semler o raporbazainmod special la vechiul restament.
a7
"wahrend die Religion die von allen christen zu ribende rechte Frdmmigkeit
umta8t, versteht Semler unter Theologie die zur fachlichen Ausbildmg der
Theologen notwendigen Wissenschftilchen Methoden,'. (Vezi U. Schnelle, op.cll.,
p 18)
Istori cul Introducerii 37
prin critica sa negativd, apiruti ca o consecin!tr
fireascf, a faptului cI
cl trata legdtura dogmatici a creginismului desprinsd de religia
rcvelati, l[sdnd si mai subziste din ea doar acele reziduuri abstracte
numite, de obicei, religie nafurali, Semler se constifuie ca "pdrinte al
rationalismului biblic", inaugurdnd critica ralionalisti protestanti.
Semler n-a scris practic o Introducere in sensul strict al
ouvdntului, dar intr-o serie de monografii, concepute toate in spirit
critic negativ, a abordat multe din problemele introductive.
Sustinerile lui Semler au stirnit, firege, vii reacf,i gi critici chiar
la adresa lui, dar cu toate acestea in secolul sf,u, mai ales in Germania.
s-a lucrat mult in noua directie inauguratS.
Tipica pentru aceasti fazd a Isagogiei biblice raflonaliste, la
protestanti, este opera de lntroducere a lui Joh. Gottfried Eichhorn,
intitulati "Einleitung in das Neue Testament",5 vol., Gottingen 1804-
1827. Noutatea cu care a venit Eichhom in cdmpul studiilor biblice a
lost lansarea ipotezei existenfei unei evanghelii primordiale scrise.a8
Acelagi punct de vedere ralionalist in studiile biblice il
rcprezifid. gi Introducerile lui A. Hiinleino', J.E.Ch. Schmidtso sau L.
llerthold.5l
in fala acestei critici rationaliste, porniti pe o panti
complectamente negativd, lncep si se ridice insf,, destul de cur6nd,
voci impotnva acestor exageriri. in aceasti direcfie se impune
tcologul Wilhelm Martin de Wette, care prin lucrarea sa "Lehrbuch
n*
Cl. V. Gheorghiu, op.cit.,p.56.
'r''
A. Hedein, Handbuch der Einleitung in die Schiften des Neuen Testaments,
llrlangen 1794-1800; ed a2-a,1801-1 809.
"" JE.CIT Schmidt, Histoisch-Kritische Einleitung ins Neue Testament, Giessen
I 804 qi 1808
'r t,. Berlhold., Historisch-Kitische Einleinhmg in srimtliche kantonische and
apohryphische Schriften Alten und Neue Testament, Erlangen, 1812-1S19. Bethold
e de p6rere cd poate descoperi pretutindeni evanghelii primordiale, scrise in limba
aramaicd. (Cf V. Gheorghiu, op.cit., p.57).
38 Stelian Tofand
der historich-kritis'chen Einleitung in die Kanonischen Biicher des
]{euen Testament,s", Berlin 1826, lanseazd ideea cf,, in cercetarea
aminunlitf, a problemelor de introducere, in cirlile Noului Testament,
nu se mai pot neglija rezultatele, concluziile gi opiniile cercetirilor
trecute, specifice protestantismului dogmatist ortodox.52 Consecinfa
acestei idei este cI critica biblic[ devine de acum mai sceptici gi mai
circumspecti, nisc6ndu-se chiar o gcoalf, numiti "sceptici-
rationalistf,".s3
Curind insf, at6t impotriva rafonalismului, cdt gi impotriva
scepticismului, in special a lui De Wette, se ridici teologul Heinr.
Ernst Ferd. Guericke, care in lucrarea "Neuetestamentliche
[sagogik", Leipztg 1868, sustindnd punctul de vedere gi critica
vechiului dogmatism, apf,rf, inspiralia intregului canon al c64i1or
Noului Testament. originea gi autenticitatea 1or.5a
O schimbare radicalf, in tratarea introducerilor protestante in
Noul Testament o va aduce din nou gcoala Tiibingianl, numitd astfel
dupi inifiatorul ei, profesorul din Tiibingen Ferdinand Christian
BaLur (1792-1860)
55
t'
Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.57
53 yezr L.G. Munteanu, op.cit., p.14 intre reprezentanlii acestei gcoli pot fr amintdi
Carl Aug.Gredner cu lucrfile: "Einleitttng in das Neue I'estament", Halle 1836 gi
"Geschichte de.s Neuentestamentlichen Kanons", publicatd dulE moartea sa, de
D.Volkmar, Berlin 1860, Eduard Reuss, "Die Geschichte der hl. Schriften des
Neuen Testaments" , Halle 7842- ed.a VI-a 1 887 g.a.
5a
inacelagi curent se inscriu qi Ilermann Olshausen cu lucrarea "Die Echtheit der
vier Kanonischen Evanghelien", 1823 qi Augustin Neander cu lucrarea
"Geschichte der Pflanzung und Leitung der chistlichen Kirche durch die Apostel",
Ilamburg, ed. 5,1862 (Vezi V. Gheorghiu, op.cit.,p.58).
t' Ditttr" lucririle cu care s-a impus pe tir6mul criticii biblice amintim: "Die
Christuspartei in der kointhischen Gemeinde", 7831', "Paulus der Apostel Jesu
Christi", i845, eda II-a 1867; "Krifische Untersuchungen ilber die kanonischen
Evangelien", 1841', "Das Chislenthum und die chistliche Kirche der drei ersten
J ahrhunderte" . ed.a 3 -a, 1 863. (Vezi qi L. G. Munteana, op. cit., p 7 5).
Istoricul Introducerii 39
nu-i altceva decat rezultatul descompunerii lumii romane57, iar
scrierile Noului Testament nu trebuie socotite drept produsul unor
pcrsonalitltr religioase, ci, in strdnsr legrturl cu istoria creginismului,
sirnple documente ale diferitelot faze din evolufia lui primari. cheia
cunoa$tedi aceslei istorii avem s-o gisim in controversa dintre pavel
qi ceilalli Apostoli; intre reprezentantul unui creptinism universal, liber
dc preceptele Legii mozaice, gi suslintrtorii unui mesianism legat de
toate practicile religioase iudaice. in a doua generalie de cregtini,
aceast5 lupti gi-a mai pierdut din intensitate, frcandu-se concesii din
nrnbele p[r!i, pentru salvarea existen]ei creginismului in falr-
rtacurilor iudaice gi prgine, precum gi in fala tendinlelor dizolvante
gnostice.
o
teologie paulini gi iudaizanti constituie fundamentul pe care
s-a cladit biserica. impf,carea acestor teologii a fost sigilati prin
cornpunerea canonului Noului Testamen! in care tolaTitatsa
Apostolilor este recunoscuti ca supremf, autoritate, ca qi cand
rriciodati n-ar fi existat intre ei weo divergenli Scrierile Noului
'l'cstament stau, deci, intr-o strinsi legdturi cu disputele
din biserica
primard, flecare avandu-gi locul gi rolul sf,u in ri.stimpul dintre anul 40
rl Hr., cdnd au inceput aceste dispute gi anul 200 d.Hr., c6nd acestea
s-au sfhrgit prin impdcarea partidelor. crrlile Noului Testament au fost
scrise fEri exceptie, fie in interesul susfinerii controverselor, fie in
scopul impicirii.ss
"' Vczi amdnunte in acest sens la Gr.T. Marcg Mythos. De la Epistolele pastomle
si
pdnd la dl.Lucian Blaga, Sibiu 1942, p.22 urm
" (ll Gr.T. I\{arcu, O Stiinld noud..., p.15. Teza resepctivd nu era cu des6v6rgre
rroul, ea circuldnd in alte forme cu mult inainte.
t" vezi in acest sens
F.chr. Baur, Die Einleitung in das Neue Testament als
thaologische Ws.senschaft, Th.ib (T)9, 1350, (463-566), 478 p., U. Schnelle,
()p.cit., p 19:20 - ideile expuse in rezttmat.
 Stelian Tofand
Istoricul Introducerii 4t
Astfel este limpede - spune Baur - motir,ul pentru care gisim
cartea Fap. Apostolilor are ra bazi. ideea punerii in paraleli a
scrieri in Noul Testament atribuite lui Pavel Petru gi Ioan, cind
Apostolilor Petru gi Pavel, reprezentanfii celor doud partide gi
neautenticitatea lor este evidenti. Autorii de mai ttrzbt at pus in gura
ittcercarea unei identificiri a fapteror E inv{iturilor 1or, in scopul
primilor parteneri ai controverselor, idei care aparfineau timpului lor,
penlru a le imprima mai multi autoritate. Devierea punctului de c6gtig[rii intregii cregin6t6fi pentru lozinca: "pstru qi pavel',.61 Dintre
vedere al acestor autori, de la conceplia ini[a15 a apostolilor, era cei mai renumiti adepgi ai qcolii riibingiene amintim pe E.Zeller,
imposibil de a mai fl controlat6 dupd cdteva generalii. elcvul acestuia Albert Schwegler62, Gustav vorkmar63 gi mai ales
Din scrierile atribuite lui Pavel gi ucenicului siu Luc4 se poate Bruno Bauer, cel care impinge cntica gcolii tiibingiene dincolo de
reconstitui evolufia din s6nul partidului paulin, iar din epistolele orice extremi, declarflnd in lucrdrile sale6a ci toate scrierile Noului
'lcstament sunt neautentice gi scrise mult mai
catolice, evanghelia lui Matei, Marcu, scrierile ioaneice, se poate tdrzil, intre anii 'lo-t3o
urmdri direclia celorlalfi apostoli gi biruinla lor asupra d,Hr. creginismul, in viziunea lui, este un produs al flrosofiei greco-
paulinismului.5e romane.u'
Ca opere scrise in cea mar veche perioadf, cregtini, inainte de vederile gcoti riibingiene sunt impdrtigite in afara Germaniei,
anul 70 d.FIr., trebuie privite cele patru mari epistole pauline: lntre a$i de englezul
samuel Davidson66 gi francezul Ernest
Galateni, I-[I Corinteni gi Romani, precum qi Apocalipsa lui Ioan, ca Rcnan67, acesta din urmr contestand categoric chiar divinitatea lui
document impotriva paulinismului gi ebionililor. Documentul celei lisus Hristos.
mai inalte sinteze este Evanghelia a IV-a, compusi dup[ anul 160
d.Hr, qi cireia ii urmeazi epistola I Ioan. Din acelaqi timp, rezull5 qi ul lbid"m. Ideea este dezoltalA in amdnwrt in lucrarea lui Chr. Baur: ,Das
epis.Il Petru, iar cu pufin inainte epistolele pastorale. Celelalte scrieri
chistentum md die chistliche Kirche der drei ersten Jahrhunderte,', Tubingen,
ale Noului Testament aparfin perioadei incerclrilor de impf,care dintre 1863, Ed.3-a. Periodicul de publicisticE al gcolii riibingiene, plin de lucrEri asupra
cele dou[ partide, a$a cum este cazul Evangheliilor sinoptice qi creqtinismului primar este "Theologische Jahrbilchei, lg42-lg5:., iar din anul
Faptele Apostolilor. 11167, revista din Leiden numitd "Die theologische Tiydsschifr'qi la care
solaborea?A in special criticii olandezi.
Evangheliile sinoptice in forma lor actualf, au putut reanlla
il A, schweglertn lucrarea sa "D4s Nachapostoliche Zeitalter in den Hauptmomenten
numai din tendinlele de impf,care ale disputelor specifice sec.Il, prin
seiner Entwicklung", Ttibingen 1847, prennt1 evolufia cregtinismului in timpul
prelucrarea unei scrieri fundamentale, itdaizarfie, a lui Matei gi a unei
upostolic gi postapostolic exact pe linia lui Chr. Baur.
scrieri mai vechi, strict pauline, a lui Luca. Evanghelia lui Marcu s-a u'(1,
Volkmar,iidezvoltLrdeile saleinlucr6iTe:,,Marh,u tmd die Slmopsis,,,Leipzig
niscut din celelalte doud, aga explicdndu-se faptul c6, e atilt de 1870;"Jesus Nazarenus", Zurich 1882, q.a.
incolord.6o '( l)intre acestea amintim: "Kitik der Evangeliez',, Berlin 1850-52; ,,Kitik der
paulinischen Biufu', Berlin 1850-52;',Chistus und die Cdsarm,,,Bedin 1g77.
un
te V,.:zi V. Gheorghiu, op.cit., p.60
lbidu*. Vezi qi LG. Munteanu, op.cit.,p 15
uo 'o Lrrcrarea sa remarcabild este "An introduction to the New Testamenf, ,3 vol., 1g4g-
Ibid"m, p 16 hoblema aceasLa este tratat6 in mod special de lucrarea lui Chr. 5t.
Ballrt'. "Kritische Untersuchungen ilber die Kanonischen Ettangelien", TUbingen rr {)pcra sa capitaldin care
1847.
igi e4pune ideile sale este'. "Histoire des oigines du
i'Iui.ttianisme" , Paris I863-82.
 42 Stelian Tofand
- Curentul $colii neo-critice gi al opozitiei Tiibingiene
Direcfia acestui curent a incercat, prin reprezentanlii lui, o
apropiere intre qcoala Tiibingiann, cu extrernismul ei qi punctul de
vedere tradilional cregtin, referitor la scrierile Noului Testament gi
care s-a oglindit, in cea mai mare parte, in operele protestantismului
ortodox.
intre reprezentanfli mai semnificativi ai acesfui curent amintim
pe: Albrecht Ritschl, care in lucrarea sa "Entstehung der
altkatholischen Kirche", 1857, aruti. ci intre Apostolii primi gi
Apostolul Pavel a existat o armonie de vederi, gi numai tactica lor
misionari ii deosebea; apoi pe H.J. Holtrmann, care in lucrarea
"Lehrbuch der historisch-kritischen Einleitung in das Neue
Testament", 1892, accenttteazi. faptul cI Introducerea in Noul
Testament trebuie si se ocupe de Istoria canonului qi nu de invif5tura
despre canon, de unde rentltd, misiunea ei de a cerceta gi prezenta
aparilia gi colecfia in canon a celor 27 cdrf- ale Noului Testament.68
Holtznann imparte disciplina Introducerii in Noul Testament in doui
pf,rtr: una generali, care se ocupi de problema canonului gi istoria
textului, gi alta special[, care se ocupi de fiecare carte in parte din cele
27 ale Noului Testament (autor, destinatari, timpul scrierii etc.).6e
Alte doua nume care s-au remarcat in direcfia acestei gcoli sunt
William WredeTo pi A. Jiilicher". A. Jii{icher concq)e Introducerea
in Noul Testament ca o disciplind strict istoricf, Sitrateazd in lucrarea
68
ILJ. Holtzmarrn, op.cit.,p. 11, dup6 U.Schnelle, Einleitung...,p.200.
6e
lbid"m.
70
W.Wrede, Uber Aufgabe und Methode der sogenannten neutestamentlichen
T'heologie,1897 Am5nunte in legdturd cu orientarea sa biblic6 vezi U.Schnelle,
op.cit., p,21
tl A. Jiilicher, Einleitung in das Neue Testament, Ed.6, 1906.
Istoricul Introducerii 43
sa istona in parLe a fiec[rei cirti, a Noului Testamen! istoria canonului
gi istoriatex-tului.T2
Poa[ia caracteristicil a reprezentanf,lor acestui curent poate fi
caracterizatd, de urmfltoarele idei pe care le-au susfinut:
- scrierile Noului Testament trebuie cercetate in contextul
istoriei cregtinismului originar, intre Apostolul Pavel qi ceilalfl
apostoli neexist6nd divergenle radicale, aga cum afirma Baur.
- baza bisericii o formeazL p6g6no-creqtinismul.
- au la baza lor dou[ evanghelii
Evangheliile sinoptice
;:rimordiale, idee conqetizati intr-una din ipotezele problemei
sitioptice aga-numita "Zweiquellentheorie".
- Faptele Apostolilor nu au de autor pe Luca, el scriind numai
accle secliuni cu "noi", cunoscute sub numele de "Wirstiicke".
- dintre epistolele pauline, autentice sunt numai cele 4 epistole
mari (Galateni, Romani, I-II Corinteni).
- toate epistolele catolice sunt neautentice, precum gi
livanglrelia alY-a.7'
impotriva criticii qcolii Ttbingiene gi a celei neo-critice s-a
rrdicat insi curAnd o puternici opozif,e, reprezentatt de teologi de
prestigiu, respingind poziliile tiibingienilor, unii, din punct de vedere
critic-istoric, iar a$ri, din punct de vedere dogmatic confesional.
Unul din cei mai reprezentativi teologi ai opozifiei fali de
curcntul ttibingian este J.Chr. K.von Hofmann, intemeietorul gcolii
din Erlangen. Modificind concepfia inaintagilor despre inspirafie,
llofmann arati cd toate cdrtile Noului Testament sunt autentice qi deci
irrspirate.Ta
/r
Vczi U. Schnelle, op.cit.,p22.
/' Vczi V. Gheorghiu, op.cit., p.62.
''r t-lonceplia sa despre autenticitatea cErlilor Noului Testament qi-a expus-o in
lucrdrile: Einleitung in das Neue Testament' , publicatd posturn, Nordlichen 1881,
"
 44 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 45
La catedra studiului biblic al Noului Testament din Erlangen, ii amintim: americanul Brevard S. Childs8r, G. Streckertr, U.
lrrmeazi ucenicul sru Th. zahn, care in lucrrrile sale75 se strIduiege Schnelles3, E. Schweizert*, E. Lohse85, H. KiisterE6, D. Guthrie8?,
si demonstreze cd gtirile tradifionale despre canonul Noului restament R.M. Granttt, R.M. Harrisonse, O. Cullmanneo.
sunt suficient de fondate gtiinlific pentnr a fi acceptate gi reprezentate. Astlzi, Introducerea in car,tile sfintei scripturi a devenit o
Munca inceputi de teologii de marc6 ai curentului opus gtiinfi biblic-teologic-eclesialr, avdnd bine fixat rolul siu qi delimitatl
extremismului gcolii critice ttibingiene a fost preluati gi continuat[ cu precis sfera sa de cercetare, dovedindu-se indispensabih studiului
succes de referinfa de mari teologi contemporani, inlre care amintim biblic teologiei ca $nnt4 in general.
Ai
pe werner Georg Kiimmel care tn opera sa de Introducere in cir,tile
Noului TestamentT6, apiruti it:_ 2l de edilii, rf,m0ne in tradifla
inaintagilor sf,i H.J. Holtznann gi A. JulicherTT; philipp Vielhauer
(1914-1977), care prin opera sa apiruti in L975 gi intitulati:
"Geschichte der urschristlichen Literatltr", realizeazfl, in ceea ce
priveqte introducerea in cirlile Noului Testamen! ',idealul unei istorii
a literaturii vechi",8 in sensul cE a concentrat toals elementele care
privesc o lucrare de strictf, specialitate a unei discipline ca cea
amintitf,; Martin Dibelius (1383-1947), dascdlul lui Vielhauer, cu
lucrarea "Geschichte der urschristlichen Literatur", 1926, Willi
Marxen, care in Introducerea s{' arat6" cd, "Noul Testament este o
carte numai a Bisericii gi este inspirati".8o
in centrul istoriei contemporane a dezvoltirii Introducerii
biblice, ca disciplini gtiinfific5-teologici, stau teologi de mare rr,B.S. Childs, The
New Testament as Canon: An Introduction, London 19g4. in
nume ai protestantismului, devenit aproape tradifional, dintre care Itrcrarea sa el afirmd cd"dezvoltarea canonrlui Noului restament nu afost numai
un proces al istoiei, ci tn pimul rfrnd o lucrare a lui Histos fnviaf, , p.21.
qi "Die heiligle Schrift des Neuen fr (;,
Testaments zusammenhangend untersuchf,, Strecker , Litemturgeschichte des Neuen Testaments,Gottingen 1992.
1862 rt lL Schnellg
Einleitung in das Neue Testammt,Gottingen 1994.
'75
Dintre lucrdrile sale amintim dou6 mai importante: ',Geschichte des fa
l'1. schweizer, Theologische Einleih,tng in das Neue Testament, GNT2, Gottingen
qi "Einleitung in das Neue
neutestamentlichen Kanon^s", Erlangen 1888 I 989
Testament't ,Ed. a3-a, Erlangen 1907. f t U. Lohse, Die Entrtehung des Neum Testaments,stuttgart 1990,
'6 "Einleitung in das Neue Testament", ed.21, Marburg 1983. rn
I l. Koster, Einfiihnmg in das Neue Testaments,Berlin 1980.
11
YezilJ. Schnelle, op.cit.,p22. U
t). Guthrig The Pauline Epistels, N.T. Introduction,lg6l.
78
lbidem,p,23. rr
l{. M. Grant, A Hi stori cal Introduction to the New Testament, 19 64.
7e
Einlritung in das Neue Testament, Gutersloh I 963. ru
t{.M. Harris on, Introduction to the New Testament,1964.
to
W. Marxsen , op.cit.,p.23. plr
O, Cullmann,Einfi)hrang in das Neue Testament,7968
 II. NECESITATEA, DISCIPLINELE, IZVO.dRELE
s'ruDruLUI NouLUr TESTAMENT, ivlrAnlrREA
cAnlrroR Sr METoDE DE cERCETARE
Sfhnta Scripturdo ca mijloc sau cale de trasmitere a Revelaliei
divine supranaturale, cat gi ca depozitard a unei bune p[rf din ea,
cuprinde o dubli coleclie de cdrfi: colectia vechiului restament qi
colectia Noului restament. Prima coleclie cuprinde revelafia fbcuti
prin patriarhii vechi gi prin prooroci intr-un interval de timp de
nproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V i.d.Ffu.), fiind una
pregatitoare, cuprinzdnd adevdrurile religioase fundamentale, dar nu
lnsfl in toata amploarea lor. Ea este indispensabili, dar nu absoluti.el ,4
dtrua coleche cuprinde descoperirea supranaturali frcuta nu prin
Itttennediari, ci direct prin Dumnezeu F'iul (In.8,12; Evr.1,l) gi pusi
npoi, o parte din ea, in slovi inspirati de unii dintre Apostoli sau
lJccnici ai Apostolilor in primul secol cregtin. Faptul descoperirii
directe gi nemrjlocite a acestei din urmd Revelafii ii conferi
tuperioritatea nedefinitr fali de prima, desrvdrgind-o: "sd nu socotifi
a,d am venit sd stric Legea sau Proorocii,. n-am venit sd stric, ci sd
lmplinesc" (Mt.5,I7).
cu aceastr a do,a coleclie se ocupi Studiul Noului restament.

l) Nofiunea de "Noul Testament'r

Prima colecfie de clrli sfinte, care se incheiase in sec. V i.d.Hr.,

H lfrsl numitlin greaca vorbiti de pe wemea M6ntuitorului 6lo0rirrl

sl
l'rul: Diac. Dr. Nicolae r. Nicolaescu, pr. prof. dr. Grigorie Marcu, pr. prof
Dr. tiofron vlad, Pr, Prof. dr. Liviu G. Munteanu, studiul Noului Testament,
l\ltttntal pentnt Instittttele teologice, Ed a dou4 Bucureqti 1977. p.5.
 48 Stelian Tofond
(leg[mdnt). La apailia colecfiei a doua de cIr,ti sfinte, pentru a se face
o distinctie de colectia prim4 cea din urmf, a fost numiti
6ua0rirrls (rcauufls Sr.a0rirqs), carfile Legtrm6ntului Nou
Blp,l"r.a u€us
(LegflmdntulNoD.e2
Numirea de 6r.a0rir4 (LegImant), dati celor doul colecfli de
cir,ti sfinte, a aparut in momentul in care autorii Septuagintei (prima
traducere greceascl a cdrfilor sfinte cinstite de iudei) au tradus
cuvdntul ebraic n t 1) @erit), care insemneazA,'legdmLat,,
"invoial5", "pact"", prin cuv6nful grecesc 6La0rircq. Avdnd in vedere cf,
Legea lui Moise din coleclia Vechiului Testament reprezenta un
legdmdnt inae Dumnezeu gi poporul ales, termenul h t I : se
potrivea destul de bine ca tiflu la in,r;eaga colecfe de cir,ti'rnrrt.
apdrute inainte de Mdntuitorul.
Cu toate ci traducerea termenului ebraic pdn grecescul
5ro0qrr1 n-a fost cea mai potrivitf,, mai corespunzltoare fiind
traducerea prin ouu0r(rcq sau oriu0qpa, (inlelegere, semn, convenfie),
schimbarea traducerii in timp, cu tot efortul ftcut de traducitorii
Aquila qi Spnmach'4, t-& mai devenit posibili, ea trecdnd de la
colectia cir,tilor sfinte vechi gi la colecfa cea nouf,. Termenul
Srcr0qrq cu care traducitorii Septuagintei au tadus cuv6ntul ebraic
inseamnl ceva mai mult decdt un simplu acord pe care l-a frcut o
parte contractaflti cu cealaltS. Termenul 6ua0rir4 inseamnd un pact, o
invoial4 care a intervenit inte douf, sau mai multe persoane, in
e2
rbidem, p.6.
et
Vezi Dr. Vasile Gheorghil, Introducere in Sfintele Cd4i ate Testamentului Nou,
Cern6uli 1929,p.11.
ea
Avand in vedere c6 grecii obignuiau a reda noJiunea de legEturd, invoiald, pact, carc
a fost incheiat intre dou6 sau mai mufte pArli contractante, de reguld
egal
indreptElite, prin termenii ouu0f6r'1 sau o6u04pc, traducdtorii Aquila gi S).rnmach
traduc termenul prin cuvintele amintite mai sus, socotindu-le mai potrivite cu
senzul cuvdntului originar. (Cf. V. Gheorghln, op.cit.,p.72).
conditii bine stabilite gi care are caracterul unei dispozilii, a unei
orinduiri, pe care cel in drept o dicteaza gi pe care cel cu care a fost
incheiattr trebuie si o execute. Daci dispozilia respectivf, este ultima
pc care cel ?n drept a frcut-o inainte de moartea sa, atunci termenul
6le0rirr1 are inlelesul special de dispozilie din urmi sau tesiament.es
Traducdtorii Septuagintei nu vor fi luat termenul 6La0rircq in
intelesul acesta, gtiind din cuvintele lui leremia (31,31 urm.), cI
lcgltura pe care Dumnezeu a fEcut-o pe muntele Sinai cu poporul
isrtrelitean nu este una frcuti pentru totdeauna gi c[ va fi inlocuitI
ltrintr-o alta nouf,.
Termenul 6La0rirq poate s[ aibl pentru "cei 70" numai inlelesul
clc dispozilie, aSezilmdnt care a intervenit intre Dumnezel, cue
pomnce$e, qi poporul ales, care s-a obligat pe muntele Sinai la
e6
ilscultare.
mijlocul sec. II d Itu cdnd Sfhnta Scriptura a fost tradusi
Pe la
Itr lirrrba latin[ (Itala), grecescul 61a.0{rq a fost tradus prin latinescul
ttil!,tlamentum".
Nici aceastl traducere nu este deplin corespunzf,toare,
rlur are totuqi o justificare in citatul din Er,rei 9,15, unde 6r.a0rir<q are
tcrrsul de "dispozitia din urmd". Aici se aratl clar ci Mdntuitorul
llristos prin moartea sa pe cruce a incheiat cu omenirea un aqezimdnt
il()u, care ramAne definitiv, deoarece cel care l-a incheiat a murit.
Fcr. Augustin atage aten!1a asupra acestei nepotriviri, fdrf, ins[ a putea
rcltirnba ceva, fapt pe care il va face totugi Fer.Ieronim, traducitorul
Vulgatei, care va traduce cuvdntul n 5 ]
J , at6t in Vechiul
'l'cstarncnt, c6t qi in Noul Testamen! cu exceplia locului din Ew.9,l5),
;trin latinescul "foedus" (alian!5, pacl convenlie). Ieronim ptsteaz[",
krltr;i, pe mai departe numirea de "testamentum" pentru cele doui
ot ('l V.(lheorghirt, op.cit.,p 72
" n ," vedea in amdnunt inlelesurile cuvAntului 6ro0114 in Theologisches
Wiiltr:rbuch zum Neuen Testament (ThWNT), vol. 2, Sfuttgart-Berlin-Kc,,1n, 1990,
ulieol . Johonaes Behn gi Goltfried QueU, \rurtlrytr1, om1qxq pag. l0S-138.
 50 Necesitatea, Disciplinele, Izvoare le Studiului 51
Stelian Tofand

colecfii de cirli sfinte ale Sfintei Scripturi, astfel cI din limba latjrrd..
aceastd numire a trecut aproape in toate limbile moderne. eT
2) Necesitatea studiului Noului Testament
O simpl5 lecturare a textului sfbnt al cirfilor Noului Testamen!
fie ea qi repetatS, precum gi cunogiinfele individuale numai, ori
puterea de pdtrundere a raliunii, nu oferi posibilitatea descifrlrii gi
inlelegerii exacte a sensului pe care aghiografii sfinfi au voit s6-1
imprime cuvintelor sfinte care confin adev5rurile de credinfi
fundamentale 9i dupi care trebuie si se cilf,uzeasci viala cregtini, in
efortul constant de dobdndire a mdntuirii. Din acest minus a decurs,
aqadar, necesitatea studierii cirfllor Noului Testament gi nu numai
citirea lor, precum gi intreprinderea unei cercetiri gtiinlifice asupra
textului sfbnt, care alcatuiegte un studiu complex, imp[r1it in mai
multe drscipline qi axat pe o gam[ diversificati de metode de analizd" a
tertului: filologici, istoricf, etc.
in acest sens, un studiu complex gi sistematic al Noului
Testament, care si ofere intelegerea qi pitrunderea sensului textului
sfhnt, c61 mai aproape de cel originar, trebuie sI ia in considerare
cdteva aspecte:
b) dificultatea traducerii textului originar al scrierii sfinte
Irrtr-o limba veche, ce nu se mai vorbegte qi din a cdrei vocabular,
grccii de azi, mai folosesc doar o jumitate.
c) textul sfbnt cuprinde pe ling[ adeviruri naturale qi adevlruri
tupranaturale, descoperite aghiografilor fie prin vedenii, fle prin
proorocii, acliuni gi imagini simbolice, fie prin pilde, aseminiri etc.,
nga incdt pe unele nici chiar autorii nu le-au putut descifra deplin.
AplicAnd la descifrarea acestor expuneri doar regula generall- a
tensului literal, u$or se poate ajunge la erori.
d) multe din adevirurile de credintI, continute de textul sfEn!
depflgesc ratiunea, trebuind, in acest cM, st se facf, apel la norma
0rodintei pentru primirea lor.e8
Aqadar, problema restabilirii unui text cdt mai aproape de
origirrar gi a interpretdrii 1ui corecte, a devenit azi o preocupare de
brud a teologiei, in general, qi scopul imediat al Studiului biblic, in
ipecial. $i-aceasta, cu atat mai mult, cu cet incl Origen, la abia doui
teoole numai de la aparilia acestei dumnezeiegi opere se intreba: Cine
Iunl autorii c[r,tilor sfinte? Ce culluri au avut? Ce inteles au dat ei
&nrrmitor cuvinte?
De unde diferenlele, nu pufine, de la text la tex! de la traducere,
ln traducere? etc. Pentru limurirea tufuror acestor probleme, giinlele
1t
nr I an e c onstituie un indisp ensabil auxiliar.

a) importanta gi necesitatea studiului imprejuririlor

externe ale aparitiei textului, a studiului limbii in care a scris
autorul, a culturii epocii sale, sau a sa personal[, starea de spirit in
momentul scrierii etc.
e7
N.L Nicolaesat, op.cit., p.6, Tertullian a incercat gi el sE dea c6rtilor Shntei
Scnpturi o numire mai generald care sd corespundd mai bine cu cuprinsul acestor
cdrfi, numtndu-le "instrumentum", termen specific juridic care inseamnE act de
dovadtr. Tertulliaa credea cd aceastl denumire s-arpotrivi Shntei Scripturi intrucAt
cfuJrle ei cuprind cele mai bune dovezi de credinj6 pe baza cErora se pot respinge
invdldturile greqite Termenul irsd n-a gdsit ecou in r6ndul scriitorilor bisericegti.
(V. Gheorghiu , op.cit., p.74).
3) Disciplinele Studiului Noului Testamentee
Studiul aprofundat al clrfilor Noului Testament s-a concretizat
ln rr lrndtoarele discipline biblice:
'n N. l. Nicolae sat..., Studiul Noului Testament, p.7.
BU
hrlirrmaliile subcapitolului de fald sunt luate exclusiv din manualul pentru
Itrstrtutele teologice "StudiulNoului Testament", Bucureqti 1977,pag.8-9,pe carc
Itr-irtn socotit suhciente pentru ilustrarea specificului liec6rei discipline biblice a
Noului Testarnent.
52 Stelian Tofond
a) Introducerea sau isagogia cdrtilor Noului Testament
Obiectul introducerii in cirpile Noului Testament este de a
urmf,ri soarta acestor cirli din momentul aparifei lor pdni in zilele
noastre. Ea igi grupeazh materialul intr-o parte generali gi alta
speciali. in partea general[ - introducerea in cirlile Noului
Testament se ocup6 de: istoria canonului Noului Testament; istoria
textului Noului Testament; istoria traducerilor Noului Testament. tn
partea speciall - se analizeazA la frecare scriere: problema autorului,
imprejurarile scrierii, scopul, destinatarii gi limba
autenticitatea, integritatea ei etc.
b) Arheologia biblici - este disciplin[ mai nou6, care pe
temeiul cercetf,rilor djrecte, oferi informalii privind imprejuririle
sociale, geografice, politice, culturale, religioase ale timpului scrierii qi
apariliei cirlilor canonului Noului Testament.
c) Istoria gi gramatica limbii originare (grecegti) a Noului
Testament. $i ea este o disciplind de origine mai noui al cirei obiect
este cunoagterea limbii in care au fost scrise cf,rtile Noului Testament
pentru ca exegetul si poati mai uqor addnci sensul cuvintelor, care.in
traducere nu pot fi redate cu maximf, fidelilate.
d) Istoria epocii Noului Testament - stabileqte cadrul istoric al
datelor qi evenimentelor cuprinse in clrfile Noului Testamen! in
funclie de istoria poporului iudeu gi a lumii greco-romane (de la
Alexandru cel Mare, p6na la ultima mare riscoald" iudaica - sec. IV
i.Hr. - 135 d.Hr.).
e) Hermeneutica biblic[1oo- inceputurile acestei discipline
biblice igi au rf,dicinile inci in sec. II, in lucrarea episcopului Meliton
de Sardes - q rci.els (170 d.I{r), in care apare iista celor mai obignuiti
tropi biblici gi explicarea lor.
100
lnformalii detaliate in leg[turd cu Ilermeneutica biblicd ca disciplind de studiu; a
se vedea lucrarea Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Erminentica Biblicd, Oradea,
199'7
Ne ce s i tat ea, D i scip line le, Izv o are Ie Stu diu lui 53
Obiectul hermenticii ca disciplind este de a fixa princrpiile gi
rcgulilc cu ajutorul cf,rora si se poatr face o exegezi corectd a Sfintei
Scripturi gi in special a Noului Testament.
Hermentica se imparte in trei capitole mari:
- Noematica - se ocupi cu teoria sensurilor Sf.scripturi
- Euristica - se ocupf, cu aflarea qi identificarea sensurilor in
dilbrite texte biblice.
- Proforistica - se ocupf, cu aplicarea senzului celui mai
scrierii, ;rol.r'ivit textelor biblice, dificil de interpretat.
f) Exegeza sau interpretarea Noului Testament - este cea mai
vochc qi cea mai importanti dintre disciplinele Studiului biblic.
Lixogcza este tot at0t de veche ca gi clrtile Noului Testament, chiar
Apostolii simlind nevoia explicirii unora dintre inviliturile
M0rrtuitomlui lisus Hnstos. CAnd M6ntuitorul Hristos rosteyte pilda
$etrtilnitorului, Apostolii I se adreseazl cu cuvintele: "T6lcuiege-ne
ttoult pilda aceasta" (Mt.13,36). Nevoia interpretirii textului sfhnt se
Fc$inltc cu at6t mai mult qzi, cdnd intre noi gi epoca Mdntuitorului
Flrisl.os s-au interpus secole integi.
Din precizarea obiectulur, rezu'lli evident gi limitele interpret[rii
Ex0ts0tice. Numai interpretarea care igi propune s[ deslugeasci
Ittlclcsul dat de autorul sfbnt scrierii lui, este exegeticd. in momentul
Itt carc acest obiectiv e depiqit, urmirindu-se gi alte tendinle, ca:
Hp0rarea intelesului dat de autor anumitor adevdruri sau aplicarea
BQestor adevd.ruri pe terenul vielii practice, nu mai avem o exegezd
ptttil, ci unamixt5, ce are caracter apologetic, dogmatic, omiletic etc.
g) Teologia Noului Testament - are in vedere o sistematizare a
Htlovf,rurilor de credinff, evidenliate de textele sfinte. Ea este o
disciplini sistematici spre deosebire de exegezi, care este analitici.
4'1 lzv oar ele Studiului Noului Testament
Materialul documentar folosit de toate disciplinele neotes-
lnrucntare este oferit de:
 Necesitatea, Disci nele, Izvoarele Studiului
a) Cdrfile Noului Testament - folosindu-se numai editiile Nr.
cntrce traducerile ceie mai bune.
gi Denumirea scrierii Prescurtare Cuprinsul
c rt.
b) Hotdr[rile Sinoaderor ecumenice qi locare ate Bisericii
tt. Epistola all-a cl-/:re Corinteni II Cor. 13 cap.
c) operele Sfintilor pdrinti qi scriitori bisericeqti, in care t)
se Epistola citre Galateni Gal, 6 cap.
dezbat probleme biblice neotestamentare.
l0 Epistola citre Efeseni Efes. 6 cap.
d) Scrierile profane (iudaice, eline gi latine), care confin
It. Epistola catre Filipeni Filip. 4 cap.
indicafii referitoare la imprejurdrile religioase, culturale, sociale,
politice, economice ale epocii apariliei crr,tilor Noului restament.
ti- Epistola citre Coloseni Col 4 cap.
.1 Epistola I citre Tesaloniceni I Tes. 5 cap.
e) operele mai importante are teorogilor cregtini caro se
t4 Epistola a II-a cdtre Tesaloniceni II Tes. 3 cap.
ocupi cu shrdiul Noului Testament.
f) Predoslovii, precuvintdri, prefete ra diferite editii are ls Epistola I citre Timotei I Tim 6 cap.
Bibliei. l(r Epistola a II-a cdtre Timotei II Tim. 4 cap.
g) Rezultatul cercetdrilor gtiintifice asupra epocii l7 Epistola citre Tit Tit 3 cap.
M0ntuilorului (arheologie, i storie etc. ).
1 0 1
25 vers.
ln Epistola cdtre Filimon Fil
(1 cap.)
l9 Epistola citre Ewei Er.r 13 cap.
5) implrfirea clrfilor Noului Testament :0 Epistola sobomiceasc5 a Sf. Iacob Iac 5 cap.
ll Episola I sobornioeascri a Sf. Petru IP 4 cap.
Noul Testament cuprinde un nurnir de 27 de cdr[i: Epistola a II-a soborniceasc[ a
1) IP. 3 cap,
Sf. Petru
Nr.
crt.
Denumirea scrierii Prescurtare Cuprinsul l3 Epistola I sobomiceascd a Sf Ioan IIn 5 cap.
Epistola a II-a soborniceascd a
1 Evanghelia dupa Matei Mt 28 cap. )4 II L1 I cap.
Sf. Ioan
2 Evanghelia dupi Marcu - Mc. 16 cap. Epistola a III-a sobomiceascf,
-') Evanghelia dupd Luca - Lc. 24 cap. III In. 1 cap.
a Sf. loan
4 Evanghelia dupi Ioan - In. 21cap. ( Epistola soborniceascl a Sf. Iuda Iuda I cap.
5 Faptele Apostolilor F.Ap 28 cap. / Apocalipsa Apoc. 22 cap.
6. Epistola catre Romani Rom. 16 cap.
t. Epistola I cf,tre Corinteni I Cor. l6 cap. Cea mai veche grupare a celor 27 de cd$, dateaz-d din sec. II,
flirrtl ?rnpirfiti in Evanghelii 9i Apostol dupf, obignuita impirflre a
uhr"frlor Vechiului Testament - Lege gi Profeli. prima grupi cuprinde
'0' Cl. Strdiul Noului |'estament..., p l0: V. Gheorghiu, op.cit., p.25-26.
Iivrrrrgheliile, care infrtigeazi viafa qi actiitatea M6nluitorului Iisus
 56 Stelian To/and lVecesitatea, ', Izvoarele Studiului
Hristos, iar a doua (Apostolul) descriind activitatea Sf.Apostoli qi a lr co*lact nemijlocit cu grupul apostoric inc[ inainte de moartea
lui
ucenicilor lor in mijlocul lumii iudaice qi pig6ne.102
Mai recenti este impirf,rea clrfllor Noului Testament in trei
grupe, imparlire orientati dupd cuprinsul cflrtilor gi dup[ genuri
03
literare:1
a) cdrfi cu caracter istoric - dintre care fac parte Sf, lata o scheml a impirfirii cirlilor dupi autori:
Evanghelii, care preztnti din diferite puncte de vedere viafa gi opera
M6ntuitorului Hristos gi Faptele Apostolilor, un volum care insolegte
Er,'anghelia lui Luca gi care contine descrierea cfltorva fapte are unor
Apostoli gi ucenici ai lor dupi incheierea vielii p[mantegi ai lui Iisus,
pun6ndu-se accentul in mod special pe lucrarea misionari a
Sf.Ap.Pavel. -Ev. dupa Ioan
b) clr{i cu caracter didactic-doctrinar - incluzdndu-se in -Epist. I Ioan
aceasti categorie epistolele Sf.Pavel gi epistolele sobornicegi. -Epist. II Ioan
c) clr{i cu caracter profetic - singura cartn aNoului Testament -Epist.III Ioan
aparfindtore acestui gen fiind Apocalipsa, descriind prin acliuni
srmbolice, vedenii qi descoperiri supranaturale prezentul gi viitorul
Bisericii lui Fkistos in lupta definitivi cu puterea celui rdu qi victoria
Epistcdtre Romani
deplind asupra acestuia. Datoriti stilului simbolic Ai a modului Epist.I Corinteni
metaforic de descriere a actiunii, Apocalipsa este incadrati gi inr Epist.II Corinteni
literatura apocalipticf, . Galateni
Cdrfile Noului Testament pot fl grupate gi dup[ autorii lor.10a Efeseni
Toli scriitorii Noului Testament au fost evrei, cu excepfla Sf.Luc4 Filipeni
care a fost de origine plgdn. Trei dintre ei, Matei, Petru gi Ioan au fost Coloseni
I Tesaloniceni
membri ai grupului apostolic, iar Marcu, Iuda gi Iacob au fost ucenici
II Tesaloniceni
ai Apostolilor, fiind activi in viata Bisericii primare gi aflAndu-se astfel I Timotei
II Timotei
Tit
'o' Cl.\r. Gheroghiu, op. cit., p 78.
I03
Unii exegefl ataSeazd, acestei imp5rfiri gi o altd categorie de scrieri gi anume aqa-
Filimon
zise "personale": I gi II timotei, Tit, Filimon, tr gi Itr Ioan. (Vezi Merril C. Evrei (autorul epis. cltre Evrei nu
Tenney, New Testament Surve1,, 1961, tadrx in rom6neqte sub titlul Studiu al
Noului Testament, Aadea 1991. p. I 1 i .

Ioa
Vezi M C. Tenney, op.cit., p.771 .
 58 Stelian Tqfand
l(r93.107 Cutoate cS lainceput Richard Simon a fost aspru criticat de
Pentru uzul particular gi pentru cercetiri gtiin$fice, cattile
crrrtf'ralii sii catolici, cateva decenii mutArmmetoda lui este adoptati
Noului Testament au fost imparlite in capitole gi versete. impa4irea
nl)roapc in intregime, mai intAi de protestantr, apoi gi de catolici. prin
este de dati mai nou5, degi este redusl de unii pinf, in sec. III. Actuala
rtcastf, noui metodi, "criticd istoric6", se introduce principiul
impdrtire in capitole dateazi din sec. XIII, de la cardinalul gtefan
cclcctlrilor directe cu intreg aparatt/r giinjifrc asupra textului Noului
Landgton (+1228), care, dupi aparilia tiparului, a fost adoptatd in
'l'cstarnent. Din metoda lui Richard Simon, se dezvolti in cursul sec.
toate edifiile tipirite ale Bibliei. Actuala impirfire in versete dateazf
nl XVIIIJea metoda "istorico-criticd", o imbinare a metodei istorice
de la editorul Robert $tefan, care o introduce in edilia Vulgatei din
cu oca critic6, metodi intrebuinfat[ p0ni ua. Prin aceasti metodi, pe
1549.105
tle o parte, se line seama de pdrerile SfPirinfl gi a1e scriitorilor
Itiscricegti, atfitin ceea ce pnvegte puritatea textului, c0t gi in ceea ce

6) Metode de cercetare'ou ltrivcgte interpretarea lui - intrucdt Sfinf,i P-'-F au fost mai apropiati
dc tirnpul Mintuitorului gi de mentalitatea epocii Lui, au awt la
dispozilie texte mai apropiate de originarul Noului Testament, dec6t
Scopul urmf,rit in Studiul Noului Testament este:
il0i cei de azi etc. - iarpe de altiparte, se folosegte de intreg arsenalul
a) - de-a stabili un text al Noului Testament c6t mai aproape
pLiin[ific al timpului nostru, in investigafii directe asupra textului.
de textul originar, prin cercetarea qi comparafia manuscriselor, a
('lind ambele puncte de vedere sunt de acord, se trage o concluzie
lecfionariilor, citatelor gi traducerilor din primele secole cregine, cu
Itgrrrf,; cdnd nu, problema cercetdrilor rimdne deschisf, in atenfla
ajutonil filologiei comparate, paleografiei gi arhe ologiei.
lpccialigtilor, care cauti noi mijloace pentru soluf,onarea problemelor
b) - de a scoate intelesul autentic exprimat de autorii Noului
de irrfclegere qi interpretare a textului.
Testament in scrierile lor.
tn Protestantism, din metoda inaugurati de Richard Simon se
Metoda clasicf, de cercetare este metoda istoric[ gi care
dezvolti trei metode mai insemnate:
domind pdni la sfbrqitul sec. XVII. in folosirea acestei metode,
pS.rerile Sfinflor PdrinF, sunt supremul argument. Dar evolu,tia
I - metoda critico-istoric[, adoptati de protestantismul
rronsorvator qi reprezentatd in domeniul biblic prin Fr. Delitzsch, Th.
giinfelor profane, in cursul sec. al XVII-lea, ridic[ pentru Studiul
Ztrlrrr. B WeiB etc. Deosebirea fafa de metoda istorico-critici este ci se
Noului Testament o seami de probleme care nu mai pot fi rezolvate
dlt inldietate cercetdrilor critice cu mijloace gtiinfifice asupra textului,
numai cu metoda istoricf,. Lovitura de grapie o dd acestei metode, in
dol,ozile istorice venind numai ca o confirmare arezullatelor obflnute.
domeniul biblic, metoda criticd istoricl inauguratl de Richard
2 - Metoda criticl liberalS (critica negativi), cu principalele
Simon prin trei lucrf,ri ale sale apdnrte la Rotterdam intre 1689-
tlotul gcoli: gcoala tiibingiand extremisti, intemeiatf, de F.Chr.Baur,
nviind urmagi pe Zeller, Renan, gi dusi p6n[ la extremd de Volkmar,
105
Cf Nicolae L Nicolaescq Op. cit, p.11. llt'rrrto Bauer; gcoala neocriticl intemeiati de A.Ritschl cu urmagii
to6
Vezi pentru acest capito! la fel N.I. Nicolaescu..., Studiut Noului Testament,
l"' V,:zi enutnerarea lap 5
manual, p.11-13.
 Hilgenfeid, Julicher, wrede etc. prin aceasti metod[, cir,tile
Noului
Testament sunt cercetate ca gi oricare alte clr,ti ale literaturii
universale, inspiralia este contestati, dovezile patristice sunt
nesocotite. s-ar mai putea vorbi gi de o metod5 criticr istorico-
literarS, care igi indreapta toati atenfia asupra formei textului,
inarmati cu i,treg aparatul firologic de aa. cel mai insemnat
reprezentant al ei fiind Ed.Konig.
Toate aceste metode de cercetare, folosite in studiul Noului
Testament de protetantismul modern au generat in sdnul lui
aparifa
unor noi directii in interpretarea Sf.scripturi, marcate gi ele nu de mai
pufine exageriri. Dintre acestea amintim cdteva:
- interpretarea existenfialisti
- mterpretarea profund psihologic[
- interpretarea feminista
- interpretarea materialisti
- interpretarea intertextuali etc.108
Toate aceste noi directii de interpretare ale sf.Scripturi watd, cdt
de mult s-a ?ndepirtat protestantismul modern de duhul patristic al
intelegerii gi interpretini autentice a texhrlui sfrnt, inspirat de
Dumnezeu.
vezi amdnunte in legifurd cu fiecare dintre aceste direclii de interpretare qi
consecintele aplicabitulii lor: lrorst Klaus Berg, Ein wort wie Feuer, Mtlnchen
\992.
llt. ISTORIA EVOLUTTET FORMARTT CANONULUT
NOULUI TESTAMENT
studiul biblic impune, ca o premiza a sa, o literaturi biblici de
proporlii fixe: intinderea acesteia este stabiliti, in mod tradifional, in
€rutonul Noului restamen! incr din perioada marilor controverse
tsttlogice, in care toate cele 27 de c6r!i sunt considerate de Biserica
Oftodoxa canonice, adicf, normative pentru m6ntuire.
Sfhrgitul veacului intdi cregin, glsege toate cir,tile care
dedtuiau Noul Testament la destinafile lor. lns6 nu toate car,tile
llOului TesLament au fost cunoscute de la incepu! de tofl cregtinii;
potrivi, este foarte probabil, ca foarte multi dintre primii cregtini
nu li vizuttoate Evangheliile, sau toate epistolele Sf. Pavel, inainte
rltrgitul secolului intAi cregtin. itt afard de aceasla, multe dintre
liile apocrife, Faptele apocrife, epistolele apocrife erau in
la[ie in cursul secolului aldoilea, fiind acceptate de mu{i cregini.
Itind aceste imprejuriri s-au ridicat gi se ridici intrebf,ri ca
', Pe baza ciror criterii au fost accepatate unele cdrti ca fiind
ice iar altele au fost respinse? Pebaza ciror criterii qi cind cele
Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele pauline, sobomicegi
Apocalipsa au fost adunate laolalti alcituind canonul Noului
in timp ce alte scrieri, aproape la fel de vechi, au fost
? Cend s-a incheiat acest proces de selectare gi colectionare a
care urmau a forma canonul scrierilor Noului Testament?
I la aceste intrebari gi ldmurirea imprejuririlor gi timpului
ici clrlilor Noului Testament constituie problema canonului
Itti 'l'estament.loe
"lltr dicse sammlungen und schlilSlich die sammlung des Neuen Te.staments
Jntk,nd(n sind sucht die Kanonsgeschichte aufzuklciren', (W.G. Kiimmel,
liuleitmry..., p.421; vezi gi Merril C. Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu,
lp r'it,,1t.757).
62 Stelian Tofand
-
udt'1ilo canonice gi cele necanonice poate fi socotitr ca fiind produsul
1) Nofiunea de "canon" gi criteriile canoniciti{ii utloi congtiinfe spirituale crescande a
Bisencii, recunoscdnd qi
dolinritand astfel ceea ce este canonic, de ceea ce nu este canonic. cel
Cuvdntul "canon" este o latinizare a cuv0ntului grecesc ',Ku\frv,', pttfirr doui sunt criteriile dup[ care s-a atribuit scrierilor Noului
care insemna "trestie" gi care, datoriti intrebuinf[rilor variate ale Tgtlrrnrent calitatea de " canonic e"'. apostoli ci tqte q si inspi rapa divind.

acestei plante pentm a misura qi pentru a ttasa, cuvdntul a ajuns sd

insemne "bit", "liniar", "linie impirtiti", coloanf, mirginit[ de linie gi a). Apostolicitatea - scrierite Noului restament sunt
rrBpostolice"
de aici, listi scrisd sub forma unei coloane"o rau6y insemneazi, de intrucat au fost scrise de Apostoli, fie direc! fie mijlocit.
asemenea, reguld salo standard, de
Dlntrc cele 27 de cf,4i, cel pufln 2l i$i au originea nemijlocit de la
aici derivdnd sensul secundar al
Canonului, acela de listl de cirfi pe care Biserica le recunoagte ca Apostoli: Matei, Ioan, Petru qi pavel, iar resful de gase au aceeagi
fiind Scripturi inspirate, normative pentru credinli gi mflntuire.lrt Ollgilrc, insd mijlocit, prin ucenici ai Apostolilor: Marcu, Luca, Iacob,
Contrar principiilor folosite in cea mai mare parte a lucririlor, Iudu ri autorul epistolei citre Evrei, care trebuie si fi fost unul din
literare, canonul Noului Testament nu poate fi stabilit numai pe baza ]ltttra.iul apropiat al Apostolului Pavel."' Marcu qi Luca, in scrierile
paternitdlii scrierilor. Canonul nu poate fi stabilit in intregime nici lEr, rodau cu fidelitate predica sf Ap. petru, respectiv pavel, ai cdror
numai pebaza acceptf,rii c[rflor lui numai de Biserici. Se cunoage ci au fost. Sf Iacov, ca gi Sf Apostoli petru gi Ioan, a
majoritatea cirhlor au fost acceptate imediat de Bisericf,, dartot aqa eritat numele de "st6lp" al Bisericii din Ierusalim (Gal. 2,9-10),
cunoagte gi faptul cd au existat unele care au fost acceptate w ezrtdi SL luda a fost fratele Sf. Iacov qi continuatorul misiunii sale.1r,

sau la o datf, tArzie, ori chiar deloc, sau dreptul lor de a fi incluse
canon, contestat parlial sau definitiv. Prejudeclfile locale b). Inspiru{ia - Sfl Scripturd. privit[ tn general, cuprinde
ia lui Dumnezeu, cur,6ntul pe care Acesta l-a adresat neamului
preferinfele individuale ar fi putut influenfa soarta includerii lor in
canon, dacf, s-ar fi luat in considerare numai opinia unei osc in vederea m6ntuirii, transmis mai int6i pe cale orali gi fixat
cregine, sau numai a unei persoane. In ciuda acestui fapf ceea ce rnai tdrzu, in scris. Aceasti fixare in scris a Revelaliei s-a frcut
persoanf, sau o comunitate a respins, aacceptatalta, fard"rezerve, influen]a harismei Duhului sfiinl adicd prin inspira]ie, care este
ce, 'in cele din urmi, s-a ajuns la un consens unanim sub actiunea Duhului SfAnt, de iluminare prin intermediul cireia
cilduzitoare a Duhului Sffint in viata Bisericiillz, Distinctia I transpune in scris Revelalia divindl15.

Iir ntrrh,,rnt" in legdtur6 cu controversata problemE a autorului epistolei citre Ewei,

tro
Ct. Oscar Cullmann, Noul Testanrent, Bucuregi 1993,p.177,rrota1. vezi l)r.I-ect.Dr. Stelian Tofand, Iisus Histos, Arhiereu vesnic, dupd epistola
t'r Ct'. Diclionar bitrlic, Oradea 1995,p.179.ln gramaticE "canon" insemna tlrllttt
o
deprocedur[, in cronologie, un tabel de date; in ]iteraturd a ajuns s6 insemne o lr{ t,t ,l/
de lucrlri care puteau h atribuite in mod corect unui autor. (Vezi Merril llt t'ltt l, inspiraliei divine, vezi pr. prof. Vl.
Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu , op.cit., p.768). lfrrlllrceanu, Inspitalia Sfntei Sciptun, in "Ortodoxia',, XfV, rc. +, tSiZ, p +ZO;
t12
Vezi qi Men'il C. Tenney, op.cit.,p.366 l/, {,ilrcorghiu, op.cit., p764; Konstantin B. Kallinikos, Die hermineurischen

Aqadar, toate scrierile colecfiei Noului Testamen! ca parte a
Scripturii, sunt socotite inspirate de Dumnezeu, intrucdt Apostolii, ca
autori ai lor, au fost organele mijlocitoare ale revelaliei divine fEcuti
lumii prin mandatul primit de la M6ntuitorul de a propovidui
Evanghelia la toate neamurile gi prin darur Duhului sfEnt primit la
Cincizecime - puterea inspiraflei divine.
tn cuvdntarea pe care Mdntuitorul o fine Apostolilor cu prilejul
trimiterii lor la propoviduire tine si precizeze acest adevrr care se va
implini:
"Vel fi duSi la dregdtori Si la regi pentru Mine, spre mdrturie
lor Si pdgdnilor. Iar cdnd vd vor da pe voi tn mdna lor, nu vd ingnjili
cum sau ce veti vorbi, cdci se va da voud in ceasul acela ce sd vorbi\i;
findcd nu voi sunteli care vorbifi, ci Duhut ratdlui vosffu este care
grdieSte in voi" (Mt. 10,19-22; Mc. 13,11; Lc. 12,11). Iar cu pu[n
inainte de Patimi, in cuvtntarea de desplrfire, Mdntuitorul mai spune
Apostolilor Sdi "Dar Mdngdietorul, Duhul Sfint, pe care-Lva timite
Tqtdl, tn numele Meu, Acela vd va tnvdla toate qi vd va aduce aminte
despre toate cele ce v-am spus" (ln. 14,26). Agadar, Apostolii transmit
mai departe, oral sau scris, ceea ce au invf,fat de la Mdntuitorul prin
Duhul. Iar ceea ce au scris maitirzitt nu va fi decdt o parte din ceea ce
Prinzipien der orthodoxen Kirche, in "Wahrheit und VerlOfndigung"; Mchael
Schumans nrm70 Geburstag, Band I, Miinchen - Paderborn - Wien 1967, p.420;
Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Autoritatea Sfintei Scriptui in Biseica Ortodoxd,
in "Ortodoxia" , 2. ),980, p.225; sa.u def,rnilia adoptati. de Comisia interortodoxd in
gedinja de lucru de la Chambesy - Geneva (1971) care a definit irspiralia ca o
"acliune particalard a Sf, Duh asupm consfiinlei credinciosului, a spiitului sdu
care face ca acesta - in deplindtatea facultdlilor sale si manifestdndu-se actiy -
vorbind, scriind Si compundnd - sd deyind un mijloc de comunicare a
descoperirilor prottenind de la Dumnezeu, dupd veSnica Sa voinyi,', in
"Ortodoxia" , rv. 1, 1972, p 145.
Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului 65
iu predicat oral sub asistenla gi inraurirea Duhului. Deci gi ceea ce au
tltenut pe hdrtie era tot de la Duhul.116
Referitor la caracterul de scrieri inspirate a cf,rtilor Noului
T€stament, Sf Ap. Pavel ii scria lui Timotei: ,,Toatd Scriptura este
lfiq,t7ct76 de Dumnezeu Si defolos spre invdldturd, spre mustrare, spre
lndrcptare, spre tnlelepciunea cea tntru dreptate clesdvdrsit, astfel ca
@lnul lui Dumnezeu sd fie bine pregdtit pentru orice lucru bun, (Il
Tlttt, 3, 16-17).Iar Ap Ioan mirturisege clar in Apocalips6 ci a fost
lndornnat de insugi Domnul si scrie ceea ce i s-a descoperit (Apoc.
l,l I l 19,9)
Apostolii ingigi sunt congtienli gi mirturisesc ci misiunea gi
lEtlvitatea lor, fie oralf,, fie scris6, se desfrgoarf, sub auspiciile puterii
lilVlne, a$a cum le-a promis Mantuitorul, care ii ?nt[rege gi ii
zit. in acest sens, Sf.Ap Pavel scrie Efesenilor: ,,prin
rire mi s-a dat aceastd taind, precum pe scurt apucai a vd
, De unde citind, puteli sci cunoasteti priceperea mea tn taina lui
cqre nu s-a ficut cunoscutd fiilor oamenilor din alte veacuri
s- a descoperit acum Sfinlilor Sdi Apostoli Si Prooroci prin
/ie" (Efes.3,3-5). fn epistola cltre Galateni, Sf. Pavel afirm5
Evanghelia sa nu este de obArgie omeneasci. "pentru cd n-am
<t, nici n-am fnvdlat-o de la om, ci prin descoperirea lui lisus
(Gal.l,l2). La fel le scrie Corintenilor: "Ci noud ni le-a
t Dumnezeu prin Duhul Sdu, fiindcd Duhul toate le
leazd, chiar Si addncurile lui Dumnezeu" (l Cor. Z,l0-13).
"ASadar, ne tnfiliqam tn locul lui Hristos, ca Si cum Dumnezeu
lnclemna prin noi" (II Cor.5,20); precum gi Tesalonicenilor: ,,...
voi cuvdntul ascultdrii de Dumnezeu de la noi, nu ali luat
l\lttl omenesc, ci precum este adevdrat, cuvdntul lui Dumnezeu,
,S'i lucreazd intru voi cei ce credeli" (I Tes. 2,13). Iar Sf. petru
"... prin cei ce intru Duhul Sdnt trimis din cer v-qu
Vuzi qi V. Gheorghiu, op.cit.,p.759-760.
 Stelian Tr
propovdduit Evanghelia" (I Ptl,l2). Aqadar, mdrturia
Testament este evidentf, in sensul c5: 1). mesajul transmis de Apostoli
este cuvdntul lui Dumnezeu gi 2).ci a produs un efect asupra celor
I-au auzt gi au crezut in el. Convins de autoritatea cuvdntului siu, ca
gi cuv6nt al lui Dumnezeu, Sf. Pavel mai scrie tesalonicenilor: "
vreunul nu ascultd de cuvdntul vostru prin epistold, pe acela
in.semnali Si sd nu mai aveli cu el nici un amestec, ca sd-i fie ruE
(II Tes 3,14).
Coleclia epistolelor Sf Ap Pavel a ajuns sI facf, parte din-
la o datf, timpurie, deoarece in episola soborniceasci II Petru 3,15-l
autorul face aluzie la aceasti colecf,e ca la un grup de scrien
trebuie sf, fie acceptate ca Si "celelalte Scriptui". Faptol cd,
"neqtiutori qi nestatornici le rdstdlmdcesc" dovedeqte
acestor scrieri ca fiind dumnezeieqti qi care meriti toattr atentia
unele ce sunt canonice.l17
Dar caracterul inspirat al ci$lor Sfintei Scripturi o dovedesc
marturiile externe, venite din partea Sfinfilor P[rin1i gi scriitori
Bisericii. tn acest sens, Sf. Atanasie cel Mare scria'. "fiilor, t
Scriptura noastrd, atdt cea veche, cdt Si cea noud, este insuflatd
Dumnezeu Si de .folos este pentru tnvd,tdturd, dupd cum este scris".l
fn aceleagi cuvinte s-a exprimat despre caracterul inspirat al Scri
qi Sf. Ioan Damaschin'. "toatd Scriptura este de Dumnezeu ins
qifoarte fotositoare".lle Sf. Ioan Gurd de Aur, accentuAnd faptul
Dumnezeu este autorul principal al cirfilor sfinte, suia'. " Scriptu
sunt scrisorile pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor".l20
Vorbind de colaborarea divino-uman5 la scrierea
Fer. Augustin avea sf, scrie gi el despre caracterul inspirat al
rI7
Merril C. Tenney, op.cit.,p.368
IIB
Sf Atanasie cel Mare, Epistola cdtre Marceliu, Mgne, P.G.,26,422.
IIe
S[ Ioan Damaschin, Despre credinld,Migrte, P.G., 94,7775.
I20
Sf. Ioan Hrisostom, Omilia a II-a la Genezd,Migoe P.G.,62,28.
Istori cul Evo lulie i Formdri i Canonului 67
licripturii: "Cdnd aghiografii au scris ceea ce le-u ardtat qi le-a spus
lltu,t' Hristos, trebuie sd ne pdzim de a obiecta cd El insuSi n-a scris
ileiaostq... fiindcd tot ceea ce El avoit ca noi sd cittm despre lucrurile
gl c'tnintele Sale, El le-a poruncit ca la niqte mdini sd scrie,,.l2r in
l0olagi sens se exprima gi Sf. Irineu c6nd spunea cd""scripturile sunt
dailtvdrSite, deoarece cuprind graiul Cuvdntului lui Dumnezeu Si al
Duhutui Lui".t22
Dar inspiratia scrierilor Noului Testament mai rcatlti gi din cel
pUftt inci trei motive:
- din continutul lor intrinsec, sau din hristocentrismul lot - toate
frfurd ca subiect central persoana gi lucrarea M6ntuitorului Fkistos.
liile sunt schile biografice, Faptele Apostolilor relateazl.
e istorice ale lucrdrii Sale mdntuitoare, epistolele avAnd un
inut doctrinar teologic qi practic ce eman[ din raportarea noastrd
porsoana divino-umani a lui Iisus Flristos, iar Apocalipsa prezicdnd,
lpocial, relalia Lui cu viitorul eshatologic.
- din efectele lor etice Si spirituale tnviala omenirii.
Toate scrierile redau gi inspiri gdnduri umane, putdnd influenla
g6ndirea umand, dar o transformare ontologici a ei o pot
E[ numai scrierile inspirate ale Noului Testament. Efectul lor
profund transformator de congtiinfe, l-a probat gi il probeazi
cregini de aproape 2000 de ani, in tdirea adevdrului revelat
Eltrc cregtinii identificati plenar cu lkistos gi cu Evanghelia Sa.
dc slabi ar fi cregtinii in urmirirea idealurilor, ei s-au deosebit
in curgerea timpului, de lumea pdgdnd, in mijlocul clreia
, locmai datoriti puterii ce emana din adevf,rul carf,lor sfinte pe
le citcau
391, Augustin, Despre acordul Evangheliilor, Migne, P.L., 34, 1070^ dupd v.
Frclllrrcrrnu, art. cit.. p.47 447 5.
ll, lrtncr, ,,lclversus haeresis,2,28,4,dLlipl.Y. Gheorghiu, op.cit.,p.762.
 - din mdrturia istoricd a Bisericii cregtine care va ardtavaloarea
atribuiti acestor cirfi, in special in evolufia formf,rii canonului Noului
Testament in primele patru secole cregtine.123
2) Definitivarea incheierii canonurui Nourui restament
in primele 4 secole cregtine
in rnarea lor majoritate, crrtile Noului restament sunt scrieri
ocazionale, unele fiind adresate anumitor comunititi, altele unor
persoane anume, iar altele av6nd caracter eflciclic. Toate au fost scrise
aproximativ intre anii 43-98.
Scrierile apostolice, in general, erau socotite de cregini un bun
spiritual comun gi indispensabil, de aceea c6nd apdrea o scriere
apostolicI, indiferent de caracterul ei particular sau enciclic,
comumtf,tile cregtine principale incercau si o aiba in proprietatea lor,
copiind-o Era un titlu de cinste pentru o comunitate s[ aib[ cdt mai
multe din scrierile apostolice.
Schimbul de epistole intre diferite centre qi comunitd! creqtine,
este recomandat chiar de Apostolul Pavel. rata. ce scrie el colosenilor:
"$i dupd ce scrisoarea qceasta se va citi de cdtre voi, faceli sd se
citea,scd Si in Biserica Lqodicenilor, iar pe ceq din Laodiceea sd o
citili Si voi" (Col. 4,16) (adicit" epistola cdtre Efeseni) Apoi epistola
citre Galateni a fost adresatd tuturor "bisericilor din Galatia" (Gal.
1,2),iar epistola I citre Corinteni "credincioSilor din Corint Si tuturor
care invocd numele Domnului nostru lisus Hristos, tn tot locul', (I
Cor. 1,2). Epistolele Sf. Petru sunt adresate bisericilor din cele 5
provincii ale Asiei rnici (I Pt. l,l: II pt. 3,1); Iacob scrie,,celor 12
I23
Amanunte in legdturl cu aceste criterii de recunoaqtere a inspraliei cdrfilor sfinte
alc Scriptuni, a se vedea M.C. Tenney, op.cit.,p.366-368.
tttntntii din imprdstiere" (rac. 1,1), iar Apocalipsa este scrisr pentru
t'r:lc 7 biserici ale Asiei proconsulare (Apoc. 1,1 1).
Aceasti rdvnd cre{tind ne-a dat, asadar, primele coleclii de
r'irli ale Noului Testament. Aga se explicl de ce Sf.Ap petru
lccomandi. cititorilor s5i scrierile Sf.Ap. Pavel (II pt. 3,15-16) qi de ce
sl Luca vorbea de mai multe incerciri de a se scrie opere evangherice
ltiirril la el (Lc. 7,7)"0.
La sffirqitul sec. I, aproape simultan cu aparifla ultimei cf,rf, a
Noulur Testament, cel pufin in cdteva centre mari ale Bisericii sunt
uollcfionate cele mai multe cirli canonice. Acest lucru era important
ttu uumai pentru pS.strarea intacti a cuprinsului Evangheliei
Mtintuitorului, ci gi pentru ingridirea falsurilor. De altfel, Sf Apostoli
re 6i ingrijesc ca scrierile lor sf, nu poati fi falsificate sau inlocuite,
Itrrlrr:iind citjtorilor semnele dupi care si le cunoasci autenticitatea. in
tl(rust sens, SfAp. Pavel scrie Tesalonicenilor: "Salutarea cu mdna
tttt'tt, a ltti Povel: acestq este semnul meu Si orice scrisodre a;a o
rllrrr" ([ Tes. 3,17). Curierii scrisorilor aveau de asemenea mandatul
rlu ir gtrranta originea lor apostolici.
Pe aceste temeiuri s-a clf,dit concluzia ci la sfErgitul sec. I a fost
Itrolroiat canonul Noului Testamen! canon normativ pentru toate
fililrUnititile125.
P[rintii apostolici, Sfin]ii Pinn]i gi scriitori bisericegti din sec.
ll lV. prin folosirea gi citarea cdrtilor Noului Testament in
Htltunrontarea multor idei din operele lor, nu fac altceva decdt sd
Ittlnrcitsca aceastd concluzie. Iar daci in sec. II-IV s-a pus uneori in
tltxrrrr;ic canonicitatea unor cirIi, aceasta nu s-a fEcut decdt din raf,uni
;ttrr lrcrsonale sau prudenfi exagerati in apirarea adevirului cregtin. in
qrr(' lV de altfel, Biserica se gi pronunfi oficial, in c0teva Sinoade
tt1
t'l ,\ltdiul. Noului Testament-p.74
| !' lltltl(tttt

locale, asupra numirului cirtilor canonice, ale colecfiei Noului
Testament.
care a lbst calea qi procedura pe care au folosit-o singularele gi
izolatele comunitf,li gi biserici cregtine ale creqtinismului primar, ca sd
intre in posesia crr[lor sfinte ale Noului restament, este foarte greu
astdzi, din lipsa de informatii clare, a se demonstra. Totugi precizanea,
care dintre reprezentantli bisericilor veacurilor primare le ctrnosc, le
tttilizeazd, gi le citeazd in scrierile lor ca $i carfi sfinte, poate creiona
intr-un fel, chiar gi sumar, drumul pe care l-a luat istoria culegerii
acestor cirfi sfinte intr-o coleclie de cirfi canonice.
in general, canonul Noului Testament nu s-a forma! a$a cum s-
ar putea crede, prin adifionare, ci prin eliminare.l26 La inceputul sec,
al Il-lea, au mai fost alcituite nu numai Evanghelii gi Fapte apocrife,
ci qi un mare num[r de alte scrieri cregine, precum cele ale pdrinjilor
apostolici, care, chiar daci nu puteau avea pretentia plasdrii la origini,
nu aveau totuqi in principiu o autoritate inferioari fati de cea a
scrienlor care fac azi parte din Noul Testament.
Elaborarea canonului Noului restament a fost deci rodul unui
proces derulat, pdnf, la fixarea finatq de-a lungul mai multor secole.
Faptul decisiv il constituie insd apari,tia ideii de canon. Acest
unportant moment e plasat in jurul anilor 140-150, atunci c6nd
Biserica a ajuns la convingerea cf, nu mai putea controla de una
srngurd tradiliile ce se inmulfeau necontenit. in acest corfext, ea a
supus orice tradifie unei norme superioare, tradilia apostolicd fixat[ in
scrieri precis determinate, singurele delinitoare ale valorii canonice.
Iatf, rnotir.ul pentru care caracteml apostolic atribuit unei scrieri
a rnfluenfat alegerea fEcut5. in anumite cazttri, pentru a putea
introduce in canon o carte ce nu avea drept autor un apostol, a fost
necesar sd se stabileascd ulterior o relatie intre acesta qi un apostol. se
poate afirrna in acest sens ci, de fapt, conceptul de "canon" derivi in
'26 Ct-. Oscar Cullmann, NoulTestam.enr, Bucuregti 1993, p.179
Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului 11
lilod direct din cel de "apostolr2T in cadrul Bisericii, apostolul are o
fLrre 1ie unic5, irepetabili: el e martor ocular. Ca urmare, doar scrierile
gnro apa4ineau unui apostol, ori ucenicului unui apostol au fost
locotite ca qi garanfii ale puritifii mf,rturiei cregine.
Canonul nu s-a forma! totugi, ca urnare a unei serii de decizii
ptccise Ca{ile admise ulterior s-a.u impus de la srze membrilor
Ehcricii; atunci c6nd se compari, spre exemplu, confinutul celor 4
Evunghelii cu cel al evangheliilor apocrife, trebuie admirati siguranla
$tccierii cregtinilor din acele timpuri, siguranfi in care teologia vede
lgcrnrea Duhului Sffint, prezent atilt in aceste scrieri, cdt gi in viafa
conrruritalilor care le receptau.l2t
a). Canonul Noului Testament la Pdrintrii Apostolici
O prima mdrturie despre un "canon" al Noului Testament la
itul veacului I gi inceputul celui de al doilea este aceea a unuia
cei mai vechi reprezentartlt ai bisericii Orientale din Palestina
Alexandria, gi-anume Barnaba. in jurul anului 96 d.Hr. acesta
o epistoldlze, foarte cititi in biserica veche. Din cuprinsul ei se
r observa cf, autorul cunoagte Evanghelia lui Matei, pe care o
(Mt. 2J4)130, qi se pare, ct qi pe cea a lui Ioan, apoi Faptele
lor, epistolele Sf. Pavel cltre Romani, Efeseni, Filipeni,
Ewei, Iacob, I-II Petru gi Apocalipsa. Autorul nu le inqirE
numele, dar face afuzlila citate din ele.13r
lll !l,l,l,'nr, p.l8o.
lu ll,l,l,,n,.
lle V.,zi tritducerea romdneascd a acestei epistole in
PSB, vol. I, Bucureqti 1979,
1r l{te-139
lil('l w.G. Kiimmel, op.cit.,p.427
lil N,, ,. referiri precise in Epistola lui Bamaba la Evanghelia dup5 Marcu 9i Luca
l-au
aurr opistolele I-II Corinteni, Galateni, I-II Tesaloniceni, Coloseni, q.a., dar nu
;x,rrlrrr cir nu le-ar fi cunoscut, ci simplu, pentru faptul cd probabil nu va fi fost
 Stelian Tofand
O alti mirturie, intre primele, despre existenta unei colectii a
cirtilor sfinte ale Noului Testament in epoca Pf,rintilor apostolici, o
gisim la Sf. Ignatie, ucenic al Apostolului Ioan, care vorbegte in
scrierile sale132 despre <iayyi.l,r.ou gi &ndor.l.or, pe care le pune allturi
de "Lege" qi "Prooroci""3. Ce a inleles el prin aceste cuvinte reztltl
din citatele folosite de Pinnfii Apostolici contemporani lui: Sf
Varnava, Sf Policarp gi Sf. Clement RomanuT, care in scnerile lor
cileazd, din cele patru Evanghelii, din Faptele Apostolilor, din aproape
toate epistolele pauline qi din epistola I Petru. Toate aceste citate sunt
insolite de formulele. "SJiinta Scripturd zice" sau " Scriptura zice" .
Dar poate ce1 mai vechi document care clteazA weuna din
carflle Noului Testament a fost "Epistola I cdtre Corinteni" a fuI
Clement Romanul, datatA in jurul anului 90 d.Hr.l3a, scrisf, de la
Roma qi inclusd in Codex Alexandrinus, gi care cuprinde citate din
Er,rei, I Corir-teni, Romani gi Evanghelia dup[ Matei.
Trebuie sd mai amintim gi faptul ci Policarp din Smirna in
Scrisoarea sa cdtre Filipenil3s aratd cd" el cunogtea bine Evangheliile
dupf, Matei qi Luca, epistolele pauline (IJI Corinteni, Romani,
nevoie sE se rel-ere 1a ele in argumentarea tezei pe care o hata. (Vezi V,
B2
Gheorghiu. op. cit., p.77 0 -77 7).
Dupa ce Ignaliu conduce biserica din Antiohia timp de 40 de ani, pleacd la Roma
unde sul'er6 moarte de martir. in drum qpre Roma scrie 7 epistole pentu Bisericile
din Efes, Magnesa, Tralles, Roma, Filadellia, Smima gi una cEke Polycarp,
episcopul Smirnei. in aceaste epistold, Ignaliu citeazA dttBvanghelii, mai pulin din
I-II Petru, I-[ Ioan, Apocalipsa (Vezi V.
Marcu, din epistolele pauline, Iacob,
Gheorghiu, op.cit., p771, W.G. Kiimmel, op.cit., p.425; O traducere in
rom6neqte a acestei epistole, vezi PSB, vol. I, had. gi note de D. Feciom,
Bucuregti 1979,p 145-1 91)
"t
r3a
V. Gheorghiu, op.cit.,p777.
C1-.
Vezi Dicfionar biblic, p. 180 qi Merril C. Tenney, op.cit. , p.369 .
rr5
Scrisoarea sau Epistola c6tre Filipeni, scris6 de Policarp de Smima se crede tot mai
mult cd a lbst compusd din doud scrisori, scrise la date diferite qi anume, cap. 73-
74, cca. 115 d.Ik., iar restul, cca. 135 d.lh. (Vezi Dic{ionar biblic, p 180).
Lrtoricul Evolulie i Formdri i Canonului t-t
(lnluicni, Efeseni, I-II Timotei, Coloseni, E.r,rei), citand gi din I petru
f i I loan. "o Fiind ucenic al Ap. Ioan gi un bun prieten a lui Ignaflu din
Atttiohia, care utilizeazd milt Evanghelia dupf, Ioan, este foarte
pttthrrbil ca gi Policarp sf, o fi cunoscut. Motivul pentru cEre nu citeazA
dltr eu. nu cste cunoscut.
Un alt repezentant al Bisericii din Asia Mici este papias,
Ehcopul de Hierapolis din Frigra, ucenic Ai el al Ap. Ioan qi prieten
BU ['olycalp."' Din lucrarea sa "l.oylcou ruprarriru i(riyqsts" in 5
khlnrc, in care a incercat sf, adune gtirile despre cuvintele gi faptele
tlltrilorrlui, care mai circulau pe atunci gi care nu erau fixate in
llr scrierile apostolice, potri\,lt fragmentelor care s-au mai pistrat
ett la Eusebiv. de Cezareea, se poate obsena cd Papias avea
inlil despre Evangheliile dupa Matei, Marcu gi Luca, precum qi
Fnptole Apostolilor gi epistolele catolice.
I 38
itttr-un manuscris pS.strat in Biblioteca vaticani din Roma, din
al lXJea, existi gi o importanti mdrturie a lui Papias gi despre
ia dupa loan. "'
Yelt W.<;. Kiimmel, op.cit., p.426427. Yezt traducerea acestei scrisori gi citatele
dltt lnrlilc arnintite in cele 14 capitole ale Scrisorii, in PSB, vol. I, trad. gi note de
[l l'i'.,iorrr, lSrrcureqti 1979, p.208-214.
IFnpiir,l uscuftase pe Evanghelistul Ioan gi-l insolise pe Policarp" (Cf. Irineu,
'tlltlnt ttreziilor, V, XX)CII, 4, d.upd Eusebiu de Cezareea, Istoia..., p 142, nota
ln4 r
El l,lurclrlu de Cezareea, op.cit., cartea a 3-a, XXXX, 15-16, p.144; vezi
flflAtturrle ln Bruce H, Metzger, The Carion of the New f'estament. Its Orogin,
,{*velrrlrrncnts and SigrLihcance, Oxlbrd 7987,p.51-56 9i Lllrich H. J. Kiirtner,
fupinx v,,n l-lierapolis Ein Beitag zur Geschichte des tiiihen Christentums,
.CJFIttrrHcrr, 1983
['l f' tJltcrrrghiu, op.cit., p.772 Aceeaqi mErlurie a lui Papias despre Evanghelia
hl lrrcrr o ghsim gi in manuscrisul 1b1. 44 din biblioteca regald din Stuttgart. in
*FHHlfl nrlirturie se mai spune c5 Ioan irsuqi a dictat lui Papias evanghelia gi c6 l-a
fflltial 1ra Marcion. (C1. Th. Zahn, Einleitung in das Neue Testament, 7906,
p lnnl

74 Stelian Tofond
in Biserica de Apus, o mlrhrie insemnati despre existenfa
canonului Noului Testamen! in acest timp, este cea a lui Clement,
episcopul Romei.roo in junrl anului 95 d.Fk. Clement adreseazi o
epistoli Bisericii din Corintlal, in care ii invitd pe corinteni si citeascd
epistolele Ap. Pavel adresate lor in urmf, cu aproximativ 40 de ani 9i
in care vor gisi solulii necesare pentru stingerea diferendelor dintre ei,
cuvintele Apostolului fiind "duhormicegti"- in ea glsim aluzii gi la
citate din Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni, I-I
Timotei qi Tit. De asemenea, se pot int6lni gi "multe idei Si
chiar pasaie tntregi din Epistola cdtre Evrei".la
Clement cunoagte gi epistolele I-II Petru 9i Iacob. Nu face,
schimb, aluzii la scrierile lui Ioan Apostolul, probabil, din motivul,
el va scris inaintea acestuial43. ftl toate scrierile sale,
fi
introduce citatele Scripturii cu cuvintele: "l€yeu n YpcrQ{"
"ral (tepa 6E rpeQfi )'Lyet".taa
O lucrare mult cititi in aceste timpuri a fost 9i scrierea
scris[ c0ndva pe la inceputul secolului II, undeva in
sau Egipt, intitulata "invdldtura celor 12
I4 Cf. Eusebiu, op. cit., cartea a 5-a M, 2, p.796.
(sec. V). (Vezi Eusebiu ", op'
'u' Epistola este cuprinsi in Codex Alexandrinus
cartea a 3-a, XVI, notz 66,p. I 17)- Epistola e tradusE 9i in romane$e in PSB, vol'
trarl. qi note D. Fecioru, Bucureqti 1979, p.37-104.
ra2
Cf Eusebiu, op.cit., cartea a 3-a, )OO(VItr, l, p.741. in ac'est capitol Eusebiu
cezareea atribuie paternitate paulind Epistolei c6tre Ewei, iar pe clement
socotegte wrul dinte posibilii traducdtori ai acesteia: "... ea (epistoh cdtre
fost socotitd ca/dcdnd parte din operele Apostolai Pavel, cdci acesta
in scris evreilor trebuia sd o facd tn limba matemd, iar de traducerea ei s-al
tngijitfe Evanghelisnl Luca, fie Clement despre care vorbim. Ultima pdrere
cea probabild din picina asemdndii stilistice dintre Epistola cdtre Evrei Si
lui Clement, precum Si din pricina tnrudirii ideilor din ambele sciei"'
ra3
v. Gheorghiu, op.cit.,p173.
tu Yezt W.G. Kiimmel, op.cit.,
P 427.
Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului 75
(0rtrct1{ rf,ry 6or6<ra &noodk:v).'ot La baza celor doui cii - calea
vlo[ii qi a mor,tii - despre care se vorbege in lucrare, sti respectarea
tau nerespectarea principiilor noi de via!5 cregini de care vorbege
Nurrl 'l"estament, f6c6ndu-se aluzii la aproape toate scrierile. Mai pufn
Ollntc in lucrare sunt Evanghelia dupi Marcu, Filimon, I-ilI Ioan.1a6
lmportant de menlionat pentru acea$e perioadl sunt $i alte doul
Jucrnri intitulate "Epistola cdtre Diognu;tr4l A care autorul 1qi
lnterrrr:iazA expunerile sale pe cele scrise in"lege qi profefi",precum gi
fi " 1,,'vanghelii Si scrierile apostolice", citAndu-se in mod special
iile dupl Matei qi Luca, precum gi Romani, I-II Corinteni,
Filipeni, I Timotei, Tit, I Petru gi I Ioanlas, Si "Pdstorul lui
Umu't4e, care face speciali amintire de cartna Apocalipsei, cea care
Ffvlt de model autorului in compunerea scrierii.
I)ac[ rlmtn in epoca P[rinfllor Apostolici, necitate anumite
nlc Noului Testament aceasta nu inseamni ci ele nu fEceau parte
oolc 2 grupe: Evanghelii gi Apostol, ci numai cA din ele nu s-au
Anlfutturl" in legdttr[ cu lucrarea "Didahia celor 12 Apostoli", vezi PSB, vol. l,
ogti 1979,p.15-33.
(ihsorghiu, op. cit., p.713-77 4.
'
ttl oi este necunoscut, darin cap. 11 al lucrlrii el se intitrleaz6 "irv6pcel al
llru'". (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.774 gi traducerea rom6neasc6 a
Irr l'SB, vol. 1, Bucureqti 1979, p.331-347).
t fbst scrisZ undeva l6ng5 Roma sau poate chiar in Roma de un oarocare
lirrte al unui episcop pe nume Pius I (141-157) qi face amintire de ea Sf
rrn r c il $i clteazl in scrierea sa C ontm ereziilor (hirleq C ontra ereziil or, lY,
11 - l'tlllorul lui Herma, trad. rom in PSB, vol. 7, p.217-317). La sfhrqihrl
rlut e ltllc ltornani, Sf. Pavel salutE intre a[ii qi pe un oarecare Hermas (Rom.
f {1 1rr, urrrc C)rigen il identificd cu autorul scrierii '?dsrorul...", dm care nu e
(Vtrzi 1;,ir"o, Scieri alese, partea a [-a, Exegeze la Noul Testament.
llttgllciune. Filocalia, in PSB, vol. 7, tad, Pr.prof. T. Bodogae, Pr.prof. N.
/,rrricrr l,u[cu, Bucuregi 1982, p.l5 9i 313 gi ldem, Scnei alese, partea a
ll l'Slt. vol. tl, p.275),
76 Stelian Tofand Istoricul Evo lutiei Formdri i Canonului 7't

scos argnmente in favoarea cel,or analizate in scrierile Parintil oxprcs cA aceste "memorii" au fost compuse de "Apostoli sau de
apostolici. Unna$ii 10r"156. intre scrierile inlelese de ca ',memoriile el
Apostolilor", nu include operele Sf. Ioan (Evanghelia, epistolele
b). Apologelii secolului II gi mdrturiile lor despre colecfia tobomicegti gi Apocalipsa), dar este pufn probabil ci Sf Iustin si nu
de cdrli canonice ale Noului Testament fl cunoscut scrierile Sf. Ioan. Explicafia ar fl ci, pentru tezele sale i-au
:lrr.jit mai mult celelalte scrieri de care face amintire, gi mai pufin ale
Secolul II mirturiei apologetilor cregtini. intre cei
este epoca 8ll [oan's'. Mai pufn citate rim6n qi unele epistole pauline qi
at apirat cu r0l,ni gi convingere invifdtura credinlei cregtine, at6t :oborbnicegi (Filimon, Efeseni, [I Petru, I-[ Ioan qi Iuda)158.
fala iudeilor, cdt gi pdgdnilor, 1a loc de frunte se situeazi Sf. I Ucenicul sf,u Tatian Sirianull5e, devenit mai tdrziu, dupl ce
Martirul 9i Filosoful, grec de origine, din Siriar50. pArll se gte creginismul, inlemeietorul sectei encratitilorl6o compune
in lucririle sale "Dialogul cu iudeul Trifon"tsl gi cele pontru tara sa o "Armonie a Evangheliilor" otnoscuti sub numele
"Apologii"\52, Sf. Iustin aratil cdin fiecare duminicf, la serviciul ttllhtlcsaronul lui Talian" sau "Cele patru Evanghelii tn
una
de la tsisericd se citea rd, d,nopurlp ovei;pma titv a ilngprd"161, din care rcz;irtA o buni cunoagere a celor patm
u2.
(memoriile apostolice), q rq, ouyypq,pFr,0(rq, rrriu npoQrlrf,ru ( [?vnr rghelii canonice I

profelilor)1s3.
Sf. Iustin inlelege prin "memoriile Apostolilor", aga dupi c
insuqi afirmS, Sf. Evanghelii c0t qi Faptele Apostolilorls4. El citnazA
** lhi,lrrr,103,8. Iustin in{elege prin "urmagii Apostolilor" Evangheliile dup6 Marcu
mai multe ori in scrierile sale texte din Evangheliile sinoptice ca
St 1,rca, p.214.
yiypenraL iy rds anoprurlouer5pr aot rirl &nootol,rivl55 gi afirma in A4t cxplic6 Prof. V. Gheorghiu lacuna Sf. Iustin, ven op.cit., p.776.
Vczi W,G. Kiimmel, op.cit.,p429.

t50
Vtrzi Il,usebiu..., op.cit.,4, XVI. 7-9; XXIX. 1-7; 5, XlI. 1-8, XXVII 4; 6,K]1.
O prezentare documentatd a vielii operei teologice a St. Iustin Martirul, vezi L. 1
Bamard, Justin Martyr, his Life and Thought, Cambridge 1967. llutehiu de Cezareea prenrtA doctrina 1or, astfel "aSa-nttmilii "encratifi"
'5' Lucrarea "Dialogul cu iudeul Tifon" a lbst tradusl qi in rom6negte in Ittttlimu ablinerea de la cdsdtoie, respingdnd vechea crealie o lui Dumnezeu Si
Apologeli de limba greacd, vol.. 2, Bucuregi 1 980, p.89-259. ttlllrilind naiv pe cel ce a Jdcut pe bdrbat femeie tn vederea nasteii de fii. Ei
Si pe
152
Informalii despre Iustin Martirul qi Frlosoful gi lucrdrile sale vezi la Eusebiu ltt'il'(tnizau abyinerea de la aSa-numitele elemente tnsuflefite, prin care, tn
Cezareea, op.cit., cartea a 4-4 \{If 3-8; )C, 6-10; XVI; XV[; XVtrI; c'artea a Nenillumirea lor fald de Dumnezeu care a creat tntreaga lume, tdgdduiau
VIII, 9; XXVII 4. Cele 2 Apologii ale Sf Iustin a fost tradusE qi in rom6nege, Htr'lttluirea celui dintdi om..." (op.cit., cxtea a4-a, XXD(. 2-5, p.178)
PSB, vol 2, Bucuregti 1980, p.25-89. f 'f, llusebiu, op.cit.,4,)O(X.6.
153
Vezi Sl. Iustin Martirul 9i tr)losoful, Apologia I, 66,3, trad. rom. PSB, vol. t'l W,G. Kiimmel, op.cit., p.432 Diatesaronul lui Taflan s-a bucurat multE yreme
p 70 qi \Y.G. Kiimmel, op.cit.,p.429. Itt hrserica siriacd de mare autoritate, inlocuind evangheliile canonice. Abia
154n.t
tDtaem 'f 'lrtrrxloret, episcopul din Cyrus, a pus cap[!
la anul 423. ace*ei stdri de lucrun,
t55
Cf . Dialogul cu iudeul Tifon, PSB, vol. 2, 707,3, p.211 qi 104,7, p.216. Yea lttltrxlucAnd iaraqi in biserica siriacd, evangheliile canonice. (Cf. V. Gheorghiu,
W.G. Kiimmel. op.cit., p.429 l1t r'i1,, p.777)
 Stelian Tofand
Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului 79
intr-o alti scriere a sa"Cuvdnt cdtre Elini", Talian crteazd din
0omcntariu probabil la cafiea Apocalipsei, daci acest lucru ar insemna
Faptele Apostolilor gi din mai multe epistole pauline ca: Romani, I
fuorarea cu tiflu1 "Despre diavol Si Apocalipsa lui loan"170.
Corinteni, Efeseni, Coloseni, Tit qi Ewei163.
Un reprezentant de seami a bisericii siriace din a doua jumitate
O mirhrrie importantf, deqpre canonul cir,tilor Noului
'l'ostament, din prima jumitatea a sec. II, este gi aga-zisul "Canon" al
a sec. II, es[e Teofil, episcopul Antiohiei Siriei.l6a
lul Marcion, ereticul, scris in junrl anului 744 d.Hr.l7r Marcion era
El scrie in jurul anului I 8 1 d.FIr. 3 car,ti adresate hi Antolicr6s , o
cfi6inar din Sinope, din provincia Pont, unde tatil sf,u era episcopl72.
Armonie a Evangheliilor Si potrivit mdrturiei lui Eusebiu gi lucrarea
Datoritf, atitudinii sale exagerat antiiudaice, ajungAnd sA
"impotriva ereziei lui Hermoghun"'uu, la alcltuirea cf,reia, folosind
multe mirturii din Apocalipsi, Teofil citeazA in lucririle sale din
ft;pingl intreg Vechiul Testament, este aspru criticat gi exclus din
icf,. Pleaci la Roma in cele din urmi gi, nefiind nici acolo
Epistolele pauline: Romani, I Corinteni, Coloseni, pastorale 9i Elrei,
de Biseric5, incearci sd otgarizeze o Biserici proprie cireia ii
precum qi din epistolele catolice Iacob 9i I-II Pstru, numindu-le
o noul Sf. Scripturi, un nou canon al Noului Testamenl care sf,
" sfintele Scripntri ale autorilor inspirali"t67 ,

lipsit total de influenle iudaice. "Canonul" sdu consta din

O bogat[ activitate literarf, desfrgoari, in aceeaqi vreme,
lia dupd Luca, deSi a respins primele dou[ capitole care
reprezentantul bisericilor din Asia Micd, Meliton, episcopul
de nagterea din fecioari, din l0 epistole ale lui Pavel,
Sirdes.,ut in anul 176 inainteazd impdrat,lui Antoniu Piull6e
epistolele pastorale gi Ewei. Lista lui incepea cu Galateni,
Apologie pentru apdrureacredinlei cre$ine, in care vorbe$e despre
ctrre urma Corinteni, Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni (pe
I-II
Scripturi, menlionand mar multe locuri din cele 4 Evanghelii, F
n numil-o Laodiceni), Coloseni, Fitipeni gi Filimon.r73
Apostolilor qi Apocalipsi, aritand cI toate cele profelite in V
"C)anonul" lui Marcion a stdrnit o reacfle violenti in Bisericf,.
Testalnent s-au implinit intocmai in timpul 9i in
c[ oponenlii lui s-au ridicat in apdrarea cir,tilor pe care el le-a
Mantuitorului Iisus Hristos. Se pare cf, in lista lucrSrilor
s, c dovada clard. a autoritSgii lor. Irineu l-a atacat violenl iar
Meliton, prezentatd de Eusebiu de Cezateea, se gdse$e fl
lurr a scris cinci cir,ti tmpotriva erorilor lui.l'o in ce mdsur6, insi,
tut 'latirn nu citeazd gi epistolele cdtre Timotei, pentru motive ugor de dedus,

linem seama de faptul cE Sf. Pavel ii recomandd

lui TimoGi pufln vin
sldbicirmile lui trupeqti (Ibidem).
r6a
Cf, Eusebiu, op.cit., 4, XXIY, p-174.
nt'errsttr listd la Eusebiu, op. cit., 4, XXIr'I, 2, p.77 5.
Vezi aceste ca1ti traduse gi publicate i:r romdneqte fu PSB, vol. 2, Bucureqti
155 1

W.(,i, Kiimmel, op.cit., p.430.

p 267-368.
rrtlc despre Marcion gi activitatea s4 vezi Eusebiu de Cezareea, op.cit.,
166
Cf. Eusebiu, op. cit., 4, XXIY, p.L74.
a 4ar,Xl.4-9;){n34. XIV.5-7; XXD(.2-3; cartu.a 5-4 XVL2l etc.
'u7 Cf. w.G. Kiimmel,
op.cit.,P.432.
Morfll C. Tenney, op.cit.,p.371; W.G. Kiimmel, op.cit., p.430-431; I(Th.
168
Cf. Eusebiu,op.cit.,4, XXVL 1'p.175',W'G' Kiimmel'Einleih'tng"''p'433'
r6e
Potrivit cronicii lui Eusebiu (la anul 170), Meliton, episcop de Sardes'
a , Marcion und die dltestem Prologe zu den Paulusbriefen, Kyriakon,
Marc Aureliu, ci c[tre Antoniu Piul. (cf Eusebiu, op.cif., rt, .1, Quasten I, 1970, p.135 urm gi Pr.prof.dr. Ioan Coman, Patrologie,
Apologia sa nu c6tre
XXVL 1, nolz 724,P. 175).
l, lf trcrrr cgti 1984, p408412
l,l,i, ('rrman, op.cit., p.471
80 Stelian Tofand
Marcion in mod cu totul intenfonat gi motivat a renunlat la c5r,tile
Noului Testament pe care le amintegte, este astizi lncf, o etigmd.'1s
Canonul arbitrar stabilit de Marcion scoate in eviden!6 2
adeviruri. 1). cirlile pe care le-a inclus in "Canonul" s[u erau
considerate indiscutabil autentice; 2). cd{.lle pe care le-a respins erau
socotite canonice de marea majoritate a contemporanilor sii.
Pentru cunoa$erea extensiunii canonului Noului Testament in
sec. Biserica Apuseand, de o deosebiti importanll este
II, in
"Fragmentul Muratori", un manuscris latin cf,ruia ii lipseqte incepuful,
aparfindtor sec. vIL g6sit in Biblioteca ambrozianS din Milan 5i editat
pentru prima oari de invilatul Ludovico Muratori in anui L740.176
Documentul a fost compus in sec. II, in jurul anului 170 d.FIr., de un
autor necunoscutlTT iar pentru c[ limba lui prezintf, multe greutafi de
r15
Y eziW.G. Kiimmel, op. cit., P.431,
r75
unii teologi au atribuit acest manuscris lui Ipolit de Roma, dar s-a dovedit
atribuirea nu este intemeiati. (Cf. W.G. Kiimmel, op'cit., p'435, 9i H
Campenhausen, Die Entstehung der Chistlichen Bibel,7968, p284) -
Antonio Muratori, unul dintre cei mai mari istoriografi italieni qi invdlat renumit
a nascut la 27 Oct. 16'72 in Vigrola. Duph ce intr6 in randul clerului, devine in
l6g5 bibliotecarlaBibtiotecaAmbrozianE dinMilano. cinci ani mai tatziu (1700
trece in serviciul familiei princiare d'Este, la curtea din Modena, unde i
p6n6 la moarte (23 ian. 1750) firncJnnile de arhivar 9i bibliotecar. AmEnuntt
despre prodigioasa qi variata sa oper6; veztitt Lexikonftlr Theolo.gie und Kirche
vol vI[, 1935, call. 381 urm Dup[publicare fragmentul s-a bucurat de o aten]i
deosebita din partea cercetatorilor, iar bibliografia referitoare la el este irners6.
studiu de referinla, in acest sens, este cel al lui G. Bardy in Dictionnaire de
Blbie. Supplement, vol. 5, Paris 1957
t77
in privinla autorului s-au presupus, de-a lwrgul timpului, foarte multe ipoteze.
mai adese4 luat in calcul, ca autor al documentului a fost Hipolit al Romei (1
235). tmpotriva acestei ipoteze s-au ridicat obiecJri in primul r6nd, totala t6cere
documentului in privinla epistolei cdtre Evrei, de care Hipolit este interesat,
amintire de ea, in scrierile sale, precum 9i opinia autonrlui cE Apocalipsa a
scrisa inaintea epistolelor pauline. A
se vedea amdmrnte in
leg6tur5
controversata problema a autorului: 'Ih, Zaht, Miscellanea 1/, Hypolifus,
Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului 8l
orl)rimare, se crede cI e o traducere defectuoasi in latini a unui
original grecesc.rT8 Presupunerea este totugi greu de dovedit.
Ft'ngrncntul de document care s-a pistrat dd o listi a scrierilor Noului
'festanrcnt impreuni cu o descriere a originii gi confinutului lor. Ceea
CS rcicse din aceasti listi qi descriere este faptul cI in sec. II, creginii
tlltr Rorna socoteau canonice; 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13
€pisl.olc pauline (epistola cdtre Ewei nu este amintiti), unele epistole
€Elolioe (mai pulin Iacob gi Petru) gi Apocalipsa. De cele ale lui Iuda
fl loan, autorul afirmi cd au putut sd nu fie compuse de cei doi
Aprlstoli. ci numai s5. le poarte numele pe nedrep! precum "Cartea
lnle lcpciunii lui Solomon", poartf, numele lui Solomon.
17e
Fragmentul mai cuprinde qi scrierea "Apocalipsa lui Petru" giin
surprinzitor "inlelepciunea lui Solomon". Este mentionat de
ea "Pdstorul lui Herma", dar scrierea nu este consideralS
riviti pentru inchiniciune"'. "in catholicam ecclesiam recipi non
1tr.r80
rrBl
poate fi :uttlizatpe cont propriu, dar citirea lui in cadrul
ui divin este prohibitf, pentru ci autorul acestei cilti nu line nici
gnrpul profepilor, al cf,ror numf,r este complet gi nici de soborul
Vr,rlirsscr des Muatorischen Kanons, in NKZ 32, 1922, p.411436', l.I.J.
l,uglrrnge, Rerue Biblique, XXV, 1926,p.83-88 9i XL[, 1933, p 161-186; V.
[trt]ct il propune ca autor pe Melilon de Sardes; J. Capman incearc6 sE
tlutrrorrstrcze cd tiagmentul a lEcut parte din Hipotipozele lui Clement
Alt'xrrrrtlrirril Vezi Bruce H. Metzger, The Canon of the New Testament, Oxford
qHT
l
W,(,J, l(iimmel, op.cit.,p.434;EL von Campenhausen, Die Entstehung...,p.283
Mnt t'cccnt P. Henne (La datation du Canon de Muratori, it Revue Biblique 7993,
r,l '75) a ajr.ms Ia concluzia cd Fragmenful este de provenient6 apuseand gi
lr
rlqlr,nzh ([in sec. al Il-lea Amdnunte in leg5turd cu vechimea, formatul, cuprinsul,
Noul Testament, vezi Diac. dr. Grigorie
llttlrnt lrur[a lragmentului Muratori pentru
f' Mtrcu, Fragmentul lv,Iuratori,Slbnt 7944.
l.'l W.(;. Kiimmel, op.cit., p.435.
lhhlunt
82 Stelian T,
Apostolilor, cdrora le-a fost incredinlati culminafla descopenn
frcute de Dumnezeu oamenilor".18l
Importanla acestui document consti, agadar, nu numai
mirturia pe care o di despre existenla in r.remea aceea a unui
aproape cuprinzdtor despre Canon, ci gi pentru incertitudinile
referitoare la omiterea sau lrcluderea unor scrieri care ulterior au
respinse ca apocrife. Urmarea practici a includerii sau exlcluderii
scneri in canonul Noului Testament, a fost acceptarea
neacceptarea citirii ca lecturi biblice la cultul divin a unor pericope
aceste scrieri, fapt care, cu timpul, pentru unii a devenit chiar
cnteriu dupf, care se putea distinge canonicitatea ori necanonict
unei scrieri.l*2
Listei cirlilor canonice enumerate de fragment
inceputul.l83 Fragmentul incepe cu o propoz\lie teclari care
referire la Evanghelia dupf, Matcu, urmf,toarele amintind
dupa Luca, despre care se afirmf, cd e a treia din ;irul celor
canonice.lto Sunt amintite in continuare Evanghelia dupi loan,
din cei 12 Apostoli ai Domnului, precum 9i Epistolele sale.
Faptele Apostolilor se afirmi cd sunt scrise tot de Luca
"preabunul Teofil", iar lipsa gtirilor despre moartea lui Petru,
cdlitoria Sf, Pavel in Sparia, ftagmentul o pune pe seiuna faptulut
"Luca n-a fost martor ocular al acestora".l85 Referitor la epistolele
Pavel. fragmentul Muratori mdrturisegte ci insuEi autorul lor arutd c
de unde qi motivele pentru care scrie: corintenilor le interzicea
r81
Ct-. Gr.T. Marcu, Fragmentul...,p.78
tB2
lbidem,p.431
r8r Unii specialiqti nu exclud posibilitatea ca acel inceput s6 h cuprins 9i
Veclriului Testament (Vezi V' Gheorghiu, op. cit., p 77 9).
Iua
in cele precedente va h fost vorba de Evangheliile dupd Matei qi Marcu' (Cf
Ktmmel, Einleitung..., P 43 5)
,rt "Di" Passio Petri und die Reise des Paulus yon Rou. nach Spanien berichtet
nicht, weil er sie nicht miterlebt hat" . (Cf. W.G. Kiimmel" op.cit',p'435)'
Istori cu I Evo lupiei Formdrii Canonului 83
voca dezbinirt Galatenilor le interzice circumciziunea; Romanilor
l)t'o
le sr;ric despre folosul scripturilor sfinte etc, Apostolul scrie ca gi Ioan
G&tt'c 7 Biserici: Corint Efes- Filipi, Colose, Galatia, Tesalonic Ai
Ftttttt Corintenilor gi Tesalonicenilor a fost nevoit si le scrie, pentru
lndrcptarca lor, a doua oari. Este mentionat, de asemenea, gi faptul c[
fuostolul a scris gi unor persoane particulare, fiind amintite astfel
fttlrlolole citre Filimon, Tit gi douf, cf,lre Timotei186.
ln fragment mai este amintit gi faptul ci Sf Paul ar fi scris inci
cpistole, una citre Laodiceni qi alta citre Alexandrini, aceasta
rrlml pled6nd in favorul ereziei lui Marcion. Aceste epistole -
ll0 l]ragmentul - nu pot fi primite in "Biserica catolicf," pentru ci
l( loate dmesteca mierea cufagurele".181
in afar[ de cirlile amintite, mai sunt considerate canonice gi
lui luda, cele doud ale lui Ioan (I-il Ioan) qi Apocalipsa lui
'I'rccerea sub tf,cere a Epistolei cdtre Ewei, de cf,tre autorul
tcntului, se va fi datorat, probabil, faptului ci Novalienii cdutau
ilrtorneieze rigorismul lor exagerat pe un loc riu tnleles din
It1 ((,,4), la fel inttmplAndu-se qi cu Epistola lui Iacob, care
alt, "credin1a fird fapte este moartd" (2,26), iar Epistola a II-a
Itctru, i se va fi pirut indoielnic[ datoritf, locului din 3,5.10
lrr O traducere gi o prezentare in detaliu a Fragmentului
ori" va fl expusi la sffirgitul acestui capitol, intr-un Excurs,
$pccial acestei probleme.
. Vczi Ei V. Gheorghiu, op cit.,p.780
'lu, I'attlusbiefe, die aus hdretischen Kreisen stammen, wie die Biefe an die
'ttrcr ocler Alexandiner, werden zurl,tckgewiesen; man Kdnne nich Galle mit
tni:sc'lten". (Cf W.G. Kiimmel, op.cit., p435; Yezr qi Gr.T. Marcu,
\a Th.
Vut Irr rrrniinunt katat[ aceast5 problemE Zahn, Geschichte des
tnrtttlichen Kanons, Leipzrg und Erlangen, tr, 1906, p.1-143; W.G.
ttt. t' i t., plJ 43 5 437, V. Gheorghiu, op. cit., p.7 81-7 82
1
84 Stelian Tofond ..__.__ Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului g5

O ultimi marturie a sec. II, despre canonul Noului Testament o pllrrrclor doul se explicS, prin conlinutul 1or de mai mic6 rmporta4i,
ofer[ Sf. Irineu, episcopul Lyonului (+ 202), care gi-a ciStigat lHt' lrtlrcbuintarea mai rard, a celor din urmi se datora faptului ci mulli

cultura gi fonnalia sa teologicf, in Rf,s[rit.18' in lucrarea sa "Adversus Elotici pretindeau a-qi intemeia erorile lor pe citate din ele.1e2
Haeresis", Sf Irineu df, dovezi clare c[ tn vremea sa cele 4 Evanghelii
erau un fapt axiomatic fiind comparate cu cele 4 co$uri ale Excurs : " Fragmentul Muratori "
plmAntului gi cu cele 4 v6nturi ale cerului.leo El citeazd' adesea din
Faptele Apostolilor qi afirmd, uneori in mod explicil ct citeazt Originalul latin aI "Fragmentului Muratori"re3 este insofit de
Scriptura. Epistolele lui Pavel, Apocalipsa 9i unele epistole catolice, rea lui, publicata pentru prima oari integral in literatura biblic[
degi nu sunt citate in mod explicit ca Scripturd, sunt privite cu mult noirsci de specialitate.lea Excursul va cuprinde gi cdteva refleclii
respect (in special primele douf,), in ele g[sindu-se o sursi primari de tturginea cuprinsului qi, in special, valorii Documentului Muratori
doctrini qi autoritate la care trebuie si facem apel in caz de Coctt ce pnvegte atestarea canonului Noului Testament in sec. II.
conttoverse. Impotriva aqa-zisei "cunoaqteri ezoterice" a adversarilor toxtul fragmentului:
sf,i, Sf Irineu pune accert pe tradiliile Bisericii pe cale le socotegte de l. "Fragmentul Muratorium"
origine apostolici. in aceste tradilii. Scripturile Noului Testament i$i
au un loc de primf, autoritate. Se cunoa$e, de asemenea, ci el a [. <... > quibus talnen interfuit et ita posuit.Ter-

respins cu hotdrare epistola cdtre Ewei ca flind nepaulinf,, amintind, la lll

fel, mai pu,tin de Filimon, II Petru, III loan, Iacob qi Iuda.lel
in concluzie, se poate afirma ci apologef,i sec. II folosesc, ca
fiind socotinte canonice aproape toate scrierile Noului Testament, cu
excepfia epistolei catre Filimon, 5i III loan. Mai pulin folosite au
epistolele cdtre Ewei, II Petru, Iacob, Iuda 5i Apocalipsa'
,8e
Irineu era originar din Asia Micd qi se n,*e c6 a avut ocazia ca sd-l aud[ qi
cunoascd pe Polycarp, episcopul Smirnei. (Vezi Pr. Prof. LG. Coman', op'cit'
p 130-132 9i 148-150 qi Eusebiu de Cezareea, Istoria biseiceascd,2, XItr-XIV;
3, X\4II 2-3, XXILZ4: 4, VII 4-9, X-XI; XN 1-2; XXD( 1-2; 5, XXIV 1l-18;
XXVI-XXVIII etc.)
'eo Este vorba, aqadar, de o "evanghelie in 4 forme"
(ei:ayy{"uov tetpopl6pQov),
Numdrul lor de 4 este prehgurat in viziunea apocalipticE a celor 4 fiare
I,4 urm; 10,14; Apoc 4,6 urm.); in cele 4 legStwi pe care Dumnezeu le-a
cu omemrea: Adam, Noe, Moise 9i Hristos. (Cf. Irineu, Adversus Haeresis
lll,ll,2, dupdProf. dr. LG. Coman, op.cit.,p.21)-
Ier
V. Gheorghil, op.cit.,p.782; WG. Kiimmel, op.cit.,p.433-
tium evangelii librum secundum Lucam.
Lucas iste medicus, post ascensum Christi,
cum eum Paulus quasi itinerisles studiosum
.5 secum adsumpsisset, nomine suo
ex opinione conscripsit, dominum tamen nec ipse
vidit in came, et ideo, prout assequi potui!
ita et a nativitate Iohannis incipit dicere
Quartum evangeliorum Iohannis ex discipulis
Vprr W. l( Kiimmel, op.cit. , p.434; Studiul Noului Testament,manual .., p. 16.
-lprlrrl csto proluat din Bruce M.Metuger, The Canon of the New Testament.
Il's
lhlttltt, l)evelopment mdSignficance,Oxford 1987, Anexa4, Appendix, p.305-307.
lhrr tttrrcrrtul a mai fost tradus dup6 acelaqi text, de Pr.Ioan Barbu in tpza sa de
dttr,lrrtrrt nepublicatd incd, cu trtld, Istoia formdrii Canonuui Noului Testament
Fthl t'n,ttcolul al lV-lea, Bucureqti, 1999,p 219 urm.
*lth,l lrr 'l'h.Zahn,Geschichte des neutestamentlichen Kanons, vol.Il, p. 139.

86 Stelian Tofand
l,4l
tzl
10 cohortantibus condiscipulis et episcopis suis,
40
dixit: "Conieiunate mihi hodie triduo et quid
cuique fuerit revelatum, alterutrum
nobis ennaremus. "Eadem nocte reve-
latum Andreae ex apostolis, ut recognos-
t5 centibus cunctis Iohannes suo nomine
45
cuncta describeret. Et ideo, licet varia sin-
gulis evangeliorum libris principia
doceantur, nihil tamen differt creden-
tium fidei, cum uno ac principali spiritu de-
20 clarata sint in omnibus omnia de nativi-
tate, de passione, de resurrectione, 50
de conversatione cum discipulis suis
ac de gemino eius adventu,
primo in humilitate despectole6, quod fu-
25 it, secundo in potestate tegali prae-
claro, quod futurum est. Quid ergo 55
mirum, si lohannes tam constanter
singula etiam in epistulis suis profert
dicens in semetipsum'. Quae vidimus oculis
30 nostris et auribus audivimus et manus
nostrae palpaverunt, haec scripsimus vobis.
60
Sic enim non solum visorem se et auditorem,
sed et scriptorem omnium mirabilium Domini per ordi-
nem profitetur. Acta autem omnium Apostolorum
t3l
35 sub uno libro scripta sunt. Lucas "optimo Theophi-
lo" comprendit, quae sub praesentia eius singula
65
gerebantur, sicuti et semota passione Petri
evidenter declaral sed etprofectione Pauli ab ur-
te6
thtlem, lttp'd B.Metzger, op.cit, p.306
lbidem.
I st or i cul Evo lulie i Formdri i C an onu lui 87
be ad Spaniam proflciscentis. Epistulae autem
Pauli quae a quo loco vel qua ex causa directae
sint, volentibus intellegere ipsae declarant:
primum omnium Corinthiis schismae haereses in-
terdicens, deinceps Galatis circumcisionem,
Romanis autem ordinem scripturarum, sed et
principrum earum esse Christum intimans
prolixius scnpsq de quibus singulisln neces-
se est a nobis disputari, cum ipse beatus
apostolus Paulus sequens predecessoris sui
lohannis ordinem non nisi nominatim septem
ecclesiis scribat, ordine tali: ad Corinthios
prima, ad Ephesios secunda, ad Philippenses ter-
tia, ad Colossenses quarta, ad Galatas quin-
ta, ad Thessalonicenses sexta, ad Romanos
septima. venun Corinthiis et Thesalonicen-
sibus licet pro correptione iteretur, una
tamen per omnem orbem terrae ecclesia
diffirsa esse dinoscitur, et lohannes enim in a-
pocalypsi licet septem ecclesiis scribat,
tamen omnibus dicit. Verum ad Philemonem uruIm
et ad Titum unam et ad Timotheum duas pro affec-
tu et dilectione, in honore tamen ecclesiae ca-
tholicae, in ordinatione ecclesiasticae
disciplinae sanctificata sunt. Fertur etiam ad
t5l
Laodicenses - alia ad Alexandrinos Pauli no-
mine finctae ad haeresem Marcionis et alia plu-
14 quae in catholicam ecclesiam recipi non

88 Stelian T
hlurlio. dupi inallarea
potest: fel enim cum melle misceri non con-
$6
gruit. Epistula sane Iudae et superscripti
p[rorco conformf,
Iohannis duae in catholica habentur et Sapi-
t6l
70 entia ab amicis Solomonis in honorem ipsius
scripta. Apocalypses etiam Iohannis et Pe-
tri tantum recipimus, quam quidam ex nos-
tris legi in Ecclesia nolunt. Pastorem vero
nuperrime temporibus nostris in urbe
l7l
75 Roma Hermas conscripsit sedente cathe
dra urbis Romae ecclesiae Pio episcopo fratre
eius: et ideo legi eum quidem oportet, se pu-
blicare vero in ecclesia populo neque inter
prophetas completo numero, neque inter
80 apostolos in fine temporem potest.
Arsinoi autem seu Valentini vel Mi l tiadis
nihil in totum recipimus, qui etiam novtrm
Psalmorum librum Marcioni conscripse-
nrnt una cum Basilide Asiano Cataphry-
gum constitutore (... )
2. <Fragmentul Muratori> traducele qi explicalii la
(1) ..1a carelee oricum a participat $i astfel ie-a intocmit.200
(2) al treilea rdtrd cartea evangheliei dupi Luca. (3) Acest
teu
La traclucerea gi explicarea textului am folosit spre comparare gi lucrarea Pr.
Barlru, I.stoia formdrii .. ,221unn. gi pe care o qi citez.
tee
Termenul quibus se referd desigtu la predicile Sfhntului Apostol Petru.
200
Text,l se refer6 la Sl-.Marcu cel care a agternut in scris, in opera s4 o bun6
din activitatea kerigmaticd a Sf.Ap.Petru.
Istori cul Evolu{iei Formdrii Canonului 89
lui Hristos, (4-5) dup[ ce Pavel l-a luat cu sine
pr.: unul instruit in drept201 (6) a compus-o in numele s1u202, dupe
tradifleizo3 (6-7). Totuqi el insugi nu l-a vdztfi pe
[/ll,t quasi ut iuris studiosum" a fost in]eleasE qi interpretat6 in mod diferit de
"
"*ia
uAlre specialiqti in acest sens A llarnack (in Sitzungeberichte der kaniglich
tttvultichen Akademie der Wissenschafien, Berltn, 1903, p. 273), care a relinut
lltttr. rr indicat cE in limbajul tehnic al dreptului roman expresia s-ar putea referi la
tlll lNrrti()r sau expert in legi, care a fost in serviciul unui demnitar roman. Degi
Huitiltn (itulature era frecventd inainte de vremea Digestelor lui Iustinian (publicate
Itr I tl;. a^sllel incdt a putut fi la indem6na traducdtorului Fragmentului,nrmeni nu
I ipotez[ sintagmei grecegti pe care o traduce - acceptAnd, bineir{eles,
$trris nici o
9F rttrr'rst car:ron a fost scris inilial in greceqte. O ipotezE in sprijinul interpretErii lui
Hutttrrok este aceea a lui Joseph Lamari6 care, in Saint Chromace dAquilde,
tln tlu Canon de Muratoi, Revue des Etudes Augustiniennes, XXIV (1978),
l(ll-102, este de pirere cE textul latin al Fragmentului pare sE fi constituit o
lrurttru Chroma{iu de Aquileea, care, in Comentaiul sdu La Matei (scris intre
6i 4fl7), vorbegte despre Luca mult mai clar decdt Fragmentul, astfel'. "Lucas
l)ominum in catne non vidit, sed quia entditissimus legis erat quippe qui
l'uuli apostoli in omnibusfuit, instntctus gratia Dei ipse apostolontm Acta
exposuit et evangeliam nomine suo conscripsit." Yei Bruce B.
t', op cit, p 305, care prezinl[ gi alte variante de interpretare gi Ion Barbu,
r'll .1t.'222
J[tv(:flc expresia "nomine suo" M.J. Lagrange, itI-e canon d'Hippolite et le
dt: Muratoi, Rerue biblique, XLII (1933), Paris, p. 173, nota 3, e de
t, r:lr Luca nu ar h putut scrie Evanghelia in numele s6u, szo referindu-se la
lnlivrrl cel mai apropiat (Paulus), iar pe nomine il transcrie It numine,
| "crr asentimentul sdu" (al lui Pavel). Ipoteza nu pare
^zi cea trrli
)tm.
ttltttnt)nt,, "dupd p6rerea generah", adicd potrivit tradiliei, intruc6t expresia
este
h rrrci ca echivalent al lui i( drofrq = "din auzite, prin tadilie". Lagrange
11f 1,ry|c clr ex opinione se referd lapdrerea lui Luca, traducAnd nomine (:numina)
lt\ t)lilni()ne conscipsit "a scrie cu asentimentul sdu (al lui Pavel), ceea ce le
,,r l,trr:a) socotea de cuviinl6". Zahninlocuieqte ex opinione at ex ordine,
lui rcuOe(iq = "Ia rdnd, unele dupl altele'', "rAnd pe rAnd", "succesiv"
urrl rrl
I ttrrr l, 31. (Vezi I. Barbu, op.cit.,p.222).
90 Stelian T'
Domnul in trup qi, de aceea, pe cat a putut dobdndi20a, (8) aga a
inceput sf, spun6205 - de la naqterea lui Ioan. (9) A patra dl
evanghelii este a 1ui Ioan, (unul) dintre ucenici. (10) Fiind
(si scrie) de citre ucenicii206 9i episcopii2oT s[i (11) (le-)a zis: "Posti
impreun[ cu'ot mine trei zlle, de a*dzi, 9i ceea ce (12) ni se va
descoperit fieciruia (12-13) sf, povesteascd fiecare dintre
celorlalli". in aceeagi noapte (14) i s-a descoperit lui Andrei, (
dintre apostoli, (15-16) ca Ioan sI le consemneze pe toate, in nume
s6u. cu asentimentul tuturor. $i de aceea, deSi (17) in fiecare carte
evangheliilor se invali lucruri diferite, (18) totu$i nimic nu risi
din credinla credincio;ilor, (19-20) de 'ureme ce in
proclamate de cdtre un singur gi stapanitor Duh, toate cele despre (21
nagtere, despre pf,timire, despre inviere, (22) despre conviefuirea
ucenicii s[i (23) ca qi despre indoita sa venire, (2a) mai intdi
in umilinla- ceea ce s-a tntflmplat, (25\ a doua oar[ in strf,luci
puterii imp[rf,tegti, (76) cea ce are s[ se intdmple' Agadar ce este
de mirare dacf, Ioan inf5ligeazi cu atAta consecvenlA (28)
eveniment trf,it chiar qi in epistolele2oe sale, (29) zicdnd despre si
Ceea ce am vdzut cu ochii (30) noStri $i am duzit cu urechile'
mdinile (31) noastre au pipdit, acestea vi le-am scris' (32\ Cdci
el se declard nu numai privitor 9i ascultitor, (33) ci 9i scriitor al
minunilor Domnului la rind. (34) insi faptele tuturor Apostolilor (3
2a't
assequi, sE dobAndeasca informafii, si priceapd'
2n5
dirnre, sd rclatezc- sd descrie.
c6 mai jos
Pnn termenul condiscipulis nu trebuie inleleqi ceila[i apostoli, pentru
,ou
aphrea Anclrei cu acest nume "condiscipolii" sunt deci ucenicii 1ui Ioan
(Ibidem, p.223).
207
episcopii sunt cei c6rora li se adreseaz[ Ioan in Apocalipsa qi aI cSror
este.
Duwqote,5erv apare insb la Sfhntul lustn,ApolI,6l, 2; PSB, 2,p' 66'
208
20e pluralul epistulis indica cel pulin doud Epistole ale Sfhntului Ioan.
I stori cu I Evo lu,ti e i Formdri i C ano nului 9l
llt lirsl. scrise intr-o singurf, cmte.210 Luca redacteazd" (36'1 pentru
lrltt'eu-alcsul Teofr1"211 toate cele ce se petreceau (37) in prezenJa lui,
dttptt ourn arati lamurit, lf,sdnd la o parte gi pdtimirea lui Petru, (38)
der pi plccarea lui Pavel din otag212 (39) cdnd a pornit spre Spania. Iar
Eplrtolcle (a0) hi Pavel, care, din ce loc sau din ce pricin[ sunt
Ultrrisc, (41) ele insele o arata. lamurit celor ce vor si inleleagd'. (42)
de toate Corintenilor, interzicind ereziile schismei, (a3) apoi
rilor2i3 - circumciziunea, (44-46) iar Romanilor le-a scris mai
lurg eviden{iind ordinea2la scripturilor, dar 9i c[ Fhistos este
toate irrl2r5 acestora. Despre fiecare dintre acestea (47) trebuie sI
)ultrn'r, de vreme ce insuqi fericitul (48) apostol Pavel, urmand
rriitla predecesorului sau (49) Ioan"u, nu scrie pe nume decAt la
0 (50) biserici, in ordinea aceasta. c[tre Corinteni, (51) prima,
fo Elbseni, a doua, citre Filipeni, a (52) treia, cf,tre Coloseni, a
cltre Galateni, (53) a cincea, cf,tre Tesaloniceni, a $asea, c[tre
ri, (5a) a $aptea. insi deqi pentru Corinteni 5i pentru (55)
Ioniceni innoie$e (epistolele) pentru indreptare, (56-57) este
urtoscut totugi cf, existi o singuri Bisericf, rf,spAnditi pe tot
rirtsrrl pf,mdntului; caci gi Ioan in (58) Apocalipsi, deqi scrie la
hiserici, (59) totuqi vorbe$e tuturor. intr-adevf,r, (Pavel i-a scris)
Filirrron, una. (60) 9i lui Tit, una 9i lui Timotei doui, din (61)
llnr,li lunlru Domnul swrt enumerate patru carli (Evangheliile), pentru toli apostolii
Etlu rrtlrrrisZ o singur[ carte (Faptele), presupurLdnd respinse apocrifele de tipul
li111iltlr l.ui Pavel.
t'l l,rrt:rr [,3
J.elr votba de Roma
intre
I tlrrrrr /, din textul latin inainte de "Galatenilor" poate apafitrc cuvdntului anterior
"l 'rr ttrlt:ttilor" (tpb6 Kopw0iouq) cf. B. Metzger, op.cit.,p.306, nota 6.
lill(utrrrrrri tru este menlionatl ordinea cdr!ilor Vechiului Testament.
lttttt,i1tium, autonrl vede in Hristos raJiunea supremE qi initia16 a Vechiului
leElntrrt:rtt, al-u.mAnd prin acesta superioritatea celui Norl cf M.J. Lagrange,
,rrr r'i,l , l) l7-5, nota 1.
t'l ll. l\4ctzger, op.cit,P. 795.
92 Stelian Tofand
afectiune qi iubire, totugi, spre slava Bisericii (62) universale au fost
consacrate2lT in rdnduiala (63) disciplinei bisericegi. Circuli chiar (o
epistold) c[tre (64) Laodiceni, alta, cf,tre Alexandrini, (65) niscocite
in numele lui Pavel, in (spnjinul) ereziei lui Marcion gi multe (66)
alteie, care nu pot"* fi in Biserica universali: (67) cf,ci nu e
acceptate
potrivit sf, fie amestecatd fierea cu mierea.2le 1Ot) Desigur, epistola lui
Iuda qi doui mai sus menfionate ale lui Ioan (69) sunt ind[tinate in
Biserica universalf,; gi220 inlelepciunea (70) scrisi de citre prietenii
Solomon in cinstea acestuia. (71-72) Acceptim gi Apocalipsa lui I
qi a lui Petru doar, pe care"'unii dintre noi (73) nu o doresc cititi
Bisenci,. Iar Hermas (74-76) a alcituit Pdstorul foarte de cur6nd
wemile noastre, in oraqul Roma, pe c0nd gedea pe scaunul biserici
oragului Roma episcopul Pius, fratele (77) acestuia. $i de
desigur, se cuvine si fie citit; el (78) insl nu poate fi
poporului in bisericd nici intre (79) profeli, numdrul (acestora)
complet, nici intre (80) apostoli, wemurile acestora fiind la
(81) Iar dintre cele ale lui Arsinous sau din cele ale lui Valenttn
2t1
sanctificate. in text apare s-cificate, pe care Z*r il propune significate,
abrevierea din tert este mai frecvent tttllizath pentru prima form6.
citAndu-l pe Ongen, (XXXI in Luc.) spune c6 Pavel insugi este cel care
Epistolele, cf. MJ. Lagrange, op.cit, p. 175, nota 6. Cf. B. Metzger, op'cit,
ztB
195
non potestin loc de non possilnt,probabil o traducere literala din greacd,
liind Ia neutru plural. (Ibidem)
"n Patonomaza, care poate h in traducere, ca 9i gomparaJia, famil
sesizatb gi
latinilor, au constitgit argumente in sprijinul celor care at aftrmat cE textul origi
ar li lbst in 1atrn6. Poate tl ins[ vorba de o adaptare a unui proverb grecesc
poate ce autonrl a fhcut o citare din (ori o aluzie la) tertul grec aI Pdstorului
Hermas (Mand. V, 1,2: "miere qi pelin amestecate"). (Ibidem).
220
T. Zahn (op.cit., vol II, p 66) 9i a[ii presupun 9i aici omisirmea unei nega]ii; ar
deci, de citit: "nu qi . " (Cf. Ibidem)
'21 quo*: "pe care" - adicd pe aceasta drn urmd, referindu-se la Apocalipsa apocrifE
lui Peku
Is toricul Evo luliei Formdri i Canonului 93
Mlllitdcs (82) nu primim absolut nimic; ace$tia au compus chiar o
Eilttl (l'13) carte a Psalmilor pentru Marcion, (84-85) impreunf, cu
Enrl I rdcs, intemeietorul asiatic al catafrigienilor <. . . >
3. Conlinutal gi semrur.ficayia "Fragmentului Muratori"
la o prim[ lecfura a "Fragmentului"
Ceea ce se poate constata
ctl acest document nu este un canon in sensul stdct al cuvdntului,
o simpli listd de titluri, ci este o formi de introducere ln Noul
cnt. Autorul nu intocmege numai un catalog al cdr,tilor
de cf,tre Bisericl drept autoritative, ci le discut6, adf,ugdnd
i istorice gi refleclii teologice. Aceste comentarii ne permit sl
r unele concluzii in privinfa modului in care autorul inlelege
lvclo gi normele care au stat la baza procesului de formare a
222
u i N oulur Te stament.
I P r e zentarea confinutului F ragm entului
00lt compusf, in canonul Noului Testament.
u) Cuprinsul Canonului Noului Testament
dupd " Fragmentu I Muratori'|
- Iivangheliile (aliniatele l-33)
Cu toate cf, Evanghelia dupf, Matei nu apare explicit in
- cf,ruia ii lipseqte inceputul -, putem fi siguri ci ea a fost
prima. De asemenea, ceea ce s-a pdstrat din primul rdnd se
lir Sffintul Marcu. iar propozilia mutilati trebuie si fi spus cd
il nu a fostmartor ocular latoate cele pe care le consemneaz5, ci
fre lirrg la .Iohannes Beumer, Das fragmentum Muratoi und seine Rabel,
'l lturrlrrplic und Philosophie, XLVII (1973), pp. 534-550 qi la Helmut Burkhardt,
lf ltw ttnd MaBsttibe der Kanonbildung nach dem Canon Muraton, Theologische
/ et I rr I r r r ll, XXX (197 4), pp. 207 -21 1, dupE Bruce M Metzger, op. cit, p, 196
 Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului

Stelian Tofona - Cartea "Faptele Apctstolilor" (aliniatele 34-39)

ci le-a scris intemeiat pe mdrturiile unuia sau mai multor martori

, .223
oculan.
in ordinea fireascf, urmeazf, carbea faptele Apostolilor,
trdnotat^i de Luca pentru "prea alesul Teofil" - apelativ preluat din
DespreSffintulLucainschimbsesprrnefrrd,rezervecinua
sub autoritatea Evnnglrelie. Afrrmafla "faptele tuturor apostolilor au fost scrise tntr-o
fost martor ocular, dar cil, "dupf, ina{area lui Hristos",
Apostolului Pave1, al clrui colaborator a fost, a scris cea
de a treia llngurci carte" poate fi indreptatl impotriva lui Marcion, care il
Sfeffuhi Ioan Botezitorul' Hctttillca pe Sfhntul Pavel cu singurul Apostol, sau poate fi o aluzie
Evanghelie, incepAnd cu relatarea na$erii
in afar[ de faptul ci Luca este denumrr medicus (cf' Col' I' 1-4:
O
impotriva numf,rului crescdnd - in acea vreme - al c[rtilor
par a
lorpoq b oyorr',irog), cele mai mulle informalii despre el ilb de "Fapte ale Apostolilor". Totodatl autorul confirml faptul
preluate din introducerea Evangheliei sale (Lc I' l-4).'z2a
l,uca nu relateazt orice lucru legat de Sfinfii Apostoli, ci
'^-*--ir, ^ -- -r- -,::
ce privegte oiigirr.u celei de a pa*a Evanghelii, neazd numai ceea ce a fost observat de el insuSi. De aceea
"eea
rhndurileg-16niseoferao..,.tadarexpresividescriere:''Fi rru nrenfioneazdnici martiriul lui Petru, nici cf,ldtoria lui Pavel in
indemnat (s[ scrie) de citre ucenicii 5i episcopii
sli (Ioan le-)a zi
astdzi' de) tre,i,zile
"Postili tmpreund cu mine, (incepdnd) de .(timp -
(dintre noi) sd ne povestim un
ceea ce ni se vafi descoperirfiecdruia
-otir,,ir".
-oporroti,in aceiaqi noip'n '-o
i des"operit lui Andrei-(unul) dint, - Epistolele Sf.Ap.Pavel (rdndurile 39-68)
cd loan (trebuie) sd le consemneze pe
toate' tn numele sr
Luca (r'6) qi despre Ioan
cu asentimenlul tuluror". Afirm0nd despre Dupi Cartea "Faptele Apostolilor" urmeazf, emrmerarea a
ril ci au scris, fiecare, "in numele sdu (propriu)" ' au.l
f"-1"1]T:1il il)Iczece Epistole ale Sffintului Apostol Pavel' Autorul afirmi c[
iiog*untutui vteasf, spuni c6, desi-ei inqisi au au tbst trimise bisericilor in urmf,toarea ordine: Corinteni (I 5i
ielor consemnate in scrierile ?:lor'
ii ,i"g*.r. autoritili in privrnla
tJlt pat a fl Sfbntul .PT:l,$i -'*"j lilbseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, Tesaloniceni (I qi II) 5i
cazul lui Luca autoritSlilt
*"rr1lorrot. in prefala
'Evanghetriei
sale' in cazul lui Ioan rri Facdnd un fel de panntezA autorul observi cf,, deqi Pavel
cu claritate: re rlo rloui ori Corintenilor 9i Tesalonicenilor pentru a-i indrepta, el
u,rrorito,.u divina 5i umanf, este consemnat[
divin[ qi aprobarea ucenicilor care il urmau' rrdrcsat nominal numai la gapte biserici, urmdnd exemplul
inten]ia autor
Evanghelia lui Igan
documentului fiind aceea de a investi t :sorului s[u Ioan"226, din respect pentru el. Ioan, scriind celor
Apostoli' O.i'.inenA!
autoritatea comuni u .tlo' doisprezece lyl c biscrici in Apocalipsi, s-a adresat de fapt uneia singure, Bisericii
Evangheliilor canomce'
incheie ca o concluzie expliciti coleclia salc "rispindit[ pe tot cuprinsul pimdntului". Pe 16ng[ acestea,
deosebiti a z
,"i"-f Fragmentuhzi accentueazf, semnificaliaU:O'Ye:::
cate a sintetizat invilitura ",'o:
Evanghelii,
ut.-Lbl.v,aL) ----
cle Luca
_ au dat ::
nvangtretii - in perspectrva celor spuse I l+,grllt:s a tradtx prodecessoris "mai sus amintitul" Ioan westcott a presupus c5 il
despre tradi1ii Particulare "' Cesr,trrrrr-rrz6 pe Ioan ca hind apostol inainte ca Pavel sd devind la rAndul sdu
fi;rrrrilrrl, Stcnrlahl a sugerat c[ pentru autorul Fragmentului inspiratia profeticS ar
trrtrrlitrri criterill principal al canonicit6Jii unei scrieri, mai inainte chiar de
,r, Ibid"*. apostolicl. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 197, nota 18.
ftnlunilrrt.oa
'?o lbide*.
zz:^Ib,idem Vezi qi I. Barbu, op'cit ,p' 227 '
 Stelian Tofand
continui autorul, Pavel a mai scris patru Epistole unor
particulare: cite una lui Filimon qi lui Tit 9i dou6lui Timotei.
au fost scrise "din afecliune si iubire", dar "au fost consacrdte s,
slava Bisericii universale, tn rdnduiala disciplinei bisericeSti"
Pe l6ngd aceste trersprezece Epistole originale'
remarcd existenla a douf, scrieri care promoveazb erezia lui Marcton
care au fost atribuite in mod fals lui Pavel. Acestea nu trebuie s5
primite in nici rt17 cM de cf,tre Biserica Universalf,, cdci"nu
sd fie amestecatd fierea cu mierea" . Este vorba despre o
epistolf,
Laodiceni 5i de alta citre Alexandrini. se $ie c6 epistola
Laodiceni amintiti in col. rv, 16 n-a fost aTtceva decdt un exemplar
Epistolei canonice cdtre Efeseni, ci Marcion gi-a intitulat o versiune
sa la Efeseni - "cf,tre Laodiceni" 9i ci existi o bine cunoscutf,
(
tfunu)epistol[ pseudo-paulin[ av6nd acelaSi titlu. in privin]a epi
"cltre Alexandrini" nu existi nici un indiciu in plus care si
ajute
elucidarea patemitSlii acesteia. Mu{i cercetatori au presupus cd
acestnumearfidesemnatf,Epistolac6treEltei,daraceastanu
in nici o a1t[ sursf, ca fiind adresatf, Alexandrinilor, iar textul ei
in stadiul
dovedegte cu nimic ci ar promo va ereziamarcionitl'
al cercetdrilor, cea ma1 satisfac[toare solulie oferitd
epistolei "cdtre Alexandrini" pare afi aceea cf, autorul
se refertr la
scriere care nu a ajuns pina la noi'"1
(aliniatele 68-71)
- Alte Epistole
continuar e Fragmentul menfioneazd Epistola lui
luda
tn
fbrmula
doui Epistole ale lui Ioan. S-a discutat mult dacf, aceasta
sau pe a doua 5i
desemneazi prima 5i a doua Epistola a lui Ioan,
de II qi
treia. Bruce Metzger este de p[rere c[ ar putea fi vorba
Ioan, intrucdt autorul s-a referit deja la I Ioan atunci
c6nd a
221
lhidem
Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului 97
Hvnnghelia apaaa,insi el nu exclude alte interpretdn.'2r in acest sens
Pglcr Katz"n propune in loc de duas in catholica, cum de fapt apare in
s5 se citeascd dua(e) sin catholica'. "doud pe l0ngf,
ffiarrtrscris,
.
(opistola) catolicf," ("soborniceasc6"), corespunzdnd unui original
lfoeusc care consemneazd" 6uo oUv ro0ol"trfi. C.F'.D. Moule230
kuoptil in principiu varianta latini, dar propune 6uo zrpdg ko0okrriu
original.
e
Agadar, daci epistolele I gi II Ioan au fost traduse in latin[
rnt dc III Ioan, nu ne r[mane decdt si presupunem ci a existat o
rudl cAnd in Biserica apuseanf, n-au fost in uz decflt I gi II Ioan qi
litrgmentul Muratori se refere la aceste doui epistole.
in mod cu totul neageptat este citati in continuare, cartea
iunii" "scrisi de citre prietenii lui Solomon in cinstea
i4"231, socotiti deci de cf,tre autorul Fragmentului tn fe1 de
omagial[. pentru a justifica expresia ab amicis Salomonis
I 70), unii teologi au sugerat cI autorul manuscrisului a citit
cxprcsia greacd Lnb Otfuirvoq ("de cdtre Filon"), cum au
llns cf, ar fi fost in original, interpretdnd-o drept bzd qiX,rov ("de
prictenii")232. Deci automl Canonului l-a socotit pe Filon drept
cf,rfii cunoscute sub numele de "inlelepciunea lui Solomon",
ll
u cAre, de altfel, a fost destul de raspdnditd in tradigia apuseani."'
['l rt1t.t:i1.,P.797
h 'l'1rc ,lohannine Epistle,s in the Muratorian Canon, Joumal of Theological
iltt,lics. N.S., VIII (1957), p.273 9rwm.
ht'l'fu llirth of the New testament,London, 1962,p 206,rcta 1 (Cf. Ibidem).
tttn lttltt)ren rpsias" (r6ndu1 70) nu trebuie raportat la Biserica UniversalS, cum
lttFnulrunc Ilamack, nici la inlelepciunea ins5;i, cum o face Lagrange, ci la
Flrrlrrrrrrrrr, cum afirm5 T. Zahn,; cf. Campenha\sen, op.cit.,p.247,nola 205, dup[
F l\lt'tzgor, op.cit..p 198
$ rr vtxlca amEnunte in acest sens, Ibidem.
t'l l't'r lcronim,Praef. in Libros Salomonie, P.L. )C(VI[, col. 1308 (Ibidem). O
lillrlrrrrurc a ercestei idei in literatura romdneasc6 Yezi Studiill Vechiului Testament,

Stelian Tofand
Rdmine o enigmi canza includerii acestei c6rti tntr-o listi
Evangheliilor gi Epistolelor creqtine, a clrei solutionare, ori de cite ori
a fost permisA, nu a fost niciodat6 pe deplin concludentf,.
- Apocalipse (aliniatele 71-80)
Catalogul propriu-zis se incheie cu doui apocalipse: a lur
Ioan gi a lui Petru. Despre aceasta din urm[ autorul documentului
afirmd: "unii dintre noi nw voiesc a fi cititd tn Bisericd".
constatare di de presupus cd textul Apocalipsei, pus pe seama lui
Petru era citit in adunirile de cult ale wemii, dar nu era receptat i
toate bisericile.
Documentul menlioneazi in continuare lucrarea
Hermas2'4, plasat in secliunea literaturii apocaliptice, probabil
cf, aceastd scriere conline 5i ea o serie de viziuni. Enumerarea ei
Canonul Muratori nu ne poate surprinde, ?ntrucdt s-a
(fragmentar) siin codex sinaiticws (secolul al IV-lea). AceastS carte
fost compusf, de Hermas, "foarte de curdnd tn vremile noastre" '
pasajul citat este obscur gi incoerent, el sugereazi totugi ci
nu a fost scris in epoca apostolica 9i de aceea nu artrebui sf, fie citit
serviciul divin in relalie cu profelii sau cu aposlolii, dar,
prestigiul fratelui autorului, "desigur se cuvine sdfie citit", probabil
aduniri parficulare sau la mici intruniri neoficiale.235
in secliunea apocalipticii se constati o interesarti evolufle
receptdrii, cuprinzdnd trei etape. intr-o primd etapd au existat
apocalipse: a lui Ioan, a lui Petru 9i Pdstorul lui Hermas; in cea de
Manual pentru Institutele teologice, E<l Institutului Biblic qi de Misiune
Bisencii Ortocloxe RomAne, Bucureqti, 1985, p 402403 (Vezi L Barbu, op'
p 229).
"a Despre lucrarea Pdstontl lui Hermas, vezi Pr.prof'Ioan
G'Coman,
vol.I, Bucuregti, 1984, P 173-188'
2t5
Vezi B. Metzger, op.cit., P- 199
Istori cul Evolu{iei P-ormdri i Canonului
ilorn etapd existi numai doui (a lui Ioan gi a lui Petru), iar cea de a
lruia etapd trmeart" sf, se constate cf, numai Apocalipsa lui Ioan este
apostolicf,. Primul stadiu a fost deja dep[git. in cel de al doilea stadiu
te alli autorul. tn ciuda simpatiei sale pentru Pdstorul lui Hermas,
E000pt[ personal numai dou[ apocalipse. Cel de al treilea stadiu se
lRtrcvede in mornentul in care autorul ii mentioneazd pe cei care
Ecccpta numai Apocalipsa Sffintului Ioan. Degi el nu impirtigegte
Ecost punct de vedere, totuqi nu aduce in discufle motivele pentm
fpspingerea Apocalipsei lui Petru. De fapt, pare a-i lipsi orice criteriu
llgtrr pentru solutionarea problemei. A treia etapd, a recepti.rii, este pe
tnlc dc a se impune.:16
- Cdrli excluse (aliniatele B1-85)
Textul ultimelor cinci r6nduri ale Fragmentului este atdt de
at,incdt aproape c[ este indescifrabil. Cu toate acestea se pare
lextul se referf, la o seamd de carli respinse total. Sunl citati ca
rri ai lor Arsinous qi Miltiades"' - doi eretici obscuri - qi Valentin -
noscut
cirfile excluse gi la ereticii combituf, in
Ipotezele privitoare la
I Muratori par a fl mult mai numeroase, ins[ cele expuse
sus par a fi mai plauzibile.
llttlcm.
Irr rnarLuscris apare forma Mitiades, care este de obicei transcrisd Miltiades. IJn
Itroutanist cu numele Miltiades este mentionat de cdtre Eusebiu de Cezareea
lllit cccl., V, XVI, 3), dar aceast6 precizarc nu este lipsiti de dubiu. in traducere
trrrrr, llusebiu de Cearreea, Istoia Bisericeascd, tadrcere, note gi comentarii de
lf r'. lrro 1'. T. Bodogae, PSB nr. I 3, 7987, p.204.
 Stelian
b'1 Valoarea Si semnifi.catia 'tDocumentului Muratori'q
La o atalizd sintetici a datelor furnizate de acest document
poate constata cd lista intocmiti imparte clrfile in patru categodi:
a) mai intai cA4ile care se bucurl de autoritate generalfl 9i
sunt: cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, treisprezece Epi
ale Sfhntului Apostol Pavel, Epistola 1ui Iuda, dou[ (probabil trei
Epistole ale lui Ioan 5i Apocalipsa lui Ioan,
b) Apocalipsa lui Petre, mult discutatl carte pe care unii
refuzit si o citeascd in Bisericd;
c) in al treilea rAnd existf, o carte, Pdstorul lui Hermas, cane,
deqi respins[, se cuvine totuqi a fi cititd in particular;
d) carlile eretice care sunt excluse cu totul.
stabilirea criteriilor canonicitf,lii cirlilor o i
in
speciali o are terminologia folositi. Pentru ca4ile socotite canon
este folosit verbul recipere ("a recu[oa$te", "a primi" - aliniatele
72, 82). Alte verbe folosite s:unt haberi ("a accepta") ca qi
("a socoti sfhnt", "a sfinti", "a consacra" - rdndul 63)' Alte dou[
pentru stabilirea canonicitilii unei c6rfi sunt: a) citirea publici
serviciile cultului divin gi b) apostolicitatea directa sau
pentru ca o carte s[ fie considerata autoritativf, pentru Bisericf,,
necesar si aibi ca autor un martor ocular al evenimentelor sau
care
lr ascultat relatarea evenimentelor de la un martor ocular (Apostol
ucenic direct al Apostolilor). Pe acelaqi plan cu apostolocitatea sti,
conceplia autorului, ProfePia.
23e
238 pentru acest subcapitol reddm aproape integral aprecierile 9i maliza
DocumentuluidecdtreteologulBruceMetzger,op.cit.,p,Tgg-20l.Asevedea
I.Barbu, op.cit., P. 23 1 urm.
21e ,,pastorului
lui Hermas" i se reluzd statutul de carte canonicd, intrucdt autorul
este socotit printre profeli qi nici printre Apostoli (vezi aliniatele
70-e0).
Istoricul Evolulie i Formdrii Cqnonului l0t
cu totul special care apare destul de des in text este
Un motiv
3El ul Autorul se referd de doui ori la Biserica
ccumenicitS.lii.
vcrsal6, iar o dati cuvAntul catholica este folosit singur, probabil
t'oli.:rire la Biserici, qi nu la Epistola (I) a lui Ioan. Aceasti. Bisericd
urta, fiind "rdspdnditd pe tot cuprinsul pdmdntului',. Legat de
ivul ecumenicitifii este mentionarea numdrului de $apte
rttritlli destinatare ale Epistolelor Sf[ntului Pavel. Degi Apostolul
unor biserici locaie, Epistolele sale sunt destinate Bisericii
vclsale, ca qt Apocalipsa lui Ioan. De altftl, numf,rul gapte are un
tt t i stic, implicAnd plenitudine gi universalit ate.2a1
Dintre clrlile canonice care nu sunt menlionate in listd
inr I Ei II Petru, Iacob gi Epistola cf,tre Er,ryei. Dintre acestea, cea
rrrrprinzdtoare omisiune este cea a lui I Petru, epistola folositi de
tttulfi scriitori bisericegti timpurii, at6t in Apus, cit gi in R[s[rit.
posibil, a$a cum au presupus Zalm qi a$ii, ca la origine lista s[ fi
Ittut T Petru, dar omiterea ei si fi fost datoratd neglijenlei
rltrlui.2-41
Ansamblul documentului relevi nu atdt caracterul siu
iv - c6ci nu este un "canon" in adeviratul infeles al cuv6ntului,
miti dcgrabd, pe acela de declaralie explicativi privitoare la o stare
lirpt aproape definitiv constituiti. Singura diferenfi de opinie
printre membrii Bisericii acelei wemi este ttilizarea
ttliltsei lui Petru. Afirmarea gi argumentarea autenticitlfii celor
livarrghelii implici respingerea evidenli a evangheliilor apocrife
crrculau in epoci. tn acelagi timp este sesizabil un oarecare
tpologetic in maniera in care autorul se refer[ la acordul celor
C'l I(ristcr Stendahl, The Apocalypse of John and the Epistles of Paul in the
ililnrlrtrian Fragment,it Current Issues in New Testament Interytretation. Essays
511 lpnnnr of Oxo Pipe4 ed. de W. Klassen gi G.F Snyder, New Yorlg 1962, pp.
J 1r, .145, dup6 B. Metzger, op. cit,, p. 200. Vezi gi I. Barbu, op. cit.,p.232,
['f fl. Mctzger,op, cit.,p.20O
r02 Stelian T, Istoricul Evo lulie i Formdri i Canonului 103

esenliale ale adevf,rurilor

patru Evanghelii in privinla punctelor l$rrstof ilor, este Evanghelia lui Ioan, ea reprezentand forma concretS,
al Il-lea' ttTl:
ir.Ot"f" ir-..u de a doua jumltate a secolului amlrturisirii de credin{I a comunitf,tii. "in teologia sa despre
descoperitunnumdrconsiderabildecontradicliiimaginaresaureale ts ca Logos-Dumnezeu Si a unei pe cdt posibil intime legdturi a
- ln Evanghelii' Mai tfltru' adversa 'ii cu El, Evanghelia lui loan cuprinde acele idei cdre puteau
dintr-un anumit punct de vedere
manihei' le-au adoptat
ai Bisericii, ca imp[ratul Iulian sau unii \ril creStinismului victoria asupra iudaismului qi
accentueazi acot
uropfili.ut. in orice caz, autorul Fragmentulul i,s'mului".2a5
cir'tilor sfinte
,r**n.ntrola2 explicflndu-lprin aceea c6" autorii Concluziondnd, se poate afrrma cd Fragmentul Muratori are,
proclami in realitate "canonicil
l[sat ciliuzi]i de acelagi Duh care EituJiul descoperirilor qi al cercetErilor de p0ni acum, o remarcabill
cirlilor Prin insPiralie' pentru cunoagterea constituirii canonului cf,rflor Noului
relatarea autorului, despre procesul
in crelrii celor Atestat in cea de a doua jumitate a secolului al II-le4
o replic[ datd atAt alog in forma in care il cunoage Origen in secolul al III-lea qi
Evanghelii, s-ar mai putea intrevedea
(gruparea eretic[ din Asia Mic[ de
udt'l1 u al Cezareei in secolul al IV-lea gi, in fond, gi noi, la sfhrgitul
"t T::t:t:-tl*:lt":;
i al XX-lea, acest canon a constituit o autoritate supremf, qi in
io dc credintf, gi in materie de istorie bisericeascl.

declarati
aceasta, respingerea exptiiita a diferitelor scrieri eretice' l. Canonul Noului Testament tn secolul III
decit de o situz
atare, ne di de inleles c6 nu poate fi' vorba
polemicf,.2a3. l)c o mare autoritate in acest secol sunt, cu precldere, pf,rerile
tntr-un context asem[nf,tor' este relevant dascali ai qcolilor catehetice din Alexandria Si Cezareea. Un
cf,tre Romani: "Hristos este temt
autorului in leg[turf, cu Epistola rollrczentant al Bisericii gi gcolii catehetice din Alexandria, de

Qtrincipium) Scripturilo''l Chiu' uY T::::.,:1i""::Yr',"i rtul sec- al III-lea, a fost Clement Alexandrinul, urmagul lui
Y:":;;;:;;;'*""i'***iiscriptunlorvechiuluirestament'tot
spusele autorului' m[s
din
este,dupi cum reiese cet pulin indirect Irr scricrea sa,in 8 cirfi, intitulatt Stromate'4u sa.u dupi numele
canonicititii scrierilor Noului
Testament'2aa "etle lui Titus Flavius Clement stromate sau note gnostice
autorul Fragmentului'
Singura scriere remarcatd' de lilosofiei celei adevdrate"241 , folosege expresiile "Vechiul gi
criteriu decisiv ar canonicitafli,
in virtutea autoritilii
irl ""':
-*t.*tt*t*resimlit6iauni e e zwi
inke Evangheliile canonice' vezi B der
die Evangelien; Ihre polemische r,lt, lrri Clement Alexandrinul au fost traduse in romAnegte de Pr.prof.dr.
1971' Ibtdem rr liccioru, in coleclia PSB, ru. 5-6, Bucuregti 1982. in haducerea respectivE
firarc Ai ru.lugustin,Tiibinge4
lbid"*,P. 201, resPectiv 233 I rr sri r umai
r 7 citrtr la Stromate gi rut 8 c6te existd in original
'o'
f iu tehl u de Cezareea, I st oria bi s ei ceascd, p.23 6.
'M lbidem
 Istori cul Evo luliei Formdri i Canonului 105

104 Stelian Tofand imprejuririle scrierii: "dupd ce Petru propovdduise public

Elttlr.rltzit

Noul Testament"2a8, iar din multele Evanghelii frvilitura creStind in Roma Si Jdcuse cunoscutd Evanghelia cu
canonicitatea doar la Patru. t Duhului Sfant, mulli din cei ce ascultaserd aceste predici au
pe Marcu, ca unul care tl tnsolise pe Petru de multd vreme Si
Acelagi num[r de cir]i, ca qi Stromatele, cuprind 5i operele
numite Hipotipoze in care Clement oferd exfrase rezumative pd,ttrase in amintire cele spuse, sd pund tn scris cele
ptltluite. AflAnd de aceastd dorinld, Petru n-ar fi intewenit nici
irtreaga Sf. Scripturi neotestamentarf,, amintind 9i de
,tt\-l impiedice, dar nici ca sdJ incurajeze".754
"cdrfi controversate", cum sunt Epistola lui iuda, precum 9i
cele
gi Apocalipsa 'l'ot de la Clement ne-a parvenit gi informalia potrivit cireia Sf.
epistole soborniceqti, apoi Epistola lui Barnaba
Petru'ae t lrr 1l scris o evanghelie duhovniceascd'. "Cdt despre loan, cdnd a
ReferilorlaepistolacdtreEvrel,ClementAiexandrinul , ltt ttrmd de tot, cd tnvd,tdtura privind omenitatea Mdntuitorului
atribuie sf. Pavel, afirmand ci a fost adresata el-reil0r
in limba ,linl pusd tn lumind (in celelalte evanghelii) lq tndemnul
proprie, iar Luca dupl ce a tradus-o cu grijf,, a editat-o
pentru elini 'u[ilor sdi Si fiind luminat de Dwhul SJiint, a alcdtuit evanghelia
limba 1or. Aqa s-ar explica faptul c[ limba acestei epistole lru'(, a mai duhovniceascd'zst (decdt celelalte n.n.).
Clement mai explici Precum relese din mirtuira lui Eusebiu de Cezareea2tu, Clement
aseamdni cu cea a Faptelor Apostolilor'"o
motilul pentru care epistola citre Eltei nu incepe cu cuvintele
"l Ei epistolele soboroniceqti, qi qtie ci Apocalipsa este scrisi
de

apostol.ul,",cum ar fi de a$eptat, 5i anume'

pentru faptul ci elteii Iilrril Este adevdrat ci clement citeazi gi din Epistola lui Barnaba,
pornifi impotriva apostoluiui datoritl predicirii sale
la ne l)itlahie, Pf,storul lui Herma, Apocalipsa 9i Sintagma lui Petru257,
acesta este apoi din nou reluat de Clement-$i
explicat htr lo atribuie acestora niciodatf, autoritate divinS, cit6nd din ele cu
Motiwl
prezbrtefsl' DQmnul a alc "unii zic", Si nu "scriptura zice", "Domnul zice" sau 'reste
"Dupd cum spunea odinioard un fericit
ca Apostol al Celui Atotputernic' aSa tncdt
trimis la evrei
Pavel , cu ciue Clement introducea citatele Sfintei Scripturi. Astfel el
n-a vrut sd se intitult o tlistrnclie clariintre lileratura canonici qi cea necanonici.
modestie Si din respect -fald de Mdntutitorul
rdnd dascdl Si apostol tlrmagul lui Clement la conducerea $colii catehetice din
apostol al evreilor, intrucdt fiind in primul t 25'.
excep|ionat s-a putut adresa qi evreitor" '2s2 ntlrizr a fost marele invdlat Origen. El s-a ocupat indelung cu
;r;;;,;;";;;;;;"'chip triblice scriind un numir impresionant de explicf,ri la Sf.
Tot in lucarea Hipofipoze, Clement relateazi' in acord
tradilia vechilor prezbiteri, pdvitoare la ordinea
evanghelitl rlt. putAnd fi socotit intemeietorul criticii textuluiz58, cu
urmf,toarele'. "dcele Evanghelii care conlin
spila nearnului lui Iisus c prin monumentala sa operi de adev[rati criticl textualS

mai tntdi"253. Iar referitor la Evanghelia Sf'

Marcu'
/bst scrise
lhhletn, Yt. 4, 6-1, p 238
1
(\'/eztinPSB vol 5)'
2aB
Stromate,4,27,134',5,13,85, I6,100; 11 '107 Vl, 1 4,7, p 238.
fttr/errr,
2aq
Ct, Eusebitt, oP.cit.,P.238
#lrlprrr, VI, 14,1, p.237 -238
250
Ct-. Eusebiu de Cezareea , op'cit ,
cartea a VI-a' 74'2'p'238'
lbt, I n n Y c tl qi lV. G. Kiimmel, .B-i n I e i tun
g..., p.43 4
238' nota 70)'
?5r
Probabil sE he vorba <1e Panten (Eusebiu, op'cit''p L (,ilrcrrrghiu, op.cit.. P 784
252
Cl. Eusebin, oP.cit., VI, 14,4'
"' Ibid"m,M, 14,5, P.238
t06 Stelian Tr
I s to r i cu I Ev o luli e i F-ormdri i Canonului L0'l
,,Hexapla,,25n, care cupdnde textul traducerilor rcalizate pdnl in timpul
l1ipt,rtole,el trimite trdznetul tmpotriva perelilor lerihonului Si aruncd
sdu, a$ezat pe 6 coloane $i compar6nd traducerile intre
ele'
la plntdnt, pdnd la temelii, todte md$indriile rdzboinice ale idolatriei,
in scrierea sa"De Principiis", Origen avea sA afirme origi
canonice dle rtpiniilor greSite ale filosofitor."262
divinf, a scrierilor Noului Testament, spundnd: "Cdrlile
Origen cunoagte de asemenea ci unii se indoiesc de
sunt un proclus al spiritului omenesc, ci operd a Duhului
Sfant'
Enuonicltatea epistolelor II-[I
Ioan, Iacob 9i Iuda263.
Semnul a,tnoasterii lor este originea apostolicd Si tradilia
unanimd
Iteferitor la cele patru Evanghelii socotite canonice de Biserica
Bisericii".260 Iar cdrlile Noului Testament pe care el
le
toate episto lui siu gi implicit de el, Ongen se pronun!f, asupra ordinii lor,
canonice sunt: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor'
sobornice$i: gi amf,nunte asupra autorului lor, astfel: "Dupd cum am prins din
pauline, mai pufin epistola citre Er,,rei, dintre epistolele
ie, ln legdturd cu cel.e 4 Evanghelii, care sunt Si singurele
loan, I-II Petru 9i in cele din urmf, Apocalipsa'
a/ld sub cer, mai tntdi a fost scrisd
,;cute fn Biserica, cdtd se
in Omitia a 7-a la cartea losua, Origen consemneazd acest
a trimis ca "rlupd Matei", cel care fusese inainte vame;, iar apoi a devenit
astfel. "Cdnd a venit Domnul nostru lisus Hristos"'
il al lui Iisus Hristos, qi pe cdre a redactat-o pentru credincioqii
peApostoliisdicarepoartdtrdmbilafrurnoaseiqicerestiitnvdldturi
trdmbila preoleascd ti clin iudaism compundnd-o in limba ebraicd- A doua
intdi, Matei, tn Evanghelia sa, face sd rdsune lie este cea "dupd Marcu", pe care a compus-o dupd
apoi Marcu, Luca Si loan fecare au ldsat sd
sune trdmbi
ale Epistolelor s' rdrile pe care i le-a dat Petru, care de alt'el tl qi numeSte "fiu|"
preoyilor. Petru a rdsunat Si et prin 2 trdmbi!
lui' Ioan ldsa sd se reverse' ln Ttrima sa epistold soborniceascd (I Pt. 5,1j). A treia este
chiaiir qi Iacob Si luda. $i la rdndul
relatdnd Fapi ia "dupd Luca", cel care afost ldudat de Pavel (II Cor. B,l8-
Episto,lele sale, trdmbila.'u' Si Luca, asemenea Si el'
apostoli (Pavel)' cu tt 9; lt 't'im. 2,8; Col. 4,14) Si care d fost compusd pentru creqtinii
Apostolilor. Cdt despre cel din urmd dintre
m-a ardtat ca pe cel trt(nili dintre pdgdni. Ultima dintre toate este evanghelia "dupd
cd zice: "Mi se pare cd pe mine Dumnezeu
prin trdmbilele celor I
urmd dintre Apostoli" ( Cor' 4,9); totuqi'
Origen se pronunja 5i asupra paternit[fii epistolei citre Er'rei,
z5eManuscrisul original al Hexaplei s-a p6strat rur timp la biblioteca dtn Cezateea' rrrult decat oricare dintre contemporanii sii, 5i totodati poate cel
cu venirea arabilor s--a distrus' in tgZS' F'
odatl
Field din Oxford a incercat
ruproape de adevf,rul pe care il comporti enigma Noului
aflate' An ea se cere imbundtalitE'
reconstituire a Hexaplei pebazafragmentelor nt - epistola citre Evrei. Iati ce scrie el in Omilille sale'. "Cdt
2uoorigen, De principiis..,t,lt. Exprimari ale lui **T. ut:L:",tTl::: qre
fata de dovez ,l't(' construc:lia stilisticd, epistola numitd "cdtre Evrei" nu
<lumnezeiesc al m6rturiil0r scripturistice gi despre superioritaGa
cunoaqteri-i omeneqti, vezi oriien, Scieri atese f$:"-1 t::O:1illl' J"l ldtea graiului sctu a exprimdrii din celelalte scrieri ale
imp5rdlia Sf' Scriptun qr rtttlulr,ti, ci in compozilia ei se foloseqte mai ales de tntorsdturi de
Bucuregti 1982, p302 urm', capitolul: "Despte
Scriptura cea de Dumnezeu rIls
trebuie ea cititd 9i inJeleasd'1" Ei cap V, "Toatd
este o singurf, oarte", P 335 urm'
26r
in unele manuscrise ale
,,omiliei la losua" figiiriJazi qi Apocalipsa intre cartile l'l Origen, Scieri alese (partea I), in PSB, vol. 6, trad. in rom. Pr' prof'
'I llrrrlrrgae, pr. prof. dr. N. Neaga 9i Zorica Lafcu, BucureStil98l,p.247.
ancienni du canon du Nouveau T
Ioan. A se vedea P. Lagrartge, Histoite
Vr,r r W. G. Kiimmel, op. cit., p.437 9i Eusebiu, op.cit., YI, 25, 8, 10, p.249'
Paris 1933, P.95 urm. -V\ 25, 4-6, p.248-249.
!r' r 1 t,)u sebiu, o p. cit.,
108 Stelian Tofond
se pricepe cdt
fraze elineSti, lucru pe care il recunoatte orice om care
de cdt la felurile diferite de exprimare. De altfel, cd ideile din aceastd
epistold sunt minunate Si cu nimic in urma celor din epistolele
apostolice recunoscute, acest lucu e adevdrat cd-l va aproba oricine e
atent lq lectura epistolelor Apostolului... cil despre mine, dacd ar fi
sd-mi dau pdrerea, aq spune cd ideile sunt ale Apostolului, dar
limbalul si compozilia sunt ale cuiva care finea minte invdldtura
Apostolului Si care redacteazd aqa-zicdnd cu mintea lui cele spuse de
dascdlul sdu. De ceea, dacd vreo bisericd crede despre aceas
epistold cd-i opera lui Pavel' n-are decdt sd o facd, pentru cd
intdmpldtor au transmis-o cei vechi ca fiind a lui Pavel. Dacd ne-am
intreba totuqi cine a scris epistola, trebuie sd rdspundem cd numai
Dumnezeu o Stie. Tracli|ia aiunsd pdnd la noi o atribuie fie
Clement, episcopttl Romei, fie lui Luca, autorul Evangheliei Si
Fa pt e I or A p os to li I o r" .26s
Meritul mare al lui Origen este ins6 acela de a fi cel
stabilegte pentru prima oari, care scrieri ale Noului Testament
aprobarea unanimd a Bisericii 5i care sunt acelea asupra
cirora exi
indoieli. De remarcat sunt cele 3 clase in care el imparte scrienle:
1. Din prima clasi fac parte aqa-numitele scrieri 6po'x'o1or5p<
sau &uuurlppnte - adicf, "acelea asupra cdrota nu existi indoieli
lui Dumnezeu de sub cer" 9i in care sunt enumerate: cele
Biserica
Evanghelii, 13 epistole pauline, I Petru, I Ioan, Faptele'Apostolilor
Apocalipsa.
2 A doua clasi de scrieri o formeazi cele
upQLpa)J"dpeva - adicd, cele asupra cirora existi indoieli
tn privi
canonicitdlii lor Ei intre care se numiri: II Petru. II-[I Ioan'
Ev
lacob qi luda.
265 -Vl, 25, 1l 4, p'249-250' Amdnunte in
Ct-. Eusebiu de Cezareea " o p. c it., -1
contemporan6 cu
cu patemitatea epistolei cdtre Evrei in Bi'serica de Rasfuit
1 996, p.3U-J l.
a se vedea Pr. lect. dr. Stelian Tofan6, op.cir., cluj-Napoca
Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului 109
Origen mai stabileqte qi o a ffeia categorie de scrieri numite
h1 - din care fac parte scrieri care au fost respinse ca fiind flalsuri
cc. citate fiind aici o serie din scrierile apocrife266.
Urmagul 1ui Origen la
conducerea gcolii catehetice din
ria, gi invllicel al siu, cu numele Dionisie, devenit mailArzllu
al Alexandriei (247-265) qi care stitea in corespondenji cu
ii din Egipt Asia qi Roma gi se bucura de mare autoritate ln
I ltisericii se lasd atras intr-o disputi cu episcopul Nepos din
un hiliast notoriu, care atacd, $coala alexandrini pe motiwl
alegorice a textului din Apocalipsf, 20,3 ufin., el
zAnd o interpretare hteralt a acestuia. Lucrarea lui Nepos
riva alegoristilor" , foarte bine primita in multe cercuri cregtine,
ricnteaz.d pe Dionisie. Staruinfa lui Nepos in eroarea hiliast5,
ndu-se la Apocalipsd, il determin[ insi curdnd pe Dionisie la o
rc pripiti, declarAnd Apocalipsa intr-o lucare a sa, "Despre
lnle", drept carte necanonicf,267, renun!0nd Ia autoritatea
icit a ei, nemaisocotind-o scriere a Ap. Ioan, ci a unui prezbiter
lclc Ioan, justificAnd deosebirea intre Ap. Ioan gi prezbiterul
pritt diferenla de stil qi vocabular care existi intre Apocalipsl gi
lia dupa Ioan'u*.
l)irr acest moment incep disculiile in jurul canonicilalii acestei
;i carc dweazi, in R[sdrit un secol, mulfi Sf. Piri"F gi scriitori
i temdndu-se s[ o mai aminteasci intre c[rfile canonice $i se
rlirr ea, fiind trecuti sub ticere ori de cdte ori se punea problema
lui cdrtilor canonice ale Noului Testament.
lln reprezentant de seami a Bisericii africane de la inceputul
lll a fost Tertulian. Chiar dac[ destul de curdnd dupi
in acest sens la W.G. Kiimmel, Einleitung..., p.437438.
Htrrirrtunl,e
ru rr lEcut Dionisie in Rds5rit, din carzz hiliaqtilor, la Roma face preotul
r:u deosebirea c[ acesta declard direct Apocalipsa carte apocrifE,
irlurtirrtl-o operE a ereticului Cerint qi aceasta pentru motivul cd ea vorbe$e in
prca clogiogi despre un Israel spiritual, ceea ce nu era dupd gustul s6u.
t ,\lruliul Noului Testament...,p 17 gi W.G. I(immel, op.cit.,p.438).
I I li llrnrncl, op.cit.. p 438.
 Istori cul Evo lutiei Formdri i Canonului lIl
110 Stelian T,
bhericii dilln Cartagtna, Sf. Ciprian (+ 258). Acesta face adeseori

irnbrifiSarea cre$inismului trece in secta montanigtilor, atitudinea in

tstbt'irt1e IN scrierile sale, special in
lucrarea "Testimonia" Ia in
rimas constantil. Terhrlian numt ritatea cdr,tilor sfinte", pe care le imparte in "lege" gi "evanghelii"
falA de cdrlile Sf. Scripturi a
Qu'c sunt normative pentru viafa creqtin[. Sf. Ciprian afirmi ci cele
c[rfile "Testamentutui Vechi qi Nou", cum se intitulau, pe vremea
livrrrrghelii formeazi o unitate, iar dintre epistolele pauline rimdne
cirlite Sfintei scripturi, cu un termen juridic: "Instrumentum
utrius
iilizata numai epistola citre Filimon gi cea cf,tre Evrei. Dintre
Testamenti,,,dinmotir.ulciscrierilesf,scripturicuprindcele
gi :tolcle sobornicegti citeazd, doar pe I Pstru qi I Ioan gi aproape
clare dovezi impotriva tuturor neadevf,rurilor ereziilor26e.
lacob, II Petm, II-III Ioan gi Iuda. Apocalipsa este insi citati de
Tertulian imparte clrfile "Instrumentului Nou" in
I (,liprian in foarte multe locuri ca gi "scriptur6 sfiintf,"u2.
categorii:''instrumerrtulevanghelic''9i''instrumerrtulapostoliu
prila categorie intrd cele 4 Evanghelii, care tt'i:t d: Agadar, mirturiile Sf. P5rinli gi scriitori bisericegi din sec. III
;Tt I T:
apostolilor (Marcu 5i Luca)' iar in c5" in Biserica, atdt cea de Rislrit, cdt gi in cea de Apus, erau
itvtut.i Ioan) 9i de 2 ucenici ai
Si
itc ca sfinte qi canonice: 4 evanghelii, Faptele Apostolilor, 14
Oo.,u include: Faptele Apostolilor' epistolele lui Pavt
"ut.gorie in numir de 13' pauline (in Apus cu oarecare indoieli asupra epistolei citre
Apocalipsa qi I loan. Epistolele Sf' Pavel sunt
care 9 sunt scrise citrei biserici, iar 4 cdttepersoane
singulare', ) Si 4 epistole sobornicegi (I Pelru, I Ioan, Iacob gi luda),
puternic de M totugi indoieli cu privire la canonicitatea epistolelor lui
Despre epistolele pastorale, atacate
gi Iuda. Mai pufln citate au fost de la Dionisie incoace:
Terhrlianutrroecf,eletrebuiesf,sebucuredeaceeaqiautoritateca
ipsa, II Petru, II-ilI Ioan, dar nimeni nu le-a socotit insl
legea, profefli qi evangheliile' Referitor la-epistola :Uttt-"*"]jt^l'
t J.., .. pare, in "Insrumentul apostolic"' crede cf,
e scrisi
in biseric[ de o l,t mirturiile sec. II qi III ar mai putea fi adiugate gi atitudinea
Barnab4 dar menlioneazi faptil c[ se bucura
Dintre epi lor epocii. Unii dintre ei, precum: valentinienii, vasilidienii se
mare autoritate decit "Pistorul 1ui Herma"270'
intre cdrlile care u pentru canonicitatea Evangheliilor, Faptelor Apostolilor gi
catolice, cea a lui Iacob nu e menlionati
1

clor Sf. Pavel, dar aproape tofi erau impotriva canonicitif,i

"instrumentul apostolic", la fel ca qi I Petru'
elor sobornicegti. O mdrLurie semnificativd pentru aceste
Un reprezentant de profundf, erudilie teologicd a
ri oste gi aEa-zisul Canon al lui Marcion, oiginar din Sinope,
apusene a fost gi ucenicul Sf' Irineu, I,Oo'-n; ::111
o mirturie importa provincia Pont, tatil sf,u fiind acolo episcop, canon care a apirutin
episcoputul din Roma, Calist' Hypolit ofer[
fiind situirlia ei din acel I etrului 144 d.Hr.273
ceea ce priveqte car[ea Apocalipsei, dat[
autoritate ca s1 carte lil a manifestat o af,'tudine rtdt de antiiudaic[, incdt a repudiat
gi anuml, ca La se bucura de cea mai mare
Vr:chiul Testament, caut6nd si stabileasci un canon al Noului
gi ca arrtorul ei este Iouo' 5i apostolul Oomnutui''?]-
'"""col trerrt lipsit de orice in{luenle iudaice. Astfel, recunoagte intre
Dintre mirturiile de referinli in ceea ce
^
prive$e evol
il ocupa gt lii doar pe cea a Sf. Luc4 degi a respins din ea primele dou[
canonului in sec- III, un 1oc important
l/, l(Unrmel, op.cit., p.447. Vezi qi Fahey A. Michael, Cyprian and the Bibel:
26e
Vezi V. Gheorghiu, oP'cit',P185' rr' l' I t i rd-C entwy E x e ge s, Tubingen 97 7, p. 3 urm.
,iltt, /t, r s i 1 4
z1o
lbidem,p.7g6. rlc in leg[tur6 cu Canomrl lui Marcion, a se vedea W.G. Kiimmel, op.cit.,
lui Hypolit, care a fost allatb in 1551' se poate citi o noti{E
"' $i p" statuia
p'786' Pr' prof' LG' 41il ,l l I

prioege Apocalipsa. (Ci V' Gheorghiu, op'cit'

op.cit.,vol. tr, P 56)
 Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului 113
Stelian Tofand
Elrrrrisic vizavi de Apocalipsi, ci o socotegte ca fiind scrisi de
capitole, care vorbesc de na$terea din Fecioari a lui Iisus Flristos,
pastorale ulloan.277
utrlizeazil doar 10 epistole pauline, excluzand epistolele
Ewei. Lista lui incepea cu Galateni, dupf, care urma I-II Cori O altl mirturie importantd a inceputului secolului al IV-lea, in
Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni (pe care el a numit-o co privegte starea canonului Noului Testament in acel timp, a fost

Laodiceni), Coloseni, Filipeni 9i Filimon'274
Dup[cumerafiresc,CanonrrlluiMarciona$arnitovieree
in Bisericd. Sf. Irineu a fost primul care a luat atitudine impotriva
iar Tertulian a scris 5 cd4i, combitdnd erorile lui'275
Totu$i,canonularbitrarstabilitdeMarcionademonstrat
lucruri:
t. - carfile pe care el le-a inclus in canon
indiscutabil autentice.
2. - cdrfile pe care le-a respins erau socotite canonice de
majoritate gi considerate ca av6nd autoritate canonic['
rcopul Petru din Alexandria, dugmanul lui Origen.
Din fragmertele scrierilor sale se poate remarca faptul cd el
carfi canonice: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor,
Sf. Pavel, inclusiv epistola citre Ewei qi I loan. Dacf, el a
$0u nuApocalipsa, nu se cunoaqte.278
Dar cea mai insemnati mirturie a sec. IV, in R[s[rit, cu privire
erau considerate
Cnnonul Noului Testarnent, rimAne elelul lui Pampfil, istoricul
iu de Cezareea. Datele aduse de el cu privire la extensiunea
lui Noulur Testament sunt rezultatul unor cercetiri istorice,
cu sf6rqitul sec. L

c)). Canonul Noului Testament in secolul IV Ilusebiu face deosebire, din punct de vedere istoric, intre cir,ti
nu fost recunoscute de toli ca qi cdrfi sfinte gi cirli controversate,

1). in Biserica de RIs5rit nd cf,rfile Noului Testament in 2 grupe mari, alf,turi de care
n;cazd qi o a treia grupA de scrieri, dar care n-au fost amintite ca
N td parte din canon, decAt cu mici excepf,i, neinsemnate
ceea ce privegte problema extensiunii canonului
in
Testament, sec. IV aduce limpezime definitivi' Aceste grupe sunt urmf,toarele:

Conducltorul$coliidinCezareeaPalestinei,lainceputul | . c:drti recunoscute ca Si canonice de toli, numite 6prol"oyo6peua

IV, era un admirator al lui origen, prezbiterul Pampfil (+309)' dln care frceau parte: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, 14
Referitor la atitudinea sa fali de cirlile canonice ale
Nou rlr: pauline "gi dacf, i se pare cuiva (tlye$aveu1\ qi Apocalipsa".2Te

Testament, este de notat faptul cd. el ctteaza din dpistola

citre Evrei atrtudine fa!d, de Apocalipsi se datora faptului cd Eusebiu a
qi "scril
din ApocalipsS, pe care le socote$e "cirfi apostolice" lur rfrare adversar al hiliasmului, care se intemeia pe Apocalips[
este faptul ci
sfinte", c[r(i mai pu]in citate in sec' III' De remarcat
studiase in Alexandria nu s-a lisat influenlat
de curentul creat

2?4
Cf. Merril C. Tenney, epistola cdtre Ewei op'cit',p'377'
tlf l'trrll Dr. Liviu G. Munteanu, Compediu de introducere,p.22l.
Ctt ltr'. V. Gheorghiu, op.cit., p.789 gi LG. Munteant, op.cit., p.227.
'1t lbidum.
276
El este cel ce pune bazele renumitei biblioteci din cezareea 9i
de care s-au €'I f,]uschiu de Cezareea, Istoriabiseiceascd,ITI,25,l-2,p127;W.G. Kiimmel,
$tnltttrtng...,p 439
toti cei ce i-au urmat. (Cf. V' Gheorghit', op'cit''p 788)
 Stelian 7i

2. cdrli asupra cdrora au existat anumite tndoieri sau au iei Formdrii Canonului
mai pufin folosite in sec. II-ru - numite dvr(t"<y6p,<va _ gi din
fEceau parte. II Petru, II-III Ioan, Iacob gi Iuda.280
3. scrieri care pe nedrept au fost atribuile apostolilor, moti
pentru care nu trebuie incluse in canon, numite "yriea,'. intre
Eusebiu enumera. Faptele rui pavel, "pistorul lui Herma',
"Apocalipsa lui Petru", "Epistola lui Barnaba,', ,'Didahia celor I
Apostoli" qi apoi "Apocalipsa lui Ioan", ,'dacd wem- aceasta fii
respinsi de unii. iar de alfii fiind primiti intre cele recunoscuterr28l. 1.
in randul acestor scrieri Eusebiu plaseazd gi "Evanghelia dl
Ewei"282, "care place mai ales acelora dintre evrei care au primit
Hristos"'o'.
in
ceea ce privegte criteriile dupi care si se stabil lmportant de amintit in acest context
este gi canonul B_j al unui
canonicitatea unei cirfi, Eusebiu socotege cd apostolicitatea nl clin Antiohia, din anul 341, canon care a rntrat
criteriul principal. ln acest caz, intrucdt Eusebiu nu se indoia
in randrrl
rnnclor apostolice, gi in care se ingiri
carlile sfinte ale ambelor
apostolicitatea "artilegomenelor", ren/rtd ci gi acestea frceau rrrrente. intre cele are Nourui Testament sunt enumerate
cele 4
din canon. lltclii' 14 epistole ale sf. pavel, 2 epistole ale lui petru, 3 are rui
Un fapt mai trebuie insf, menfiona! qi anume cd in anul 33 lacob gi Iuda. La urm6 sunt amintite gi
Faptele Apostolilor. De
Eusebiu primege de la imparatul constantin cel Mare incredintarea Irpsi nu se face amintire, fiind considerati
carte cu cuprins
scrie Sf. Scriptura in 50 de exernplare. Eusebiu duce Ia indepli ios, ca qi cele douf, epistole are lui clemenl
Roman t gr
acest mandat, ctptinzdnd in canonul Noului Testament 26 de c ,litufiile apostorice, care erau enumerate in canon imediat
dupd
deci toate cele canonice, cu exceptia Apocalipsei.28a llo ctnonice.286
De
aceeagi importanfl este qi m[rtuiia Sf. Ciril Sf. Grigorie de Nazianz, trecdnd peste susceplibilitatea
Ierusalimului, care intr-una din Catehezele sale din anul 348, ti sorilor sf,i, pune Apocalipsa alituri de Eyanghelia
Sf. Ioan
Ittt,r-i astfel, dupi mai bine de un secol, locul
280.,., /'7, cuvenit in canonul
Dtdem
2Br
1
It numind-o "Scriptur5 sfhnti,,.288
Cf. Eusebiu, op.cit., In, 25, 4, p.127.
[)ar mdrturia cea mai insemnati a acestui
'u2 Poate fi vorba de rm Targum erl Evangheliei dupE Matei sau de un "Diatesaron,,, secol IV, aparfine Sf.
sic cel Mare (+ 373), care in Epistola saJbstivd
28r
armonie a Evangheliilor, compusl pentru uzul evreilor. a 39_(t.face o
Eusebiu, op.cit.,lll,25, 5. Tot Eusebiu de Cerureeane fuformeazd c[ "Evanghel
cEtre Er'rei" era prefuiti mult de lregesip, de clement Alexandrinul (stromate,
['l I' ( llroorghin, op.cit., p 791; L.G. Munteanu,
op.cit., p.222
a5,5) qi de Origen (Corn Ioan 2,81, op. cit., IY, 22, 8, p 17 l). lht,l,'n,
284
L.G. Munteanu, op.cit.,p222. Ul N. l. Nicolaesct...,studiul...,p 18.
['l,fr,r /,,., (C uvdntdri 29,17 ; 30
"9; 40,45; 42,9)dupd V. Gheorghiu, op. cit., p.7 92
116 Stelian
distinclie netd intre "Scripturile irupirate de Dumnezeu...
pdrinlilor noStri de cdtre cei care auJbst martori oculari Si slujitori
Cuvdntului de la inceput" gi aga-numitele " scrieri tainice"
ereticilor, d0nd o lista a cdrtilor Noului Testament, care
intru totul canonului nostru de a*dzi. Lista lui Atanasie a cuprins:
Evanghelii, Faptele Apostolilor, lacob, I-II Petru, [-[-III loan,
Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I
Tesaloniceni, Ewei, I-II Timotei, Ti! Filimon gi Apocalipsa. "Aces
- spunea Atanasie - sunt izvoqrele mdntuirii... Si nimeni sd nu
sau sd scoatd ceva din ele" .'8e
in scopul rezolvirii definitive a problemei canonului
Testamenf la Sinodul local din Laodiceea, din anul 360, in canonul
se stabilegte regula potrivit cf,reia la serviciile divine sd se fi
numai c6rlile canonice, urmAnd ca in canonul 60 si se dea lista
c[r!i in numir de 27, identici cu cea de azi,'no
Aproximativ in aceeagi perioadd de timp scrie 5i
Amphilochiu de Iconiu o epistolf, in versuri citre Seleuc 9r
cuprinde intre altele gi o lista a cirlilor canonice qi inspirate
Vechiului gi Noului Testament. Lista cf,rtilor Noului Testament
identic6 cu cea a Sf. Atanasie, dar cuprindea in schimb menliunea
mai sunt inci unii care socotesc, pe nedrept, episLola c6tre Eltei
fiind neapostolic6, pun la indoiali canonicitatea Apocalipsei, dar
pe nedrept gi resping dintre epistolele catolice pe celelalte cu
epistolei lui Iacob, I Petru gi I Ioan.2e1 Ceea ce este importanl
menliunea fdcuti de Amphilochiu este accentul pus pe cuvintele
nedrept", fapt care denoti opinia unanimf, a Bisericii Rasaritului
28e
Cf. W.G. I(immel, Einleitung..., p440: "... Zu diesen soll niemand
hinzuftigen noch etwas von ilnen wegnehmen"
"o lbidn^, p 439; L.G. Munteanu, op.cit.,p 233; Nicolae I. Nicolaescu'..,
p 19
2et yeziV. Gheorghiu, op.cit., p.793 9i W.G. I(immel, op.cit.,p 439.
lt'7
ptivirrla acceptirii frrtrezervd. de acum inainte, a canonicititii celor
17 de cirfi ale Noului restamenl aga cum astizi sunt cinstite de
Elsorica.
Daci in secolul urm6tor, atilt in Ris5ri! cdt gi in Apus, mai
ci$ din rdndul celor sobomicegi sau chiar Apocalips4 care nu
citate in scrierile sfl Pirinli gi scriitori bisericegti2e2, faplnleste cu
I intamplitor qi dictat de rafluni cu totul de moment qi in funcfie de
e abordate
Jlxcurs: Epistola a39-a festivi a Sf.Atanasie cel Marernt
1. Preliminarii. incd din primele zlle ale ofensivei sale
riva anenilor SfAtanasie cel Mare a inteles ci lupta se df,dea pe
Scriptunlor qi cd era in interesul dogmei si existe o imagine
a confinutuluilor.2eo Cu toate acestea, a agteptat pdna in anil 367
r a promulga un canon al Sfintei Scripturi, in cea de a XXXW_a
festivd a sa. in concluzie, acest canon apare in urma unei
documentS.ri, gi, dupi propria afirmafie, la indemnul unor
ilcgitimi".2es
Canonul a fost alcituit cu scopul de a-i feri pe credinciogi de
iciile pricinuite de lectura clrtilor apocrife2e6, frecvente in
. mai ales ci ereticii igi intemeiau o serie de invifituri pe astfel
cf,t'li. Aga cum s-a putut vedea inci din anul 348 (sau 350) Smntul
Vrrri W.G. Kiimmel, op. cit., p.440.
tl ;,,,,r",,1r,r"u gi traducerea epistolei am folosit pe l6ngI B.Metzg er, The Canon of
lht Testament,p.2l0-212,Pr.Prof.dr.Ioan G.coman, patralogie,Bucuregti,
Nulv
lUllr'. vol III, p. 107-219 9i LBarbu, op.clt.,p.279wm.
t'l [4.,]. [,agrange, Histoire ancienne du Canon du Nouyeau Testament, pwts,
lUtt, gr 134.
Elf fl. Mctzger, op.cit., p. 2ll.
E [ ,lcrrn Ruwet, Le Canon alexandrin des Ecitures saint Athanase, Biblica,
ll(X lll t{oma, (1952), p.I.
 118
Itrori"
Stelian Tt
urr sccole bune inainte, iar dintre cei care s-au
chiril al Ierusalirnulur oferea o lista a car,tilor Noului restament. succedat la conducerea
fti,roasei Biblioteci din Arexandria e de-ajuns
din canonul Sfhntului chiril lipsege Apocalipsa, semnificativ s6-r amintirr l.i p"
Eratostene din cyrene (c.275-rg4 i rrr.l,
faptul ci el se consideri dator si precizeze - ca qi sfantul Atanasie - care a calculat cu un inart
calitate de episcop, care anume erau cirf,le sfinte recunoscute ca frad de precizie circumt'erinfa pimantului gi ale cirui xporoypoqto,
de citre Biserici, intrucat ambii episcopi socotiserd, grav perico lTf:"'"i}lB]3" -..r.are stiinlificd de a rixa datele istoriei'iotitice
cirtilor apocrife pentru credinla cregtind. odatd publicat[ oficial li ;l literare.3.r intr-un astfel de context ;;;*r;;r;#HJT
n1+i are. crestiniietji",upa* h Biserica egipteani
acestor cf,rli, orice apocrifr era stigmatizati Si semnalati
pentru a se feri de ea. Degi ambii episcopi au oferit c0te o list6
l*::::ll.llt-1
ru a se informa despre data s'rbdtoririi pagtelui.
Aceste ir-r"r-ut i
puse la dispozilia Bisericii apusene de c6tre
acelagi scop, "Atanasie pare a fi primul prelat care s-a folosit
siriene de cdtre episcopul Antiohiei.
.pir*p;fR;;;,
pozilia sa din fruntea unei dioceze intinse qi importante pentru a in ce context se poate
rune cd Epistolele
ocupa cu problema canonului biblic" .2e7 festive ale episcopului Alexanoriei aveau o
Catalogul Sfhntutur Atanasie are pentru istoria bisericii !i suficient de mare
importanf[ deosebiti, deoarece este pentru prima dati c6nd,
in acest context astfel de comunicdri pastorale
anuale este
drscutirii ei altor probleme teologice, ?n
Alexandria, autoritatea bisericeascd face cunoscut care sunt scrier ii:
i de l1"t^ ",1.'llrr]:rl
cea a datei sarbltonrii pagtelur, pr..u_
recunoscute, de cdtre ea, drept ci.r,ti sfinte, anul 367 marcdnd *^iiri;;i;,
,;2*:,,::i:"TlyAtanasiecerMare3Di"o;;;";,;;;"
"rr"
prima datd'ra care extensiunea canonului Noului restament coinci
ca declaralie oficialf,, cu numf,rul de douf,zeci qi gapte de pat proliferarii il;#
acceptate astazi drept canonice."t
Vczi L Barbu, op.cit.,p 2g0
Exista un vechi obicei, iniliat se pare de Sf6ntul Dionisie
L0t privegte efectul anrt de aceastd epistold
Mare"', ca episcopul Alexandriei sd scrie, dacd.era posibil, in in afara Egiptului, sunt incE multe
rurrhiguitEti. in orice caz, existd suficiente
dfl, cur'and dupd sf,rbitoarea Epifaniei, o aga-numitf, Epi motive sd credem cE recunoagterea
trrtru:or celor gapte Epistole soborniceqti
in Rds[rit a fost promovatd de aceastd
festivd3,,adresati bisericilor gi m[nistirilor egiptene de sub autori elristols Pe de altd parte insd, ea nu a reugit
s5 indepdrteze opozilia fa+fi cle
sa, prin care le informa despre data Pagtelui gi a inceputului Alrrrcalips[ marufestat' in afan Egipt,lui. tn ciuda
declaraliei clare a sfinfutui
Mare. Odati cu stabilirea datei Pagelui, aceasti epis old Alurrasie in favoarea ei, aceast, urtimd carte a
Noului -l.estament a tebuit sd agtepte
stabilea qi datele tuturor sirbitorilor dependente de pagele a lltclr nrult timp pentru a-gi cuceri un loc stabil in
RasErit, din catua,reticefelor
respectiv. Pe de alti parte, este bine cunoscuti reputafa invlfafilor rrrovooate de hiliasm. De fapt, "numSrul de doudzeci qi qapte
de c,(i ale Nourui
'J'eslument s-a imp,s derrnitiv in
Alexandria in privinla calculelor astronomice, clrora li se dedi Biserica greac[ abia prin secorur al X-lea,,,
cf
wcrner Georg Kiimmer, Einleitung in das Neue
Testament,HeiclerbergtT,
1973,
p'14l: "von den enthartenen griech. Iandsehriften
2e1
YeziB. Metzger, op.cit.,p.211 nt. Texte enhalten bis in
298,t.r
1otaem.
t;t/ilbyzantinische zeit nw serrr wenige die Apk, wrd die meisteri griech.
llrrrrtlschriften der Apk- bieten dereri Ter
loan G. Comqrr, patralogie,Btcuregti, als Teil eines Kommentars
"'A se vedea Pr.Prof 19g5, vol.2, p. 410. "rrt*a"r
,tl.r'zusammen mitnichl biblischen schriften.
300
Ertotol"l ioptcrotrrrl, Das wird erst vom r0/1 r Jh. an
"Epistold de slrbf,toare',, "EpistolE solemn6", al do
larrpsarn anders Man kann darum sagerl dap
termen tiind tradus uneori qi prin cuvanful "festald". Aceste scrieri sunt cunosc sich die zail vot27 Kanonischen
Fle lrrrften des NT in der griech. Kirche erst etwa
gr sub denunrirea de "Epistole pascale" sau "pastorale,. (yezi B.Metzger, op. im 10. ft. endgiirtfu durchgesetzt
hnl "
p.212 LG.Coman, op. c it, p.470).
 Istoricul Evo luliei Formdrii Canonului 121
Stelian Tofand
citre meletieni' Pe de alti parte' i \rilrlxuv€L) itepoug d(plovtau tds tre1op€vorg &noxp(xpoug,
apocrife, r[spdndite indeosebi de .i bpt,rvuprd tf,iv
Roma (340-341), fusese solicitat de
ci tt llt( I (r)F€VOL dlrp)f,rv pr.p),fov, nupoxatrf,r,
.:----r ^-rorii .,1" il Y -1:1 ^- O{i-+^; S^rinfrrti
c[ o list6 a cirfilor Sfintei Scripturi' ir rrr yt,or)€, dr nepi 6v Enfotcro$e, repi todtt.rv x&1,)
c[r]ilor canonului 367 sunt aceleaqi Tpdgu 6rd te tr)v &vd1x1v xai rd 1pr]oupov rfo
sec. fV', cate ar Putea fi infeles 5i aE. Me),),t,rv 5e to6tov pvlpovederv, Xp{oopar npdg
flrind rezultatul activit[fi Sf'Atanasie Mare' v rIS tpautou t6),p1g t(, ,)"{ td e'tra11e}.uord
Epistolei3qa
Prezentim in cele ce urmeazi textul
Si

Manual de Introducere in l,€1t.rv xci ailtdg. 'EneLSri nLp rrv€€' inelefprpav

ei- apitrutipentru prima oar1intr-un €crurors td l.el6pevcr dn6xpugcr xtxL' prlar rc[urcr,
: - \r / ) / \
rom6neasci de specialitate'
Noului Testament, in literatura
0eonve6ot6 'rptxqi, nepi iS in).rpogoprj.')Ip€v, xoOrig
2. Textul EPistolei 6oosv rdE notpdor.v oi &n'&p1frg c/ut6nruL xcri Lrnrp€toL
td tr51ou, 'L6o\e xcilto(, rrpo:upun€vtu nopcr' lvloftov
TOY AYTOY irv xcri po06vtr. &vt.rrlev'e!frg ix.}€o.'}Gr tcr' xavovuf6pevo
EK THE NO. EOPTAETIKHE
ENETONHE nupo6o.l€vra te .licx etvou Bupl,(u,'(ta ixcrotog, er pev
flePi tf,rv ..}e(t'-rv 1Pogf,'v xatalvf,r tiv n),ov1odvtutv, b 8L xorlopdg 6rapeivag
'A11 'enetSri nepi fev tirv
cripettxiv ipvrio']1pev p1 ndtruv ilropupvlox6pevog.
Trpfu otorrp(crv to\ rle( To' 5t qg xcrrvrlE ld)tLv o(sx bx'vrp(ov e1ndv.'Eott 1ap
vexpiv, nepi 6E hp6' ri'rg i16vturv -\A\r^lra)F\

rig €lporle *Tt11"t:.1*

*h'-t'
Tpdqdg, ,oi tpoBonl""j"6 , Eba11€trLcx t€ooopo, xatd Mat.)dov, xtxtd Md,pxol, xand,

ffi:;'il"a".0"r'" .is &nr6rros xoi &p6tr1 fis iiv xcri lrrrdvvlv ettcr petd tdtcr l-lpdfero &noot5l,ov, xcli
xcri
dn5 tfrg rruvoupT(crs tf,rv dvtlprirov'
trou
,^rrrmtrv rtrui xcr.)otrlxcri xcr),o6lr€vcxt tirv &noot6\ut *wd,, oUtt.rg
iev p(a, f1€tpou 8e 56o, e"rtcr 'lodvvou tpdig, xcxi petd
p€v
ror y"ri Histoire "ac6phale'' et lndex
syn loo6rx pio npdg Fopoioug, eltcx npdg Koprvrlioug 66o,
texte critique'
trretd tdto rpdg l-a),dtoE, xcri i!frg Trpdg Egeo(oug, elto
d'Alexandrie. Lrtroduction, *- ,.lcl
et la taductron ou LcxL€ Dv'.Yuw
avec la collaboration pour 1'6dition
Albert, coll. "sources Chr6Jennes"'
nr'317' Paris 1985' p' 302-303'lotal02' Or).rnmpfoug, xoi npdg Ko).ooocrdg, xoi peto'toita npdg
B.Metzger, oP'cit', P' 213' rxiE 56o, xai i1 npdE Eppo(oug, xai eir$ilg npdg pev
Textul este preluat u'-,*'^tt
M Metzger'
too
'"."': "1,*:I?,,1
'!" preiatexttil
care larandui sau grec dupr edifia rov 66o, npdS 6e T(tov p(a, xcri teleuto(cx n Tp6S
[H;:^#J;;;;; '13' Coy"::":!""i!"!:':li.O')-r',:,1:i' rva picr xai ndltv 'ltodvvou Anoxdl,ur.f.rr.g,
Pericles-Pierre Joannou P:ontifi"area
;;:;:;,;;;;";";';;";',ronn'ro'"i"oto[,"Disciptinegdn'lrateantiquet) Tcri)tcr nnTcri ourryrfou, tbore tdv 6r.$f,rvta ipgopfio.lcu
p"n' C'""' (Luft'n'^Cl.""l''K2:]!'!)n"fiiJ::
IX s.), t. Il'. Les canons au'
Roma' 1e62' pp11-76' o buna editie este et iv to6toug p6vor.g td p'uoeBe(og Stscroxal,dov
Ap;:i;p;'" in ileutsche (Jbersetzung' Herausgegeben
"1";';;"'"i",;;;t;;;^"*""'
dirtNeutestamentliche
1:).(!etcrr. prlSeig todtotg inuBcdttr€tt.r, iqsl todturv
1968' l' 30'
Edgar Hermecke u a, Tiibingen'
122 Stelian Tofand
&goupio.,lu.r l-lepi 8t todtt.rv b x6pr.og EoSSouxo(oug li.,
tr.
i6uotiner, ),€1r,-rv. fl),av&o.)e pr) et66teg tcx\ 1po9o! p$L rr)v
66voprv a'utiv, tfrs 6k'louScr(oug napriver. 'Epeuv&te ta\
Tpcgds,6tu cr'utcr( duor.v dr. pcptupdoou nepi ip6.
'A},tr €vexd 1e nle(ovog dxp$e1olg rpoorf+urt xai tdto
1pdgt.,v &volxoit-rg, d.rE 6tl 'Lorr xai Etepcr BuBtrfc to6tttv
Elt,rrlev, oir xovovt!6pevu lr€v, tetunrr.rp€va 8t lcrpd t6v
nut€pf,rv &voltvrioxeorlcrr tds d,ptv npooepxop€vorg xcrl
poutrop€vorg xauq1do.lar. tdv ,is eiloepe(cg )'61ov. Iog(o
Io),opf,rv'rog xoi Eog(o Etpo'X rai 'Eo',}fip xci 'lou5irl xci
ToB(og xui ArSalrj xcrtroup€vr1 t6v &noot6)'uv xoi b l-loupriv.
Kcri 6lrrs, &lctnrpo(, xdxe(vav xcvovrfop€vt-rv, rai
to6tt-rv dvulrvuroxop€vov, oirSapdr ti,v dnoxp6gt.rv l-Lv(prl,
&),)d alpettxfiv istLv ir(voLo, lpog6vtcuv 1)ev 6te r)€l'ouot
cr'utd, xopr(op€vttv 5I xcri lpoorur)€vtrrrv a'utriig 1p6voug, ivo
riE ncr),clrd npog€povteg, np6gcrotv €1t^totv &rcxt&v '€x toiltou
toJg &xepaioug.
3. Traducerea Epistolei
'f Din cea de a treizeci 9i noua Epistol5 festivl a acelu
<Sfflnt Atanasie>
Despre dumnezeiegtile Scripturi
rr
intrucdt am amintit despre eretici ca despre niSte morli,
de,'pre noi tnsine ca de unii care delinem dumnezeiestile Scriptu
spre mdntuire - Si pentru cd md tem ca nu cumva' precum a scns
Pavel Corintenilorio5, ca pulinii dintre cei curati fie inldturali de I
sd
simplitate $i puritate prin uneltirea oamenilor, tncepdnd atunci sd
'ot Aluzi" la citatul din Corinteni XI,
2-3.
ei Formdrii Canonului
t'llttrscd altele, aSa-numitele apocrife, fiind fnselayi de asemdnarea de
nume cu cel al cdrtilor adevdrate - ingdduili-mi, vd rog, desi qtili
detltre qcestea, sd vd scriu eu despre ele, ca sd vi le amintesc, atdt
Si
p€filru nevoia, cdt Si pentru folosul Bisericii. $i amintind aceste
l\rruri, md voi folosi, pentru a-mi fndreptdli tndrdzneala, de formula
dtrttrtghelistului Lucai06, zicdnd St eu; "Deoarece" unii "au incercat
,tfi ulcdtuiascd" pentru ei tnSiqi aEa-numitele apocrife Si sd le
atn(lslece cu Scriptura insuJlatd de Dumnezeuto', despre care "amfost
1u deplin tncredinlali a$q cum le-au ldsat pdrinlilor "cei ce le-au
Wl';trl cu ochii lor de la inceput Si care au fost slujitori ai Cuvdntului,
am gdsit gt eu cu cale", tndemnat de frali legitimiiqs, cunoscdndu-le
ile lt inceput, sd prezint lo rdnd cdrlile cuprinse tn canon3qe Si
lftn,s'm.ise prin tradifie, incredinlate spre pdstrare ca unele care sunt
1l rhtmnezeieqti, astfel incdt-fiecare, dacd afost tnselat, sd-i condamne
po c'ci care l-qu tndepdrtat de la calea cea dreaptd, iar cel cqre a
hlnms pdnd la capdt curat sd se bucure amintindu-Si-le din nou.
Cdt despre <cdrtile> celui Nou, iardqi nu trebuie sd pregetdm
ti lc numim. Acestea sunt: patru evanghelii: dupd Matei, dupd
lnl,rrc'u, dupd Luca Si dupd loan. iar dupd acestea Faptele Apostolilor
qt l,jti,s'tolele numite soborniceSti, ale apostolilor - Eapte, astfel: una a
lul ltcob, iar doud ale lwi Petru; apoi trei ctle lui loan Si, dupd
ttt't',\'lea, una a lui luda; (apoi) - cdtre Romani, apoi doud cdtre
('ut'1y719ri, iar dupd dcestea cea cdtre Galateni,' qi apoi, cdtre Efeseni,
,tltt)i cdtre Filipeni Si cdtre Coloseni {i, dupd acestea, cdtre
'll,vrloniceni doud, cea cdtre Evrei;
- Si Si, tndatd, doud cdtre Timotei,
""'/\lLrzicprobabillacitatuldupqlucal, 1-3.
t"'r'l .,/
Il Tim. III, 16, Probabil c[ se referi aicinumai la Vechiul Testament
t"n
fr{oLoE, '1egitim" ca opus al tui v6r}o6, 'helegitim", degi se refer4 la cregtini in
r rrrrrpiua{ie cu ereticii, ar putea sugera fapful cd sfbnful Atanasie a cunoscut
t rr rptu{irea c64i1or Noului Testament
rrrtr
|{ r Kcr\/ovla 6pevo, probabil cele inscrise in catalogul ohcial.
 Stelian Tr

iar cdtre Tit - una Si, la sfarSit, una cdtre Filimon. Apoi Apocalipsa lu Sflrrtclor Scripturi, care si reflecte lrraditiabisericeasci gi sr-i apere pe
Ioan. itrciogi de influenlele nefaste ale ereziei.

Acestea sunt izvoarele mdntuirii, care sd-l sature pe
insetqt din cele ce se aJld tn ele: numai prin acestea se bineves
buna pietate. Nimeni sd nu adauge la acestea ceva, Si nici sd
scoatd din ele cera.t'o Cdci pentru acested ti mustra Domnul
saduchei zicdnd: "Vd rdtdcili neStiind Scripturile, nici putetea lorill
iar pe iudei ti indemna: "Cercetali Scripturile cdci ele sunt cele
mdrturi s es c despre Mine ".
Dar pentru qi mai multd exactitate (rirp$eiaQ adaug Si
lucru, cdci scriu constrdns: cd existd qi alte cdrli tn afard de acestea,
care nu sunt cuprinse tn canon, dar care au fost rdnduite de
pdrinpi pentru a fi citite celor care se apropie acumt" Si vor sd
invdlali despre cuvdntul credinlei (evlaviei). inpelepciunea
Solomon Si inyelepciunea lwi Sirah qi Estera qi Iudit Si Tobrt
invdlatura numitd a Apostolilor Si Pdstorul.
qi (intre
$i astfel, iubifitor, atitintre cele curpinse in canon, c6t
care se citesc. niciieri nu se aminte$e despre apocrife, ci
niscocire a ereticilor, pentru ci le scriu c6nd vor, dar le fac placute
le adaugi ani, ca si aibf, prilej, infili;0ndu-le ca vechi, pentru ca
ingele apoi pe cei curali (neintinaii).
4. Semnificafia 9i valoarea Epistolei
irr cazul vechiului Testament, Sfafful Atanasie exclude cirfile
lcrocanonice3l3, ingf,duindu-le doar ca lecturi edificatoare. cele
gi gapte de c[r,ti ale Noului Testament actuale sunt stabilite
ringurele canonice; ele se afla in ordinea urmitoare: Evanghelii,
c Apostolilor, cele qapte Epistole sobornicegti, Epistolele
linc (cu cea citre Ewei intercalati intre II Tesaloniceni gi I
oi), incheindu-se cu Apocalipsa Sfhntului Ioan, Ca gi cir,tile
tiului Testament, ele sunt socotite "izvoare ale mAntuirii care sf,-l
t'c pe cel insetat din spusele ce se aflf, in ele" cici "numai prin
sc binevesteqte dreapta credinta". in sprijinul acestei declarafli
cclrivoc, autorul citeazh trei texte scripturistice care scot in
[[, fiecare in felul sdu, caracteristicile Scripturilor inspirate:
i si nu adauge la acestea ceva, gi nici si nu indiperteze din ele
" (cL Apoc. 22, 78-19); cici despre acestea ii mustra Dommrl pe
ohci zicdnd: "Vf, r[tdcifi negtiind Scripturile" (Mt.22,29)... iar pe
ii indemna: "Cercetali Scripturile, clci ele sunt cele care
risesc despre Mine". (in 5, 39)."
Accentul pus pe caracterul exclusiv al cartilor ce compun
ul Ei pe faptul ci este ?ncheiat, are, fireqte, o strdnsf, legf,tura cu
[ia teologici a Sfhnhrlui Atanasie, concep]ie socotiti in aceastl

Analizdnd, agadar, fragmentele de mai sus, se poate

c6 intenlia autorului a fost aceea de a alcf,tui un canon unitar 'l tolrrric sI remarc6m, c5 mai inainte, in jurul anului 350, Sfantul Atanasie fbcea
dprrnt,hire intre cl4ile inspiraG gi c6rfile canonice. Nu o dat5 el a citat ca fiind
lllx;rtrrrtr: anurnite c[rfi care mai tdrziu vor fi excluse din Epistola sa festivd din
rro 1lr /. ;rrinlre aceste cdrli s-au numdrat Itr Ezdra (= I Ezdra din Biblia noashE) gi
Cf Apoc 22,78-79.
1lt
cf.Mt 22,29 l\ltt,,r'ul lui Hermas. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 2102.12, dup[ Jean Ruwet, Ie
rr2
Expresi.a rdg iiptt ttpooepyopLvorg este probabil o formuld pentru l'ttrttt tlexandrin des Ecitures. Saint Athanasie,inrev. Biblica 33, Roma 1952,
catehumenilor. ltl
 Istoricul Evoluliei Formdri i Canon ului 127
Stelian
rtinric prin Cuv6nf iar in sprijinul argumentajiei sale il aduce pe
Este de
privin!5 "uimitoare pentru secolul al IV-lea"'3'o 5qr (F'ac.I, 1), cartea "foarte folositoare" a Pdstorulul qi pe SfAntul
inci dinainte de
faptul'cl Sfhntul Atanasie a fost interesat Pavel (Ew. XI, 3). Mentionarea Pdstorului intre Cartea
acestei Epistole s[ aibd o Scripturf,
unitari penau intreaga Biserici'
ii Ei Epistola citre Evrei ne d5. limpede de inleles cd, dupd
admiterea Epistolei cf,tre Evrei
(respinsi cu precf,dere in Apus) I

SEntului, Pdstorul era o carte inspirati in aceeaqi misur[ cu

poate fi inteleasi ci
Apocalipsei (respinsd de obicei in Ris[rit) Itc dou6. DeSi invdldtura celor doisprezece Apostoli (Didqhid)
incercaredepunereinacordatradilieirf,sf,ritenegiaceleiapusene. siltc cihti in weo alti lucrare, este de presupus cd eru socotiti o
DeosebitdeinsemnatesteqifaptulabarrdoninrEpat inspiratS, de vreme ce Sfhntul Atanasie o menfloneazA in
imparJirea cirlilor in trei categorii
dt 11*1ft@: i""11f tltr a XXXIX-a festivd inaintea Pdstorului. Ambele scrieri sunt
qi false)' S
Eusebiu de Cezarcea(recunoscute de toli' indoieinice dc data aceasta, clar delimitate de cirdle canonice
recunoscute sau cuprinse in
Atanasie cunoa$te numai scrierile Agadar, in Epistola a XXXIX-a festivd din anul 367, canonul
de eretici' Este drept
(rcrvovt(6pevct) gi apocrifeie, inventate 27 de cirfi ale Noului Testament este promulgat cu toati
ca lectur[ (dvoytvoror6
afara acestor douf, categorii el admite Pentru Sffintul Atanasie cel Mare, purtitorul de cuvdnt al
qi edificare spirituali' cum
citeva scrieri de invdlatura cregtin[ alexandrine a timpului, acest canon al Noului Testament
Pdstorul ltti Hermas' 1
invdldtura celor doisprezece Apostoli Si rrie izvorul desf,vflrgit, intangibil gi de nedepagit a1m6ntuirii.317
ceidecurAndconverti,tigicareurmeazisdprimeasclbotezul'c Mcsajul sdu, mereu actual, este, prin unnare, faptul ci Sfintele
accentueazf, faptul ci ele nu
fac parte din canon 9i cf, au
i ale Vechiului gi Noului Testament sunt divine, inspirate,
statornicite de cdtre Pf,rinti'315 c primite qi acceptate de Biserica cSlf,uzitoare spre mdntuire,
operei Sffintului
Pe de alti parte, privind ansamblul i urm6nd a face distinalie categoric[ intre cele eretice gi cele
inspiralei ca4ilor sfi
putem constata o t'otolit in privinla le 0.

receptarea lor in canon'

chiar mar
tn acest sens. in jurul anului 350' daci nu 2). in Biserica de Apus
carli oare nu fac parte din
Sfintul Atanasie afirmi d"'p" unele
;;; irrpoo. in tratatul Despre intruparea Cuvdntuluiil6'
:
Itt Apus, asupra canonului Noului Testament existau practic
Hermas apare in mod evidet
aceast[ perioadi, Pdstorul lui indoieli ca gi in Risiril cu deosebirea c[ Apocalipsa era mai
cdtotul a fost
*rr*r. in aceasti lucrare, Sf6ntul Atanasie arati trtacatf,, deoarece hiliasmul nu era aici atflt de puternic
rtat ca gi in Rlsdrit; in schimb, epistola cltre Bwei318 gi
Ia Wilhelm Schneemelcher, Bibel: Die Entstehung des Kanons des''
Berlin-New York'
T estaments,in fn"ofogittt'" Realenzvklopiidie' Band M' 'llV, Schneemelcher, op.cit,p 45 giL Barbu,op.cit,p.281
p.44- rril () ounoa$te, dar o atribuie lui Bamaba; Ambroziaster, comentariul anonim
tt' Vezi Barbu, oP'cit,P' 286'
gi L ulrtrlrrlclc pauline gi pud6nd denumirea respectiv6 dup6 numele lui Arnbrozie de
intn'ryarea Cuvdntului' introd' qi note
316
Vezi Sf' Atanasie cel Mare, Despre r, e liruizr r-a lbst atribuit cdndva, se limiteazE Ia a enumera 13 epistole pauline,
1 907' p' 92 urm'
prof. D. Stiniloae in PSB nr 1 5 ' Bucuregti'
 lstoricul Evolutiei Formdrii Canonului r29
t28 Stelian T'

lui Iacob). Nu este crtatil, agadar, epistola c[tre Ewei,

Itrdrr gi una a
majoritatea cirlilor soborniceqti au fost mult timp "necunoscuto
dosprc care Philastriu gia ci unii nu-l consideri pe Sf. Pavel autor al
El, ci pe unul din insolitorii s[i, fle BarnabE fie Luca sau chiar
€loment Romanul. Despre Apocatipsi afirmi cf, numai acei care nu
BtlRosc gi nu voiesc sf, infeleagi puterea Sf, Scripturi leapldi
Apocalipsa. care este o scriere a Apostolului Ioan.323

Sf Ioan, apostolul' care a 0 m[rturie a Bisericii africane gi care dateazi de la sfhr"situl sec.
canonici gi ci
are de autor pe
IV cstc ai Codicele Claramontanut. in lista cirtilor canonice ale
Evanghelia alY-a."o
Iui Testament pe care o oferi, sunt consemnate: cele 4 Evanghelii,
HilariudePictavium,devenitinanul355episcopal
rtfolcle lui Pavel, 7 epistole catolice, Apocalipsa gi Faptele
cetili,recunoa$eorigineaapostolicigicanonicitateaepistoleici
rslolilor. Dintre epistolele Sf. Pavel, lipsesc, din rationamente
Evrei, cit6nd, de asemenea, mult in scrierile sale
Apocali
321 rroscute, epistolele I-II Tesaloniceni gi Filipeni. Despre epistola
"aposlolului Ioan"
(+ 370)' Is Hvrci se credea cf, este scrisl de Barnaba. De observat este ci
Episcopul Lucifer de Calaris, din Sardinia
formafiei sale e mai cuprindea qi Pf,storul lui Herma, Faptele lui Pavel gi
bine Orientul, care ;i-a lf,sat amprenta asupra
in Orient s-a bucurat a1 ipsa lui Petru, probabil din motivul cf, erau des citite in
nu eziti a cita Epistola cf,tre Ewei, care
nu aminte$e nic icil.,324
intodeauna de autorttate apostolici; in schimb
nu citeazi 5i nict Din jurul anului 360 dateazA gi in Apus o listi a canonului
Apocalipsa, iar dintre epistolele sobornicegti
II Petru 9i III Ioan322'
lui Testament, numitf, dupa descoperitorul oi, istoriograflrl
amintegte de
despre eretici htr Mommsezr, in anul 1886, intr-un manuscris datAnd din sec. X
Se impune a fi menfionat aici 9i Scrierile
in care eI consem npirrfin6nd bibliotecii Philipp din Cheltenham,"Canonul
episcopului Philastriu dintre anii 383-387'
se lin de ian", care inqirf, dupd nume cirlile Vechiului Testament qi
faptul ci ereticii leapada "scrierile canonice" 9i
ilio.rif." intre scrierile canonice Philastriu menfoneazi: cele Noului Testament. Dintre cirtile canonului Noului Testamen! lista
ale lui Pavel gi 7 epistr : cele 4 Evanghelii, 13 epistole pauline, Faptele Apostolilor,
Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 epistole
(2 a lui Petru' 3 ale lui Ioan' una a lipsa, I-il-ilI Ioan qi I-II Petru.325
care sunt scrise "de alli apostoli"
irrainte de epistolele Sf. Ioan gi dupi epistolele Sf Petru,
trrl consemneazi cuvAntul "una sola"326- care dupi concepfla

Fhllrutrtu, De haer. 60, 88, 89, dupd V. Gheorghiu, op.cit,,p.785.

f'l I "t;. Muntcanu, op.cit.,p.233.
lbl,l,'n. 1447 Yezi gi V. Gheorghit4 op.cit., p.794 9i N.L Nicolaescu, op.cit.,
trmstritten geu'es en." (Ibid en)'
r" v. Gheorghiu, op.cit',p'193 qi W'G' Kiimmel' op'cit''p 442' n lu
Cf. I' i,lrnlrrkrc Joharinis III (una sola), epistulae Petri II (rura sola),.." (Cf. W.G.
12t
lbidem
t" Sllrrrrrrcl" op.cit., p.447 gi care in ceea ce priveqte cuvintele dintre paranteze se
Ct'. w.G. Kiimmel, oP'cit',P'442'
 Stelian Tt
Istori cr.il Evo luti ei Fonndrii Canonului 131

orlodoxagiromano-acatoicis.arfireferitlaEpistolaluilacob ttth preqedinlia episcopului Romei Damasus I (366-384), in care s-a

\tdf'l ,in text, deci, ar fi fost: "Iacob Ltna sola" Si"Judae und sola" ' lnccrcat s5 se stabileascf, qi canonul cir,tilor Sf. Scripluri in Apus.3"
Ferici
De mare autoritate se bucura in Occidenl in acelagi timp' Reloritor la cuprinsul canonului Noului Testament, pf,rerea papei
(intre 382-385) face
Ieronim, care, tn timpul gederii sale 1a Roma Drunasus era cd acesta cuprinde: cele 4 Evanghelii, Faptele
I
la
revizuire a textului canonului Noului Testament Apostolilor, L4 Epistole pauline (inclusiv Ewei), Apocalipsa
episcopului Romei, avdnd la baza lucr[rii sale
cuprinsul canonu lr6postolului Ioan" gi cele 7 epistole catolice. Dintre acestea II-III Ioan
men'tioneaz5 lnt
atanasian. iar dupf, o gedere a sa in Rf,sirit' 3lurr atribuite prezbiterului Ioan, iar epistola Sf. Iuda este atribuiti lui
scrisoare32e din 394, in mod expres canonul
lui Atanasie' ca fiind
ludn Zelotul.333
adevdrat, dar nu-;i ascunde total relinerea
sa cu privire la ongrt
Ceea ce este sigur este cI papa Inocenliu I, in anul 405, la
paulinf, a epistolei citre Evrei' Tot Fer' Ieronim adunf,
in lucrarea
unui episcop galican, care este canonul roman al Noului
"Devirisillustribus",dinanul3g2,toaleindoielileexprmate arnent. rispunde prin a numi canonul Sf. Atanasie cu 14 epistole
timpul siu asupra onginii apostolice a scnerilor
II Petru' Iacob' I
line gi 7 epistole sobomicegti.33a
indoieli seri
Ewei qi Apocalipsa, de unde rentltA ci inci existau Fira indoiali cd gi Fericitul Augustin33s sub influenia lui
spre sfrrgitul sec. IV asupra canonicitdlii
cdrf,lor amintite'33o
irn. impartage$e pf,rerea Sf. Atanasie cu pri'r'ire la canonul
Este posibil, deqiinparte controversat33l'
faptul ca sub infl
lui Testament, iar apoi sub influenia qi la indemnul Fer. Augustin,
intluen]i
lui Ieronim, care la r6ndul slu se glsea sub o oarecare le africane din Hippo (393) 9i Cartagina (397) declati toate
prive$te atitudinea fa!f,
R[saritnlui, aga cum s-avdzut, in ceea ce a 27 de cirfi ale Noului Testament ca gi canonicet'u, in Bisericd
canonul Noului Testament, sf, se fi finut
in anul 382 un Sinod la
pcrmis a se citi numai din acestea.

Ne pare cd hotararile Sinodului nu ar exista in original, ele fiind contopite cu

442)
Irrrllirlirile papilor de mai tdrziu (sec. IV) Gelasiu 9i Hormisda. (vezi v.
t' Urrii teologi protesta{i cred od acel "una sola"
ar fi un protest impotriva
(lhcorghiu, op.cit., p.795). Am6nunte ln legdhr6 cu "Dectehm Gelasianum",
SinoduluirEsdriteandelaLaodiceea,undeSf6ntulurloanis-auatribuit ir ol cuprinde sau nu hotEr6rile Sinodului amintit a se vedea E. Schwarlz, Zum
Epistole, iar SfAntului Petru dou[. P[rerea
nu e. v3rlsimttn,-titltil O rlrre

Cartagina, t-ac acelaqi lucru' (Vezi Diac'

llrc'retum Gelasianum, in ZNW, rr 29,7930, p.161 urm.
Sinoadele de la Hippo qi ( I N.t Nicolescu, op.cit.,P79-20.
Nicolaescu..., oP cit', P.79) ('l lnnocenz l, Epist.6, dupe W.G. Kiimmel, op.cit.,p'442, nota 20
t" Diac. N.L Nicolaes cu, op'cit', p 19; V' Gheorghiu' op'cit'' p'794' L'
#t llr,r'. Augustin, De doctina christiana,2,73
Munteanu, o P. cit. - P.223' lrrtstl irsd plreri cd Sinodul de Ia Flippo ar fi decretat canonice numai 13 epistole
t" W' G' Kiimmel' op' cit" p'442' nolz l
Hieronymu s, Ep. ad I' aulinum, 53,8,dup6 prrrrlirrc, consemn6nd formularea: "Pauli apostoli epistulae tredecim. Eiusdem ad
330
Vezi W.G. Kiimmel, op.cit', p'442'
lliltruteos una" gi numai la wr a1t Sinod din Cartagina din 419 se va fi formulat:
"'Ibidum. " l'rtrtli upostoli epistulae quatordecim" . (Vezi W'G. Kiimmel, op'cit.,p'442).
t32 Stelian
Cu aceste hotdrdri romane gi africane s-a hotirdt astfel de
canonul Noului Testament in Biserica de Apus."'Hotirdrile ami
alf,turi de cea din Laodiceea, suttt consfinlite apoi pentru
Bisericd de Sinodul ecurnenic Trullan (892) 5i de Sinodul
ecumenic (787).338
e). Canonul Noului Testament qi problema teologicd
a canonalui in Bisericile protestante
Biserica proteslant[, in general, tn ciuda tuturor
ridicate de reformatorii sec. XVI, a preluat qi respectat
Noului Testament pe care i l-a oferit Biserica veche aqa cum
hotirit in tntinderea qi cuprinsul s[u."'
De altfel, pentru Luther "canonic este ceea ce
aposLolic".3a0 Dar el inlelege cuvantul "apostolic"intr-un dublu sens
intr-un mod inooerent de exprimare: odatd inlelege prin "
ceea ce au scris Apostolii, odati modul de exprimare apostolic ln
337
in practic6 insl c[ n-au fost fbculi imediat pagi hot6rdtr qi defrnitivi
se pare
aceastd direclie Astl'e1, epistola cStre Ewei lipsea in continuare din
manuscrise qi chiar codici (Codex Boernerianus paragraful 38, I c;
pseudoaugustinian din sec v), iar cassiodor nu cunogtea pe la mijlocul sec.
nici un comentariu la Epistola cStre Ewei. Pe de a1t5 parte s-a gisit, p6nE
mi.llocul Evului Mediq scrisoarea apocrifE a lui Pavel c6tre Laodiceeni
manuscrisril Vulgatei Acestea sunt totugi exceptii, aflrmA biblistul W G
care n-au pus sub semnul intrebarii faptul c6 ire Biserica de Apus de la ince
sec V, canonul Noului Testament era socotit incheiat w 27 de carfi (Cf' W
Kiimmel, op. cit., p.442443)
3tB
Cf. Diac. N.L Nicolaescn..., op.cit.,p.79.
tt' cf. w.G. Kiimmel, op.cit., p.446.
roo
A se vedea acest sens, in am6nunl conceptia lui Luther dezvoltatA la
in
Bornkamm, Luthers Vorreden zur Bibel, 1967 qi W.G. Kiimmel,
Vorreden zum Neue Testamenl, in "Reformation und Gegenwart", I\4bThST
1968, p.12 urm
Istoricu I Evol u tie i Formdri i Canonului 133
€lttur dacl o scriere nu e scrisl direct de un Apostol. Daci duhul
ffe$titt pulseazi int-o scriere, ea este apostolic[, chiar daci ar vorbi
oa luda, Pilat, Irod etc., iar dacf, nu pulseaz[ duhul cregtin, ea nu e
icf,, chiar dact ar vorbi prin ea Petru sau Pave1.3a1 Din acest
de vedere, Luther a pus la sfbrgitul Noului Testament 4 din cele
lcrieri neotestamentare controversate in primele secole, precum:
la cdtre Ewei, Iacob, Iuda gi Apocalipsa gi firi a le socoti la
rul celorlalte.342
Luther face critica canonului cirfilor Noului Testament nu din
de vedere istoric, ci doctrinar-subiectiv. Cnrlile care i se pflreau
\'tlorizeazt teoria sa despre indreptarea omului numai pnn
ea F, le socoteste "cf,r,li principale". intre acestea numdrd
rclia dupi loan, Epistolele citre Romani, Galateni gi I Petru.
laltc cirli, sus,tine Luther - sunt de mai pufin[ importanln. in ceea
plive$te epistola citre Ewei, Luther susfine ci pe 16ng[ "aur curat,
ouprinde gi lemn, paie gi fhn", iar de autor il are mai curand pe
lo, decdt pe Pave1.3a3
[nll'r r:unr se exprimd Luther in acest sens: "Auch ist das der rechte Priifstein alle
fillilrcr zu tadeln, wenn man sicht, ob sie Christum treiben oder nicht. Was
('ht'isltm nicht lehret, das ist nicht apostolisch, wenn es gleich Petras oder Paulus
lalilt; wiedettrm was Christum predigt, das ist apostolisch, wenn es gleich Judas,
ll,uttttts, Pilatus und Herodes tdte". (Cf. Luther, Votede z'tm Jk, dupE W.G.
lill rrr rnel, op. cit., p.446)
I rrurrl opistolei cltre Ewei avaiatin MErturisirile de credinlE protestante, existdnd
ll rrt;r:st sens diferenle intre ele: spre exemplu "Confessio Belgica" (1561) o citeazE
t+r rr 14-a epistold a lui Pavel, in timp ce "Confessio Galicana" (1559) qi
"ll'tttntinster Confession" (1647) o include intre epistolele catolice. (Cf W.G.
hllmmct, op. cit., p 447).
Vr,rr V. Gheorghitt, op.cit.,p 803.

t34 Stelian Tt
Canonicitatea epistolei lui luda o punea la indoialf, din moti
c6 ea se referea la cartea apocrifd a iui Enoh 5i este foarte inruditf,
epistola a II-a soborniceascf, a Sf. Petru.3aa
Epistola lui Iacob o atacd puternic, afirm6nd despre ea cf,
" cLtrat r)e paie" , "pentru ci lupta impotriva lui Pavel qi a Sf Scripttu
iar Apocalipsa este catalogatd de Luther ca nefiind carte inspirat6.3a5
O atitudine asemf,ndtoare fali de Apocalipsi are qi Ulr
Zwingli, care o socote$e neinspiratS, alirmdnd cf, 9i cele 5 epi
catolice, controversate in Biserica veche (antoilegomena) nu pot
puse alf,turi de celelalte Scripturi sfinte.3a6
Calvin nu se pronunli asupra autorului epistolei cltre Ewei
se indoiegte de canonicitatea epistolelor II Petru, II-III Ioan, Iacob
luda, ftrd ins[ a se pronunfa, in acest sens, in mod expres'
nu o comenteazf,, fiindu-i o carte neinleleasf,'347
Andreas Bodenstein de Karlstadt, imparte clrfle N
Testament in 3 clase in funclie de autoritatea car:e le-a fost conferiti
Biserica veche. De gradul suprem de autoritate (libri primi ordinus)
au bucurat cele 4 Evanghelii gi Faptele Apostolilor. in a dc
categorie, cele cu o autoritate mai micf, (libri secundi ordini
Andreas Bodenstein a inclus cele 13 epistole pauline, I Petru 9i
I Itri Testament, pentru cd orice adevdr incomod in trdirea gi
iar in a 3-a categorie, a celor de infimi autoritate (libri tertii ordini
enumera epistola citre Evrei, Iacob, II Petru, II-[I Ioan'
Iuda
Apocalipsa.ro, i, consecin!f,, Martin Schemnitz, considerf,
cele
t" A se veclea amlnunte in acest sens: 'I'C' Greenfield 9i If Stone' The Book
Enoch and the Traditions of Enoch,Numen 26, 1979, p'82; Pierre Grelot'
el ses ecitures, inRB, 82,7975,p 488498'
to'Luther, Obersetzung des Neuen Testaments, Wittenberg 1522, duPd
Gheorghiu, op. cit-, P.803.
3a6zwingli, Auslegung der Schlufireden, Berrrcr Disputatiory 1528, duP6
Gheorghiu, oP.cit', P 803.
to1
lbidem.
ta8
Ibidem.
Istoricul Evoluliei Formdri i Canonului 135
€6lli contestate de Andreas, direct "apocrifele Noului Testament,'.3ae
Swlngli respinge doar Apocalipsa, zwinglienii recunoscind totuqi ca qi
350
Bgl v i r i canonicitatea tuturora.
r i
Cu timpul insd, at6t reformalii cit gi luteranii incep a revizui
nea lor radrcald, fata de canonul Noului Testament. incerc6nd a
rnai face deosebiri atdt de radicale in privinfa autorit[lii canonice a
ilor Noului Testament, a$a cum s-a fEcut imediat dupi Reformd. in
I acestei direclii noi de orientare, loh. Gerhardt' recomandd", ca
lc c[r[i din canonul Noului Testamen! care au fost controversate
va in Biserica veche, si nu mai fie numite apocrife, ci doar numai
canonici secundi ordinis", sa,u "deuterocanonice". P0nd la
locurl sec. al XVIII-lea, teologii protestanf rlmdn insd credincioqi
ilor amintifilor reformatori din sec. al XVIlea.
Dar Johann S. Semler (1725-1791) emite un principiu nou, qi
fiecare credincios este indreptdtit ca personal sI se pronunle
u valorii canonice a fiecf,rei c[rti a Noului Testament.
uosc6ndu-le numai pe acelea in care, ca gi Luther" simte puls6nd
I cvanghelic apostolic.352 Principiul lui Semler poate avea
inle extrem de plgubitoare, mai ales atunci cdnd este vorba de
roa in viala practici a adevlrurilor cuprinse in paginile cdrfilor
lui in viala morald, practicl, poate fi socotit simplu,
rtic, iar ca justificare a atitudinii respective se contesti
icitatea gi autoritatea ctnlli care il deline.
(lAt de departe a mers principiul lui Semler gi care au fost
rrfcle sale negative pentru autoritatea Sf, Scripturi in via,ta
rcii. std mirturie $coala criticd Tiibingiand, care a inglobat in
t't N. l. Nicolaesctr, op.cit., p 20.
llryl*tt
rlttlt ( crh ard, I-o ci. theolog., II, 1625, dup6 V. Gheorghiu,
J op. cit., p.8O4
['l N, l. Nicolaescu, op.cit, p 20.
t36 Stelian T'ofand Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului t37
Vol frlltfilc "cu noi" (w'rrstiicke) din cartea Faptele Apostolilor. Restul
figuri proeminente ale teologiei protestante precum
sAnul ei
1a concluzia ci in te ticrilor sunt neautentice356, negAndu-se gi inspiratia biblici.
Bruno Bauer 9.a. Adeplii acestei 9co1i au ajuns
Bisericiiprimareauexistat2dtrec!|l,contradictorii-petrinii Multe idei insa din teologia sec. al XV[I-lea, cu referire la
paulinii,care s-au combf,tut reciproc, tmp indelungat' atdt
oral cdt Htilrrdinea fa!5 de canonul Sf Scripturi, in general, gi al Noului
II' d6nd na$ere Brsel 'l'r,stiunent, in special, s-au repercurtat gi in teologia protestant5
scris- impdcdndu-se abia pe 1a mijlocul sec'
gcolii ttibingi
catolice. Pe fondul unor astfel de conceptii' adeplii Eotflcmporani, cu deosebire in problema teologiei canonului3sT .

atribuie timpului apostolic (pand in anul

70 d'Hr') numai E in cadrul intruninlor teologice privind problema Scripturii, un
care rept fttr irnportant il ocupi ?n teologia protestanti contemporanf,, problema
primordiali a lui Matei (Urmatthiius) 9i Apocalipsa'
punctul de vedere petrin-iudaistic, scrierea
primordiali a lui E6ttonului Sfintei Scripturi. Teologii protestanti ai secolului trecut, ca
mari pauline - Romani' I
iurt ku.;, precum 9i cele 4 Epistole fl coi contemporani, cerceteazi cu mult interes istoria formirii
de vedere paulin.3s3 lbritelor c[rti sacre, unitatea lor internd, validitatea lor ca mirturie
corinteni si Galateni - carc reprezintf, punctul
tn timpul post apostolic (70-140) ar fi fost scrise
drn pa irttd a Revelaf,ei.
Epistola lui lacob'
iudaiqtilor sau petrinilor Evanghelia iui Matei 5i Din acest punct de vedere, pozi[ia marelui teolog Karl Barth,
din partea paulinilor, Evanghelia lui Luca' Faptele
Apostoli oxomplu, vtzavi de canon, este cea tradifionali, mentin6ndu-se pe

Epistolele cf,tre Efeseni, Filip eni, Coloseni

I-II Tesalon*ti1--::'l r dc vederi a ortodoxiei protestante qi insemnflnd in acest sens o

lu t[rzr.tt, dup[ anul 140, ar fi fost scrise Evanghelia dupS

Aceste atil
1ic in teologia protestanti, un curen! in timp ce qcoala de la
epistolele pastorale, cele ale lui Petru 9i
ale 1ui Ioan'"4 , a lui Rudolf Bultmann, adopti o cale proprie, adecvati
e*primat , duc, firesc, la concluzia
neautenticitSlii s tgllmului bultmanian al demitizirii gi al interpetlrii existenlialiste a
1or divin6' decimindu-se tiplrrrii, constituind, agadar, un alt cutent, o alt[ direcfie pe care s-a
exprimate, contestfindu-se originea
intreg canonul Noului Testament' De
altfel' au 9i existat voci in in luarea de atitudine fali de canonul Sf. Scripluri. Acestea ar fi
Noului Testament nu tloul direclii mari pe care s-a mers in teologia protestanti
sens, aftrmindu-se ci toate scrierile
#h#;'Ir'"it.dtt ,,'"t tdrzitt'abia dupi anul 1c0 d'Hr',s5 cnrporanf, in abordarea teologici, critici a "problemelor
"t"n tiibingienilor au fost respinse ins[
Teoriile 5i exageririle
mai noud
,tLq' literar-criticd,
-'
pilstrdnd numai *l* U*r]"o]l'^tl Clanonul Noului Testament este dupi K. Barth, qi dup[
$coala "'-'
creEtrne' In ceea
Qa'uulu "vwv'

evolulioniste despre gerrez;. primei biserici rirlir" sa, culegerea de mf,rturii fixate qi transmise in scris asupra
resne]1v111;tt lui Iisus, mf,rturii care intemeindu-se pe cele ce au vizut gi
prir.qt. canonul Noului Testament' adeplii Wotir rrrt:r

autentice nu numai cele 4 Epistole

mari pauline (Romani' I rrrnrtorii invierii lui Hristos, aveau sf, devinf, lreptat atestiri
Corinteni 5i Galateni), ci 5i Epistola
citre Filipeni' I Tesaloniceni
lhr,lrtn
t" Vezi V. Gheorghiu, oP'cit', P'805'
A rrt' vcrlca amdnunte, Appel Nicolaas, Kanon und Kirche. Die kanonkrise im
It"ttltNan Protestantismus als kontroyerstheologisches Problem, Paderborn 1964,p.
'50 Ibidurn.
155 1ilH r t7
lbidum.
 Stelian Tr Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului 139
138
care impreun6 cu ct in privinla numAruhi carfilor canonice ale Scripturii, K. Barth
normative ale Cuvflntului lui Dumnezeu $i
veterotestamentar, mogtenit de la
sinagoga iudaicf,, au a rcgunoa;te pe cele 66 cdt\i biblice, dar pune la indoiala integritatea 9i

Scriptura.358 A recunoaqte canonul

biblic' inseamni a rec Cnracterul definitiv al canonului astfel stabilit 5i se pronun!5 pentru
contact in viala Bisericii' a unei llhurtatea cercetdtorului de a aprecia asupra validit[Fi cf,rfilor sacre
starea de fapt cu care venim in
;ffd;;;:;r, *
se poate spune defin ftiva
-in viala Bisericii3se Ittl a eventualei includeri in canon a unor scrieri pdnf, acum inci
ceea c. prive$e
in rolul Bisencii in stabilirea 9i fixa nc(:lnoscute ca normative. Canonul este, prin ufinzre, in concep]ia sa

canonului Noului Testament, Karl

Barth minimalizeazil total apr ll1 nlonument in permanen!f, verificabil qi perfectibil, operi la care
la solulionarea problemei respective' €Ftc indatoratd, desigur, Biserica in ansamblul ei.361 Se poate
acesteia prln reprezentanlii ei
,{o rrnqnnnrr
"canon"' care inseam: f60snoa$te aici, uqor, continuarea, prag;,ic, a ideilor lui Semler, din
de insea
iracceplrunea sa primar6' termenul
in acelapi timp la conlinutul doctrtnar l€ucul anlerior lui Barth, dupi care orice credincios este indreptilit ca
"regula adevirului", se 'eferi
drept sacre. Este exclus - cre 'potsonal sA decidd asupra canonicitilii fiec[rei cd\i a Noului
la inventarul de texte recunoscute
da ea insf,gi aceastf,
Barth - ca Biserica s[-qi fi putut -.i1'1 TBsloment.352
qeatoarea canonului' ci numai nrimito, Atitudinea pe care Barth o recomandi Bisericii in problema
adevlrului". Biserica nu e
de la sine' in sAnul comuni ului, este aceea de deschidere 9i de ingiduinli prin care ea sd
acestuia, ca a unui fapt implinit
ecleziale. Istoria canonului
biblic este foarte complex[ 9i niciodati lc si aprecieze eventualele noi aprofunddri asupla evoluliei
depiin incheiatf,. Barth subliniazi
astfel.lli: t:^Ttt]:t",:*:: €afionulni. sf, fie in permanen!f, pdstrdtoare a canonului, veghind la
biblic fa![ de autontat'( 6hservarea lui gi rectificarea eventualelor modificf,ri gregite ale
protestant al independenlei canonului
si proclame aparilia de la sine nia. Prin urrnare, el line si sublinieze cf, Biserica nu este garantul
ecleziali qi de hot6r6rile ei..uo El fne
s6nul comunitilii primare' ca toril"ifii divine a canonuiui, ci numai martorul ei.363
canonului in viala Bisericii, in
premergitor oriclror hotdrdri ecleziale. "tll],?, ::1':lT:"::i"::l
in cealalti direclie, Rudotf Bultmann, ca qi a\i teologi
;il;l;;"..rf" *t K' Barth ei a discipolilor sf,i' crealie a pri 0r.rori lui, manifesti fap de canonul biblic al Noului Testamen! cu
sumA^d; scrieri t::"::t:" itrl cdnia se ocupA indeaproape, o atitudine eclecticd 9i
comunitf,li creqtine, alcatuita dintr-o
il;;;;;i-ur,o, ,".irri qi care, asrfel consrituite, ca reguld minatorie. Dintre Evanghelii, Bultmann o refine, ca exprimAnd
sinodale' referitoare la ele' deci ila kerigmi, pe cea a lui Ioan, 1[s6nd pe plan secundar pe
adevirului, au premers deciziilor
o stare de lucnri deja llnoptici. Dintre epistolele pauline, Bultmann consideri ca nedemne
care nu au tbcut decit sd consfinleasci
in viala Bisericii dtr calitatea de sursd temeinicd a teologiei lui Pavel 9i, deci, ca

; evangelique, tradfr Fernantl

,""*"ron a la theologie *t lhi,l,nt,p 460
"^""*;et fides, Gcnve-ZLiLrich 1962' p 28'
Labor *r A sc' vcdeaN.L Nicolaescu,op.cit.,p20.
15e
lbidem
lui K Barth fap de canonul biblic' a se vedea *r o tlezvoltare a ideii respective la Karl Barth, a se vedea dogmatica sa,
t60
Amenuntereferitor la concep1ia
noi despre sf. scripturd, (teza "l,rtgnntique" I,71, La doctrine de la Parole de Dieu, Ed' Labor et Fides, Geneve
NicolaeMacsim, Concepsii protestante mai
l')51, p 16-23.
doctorat), Iaqi 1975, P'459462
140 Stelian Tofand
neautentlce, un numAr de 6 epistole, fi anume; Epistola citre
Coloseni, II Tesaloniceni, I-il Timotei gi Tit.36a
in privinla atitudinii bultmaniene cu privire la canon
relevante aprecierile unui contemporan al siu gi teolog de
formafie, M. Barth. Acesta afirma ci Bultmann "a falsificat teolo
paulind despre Hristo,s' Ei Bisericd, neglijdnd afirmafiile ace
epi.ttole cu privire la Hristos Si Bisericd, cu privire la Hristos
Domn al lumii Si al Bisericii, la omul nou creat ln Hristos,
profePiile veterotestamentare relative la Parusie qi la
doctrinei Si a tradiliei creStine. Excluderea integrald din
epistolelor pauline a scrierilor menlionate, rezultd dintr-un apriori
metodei sale, ale cdrei consecinle sunt imense. Bultmann Stie
bine cd qnumite pasaje din respectivele epistole sunt in contradi
cu rezultatele cercetdrilor sale qi tocmai de aceea le respinge.
remarcile sale qsuprct mitologiei, Bultmann tnvdluie
,semiobscuritate afirmaliile pauline capitale asupra lui Hri
ignordnduJe ln antropologia sa qi subordondnduJe in soteriologia
unui pragmatism grosier. Teologul existenlialist reduce
paulind in chip exclusiv la doctrina justificdrii, deSi, tn reali
Pavel. nu trateazd despre aceasta in epistolele sale decdt uneori nu
..
prtn dluzil...t 365
. I cirlilor salc, nu formcazi, dupi pdretea sa, o unitate
Ucenicul lui R. Bultrnann, Gerhard Ebeling, observf, cf,
teologia protestanti din sec. al XIX-lea se fEcea deosebire
principiul fomal al lui "Sola Scriptura" 5i principiul material
justific[rii prin credinfi (So1a fidae), problema Canonului 9i
textul Sf. Scripturi fiind interpretate in funclie de principiul
tuo
Vezi Pr. N. Macsim, op.cit., p.462.
365
C1-. Markus Barth, La mdthode de Rudolf Bultmann dans "La Thdologie
N o uv e au T e s tam ent ", in ThZ, j anvier-fewier 1 9 5 5, trad franc. E. Blancy, ETR,
2,1956,p 15-16.
Istori cul Evolu{iei Formdri i Canonului 741
Entc reprezinti un fel de "canon tn canon".366 Acest fapt se intemeia
p6 uorceplia cf, simpla recunoaqtere a canonului biblic nu poate
SBrtulta gi o interpretare corecti a Scripturii. tn consecinla, ar fi
itf, adoptarea unei atitudini libere qi critice fala de insuqi
I biblic, gi chiar ideea unei revizuiri posibilie a acestuia.367
rlar, ideea pe care G. Ebeling o reprezenta era aceea a unui "cqnon
'Al,v " corecturilor, imbunltdtirii., laindemdna oricui.
368
O conceptie similarf, fap de canonul biblic manifesti qi colegul
bultrnanian Ernst Kdsemann. Problemea fundamental5 la care se
bril Kiisemann in legituri cu canonul Sf. Scripturi in general gi al
lui Testament, in special, este aceea a posibilitilii de a funda, pe
lui, unitatea Bisericii uestine in ansamblul ei, sau de a gasi prin
cdiul canonului calea teologici adevirati pentru apropierea
Biserici.36e Agadar, prin ridicarea unei probleme noi, de stricta
iLate teologici, Kiisemann devine un teolog ecumenist,
indu-gi exegeza sa pe frga$ul ecumenicitf,tii.
Dar cercetirile ermineutico-exegetice aveau sf,-l conducf, pe
mann la concluzia cA nu tot ce este Scripturi este qi cuvdnt
tghelic gi cf,, prin unnare, nu toate car,tile Sf Scripturi trebuie
xielcrate gi linute ca inspirate divin. Canonul Scripturii, in
xolubili. in mdsura in care el reprezinti produsul unei seleclii
ti tardive, limitele sale rim6nAnd mereu nesigure, canonul
somnul unei dezvoltdri deosebit de complicate, la originea cdreia
A tr: vedea amdnunte in acest sens, Gerhard Ebeling, "Sola Sciptura" und das
lttriltlem der Tradition in "Schrift und Tiadition", Ziiich 1963, p.106-108.
A rc vedea amhnunte in legdturE cu conceplia lui Ebeling, despre canonul biblic la
lrt', N. Macsim, op.cit.,p.466.
/\ sc vedea amdnunte, W.G. Kiimmel, Notwendigkeit und Grenze der
fiir Theologie rurd Kirche, 17, 1950, p.
Itcttllstamentlichen Kanons, in Zeitschrift
Jl/..1l3
lhtrlm,p 467.
 I storicul Evolulie i Formdri i Canon ului r43
142 Stelian T,

lott,"' in concluzie, Scriptura este pentru Kiisemann, o operd. literari

s-ar afla apocaliptrca iudaicl qi la flnele clruia s-ar plas4
Elttoneasci, iar nu o carte sacri, inspirati de Dumnezeu.
Kzisemann, "catolicismul" primar, in sensul de primf,
Cu toate acestea, edifiile moderne ale Noului Testament din
institu,tionald, dezvoltare care va fi fost determrnati gi de
ricile protestante, trec6nd peste aceste exagerS.ri, numird intre
religioase profunde ale epocilor de redactare respective gi care
ile lor toate cele 27 de cirti ale Noului Testament, recunoscAndu-
pus amprenta puternic pe canonul Noului Testament.
, practic, canonicitatea
Privit astfel, in structura sa, canonul Noului Testament, apare
in urma tuturor celor expuse in legituri cu problema canonului
fafa lui Kiisemann ca un "complexio oppositorum", respectiv ca
lui Testament, se impun citeva concluzii generale'.
amestec de elemente contradictorii, o simpli arsamblare de clr$i,
date frri o ordine logic[ gi cronologici care si stea labazalor.
a) Din datele expuse aici este evident ci nu toate cirlile actuale
Noului Testament erau cunoscute sau acceptate de toate bisericile
Date fiind astfel contradictiile interne din cuprinsul
ItasSrit qi din Apus in perioada prirnelor patru secole creqtine.
rentltd dupd Ktisemann, cf, nu existi cilton fixat sau susceptibil de
c, precum Evangheliile, au fost cunoscute din cele mai vechi
fixal odatf, pentru totdeauna.3To Canonul Noului Testament este
rpuri; altele, cum este Epistola cdtre Er.rei, erau cunoscute, dar
document istoric datind de aproape 20 de veacuri, timp in care
continutul siu se vor fi putut strecura unele sensibile modifi vitc cu multd susceptibilitate, datoriti faphrlui cf, nu se gia cu
itudine cine este autorul lor; iar altele, precum II Petru sau II-I
Traducerea in diferite limbi a Bibliei comporta in chip inevi
l, rlu au fost menlionate deloc, sau locul lor de drept in canon fiind
asemenea modificf,ri. Pe de alti parte, in canonul Scripturii nu ni
tlisputat.
transmis decdt un simplu fragment din tradifia creqtind primarf,;
b). Nici una din cdr,tile canonului Noului Testament nu a fost
mare parte din materialele tradilionale rdmdnAnd in afara
de bisericile creqtine datoriti unei obligativitdli ecleziastice.
Astfel, nu ne este posibil a descoperi in acest fragment decdt
iliile care au discutat canonul Noului Testament nu s-au tinut
minimum din ceea ce se va fi petrecut realmente in istoria
t in sec. al lV-lea, c6nd Noul Testament devenise deja Scriptura
in forma in care s-a pdstrat plnd aA, canonul este, dupd
'lcu
operi incompleti qi arbitrud, conlinind in cuprinsul siu un
c). Aparenta refinere cu care au fost acceptate in canon unele
considerabil de elemente contradictorii, ca reanltat al unei
arbilrare qi tardive a Bisericii qi purtAnd amprenta epocii in care a l)r'ccum Iacob, II-ilI Ioan gi Iuda nu inseamni cf, acestea au fost
c dc autenticitate. Epistolele Filimon, II-ilI Ioan gi Iuda sunt c6r[
alcdtuit.371
tlc scurte, incdt ele au fost citate numai arareori gi, in afarf, de
in ce priveg te timpul cdnd se va fi incheiat procesul de se
. clc au fost adresate unor persoane al c6ror loc de reqedin!5 s-
cf,rtilor canonului Noului Testament, Kiisemann este de pdrere
plrlca sf, nu fi fost prea bine cunoscut. Spre deosebire de epistolele
acesta trebuie si fl fost secolul al IV-lea, degi esenfialul
rntui, care au circulat prin toate provinciile, epistolele mai mici
Noului Testament va fi existat deja incf, de pe ia jum[tatea sec. al
Hu l)utut si intre in atenlia generali decdt atunci cflnd au fost cerute
t'o cf.
N. Macsim, op.cit.,p 470
t't lbidem E liiiscmann, Exegetische Versuche und Besinungen, Giittingen 1960,p.270-271
 . _ - Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului 145
t44 Stelian T'
prirnarl gi de ce a fost primiti cu indoieli de teologii primelor trei
in mod expres sau cand persoanele sau grupurile cirora le-au Rttrolc. Cdt privesc motivele indoielilor la adresa Epistolei citre Ewei
adresale le-au adus in atenlia generalf,'
fl Allocalipsa, ele au fost amintite pe parcursul capitolului.
d). Aqadar, varialiile din cadrul canonului s-au g) Concluziile teologiei protestante mai timpurii sau
condipiilor gi intereselor locale. Ele au demonstrat cf, in
ci
€ontcrnporane, au despuiat Noul Testament de orice autoritate divini,
insistentelor exagerate zNupra minunilor, bisericile 9i conducatorii Ec0nd astfel aproape imposibili aplicarea general[ sau particulari a
poarte numele u
nu au acceptat orice manuscr$ care se intdmpla sf, ldcvltrului lui.
apostol, sau care suslinea cd prearrti int6mpliri 5i inv[!f,turi
care
h) Canonul Noului Testament contine cuvdntul plin de
mai fuseserd relatate pAnf, atuncr. al lui Dumnezeu gi revelat lumii in scopul mantuirii ei.

inerente qi puterii sale dinamrce'

canoanelor
0. O analizl a diferitelor ctfi' cit'ate, a listelor 9i
prirnele 4 secole, va ardia ci cele mai disputate 5i
mai omise cdr'ti
Apocalipsa' Pot
fost Iacob, Iuda, II Petru, II-[I Ioan, Elnei 9i
propuse cdteva motive pentru care aceste cirfi
au fost negl4
Diaspor[ 9i conli
Epistola lui Iacob a fost adresatd eweilor din
porirr. elemente doctrinare irrteresante care si faca
apel 1a g6ndii

speculativa a cregtinilor greci; Epistola lui

Iuda' II-U Ioan sunt atit
s6 fie de interes general'
scurte, incit confn prea puflne lucnrri care
p1us, ele au al'ut 5i un caracter personal
sau semipersonal p
.orgrrotot 1or, aqa incdt este posibil ca ele
si nu fi fost puse
circulafie la fel de repede ca qi lucrf,rile
mai extinse in con]inut
fost discutati p6n[ pe
autorilor 1or. A II-a epistoli a lui Petru a
lui Eusebiu de Cezareea,
Fer Ieronim afirm[ c[ Pnriniii Bisericii au ezitat si
aceastiepistolidatorititstiluluieiatdtdediferitdelPetru.
aparenta difl
probabil greu Oe gtiut r'reodatd dacd nu cumva
faptului c[
dintre II Petru 9i I Petru nu se datoreazAinintregime
a folosit doi secretaridiferifi' Faptul cf, epistola a fost scrisi unui
pentru o anumit[ sr
de cregtini aflali la granilele lumii creqtine'
cunoscuti de Bi
urgenti, poate explica de ce a fost atAt de pulin
 IV. ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREA
TEXTULUI NOULUI TESTAMENT
in capitolul precedent s-a arifiat cI toate cele 27 de ci{r ale
Noului Testament, fiind inspirate de Dumnezeu, s-au bucurat de la
Ittccput de autoritate canonicf, in Biserici. Istoria textului Noului
Tcstunent, tema capitolului de fali,,vaincerca si faci dovada p[stririi
lntryritdlii acestor cf,rti, adicl s[ rdspundf, la intrebarea dacd texhrl 1or
I'u pisrat in decursul veacurilor, in forma sa integr6, a$a cum a ieqit
de sub pana aghiografilor sfinti, sau nu?
Specialigii deosebesc, de obicei, o integritate dogmaticd
(nrutcriala) a textului, adicd o scriere este integrf,, auturticfl, dacd n-a
B[l'orit nici o alterare in ceea ce priveqte fondul ei de in'r,1!aturi, qi o
lnt(gritate criticd (formal[), o carte fiind integri din acest punct de
Votlcre, dacf, ea n-a suferit vreo schimbare nici in forma ei exterioari.
Itttegritatea critic[ o garanteazi gi pe cea dogmatici; in schimb
lltlcgritatea dogmatic[ nu o presupune gi pe cea critic6. Totugi, in
6[nul din urmi, alterarile in text nu pot sf, depiqeasci o anumitf,
lfmitti. pur formalf,. lar dacd au intervenit alterdi, in curgerea
thttpului, in textul cirfllor sfinte ale Noului Testamenl se poate
0onstata azi numai cu ajutorul manuscriselor biblice pistrate, a
Iuticlilor pi citatelor Sfintilor P5rinti, precum gi a traducerilor vechi qi
[lni rroi. probleme care vor constitui subiectul de analizd, la modul
gstrr:ral, al caprlolului de fafi.
 Stelian Tt
1. Originalele Noului Testament
a). Formo externd a originalelor Noului Testament
in antichitate foarte arareori autorii igi
scriau cf,rfile cu
proprie, de obicei, ei igi dictau, gdndurile qi scrierile lor unor "scrii
de meserie", de reguld unor sclavi, care erau in misurf, si scne
dictate, cdt se poate de repede qi care se numeau tahi
(taluypdQor). Acegia uzuau de foarte multe abrevia,tiuni qi semne
iniliali,le puteau descifra. Din
care foarte pufini, gi aceia numai
motiv scrierile 1or trebuiau transcrise de alli scditod, cu scri
frumoasf,, numili caligrafi (rail,r.ypriQou). Cele transcrise
coleclionau apoi cu dictatul original de cf,tre anumi,ti
(6uop0r,rtau), iar cei care urmau a intocmi apoi cartea se
bib li o gr afi (B LB.l, LoypriQo L ). "'
Sfintei Scnpturi, ca qi Sfinlii Pnrinli 9i
$i autorii
bisericegti trebuie si fi procedatlafel.3la Despre Sf Ap. Pavel se
cd nu gi-a scris epistolele sale cu mAna sa proprie, ci obiqnuia sI
dicteze unui ucenic din anturajul siu, urmdnd ca el si adauge cu
sa proprie numai binecuvintarea finalf, 9i salutul (I Cor. 16,21;
4,18; II Tes. 3,17 q.a.).Ala, spre exemplu, din epistola cdtre
(16,22) aflf,m ci ea a fost scrisf, de Terlius, un sclav incre$inat.
urrnare, unul din ucenicii sii, mai obignuit cu meqtegugul scri
3" Cf. N.t Nicolaescu, op.cit.,p.29; V. Gheorghiu,op.cit.,p.812; LG.
op.cit., p 226.
yo
Despre Origen se spune c5 a alr-rt la dispozilia sa 7 tahigrafi 9i tot pe atdlia
gi libran. (Cf. N.t Nicolaescu..., op.cit.,p.29).
. _. Istoria, Critica fi Transmiterea Textului 149
[hcca pe tahigraful375: "Vd imbrdlisez in Domnul, eu, Terlius, care am
gati,s epistola".
In ceea ce priveqte pe ceilalfl autori ai Noului Testament nu
nici o informatie din scrierile lor, in acest sens, dar se poate
ca gi ei vor fi procedat la el ca Sf.Ap. Pavel, cel pulin din
motive:
l) - timpul pentru Apostoli era foarte prelios, propordduirea
liei M6ntuitorului lisus Flristos, absorbindu-i cu totul
2). - aproape toli autorii Nou1ui Testament aveau ucenici care
nugteau scrisul.
3). -
cdnd apar scrierile Noului Testament existau deja
rrrrrititi cregtine puternice care respectau atdt de mult pe Sf.
li, incit bucuros jertfeau pentru ei bani, in scopul angajlrii
filor
4). - este de presupus ca unii Apostoli si fi cunoscut mai pu,tin
I scrisului, ori nu erau prea obignuifi cu el, de aceea nu se
li angajat sf,-gi scrie personal operele 1or.'76
'franscrierea prin caligrafi va fi fost fEcuti insf, cur6nd latoate
ilc Noului Testament, intrucit textele, urmdnd a fi citite in
ititi cregtine, trebuiau si fie ugor descifrabile.
h). Materialul de scris al originalelor Noului Testament
('are a fost materialul obignuit de scris pe care au fost scrise
rtlclc Noului Testament, nu se spune niciieri in mod expres, degi
El l,,ln Flrisostomul este de pdrere cd Epistola cdtre Galateni ar fi fost scrisd in
lltltr.l,tiruc de mAna proprie a apostolului Pavel. Fer. Ieronim ins6, nu e de acord cu
ItAt
r,tcrr S l. Ioan }lrisostom gi afirmd cd numai partea din urmE a epistolei (6,1 1-18)
nt li lost scrisd de Ap Pavel (Cf. V. Gheorghil, op.cit., p.813). Nu este exclus ca
Flrlnlnlr:lc mai mici, precum cea cdtre Filimon, sE h fost scrisE direct de Apostolul
Fgv,'l
ii ! Nlcolacscu..., op cit.,p 30.

150 Stelian Tr
in II Tim. 4,13 Apostolul Pavel amintege de pelrppdua
iar Sf. Ioan, in II Ioan 12, vorbegte de xdprrls ftaftie
Totugi se poate presupune, ca autorii sfinfi igi vor
pe un material de scris din cel mai ieftin qi mai
respective.
Din descoperirile arheologice"', unele cu totul
ale secolului trecul se poate trage concluzia cd. cele mai multe
originalele Noului Testament vor fi fost scrise pe hdrtie de papi
De altfel, Pliniu cel Bitr6n3'u consemneazi, faptil ci materialul
scris cel mar des folosit pe timpul siu, era h6rtia de papirus.
H0rtia de papirus se obfinea din tulpina tresliei "papyrus",
cregtea in cantitili mari in linutul mlf,ginos de la virsarea Nilului;
Centrul de fabricalie al haftiei "papynrs" era oragul Fajun, din Egi
de Nord.380 Pentru a ob,trne din trestia "papyrus" hdrtia de scris, p
era recoltatd intr-o anumita perioadl a anului gi sortata dup[ mlri
grosime qi finefe. Apoi cu ajutorul unor culite fine, tulpinile
erau curi{ate de coaja 1or, tf,iate la o lungime de 40-50 cm, iar
moale era tAiati tn bucifi lungi gi sub]iri sub forma unor
F0giile erau apoi a$ezate una lAngi alta pe o suprafafi tare de len
suprapundndu-se pulin la un capit. in mod similar, mai multe
377 lntr-u a djn caseie vechiului orEqel Herculanum, care in ariul 79 d.Hr
ingropat de lava lulcanului Vezuviu, s-au descoperit la lurele
manuscrise de pe vremurile de atturci, deci din cele apostolice, care erau scrise
hdrtie de papims. $i in localitatea Fajium din Egiptul de mijloc s-au
fragrnente de papirusuri aparfinitoare sec. III d.Fk. qi care cuprind chiar un
despre Cuvintele Domnului dc la Matei 26,31 wn (Vezi V. Gheorghiu,
p.815) 9i LG. Munteana, op.cit.,p227).
37*
Cf. Pliniu cel BltrAn, Histoia naturalia, 13)1, dnp:a
p.815.
lte in Egipl
Planta numil5 papyrus cregte gi ast[zi pe marginea r6u1ui
in61!ime de aproape 4 m
380
N.I. Nicola escu,... op. cit., p 30.
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului ls1
$l'nu a$ezate transversal, una pesto alta, una cu structura verticali,
g$n[rlta cu cea originalf,. lipindu-se una de cealaltr prin simpla lovire
de t lor cu un ciocan de lemn. Foile astfel lipite se puneau sub teasc
fi scris scrierile tlru a se suda cit mai bine gi a primi o suprafafd cdt mai netedf,.
in uz pe suprafala nu era destul de neteda, se netezea pe deasupra cu
de pumice (Bimstein) sau cu un os mai mare de pegte. Dupf, ce
inile erau indreptate qi suprafala finisat4 se oblinea o coalf, de
tlio alba, dar care cu timpul se ingSlbenea. H6rtia astfel preparati se
dup[ format qi calitate
Aprecierea hArtiei de papyrus se fEcea dupi lilimea ei, dupl
sc orienta qi preful. Pliniu cel Bdtr6rt'8r amintegte de 9 sortimente
) de hdrtie de papyrus. HArtia din clasele 1 qi 2 avea o litime de
rxirrrativ 24 cm gr se numea in cinstea membrilor din casa
"augusta" gi "liviana". Flirtia din aceasti categorie era
numai de curtea imperialf, gi de cei mai bogali oameni. Cu
runti pescarii slraci din Galileea, precum gi SfAp. Pavel nu vor fi
s pc aceastf, hirtie atit de scumpd. Autorii sfinfl vor fi scris pe o
io inferioarf, gi mai ieftinI, probabil de prin categoriile a 5-a, cu o
de I 8 cm, sau chiar a 6-4 care avea o lifme de numai 14 cm qi
sc labrica in localitatea Sais din Egipt.
Cea mai scumpd hArtie de papyrus era cea din categoria a 9-4
rtf, in onoarea impiratului Claudiu, "claudiana" gi care era formati
a
'l lbi de papyrus, avAnd in5{imea de 35 cm, iar lf,limea de 20 cm,
sec. aI XD(-lea lrlirtia "clqudiqna" se putea scrie pe ambele plrfi, intrucit
823
aveau structura verticali.
Pcntru o scriere scurtf, va fl fost suficienti o unicf, foaie de
tyrrrs Pentru scrieri mai mari gi opere giinfifice era necesar insl un
nrai mare de foi de papyrus. Acestea nu se legau in caiete, ci se
V. Gheorghiu,
op.
lrllrriu cel BItrAn, Histoia naturalia. 73,27 urm., dupd V, Gheorghiu, op.cit.,
Nil I 5.til6
p6n6 lr lt
llu,l,'nt.
 160 Stelian Tt
cu sec. VII, forma literelor tncepe si se schimbe,
Incepdnd
devenind tot mai lungi, mai inguste qi aplecate spre dreap6.
Prescurtirile devin gi ele tot mai numeroase. scrierea aceasta
numele de "semiunciald". Totugi in codicii care erau destinati
citire la culful divin, in aqa-numitele ',1ec!ionarii,', scrierea
uncial6, in fonna sa dreapti qi elegantii, predomini pana ?n sec. IX.
Manuscrisele'copiate cu scrierea unciali sau semiuncialr, poarttri
denumirea de manuscrise " majusculeu .408
Dar prin sec. IX se incetdtenege tot mai mult scrierea cursivll
(sau minuscul6), irl care literele sunt mai mici, legate una de alta gi
inclinate spre dreapta. De obicei, scrierea aceasta era folositi de
tahigrafi c6nd scriau dupr dictare, sau de negustori gi militari. tntrucft
era o scriere mai miruntS, ea se mai numea Si minusculd.a@
Originalele Apostolilor au fost scrise, desigur, cu unciale
(majuscule), majoritatea codicilor biblici din primele g secore sunl de
altfel, majusculi. Daci autorii sfinf, vor fl avut la dispozifie caligrari,
este pufin probabil. corectorii gi caligrafii sunt folosifl abia mai tarau
la transcrierea cf,rfilor Noului restament. codicii minusculi erau
numai cei destinafi uzului particular. Din sec. IX, scrierea cursivtr
(minuscul[) incepe si faci tot mai mult concurenp celei majuscule,
astfelc5" in sec. X o inlocuiege definitiv.
Q. inptufirea turtului biblic ai outografele Noului Testament
Codicii primelor secole cregtine nu conflneau, a6a cum s-a
a.rdltat, semne de punctuaf,e. Abia prin codicii sec. al fV-lea apar
"spfuitele" qi "accentele", iar din sec. W, apar prescurtirile precum gi
semnul intrebrrii gi virgula.al, Din acest motiv citirea cuvintelor gi
408
lbidem,p.82B.
aoe
N.L Nicolaesca, op.cit.,p.32.
4'o
L.G. Munteanu, Introducere... p.229
153
inlocuiege in buni parte papymsul, urmind ca in sec. v s[ domine.
Pcrgamentul era pregrtit din piei de capri, oaie, vifel sau antilopi,
acesta din urmi fiind foarte fin. pielea se rf,dea pe ambele pir,ti, se
argdsea gi apoi se vopsea in diferite culori. pergamentul era mult mai
scump decdt h0rtia de papyms. Avea tnsd marele avartaj, ci era mult
mai durabil, se put€a scrie pe anrbele fefe, putlindu-se chiar gerge sau
corect4 dacd, era nevoie, scriindu-se din nou. 386
spre deosebire de papyrus, pergamentul se rndoia in trei sau
patru foi, formdnd un caiet, numit ',tetras', sau ,'tedradion,,. Mai multe
caiete legate la un loc formau un volum sau codice, numit de greci
"tevchos" - r6u?(os. Sub aspectul calit6fii gi pergamentele cunosc
deosebiri. Dupi materialul intrebuinla! existau pergamente dure sau
fine. Pergamentele superioare erau vopsite de obicei in culoare
purpurie, scriindu-se cu cerneald de aur sau de argmt. invelitoarea
codicelui se fEcea din material cdt mai rezisten! de obicei din lemn
invelit in piele sau stofd pretioasr. cu timpul s-au ferecat chiar in aur
sau argint, infrumusefandu-se cu gravuri sau piehe prefoase. codicii
cei mai mari aveau dimensiunile 45 x 40 cm, iar cei de mijloc 30-20
cm.
Lilimea codicelui liind mai mare dec6t a papynxului, pentru a
se putea respecta alinierea r6ndurilor, se scria in coloane inguste. O
coloanf, cuprindea aprox. 16-18 silabe qi cca. 36 litere. Dupr numtrnrl
randurilor qi coloanelor, se fixa r,aloarea codicelui. c6nd s-a inceput a
Iar in sec. tr pregdtirea acestui material ajunsesg se parg chiar la un arume grad
de imbun6tElrre, mai ales in oragul Pergam din Asia McE, unde fabricanli
reuqiser5 sr taie pieile in foi at6t de subtiri ca pi hdrtia de papyr. De la oragul
Pergam acest material de scris gi-a pdstrat pdfurd azi denumirea de "pergament',
degi nu se mai lbbricd aici (nepyapr,rluitpq.rppriua), (Cf, V. Gheorghiu, op.cit,
p.825-826).
t86
Existau cazuri cdnd se gtergea scrisul urrui intrg codice, scriindu-se deasupra alt
text. Scrisoarea veche rlmEnea insd desful de transpare,ntE. Un astfel de codice se
numea palimsest sau rescript (ex. C-04-Codex Ephraemi Rescriptus).
 Istoriq, Critica Ei Transmiterea Textului 155
154 Stelian Tofand

se scrie Sf
Scripturf, pe pergament, pantru a putea fi folosite c[rlile se clf,degteirnperiul roman, mai puternic qi mai vast, cultura qi limba
sfinte mai ugor la ser\,rciul divin, s-a scris in codici mai mici, unii greacf, trec gi in Italia, Africa de Nord, Europa de Vest 9i de Nord.
cupnnz6nd numai Evangheliile, a[ii Faptele Apostolilor, ori epistolele Astfel, prin aceasti limbl gi cultur[, se deschide larg drumul
pauline sau cele sobomicegti.38T Evangheliei lui Hristos spre toate popoarele civllizate ale timpulur.3ei
incepdnd cu sec. X, pentru scrierea manuscriselor biblice s-a Limba gteacil in care s-au scris gi pf,strat documentele Noului
folosit Si hdrlia de bumbac. numiti "chartz bombycina", descoperiti Testament, nu este insi limba clasic[ greceascf,, limba folositi de
de chinezi gi care, incep6nd de prin sec. VIII, prin mijlocirea arabilor, Platon, Dernostene $i aryii, in scrierile 1or, ci "greaca de rdnd" san
a fost cunoscuta gi in Europa. La inceput hdrtia de bumbac se folosea lirnba numiti "dialectul comun" (rcoLvr\ 6Lri'l"ertos sau
te2
numai pentru transcrierea manuscriselor biblice destinate uzului ellrlu Lrcr\ 6 ud..l.et<rcros).

particular. Pentru intrebuinlarea liturgicl se folosea tot pergamentul.388 Limba greact a Noului Testamerfi rcptezintd, aqa cum arati
Dar incepAnd cu sec. XIII. tot numai pentru uzul particular, se morfologic gi elementele ei fundamentale, un amestec al dialectelor
folosegte un alt material de scris, mai ieftin gi mai bun, gi annme atic, ionic gi grec apusean, impestrilat cu multe barbarisme locale din
hdrtia de zdrenle, fabricatiin Europa. diferite ![ri ale imperiului, toate fuzionand, dupf, cuceririle lui
Alexandru cel Mare, in formarea unei limbi unitare, cu puline
c). Limba originalelor Noului T'estament au descins greaca bizatfiinit
f, limb[ ajunge la o formd
Cu exceplia Evangheliei dupd Matei, care a fost scrisi in limba '
specific perioadei a treia de
aramaicd, vorbitf, de iudeii din Palestina din sec. V i.Flr.38e, toate lormare a limbii grecegti, numita elenisticd, dup6 perioada homericf,
celelalte 26 de cirfi ale Noului Testament au fost scrise in limba (sec. VIII-VI i.FIr.) 9i atici (sec. VI-IV i Hr')
greaci..'no acest fap! se poate observa o infeleaptf, hotar6re a
in Limba Noului Testament apar,tine ins6, unui stil care nu este
Providenlei divine pentru inlesnirea r[spdndirii Evangheliei impdr[fl ei modelat de face
in lume. Prin vastele cuceriri ale lui Alexandru Macedon 9i ale prezentare a sofiei
urmagilor lui, iimba gi cultura greacf, se rf,spdndesc p6ni la Tigru gi acesteia se $iin[
Eufrat gi pAna la cataractele Nilului. CAnd pe ruinele acestui imperiu
.l'heophrast,
c6t gi in scrierile de medicin[ ale Scolii lui Hipocrate'
paralele contemporane la gteaca Noului Testament pot fi gdsite in
tt'Aqu, scrierile filosofice populare, cum sunt, spre exemplu, discursurile
lui
spre exemplu, Cassiodorios Qnst. div. litt.7-9 11) a copiat integra Sf
Scripturd in 9 codici de pergament (Cf V. Gheorghitr, op.cit. , p.827). llpictet, sau in documente comerciale ale wemii, care sunl cunoscute
388
Nicolae L Nicolaescu.. ., op.cit.,p.37. din papirusurile descoperite datdnd in epoca respectivS 9i din scrierile
38e
Vezi A. Robert, A, Feuillet, Introduction a la Bible..., p.194-195; W.G. Kiimmel,
Einleitung in das Neue Testament..., p76 urm; Udo Schnellg Einleitung in das
;" rbid"*,p.29
Neue Testament.. , p 258 urm, N.I. Nicolaescu..., op.cit., p.52'53 q a.
3e0
N.I. Nicola escu..., op. cit., p.28 "'1 lbid"m; Dicfionar biblic P 763
152 Stelian T,
lipeau una de marginea dreapti a celeilalte, atatea, cate erau
lutorilor Noului restament, este dificil de stabilit, cu exceplia cazului
Lipite astfel, un numir mai mare de foi, dideau aspectul unei
lungi de hdrtie de papyrus, numindu-se "volumen". Cum hdrtia
papyrus era un material de scris foarte fragll, in scopul pistririi pe
timp cit mai indelungat, parilglica de papyrus se in-Egura de obicei,
scrisoarea inlIuntru, in jurul unui ba! cilindric, care se lipea
marginea dreapti a ultimei foi de pap1,rus. Volumele de papyrus a
diferite marimi.383 Pentru ca volumele mari si nu fi prea
cititorului, exista obiceiul ca operele intinse sf, se scrie in douf,
mai multe volume de papyrus. Volume1e, care aparlineau unei
erau legate cu curele, fixate de capetele betelor cilindrice qi se
in cutii special construite in rafturile unei biblioteci.
Scrierea pe hirria de papyms se frcea in coloane (
colometrica), de la stinga la dteapta, literi cu literf,, separat.
scris se folosea un condei (otil'os sau rcrilepos - III In. 13) care
inmuia intr-o cerneald fEcut[ dintr-un amestec de gum[ gi funi
(rd i.r€l.ru - II Cor. 3,3; II In. 12) gi care maitilrzit afostinlocuitl
cerneala pregatita din gogoage de ristic (noix de gal1e, Galltipfel).384
Papyrusul era, asadar, cel mai ieftin material de scris, era
mai intrbuinlat, dar se qi uza foarte repede. Este sigur cI origi
Noului Testament au fost scrise pe papirus, fiind un material
accesibil Sfinlilor Apostoli, aga explicdndu-se, in parte, di
timpurie a originalelor
Sec. III gi IV reprezintd epoca luptei dintre papyrus
pergament.3ss in sec. IV, pergamentul, material mai
tt3
Cel mai lung papyrus tecunoscut este marele "Papyrus llatis', cwe dateazA
prin anii 1160 i.Hr., este lung de 40 m 9i se gEse$e in muzeul b'ritanic din
(Ct'. Dicfionar Diblic, p.965)
184
lbidem.
r85 piei de animale. inc6
Se pare insl cd mult mai devreme s-a inceput a se scrie pe
trmpul lui Cicero (Ad. Atic. , 13,24) se puteau intAlni in Roma unele volume de
t51
Ior directe sau a expresiilor imprumutate din textul Septuagintei.
exemplu, Sf. Luc4 folosege orpresii ebraice din Septuagint4
il, in mod deliberat pe cdnd autorul Epistolei cite Erzrei, foarte
iliaizat cu textul Septuagintei, folosege in orprimare un stil literar
foarte complex gi subtil in acelagi timp.3e6 Astfe! limba Noului
are caracterul unui idiom al dialectului comun, primind
le de "idiomul elenisf'.3e7
Autorii clrfilor Noului Testament, confruntEndu-se insf, in
inism cu multe noflruri noi, pentru care limba greacd" nu poseda
i corespunzltori, au fost obligafl sf, frureasci gi unele cuvinte
ori s[ dea celor vechi, tnsemnlri qpecifice cregine. A;a sun! spre
, cuvintele: Idyos, elluyyl)'rcv, trrc.l,r1o[a, rlorus, 1dpus,
gtc.3e8
Daci toate aceste particularitiili lingvistice mai sunt prezente in
I pe care-l posedim azi, qi astfel sf, se poatl trage o concluzie
pra felului in care ni s-a pf,sffat textul, in sensul cdt de aproape sau
dcparte se gf,sege de cel originar, se poate constata dint-o
ie critici a textului sfiint cu texhl altor documente scrise, din
epoc[, cu caraster profan.
Dupi o prezerrtare in linii generale a caracteristicilor limbii
grecegi a
scrierilor Noului Testament se poate face o
int6 prezentare a caracteristicilor stilistice individuale ale fiectrrui
al Noului Testament. Evanghelia dapd. Marcrz este scrisf, in
vorbiti a omului de rdnd3ee; Matei Si Luca folosesc am6ndoi
I lui Marcu, dar fiecare corccteaz5. Si crzeleazd stilul lui. Stilul lui
in acest sens gi mai ales problema aqa-numitei "aborddi aramaice,,
Atrtlrrrunte il
lpxtul Noului Testament vezi Dicfionar biblic, p.764-765.
t'f N. I. Nicolaescu..., op.cit., p.29
llttle rn.
1\ xe vedea W.G. Ktmmel, op.cit.,p.56 urrn; A Robert..., op.cit.,p.797 wm.
158 Stelian Tr 159

Matei este mai pufin distinctiv dec8t al lui Luca. El scrise intr-o In concluzie, se poate afirma cd limba originaleror Noului
'l'ostament a fost "greaca inleleasd de popor,'aou, d* folositi cu
gramaticali, sobri qi culti, avAnd qi unele elemente marcante
dil'erite grade de mf,iestrie stilistic6 pentru a exprima un mesai, care
Septuaginter. Luca este capabil sd atrng[ culmi stilistice inalte
pcntru propoviduitorii lui, a fost mesajul unui Dumnezeu viu,
tradifia atica, dar revine adesea, in porfiuni mari, la stilul i
preocupat de relafa omului cu Sine. Aceasti Evanghelie a modelat
sale sau la o rcouui1 foarte modesti. La amdndoi evangheligtii,
limbajul gi sensul acestui mesaj in aga fel incdt Ei disciplinele
aramaic al textului iese in evidenli, tn special in vederea
litrgvistice, necesare pentru analiza lui, au devenit, in urtimf, instantr,
directe.aoo
pflr'!i din teologie.
Limba Evanghelistullr loon este o greaci comparati de mu{i
cea a lui Epictet, dar cei mai mulgi cercetf,tori s-au pronunlat pentru
d), Scrierea originalelor Noului Testament
roLufi scrisf, de un autor a cdrui tipar de gdndire gi limba materni
fost aramaice.ao'
in primul secol cregtin se folosea scrierea numiti unciald (sat
Sf. Pavel scne intr-o greaci viguroasi, cu o schimbare de
htttjusculi), numirea derivind de la latinescul "uncia". indic6nd cu
care poate lt observati cdnd se comparl epistolele sale timpurii cu
imalie minmea gi formatul literelor (aproximativ 2 cm). Literele
de la sfErgitul vielii. Spre exemplu, schimbarea de stil din Epi
forma pdtratd sau rotundd, scriindu-se una dupi alta, fEri nici o
cdLtre Efeseni sau din Epistolele Pastorale este at6t de izbitoare,
tur[ gi fEri semne de punctua]ie, Aceasti scriere se mai numege gi
pe mulli i-a condus spre ipoteza unei compuneri pseudonime.,
:uld Si era folositi la scrierea operelor religioase, istorice,
Epistola cdtre Evrei este scrisi intr-o 1imbf, grcacd foarte ingrijitf,,
frce gi la inscrip]iile pe monumente.
un autor familiar cu frlosofia alexandrini gi cu tipul de gandire
Pentru a se putea da literelor aceeaqi mf,rime gi a se scrie cdt
exegezi exemplificat de Filon, dar spre deosebire de acesta, limba
stilul Epistolei sunt puternic influenJate de textul Septuagintei.ao3 i drept, paginile se liniau. Linierea se fEcea cu ajutorul unui ac
tn Epistola soborniceasci a Sf-Ap. Iocob, se poate intilni, tulit, cu care se trasalinia, sau cu ajutorul unei tiblile, peste care
greacdfoarte "iudai c1"ooo;pe cdnd Epistola 1oi luda 9t' I-il Petru i intjnse fire de ali in formi de linii. Pe aceasti tablip se apf,sa
o greaci intortocheati 9i foarte complexf,.aot iu de pergamen! pe care se imprimau urmele liniilor de pe tiblili.
lttla dintre gire era de obicei egal[ cu inil]imea literelor. De
irrrca literelor gi formatul codicelui depindea qi numf,rul qirelor,
400
Amdnunte la A. Robert.. ., op.cit., p.231 urm. t-.-Y- - pe pagrna.
-:..407'
ilrcapea o
ao'
cf. Di4ionar biblic, p 765.
ao2
Yezi A. Robert..., op.cit.,p.491 urm gi p.523 urm.; W'G' Kiimmel, op'cit',
urm gi 326 urm.
aor
Amanunte vezi A. Robert..., op'cit., p.535 urm, Pr'Dr' Stelian Tofan6, llurltut
p 29 urm Itt ('odex N (01) existi 48 de gire pe o paginS, in Codex B (03) o pagind are numai
aoa ,l,r tlu ;rrc, iar in Codex H (015) al epistolelor pauline o pagind numdrE numai 16
Cf. Diclionar biblic, p 765.
aos
lbidem,p.766 lltr, ((l{. V. Gheorghiu, op.cit.,p.827).
 160 Stelian Tr
incepdnd cu sec. VII, forma literelor tncepe s6 se
devenind tot mai lungi, mai inguste gi aplecate qpre
Prescurtirile devin gi ele tot mai numeroase. Scrierea aceasta
numele de "semiunciald". Totuqi in codicii care erau destinati
citire la cultul divin, in a;a-numitele "lecfionani", scrierea
uncial5, in fomra sa dreapti gi elegantS, predomin[ pdni in sec.
Manuscrisele copiate cu scrierea unciali sau semiuncial[,
denumirea de manuscrise "majusculeu .408
Dar prin sec. IX se incetElenege tot mai mult scrierea
(sau minuscul6), in care literele sunt mai mici, legate una de atta
inclinate spre dreapta. De obicei, scrierea aceasta era folositil
tahigrafi c6nd scriau dupi dictare, sau de negustori gi militari.
era o scriere mai mirunti, ea se mai numea Siminusculd.a@
Originalele Apostolilor au fost scrise, desigur, cu
(majuscule), majoritatea codicilor biblici din primele 8 secole sunt
altfel, majusculi. Daci autorii sfinli vor fl avut la dispozifie cali
este pulin probabil. Corectorii gi caligrafii sunt folosili abia mai
la transcrierea cf,rgilor Noului Testament. Codicii minusculi
numai cei destinali uzului particular. Din sec. IX, scrierea
(minuscul6) incepe si facd tot mai mult concurenli celei maju
astfel c5" in sec. X o tnlocuiegte definitiv.
Q. impibgirea textului biblic gi autografele Noalui T,
Codicii primelor secole cregine nu confneau, aga cum
arnfiaL sernne de punctuafe. Abia prin codicii sec. al lV-lea
"spiritele" gi "accentele", iar din sec. IX, apar prescurtirile precum
semnul intreblrii gi virgula.alo Din acest motiv citirea cuvintelor
NB
lbidem,p.828.
aoe
N.I. Nicola esct, op. cit., p.32.
410
L.G. Munteanu, lztroducere... p.229.
153
lnlocuiege in buni parte papyrusul, urmtnd ca in sec. s[ domine. v
Pcrgamentul era pregf,tit din piei de caprf,, oaie, vigel sau antilopr,
acesta din urmi fiind foarte fin. pielea se rrdea pe ambele p[r,ti, se
srgtrsea gi apoi se vopsea in diferite culori. pergamentul era mult mai
Bcump decdthdrtia de papynrs. Avea ftrsi marele avafiaj, cd era mult
mai durabil, se putea scrie pe arnbele fele, put6ndu-se chiar gerge sau
oorectE daci era nevoie, scriindu-se din nou.,E6
Spre deosebire de papyrus, pergamentrl se indoia in trei sau
p[tru foi, form6nd un caiet, numit ',tdras,, sau ,'tedradion". Mai muhe
oaiete legate la un loc formau un volum sau codice, numit de greci
rrtcvchos" - curos.
Sub aspectul calitEfii gi pergamentele cunosc
deosebiri. Dupi materialul intrebuinJa! existau pergamente dure sau
flnc, Pergamentele superioare erau vopsite de obicei in culoare
purpurie, scriindu-se cu cernealI de aur sau de argtrnl. lnvelitoarea
oodicelui se fEcea din material cdt mai rezisten! de obicei din lemn
tnvclit in piele sau sbofE prefioasr. cu timpul s-au ferecat chiar in aur
mu argint, infrumusefandu-se cu gravuri sau piehe pretioase. codicii
ooi mai mari aveau dimensiunile 45 x 40 cm, iar cei de mijloc 30-20
Gm,
Ldfimea codicelui flind mai mare decflt a papymsului, purAu a
l0 putea respecta alinierea rdndurilor, se scria in coloane inguste. O
Coloand cuprindea aprox. 16-18 silabe gi cca. 36 litere. Dup6 numirul
f&ndurilor gi coloanelor, se fixa valoarea codicelui. Cdnd s-a inceput a
Irrr in sec. II pregdtirea material ajursesg se pare, chiar la un anrme grad
acesh,ri
tlc imbundtElire, mai ales in
oragul Pergam din Asia McE, unde fabricanlii
rouqiserd sd taie pieile in foi at6t de subfiri, ca gi h6rtia de papyr. De la orayrl
lfcrrg66 acest material de scris gi-a p5stat pdbni, azi denumirea de ,,pergament',
rlogi nu se mai fabr-icd aici (nepyaprlul Lrqgpdyo). (Cf V. Gheorghirl op.cfl.,
p tt25-826)
tlo
l'lxistau caanri cdnd se $ergea scrisul urrui intrg codice, scriindu-se deasupra alt
lcxt Scrisoarea veche r[m6nea ins6 desful de transpment[. un astfel de codice se
rttrrnea palimsest sau rescript (ex. C-M-Codex Ephraemi Rescriptus).
 154 Stelian T,
se scrie Sf Scriptur[ pe pergament, pentru a putea fi folosite
sfinte mar uqor la serraciul divin, s-a scris in codici mai mici
cupnnz6nd numai Evangheliile, a{ii Faptele Apostolilor, ori epi
pauline sau cele sobornicegti.3sT
X, pentru scrierea manuscriselor biblice
Incepdnd cu sec.
folosit Si hdrtia de bumbqc, rumiti "charta bombycina,,,
de chinezi gi care, incepdnd de prin sec. 'VI[, prin mijlocirea
a fost cunoscuti gi in Europa. La inceput hdrtia de bumbac se
numai pentru transcrierea manuscriselor bibtice destinate
partrcular. Pentru intrebuinlarea liturgici se folosea tot pergamentul.
Dar incepAnd cu sec. XIII. tot numai pentru uzul particular,
folosegte un alt material de scris, mai ieftin gi mai bun, gi
hdrtia de zdrenfe, fabricatiin Europa.
c). Limba originalelor Noulai Testament
Cu exceplia Evangheliei dupd Matei, care a fost scrisi in /l
aramaicd, vorbitd de iudeii din Palestina din sec. V i.Flr.38e,
celelalte 26 de carfi ale Noului Testament au fost scrise in li
greaci."o in acest fapt, se poate observa o inleleapti hotirfire
Providenlei divine pentru inlesnirea rispdndirii Evangheliei
in lume. Prin vastele cuceriri ale lui Alexandru Macedon gi
urmaqilor lui, limba gi cultura greacd se rf,sp6ndesc pAni la Tigru
Eufrat gi pdni la calaractele Nilului. CAnd pe ruinele acestui imperiu
"' A$u, spre exemplu, Cassiodorios (In.st. div. litt. 1-9.11) a copiat integra
in 9 codici de pergament. (Cf. V. Gheorghin, op.cit.,p.827).
ScripturE
388
Nicolae L Nicolaescu.. ,,op.cit.,p.37.
'8e Vezi A. Robert, A, l-euillet, Introduction a la Bible...,p.194-195; W.G. Kiimmel,
Einleitung in das Neue Testament..., p.16 wm', Udo Schnelle, Einleitung in das
Neue Testamenr.., p 258 urm; N.I. Nicolaescu..., op.cit.,p.52-53 q a.
3e0
N.L Nicola escu..., op. cit., p 28.
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 155
lo clidegte imperiul romal, mai puternic gi mai vasl cultura Ei limba
gteaca trec qi in Italia, Africa de Nord, Europa de Vest gi de Nord.
Astfcl, prin aceasti limbd gi culturi, se deschide larg drumul
Evtrngheliei lui Hristos spre toate popoarele civllizate ale timpului.3el
Limba greacd, in care s-au scris gi pS.strat documentele Noului
'l'cstament, nu este insi limba clasic[ greceasc[, limba folositi de
lrlatorL Dernostene $i alfli, in scnerile lor, ci "greaca de rdnd" sa:u
lirrrba numilf, "dialectul comun" (rcouur\ 6r.ril"ercros sau
r ll,r1u r.ri1 6 Lci.trerrros).3e2
Limba greacd a Noului Testament reptezirfii, aga cum arati
luorfologic gi elementele ei fundamentale, un amestec al dialectelor
ettlt:,ionic Si grec apusean, impestrifat cu multe barbarisme locale din
dilbnte !6ri ale imperiului, toate fuziondnd, dupl cuceririle lui
Alcxandru cel Mare, in formarea unei limbi unitare, cu pufne
dilbren[eri dialectale; este limba din care au descins greaca bizanlind"
;i cca modernl. ln sec. III i.Hr., aceasta limb[ ajunge la o form[
lilcrari, numindu-se dialectul alexandrin, specific perioadei a treia de
lirrrnare a limbii grecegti, numiti elenisticd, dupd perioada homericl
(soc. VIII-VI i.Hr.) gi atica (sec. VI-IV i Hr ).
Limba Noului Testament aparfine insd, unui stil care nu este
frtxlelat de educafia literar[ formalf,, ci face parte dintr-o tradifle de
prczentare a materialelor tehnice qi a filosofiei practice. Antecedentele
trcr.:sl.eia se pot urmiri in scrierile gtiinlifice ale lui Aristotel,
llrcophrast, cdt gi in scrierile de medicina ale qcolii lui Hipocrate.
f,rrralele contemporane la greaca Noului Testament pot fi gdsite in
Sf, turierile filosofice populare, cum sunt, spre exemplu, discursurile lui
liprctel, sau in documente comerciale ale wemii, care sunt cunoscute
tlrrr papirusurile descoperite datdnd in epoca respectivd 9i din scrierile
1"tll,trlem,p29
''" ll,i,l"m. Dicfionar biblic p.763
156 Stelian Tt
unor scriitori din perioada elenistici, in special de facturl
Acest stil a oferit un mediu convenabil pentu prezentarca
de interes general pe care dorea sf, le transmiti Biserica primarS,
limb[ pe cutre, probabil, o invdlau sElinii atunci c6nd intrau
societatea greco -romani.'n'
Limba respectiv6 avea o fiadi,tie intelechrah, dar nu
proprietatea unei clase de invifafi, nu era limbajul uzual de
Alele, dar avea legituri cu acesta, ceea ce nu avea limba literari
Limba Noului Testament, de 1a particularitilile specifice
Apocalipsei, la stilul foarte hgrijit d lui Luca sau al
Epistolei citre Ewei, se incadreazi in aceastiffadif,e comunf,. Nu
un dialect separat, dar aspectele sale caracteristice derivl din zubi
trataf din cadrul lingvistic oferit de Septuaginta 5i din amprenta
3ea
materne a majoritifii scriitorilor sfinfi.
Greaca "KoLvi1" se mai caractnizeazl gi prin pierderea
atenuarea multor subtilititi ale limbii din perioada clasicf,, pri
reducere generali a forlei particulelor,
conjuncpilor,
intrebuinjarea redus6 a optatir,ului qi aproape deloc in conformitate
canoanele limbii clasice vorbite in Atica; distincfia dintre perfect
aorist nu este respectatl de multe o4 trdsituri reflectati frecvent
3e5
variantele textuale, etc.
Limba greacf, a cf,rfilor Noului Testament are insi 9i
pronunlat colorit semit, cuprinzind ebraisme 5i aramaisne, gi
in primul rdnd, datoritl faptului ci, cu excep]ia Sf Luca to]i
Noului Testament au fost iudei de origine. Ebraismele igi au
originea gi in Septuaginti, texhrl sfiint cunoscut 9i folosit in peri
scrierii textului Noului Testament. Precrzatea tnsf, a gradului
influen!5 a Septuagintei, cu coloratura semitici a textului ei,
3e1
lbidem,p764.
lea
lbidem.
1et
lbide*
Istoria, Critica Si Transmiterea Textuhti 161
pt'opozifiilor era foarte anevoioas[, motiv care a necesitat impd.rflrea
lsxtului in propozifli, sectiuni gi capitole. tncfl din timpul c6nd se
flrlosea papirusul, aparre o aga-zisi impf,rlire in ,'stihuri,,, stih
tttscmn6nd cuvintele scrise intr-un gir, care consta de obicei din 16-1g
tllnbe gi 36 de litere. Dupi numirul acestor rdnduri era apreciat[
mnrimea gi prelul unei scrieri.all
O primi impf,rlire a textului Noului Testament (cel puf,n la
Blturnite cirfi), pentru scopun liturgice, este cunoscutd inc6 din epoca
p0tristica. in acest sens, despre un anumit fel de secliuni (pericope)
lllurgice, amintesc Clement Alexandrinul, Arnmonius Saccasalz gi
tu de Cezareea.
In sec. al IV-lea Eusebiu de Cezareea, pentru scopuri
iirr[ilrcc, face o impf,rtire a Evangheliilor in 1162 de sectiuni,
ilirrd qi l0 tabele evanghelice, numite canoane, cuprinzdnd toate
t'ile comune ale celor patru Evanghelii.al3 tn acest scop, Eusebiu
rLr: textul Evangheliilor astfel: Evanghelia dupi Matei in 355 de
iutri, Evanghelia dup[ Marcu in233 de sec]iuni, Evanghelia dupi,
in 342 de secliuni, iar Evanghelia dupf, Ioan in 230 de sectiuni,
lrind notate pe marginea textului.aia
lhnltn, p230
lilhrsulirlui Ammonius Saccas, invdt6torul tui Origen, i s-a atribuit pe nedrep{ in
ru,r' lll, o impdrfire a textului Noului Testament in sec{iuni, intr-o aga-numit6
hllrrtc a sa"Avmonia Evangheliilor" . Se pare cd este vorba de o confuzie de nume.
A r,xistal, intr-aderrdr, un cregtin cu numele Ammonius, contemporan lui Eusebiu
{g ('r:zirreea oare a compus un fel de "Armonie a Evangheliiloy'', gi care a fost
lltr;rnr lit/r in secliruri liturgice (Vezi N.I. Nicolaesclu^, op.cit.,p.32).
ll 1rt ttrrLtl tabel trece toate secliunile evanghelice comune celor 4 Evangheliqti; in al
ll-lsrr ccle oomune la 3 Evangheligti (Matei, Marcu gi Luca); in al III-lea cele
Errtumc lrri Matei, Luca qi Ioan, ire al IV-lea cele comune lui Matei, Marcu gi Ioan;
Itt rrl V-lca, al M-lea, a1 MIJea, al MII-lea qi al IX-lea cele ale lui Matei qi Luca;
f4rrlrr 5i Marcu, Matei gi Ioan; Luca qi Marcq Luea gi Ioan, in sfhrqit in al X-lea
ller r loatc locurile proprii numai cAte unui evanghelist. (Cf. L.G. Munteanu,
tffrr't/,p231)
lhr,lun.
162 Stelian Tr

Tot din sec. fV dateaza qi o imparlire a textului Evangheliilor
capitole, dar care nu corespunde capitolelor de azi, precum gi
implrfire in stihuri, atribuiti lui Evagrie din Pont.al5
In sec. al V-lea Euthaliu imparte textul Faptelor Apostoli
Epistolelor pauline gi sobornicesti in "Kefalleea", Kefaleon fii
lctviciul divin erau fixate insf, lecliuni (pericope) precise din
ovarghelii gi apostoli. Fenomenul se
generalizeazi,in scurti weme in
lntrcaga biserici, lectiunile fiind scrise intr-o carte apmte, numiti
l,e c pi onar" (trcl.oyri8 La, lectionaria). Daci lecfionaml cuprindea numai
tt
poricope evanghelice, el purta denumirea speciali de "Evangelistariu"

pericopf, citit[ Ia o slujb[ divini.al6 u" (<r3ayyel, uor d.p vov, evangeliarium); daci cuprindea
lnlr " Ev angeli ari
in sec. VII, Euthaliu din Alexandria, din motive nurnai pericope din Faptele Apostolilor, epistolele pauline sau
imparte textul cirlilor Noului Testament, in secfiuni scurte, Irttr ornice gti, se numea " P r axap os to lon" .41e

"stihoi", separdnd intr-un stih atdtea cuvinte, c6te exprimau o uni in codicii grecegti ai sec. al IX-lea, pericopele destinate pentru
sensului. Metoda de scris in astfel de stihuri poartil denumirea, de leoturi in duminici qi sarbitori sunt insemnate cu note marginale, de
Eutha"liu incoace, de stihometricd.at1 La finele flecirei cirli era obieci inceputul cu ot (crpXq), iar sffirgitul cu t
(te]"os). Se intAlnesc,
numirul stihurilor. de asemenea, in codicii acestui secol qi aqa numitele " Sinaxarion" , un

Opera lui Euthaliu ajunge generali abia in sec. al X-lea. Ea Itrdice al pericopelor din intreg anul, iar in unele gi aga-numitul
420
n i n o I o gi a", un indice pentru zilele sfinfllor.
tt
reprezentat un progres in ceea ce privea impirfirea textului sf5nt, dar t

awt $i un dezavantaj, in sensul cf,, un rdnd cuprindea uneori implrfirea de azi a textului in capitole dateazA din sec. al XIII-
c0teva cuvinte, rimdnind astfel mult spafiu go1, Pentru a se leir, dc la cardinalul $tefan Langton, cancelarul Universitilii din Paris

insd materialul de scris, s-a inceput a se pune la sffirgitul stihului ( I 1228), iar in versete de la editorul Robert $tefhn, care o introduce

punct sau o liniufi, dupf, care se incepea stihul urmitor. pcntru prima oari in edilia Vulgatei din anul 1548.421
procedeu insernneaz[ inceputul interpuncliei, care se perfecteazl 9i Autografele Noului Testament au dispirut de timpuriu, probabil
introduce in toate manuscrisele, devenind generalf,, abia in sec. al Ittcil din prima jum[tate a sec. II, intrucdt nici un Sfrnt Pdrirte, ori
lea.
a' t tcriitor bisericesc nu fac referire la vreunul din aceste autografe.
Foarte de timpuriu se vorbe;te insi 5i de impdrfirea (lulrzele pierderii lor au fost multiple: perisabilitatea materialului de

Noului Testament in capitole, dar care nu are in vedere configurafia rclis: intrebuinlarea fbarte mare in comunititile cre$ine primare, etc.
azi capitolelor Noului Testamenf ele fiind doar ni$e p6rfi
a Ipoteza unor teologi mai vechi care suslin cI Tertullian in
textului, care se impuneau prin conlinutul lor. Tertulian aflrmi cl ilricrca sa "De praescripfione haereticorum" s-ar fi referit la unele
timpul siu, in biserica african5,, buc[file care ulmau a se rrrip,inale apostolice cate ar mai fi existat pe wemea sa, in comunitSlile

serviciul divin, erau liber alese. in sec. fV, tot in Africa, Inclropole, este astdzi aproape parasita. Este aproape sigur ci
'l'crtuallian, prin cuvdntul "archeia", inlelegea traduceri sau transcrieri
a[ N.L Nicola esat, op.cit., p.33.
o'u 4t" ll,idom
lbidr-.
1!r
'L Amannnte in legiturd cu scrierea stihometricd, vezi V. Gheorghiu, op.cit.,p.832, lltident.
418 r'l \\,.G. Kiimmel, op.cit.,p.437
C1'. LG. Munteanu, op.cit.,p 230; N.L Nicolaescu..., op.cit.,p.33.
 Stelian T, 16s

vechi, dupa originale. Daca Tertullian ar fr vizat, pirn t1r,: variante la textele transcrise. Cele mai multe sunt insi
"archeia", originalele apostolice, este atunci imposibil ca in lupta tu I n Ie nli ona t e, rczatltate dir|.
contra lui Marcion si nu se fi referit niciodati la aceste originale. 1 - Lipsa de atentie la transcriere, copiatorul citdnd neglijent
De asemenea, afirmaliile cf, pe wemea lui petru din Alexandria hxtul care urma a fi transcris. Ochiul putea ugor si schimbe, agadar,
311) s-ar mai fi pf,strat in Efes originalul Evangheliei dupi Ioan, ca lhorole aserndnitoare A
A, sau H gi N, ori E gi 0, etc., mai ales cdnd
gi
Evanghelia dupi Matei. copiati de Varnava, in Constiantinopol, ori lct'iorca nu era destul de clari. Uneori at cdnfi chiar gire (rdnduri)
fragment din Evanghelia dupl Marcu, in Venefia, ramdn si Itttrogi din text mai ales in cantrlle in care se intAmpla ca r0ndul
legende aparfinf,toare sec. al VII-lea.a23 ltlrttf,tor sd inceapd la fel ca cel precedent. Aqa s-a omis in Codicele D
'La intrebarea, pusi nu o dati, de-a lungul wemii: Daci o ((15) versetul pcrcripLor. oL rl.d,r.oyres (Lc. 6,27) din sirul fericirilor,
scrisi sub inspiratie divini se poate pierde sau nu?, rispunsul este
€nrc toate incep cu cuvintele "purd,puou o'1".o"
singur: inspirafia divini nu o poate feri qi nici nu o feregte de acfl -
Ahe alterdri de text s-ar explica, apoi, prin faptul cd cel care
2
r6u intenlionate, de vitregiile ori neglijenta timpului etc., pentru a th a auzit defectuos textul dictat, sau l-a infetes gregit. [n acest sens
se pierde.
oontribuit mult la alterdrile de text mai ales faptul cI limba greacit
1rl, care se vorbea in timpul apariflei cirfilor Noului Testament nu
fl. Transcrierea cdrgilor Noului Testament Si cau4ele
ldcea deosebire intre vocalele o gi o, daci sunt lungi sau scurte,
textului
rn tot aga intre e gi 11 La acest neajuns a mai contribuit gi
rtnenul itacismului, in urma cdrura vocalele r, n $i u se citeau toate
La scurt timp dupd aparifie, c5.r,tile Noului Testament
transcris in zeci gi sute de exemplare, qi-aceasta din mai multe moti 1i r, la fbl qi diftongii or gi eL iar diftongul crr ca qi e Aga se explici
rrl ca in unii codici intAlnim oo[ in loc de oil; e'r.6e in loc de '[6e:
1 - caracterul enciclic al unor scrieri,
2 - intrebuinfarea deasi a unor texte care se foloseau la
is irr loc de ripfrs etc.o'o
Mai grave sunt insi alterdrile de text ivite in urma unor erori
3 - dorinla multor comuniti,ti qi a foarte mu{i creqtini de a tlirmate, intre care se numirf,:
poseda personal, fie in sAnul comunitilii, fie in casi, etc.aza l) Jtpripitd a copitorilor, care credeau uneori cf, trebuie
tdecata

Dar pe misurf, ce se inmulteau transcrierile, cre$ea gi Itrlocuiasci unele parlicole, conjunclii sau prepozilii, cu altele care
introducerii de schimbi.ri fie intenfionate, fie neintentionate, de rc pf,reau mai potrivite cu textul. A$a s-au inlocuit adeseori
copigti. Astfbl, inci de la inceputul sec. III sunt semnalate o tltrrrcfiile KCrl cu 6e sau invers, ori 6L cu o0u, sau oiy cu y&p etc.; ori
rzitiile <Ls cu fu qi invers, sau repl cu r)n€p, apoi particolele iirr. cu
rr ctc. Nu arareori au fost cazurile cdnd reminiscente dintr-un loc
422
N.I. Nicolaescu..., op. cit., p.33
o" Ibidn*. y. Gn"o, ghiu,
V r:,, r op. cit., p.820; L G. Munteanu, op. cit., p.237.
414,t.t
. tDtaem,p.i+.
lltrltnt
 166 Stelian T,

paralel au fost introduse in ceidrart. Aqa

au fost adiugate dq Confrunt6ndu-se azi manuscrjsele pf,strate, s-a ajuns la
cuvintele rirolrl &rorioere (Mt. 13, r 4) din locul paraler
de la Isaia (6, 0orrcluzia ci aproape nu existf, verset al Nouiui restament care si, nu
inca gi cuvintele nopeJ0r;tL rsl eint rri, ,i,e6 rourri.
nihri mai multe variante in textele transcrise, in traduceri gi in citatele
bisericeqti au fost introduse adeseori cu cuvintele:
Lniv 6 Sll Parinfi Astfel, oercetirile critice mai noi au ajuns la concluzia
prOqr&r.s arlroi, cuvirte care mai pe urmr ^ipuos ci
auintratchiar in tertjzj nzi oxista peste 350.000 de variante la textul Noului Testament.a30
Z) Alte schimbdri in texte, qi nu pufine, se datorer Explicalia numirului imens de variante la textul Noului
incercirilor copiatorilor de a corectq unele erori gramaticale gi
a se 'l'cstanrent, unii cercetatori il pun pe seama primelor 3 secole, c6nd, in
textului o formi, cat mai corect gramaticalf, qi un stil c0t mai
grecesc tll)oca persecutiilor, creptinii n-au putut lucra nestingherili ia
Aga, spre exemplu, a fost schimbat genitiwl absolut €,t 06r, tlirrrscrierea textelor sfinte, sau, dupi unii, pe seama ereticilor. ultima
srlroi din Matei g,2g, din pricina datir,ului care urma, in ii,0dvrL srl pllrcrc este pufin fondala, intrucdt falsul eretic se rezumd cel mult la
Apoi in locul nominatirului rlp€po*pds s-a pus la Matei 15,32 olirrrinarea unor cuvinte sau pericope din text, care se contrazic cu
Marcu 8,2, actzativul temporal f1p€pos rpds, care din punct de tlrrctrina lor qi nici intr-un caz, la corectarea lor.
al clasicismului grecesc era rlar corect gramatical. La textul din Dupf, conceplia lui Origen, adeviratele catze ale coruperii
2,20 dttpd, acuzatir,ul rlu yuu&1rca, participiul f1 .1,€youou, care stf, loxtului ar fi:
nominativ, a fost inlocuil- cu actzatiwl, mai corect gramatical si I - lipsa de atenlie a copiatorilor,
dy L?yo,touv.a28 2 - corecturile bine intenlionate ale copigtilor,
3). Incercarea :urror copigti de ct da unor texte. care li se in denaturarea textului,
3 - reaua intenlie
nu destul de clare, tn tnleles cdt mai aproape de priceperea. 4 - tendinla unor copiqti de a limuri anumite texte qi pericope,
Din aceste motive termenul abstract 5urca,Loo6ur1 de la Matei 6,1, a flprlrorlt obscure,
inlocuit cu tennenul mult mai concret il.eqpoorSurl. Alti dat6 copi -5 - dictatul defectuos etc.o3'
qi-au permis chiar a explica textul insugi. Astfel in loc de narlp
Primele incerciri de restabilire a unui text critic s-au fbcut pe la
au tralscris direct 'Iarori$, sau in loc de youds airroi au scrit flttclc sec" III, de invSfali ca Origen, invilicelul acestuia Pieriu, care
pap lry rcaL 'Ioot'1g. Uneori au eliminat din text chiar cuvinte care nu A prrs fali in fa!6 textul mai multor manuscrise biblice, compar6nduJe
se pdreau copiatorilor pe plac, ca spre exemplu nporrdroros (Mt. 1,25) ;i corcct6ndu-le in acelaqi timp: Pamfil din Cezareea Palestinei,
sau ou6l d ul6s (Mc. 13,32).42e llttclonul lui Origen, cate a copiat o serie de manuscrise, c6ut6nd sd
ltnslrczc cel mai fidel textul cf,rlilor sfinte. in jurul anului 300,
F;rtsr:opul Hesichiu din Egipt a recenzat din nou traducerea
421
lbidem,pB2l
a"
Ibirle*.
a2e
r"' ('l N.L Nicolaescu..., op.cit., p 34
Ibidem,p BZ2 a't
ll,t,l"tn.
 168 Stelian T,
i Transmiterea Textului
169
Septuagintei. Recenzia sa s-a bucurat in Alexandria gi
in i 'rrrlt
au fost copiate Evangheliile, astfel
c5 doud treimi diu numiruI
Bisericf, din Egipt, de cea mai buni primire.a3z
cuyind texlur evangheriilor Urmeazd
Cam in acelagi timp s-a ocupat gi prezbiteml Lucian apoi
e;ttstolele pauline qi Faptele Apostolilor,
"]:l::::|::i:1.,_olo,1.: carte care a fost copiatf, fie
Antiohia, intemeietorul $corii exegetice de aici. cu critica rlirrrpreu,, cu Evangheliile, fie cu epistolele paurine.
biblic, incercflnd sd elimine, in primul rafld, adaosurile i Mult mai redus
.src numirul manuscriselor care
cuprind epistolele sobomiceSti gi
nemotivat in textul cirfilor Nourui Testament. Dupi nu prea lillrtc mic al acelora care cuprind Apocalipsa.a36
succes al incercirilor sec. al III-lea in restabilirea Nici un originar insa al Noului restament
unui text critic
nu ni s-a pastrat p6n5
Noului restament, s-a reugit totugi acest fapt la inceputur sec. ceea ce poseddm noi in prezent
ar IV sunt numai copieri sau
lea, c6nd textul recenzat a fost grupat in adevdrate.famirii 'sr'rzi'
Iru'scrieri are textului Noului Testamen!
de tacte mai murt sau mai pulin
unii critici (Bengel gi Tischendore sunt de pirere ci la inceputul r er'rcr'c- sau citate are Sr parinfi ori
scriitori bisericegi, dupd cere mai
al IV-lea ar fi existat 2principale familii de texte: asiatice (bizanti vcchi texte transcrise, originare, sau recenzate.
A restabili din aceste
Si africane (alexandrine), pe c6nd allii, in frunte cu J. Gries g,1lii, transcrieri gi citate
vechi, un text c6t mai aproape de
suslin ci ar fi existat chiar 3 famllii de texte critice: ,l'rgirnr, constituie misiunea sau sarcina criticii textul
occidentale qi africane. a'3 texfuale
Sotrlcmporane.
Ceea ce este important insf,, este tofugi faptui ca Textul ediliilor critice de astdzi se axeazl,
aqadar, pe:
multime de variante nu au atins qi alterat integritatea dogmatici I - manuscrisele gi codicii majusculi din papyms qi
pergamen!
cuprinsului cirtrlor sfinte ale Noului Testament. 2 - vechile traduceri ale textului sf6n!
3 - citatele Sf. pirinfr.
2. Textul clrtilor Noului Testament pistrat pflni
u) Manuscrisele papyrus
Si Codici majusculi
Nici o alti carte a literaturii universale nu a fost atdt de
copiati, tradusi ori transcrisi ca gi c[rfile intregii Sf. Scripturi,
general, qi a Noului Testament, in special. Numai in text
cdrtile Noului Testament s-au pf,stra! dupi unele estimlria3a, in
85 manuscrise papyrus, peste 268 manuscrise majuscule, peste 2
manuscrise minuscule si 2193 leclionare.a3t Dintre acesteE cel
Jrr rrlirr'l de aceste manuscrise mai existE
412 yeziV. Gheorghiu, op.cit.,p.823; L.G. Munteanu, rmele care cuprind intreg Noul Testament.
op.cit.,p.4g4 lrn. Ar'r:stca sunt oarecum Biblii complete, intruc^t
433
W.G. Kiimmel, op.cit.,p4g4 urm. cuprind gi cdrfile vechiului
It'slttttlent, dupd traducerea Septuagintei.
o3o yed ri Aland, Bericht der stiftung zur Fdrderung der nt. Exist6 in acest sens aproximativ 5 Biblii
Textforschungfilr Ittrttt tttlciale ( N, A, B, c, ...) gi vreo 56
Minuscule. Dintre toate acestea, numai
Jahre 1970-1971, Mrinster 1972,p 10 urm.
irrtljsg;" M (01) cuprinde intreg textul Noului
o" Cf. I'estamen! cereralte inregistr^nd
w.G. Kiimmel, op.cit., p 455. Irrrrltc lacune flil.G. Kiimme\ Einleitung.
, p a55).

Stelian Ii
- manuscrise evanghelice
- manuscrise la epistolele pauline
- manuscrise la Faptele Apostolilor qi epistolele sobornicegti
- manuscrise la Apocalipsf,.
Manuscrisele qi codicii Noului Testament poartd,diferite num
Unii au fost numiti dupi locul de unde provin, a[ii dupl locali
unde se pdstreazi, alfii dupi proprietarul de odinioarfl sau dup[
circumstante ori particularrtitgi care le sunt caracteristice.
in anul 1751 criticul gi profesorul din Basel Joh. Jac. W
(+1754) introduce un sisten de catalogare a manuscri
neotestamentare numerotanduJe pe cele majuscule cu literele mari
alfabefului latin sau grecesc. iar pe cele minuscule cu numerele
Astfel, avem: A = codicele Alexandrin, B : codicele Vatican, C
codicele Ephraemi Rescriptus etc. Dar pe misuri ce numdrul codic
biblici majusculi a crescut, prin noi descoperiri, n-a mai ajuns
numerotalea lor literele alfabetului latin, trecAndu-se la cel grecesc
chiar ebraic, unul in continuarea celuilalt.a37
Sistemul lui Wettstein de catalogare qi numerotare
rnanuscriselor aveainsi gi unele inconveniente gi neajunsuri. Aga,
exemplu, s-a insemnat cu litera B un manuscris evanghelic din
IV, dar cu aceeaqi literi B s-a insemnat la Apocalipsd un alt
sec. VIII. Pe de altd parte, se poate constata faptul ci
codice purta mai rnulte insemniri. Spre exemplu, Codicele
poarti pentru Evanghelii semn[tura 367, perfLnt Faptele Apostolilor
epistolele sobornicegti numf,rul 146, pentru epistolele pauline
182, iar pentru Apocalipsi nr. 23,438 Complic6ndu-se, in acest
catalogarea manuscriselor, sistemul lui Wettstein a fost cruend
abandonat. Ludnd in considerare sciderile sistemului de catalogare A
"' W.G. Kiimmel, op. cit., p.455
433
Vezi amdnunte in legdturi cu neajunsurile sistemului de catalogare a lui Wettsteir;
V. Gheorghiu,op.cit., p 837 9i LG. Munteant,op.cit..p.232.
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului t7l
Ittatruscriselor biblice a lui Wettstein, Hermann Freiherr von Soden,
grt'olbsor la Berlin, introduce in anul 1902 un nou sistem de
lnvcntariere a manuscriselor biblice. El nu urmdrege prin catalogarea
Ittiutuscriselor numai distincfia dintre codicii majusculi gi minusculi,
frc care, de fapt, o qi abandoneazi, ci qi stabilirea cuprinsului qi
voulrimii fieciruia. Astfel el distinge 3 grupe de codici:
- litera 6 (6La0rircn) - desemna codicii care cuprind interpretirile
Noului Testament,
- litera e (eiayyfi,Lou) - desemna codicii evanghelici,
- litera cr (dn6ocol"os) - desemna codicii care cuprind epistolele
apostolice, F.Ap qi Apocalipsa.a3n
Sistemul lui Hermann von Sodeq degi foarte bun, fiind destul
de complicatooo, s-& incercat de multe ori simplificarea lui.
in acest sens, C.R. Gregory introduce, in anul 1908, un nou
lrstcm de numerotare a manuscriselor biblice.aal El pdstreazi,
drroscbirea dintre majuscule gi minuscule. Gregory numeroteazf,
llccare codice biblic majuscul cu o cifri arabl precedati de un 0, iar
corlioii minusculi, fiecare in parte, cu o cifri arabd simpli. Astfel
cotliccle Vatican B (la Soden Sl), primegte la Gregory numerotarea 03
([(]3) etc.
Papirusurile au fost insemnate in sistemul amintit, cu litera P gi
ur cKponentin cifri arabi - PT,P2, P3 etc., iar Leclionariile cl'tlitera
{''' W.G. Kiimmel, op.cit.,p 456; N.L Nicolaescu, op.cit.,p.36.
{t" l.i.:lrlerea principald a sistemului lui Soden consta in faptul c6, intr-un viitor
rnrocare, admit6nd caztl, cd inlr-o bibliotecd oarecare s-ar alla mai multe
Irrrrrruscrise din acelagi secol, n-ar mai putea fr catalogate dupd acest sistenl
tlcoarece numlrul stabilit de Soden penlru tur anumit secol era deja ocupat de alfi
rotlioi (Vezi amanunte V. Gheorghiu, op.cit., p.838 qi W.G. Kiimmel, op.cit.,
p .1,56)
rrr lui Greogory a colaborat qi profesorul
l,rr claborarea gi introducerea sistemului
rrrrrrAnDr. Vasile Glreorghiu, Vezi amlmurte: V. Gheorghiu, Reformele recente
l)( tcrenul citicii textului cdrlilor Testamentului Noz, CemEuti 1909.
 172 Stelian Tt Istoria, Critica Ei Transmiterea Textului 113
L insotitS, la fel, de un exponent in cifri arab[ -
LI, LZ etn. P66 - confine in intregime Evanghelia dupi Ioan cap. L-I4, iar
Avindu-se in vedere simplitatea de catalogare a manuscriseror in fragmente. Dalr;az} din sec. [I gi se prezintA ca
tlo la cap, 15-21 doar
bibli
oferitd de sistemur Gregory, acesta a r6mas acceptat pand
a*azi, 1l P4-5 (la Faptele Apostolilor) un precursor al textelor egiptene la
maj oritatea specialigtrlor de criticd. textuald.
Fivanghelie.aa6
Manuscrisele neotestamentare pe papyrus au, a$a cum -
contine fragmente din Epistola lui Iuda gi din epistolele
P72
s_a
arttat, o insemnitate deosebitd pentru critica textuara, av6ndu-se :obomicegti I-II Petru. Drteazd,, se pare, din sec. III-N qi este scris de
vedere vechimea lor, care primeazd in fata pergamentelor
maj Un oopist, de limba matemd., coptici. Manuscrisul oferl cel mai vechr
lnfie Papyrusurile cele mai importante amintim. text pf,strat la cele 3 epistole, iar in unele fragmente conline un text
P52 - este cel mai vechi fragment de text al Noului restament ilai bun chiar decdtB.aal
dateazd, de la inceputul sec. II. Confine doar un fragment P75 (cunoscut gi sub denumirea de Papyrus Bodmer X[V-XV) -
Evanghelia dupf, Ioan cap. 18,3 I37.443 Sorr[ine fragmente din Evanghelia dupi Ltca 4,34 18,18; 22,4 - -
P64 qi P67 - contin fragmente din Evanghelia dupi Matei, 14,.53 qi din Evanghelia dupf, Ioan 1,1 13,10. Se -
presupune cf,
cdror text nu se indepdrteazd prea mult de textul critic Nestle. mluruscrisul ar fi cuprins cele 4 evanghelii canonice qi ar fi fost scris la
din sec. II-III d.Hr.aaa lnccputul sec. III. Textul manuscrisului este aproape identic cu cel din
P45,P46, P47 - contin 126 de foi, cu scriere foarte E qi sc prezintd., fEri indoiala, ca o primi formf, atextelor egiptene.aa8
din 3 Papyrusuri - volum. p 45 (o singurf, pagind aflati la Vr Trei Fragmente de Pap;,ms, dat6nd din sec. IU-ry, sunt pentru
conline fragmente din cele 4 Evanghelii qi Faptele A fltrnra textulur sf6nt de o deosebiti importanjf,:
Manuscrisul se prezinti ca fiind cea mai veche mirturie a P37 - conline un fragment din Evanghelia dupl Matei 26,19-52.
scurt, egiptean la Faptele Apostolilor gi dateazi din sec. III. p46 (
Dtrtcaza din sec. III-IV, are o scriere majusculi pi se gisegte in posesia
pafte din manuscris aparfne Universitd]ii din Miinchen)
Urrivcrsitilii Michigan. Prin textul siu, care oscileazi intre B gi D, se
epistolele pauline in urmitoarea ordine: Romani (de la cap. S,
a fi cea mai veche dovadf, a unui "Mischtext" din Egipt.aae
inainte), Er.rei, I-II Corinteni, Efbseni, Galateni, Filimon, Coloseni,
I Tesaloniceni. Manuscrisul P46 conf,ne cea mai valoroasi mdrturie lhillem',Il. Ilunger, Geschichte der Texti,tberlirfr*ng,I,7961, p 82 urm.
textelor pauline nerecenzate ale sec. ll. Dateazd, din jurul anului 200 {r Arrrainunte in legdturE crtP72 vezi: E. Massaux, Le texte de la I Petri d Papynts
Hr. P 47 confine un fragment din Faptele Apostolilor de la cap. lhnlner Wn e72), in EThl 39,1963,p.626 urm.; J.N. Birdsall, The Text of Jude
p6ni la 17, oferind cel mai vechi text la Faptele Apostolilor, nu insd ttt l'72,itt JThSt, HS 14,1963, p.394 urm.
cel mai bun gi dateazil din a doua jumf,tate a sec. IILaa5 ,(,1. Kiimmel, op.cit., p.459460 Pentru o paraleld intre textul manuscrisului P75
qr lcxtul codicelui Vaticamrs, a se vedea: C.L. Porter, Papyras Bodmer W and the
ao2
'l t,rt ty' Codex Vaticanus between Pap 75 and Codex Vaticanus in the Text of John,
YedW.G. Kiimmel, op.cit., p 456
aa3 ,\tulies in the History and text of the New Testament, Festschr KW" Clar( StD
lbidem,p.457
)t). l9(:7, p 71 urm.; I( Aland, Die Bedeutung des P75 fiir den Text des Neuen
lDtAem. Itttrtments, Studien zur Liberlieferung des Neuen Testaments und seines Textes,
045
W.G. Ktmmel, op.cit., p.458. Amdnunte ln legdturd at, p47 ase vedea J AN l'lr, 2, 1967, p. 15-5 urm.
Studien zur Geschichte des
giech. Apk. Textes,Il, M.Th.St., I, 1955, p.109 urm su ll',t;. Kummel, op.cit.,p.460
 Stelian Tofand
Istoria, Critica Si Transmiterea Texlului t75
P48 -
contine fragmente din Faptele Apostolilor,
sec. III gi se gisege astitzi in biblioteca Laurentiana din foi descoperite de Tischendorfin 1844 au fost publicate
c 43 de

Textul manuscrisului prezint[ o marturie a rdspdndirii ('rxlcx Friderico-Augustanus in anul 1846. Codicele intreg (347
"apusean" al Faptelor Apostolilor, in sec. III, in Egipt.a5o tt lbst publicat, in facsimil, in anul 1862 de citre guvernul rus in
P81 - contine fragmente din I petru 2,20 - 3,7.4-12, rlc cxemplare. Codicele se gisege astitzi in British Museum din
sec. V gi se afla azi la Barcelona (Seminario de dupl ce a fost vtndut acestuia, ln anul 1933, din muzeul din
llanuscrisul dovedegte aflnitifi marcante cu p72, tgrad, de regimul sovietic, pentru l00.000lire sterline.a53
B qi
sahidice.451
lJ - Vaticanus (03 Gregory) - Codrcele dateazi din sec. IV qi a
P74 (Papyrus Bodmer XVII) -
confine fragmente
manuscris datdnd din sec. vII, cuprinzdnd aproape jumitate din la inceput intreaga Sf
Scripturf, in limba greacd, pe spafiul a
Faptelor Apostolilor, (inceputul 9i sfirqitul textului fiind lbi de pergament. Astf,zi, din Vechiul Testament lipsege
deteriorat), precum qi fragmente din epistolele soborniceEti. tul, iar din Noul Testamenl Er.rei 9,15-13.25,1-ll Timotei, Ti!
qi Apocalipsa
prezintd, afinitifr cu cel din N, gi A, in ceea ce privege
'l'extul este scris in trei coloane qi reprezirtd pe cel revizuil de
fragmentelor din Faptele Apostolilor.a52
Dupd datele paleografiei, in afar6 de manuscrisele de iu. in jurul anului 1000, datorit[ degradlrii cernelii, scrisul a
cei mai vechi codici ai Noului Testament, dateazA din sec. IV, rcinrprospf,tat cu o noud cerneald,, prevtnfi cu spirite gi accente 5i

mai noi din sec. al XVI-lea. Drntre Codicii greceqti ai ot in aproximativ 2000 de locuri de 2 corectori (B2 gi B3).asa
Testarnent mai importanti gi mai cunoscuti amintim: rurrul 1550 codicele a ajuns in posesia Bibliotecii Vaticanului.
prima oarf, a fost editat de cardinalul Angelo May, aplr0nd
in 1857, dupi 3 ani de la moartea sa.ass
N - Codex Sinaiticus (01 Gregory) - Codicele dateaza din
IV cuprinde intreg Noui Testament in limba greaci. in plus,
qi
A - Codex Alexandrinus (02 Gregory) - Codtcele a fost scris in a
cupnnde Vechiul Testamenl Epistola lui Barnaba $i o parte
jumitate a sec. V, in Egipt, probabil in Alexandriao'u, de unde
Pastorul lui Herma. Codicele a fost descoperit de invf,latul
liirziu, patriarhul Cyril Lucaris, l-a diruit in anul 1628, regelui
Tischendorf in anul 1844 gi 1859 in ministirea Sf. Ecaterina
Sinai, care l-a gi adus in Europa. Tischendorf socotegte manuscrisul
ici, Carol I. in anul 1753 regele Georg II il daruie$e muzeului
{iind unul din cele 50 de exemplare pe care Eusebiu de cezarcea
scris la. ordinul impdratului constantin cel Mare in anul 331 llurl,'n,p 461462.
Vezr arndnunte W.G. Kiimmel, op.cit.,p.461
J50.,,,
I Ol4en|. ( l. N.L Nicolaescu..., op.cit., p 36; V. Gheorghiu, op.cit.. p.839; L.G'
at' 'Daris,
Ibid"m. S. L)n nuovo frammento della Frima Lettera di petro ( petr. lll u ntcanu, o p. cit., p.233 -23 4.
2,
j ,12, Papl,Tslogica Castroctavian:a2,
7967. l,S. Skeat, The Provenance of the Codex Alexandinus, irt JThSt, NS 6, 7955,
452
W.G. Kiimmel, op.cit.,p 460-461. 1r .)l
j urm., este de pirere cd ConstarLtinopolul ar {i locul, mai probabil, unde ar fi
losl sc'.ris codicele
 Stelian T,
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 111
britanic din Londra. Codicele cuprinde, in grecege,
intreag4 o lista a cirlilor canonice. Astizi se gisegte la Biblioteca
Sc,ptur', cu mici lacune, precum gi Epistolele lui Clemeni
I tnnllt din Paris.a6o
Corinteni. Codicele numdrf, 773 de frle.asl

1,,', - Codex Laudianus (sau 08 Gregory) -

dateazi din sec. VI
C - Codex Ephraeni Rescriptus sau parisiensis (04
codicele este numit rescript, deoarece textul biblic a fost
Vll pi cuprinde Faptele Apostolilor in limba greac[ gi latin[.
ras a fost descoperit in Sardinia de Arhiepiscopul Laud, care l-a
pergament in sec. al XIIJea, iar pe acelagi pergamer,t
biblic s_a Itibliotecii Universititii din Oxford. Acest codice a fost folosit
traducere ?n limba greacd a 3g de lucrdri ale Sf Efrem
Sirul, :ctiitorul Beda Venerabilul in comentariul siu la Faptele
ajutorul unor substanle chimice, Tischendorf a reugit sf, reci
textul biblic care este scris apoi per extensum. in anul 1
Tischendorf reuqegte sd publice Noul restam ent atat cdt
a ll3 - Codex Cctislinianus - dateazi din sec. VI gi cuprinde o
descifra. Manuscrisul este format din 200 de file gi se giseqte
azi rlin Epistolele pauline. Cele 41 de foi ale codicelui se pistreazd
proprietatea Bibliotecii Nationale din p aris. as 8
lR Paris, Kiev, Moscova, Leningrad, Athos.ou2

D - Codex Cantabrigiensis sau Codex Bezae (05 Gre (i - Codex

Boernesianus (012 Gregory) - numil dupl inva]atul
dateazt din sec. V-VI. Cuprinde numai Evangheliile gi F
nor, clruia i-a aparginut. Dateazi din sec. IX gi a fost descoperit in
Apostolilor in limba greaci gi in traducere latin6. Manuscrisul
irca Sf. Gallen. Cuprinde textul Epistolelor pauline, lard
pdstrat intr-o Bibliotecf, din Frant4 iar in
timpul rIzboaielor relisi la cf,tre Elrei, cu o traducere latini interliniard. Codicele se
din sec. al XVI-lea, manuscrisul a dispirut. A fost descoperit
c aziinDresda.a63
reformatorul Beza, care l-a ddruit Bibliotecii Universit6tii
Cambndge.a5e
Freerianus (032 Gregory) - dateazd, probabil din sec.
W - Codex
.V A fost editat de H.A. Sanders, in New York 1912, iar azi se
D2. - Codex Claromontanus (06 Gregory) - dateazhdin sec.
c la Washington. Textul este indeaproape iniudit cu cel al
cuprinde Epistolele Sf Pavel in limba greaci gi in traducere latini. a#
oc lui Cantabrigiensis.
i
fost proprietatea lui Th. Beza, care l-a descoperit in Clermont qi a
editat de Tischendorf in anul 1852. codicele e important qi pentru

057
w.G. Kiimmel, op.cit.,p 462 lltrtlant, p.463.
asg
Jbidum Vezi aminwLte in legdtur5 cu acest codice gi R.W,Lyon, I f, I N, L Nicolaesct, op.cit., p 37.
of Codex Ephraemi Res*iptus, NTSt, 5, 1958-1959, p.260 urm. *l ll,t,lom
o5ecl
w.G. Kiimmel, op.cit., p.462463. Amznunte vezi J.D. yoder, Concordancc *' IV.( ;. Kiimmel, op. cit., p.463.
to the Distinctiye Text Codex Bezte, NTTS, 2, 1961
. h^
I l, i, l r, * 9i L. G. Munte anl., op. cit., p.234.
 Stelian T, 179

0. Codex Coridethi (7jB Gregory) - dateazi din sec.
este un codice evanghelic. Azi se afl6la Tbilisi.a65
H. Codex Euthalianus (015 Gregory) - este m
fragmentar, confin6nd Epistolele pauline gi dateazA, se pare, din
VII.466
To! ceilalfi codici unciali sunt fragmentari Ei dateazd, di
epoci mai apropiatl de noi.
b) Traduceri vechi sle textului sfiil qi importanla
pentru critica textu ald
DupI pdtrunderea gi rispdndirea cregtinismului in spalii gi
popoare care nu vorbeau Ei nu cunogeau limba greacf,, s-a i
necesitatea traducerii textului sfEnt in limba maternf, a
popoare. A$a a apIrut potrivit cu spaliul de rispdndire
cregtinismului, mai int6i traducerile siriene, latine gi coptice.
istoria textului sffint, vechile traducen ale Sfintei Scripturi, sunt de
mai mare insemnitate, intrucAt ele se referl la scrieri gi
grecegi de tex! care sunt mai vechi decdt manuscrisele, cupr
textul sfbnt, cunoscute gi ajunse p6nd 1a noi.
Cele mai vechi qi mai cuprinzdtoare manuscrise grecegti
Noului Testament, ca spre exemplu, P.45 gi P.46, provin de
inceputul sec. III, iar cel mai vechi codice (Vaticanus, B), cupri
aproape intreg Noul Testament, igi are originea in sec. IV, pe
cele mai vechi traduceri siriene gi latine, igi au originea in sec. II,
cele coptice la lnceputul de sec. III.467 Totugi, referirea la
465r.,
)Dlaem.
466,r.r
tDMem.
ou7
A ." in
vedea amEnunte, acest sens, \Y.G. Kiimmel, Einleitung
Testament, p.465466
Ituduceri vechi gi folosirea lor ca mirturii model pentru originalitatea
t$ritrrlui sffint grecesc, trebuie fEcutf, cu maximi precau,tie, intrucdt nici
E lraducere nu redd, in modul cel mar fidel, originalul, chiar gi atunci
ofurd sunt foarte fidele textului. subtrlitrili qi caracteristici specifice
flttrbii grecegti, care exprimi o mzlre vaietate de profunzimi ale
textului (spre exemplu exprimarea in aorist, in mediu-pasiv etc.), nu
Vor putea aproape niciodatd si fie redate exact intr-o traducere. Totugi,
precoulia abordarii acestor traduceri nu sif,begte cu nimic valoarea lor
0e liind unele din mirturiile cele mai vechi ale textului sfhnt.
lor
- Traducerile siriene
in Siria gi in par,tile invecinate creqtinismul a inceput s6 se
fitpundeasci incd din timpurile apostolice, astfel cd literatura
trligioasa a inceput si infloreascl la Sirieni inci de timpuriu. in acest
tgus, Hegesip, ajuns la Roma pe la mijlocul sec. II, face amintire in
le lui de unele pasaje din "Evanghelia dupl Ewei"468, din
Evanghelia siriaci" gi indeosebi din cea scrisd in limba ebraici.a6e
in timpul domniei impiratului Marc Aureliu un sirian pe nume
rdczan alcituiegte nigte "Dialoguri " 470, impotriva marcionitilor gi
orlpcteniilor altor invalituri rdtdcite, traduse apoi in grecege de
icii sii. Bardezan trebuie si fi cunoscut ca si poatd combate pe
Mnlcion gi erezia sa, Sfhnta Scripturi dintr-o posibil5 traducere
tlfirrcil Presupunerea este confirmatI, de faptul cd, mai tAran,
lllllticrn Sirul amintegte cI exista pe vremea lui, de multi vreme, o
tfarlrtccre siriacl a Sfintei Scipturi, care eratn intrebuinlare generuldla
€teftinii din Siria gi pe care Fer.Ieronim avea ocazia si o cunoasci,
*r l',rrrlcti vorba de un targum al Evangheliei dupi Matei, ori de un ,,Diatessaron',, o
r\rrrronie a evangheliilor, compusd pentru u21 evreilor.
*t t' I l,lusclriu de Cezarea, I stoia bisericeascd,'[,/, 22, 9, p.172.
lt"
in das f 't tttltc "Dialogurile" btrfrgr,teaz6. gi unul foarte iscusi.t "Despre destin,, adresat
rrrrrri ozrrecareAntoniu. (Vezi Eusebiu de Cezareea, op.cit.,ly,30,3, p.179).
 180 Stelian T, Istoria, Critica ;i Transmiterea T'extului 181
mai tdtzi:u, dar din care, mf,rturisea el, nu mai
ingelegea unele Din informaliile istoricului Eusebiu de Cezarcea se pot afla gi
ale ei.a1l
Ello rnirturii despre traducerile siriene ale texfului sfiint. Astfel se
Din vechile traducen siriene existi astdzi mirturii d lfltmtl cd Tatian Asirianul, care a trait o buni parte din viafa sa la
referitoare numai la Sfintele Evanghelii.al2 Doui
sunt flottt,t, dupi ce a fost eliminat din biserica cregini datoriti practicilor
manuscrisele cunoscute astdzi din aceste vechi
traduceri. Unul conceptiilor sale extrem de ascetice, fiind promotorul sectei
codicele Syrus curetonianus (syrcur sau syc), roti1ilora77, se intoarce in juml anului 172 in Orient 5i spre sfbrgitul
descoperit de willi
cureton in anul 1842, intr-o veche mrndstire din Egrpt
si pubricat, i de a doua jumitnfl a sec. II, alcituiege o Armonie a
acelagi, in anul 1858473. Manuscrisul apar,tindnd
,... V, cuprir: heliilor, numiti Diatessaron, salu"Cele patru Evanghelii tn una
fragmente dintr-o traducere foarte veche siriacf, '.478 Lucrarea sa care circula la sf6rgitul sec. II qi inceputul sec.
a evangheliilor.
Celllalt codice este Syrus Sinaiticus (sylsrn sau sys) gi I ln limba siriac6, a fost atdt de bine primit6, incdt aproape cd a scos
a
descoperit de surorile Agnes Smith Ler.l,is qi Margaret
Dunlop Gi uz, pentru mult timp, evangheliile despdr,tite ale celor patru
. _. l1a-
in ministirea sf Ecaterina din muntele Sinai, in anul 1g92, unde l$11.'
gdsegte gi astizi. Manuscrisul este un parimpset
apar,tindnd sec. IV Aceasti "Armonie a Evangheliilor" s-a pierdut cu timpul-
V gi cuprinde, la fel, textul evangheliilor, dar cu mari lipsuri.aTs ituirea ei fiind aproape imposibilfl, folosindu-se numai izvoare
Din cercetirile intreprinse de speciarigi asupra acestor ndare sau terfiare. Astfel un fragment de Pergament pistra!
manuscrise s-au constatat douf, lucruri: inzfrrnd o descriere a Patimilor Domnului in limba greaci gi
I - este vorba de una gi aceeaqi traducere veche siriac4 III, este, cred speciali$ii, o bucatf, din
indnd inceputului de sec.
2 - manuscrisele prezintd, cel mai vechi text siriac originar al lui Tafian. Dar datoritf, dimensiunilor extrem de
evangheliilor.aT6 fsdusc ale fragmentului, concluzii pertinente nu se pot tragea8o, de

trt't Dusebiu de Cezareea, op.cit., rV, 29,7-3, p.178, secta encratililor

4'r
Cl. V. Gheorghiu, op.cit.,p.gig. ptopovdduiau intre altele ablinerea de la clsitorie, consider6nd-o pierzanie gi
472 rlcsfiAu, osAndind grav pe Ce1 ce a fEcut pe blrbat gi pe femeie in vederea naqterii
Un studiu amanrurlit in aceastd problemi a se vedea A. voobus, studies in the rlcr lli
Gospel Text in Syiae, in CSCO I 2A, 1951.
413
lts ll,irl"rr, IY,29,6. Amdnunte in leg6hrd cu Diatessaronul lui Talian a se vedea:
Astdd se gdseqte in Muzeul britanic din Londra.
1,. l,cloir, Le Diatessaron de Tatien, L'Orient Syrien I, 1956, p208 urm. Idem,
aTaManuscrisulcuprinde:
Mt.l,l-8,22;10,32-23,25;Mc.16,1g-20; Lc.2,4g_3,16;7,34- l,'original syiaque du commentaire de S.Ephrem sur le Diatessaron, in Bb,40,
16,72', 17,1-24,44,111,1-42; 3,6-7,52; B,t2_19; 14,1129. (Cf.
W.c. Kiimmet, l')59, p.959 urm; W.G.Kiimmel, op.cit., p467-468; B.M.Metzger, Tatian's
op.cit., p.468), oscar cullmann, Noul Testqment, Ed.Humanitas, Buc.
1993, p.1g, l)ttlessaron and a Persian Harmony of the Gospels,IBL 69,1950, p.261 urm.
o7'W.G.Kiimmel,
op.cit.,p.46g; V.Gheorgfur, op.cit.,p.g60 redEpericopele pe caro l'' M,l,trr.iein acest sens st6 qi un Cornentar la Diatessaronul lui TaJian, al Sf.Efrem
manuscrisul Ie conline, folosind o edi{ie publicati la cambridge, in anul
1g94, cle lrirrrl. scris in jurul anului 360 (Cf.V. Gheorghiu, op.cit., p.860, nota 2 qi W.G.
R.L. Bensly, Harris 9i Burkitt
q6 lriimmel, op. cit.. p.467.
lbid"* {Itr
Vozi amanunte W.G. Kiimmel, op.cit.,p.467
 Stelian T' Istoria, Critica TTansrnitere a Textu lu i 183
accea pirerile specialiqtilor sunt irnpirf,te cdnd e vorba si se rn ipoteza ci aceastd tradifie ar fl adevarati, atunci se poate
precis originea, locul scrierii, limba etc. uoncluziona cd trebuie si fi existat ?naintea lui alte traduceri
vechi
Dar pe l6ngi Sfintele Evanghelii trebuie sf, se fi tradus in ririene i,
care sa fi aparut respectivere "clevieri', qi pe care
Rabburas
siriacd gi celelalte cirti ale Noului Testament, intrucflt SfEfrem cr. acum chemat a le indrepta. cu aceastd ocazie, episcopul Rabbulas
(sec. lV)
face amintire de o veche traducere a Sf.Scripturi, vtr 1l "modernizat" intrucdtva qi limba veche siriani, numai
aga
limba.siriacd..asl Dar intrucAt mf,rturii directe in acest sens nu exi explic6ndu-se faptul citraducerea pesitta din codicii sirieni,
scriqi prin
totul rarndne Ia stadiul de simple presupuneri, care pot si exprime !iec. v-vl, nu mai prezintd" vechea limbi siriand din sec. II-II.486 prin
tot atilt de simplu gi realitatea. tlflrare, vechimea altor traduceri siriene preced pe cea a pesitter.
La
Cea mai veche traducere gi adesea cea mai intrebuintatd
biserica siriani a primit cu timpul numirea de "Pesitta" (syrP). Se
ci autorii acestei traduceri nu sunt cunoscuti. ei succedfurdu-se in ti
in marea opera de traducere a cf,rfilor Sfintei Scnpturi.a8?
tn urma unor cercetiri minulioase asupra textului
sirrace, specialistul in materie F.C.Burkitta83 a ajuns la
reprezentatil gi de alli cercetf,tori contemporanio*a lui ca fi awt ioc inainte de sec. tV. in acest
trtrducerea Pesittei trebuie sd
Pesitta, prezentatd de codii sirieni cei mai vechi, nu ar fi mai veche s[2, ca mr mai poate avea de autor pe episcopul Rabbulas, autorul (sau
prima jumitate a sec. V, gi cd ar avea de autor pe episcopul Rabb eutorii) ei, rimdnand inviluigi de anonimat.as8 Agadar, stabilirea
din Edessa (+436), despre care circula o tradiFe veche, care afirma 0xtcH atat a vechimii Pesittei, c6t qi a autorului ei, rfmdn probleme
"prin tnlel.egerea lui Dumnezeu, care i s-a dat, el a tradus ise oricf,rei cerceti.ri. Cel mai vechi codice care cuprinde
Tes'tament. . din limba greacd, tn cea siriacd... din cauza cerea Pesitta, este codicele Ambrozian din sec. VI, pistrat
in
a8e
devieri ale lui".a85 Flbl ioteca din Milano.
in stabilirea unui text critic grecesc al Noului Testamen!
cerile ulterioare siriene, precum traducerea Philoxenianl gi cea
ou i rghitt,
Cl. V. Gheo r.t p. ci t., p. 86 1 ; W. G. Kii mme| op. cit., p.4 6 9, numai indirect
V, ( ;heorghiu, op.cit., p.862
amintire de o astfbl cle mdrturie.
432 ' t 'l W. G. Kiim mel, op.cit., p 469 .
Aceasta e ste pErerea prof-. V. Gheorgh irt, op. c i t., p.86 7 . rr
aLt Arrrlrnunte in legdturd cu vechimea pesittei
a se vedea: a voobus, Das Alter der
Evangelium Da-Mepharresche, s.Anm. 54,II,p. 1 00 urm., dupd W. G. Kiim
I'r'tchitta. Prchr 38,1954; M. Block, The New Testament peschitta
op.cit., p.469, nota 58. and its
l'n,dacessors, SNISB,1950, p51 urm.; ldem, Rabbula of Edessa
a8a
Evogels, Flandbuch der ne.utestamentlichert Texthritik,Miinster 1923, p.136,
and the
I'rx:hitta,BJRl 33, 1g50, p 203 urm.
utt
in "Via1a lui Rabbulas din Edessa" scrisS la scurt timp dupd moartea lui - Cf. f,'. fu l'r', prof.
r. prof. dr. Nicolae Neaga, pr. prof. Gh,
Burkitt, (Jrchristentun im Orient, Tubingen 1907 , p.25-51, dup6 V. G llttrna, p
op.cit ,p 862, nota4
, Studiut Veclriului Testament, manual pt.
Irrstitutele p.99.
 In,l Stelian Tr

I{arclensl, pun la dispozifie mijloace mai eficace dec6t - Traducerile latine

anterioare lor.
odati cu rf,spdndirea creqtinismului la popoarele din afara
Traducerea philoxeniana GVph) are ca promotor
al ei Rnmci, in provinciile din sud, nord gi vestul imperiului roman, in
episcopul monofrzit din Mabug (Hierapolis) 10ng5
Eufrat, care ll'ica de Nord, in Galia gi in spaniE in spafiul cirora nu se cuno$tea
sa aib4 in scopuri polemice, o traducere siriacf,,
care s[ redea c0t rru se vorbea limba greacd", s-a ivit cerinla imperioasf, a traducerii
exact textul grecesc, il attorizeazi la arul 50g pe
horepiscopul flntoi Scripturi, in limba latini, limba oficiali a statului roman. c0nd,
Polycarp sd intreprindd o noud traducere a sfintei
scnpturi in li. gi de citre cine s-a frcut prima traducere, in limba latinq a
siriani. Se pare ci acesta va fr reizuit din nou pesilta.4eo
Texte Iui sffinl, nu se cunoagte, dar in a doua jumdtate a sec. I[ se pare
lucrarea sa s-au pf,strat prea pufine, doar cdteva fragmente
din Isaia ca cxista deja. Problema stabilirii vechimii traducerilor latine a
4 Epistole sobornicegti ([-m Ioan, II petru, Iuda)ael
ului sfhnt depinde de rispunsul la controversata intrebare, daci
Un secol mai tdrzi,t, Thomas din Harkel (Heraclea),
vir Tertullian cunoqtea, la sfbrgitul sec. II, traducerea unor
maitarzi, episcop de Hierapolis, intreprinde ra anul 616 o revizuire
biblice in latina, de care se pare cL ar face amintire in lucrarea sa
textului traducerii Philoxeniene dupi nigte codici grecegti
l)c monogamia" (cap.ll), cu mentiunea cf, uneori textul latin nu
din Alexandria, cuprinz6nd bxtul Noului Testament. prin
rda cu cel grecesc.a'o ceea ce este sigur este faptur cf, ia mijlocur
diacritice (obelus gi asterisc) gi cu variante marginare, Thomas
voia lll existau in uz in Africa, qi ltalia texte ratine gi care se
arate raportul dintre textul siu qi textul originar grecesc, intre
cntau reciproc.o" Totuqi, inc[ nu exist[ printre specialiqti o
dorea sd lie un acord tnai exac.,.ae2
titutc de opinii in ceea ce prive5te problema existenlei unei
in afard" de traducerile amintite, a mai existat o traducere siri
tlrrluceri originare latine qi care trebuie sf, se fi frcut in Africa dupd
gl anulne, una Iicut6 in dinlecfurl siric-palestinian I grecesc, sau au apdrut gi coexistat impreunl mai multe
(Westarammaisch). Se pare ci traducerea este o prelucrare ceri deodati. Probabil ci istoria traducerii in latini a unor pf,rfi
a
vechi sirian, tEcuti pentru Melchifi, cindva prin sec. fV.an3 t Noul Testament va fl ar,ut cursuri diferite.
critica textuali traducerea respectivi are un rol neinsemnat. Sigur este insi faptul cd se pot constata existenla a cel pulin trei
fnnne de texte latine diferite: un text african, artul european qi altul
ae.
un shrdiu aprofundat privind versiwrea philoxeniand. vezi s.A. voobus, Ney :plniol gi ci. nu existi indoiald ci cea mai veche formi de texl latin
Dates for the solution of the probrem Concerning the philoxenian version, Etlicrau corespunde intru totul cu mirluria aga-ziselor texte
Spiitus et v eitates, Festschr.K, Kundsin, 1 95 3, p. I 69 urm.
4er
Studiul Vechiului Testamen! p.g9.
4e2
Cf W.G.Krimmel, op.cit.,p 470.
I I llt, aflate de Harris gi Lewis in mdn[stirea sf.Ecaterina, din sinai.
*e3
Inilial Textul lor a
s-a
lirsl publicat pentru prima oarE de A s Lewis qi D Gibson la Londra in anul
ir anul 10 1g99.
( (' l, W. G. Kiimmel, c p. cit., p.47 0 qi \/.
Gheorgh il, o p. cit., p g64.
publicat p lur
A s,: vedea W.G.Kiimmel, op.cit.. p.47?.
cunosc inc6 doud manuscrise care au acest text, unul dat6nd
din 1104 gi altul din
 186 Stelian Tofand
"vestice".4e6in acest sens, denumirea textului vechi latin de ,'Itara,,
desemndnd o traducere latinf, veche , mitmd, a textului sfint nu
corectd, deoarece Fer. Augustin inlelegea prin aceastd denumire,
indoiali, nrunai o formi de text europeani a traducerii vechii latinp
textulur Sfintei Scripturi. ae7
Textul acestor traduceri, prin copieri dese, a inceput ins[ si
altereze atet de mult, cd s-a simflt imperios nevoia corectirii lui.
cum orientul prin stridurntele unor mari reprezentarir ai sii,
Origen, Hesichiu etc., ajunsese sd. aibf, un text recero:rt, corect
Sfintei Scnpturi, Occidentul nu putea neglija acest fapt. De
papa Damasus ii traseazr sarcini Fer. Ieronim si faci o recenzie
traducerilor latine gi sd realizeze o traducere unitarr a Bibliei. in
384 Ieronim prezintd. Papei textul revizuit al Evangheliilor,
weme dupi aceea qi pe cel al celorlalte clrfi ale Noului T
Pentru Evanghelii Ieronim a ar.ut la bazi un text latin pe care
corectat dupa vechi manuscrise grecegti.ae8 Asupra principiilor
care s-a condus in revizuirea gi corectarea texfului, Fer. Ieronim
exprimd. in Prefala care a insolit manuscrisul Evangheliilor,
Damasum", unde afirmd:
I - ca n-a voit sd facd o traducere noui. ci a revrnfit
textul vechilor traduceri latine, ciutdnd sd-i dea sensul care
cel mai bine cu textul grecesc.
ae6Pentru
amdnunte in acest sens a se vedea W.G. Kiimmel, op.cit. p.472 S1
bibliogralre indicat6 de el Ia cap. "Die lateinischen (Jbersetztmgen,, p.470471.
4eicf. Fer. Augustin,
De doctrina Chistiana II, 152: "h ipsis autem
irrterpretationibus Itala caeteris praeferatur", dupE W.G. Kiimmel, op.cit., p.472,
r.ota 77: "Die Bezeichnrurg des altlateinischen Textes als ',Itala" ist falsch da
Augustin mit dieser Bezeichnung zweifellos nur eine europziische Form der
altlateinischen ubersetzung meint". compard gi J. schildenberger, Die Itala iles
hl. Augustinus, Colligerefragmenra, Festschr.A. Dodd, 1952, p.g4 urm.
4e8
Cl-.W.G. Kiimmel, op. cit., p.473
187
2 - avdnd inaintea sa codici foarte buni grecegi, el a indreptat
flttntai acele locuri, care i se pf,reau cd nu redau destul de bine
ln[clcsul autentic al textului originar.aee
3 - prevede cI mu{i nu vor aprecia dup6 merit lucrarea s4 dar
Ftc congtiinta cd a stat in slujba adev5rului.5o0
Dupi tenninarea indreptarii texhrlui Noului Testamentsol
lororri m incepe reviztirea traducerilor cirfilor vechiului Testament,
dttpii recenzia hexaplari a Septuagintei, dupf, care traduce direct din
originalul ebraic, in latinf,, cirfile Vechiului Testament. in aceasti
lllilnctr are de adversar chiar pe prietenul sdu Augustin care vede in
itonfia datl de Ieronim textului ebraic o diminuare a autorititii
Ecptuagintei, in uz general, inci din timpul apostolic.502
[n jurul anului 405 traducerea Vechiului gi a Noului Testament
E lfrst incheiati, insf, traducerea s-a impus destul de greu, intrucAt nu
tltt irr spatele ei o autoritate bisericeasciso3, astfel ci numai in sec. VIII
{u'Arll'"I la Evanghelii Ieronim a indreptat aproximativ 3500 locuri de texl.
( (ll.W.G.Kiimmel, op. cit., pAT).
t0" (ll. V. Gheorghiu, op.cit.,p.867.
lfll
l'culru celelalte c6rfi ale Noului Testament au existat voci qi mai existd qi azi, in
rcnsul, dacd au fost revizrite de Ieronim sau nu qi cdnd a alut loc aceastE realizare,
Nlu care texte vechi latine qi grecegti au stat la baza wrci astfel de revizuiri E
ittdrcpt5ri a texh.rlui: "Fur das tibrige Neue Testament ist es dagegen sehrfraglich,
rth die Revision ilberhaupt etwas mit Hieronwus zu tun hat und wann sie
ulstanden ist. Ebenso mufl vermutlich fur die einzelnen Teile des Neuen
'l'r:;taments, die Frage
leweils verschieden beantwortet werden, welche lat. Texte
rtttrl welche griech. Textform der Reyision zugntnde liegen". (Cf. W,G. Kiimmel,
o1t.cit., p.473). in acelagi sens se exprimd qi II Zimmermann, Untersuchungen
zur (ieschichte der altlat. Uberlieferung des 2.Kor,BBB 22, 7965;F-l_nwew, The
lleclieval History of the Latin Vulgate, The Cambridge History of the Bible, tr,
l\)69,p 102 urm gi 514 urm.
"'',\ rl i ul
I r Ve chiului T e stam ent, p.86.
t"'
n stt'"I Papa Leon cel Mare (440-461) qi Hitariu (461468) ttllizeazAin scrierile lor
rrrrrnai in parte Vulgata. Nici pe timpul Papei Grigorie cel Mare (590-604)
 188 Stelian Tofand
valoarea gi valabilitatea vulgatei a fost asiguratds'a. Iar numele slu
cinste "Vulgata" in sensul de "allgemein verbreitetrrs05 1-u primit
la sfirgitul ewlui mediu.
Curdnd insi gi textul Vulgatei datoritl deselor copieri nu
mai pastrat curat. Adesea vechi citate ale traducerilor latine, u
chiar fraze clasice latine, puteau fi intdlnite in recenzia lui Ieroni
Astfel ci s-a purces la indreptarea textului Vulgatei
Dupd o prirnd incercare nereugitd a abatelui Magnus Aureli
Cassiodorius (+562) de ?ndreptare a textului lucririi lui Ieronim, pe
sfhrqitul sec. VIII, impiratul Carol cel Mare traseazd.
teologului Alcuin (+804) si indrepte textul corupt al Vulgatei.
consultf, mai multe manuscrise vechi ale Vulgatei, corecteaz.d
qi-l predl in anul 801 irnp[ratului. Ce1 pufin doud secole noul
numil "Biblia Alcuini" sau, "Biblia Caroli Magna,, a fost scutiti
alterari, bucurdndu-se in Occident de autoritatea cuvenitf,.so6
trecerea acestui timp s-a ivit din nou necesitatea unei corecturi, pe
o realizeazi mai intai, cardinalul Petrus Damiani (+l
supranumit de unii "al doilea Ieronim", urmat fiind apoi
Arhiepiscopul de Canterbury Lanfranc din Bec (+1089), a
recenzie a devenit normativi mult timp pentru copiile Vulgatei
in Franta qi Anglia.soT
traducerea veche latind nu cedase incE pretutindeni locul Vutgatei. Papa
aprobd folosirea acesteia, dar in scrierile sale fiilizeazA in schimb, alternativ,
vechea traducere latind cu rccerzia lui Ieronim. Abia Isidor din Sevilla (+636) af
aminti cd recerzia lui Ieronim ar fr in inkebuinlare generald. (V. Gheorghiu,
op.cit.,p 867).
'ot Beda Venerabilul (674-735) afirmE cE pe wemea sa vechea traducere latjrf,
disp6ruse, in intrebr-rinJarc generald liind numai recenzia lui Ieronim. (W.G.
Ktimmel, op.cit., p 473').
lDtdem.
5au
lbid"m.
ta'"
Ibid"m.
_ Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 189
Dupd infiinlarea unor noi Universit[,ti in Occident qi care voind
sfl aibi un exemplar al Vulgatei, normativ pentru ele, se pucede la
Iccenzarea textului Vulgatei, fiind inzestratin acelaqi timp cu un bogat
Bp.ual critic. Dintre toate aceste texte s-a bucurat mult timp, de o
ronrarcabild autorilate, textul Universitltii din Paris, numit
"l'uri,sius" san'texemplar Parisiense" intocmit in jurul anului 1230,
tlcvcnind astfel, curAnd, "textus receptus" aI Bisericii occidentale.s08
Dar textul Vulgatei pierde cu timpul din nou din claritate, de
llcocA, qi sub presiunea protestantismului care se ivise, biserica
f0rn.m5-occidental6 hotirf,gte o noul recenz;rre a texfului Vulgatei
pentru a deveni un adevdrat text biblic. Faptul acesta intrl in sarcina
(,lonciliului Tridentin, care dupl ce s-a exprimat in gedinlele sale din
Z"il rnartie qi 1-3 aprilie 1546 asupra canonicitilii gi autoritifii clrlilor
Stintci Scripturi, hotiraqte in gedinla din 4 gi 8 aprilie autoritatea
Vulgatei ca text auterrtic pentru inlreaga Bisericf, apuseand.to'
Cum o edifie autenticd, hotirdtd, de Concil se lSsa agteptati,
Ptrpa Sixtus V dispune elaborarea unei edifi oflciale a Vulgatei,
Runlih "Sixtina", dupf, o consultare a celor mai bune manuscrise
0xistcnte precum: codicii Amiantin, Fuldens, Toletanus, Carolinus
1r0
otc Dar intrucAt "Sixtina" continea destul de multe gregel! dupl
tttccrcari repetate ale unor papi de revizuire gi reeditare a textului
Eihlici Sixtine, dar frri gregeli, reugege acest fap! in cele din urm4
dupil multe eforturi Papa Clemens al YIII-tea (1592-1605), texhrl
€diliilor Vulgatei, apirute sub egida Papei Clemens WII, purtind
dBttrrmirea, de atunci, de "Vulgata Clementind".
ttrr
Vr,zr V.Gheorghiu, op.cit., p 869.
"tu ".,u, lrtec ipsa yetus et vulgata editio, quae longo tot saeculotam usu in ipsa
tt'r'l.t,.sia probata est, in publicis lectionibus, disputationibus, praedicationibus et
tt:ltrtsitionibus pro authentica habeatur, et ut nemo illam reicere Etovis praetextu
u I c ut v e I p rae sumat. " (Dupd W. G. Kiimmel, op. cit., p.47 4).
rrt
tl|
lltirlttnt.
 190 Stelian T, Istoria, Critica pi Transmiterea Textului 191
imbunitifte, in cele din urmd. textul celei
Dup5. cdteva edilii
C6t privegte timpul in care s-au intreprins aceste traducer!
a III-a edilii clementine, din 159g, devine p6,i astrzi textul
l0ssta nu poate fi determinat cu exactitate. Unele considerafii de ordin
latin oficial al Bisericii catolice.511
lfioric indreptafesc presupunea cf, inceputurile acestor traduceri
Cdt privege numlrul manuscriselor Vulgatei, acesta este,
*gbuie si fi avut loc cdndva, cdtre incepufiil sec. III sau tn a doua
pirerea specialigtilor, necunoscut.sl2 Cel mai vechi manu a sa.
515

(Sangallensis) provine din sec. V, iar cel mai bun manuscrrs

Sf.Antonie (251-356), p[rintele viefii cenobite, nu cunogtea
Amiatinus, din sec. VIII. din Florenta.513
llntlrt greacd, fapt care rcntltd" din descrierea vietii sale ftcuti de
blugraful sdu pe nume Athanasiu.t'u
- Traducerile coptice Faptul cd acesta se retrage in pustiu fiind ad6nc impresionat de
tn timput pf,trunderii cregtinismului in Egip{ limba p6ricopa despre "tdndrul bogat" (Mt.19,16 umr.), pe care va fi auzit-o
derivati din cea egipteanf,, era divizata in mai multe dialecte, di
Eltirrdu-se in biserici, poate duce la concluzia cd pe la mijlocul sec. III
care se disting in mod deosebit trei: dialectul vorbit in Egiptul de
Fxlsta in Egipt Sf6nta Scripturi tradusl in limba coptici qi care era in
ntmil Memphitic sau Bohairic, dialectul vorbit in Egiptul de mij
Ur,irr Bisericf,.
numit Basmuric sau Faiumic, qi dialectul Sahidic sau Thebaic-
in Egiptul de sus un c5lugdr pe mrme
Cam in acelaqi timp trdia
in Egiptul de Sus.5'a
Pnhomie (292-348), care atrf,sese in jurul siu un numir considerabil
Sfhnta Scriptura s-a tradus in toate cele trei dialecte,
de nronahi, infiin!flnd prima minlstire cu numele Tabenna din
stAnd, in acest sens, fragmente de traduceri pistrate gi publicate
Tlrr:bais. Potrivit regulelor monahale pe care Pahomie le scrie pentru
timp. Cele mai insemnate traduceri ale Sfintei Scripturi s-au ftcut
ltAnilstirea sa, nimeni nu era admis in mf,nistire dacd, nu cunoqtea cel
dialectul sahidic gi in cel bohairic, darnici un codice n-a pf,strat prrlin Noul Testament qi Psalmii. Cum insf, cei mai multi cSlug6ri erau
respectivele traduceri in intregime.
Ittdigcni, necunoscAnd limba greacil, puteau si cunoasci, in acest caz,
Noul Testament gi Psalmii numar dintr-o posibili traducere coptici a
5rt
lbidem; V. Gheorghiu. op.cit.,p 873, LG. Munteanu, op.cit,p.Z3g-239.
lc\tului cirlilor respective.5" in care diaiect s-a {bcut prima traducere
imbunntatit al edi,tiei clementine fat[ de cea Sixtin6 se aratE in cele aproxi
eopticS, este greu de precizat. Probabil ci se va fi fEcut ln cel
4900 de corecturi in text. Amdnunte in legdtur6 cu istoricul qi autoritatea
clementine ca text recept in Biserica apuseand a se vedea documentatul studiu lfolrairic, vorbit in Egiptul de Jos, unde pf,trunde mai intii creginimul
pr. prof. dr. Nicolae Neaga, Vulgata, il1 "M.A ,, , m.4-6, 1965, p.275-287 . ;i rrnde se va fi simlit, eviden! lipsa unei traduceri a Sfintei Scripturi
5r2
Totuqi se apreciazr a h peste 8000 la num5r. (cfvoobus, .s/zdies in the Gospel itr linrba copticS.
text in Syiae, CSCO, l28, 1951).
5t3
Cf.W.G. Kiimmel, op.cit.,p 414 tF W.(). Kiimmel, op.cit., p475 De. aceeagi p5rere este qi prof. Y. Gheorghiu,
5Ia
Aceste dialecte nu s-au perindat succesiv, ci au existattoate deodald,frind socotito rtp ci|.,p.814
evoLulii loca]e ale limbii demotice Odatd cu scurgerea timpului aceste dialecte au trn ('1. Athanasitt, Vita s.Antonii,P.G. 26,541.944 ss, dupd V. Gheorghiu, op.cit.,
incetat a mai fi vorbite, llind inlocuite de limba arab6. Limba copticd a rzmas in uz p,ll74, nota 1.
pAn[ astbzi, dar numai in Biserica CoptrcS- (Sndiul Vechiului..., p.90).
'r' ( : l V. Gheorghiu, op. cit., p 87 5; Sudiut Vechiului Testament, p.97.
 Stelian T,
c[ traducerea s-a frcut de pe texhrl grecesc nerecen
Se pare
fapt cunoscut din felul traducerii. Multe cuvinte grecegti,
particolele, c0te n-au ar,ut corespondent in limba capticf,, au
netraduse.
1. Tradacerile bohairice - Vechimea traducerilor bohairice
controversatS. Dar faptul ci textul lor se aseamdnd cu cel din
Sinaiticus (76) gi Vaticanus (B), care provin din sec. IV, gi cI varia
de text "vestice" sunt mai pujine decdt tn traducerile sahi
conchidem cd traducerea lor se vafi Jdcut cdndva cdtre sJiirSitul
III Si tnceputul sec. IV.s18
2. Traducerile sahidice - provin probabil din sec. III,
mai vechi manuscris pistrat proune din sec. IV. Textul manuscri
concordl foarte bine cu textul Papirusului P75 gi cu textul codi
Vaticanus (B). Totugi manuscrisul conline multe variante de
"vestic", in special textul Evangheliilor gi al Faptelor Apostolilor.5le
Toate traducerile coptice sunt de o importanfi
pentru cunoagterea textului Sfintei Scripturi incl inainte de epoca
Ongen. Textul lor este foarte asemlnf,tor cu textul traducerii
latine.
t'B
Amemrnte legate de vechimea traducerilor bohairice, a se vedea W.G. Ktimmel,;
op.cit.,p.475; J,.L Koole, Studien zum koptischen Bibeltext,BhZNW,17,1936;R
Kasser, Les dialectes coptes et les yersions coptes bibliques, Bb,46, 1965, p.287
urm.: P. Weigandt, Zur Geschichte der kopt. Bibeliibersetzungm,Bb,50, 1969,
p.80 urm.
ste
Cf W.G. Kiimmel, op.cit., p 475. Dinliteratura cle specialitate care s-a ocupat do
problematraducerilor sahidice, aminfim: IL Thompson, The Coptic Version of the
Acts of the Apostles anrl the Pauline Epistles in the Sahidic Dialect, 1952; R
Kasser, Papynts Bodmer XlX, Epitre aux Romains 7,1-2,3 en sahidique, 1962. O
bunE edi,lie criticd, in 3 volume, fEcut5 in baza tuturor manuscriselor coptico
cunoscute, cu bogat aparat critic a publicat G. Horner, in Oxford la anul I 91 1 .
Alte traducen
-
Dintre alte traduceri vechi care provin din trecutul indepirtat al
htorici textului biblic aproape nici una nu s-a frcut dupf, texhrl vechi
Efccesc, de aceea nici nu constituie mirhrrii directe pentru vechimea gi
&tttcnticitatea textului carfilor Noului Testament. Excepfie face totuqi
fturnai traducerea gotici, apartinttoare sec. IV.
Pentru celelalte traduceri secundare in arabd, etiopiani q.a.,
toxlul traducerilor armene gi georgiene s-a atdtat a fi un text critic de
bnzit. $i aceasta pentru ci traducerea armeanf,, a$a cum reiese din
Sltrtte, a awt la bazd texlul vechi sirian a lui Tafian, cu care se pare c6
le inrudegte ca limbi, iar textul georgian pistrat in manuscris l-a awt
ln hazi pe cel armean.
Totugi, cdt privesc arumite amAnunte referitoare la
dar
mnrruscrisele amintite, specialigtii nu au incd o unitate de vederi. A
fust, spre exemplu, cea mai veche traducere armeani a Evangheliilor
Un Dratessaron sau un Tetraevanghelium?s2. Este o intrebare la care
htr s-a dat incf, un rf,spuns.
Agadar, pentru analiza textului sirian gi al celui grecesc, care a
il[t la baza acestuia, traducerile armene qi georgine au un rol
llrrportant.5"
AvAnd in vedere toate aceste constatiri, o succinti prezentarc a
Bocstor traduceri, se impune, totugi.
- Traducerea goticd
Dupa increginarea golilor, episcopul gi incregtin[torul acestui
pol)or, UIfila (310-380) s-a ingrijit si dea poporului gotic o Liturghie
;i tlaclucerea Sflntei Scripturi. in acest scop, Ulfila a intocmit mai int6i
tttt alfabet gotic din litere grecegi gi vechile rune gotice.
tr" S. l,yonnet,
Les origines de la yersion armenienne et le Diatessaron, BeI 73,
le5()
Ei | ,t. Molitor, Die Bedeutung der altgeorgischen Bibel fir die neutestamentliche
'l'crtkitik, BZ, NF 4,1960,p.39 urm.
 lstoria, Critica Si Transmiterea Textului 195
194 Stelian Tofand
in limba armeani o face patriarhul Isaac
tttttluccre a Sfintei Scripturi
Traducerea lui {.Jlfila s-a flcut dupi textul grecesc recenzat gi, (lnu Sahac 390-440), cu ajutorul lui Mesrob, crl care, mai intdi,
cuprins intreaga SIEnti Scripturf,, cu exceplia cirfilor Regilor lltrbilcsc un alfabet propriu armean (cu 36 litere), apoi incep a traduce
Vechiul Testament Nu se gtie daci Ulfila a frcut traducerea S Blflt l,iturghia, cdt qi Sfhnta Scripturi, din codicii sirieni, dupd Pesitta,
Scripturi inainte sau dupd trecerea sa la arianism .t" Tradtcerea ll ttcavAnd nici codici grecegti, nici cunoscitori ai limbii grecegi.
a Bibliei a fost cunoscutl Sf Ioan Gur6 de Aur, care se ingrijea ca i 'fraducerile arnene dupl text grecesc, incep dupi Sinodul din
si fie cititd in Biserica "SfPaul", din Constantinopol, care E[cs (a31), c6nd patriarhul Isaac, participant la Sinod, primegte un
goti1or.523 Traducerea lui Ulfila a fost in uz la poporul gotic p6nd glemplar al textului grecesc dupi care inrpreunf, cu Mesrob purced la
sec. IX, c6nd se pierde urma ei, dispirAnd odat6 cu ea qi limba goticil.
0 lt'aducere armeanf, a Sfintei Scripturi din grecegte. in acest scop sunt
O buna parte din aceasti traducere este cuprinsf, in "
tflrrtigi in Alexandria doi ucenici de ai lui Mesrob, Josef gi Etnac,
Argenteus"t'4, descoperit in sec. XVII gi care confine cea mai
pontru ainvdtp,limba greacd, astfel ci la intoarcere, toli intr-un efort
parte a Evangheliilor. Din analiza acestor fragmente
Fottrun, ajutali gi de istoriograful Moise din Horone, traduc Sfanta
specialigtii au ajuns la concluzia cd, traducerea s-a frcut
Bcripturd in limba armeand dupfl textul grecesc hexaplar.526
Septuaginta, reeenzia lui Lucian, fiind destul de fidela.
Ttuducerea redf, textul grecesc cu mare fidelitate, intr-o limbi
Agadar, traducerea Sfrntei Scripturi in limba goticd reali
in sec. IV qi avdnd labazA textul grecesc, are un rol important Btnrcana chsici, elegant5.
critica textuali. Textul traducerii armene este tip[rit pentu prima oard de
opiscopul Oscam Vartobied, in Germania, in anul 1666. Edifla a fost
- Traducerea armeand l'otilllrit[ apoi in repetate r6nduri (1668; 1698, Constantinopol 1703,
in timpul imediat de dupi increginarea Verrcfia i710, Petersburg 1810 etc ). O edifie criticd a Bibliei armene
armenilor525,
Biserici, la serviciul divin, se folosea limba sirianS. Cea di
prrblicl mai intdi loh. Zahrab, in Venefia, la anul 1789, dar numai
toxtrrl Noului Testamen! urmdnd ca Biblia intreagil sd aparf, in edifie
eritic6 in anul 1805, la Venefia, urmati apoi de o noud edifie, intr-o
"' St dirl l/echiului Testament, p.92', Y. Gheorghirl op.cit., p.879', L.G.
op.cit..p.237. ttttrluccre neoanneanl , realizatd la Paris in 1825,s27
521,t.r
IDlOem-
524
"Codicele Argenteus" a fost scris cu litere tle aur gi de argirrt pe
l)ionisie din Alexandria, citre Armeni, despre care aminteqte Fer.Ieronim, (De
purpuriu, injurul anului 500, inltafua, pentru curtea regald goticd Iniflal avea
v ir is illustribus P .L 69 ,23 , 71 8), reiesg c[ s6mrinJa evanghelicS s-ar h rdsp6ndit in
de foi gr cuprindea toate evangheliile. AstEzi num5rd numai I87 de foi gi cupri
Arrnenia, abia pe la mijlocul sec.III. (Cf Y.Gheorghin, op.cit., p.881).
numai zece capitole din Evanghelia dupd Matei, 13 din Ioan, 17 din Luca gi 13 :/o (
lcroclErimai noi conchid ci onginalul dupd care s-a Ecut traducerea, nu ar apr{ine
Evanghelia dupf, Marcu in prezent
codicele se aflE in posesia bibliotecii
rricr uneia din recerziile cunoscute ale textului hexaplar, traducerea fEcdndu-se
Universitllii din Upsala (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.880), LG. Munteanu,
probzrbil dup5 codici de provenienJe diferite (Constantinopol, Alexandria, Efes).
op.cit., p.237).
525
( t' l'. S tudiul..., p 91).
DupA o veche tradilie creqtinismul la armeni ar hde origine apostolicd, Tadeu, r" (ll V, Gheorghiu, op.cit.,p 883; L.G. Munteanu, op.cit.,p.231 .
unul din ucenicii M6ntuitorului, dupd ce a vindecat pe Abgar, regele Edesei, ar fi
venit in Armenia unde l-ar fi botezal pe regele armean. Dar din epistola lui
 Stelian Tt

Valoarea critica a traducerii :umene pentru

critica ln care s-a pistrat textul, sunt de dat6 recentd5ll, prezentAnd
consti in aceea cd este o traducere fidela,
literald, iar texhrl Vttriafii de text.
pistreazf,, in codicii mai vechi, gi semnele
critice are rui origen.
c) citatele sfinTilor Pdrinli qi scriitorii bisericegti ai primelor
- Trqducerea georgiand sau grux,ind
veacuri creqtine
Popoml georgian, de la poalele munfilor
C.atcaz, a
cregtinismul de la armenii vecini, in sec. fV,
in timpul lui Cor Pentru stabilirea integntifii dogmatice, dar qi critice sau verbale
cel Mare. Se pare ci de la armeni au primit gi
alfabetul, Liturghi4 E tcxtului biblic, consultarea operelor sfinlilor pirinli gi scriitori
pe originalul armean, traducdndu-gi probabil
apoi gi scriptura. L6nd biscriccgti ai primelor veacuri cregtine, constituie un mijloc de
a realizal aceastl traducere nu se poate preci za cu exactitate,
u fltx.lumentare dintre cele mai ehciente.
cercetltori opindnd pentru sec. VI, a{ii pentm sec.
VI[. La fel, nu citalele biblice din operele Sfinlilor pirinfl 9i scriitorii
cunoa$te exact, dacf, traducerea georgian[
s-a fEcut dupi tex hlsoricegti sunt importante pentru critica textualf, biblici din trei
annean sau dupi texl grecesc.trt in general, limba
g.orgrana a fost puncte de vedere:
este pufin sfudiati, de aceea nici traducerea georgiani
nu a 1) redau un text al Noului Testament dintr-o perioadd din care
indeajuns studiati critic.
nu oxisti mirturii directe ale unei traditii manuscriptice, decdt foarte
Traducerea georgian[ s-a publicat pentru prima
oard,laTibili, lzttlate gi sporadice.
anul 1709, apoi la Moscova 1723,1743,petersburg lgl6,
lglg etc. 2) pot fi toate localiz,ate geografic, ceea ce inlesnegte
prefala ediliei din 1743 se arat6 ci texhrl a fost
corectat in multe dctcrmirnrea clari a grupelor de texte locale, a aparif,ei gi dezvoltirii
dupf, textul Bibliilor ruseqti.52e
lur, spre deosebire de textul manuscriselor care expriml deja o etapi
Pdnf, nu se va rcaliza o reyizuire criticl a traducerii
uottturati a evolutiei textului specificS. momentului aparifiei lor, Mu{i
ea nu intrd in calcul larevinrireatexfului grecesc.
Cdt privege o alti traducere, gi anume cea etiopianii, qi
dirrtLe Sfinlii Pnrinfl au scris in
perioade de timp anterioare
tttmuscriselor in care s-a pistrat texful sfhn! fiind sigur mai aproape
destul de veche, aparf,ndnd perioadei dintre sec. IV_V,
fe( rlc lcxtul originar.
probabil dupd textul Septuagintei, recenziaalexandrinis3r,
mici importanff, pentru critica textuald a Septuagintei,
ea este 3)
analiza criticf, a citatelor Sfintilor pirinpi gi scriitori
deoarece textul hisoricegi dau o imagine clarf, gi asupra unor curente care au
traducerii nu s-a pdstrat in forma sa cea mai veche,
ci intr_o form6 dg Itt u enlat odinioari evolutia dezvoltirii tertului.
11
532
dati mai tfuzie, cu multe revizuiri gi schimbdri, iar codicii
manuscrigi, Evaluarea acestor citate este totuqi dificil de realizat pe de o

pleda pentru o traducere georgianE IEcutI ln llrrtc, datoritl faptului cI cea mai mare pafie a lor, prezente in
Studiul..., p.92). f ll ('.:l mai vechi
t"')o codice care pEstreaz[ textul traducerii etiopiene apar\inesec. al XI[-
lou
ru,o" n,, p.gii., s tudi u t..., p 93 11r
Vr:zi amantmte W.G. I(immel , op.cit.,p.476
 198 Stelian Tr
manuscrisele opereror Sfinflor pirinti, au suferit unere
modificiri
recrtarea lor in timp, de unde nevoia unei editii
critice a
Sfinlilor Pf,rinfi, iar pe de altl parte, datoriti faptului ci foarte
nu citeazd textual, ci de cele mai multe ori liber, din memorie,
ceea
a concurat lesne la ivirea de variante textuale. La toate
consra-tiri se adaugi apoi gi fuptu1 cf, multe din citatele lor
au fost
acomodate, corectate in textul biblic de copigtii lucrrrilor lor. in
scnitorii bisericegti nu citeazd intotdeauna precis, cu indicarea clartr
locului din cirtile sfinte.
Cu toate acestea, firegte ci aceste imprejurf,ri gi constatiri
scad cu nimic din documentari a acestor citate in
'aloarea
dovedirii integritSlii esentiale a textului biblic. citatele lor mr
neglijate nici chiar de critica verbali atextului, iar o noufl edif,e
a operelor scriitorilor bisericeqti va ridica gi mai mult valoarea criticl
citatelor din Sfbnla Scripturi. 533
Cercetarea Si analiza citatelor biblice din operele Sfi
Pdrinli constituie, agadal un ajulor prefios 5i pentru gruparea
a mirturiilor textuale biblice. in acest sens, teologul M.E. Boismard
incercat sf, arate, intr-un studiu documentatt o, cd din textul Sfinti
Pirinti, de dinainte de aparifia marilor manuscrise din sec. IV, se
reconstrtui o formf, criticf, a textului, care s-a pierdut in manuscri
grecegti ulterioare, astfel ci, concluzioneazi autorul: ,,un text cdt
aproqpe de cel autentic nu se poate cdstiga, decdt din ci
Sfin1ilor Pdrinti,"53s
s'3
studiul.".,p.95
"4 \4E. Boismard, Citique textuelle et citatictns potristiques,RB,5T, 1950, p
urrn
515
" -. au.s dem Text der vdter vor der Zeit der grofien Handschiften der 4.Jh,
Textform rekonstniieren lasse, dte in den giech. Handschriftenverloren
sei, so dafi der Urtext nur noch aus den Vciterzitaten zu gewinnen sei.,, (ME.
Boismard, Citi que textttelle...,p. 3 98)
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 199
Dintre edifiile critice ale literaturii patristice, care, luate in
t'ogul lor, nu sunt totugi complete, amintim:
- 'rDie grieschischen christlichen Schrifsteller der ersten
Jahrhunderterr, editati de Academia din Berlin in 1897,
lctat[ fiind ultenor gi cu autori gi opere din sec. IV-U.
- "Corpus ecclesiasticorum Latinorum", editatil de Academia
Vienain anul 1866.
- "Corpus scriptorum christianorum orientalium'r, 1903.
- "Patrologia orientalis" 1903.
- rrCorpus christianorum", Seria Latind 1954.
- "Sources Chr6tiennesr', seria greaci qi latind lg4l.s36
Cea mai rf,sp0nditf, edifie a literaturii patristice, nici ea insf,
plct6, este edi{ia Migne. in aceasti edilie autorii greci sunt
icafi de la Pannfii Apostolici p6nd la Fotie in 104 volume, iar de
Fotie p0nf, la Vissarion (1453) in 58 volume, iar autorii latini de la
rrllian (+ 240) pAnA la Papa Inocentiu al III-lea, fut 217 volume;
coleclie numirdnd, a;adar, 364 de volume.'t"
Nefiind nici aceasti edilie completi, s-a simlit mult lipsa unei
critice moderne pentru opere patristice. Astfel, de cur6nd, o
de specialigi din Berlin qi Viena fucreaztrtn colaborare la o
edilie patristici. Lucrf,rile corporaliei din Berlin ap[rute p6ni
se citeazi cu inilialele C.B. (Corpus Berolinese), iar a celei din
Viena C.V. (Corpus Vindobonense).
d) Editii critice ale Noului Testament grecesc
De la descoperirea tiparului in sec. XV, critica textului biblic a
Uunoscut remarcabile progrese qi aceasta pentru cf, striduinla Bisericii
dlrr totdeauna a fost aceea de a avea un text sfEnt cdt mai fidel gi mai
Hpft)apc de cel originar.
t'u (ll w.G. Kiimrnel, op.cit.,p.478. o ingiruire a ruror edilii critice, dar mai vechi,
lrrrrtc gi pe autori in parte, veziV. Gheorghiu, op.cit., p.855-856.
t'' t'l Studiul Vechiului..., p 95
 Stelian T,
Istoria, Critica Si Transmiterea Tertului 201

t,tlihtm"54t, n-a aurt labazd decAt doi codici din Basel, pe care
ti corecteazd, d.updt alf doi codici, iar alte patru manuscrise le
rrs

tlttl doar ocazional. Pentru Apocalipsf,, Erasmus a awt Ia

i1ic, se pare, un singur manuscris pe care i l-a pus la dispozitie
lin gi care la Cap.22,l6 se intrerupea, capitolele urmiloare
rdu-le cu unele greqeli din Vulgata, direct in limba greacd,.
1' Biblia porigrotr din Arcata (comprutensis)
numiti aga dr rrl cdiliilor urmf,toare (1519542, 1522,152'7,1535) corecteazA, pe
oragul Complutum :
Alcala, din Spania. Ea apare la iniliativa gi
strddania cardinalului Francis Ximenes (1437-1517). ttri, textul destul de defectuos al primei edilii Pentru editia a IV-a

Noului Testament apare trpariti in 1514, dar

o partn ll7) Erasmus a utilizat gi textul Bibliei Complutene.
intreaga op.re . Fiind mai mult opera unui librar pentru scopuri comerciale,
terminati abia in 7517, cu patru luni inainte de
moartea cardinaru
Totugi ea apare pe piafd abia in a.t:r.ltl 1522, til in grabi qi av6nd 7a bazi doar cdter,a manuscrise de dati mai
dupl ce primise aproba edifia lui Erasmus este inferioari Bibliei Complutene. Cu
Papei pentru tiplrire in anul 1520.53e
acestea, ediflile lui Erasmus, tipirite in mii de exemplare, a
Textul Bibliei complutene este impf,rfit in doul
coloana din st6nga cuprinde trp[nt textul grecesc,
tat mult timp, alituri de Poliglota Compluteani, o inrAurire
iar cea din asupra formei textului ediliilor viitoare.5a3
o traducere latind,, care prezintd unele diferente fafi de
grecesc. too in acest sens, ediliile urmitoare avAnd la bazi cele doui texte,
pB carc il corecteazA qi il imbunitifesc, se inscriu intr-o aga-zisd a
Edifia "Erasmus"
2.
Tipograful Froben, din Basel, cunoscdnd cI va iltttttt ,/itzd sau perioadd din istoria criticii textuale biblice.5aa
apare Biblia Primele edifii care inaugureazd aceastl noui etapf, sunt cele
Ximenes, voind si o ia acestuia inainte, il roagi
pe Erasmus pfltrtr ale lui Robert $tefan, prima apd,ruti in anul 1546, a doua in
Rotterdam (1464-1536), in anul r5l5 sd se ingrijeasci
de tipiri
uner edilii a Bibrier. Erasmus accept5 gi in anrrl 1549. A treia edifie, care vede lumina ttparului in anul 1550,
anur 1516 publici-tex.tul
grecesc al Noului Testament. Edifia rlctlicata regelui Henric al Il-lea, poarti supratitlul de "Editio Regia" Si
sE aprruti in grabi, dupi cum el.
insuqi mafturise$te intr-o scrisoare din 1516: ,,praecipitatum le distinge pnntr-un tipar de calitate remarcabilS. Pentru aceasti
verius otlilic, R.$tefan folosegte ca text debazA edilia ultim[ a lui Erasmus

'" l'.S. Nlen, Opus epistolantm Des.Erasmi Roterdami, I\ m.402, dup6 W.G,
l(iimmel, op.cit.,p 479,nota 1; Oscar Cullmann, op.cit.,p23.
"t Paoi in anul l5r4 s-a tipdrit in '1imba greacd"numai prrfi din Nour Testament t tr '1
(Mlano 1481, Vene{ia 1486 qi 1498, Tubingen edi{rei din 1 51 9 a fost folosit de Luther pentru Noul Testament, fiind textul
1514). OV.c. Kirmmet, op.cit., ""tul
p.478) tlc bazh al traducerii sale (Ibidem)
5re
[biclem, p 479; Oscar Cullmann, Noul Testamenl, ''r' l'entru contribulia operei lui Erasmus in domeniul criticii textuale biblice, a se
Bucuregti 1993, p.22.
540
Vezi V. Gheorghiu , op.cit., p.g42. vcdea B. Rieike,Erasmus und die nt. Textgeschichte,TI1Z,22,1966, p.254 urm.

"'' w.G. Kiimmel, op.cit.,p479

 202 Stelian T'
(1535), pe care o reproduce aproape intocmai,
dar frti,a neglija te:
Poliglotei complutene. Texhrr acestei editii este prev5zut gi
cu
aparat critic (a marginea foii) in care consemneaza variantele
15 manuscrise pe care le-a mai consultat. Editia a fV_a,
apiruti in
1551, la Geneva, introduce pentru prima oarr impar,tirea
texturui
capitole gi versete, pishati pdrrt azi, cuprinzdnd gi textul vurgatei
st6nga) gi textul lafin a lui Erasmus (la dreapta).sas
Demne de remarcat sunt gi edifiile textului grecesc al
Testament publicate de Theodor Beza,la Geneva intre anii
I izolat variante din edifiile lui Erasmus gi R.$tefan.sae
1604 (5 edif,i). Degi a ar,ut la baza texfiil ediliilor lui R.gtefan,
Beza nu intervine prea mult in texful lor, forosind, in mod curi
foarte pulin, textul celor doi Codici Cantabrigiensis gi C
care se aflau in posesia sa. Pentm edifiile din urmi folosegte qi
Pesittei precum Si parF din vechi traduceri arabe.sau
Edifrile sec. al XVIIJea se caracteri zeazi pintr-un efort
consolidare, in cea mai mare parte, reugi! a textului prelucrat
irnbunltifit din ediliile secolului anterior. in acest cadru se inscrie,
o incercare reugiti, edifia publicati de Abraham gi
Elzevier, in anul 1624, avdnd Ia bazi textul edifiei ',regegi,, a
R.$tefan gi ultima a lui rh.Beza. in elaborarea edi{iilor rui Elzevier
s-au folosit deloc manuscrise noi, ci numai texhrl ediliilor principale,
tipdrite pdni atunci (Ed. a 3-a a lui R.$tefan, a 5-a a lui Erasmus,
P oliglota Compluteani).
Textul edifiilor lui Elzevier, numit chiar de autori, in prefaB
ediliei a ll-a din l633s47, "texfi,ts receptlts,t, s-a bucura! mai ales in
Protestartism, de o mare autoritate, fiind considerat, mult timp, ca
5ot
lbid u-; L. G. Muntean 4 op. cit., p.243; y . Gheorghirl op. cit., p.g44.
546
W.G. Krimmel, op.cit.,p.479.
5a7
Iata propozilia din Prefala ediliei a II-a din 1633 prin care se amrnla textul edifiei,
ca fiind "textus recepfus"'. "textum ergo habes nunc ab omnibus receptwn, tn quo
nihil immutatum aut coflltptum demus,,(dup6 W.G. Kiimmel, op.cit.,p.4g}).
Istoria, Critica fi Transmiterea Textului 203
=
flltttl inspirat pan6 in cele mai mici detalii.5as Texhrl a fost, in repetate
ri, retipdrit de The British and Foreign Bible Society.
Ediliile poliglote care au urmat, r,poliglota din Antwerp€tr",
t pe cheltuiala regelui Filip al Il-leq sub ingrijirea teologului
Arias Montanus, in anul 1571; rrPoliglota din paris", apd"ruti
'dnii 1629-1645 qi "Poliglota din Londra", publicati de Brian
lon, in ,otil 1657, nu mai atlabazd texte ale unor manuscrise noi,
rcproduc, in fond, textul Poliglotei Complutene, folosind numai cu
Poliglota din Londra publicI pentru prima dat5, in notifie
iniare (sub textul grecesc), variantele codicilor Alexandrin,
iensis gi Claramontanus, precum gi al unor minusculi.
critic al edilei respective nu face altceva, dec6t si arate c6t
doparte sti "textus receptus", de textul codicilor vechi care au fost
sulLati. in acest sens, Poliglota din Londra, inatgareazA o epocd
tll in istoria criticii textuale biblice a clrei noti caracteristici este
lUpt u impotriva "texhrlui recept".
In aceastd ordine de idei, editiile critice ale sec. al XVII-lea
in in textul recept (este adevf,rat, cu destul de multi relinere, fapt
fc nu va mai putea fl sesizat un secol mai t6rziu) gi sunt prevf,zute,
;tlrrs, cu aparate critice minutios intocmite, conlindnd principii ale
Uttei critici textuale giintiflce, venite ca rezultat al unei munci asiduue
dg unalizd a manuscriselor, traducerilor, citatelor sfinlilor pdrinfl,
ptor;um gi a unei cercetdri crescdnde in domeniul istoriei texhrlui
blhlic
Cu aparat critic au lucrat, incep6nd cu sec. al
XVII-lea, teologi
fl cdilori precum John Mill, carc editeaziNoul restament grecesc la
0rlirrd, in anul 1707; J.A.Bengel, care in edifia critici publicatr la
t# lhi,lr,m,p 480.
t{'
Arrrxnunte despre caracteristicile frecdreia a se vedea v. Gheorghiu, op.cit.,p.g45-
X,l(;: LG. Munteanu, op.cit., p 244.
204 Stelian T,
Tiibingen, in anul 1734, numegte in aparatul critic, variantele de
care sunt preferate textului recept; J.J.Wettstein, de la care a
pdnd a*Fm insemnarea manuscriselor majuscule qi minusculetso
desemnat in text locurile care trebuie sf, fie corectate gi
Johann Jacob Griesbach (+1812), care pe baza unor pri
metodice, este cel dint6i, care, in mod prudent, este adeviral schi
"textul recept" insugi, in multe locuri.551 prima editie a textului
Testament a lui J.Griesbach apare la Halle in arul 1774-1775 Si
urmat[ de edifia a doua in anul 1796 (l volum) gi 1806 (II volum).s52
"Textus receptus" este abandonat aproape in intregime
cu sec. al XIX, care marcheazd" de altfel o nou[ etapd in i
criticii textului sf6nt. Pionierul acestei noi epoci este prof.
Lachmann (+1851), care pe baza celor mai vechi manuscrise
a traducerilor latine gi a citatelor din Sflnlii P[rin]i, incearcI
restabileasci textul biblic in forma cea mai veche specificf,
de sec. trII sau inceputul sec. IV, respingind, in aceasti
definitiv "textul recept". 553
Edifa sa, epocali la aparifia ei, este tipdriti la Berlin, in
7842, fiind retipiriti de opt ori pdnd in amrl 1850
551
lbidem. DupE ce compard o mu{ime de manuscrise cu citate scriptwistice
Shnlilor P6rinlr qi cu traduceri mai vechi (armeanE, siriacd), J.Griesbach
cd existl trei familii mari de codici biblici gi trei recerzii diferite ale textului:
recenzia occidentale - reprezentat6 prin codicii Cloramontanus gi Contabrigi
(D=05 gi 06) 9i prin traducerea latin[ Itala;2. recenzia alexandrini -
prin Origen este ndscutd din cea occidentali gi se caracterizeazh pir. faptd
corecteazd erorile gramaticale qi stilistice ale acesteia; 3. recenzia bizantinl -
amestec dintre primeie doud (Cf V. Gheorghiu, op.cit., p.84S qi LG. M
op.cit., p 244).
tt' W. G. Kflmmel, op. cit., p 480; L G. Munteanu,
o p. cit., p.244 -245.
tt' W.G. Krimmel, op. cit., p.480
i== Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 205
in elaborarea editiei sale, Lachmzurn s-a condus dupl urmitorul
prltcipiu: Daci ambele categorii de texte, orientale qi occidentale5sa
$unsuni., hotf,rdrea este datf,; dac5 textul lor nu concordf,, atunci au
pfloritate codicii A B.C. in cazul in care intre textele orientale ar
tltista dezacord, priontate au atunci textele occidentale. Daci insi se
Bt,nshtf, dezacordtir in ambele categorii de texte, neputdndu-se da o
IOlufie satisfbcitoare, atunci o variantf, se pune in text, iar alta la
ffflrgine.555
Strf,daniile qi rezultatele ob,tinute de Lachmann in domeniul
€fiticii textuale au fost continuate de Constantin V.Tischendorf
(+ n74).
Acesta il dep[gegte chiar pe Lachmann, intrucdt nu se
fful[umegte numai cu munca de cercetare a textului folosit in Biserica
€lo$tind veche, in sec. IV, ci purcede la reconstituirea gi indreptarea lui
Eolnpleta.
C.Tischendorf a ar,ut gi qansa, nu numai de a cerceta, in timpul
$f,lltoriilor sale gtiinlifrce intreprinse in Occident qi Orient, documente
gtcoogi gi latine foarte vechi, ci chiar de a descoperi codici noi,
precum codicele Sinaiticus (N : 01), ori de a colecf,ona gi publica alji
$orlici vechi (Ephraemi rescriptus, Laudiensis, Parisiensis $.a.).
Prcoildere in text df,dea insf, Codicelui N 9i B, traducerilor celor mai
vechi, citatetor Sfinfilor PAr'*F din sec. II, III qi IV.556
Printr-o munci criticd,, ordonati Tischendorf editeazil intre anii
ll{41-1872, opt edilii diferite ale textului Noului Testament grecesc.
firliliitc critice ale lui C.Tischendor! chiar dacd au avut gi unele
tta
I.rchmann deosebe$e numai douE grupe de texte: grupa oriental5 - repryzentati
rlc codicii A(02) B(03) c(0a) 9i Origen; qi grupa occidentali - din care fac parte
t,odicii D(05 gr 06), traducerea Itala gi PAfintrii Tertullian, Crpnan, Hilariu etc. gi
tr irduoerea Vulgata (Cf. L.G. Munteanu, op.cit., p 245-246).
t^'lhidem,p246.
t'"
W.(]. Kiimmel, op.cit.,p.480, O. Cullmann, op.cit.,p.23.
 206 Stelian Tr

scideri5s7, ilustreazr intreaga evolutie

a criticii textului ilnor locuri mai importante din textul Noului Testamort,
Testamen! pdni a se ajunge la stadiur O11I ttdlgt
fi putut, in mare
de a se probleme din punct de vedere al criticii de text.560
restabirr starea textului din sec. rv. penrru edilia respectivf,
Aparatul critic care a iru codicele B constituie reproffisttul
ediliile sale, neegalat pdnd, astdzi, face din *tt:xtului
opera sa un ajutor gi neu1ral"561 gi este hotardtor in restabilirea
rnstrument de lucru indispensabil pentru textului ori$ry,m
critica ultima mare editie qiticd, a textului Noului Testament,-provln€
contempotani.s58
dc la inv[latul Hermann Freiherr von soden (+r9r4).
Paralel cu c.Tischendorf lucrea zain Angria, er iniliaa rur
dar independeut drurn nou in incercarea criticii textuare de a restabili
insf, dupf, principiile critice ale lui Lachmann, textul grco d
samuel prides lui Testament" citmai aproape posibil de cel
'l'regelles (+1875), originar gi anume, nu
care publici o edilie criticl nour a texhrlui
ai prin consultarea codicilor vechi, ci in primul
al Noului Testamen! intre anii rg57-rg79,la r6nd, prin u
Londra. prin apirr ae
fi consultat un numrr mai mare de texte vechi decdt Lachmann.
bazf, textul codicilor mai noi, care reflecti
variante desprinse"ro,
din
edir tul vechi.
sa se deosebege de a acestuia, iar de cea
a lui rischendorf (I edi Rezultatele cercetitorilor sale re-a publicat
prin aceea de a fi consurtat qi intrebuinlat mai in scrierea de
qi citatele Sfinfilor pdrinli.s5e
exact traducerile v i: 'tDie schriften des Neuen Testaments in ihrer dltesten
Text g e s t alt h e r g e s t e llt aufgr u n d ihr er Text g e s
Prima mare redactare a texfului grecesc al ch i cht e t,
Noului T intre anii 1 91 1-1 91 3563
alcituit, dup6 principii metodice foarte riguroase, rezurtatul
munci de cercetare de aproape 30 de ani, a fost
edilra critic[ ll,l". westcott and F.J.A Hort, The New Testament in the oiginal
Greek (Te*.
profesorilor din Cambridge, B.p. Westcott (+1901) crr notile marginare qi apmat critic rarocuri speciale (1gg1) vor.I vor.Il. princrpii
Si J.A.HI 9i
(+1892), publicati in anii lggl-1g92, in doui primul ils uriticd textuale - I 882.
volume.
cuprinde textul propriu-zis, iar volumul doi, cuprinde wcstcott 9i rrort, mergdnd pe linia lui Bengel gi Griesbach,
delimiteazE, spre
dooscbire de aceqti4 trei gnrpe de tete:
principiile de critici textuali, precum gi cdteva reflecfii
pe
I ' tcxtul alexandrin, care s-a format pe ra sfArgitul sec.Il, care ins6
nu s-a pEsha!
drrr se regEseqte in operere rui origen, ciril al Arexandriei, in traducerile .oiti""
qi
llt codici precum: y, C, L, E, X, Z etc.
| ' lcxtul occidental, av6nd ca reprezentanli, codicii D(05 qi 06), traducerea
veche
rlrirroir qi cea veche ratinE, precum gi operele pdrinlilor
"' Spr" exemplq edilia a IV-a ap[rutE in anul lg4g, la Leipzig,pErdsegte turtir,, Linzu, Hippori!
Muthodiu g a.
directoare ale rui Lachmann, dupd care a lucrat pdn,
ah'rc! gi apropie teJ,l I . textul neutral, r6mas mai nealterat qr reprezentat prin codicii B(03) (01).
foarte mult de "textus receptus" (Cf.V. Gheorghiu, 9i
op."it., p.g5l qi (Vtrzi 4r5rr*," Oscar Cullmatn, Noul Testament,
Munteanu, op. cit. p.246). Buc.l993, p.l9_20; y.
tt' " (Jltcrrrghiu, op.cit., p.852; LG. Munteau,
"... d* beispielos reiche Kifische Apparat macht op.cit., p.247 qi W.G. Kiimmel,
dqs werk bis heute zu r11r,r,il., p.485486.
unentbehrliihen Hilfsmittelfiir jegliche textlcritische
Arbeit.,, (Cf. W.G. Kii
op.cit.,p.487). W, ( ;. Kiimmel, op.cit., p.4ll.
sse | 'r r rrrr rl volum publicat in 1 9 1 1 cuprinde dovezile textului Noului Testamen! forma
lbidem; L.G. Munteanu, op.cit.,p.247.
lrr crrrc s-a pdstrat gi istoria texhrlui vechi, iar vorumur rI, apErut in r 913, .,rp*a"
 Stelian
gllglozi, scotianS., olandez1. gi germand, a apirut la Londra, in anul
Edilia lui
Soden a dez,amtgrt, in cele din urmf,, pe
specialigi 5i aceasta in primul r6nd prin faptul de a nu fi dat 1966 "The Greek New Testament", ingrijit de cunosculii specialigi

cuveniti citatelor din Sfinfii Pdfinfi, foarte importante
reconstituirea textului originar.56a
Edilia critic6, a cdrui text este astazi folosit gi acceptat de
textualf,, este "editia Nestle-Aland". Dr. Eberhard Nestle
primi editie la Stuttgart, in anul 1898, urmatd" foarte curflnd de
edifli. Practic editia E.Nestle56s nu oferi un text nou, ci un
sintezd" rentltat din edif,ile Tischendorf, Westcott-Hort gi B.W
insotit de un aparat critic intocmit dup[ cele mai riguroase norme
critic6 textuali.566
in anul 1904. edilia "Nestle" este adoptati de "Societatea
Britanicd" (British and Foreign Bible Societl) gi tipiriti ca
recept".
La edilia a22-atipdriti, in anul 1956 a colaborat qi Kurt
autor al unor lucriri de valoroasi critici qi istorie a textului originar
Noului Testament. Un an maitirzia, cdnd apirea Edif,a a 23-a (l
Enryin Nestle, fiul lui Eberhard Nestle, lasi conducerea lucririi in
lui Kurt Aland, care a asigurat ulterior gi aparifia ediliei a 25-a
anul 1963, in editura "United Bible Societies".567 in cadrul
edituri, reniltatd din fuzionarea Societitilor Biblice
Aland, Bruce M.Metzger, Matthew Black, Carlo M.Martini qi
llon Wikgrensu', texl care nu se indepdrteazA prea mult de Editia
" gi care pind azi se arati de neinlocuit,
La aII-a edilie a acestei pretioase lucrdri din anul 1968, apare
, in spirit de colaborare ecumenisti qi teologul romano-catolic
M.Martini, de la Institutul Pontifrcal din Roma.
Astfel, prin eforturile depuse de inv5lalii secolului trecut, in
, qi ai celui prezent, in special, critica textuali a ajuns sf, ofere,
direclii de cercetare, inaugurate gi valorificate ingenios, ca spre
plu, gruparea codicilor in familii dupd importanla textului,
idarea importanlei traducerilor vechi gi a citatelor din operele
ilor Pinnti, elaborarea unor aparate critice intocmite dupf, cele
i riguroase nofine cerute de critica texfului, un text biblic grecesc
[ic cu o formi gi sens cdt cdtmai aproape de cel originar.

textul insotit de apmatul critic Ai completdri. Texhrl propriu-zis este publicat

edilie specialh ap-arut6,1a Gcittingen, in anul 1913, intihrlatE: "Giechisches
Testament, Text mit Apparat". (Ibidem, nota 8).
5uo
II Soden deosebeqte trei forme de text: 1) - textul alexandrin, alc6tuit
Alexandria de Hesychius, in jurul anului 300; 2) - textul din Cezareea, al
Pamfil, din anul 300 9i 3) textul din Antiohia, a lui Lucian elaborat, la fel, in i
anului 300. Din aceste trei forme de te{e, crede el, trebuie reconstifuil
originar. (Cf V. Gheorghin, op. c it., p. 8 53 ; L. G. Munteanu, op. c it., p.247).
56s
Nouum Testamentum Graece cum apparatu citico curavit, Sfuttgart 1898.
5u6
W.G. Kiimmel, op.cit.,p.483 in legltur6 cu edi{ia citati a se vedea RP. Markham qi E.A.
"'n ,Arrrzinunte Nida,ln
tu'
Ibidem. lnfxtduction to the Bible Societies, Greek N.T., 1966.
 Stelian Tr
3. Tipdrituri 9i edifii critice rom6neqti ale Noului T
Locul gi rolul Sfintei Scripturi in viala Bisericii, in general;
creStinului, ?n particular, ca texl sfant, inspirat de
presupune in mod evident gi necesar qi "tf,lmf,cirea" acestuia itt
maternf, a celor care il ascult[ qi-gi potrivesc via]a dupi
divine.
De altfel, insdgi voinla dumnezeiascd este ca fiecare
incregtinat si aibi posibilitatea sf, audi, s[ citeasci gi
propovSduiasci cuvAntul sfhnt, care exprimi mesajul, voinla
vorbirea lui Dumnezeu citre lume (Evr.1,l), in propria sa limbf,.
in acest sens, temei sfhnt pentru traducerea cuvdntului
Dumnezeu in limba fiecirui popor esle indeosebi dumnezei
porunci dati de M6ntuitorul nostru Iisus .Flristos Sfinfllor
Apostoli, in preajma ina{6rii la cer, c6nd le traseazd
propoviduirii Evangheliei impdriliei la neamuri:"Mergeli in
lurnea ,ri propovdduili Evanghelia la toatd
(rcr1pr3(ace ro e0a1y€.[uov n&aq ri1 rrloe L - Mc.16,15 ) Faptul
Apostolii "pornind, au propovlduit pretutindeni..."
krlpvluv ravruyov - Mc. 16,20) , arati clar ci ei indeplinesc
divin, strf,duindu-se si ducf,, in intreaga lume veche,
Evangheliei gi s6'l fac[ cunoscut in limbile pe care le vorbeau
inlelegeau cei cdrora li se propovdduia. Faptui devine evident la pri
Cincizecime cregtinf,, cdnd Apostolii, plim de Duhul S
propoviduiau in limbile popoarelor de fa!I, fapt consemnat de Sf.
in Faptele Apostolilor 2,6-8'. "... mu$imea s-a tulburat, cdci fiecare
auzea pe ei vorbind in limba sa... Si se minunau zicdnd: iatd, nu
aceStia care vorbesc toli Galileeni. $i cum auzim noi fiecare limba
noctstrd, tn care ne-am ndscut?"
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 2rt
in aceastd ordine de idei, prima Cincizecime cregtinf, este
pecetluire a dreptului la existenld al limbilor Si prin ele al
ktr de pe pdmdnt"s6e.
Astfel, greqitl a fost opinia celor care suslineau cdndva cd
ia se cuvine a fi propoviduiti numai in'sreuna din limbile
ite - unilateral qi nejustificat - "sfinte" (ebraica, greaca qi eventual
, "Sfdntd" este limba oricdrui popor, cdnd in ed se preamdreSte
u, a$a cum vrednic de cinste este inaintea Domnului, tot
ul care cdntdrit fiind cu negreSalnica cumpdnd a Evangheliei,
wt vdcli a fi fost Ltn "deqert" .57o
Din aceastS perspectiv5. lucrarea binecuv6ntati inceputi la
ta Cincizecime cregtini, se cuvenea a fi demoltati gi desiv6rEiti
la sffirgitul veacurilor, in orice limbl omeneasci, limbile
elor sfinlindu-se prin insigi a$ezzrea lor "tn slujba Cerului
571
vdt pe pdmdnlt
Interesul qi grga pentru traducerea textului sfbnt in limba
itd de tofl rom6nii n-a lipsit nici poporului nostru, cire weme
ungati l-a citit qi ascultat in grai latinesc, grecesc sau slavonesc.
oceea de mai bine de cinci veacuri, are gi poporul romdn Sfhnta
Boriptura intreagf, (sau pirfl din ea) "intoars6" pe grai rom6nesc.
Mttrturii despre acest fapt stau primele texte scrise in limba romini
Gnro dateazd din sec. al XV-lea sau de la inceputul sec. al XVI-lea, iar
€erlc: dintdi manuscrise care cuprind texte biblice, in traducere
Jonrineascf,, provin din nordul Transilvaniei gi au apirut pe la sfhrgitul
tu'
n rtfel se exprima episcopul academician Nicolae Colan, in discursul de receplie
solemnh la Acadenia rorn6ni, din 28 mai 1945, intitulat: "Biserica neamtilui qi
nr tatca limbii romdneqti", Bucuregti 1 945, p. 1 3.
r
t"' ('1.
r
Pr. prof. dr. Grigorie T.Marcu, Noul Testament de la Bdlgrad in contextul
i,tlotic-literar al Bibliei romdneSti - 325 de ani de la tipdirea /ui, Ar rev."M.A.",
rrr I-3, 1974, p 85,
''t ll,idem.
 212
Stelian T, !t '

.,__ Istoria, Critica Si Transmiterea Texrulul

sec. al XV-lea sau prima jumitate a sec.
al XVI_lea. - Psaltirea gcheianl Manuscrisul numirl 530 do pfdnl
acestor prime traduceri fuseserd ins6 scrise
cu muft timp inai Sf
rcris pentru uz lirurgic, de trei copigi diferili pe rtng[
obargia lor pierz6,du-se in ceala wemii. Traducerile
ajunse p6n[ ra
ird$n
rr-zsa manuscrisul mai cuprinde gi cateva texte arorc
sunt copr tdcute mai tarziu de caligrafi ale
cSror nume nu ne
da
irrl gi Noul restament precum: cdntarea rui Moise, Rugtrcruncr
cunoscute.5" prin urnare putem si credem gi
si afirm5m cf, l0l, rnama lui Samuil, cdntarea Sfintei Fecioara Maria etc., precum
cuprind o limba 5i o teologie cu mult mai veche
decdt data apari Blnrbolul Atanasian. psaltirea poarl2i denumirea de ,'$cheian[,'
lor, o limba qi o teologie care circulau de multi
weme, mai ales .rrmele luiD.c. Sturdza-scheianu (din Scheii Braqor,ului), mare
cdlugiri misionari, in toate regiunile locuite de rom6ni.
in a", i.nur de documente istorice gi care in lgg4 a diruit-o Academiei
privin!5- se poate concluziona ci traducerile biblice, 574
ca de altfel gi
ale carfilor de cult, ori de inviflturi cregtinf,,
au apdrut pe un '
Psaltirea voroneteanr. Manuscrisul prezinti mai int6i textul
cuhural pregitit cu anticipatie, de aceea, in momentul
in care al Psalmilor gi apoi traducerea lor in limba romdni, frazele
putut difuza prin intermediul tiparului au fost bine ori
pretutindeni
i alternfind cu cele slavone. Manuscrisului ii lipse sc azi
elc 58 de file. A fost descoperit in anul 1gg2, fu Ministirea
Intre primele traduceri ale textului sfutei Scripturi in
lttc[, de renumitul folclorist Simion Florea Marian, a*ila
rom0ni, descoperite p6nf, acum tn manuscrise, enumerim:
tdtr-sc in posesia Academiei Rom6ne. Lucrarea marcheazaun pas
- Codicele Voronetean - descoperit in anul lg71 la
in incercarea de scoatere a limbii slavone din cult gi
Voronet, de prof. Grigorie Crefu din Huqi: este un manuscris
tirca ei cu limba romAnf,.575
format mic, lipsindu-i multe file, indeosebi de la inceput gi
' Psaltirea rrurmuzachi. Manuscrisul poarti denumirea dupl
Este scris pe hdrtie de in, iar cele aproximativ g5 de foi. c6te
elo istoricului bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi, inifiatorul
exrstd, cuprind aproape l1 capitole (XVIII, I4_XXVIII, 3l) din ici de documente ale Academiei Rom6ne. cdt privege vechimea
Faptelor Apostolilor, apoi Epistola sf.Iacob, Epistoia I a sf.petru gi 1tt igirrea manuscrisului, p[rerile specialigtilor sunt imprr,tite.
Unii
bu,i parte din epistola a II-a a Sfpetru. codicele a fost studiat
ri sunt de pirere cd Psaltirea ar fi copia unui manuscris de
publicat de prof dr.Ioan Sbiera la cernaufi in lgg5. originalul
rrrar veche; dupi concluzia altor specialigti, ne-am afla in posesia
pdstreaz1' azi in Biblioteca Academiei Rom0ne din Bucuregti,
Lim
codicelui este foarte veche, prezentdnd, incl fenomenul t\tttu'lrro5s" (100 de ani de la apariliu Bibliei lui $aguna), in rev.,,M.A.", nr.ll_l2,
scrierea este cu litere cirilice, iar textul este implrlit numai Iur8, p.785.
pericope (lectiuni), fard a fi delimitat pe caprtole qi versete. 573 Prrrll N.L Nicolaescu, art.cit.. p.494. AmEnunte in legdturd cu psaltirea
$cheiand,
H H(! vsdea: LBianu, Psalfirea $cheiand, Bucureqti 1gg9; N.Iorga, Istoia
Ittetrtmii religioa.se pdnd la 1d88, Bucureqti 1904; Al.piru, Literatura romdnd
t,rrr h,, cd.II, Bucureqti 1962.

l'crt:ctf,rile inteprinse pdnd astazi n-au pufut totugi stabili daci este vorba de
o
ltrrrlrrccrc fEcutr in sec al XM-lea sau este vorba de utilizarea de caligraf a unei
Itirrlrrccri romAneqti cu mult mai vechi. (vezi N.r.Nicolaescu art.cit.,p.494).
,
 214 Stelian T, Istoyia, Critica gi Transmitere.a Textului 215
autografului traducatorului din slavonegte.5T6 Se - Tetraevanghelul slavo-rom0n, tipf,rit de Filip Moldoveanul
crede cd
ar proveni din Maramureq avdndu_se in vedere limba, $ibiu, in juml anului 1550, aceasta fiind prima tip[rituri bilingvf,
caracteristicile h6rtiei- deqi, copistul, dupa parerea
unor lora noastr[.580
gr-ar avea originea in sud-estul rransilvaniei.
Atat morfologia, - Tetraevanghelul - tipdnt
de diaconul Coresi qi diaconul
lexicul cuprind foarte multe cu'rnte mogtenite din stril r, la Braqov in anii 1560-1561, dupl o traducere mai veche,
patrimoniu latin, numeroase provincialisme, precum qi
unele cum rezulti din introducerea lui Coresi la Catehismul din 1559
gi influen{e ale limbii slavone, din care s_a fEcut creqtini buni .socotird Si scoaserii cartea den limha sdrbeascd
Manuscrisul dateazd", ca gi celelalte, amintite arterior, din sec. limba rumdneascd" .581
al
lea sau inceputul celui de al XVi-lea, cuprinzAnd gi el - Praxiul (sau "Lucrul Apostolesc" adici Apostolul), tip[rit tot
rotacismului.577
Coresi la Bragov in anul 1563, precum gi Psaltirea sa, tot de la
- Evanghelierul din Londra - manuscris vechi rom6nesc, din anul 1570, amdndoui lucririie flind tipirite dupi vechi
in anul 757 4 inMuntenia.5Ts
ceri maramure$ene, din care au fost scoase, ca ;i din celelalte
Agadar, manuscrisele amintite se impun ca unele din cele
turi coresiene, caracteristicile fonetice ale graiului
vechi mirturii despre existenla unor traduceri are sfintei
rnuregean, inl5turitf, topica limbii slavone, iar multe din
s7e
romdnegte. ,incialisme au fost inlocuite prin cuvinte de largf, circulalie intre
Dar intre aceste prine traduceri ale textului sacru stau gi ii clin cele trei l5rigoare rom0negti.582
mai vechi gi mai importante tiplrituri de cirti biblice traduse - Pslatirea slavo-rorndnd,, tipdtitA de Coregi la Bragov in anul
limba romdnd qi destinate uzului liturgic:
177 Si care poarti insemnarea'. "eu diacon Coresi, dacd vdzui cd mat
576,,.,
lDldem-
limbile (-neamurile) au cuvdntul lui Dumnezeu in limba lor,
511
lbidem,p195.
noi Rumdnii n'avdm.. drept aceea, fralii miei preufilor, scrisu-
aceste Psaltiri... de qm scos din Psalfirea sdrbeascd pre limba
"* Cl I* G. Munteanu, op. cit., p.241;V. Gheorghiu, op. cit., p.ggg
57e
cu problema originii qi timpului in oare s-au realizat primele traduceri ftfin(lneascd sd vdfie de in/elegdturd" .583
aie Stinlei Scripturi s-a ocupal intre a[ii, pr. prof. dr. Milan p.
$esan. F
- Tetraevanghelul slavo-rom6n, tipdrit de diaconul Coresi, tot
documenta{ie bogatd, analizand gi combdtA.d apoi succesiv diferite teorii
ale In lJra$ov, in anul 1580, tot dupd o traducere mai veche.5to Tiperiturile
inv6]alr in aceast6 problemd, pr. prof. M.p.$esan ajrurge la concluzia c6 pri
traduceri roma,epti ale Bibriei trebuie s[ h lbst contemporane inte.
principalului Molclover. in acord cu academicianur Ion Brianu, profl M.p.
iH" (
localtzeazi, prirnele traduceri romAneqti ale Sfintei Scripturi in 'l . Nicolae I. Nicolaescu, art.cit., p.496
lqt
nLoldove,e din Bucovina (in special la Moldovila), in vremea domniei voi I l, i rlent. f,. G. Muntean4 op. cit., p.247.
Alexandru cel Brm intrc anii 1402- 14 1 g gi fiind opera unor monahi 'x) ll,klem. Un exemplar din aceast6 traducere se g5se$e pdstrat la Muzeul Na{ional de
"pedepsili
mult[ gtiin{6", ale cdror nume sunt scrise in "cartea vie}ii". (vezi prof. prof. Antichitati din Bucureqti.
d4
N{ilan P.$esan, originea si timpttl primerot' traducei romiinesti ale sf.nrar ifl'
N.l. Nicolaescr4 afi.cil.,p 496.
Sciptuh, Cernduli 1939, p 10a 9i 112)
'^'t ll,idu^.
!-
216
Stelian T,

biblice ale lui Coreqi dovedesc _ Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 2I,l
ci la wemea aceea exista un iar al vechiului restamenf tipirit la clui, in 1551, de pastorur
romdnesc al Sfintei Scnpturi.
Epoca primelor edifii ale Heltai, fost elev a1 lui Filip Melanchton, coautonrl confeiunii
Noului Teslament qi ale inQ
Biblii in limba rom,ni incep insi ln Augsburg gi al unui text corectat al v,rgatei.se. intr-adevdr,
cu palia de la Or.gtie ,pirr;
anul 1582, prin ostenelile lui conline unele maghiarisme, caracteristice romdnilor din
MSrian'5E5 Tipirirea cuprinde
$erban, Iiul lui aG;';;; ilvania. Totugi, limba traducenr este curgltoare, clard,
numal primele doud cSrfi din penta
Facerea gi Iegirea, deqi se fEcdnd astfel din traducere un ?nsemnat monument literar
numegte ,,palia,,, adici vechiur
Testament
(
gi pe care traduc ii le
numesc cu cuvinte slavone
Ishodul. Totugi in prefafa traducerii irr anul 1648 s-a tipdrit pentru intdia datiin romdnegte intreg
se spune ci s_au dat ,,pe
,"iTy::!:^ci:c: cd:ti ate tui Moise prooro"ut, Testament, prin osteneala mitropoiitului Simeon
$tefan, la
patru cdrti (Atba Iulia). Cartsa poarti titlul "Noul Testament sau
cheamd "yrstua" (impdrdtesti)
Si atli proorctci cdtivq,,.586 Aceste
deqi s-au tradus, n-au mai vizut rea) au Legea Noud a lui Iisus Hristos Domnului nostru',,
insi lumina tiparului, foarte pn
din cauza greutalii de difuzare, rom^nii de precizarea ci faducerea s-a fEcut din limbile greaci qi
preofii 10r si se fereascd de clrf,: "*i";;a, ffip Traducerea s-a frcut de ieromonahul Silvestru, fost egumen
tipirite de eterodocai, iar cei trer
la carvinism fiind pe atunci destul irii Govora gi de mitropolitul Simion $tefan.
de pufini. colaboratorii pariei
fost Efrem Zakan, ,'Dascil de discilie Textul propriu-zis al Noului Testament este precedat de doud
a Sebegutui,,, $tefan H€ prima adresati lui Gheorghe Racoti, principele Transilvaniei.
"propovdduitorul Evangheliei lui Hristos,,;
Mihaii fo.Oug, .*a io mitropolitul ii multume$te pentru sprijinirea tipflririi, scriindu-i,
irrtftuleazi "ales episcopur Rumdn,or
din Ardear,,; Moise pest
"propoviduitorul Evangheliei in oragul altele'. "cd n-a ficut Dumnezeu oamenii pentru craiu, ce alt
Lugoj,, gi Archirie ,,
Varmeghei Hunedoarei" 587 l)umnezeu Si au rdnduit craii qi domnii pentru oameni, ca sd_i
,,este
Traducerea s-a fEcut cum se afirmf, Si sd-i pdzeascd...", iar chemarea acestora sd poarte
in prefafd ,,cu, mare
den limba tle supuSi nu numai trupe$te, ci Si sufleteSte".se2
.jidoveascdsss, greceascd qi sdrbeascd pre
rumdneqscd""', da, cerceti.ri ulterioare
au stabilit gi folosirea
('1, l)r.I. Popovici, Palia de la OrdStie, Bucuregti I 913, p. 15.
$lnliul Vechiului Testament..., p 101.
585
cf studi,lui u.**1i ffiaurr", de la ordqtie, de pr. prof.
dr. Nicolae ('1, Noul festament, tipdrit prima datE il limba romand la 154g
Palia de la OrdStie. t5S2-lgS2,in,M.A.,,, de cdtre Simion
nr 4_6, 19g2,p.309_315.
frlrrlirn, mitropolitul Trarsilvaniei, reeditat dupd 340 de ani, in edi{ie I'eshvd din
'86 C[ N.L Nicolaescu, op.cir.,p.499.
Itrllirrtiva gi purtarea de gn3d a Prea sfurlitului Emrliarl episcop al Alba-Iuliei, Alba
i87
Cf Nicolae Neaga, art.cit, p.371. Itrlirr l988, p 111-112. in cuvintele amintite mai sus, Simion $tefan exprimd doui
"- ,,came,,
in toc de ,,trup,,; ,,Sil6r,, din Fac tttrrli llrincipii sociale, foarte inaintate pentru vremea sa: principiul suveranitifli
f::-Lo"^:::,".::"-:::"1,":ralsme 4e,r0
;tttporului qi principiul contractului social. Aceste principii, dovezi ale
duc la presupurerea ci intre texele consultate va h fost gi unul
p.312) ebrarc (
ltr.rrrrlostabilei sale orientEri umaniste, vor fr formulate pentru primadald,pe larg,
t$
Studirl Vechiului Testament..., p.701 du lilosolul englez John r,ocke (1632-1704),irtscrierea sa,,Doud tratate despre
.

gnwntdmdnt" , apEruti spre sfdrqitul sec.al XVII-lea.

 218 Stelian Tt
In "Predoslovie citre cititori", mitropolitul Simion $tefan
ci traducf,torii s-au folosit gi de izvoare sirbegti gi latineqti, pe
cele grecegti gi slavonegti gi cI a lisat netraduse unele cuvinte
precum: sinagogi, poblican, gangreni, unele nume de pietre
oameni, lemne, ve;minte "qi altele multe cqre nu sd Stiu
sdnt... pentru cd alte limbi incd le-au ldsat dsia',se3, rezolvdnd in
mod problema neologismelor.
Edilia tipdritd, de Simion gtefan cuprinde scurte
fiecare carte a Noului Testamen! numite tot predoslovii, prin
cititorii sunt informali asupra originii cuprinsului gi caracterului
respective. Textul biblic este impdrfit in capitole gi versete, iar
sugestive in fruntea fiecirui capitol indic[ cuprinsul acestuia.
marginea textului se gisesc Ai succinte indicalii de locuri paralele,
antifoanele gi prohimenele mai des folosite in cult.
Mitropolitului Simion $tefan ii revine marele merit de
contribuit, prin vocabularul qi stilul acestei traduceri, atdt la
unitdlii de origine a tuturor romAnilor, c0t gi la dezvoltarea
unificarea limbii romdne literare vechi. Din aceasti perspectivd,
prefala adresatl cititorilor el inscrie cdteva consideratii
pentru strf,dania sa'. "Aceasta tncd vd rugdm sd luali aminte
rumdnii nu grdescu tn toate ldrile tntr-un chip, incd neci tntr-o
toli intr-un chip. Pentru aceed cu nevoie poate sd scrie cineva
inteleagd toti, grdind un lucru unii intr-un chip, allii tntr-alt chip;
vesmdnt, qu vase, au altele multe nu le numesc tntr-un chip".
parafrazilnd maxima latineascf, "Verba valent sicut nummltl
mitropolitul Simion $tefan scria'. "Bine Stim cd cuvintele trebuie sd
ca banii, cd banii aceia sunt buni, carii tmbld tn toate gdrile, asia
5e3
Cf. Noul Testament, edi{ie festivd, Alba Iulia 1988, "Predoslovie c[tre cititoriil,
p.1 l5-1 16
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 2t9
le acealea sunt bune carele le tnleleg tofi; noi drept aceaia ne-
tilit den cdt qm put"ut sd izvodim asia cum sd tnleleagd toli. Iard sd
iuc'd) nu vor intelege toli, nu-i de vina noastrd, ce-i de vina celuia
,ttrt riisfirat rumdnii printr-alte ldri, de Si-au mestecat cuvintele cu
limbi, de nu grdescu toli tntr-un chip".tna
[n concluzie, Noul Testament de la Bllgrad, prin calitatea
ii sale a jucat un rol de priml insemndtate in intirirea unitifii
gi a culturii noastre, contribuind la impunerea unei nofine,
i
lexicale, supradialectale, ramAnind, aqadar, un moment de
nlt al limbii romdne, o oglinda a stadiului atins de iimba literari
ni, la jumitatea veacului aI XVll-lea.ses
Dupf, trei ani, in anul 1651 apare tot la Bllgrad "Psaltirea",
olre mitropolitul Simion $tefan gi ceilalli ostenitori ai tiplnturii
din nou asupra insemnf,t[lii limbii nationale in Bisericf,,
ind de la textul din I Cor.14,l9 traducitorii Psaltirii aratd d
Taine gi alte " crfnguri ale credinlei drepte" trebuie
ite credincioSilor "cu tnfeles";"iar dacd le vomface acelea in
lmha strdind, tn care nu tnleleg dscultdtorii, ei de acolo ce folos vor
lutt'/.. rugdciunile Si cdntdrile gi alte slujbe dumnezeieSti numai ce-s
ht le$ert tn limbd strdind Si inaintea lui Dumnezeu cd ntt-s voite... Si
g vind se vor pdgubi ceia ce slujesc slujba dumnezeeascd tn limbd
dlriiind, neinpelegdnd-o, cumfac Papii de la Rdm Si cei bdrbali leneqi
rua
,
Noul Testament, "Irredoslovie cdtre cititori", Alba Iutia 1988, p.116. Trebuie
sLrbliniat, penlru a se inlelge caracterul gtiintific al ideilor gi atitudinilor din
"l'refala cdtre cititori", ci sugestiva comparalie intre cuvinte gi bani va fi reluat6 gi,
t:viderrt, imbogSlita qi argumentatd de marele savant B.P.Hagdeu, cu mijloacele
lrroprii epocii sale, in celebra sa tezd privitoare la circula{ia cuvintelor. (in
"('uvente den bdtuAni", t[I, partea I, Bucureqti 1881, p.95-105, republicat in
lilyrnologicum magnum Romaniae, 1.1, Bucureqti 1886 (Cf. ed Gr. Brflncug,
vrrl [, Bucuregti 1972,p.3242).
r" ( ll Prof. dr. Florica Dimitrescu, Importanla lingvisticd a Noului Testament de la
llt\lgrad, in "Noul Testament", AlbaIulia 1988, p 97.
 220 Stelian
Tr
Si Patdrii, ce se chiamd pdrinli, care nu Stiu carte tncd cdntd
Si
nostru si Ave Maria s'i psalmii in limbo strdindJdrd de toatd gi
aceia, ca Si pdsdrile, carele-s fird de toatd
,tiinla Si tncd
grdiascd, ca Si omul..." se6
in prefala Psaltirii bdlgridene se observi pe de o parte
tendinld a traducf,torilor de a menaja susceptibilitlfile
atotputernici in principatul transilvan astfel cd in loc de
Cuminecdturi, adopti, de circumstanti, expresia "Cina
IEri insa a girbi prin aceasta integritatea numerici a Sfintelor
inclus6 in expresia "qi celelalte", iar pe de alt6 parte, asculirea
indreptate impotriva papalitj,lii- care fr6na introducerea li
nahonale in cullul divin.5e7
In anul 1673, la Uniew (Polonia) mitropolitul
tiplregte 'rPsaltirea in versuri',,|a a cf,rei versiflcare a lucrat ,r
ani foarte cu osdrdie", oglindind expresia at6t aunui ales talent
c0t gi a unui inalt patriotism, din partea autorului.ses
Dar cea dintei tiparituri care cuprinde in grai romAnesc
Sfanta Scripturi, este rnonumentala lucrare tipiriti la Bucuregi
anul 1688, sub titlul. "Biblia, adecd Dumnezeiasca Scripturtr
Legei vechi gi a celei Noaud Lege"
Lucrarea numiti mai pe scurt "Biblia de la 1688 sau Biblia
$erban Cantacuzino", a fost tipiritl dupi cum este consemnat
insemnare aSezatd. la sfbrgitul textului clrfii Apocalipsei gi
postfa![ separatt, cu stradania dascf,lilor $erban gi Radu Greceanu
a episcopului Mitrofan al Hugilorse', care qi fac traducerea, aj
t'u
Cl. Pr. prol'. dr. Gr. Marcu, S/dnta Scripturdtn "pom rom6nesc',...,p.790
5e1
lbid"-.
'e* StudiulVechiului..., p 161; N.L Nicolaescu, art.cit.,p.497.
5ee
Iipiscopului Mitrofan i-a reveni! clupE cum se menlioneazd intr-o altE
conducerea tuturor lucrdrilor de tipograhe 9i indreptarea cuviatelor,
revizuirea manuscrisului gi corectarea gregelilor de tipar.
Textulul
Istoria, Critica gi Transmiterea ltl
Gherman de Nissa (elenist celebru, doocdrt h
Ei de episcopul
lucrului), de Stolnicul Constantin Cantacuzino, car€ tnvtp3
Pndova(Italia) gi probabil 9i de patriarhul Dositei al Ierusalimulul,
scmneazd prefala dedicata domnitorului.
anul.60o
Pentru cdrlile Vechiului Testament, ostenitorii au luat ca bazi
lucru traducerea fEcutf,, cu c6liva ani in urmd, de renumitul cErturar
dovean Nicolae Milescu Sp5tarul, care in arllJ 1662 se glsea la
1 ca diplomat al Domniei Jirii Romdnegti gi care,
altele, se indeletnicea qi cu traducerea Sfintei Scriptun din
in limba romAnS gi cu care $erban Cantacuzino intrefinea
ri slrflnse de prietenie
Textul originar dupi care s-a tradus a fost cel al Septuagintei,
s-a lua! in schimb, in considerare qi textul traducerii latine-
lgata, precum gi traducerea slavond, gi nu in ultimul rdnd,
ile rom6negi anterioare: cele ale lui Core;i, Palia de Ori$ie,
I Testament de la B5.lgrad etc.601Textu1 biblic este precedat de o
uvdntare a domnitorului c[tre cititori gi de o precuvdntare a
iarhului Dositei al Ierusalimului c[tre Domnitor. in Precuvdntarea
$erban Cantacuzino accenlrcazi in mod deosebit calitatea $i
Ioarea traduceni fbcutf, nu de diletanfi, ci de "dascdli Stiuli foarte
Pr. prof. dr. Grigorie T. }/Iarqt, art. cit., p.797; LG. Munteantu, op.cit.,
'rrr'(11'.
p.241.
t0r N.L Nicolaesc!, art.cit.,p 501-502.
Vczi
 2?.2 Stelian Tr
Isloria, Cyitica ;i Transmiterea Tgxtului 223
den limba elineascd. . pedepsitfo2 nu numai tntru a noastrd li cu c6te 59 r6nduri fiecare, este o adev[ratf, capodoperi pentru
;'i de limba elinea,ycd avdnd qtiinld ca sd o tdlmdceascd,'.603 in care a apdrut
Traducitorii Bibliei de la Bucuregti s-au nevoit
In acest sens, Biblia de la Bucuregi este consideratf, de Nicolae
imbrace cuvintul lui Dumnezeu in grai cu putinf.i de inleles do
ca "cel dint6i document sigur de limb[ Iiterari stabiliti pe
romdnii, llri considerare la hotarele nefiregti, afirmdnd ci
tuturor romfinilor6ou. Cet privegte limba traducerii, ea este
ro mdni i dintr-Lt fi n tdnd curd" .604
afi atdt o sintezi a scrisului romanesc de pAni atunci, cdt
Biblia de 1688 cuprinde, pe l6nga cirlile din canonul
pas inainte pe calea dezvoltf,rii limbii noastre
$i pe cele adiugate in canonul alexandiin. Cele din 601

alexandrin, numile de traducitori in mod gregit ',apocrife,' sunt:

Dat fiind faptul cd procurarea unei astfel de Biblii era prea
Judit- Baruh, "Poslania" (epistola) lui leremia, CAntarea celor
oare pentru credinciogii de rlnd, s-a tipf,rit in anul 17O3, la
coconi (=ineri), Ill Ezdra, inplepciunea lui Solomon,
i, in tipografia dornneascf,, textul rorn0nesc al celor patru
lui Iisus Sirah, Istoria Suzanei, Istoria sfErdrnarii idolului Bel lii. Cartea are un format mai mic decdt Biblia de la 1688 qi
omorini balaurului, I,I,ilI Macabei. LipseEte Rugiciunea lui
irnprimatf, cu caractere mai mari, foarte uqor de citit. Ea poarti
Degi nu face parte din canonul biblic, a fost tradusi gi tipiriti. gi
lt "Noul Testament, acum tip5rit intr-acest chip pre limba
a fV-a a Macabeilor, atribuitd in mod gregit istoricului eweu
flneascd", urmat de insemnarea: "cu porunca ;.1 cu toatd
Flaviu.
riala Prea bunului Si indllatului Si iubitorului Io Cosntantjn
Capitolele Bibliei nu sunt precedate de titturi care si
Voevod Si cu blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit Si
cuprrnsul pericopelor. Cdr{ile III qi IV Macabei sunt impdrfite
I Plaiurilor Kyr Teodosle". Textul inscris pe copert5 se incheie
in capitole, iar III Ezdra este impirfitd atfit in capitole gi versete,
lnscmnarea cd tipdrirea ci{ii s-a fbcut "de smeritul intru
in 109 pericope.unt Sub raportul artei ttpografice, Biblia lui mahi Anfim lvireqnul"
608

Cantacuzino, operi de proportii considerabile, numirdnd 944

Dupd un veac de la aparifie, Biblia de la Bucureqti a devenit atdt
rnr[. incat aproapg nimeni nu mai putea intra in posesia ei.6n'
tdnd acest fapt, Samuil Micu-Clain, reprezentant de seami al
602
Adjeotirul "pedepsili" din acest context (de la verbul grecesc nur6suot = a
are sensul de inv6tati, instmili N,lrrrga, lstoia Bisericii Romdne, vol.I, p 402
60r
N.I. Nicolaesct,drt.cit.,p 502; Gr.'I. Nlarcu, afi.cit.,p.797 ['1, ,\1. Piru, Biblia de la BucureSfi, in Istoria literaturii rom6ne, vol.I, Bucureqti
ooo
Gr.T. lVIarcu, art.cit., p79l CAt privegte valoarea exegeticd gi teologi 1,rr,.1, p 457

traducerii textului sfbnt in iimba roman6, reliefatE ini observa,tii de veri N, l, Nicolaescu, afi.cit., p.503.
specizrlist. cu analizi directl pe text, a se vedea pr. prof. dr. Nicolae lhl,d un secol. de la tipdrirea ei, Samuil Micu constatd cd exemplarele "acelei
Biblia de la BuatreSti..., (270 de ani de la ti.pdrirea ei), in rev. ,,M.A,',
ff, I I'r,t'hi Biblii, atdta s-au tmpulinat,tncdtfoarte rar, sd nu zic bun credincios creStin,
1959, p 38-41. tt l)tk)l iaste la carele sd afld Si nici cufoaite mare pret/drri de mare trapdd Si
605
\bidem,p 37-38
tttlttrutld nu sd afld ca ,sd-$i poatd nescine cumpdra". (Cf. N.L Nicolacscu,
rl1 r'i /., p 504)
 Stelian T,
_-, Istoria, Critica $ Transmiterea ,lbxlulul
__*.*_31!
$colii ardelene, purcede la efectuarea unei noi traduceri romdnegi
dostinatarii scrierii. inzestrati cu aceste complettrri, lucraroa
Sfintei Scripturi a fost
Irnprimatf, la tipografia Seminarului diecezan unit de la Blaj lntro I
Pregitirile pentru editarea unei noi Biblii in rimba
romdnd Noiembrie 1793 qi 15 noiembrie 1795 sub tiflul: ,'Biblia adicl
fost incepute de petru pavel Aaron, episcopul romhnilor gre
Dumnezeeasca Scriptur[ a Legii vechi gi aceei noau[".
catolici, care nu a reugit a traduce dec6t o parte
din cirlile vechir Traducerea s-a fEcut dupi originalul grecesc, iar textul confinc
Testament. Dupd moartea acestun, munca de
traducere a rf,mas rcurte note subliniare cu observatii de criticr textuali
seama lui Samuil Micu.610 pe atunci, cIlugir
la Brai, Samuil Micu r
5i explicalii
excgetice la unele versete, acestea din urmf, av6nd uneori caracter
realizat, de fapt, o traducere noui a crrtilor
sfintei Scripturi, ci Qorrfbsional catolic. Prefafa Bibliei expune notiunile introductive
indreptat mai mult limba Bibliei din 16gg gi a
corectat esupra canonului, integritilii, inspiraliei Ei infarlibilitSf,i sfintei
Septuaginta, vulgata gi dupd alte versiuni, doar
ceea ce a socotit $cripturi, ddnd apoi cititorilor cdteva informalii sumare de ermineuticf,
nu redf, deshrl de bine ideile din textul originar.6,1
blhtica La sfbrqitul textului Noului Testament s-a addugat
Samurl Micu avea insd intenfla ca noua Biblie s6 fie ,trscmnarea
de Apostolilor gi a Evangheliilor duminicilor gi sdrbrtorilor
tuturor rominilor ardeleni. De aceea, a oferit manuscrisul
spre ilnri drn cursul anului liturgic, precum qi a celor incluse in rdnduiala
episcopului ortodox Gherasim Adamovici de la Sibiu,
care a gi utror Taine gi ierurgii.6r4 Biblia corrtine cirlile necanonice gi unele
guvernatorului G. Banfy din cruj, invoirea de a-l tipiri,
motivdnd lpocrife, ca IV Macabei, precum gi scrierea: "Despre singur liitorul
se gdsesc oameni care sd suporte cheltuielile necesare
spre a atribuiti lui Iosif Flaviu.615
"mqxima sacrorum Bibriorum in varachico idiomate penuria,,6t
Afland cd noua Biblie va fi tipdriti la Sibiq Ioan Bob a
Biblia de la Blaj rcprezinti, agadar, qi a4, o contributie
natd la deslugirea romdneascd a cuvdntului lui Dumnezeu din
guvernatorului sd respingi demersul episcopului ortodox gi
sr di Vochiul gi Noul Testament gi la dezvoltarea limbii noastre riterare.6l6
ca manuscrisul in cauzd sa-i fie incredinlat lui spre tipirire,
fapt c +.
se gi int0mpla.613 loan Bob dispune instituirea unei comisii care lla N.l. Nicolae sat, art.cit., p.506.
cerceteze textul, si-l inzestreze oJ note gi insemniri.
cu 'Stutliul Vechiului Testament... p 102
paralele, cu titluri succinte Ia inceputul fiec[rui capitol, lliblia de la Blaj nu este insd o traducere des[v6rgitE, care sd r]ea ostenitorilor ei
ilustreze conlinutul lui, precum gi cu o scurtd introducere rhcptul la criticile doar negative aduse ostenitorilor Bibliei din 16gg gi nici la
ra
carte cu informafi rezumative despre autorul, scopul, timpul" Irrrrclcle exagerate pe care ei ingigi gi le aduc. comparalia obiectivd a celor doud
lf ilrlii fac dovada cd traducrtorii de pe vremea lui
$erban cantacuzino cunoqteau
gr.irc:a mult mai bine dec6t cei de la Blaj qi cE nu o singurI dat6 aceqtia din
u'0 urm6 s-
Nu s-a putut insd folosit de munca lui petru pavel Aaron, deoarecg
cu ntr Lrllal muit sub influenla vulgatei sau a teologiei catolice spre mirturia celor
mutirii sediului eparhiei, o brur6 parte din manuscrisele acestuia au dispdrut. ulirnLate se poate citi in Prefa$a Bibliei de la Btaj, intitulati ,citri cititoriu,',
6rr
N.I. Nicola escu, art.cit., p.504. rs(!il ce Samuil Micu afirma: Scriptura tradusd dup[ septuaginta gi editatE la
6'2
lbid"m. lfttcrrrcati in 1688 "s-au tipdrit cu foarte intunecatd si incurcatd asezare
613
si
Arhiva Guvemurui rransi-rvaniei nr.9935 din anur 1790. citat I'ntt)cmirea graiului romdnesc mai mult osibit de vorba cea de acum obicinritd,
din si
patriarhului Miron Cristea la Biblia Sinodald din 1936. ntttt oles de graiul si de stilul cel din cd4ile bisericesti... cdt acea tdlmdcire a ceii
lltl,lii mai pre multe locui nepldcutd urechilor auzitorilor iaste si .foarte cu

Stelian T,
Prin contribulia Societalii biblice Ruse, intemeiatd in anul I
a fost tipirit[ o nouf, traducere rom6neascf, a Sfintei Scri
cunoscut6 sub numele de Biblia de la Petersburg, apErutl in
1819. Doud editii ale Noului Testament, apirute succesiv in anii
gi 1819, editate de aceeagi Societate biblicd rus5., preced ti
Bibliei (in anul 1819)
Biblia de la Petersburg se oienteazi dupl textul Bibliei
Blaj, din care au fost inlSturate adaosurile episcopului Ioan
precum $1 cartea a fV-a a Macabeilor. La buna reugit[ a
tipirituri au vegheat exarhul Gawiil B5nulescu, pe atunci
Chiginiului gi Hotinului, ca gi Sfiintul Sinod al Bisericii O
Ruse. Pe l6ngi textele romOneqti existente, traducitorii s-au
de textul slavon, eweesc Ai francez.617
O noui realizare pe tirimul tipdririi textului biblic in
rom6n6, vede lumina tiparului in anul 1838 Ia Smirna, concreti
intr-o noud edilie a Noului Testamenl purtAnd titlul qi insem
"Noul Testament zl Domnului gi Mflntuitorului nostru I
Hristos".
Edifia apare in timpul domniei lui Alexandru Ghica Voie
domnul l[rii RomAnegi, in tipografia lui A.Damianov gi Tov.
Testament este tipirit cu litere cirilice, uqor de citit, fEri tifluri
capitole. Limba este insd destul de arhaici gi conflnflnd multe
aneyoie de inleles, ba pre altele locuri tocma Jdrd de tnleles iaste, care lucru
mare pagubd sufleteascd iasle neamului Si Beseaicii rcmdnilor... Deci cndnd
indelefiricire m-am indemnat sd md apuc de atAtu ha"u Si sd tndreptez graiul,
Bibliei ceii noi dinainte romdneSte tipdntd; iard ntai vdrtos tntnt adndr poci sd
zic cd mai ales Testamentul cel vechiu mai mult de noi de pre cel elinesc ... l-am
tdlmdcit..."
6t7
Studiul Vechiutui Testamenl.. p,103; Pr. prof. dr. Grigorie T. }/;arcu, Sfdnta
S cipturd in "pom rorndn e s c ", p 7 92 L G. Munteanu, op. cit., p.247.
Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 22',7
{e ortografle.u18 Dupd Unirea Principatelor Romdne, care a deschis un
hou drum activil5lilor culturale, tipdrhea de carfl biblice gi liturgice
tnoopind si capete un dtm mai susfnut. Primil pas pe acest drum il
freo o nouf, edilie a Noului Testament apdrut[ in anul 1854 la
Bucuregti sub titlul: "Noul Testament al Domnului gi
Mlintuitorului Iisus Hristos", purlAnd sub titlu mentiunea: "cu
vltrocuv6ntarea Prea Sfinlitului Arhiepiscop gi Mitropolit al
Ungrovlahiei D.D.Nifon". Cartea corespunde instr numai in parte
tlllulur ce i s-a dat, intrucdt cuprinde numai cele patru Evanghelii.
Fiocare Evmghelie este precedatl de cate un aqa-numit "Argument",
llt care sunt expuse, foa(rc succittt, citeva noliuni introductive asupra
Btrtorului, destinatarilor, motivelor, scopului, datei, locului 5i
lrrtcgritilii fiec6rei Evanghelii. Capilolele zunt prevf,zute cu tifluri
llrrstrative a cuprinsului lor. Noul Testament ptezintd, un text destul de
hurr pentru stadiul cuno$iinfelor filologice gi teologice a1e timpului
61e
respcctiv
DupS mai bine de un secol gi jum[tate de la apari]ia Bibliei
lui
$orban cantacuzino gi dupi tipirirea Bibliei
aproape gase decenii de la
Iui Samuil Micu, nevoia apariliei unei noi edilii a Sfintei Scripturi
(lcvcnea tot mai evidenti, fapt cerut apoi tot mai stiruitor gi de
;lrolbsorii gi elevii Seminariilor teologice care fuseseri infiinlate la
lrrpi (1803), Bucuregti, Bttzdu (1836), R6mnicu-Vdlcea (1837), Sibiu
( l 8s0)
Astfel o noui edifie a Sfintei Scnpturi o tealizeazd episcopul
lr'ilotei al Buzaului, care tipdregte intre anii 1854-18-56 - Biblia de la
cu.. lluzlu, in cinci vo1ume620, sub titlul "Biblia sau Testamentul vechi Si
"rH Alte cAteva edilii ale Noulul Testament de la Smima vor apare la Bucureqti, dar cu
rrcinsemnate indreptari de limb6 qi de scriere, in anii 1855, 1857 9i 1859. (Vezi
ir rrr[nunte N. I. Nicolaes cu, afi cit.,
. p. 5 A9).
"t" lbidem.
n)"
ln anul 1854 apare vol I, in 1855 vol II-III 9iIV, iarin 1856 vol.V
228 Stelian T, Istoria, Critica Si Tronsmiterea Textului 229

nou". Noua edifie a Sfintei Scripturi nu este de fapt o traducere la care nu vede cineva decdt "l,irurghia" (Liturghierul)
ci mai mult o retipirire a Bibliei de la Blaj, asupra cireia s-a SiMolitfelnicul, iar SJbnta Scripturd, coroana cdrfilor,
harnicul vlidici, din considerentele ardtate in "precuv6ntare,,: ', niciodatd n-a fmpodobit stearpa lor bibliotecd".622
Bibliile tipdrite in limba noastrd, mai bine tdlmdcitd Si mai
la lnpeles este cea de la Blal , pe aceasta noi am ale,s-o de a o Textul fiecirei cirji sfinte, ?mpflrjit in capitole gi versete623, este
tns'ri mai indreptatii Si mai curdlitd de ziceri tnvechite in Biblia de la Buziu de un "Cuvdnt inainte", care pune la
obicinuite numai la frapii noStri ardeleni" .621
cititorilor nofiuni introductive referitoare la autor,
Biblia de la Buziu cuprinde, ca qi cea de la Blaj, acelagi
inatari, scop, locul scrierii etc. Volumul al V-lea care cuprinde
de cdrti, inclusiv denumirea de aprocrife, pentru cele
lnul Vechiului Testament, incepe cu o lungl "vorbire despre
canonului biblic alexandrin, precum qi atribuirea cirtii
fllttta Scripturi" (p.1-16), prezentdndu-se ca o introducere generali gi
Macabei istoricului Iosif Flaviu.
pe scurt teme ca: inspirafia Sfintei Scripturi, integritatea
in
prefafa intitulata "Precuv6ntare citre drept c
tului sfEnt, impS.rfirea clrfilor Sfintei Scripturi, inlelesul textului
cititori", episcopul Filotei subliniazi citeva adeviruri de
ci Scripturi etc.
actualitate qi azi:
Aga cum Biblia de la Buziu se infrligeaz[, ea nu se prezintii
int6i accentueazi inegalabila valoare qi utilitate a
1 - mai
ca o simplf, reeditare a celei de la Blaj, ci in realitate ea urmeazd
Sfintei Scripturi, susfin0nd teza cd citirea gi meditarea ei
llltrl.e multe pericope, pe cea de la Bucuregti, iar in mufte altele pe
continui este de neapf,rati trebuin![ pentru mdntuire,
tlin Petersburg, astfel ci ea se aratt ca o lucrare de sintez[, nu
2 - episcopul se piAnge apoi de faptul cf, la noi Biblia se
riri in privinla limbii, ci gi a traducerii propiu-zise.u'a
citege foarte pulin gi "cu dezgust", fl.l numai laicii, spune el,
Dar pe timpul in care vlidica de la Buzau isprivea lucratea sa,
qi preotii, degi sfintele canoane le poruncesc s-o cifeasci mereu gi
lo mitropolit al Ardealului, Andrei $aguna, incepea la Sibiu,
mediteze asupra ei, ca unii care sunt propoviduitorii cuvdntului rca Bibliei care avea s6-i poarte numele gi care a durat doi ani
Dumnezeu gi vor raspunde inaintea Dreptului ltdecdtor "de ( lll5(,-1858)
cdtre sufletele norodttlui, cd nu le-au luminat".
3 - recunoagte, ci acest mare neajuns vine nu numai din
"neinvdtf,tura preotilor", cu gi din "marea lipsd a cdrlilor tlr l,ll.:ilc sunt sistematizate dupd citarea textului Predosloviei fEcutE de N'I.
sfinte, in care se afld. Biserica noastrd astdzi". Nleolacscu, an.cit., p.517

4 - vlf,dica Filotei constatl apoi cu durere ci Sfdnta Scripturi "t l'rtcptie face numai cartea IV Macabei
ll{ l'crrlrLr ilustrarea acestei constatEri a se vedea N.L Nicolaescu, art,cit., p.512, unde
a ajurs "o carte ctdt de rard Si costisitoare, tncdtfoarte rar
rulorul pune pe patnr coloane te*ul sfdnt spre comparalie, lu6nd textul din
o poate vede"q cinwa, nu numai la creStini, ci chiar Ei .la preofi...
I lle scni 1,10-11 . in prima coloand ageaz6 textul Bibliei din 1688; in a doua coloand

lrt'ccl alBiblieidelaBlaj TTgs,irratreia,texhrlBiblieidelaPetersbwg 1819 giin

62t
Citat dupd N.L Nicolaescu, art.cil.,p.570 rr I V-l coloand pe cel al Bibliei de la Buz6u 1 854-1 856.
 Stelian To
. Istoria, Critica {i Transmiterea Textului 231
Biblia incepe cu o Introducere ampl[ de caracter
llttrirna (1838) 9i Biblia de la Buziu (1854-1856). De Biblia de ta
istoric gi care poarti titlul: "CunoStinle folositoare despre
n lui Samuil Micu Clain (1795) nu se face nici o amintire.627
,lcripturd". Cuprinsul acestei introduceri este imparf,t in cinci
Calitatea superioari a textului Bibliei lui gaguna o vf,degte
avflnd urmitoarea structuri:
gr risunitoarea polemicf, purtata de marele mitropolit cu Ion
1. Despre ?ncep[toriul gi cuprinsul Sfintei Scripturi (p 3-5)
Ridulescu. in jurul anului 1858, c6nd era pe sfhrgite tipdrirea
2. Despre intoarcerea Sfintei Scripturi in limbile
ici tui $aguna, Ion H.Radulescu incepea sa publice la paris, o
cregtine (p 5-16).
roere proprie a Sfintei Scripturi, tipirindu-se doar primele douf,
3. Cum cd Sfrnta Scriptura este Cuvdntul cel adevirat al lui
rulc Pentateuhului: Facerea gi leqirea, insofite de o seaml de
Dumnezeu (p 16-18).
ri publicate cu anexe sub titlul: "Biblice sau Notilii historice,
4. Despre puterea cea dinlduntru a Sfintei Scripturi (p.19).
tphice, religioase Si politice asupra Bibliei" (Paris 1858).
5. Trebuinla Sfintei Scnpturi (p.19-20).
O parte din aceste adnotf,ri, dimpreund cu cartea Facerii,
incheiere (p.20 -21).62s
Rlldulescu le-a trimis lui $aguna. Nemullumit de cele citite,
Mitropolitul Andrei $aguna nu revendicd pentru
lc supune unei aspre critici in "Telegraful Romdn',, aducdndu-i
nici un fel de originalitate. Aceasta ar fi, contraas conceplia sa
I I tr:liade-Ridulescu o intreitl aclzd".
limba Bibliei, care "nltmqi o datd se poate face; dacd s-a
a) ca laic nu era competent gi nici chemat si sf,vArgeascd o astfel
piedica cea ]nare a traducerii credincioase Si tnlelese qi dacd
lucrtro bisericeascf,.
a primit l.imba aceea aqa zicdnd tn insdsi fiinla sa, atunci
b) a interpretat fals invd!5turile Sfintej Scnpturi
au de-a mai face slta, ci numqi a o refnnoi Si fndrepta aSa, dupd
c) a inlocuit, in traducerea sa, limba curat6 a poporului gi a
ar Jt reinnoit qi indreptat traducdtorul cel dintdi al Bibliei, de
Itilor carli sfinte, cl "o limbd pocitd, .stricatd qi latinizatd, pe
trdit pdna in vremurile lor... Iard limha noastrd e pom viu, 62s
Ittt o intelegea nimeni"
toatd primdvarq se ,schimbd; ramurile bdtrdne Ei Jdrd suc se
I t lcliade-Radulescu rdspunde acestei critici pe un ton agresiv,
cad, dar alta noud curdnd tl tmpodobeSte - toate ale lui se fac
trnlc il determina pe $aguna si incropeasci o Scrisoare pastorald
prefuc, num.ai tulpina rdmdne totdeauna aceeaSi".626
i1 clerului, infierAndu-l pe I.H.Ridutrescu cu caracterizarea
Lirnba romdneascd a Bibliei lui $aguna a fost creati de N
oirrc: "dcest mirean nu Stie legea creqtineascd"6ze. dAnd
Testarnent de la Bilgrad (1648) qi de Biblia de la Bucuregti (1688),
i proportii de eveniment.
ldngf, aceste traduceri, $aguna a mai folosit qi Biblia tipirit[
Societatea ruseascd de la Petersburg (1819), Testamentul Nou,
Iht,l,'ut

lht l,,nt
u" in legdturi cu polemica $aguna-IHeliade-R6dulescu, gi con{inutul
Arn6nunte in legitlr6 cu cuprinsul hecdrui capitol amintit, a se vedea Pr. prof, Attrnrrrrrrts
Gr.T. Marcu, Sfdnta Scipturd tn "pom rorndnesc", p.798-805. Htlrr,,rrri prrstorale alui $agwia adresatd clerului qi credincioqilor prin care lua
626
Ibiden, p 802 Elllrrrlrrrr.' kanriantdimpotriva gcliunii lui I.Heliade-Rddulesou, irine intenlionati de
tlllf,l, in lirz;r initiall, generatd de nernuilumirea pe care i-o pricinuiau traducerile
 232 Stelian
Biblia de la Buzf,u qi Biblia de la Sibiu au fost, prin
bine primite pretuttndeni gi timp de peste o jumitate de
constituit fhntOnile cu apf, rne din care qi-au potolit setea
romAni.
in anul 1867 apare o noud edife a Noului Testament sub
"Noul Testament al Domnului gi Mflntuitorului nostru
Hristosrr, tipdrit cu binecuvdntarea Prea Sfinf;tului
Mitropolit de Relegea ortodoxi rislnteand din Ardeal gi
Andrei $aguna, Sibiu 1867, Tipografia arhidiecesan[. Edifia
prevd"zttl cu nici o prefafu iar scurte titluri enun!5
capitolelor. Edilia Noului Testament din 1867 reproduce, ln
generale, textul Bibliei din 1856-58, ciruia i-au fost aduse
imbundtiliri, in special, dupi Biblia de la Buziu.u'o O edilie a
Sfintei Scripturi a mai aparut in anul 1873 la Budapesta, edi
Societatea Bibliei Britanici, dar cdreia ii lipsesc cirlile canonice,63l
O noui edilie a "Noului Testament" apare in anul 1886,
cu aprobarea gi cu binecuv0ntarea Sfbntului Sinod al
autocefale Ortodoxe Romdne.632 De$i se intituleazS "Noul T
edilia cuprinde numai textul Sfintelor Evanghelii. Este o edifie
format mic, conlindnd cu titluri amdnunlite la inceputul
Limba traducerii este mult apropiati de cea bisericeasci de an.
pline de gregeli ale Bibliei editate de propaganda diferitelor societeli biblice
in slujba unor interese sectare, vezi Gr.T.Marclu, art.cit.,p.806-808.
uro
Spre exemplu, baducerea cuv6ntului oLxovop"La gi a verbului
din originalul grecesc, din Efes 10,1, n-au mai fost traduse prin "i
respectiv "si intemeieze", ci prin neologismul teologic "iconomie" qi respectiv
intemeieze sub un cap", ca in Noul Testament de la Smima gi Biblia de la
(N.L Nicolaescru, art.cit-, p 515).
631
Sndiul l/echiului Testament..., p.7 03.
612
Este prima edilie sinodald a unei tipdrituri biblice apErute dupd recunoagterea
25 aprilie 1885), a autocefaliei Bisericii Chodoxe Rom6ne de c6tre P
Ecttmenrcb. (Ibidem).
233
Dar editiile iniliate sau patronate de BisericA, n-au fost ins6
rele tiparituri ale Noului restament Ei ale intregii Biblii in limba
Dou[ dintre acestea - una scoasi h paris de l.Heliade-
lescu6".
hlta editatd la Bucuregti de C.Aristiau'o, r'u sunt reuqite nici ca
gi nici ca limbd, provoc6nd nemulfumire, alAt in cercurile
gi teologice, cdt gi in rAndurile filologilor gi literaf,lor
Un rol insemnat in tipirirea gi traducerea Sfintei Scripturi l-a
giil are gi organizalia misionari de origine qi facturi protestarti
ictatea pentru rispAndirea Bibliei in Anglia gi in striin6tate,, (The
and Foreign Bible Society), irrfiinlati in anul 1804, prin
cf,reia, unic[ in felul ei, s-a reugit sf, se traducd gi tiptrreasci
iu irttreagf,, sau pirfi din ea, in rnai toate limbile qi dialectele
[e. In acest sens, un numir considerabil de edilii ale intregii
l,tterlrea semnat[ de pagoptisful I H Rdclulescu, care desfEgura in capitala Franfei
tuliviti4i culturale, se intituleazh "Biblia Sacra que coprinde Vechiul qi Noul
I'srlnment" tradusl din hellenesce dupd A quellor septedeci de L Heliade-
ulcscu, Paris 1858. N-a fost tip[ril decAt un singur voltm (272 pag ),care red6
lntr o limba romAn6 "fatrricat6" dup6 italianE, cuprinsul cErfilor: Facere, Ieqire,
l,svitic, Deuteronom, Iosu4 Judec[tori gi Rut. Cu aceeagi reliriere a fost
ItlfirnlrinatI gi cealaltd scriere a sa'. "Biblicele sau Notilii histoice, philosophice,
lYllyitta.se Si politice asupra Bibliei", qi care se voia a fi o introducere filosoficd Ia
rga istorie gi teologie biblicA. (Amdnunte in legdtwE cu limba st6lcitd folosit5
Ce I I I Radulescu in operele sale amintite, cu exemplihcare pe text, vezi N.I
illtolncs cu, art. cit., p.516
l,ltltrrrcir publicatd iri anul 1859 de C.Aristia poartd titlul "Biblia Sacra... Din
llllnnt ediliune elenica recarectatd. Supra ebraicilor ar.hetipi... BucureSti 1859,,
T'ln,lrrucrea texlului biblic qi explicarea, in note subliniare, a unor cuvinte, arald" c6.
[' At islia cunogtea foarte superficial ]imba rom6nE. Spre exemplificare, iatd
prin ce
l€trrrrrrri sau loculiuni explicd c.Aristia cdteva din numeroasele cuvinte neobignuite
fiilrrriilc in textul traducerii: allaptant = cellu ce suge lapte; doloase = viclene;
tuHlurlc = cuv6ntare rug6torie; kamS = zibalfi proputissim = foarte galu,
ftrrulr,r ioirrir=viitoareinurm[etc. (Cf. N.L Nicolaescu,art.cit,,p5lT).
 Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 235
234 Stelian T,

Biblii sau numai ale Noului Testament au fost de D.Cornilescu, St6nceqti-Botoqani-Bucureqti, Societatea
difuzate,
relici e, I92 1.637
RornAn
intermediul ei, intre romdnii dintgrd, cdt gi din strf,initate.635
D.Cornilescu s-a folosit in traducerea sa de textul Bibliei de la
in cadrul acestei SocietSli biblice apare tn cinci edifli
. precum gi de al altor traduceri anterioare rom6ne$i gi straine.
Testament tradus de prof. N. Nitzulescu, dintre care patru ca
Traducerea lui Cornilescu a fost bine primitd la incepul
aparte (1897, 1906, 1908 gi 1911), iar una incadrati in Biblir
u-se foarte repede, motiv pentru care s-a qireeditatin 1922
1911. Prima edifie poarti. titlul "Noul AgezImdnt", tradus din
Dar foarte curAnd traducerea sa a devenit flnta unor indreptilite
originard greacd, Archipdstor Si Mitropolit Primat fiind D,
i din partea teologilor orlodocqi, care au constatat existenfa in
Gheorghian, profesor la Facultatea de Teologie. Tipdrit cu
rrl sdu a unor idei eterodoxe marcate in traducerea tendentioasf, a
Societdlii Biblice Bntanice, BucureSfi 1897". In urmitoarele edi
vcrsete638, precum gi o schimbare cam arbitrard a grarului biblic
folosege denumirea curenti de "Noul Testame:nt".
motive pentru care autoritatea bisericeascl a declarat-o
in general, traducerea lui N.Nitzulescu este corectd gi clard,
nici despre ea nu se poate spune cf, este cu ade'v'drat o noui
oasi gi eretic5, recomandand credinciogilor ortodocgi
Irrrarca acesteia din lectura 1or.
deoarece autorul a luat din traducerile anterioare, mai ales din
Hxceptdnd aceste lipsuri, traducerea lui D.Cornilescu are totugi
de la Buzdu, tot ce i s-a pirut mai potrivit cu textul originar gi
cnlitilli, fiind mai buni decflt cea a lui N.Nitzulescu, La unele
la unele versete s-au fEcutindreptiri dupl textul originar grecesct'5
traducerea are caracterul unor scurte glose exegetice63e, iar
in anul l92l apare traducerea frcuti de D. Cornilescu
poarti tlthi: "Noul Testament al Domnului nostru lisus H, o subliniare explic5., inlelesul unor cuvinte ca: Iisus, Hristos,
riu, ioti, cirti, codrant, saduchei, irodieni, vameqi, magi, corban,
ntca Galileii, etc
63-t Cla o concluzie generalf,, referitor la aci';lrtar.ra biblic[ a
Toate ediliile scoase de Societatea biblicd britanic6 trec sub tEcere
traduc[torilor gi ale revizuitorilor texhrlui, c6nd aceqtia n-au alrrt pentru iifii Biblice Britanice, se poate spune ci strldaniile depuse de ea
aduse Societdtii biblice incuviin{area Bisericii din care lEceau parte, colaboraroa tlrr,jba traducerii gi raspdndirii cuvdntului lui Dumnezet din Sf6nta
"eterodocqii" putAndu-i expune, din pdcate, la sanctiuni canonice din i;rtura, in cAt mai multe limbi 5i la un numdr cdt mai mare de
autoriti{ii bisericegti. A se vedea, qlre exemplu, carul teologilor
itrrli, meritd a fi apreciate c6t se poate de pozitiv. Dar nu trebuie a
Gh.Erbiceanu gi Ghenadie Enhceanu (Pentru amAndoi vezi, IlRoventa,
neprecrzat faptul ci Bibliile editate de Societatea Biblic[ sunt
Noului Teslament la noi tn ulfimii 50 de ani, Bucuregti 1932, p.41). Excepfie
fEcut doar penku prof. N.Nitzulescu, profesor la Facultatea de Teologie
Bucureqti, care se bucura de inlelegerea mitropolitului primat Iosif Gheorghian ti' 1:,li1ia nu a apdrut ca iniJrda qi tiparita de Societatea Biblic6 BritanicS, dar
pentru D. Cornilescu
lui D.Cornitescu avea sd devind, dup6 cdteva revizuiri, textul pe care
ltrrtlrrcerea
616
Uneori, autorul, in 1ocul traducerii literale, adapteazA traducerea la ceri S re o tatea Biblic[ il tipbregte p6r6 astnzi. (Cf Merrill C' Tenney, op. ci t., p.39 6).
r i

dogmaticii ortodoxe Aga este ca21, spre exemplu, cu textul din Evrei 11,3
care il traduce astfel: "Prin credintd pricepem cd veacurile au fost intemeiato
cuv6ntul lui Dumnezeu, ca ceea ce este vEzut sd nu fie fEcut din cele ce se
(N.L Nicolaes a4 art.cit., p.578)
li' V,,zi rr prez.entare a Bibiiei lui D Cornilescu qi a erorilor ei, ctt analizA pe tex! la
,\ r'lrirI. Conf. dr. Petre L David, Biblia lui Cornilesca, in "GB" nr. 5, 1987.
lru V.zi N.I. Nicolaesc\,art.cit.,p.518, nota 11.
 236
Stelian Tr

lrlcomplete' fragmentare-
Istoria, Critica {i Transmiterea Textului 237
rupte de tradifiile cregtine vechi
numf,rul cdr,tilor care alcdtuies. refer lui vechiului restamen! consemnat de edifiile Bibliei pdn[ in
carorrl Sfintei Scnpturi gi n,l r
pnn traduce.:"-T::*"f,
a unor versete, .**;;";#;r_# ln acelaqi an (1936) apare Biblia ilustratE la mdnistirea Neamf
ri B_ucureeti
Mica Bibtie, ingnjiti
Nicodim ::.:1,:1, Arhim.I.
*,"^^,,,1 Munteanu, 1pT.. de hind alcaturt de mitropolitul Nicodim, iar ilustratiile
pdrli alese din SIEnta Scnpturl
Scriban ,r r*. n"i"*t'J.; ll D.$tefdnescu. Dupi un cuvanl inainte, se fac cdteva lrmuriri cu
de
gi este ilustrati cu icoaneuor.
t'c la Sffinta Sc,pturi, dupi care trmeazd textul propriu-zis care
sinodali a intregii Sf Scripruri,
1e14 pentru,.r;;;"il ; ;l:.?',.",
,o,, ?^.1.o1r.:rlir. aparc ilrr"^tratpe fiecare pagind, de cdte o icoanr. cdtevardmuriri asupra
Tfj:t.il,-.",; titfiilor sunt date in partea ultima a cd4il unde se fac ai citeva
baza septuaginta rextul unor
:T:::1.;::::_1Iy"
C,ntarea C^nt'ritor, psalmii, prou.ri"t., crrli pre tticri in legiturd, cu arta cregtini.6aa
a, revraireasi
rd;#;#iil O nouf, edifle a Bibliei apare in anul 1938, la 250 de ani de ta
traducerea-rexrului s_au ocupat
Tl::.:.::rl*,
in afa' precum pr. prof Acad. GaIa oard
[ia Bibliei lui $erban cattaqtzino, prin str[daniile profesorilor
prof
C.lr.ti.;,-;*;;#";;_ lo Radu qi Gala Galaction. Traducerea Vechiului Testamerrl se
dr. Vasile Radu q.a.
tlupl textul ebraic a lui R.Kittel (1937), dar gi dupfl textul
tuagintei editatf, de R.Rahlfs (I,II 1935), ultilizAndu-se inci gi
I lui A.Merck, publicat la Roma in 1935. Textul sfhnt este
de o substanfiald Prefali in care se arf,ti menirea Sf Scnpturi
tt pdlrunde ca o relea de apd vie ogoarele inimii Si ale literaturii
in anul 1936, din indemnul gi purtarea ti". Un neajuns al Bibliei din 1938 este lipsa locurilor
de grdd a pal
Miron Cristea, apare o noud editie a c.u4t
Sfintei Scripturi i
traducdtori fiind Gala Galaction gi Tot in anul 1938, Societatea Biblici Britanicd, avAnd aprobarea
Vasile Radu, av6nd ca
septuaginta. Textur Bibliei din 1936 rrlui Sinod, edtteazA Noul Testament, traducitori fiind
reprezinti cel mai progreat
pe care il avem p6nd la acea rupolitul dr. Irineu Ioan Mihalcescu gi prof. dr. Teodor M.
datd. El este precedal de o ,,Intr uou
?n care se prezintd istoricul tipdririi tltcscu.
Bibliei la rom6ni. ca o
Biblia din i93G intercareazd "Rugiciunea Dintre numeroasele edilii romdnegti ale Noului Testamen! o
lui Manase,, in urma ce
patru car,ti ale Reg,or, spre deosebire lllonlrune speciali se cuvine aceleia cunoscuti sub numele de "Noul
de locul ei de ra sfirgitur crrfi
t'ortrrment de la Cluj", apdn;/-in doul edifii - prima in anul 1942, iar

61t
600
Studiul Vechiului T,estantent . ,\trtrliul L'echiului Testament, p.704.
6I.,.,
,p 104 Fil ,, ,
1brclem. lllltltlm
6a2 yeziPr. prof dr'. Gr.T. '1' ll,i,lr,nt,p 105
Marcu, Noul Testament de la Bdlgrad..., p
r
90.
'"'t'r'. ;lrof. Gr.T. Marcu, afi.cit.,p.90
238 Stelian To
a doua in anui 1945, editat de episcopul academician Nicolae
Motir.ul care l-a determinat la intocmirea acestei lucriri este
de aulor in Prefafa prirnei edifii: "Ne-am dat seama... cd
fipdrirea Legii celei noi de cdtre marele ierarh Saguna, pdnd
qu trecLtt aproape l}a de ani. Se cuvenea, deci, sd mai tocmim
graiului sagun.ian, pe trupul vremii de azi".
Aceastf, munci a ?nfeles-o ca pe un imperativ al r,remii
zbuciumate, de aceea, in acelagi Cuv6nd de limurire a edif,ei
Colan scria'. "$tiut este cd in zilele de cumplitd vifurnild, ca
acuru, creStinii cautd cuvdntul dumnezeiesc cu mai multd sete,
tn zilele de pace binecuvdntatd. $i e firesc sd fie aSa. Cdci noi,
seomd tn asemenea vremi, unde ar putea sd alerge ei dupii
mdngdiere, dacd nu la nesecata fantdnd de tnlelepciune qi
a dumnezeieStii Scripturi? Pricini ca acestea ne-au indemnat sd
La lumind Si sd punem la indentdnd iubiyilor noEtri fii suJleteSti,
nu Btblia tntreagd, cel pulin Noul Testament al Domnului
Mdntuitorului nos tru Ii sus Hri stos ".6aB
Ceea ce era specific "Noului Testqment de la Clui" din punct
vedere al stilizirii, era faptul ctr textele paralele la Evanghelii,
fdcut numai pe pericope Si nu pe versete, precum 5i o noui sll
titlurilor a$e.zate tn Jrunlea capitolelor, mai aproape de cuprins,
pare, clecdt al edifiilor prececlente.6ae
"Noul Testament de la Cluj" se distinge gi printr-o
tehnica grafici de inalti finutd artistic5.
6ar
Vezi arndnunte in leg[turii cu Noul Testament de la Cluj .- la Pr. asist
fofan6, Vlddica lt'icolae Colan ca biblist, in "Omagiu rnitropolitului Ni
Colan" (1 883-1 993), Cluj-Napoca, 1 995,
6asVezi
la Pr. Florea Mureg an, (Jn eveniment religios literar, in "Via{a ilustatE",
1942, nt,3, p 9.
6a'C1-.
Pr. asist. Stelian Totan5, art.cit.,p.38.
__ Istoria, Critica fi Transmilerea T,exlului _Jy
o noui edilie sinodalr a Bibliei apare in anur 1944, tradusf, dc
rr, patriarhul Romdniei. Textul s-a tradus dup[ bel al
iltrgintci gi a altor traduceri slave, franceze $.a.Introducerea din
Bibliei ilustrate de la Neamf, din 1936, apare gi in Biblia
ii din anul 1944.
h
anul 1951, apare o noui editie a Nourui restament, intr-o
rro revizuitf, gi imbunititita fa[d de cele anterioare, cu ajutoml
Dgului gi literatului academician Gala Galaction, prof N.popescu
ln troplitului Tit.
i
650
Dupi 280 de ani de la aparifia Bibliei tle la Bucuregi (16g8),
in anul 1968. o noua edilie a intregii Biblii, cu aprobarea
ttlui Sinod, avdnd catitlu: 'rBiblia sau Sf6nta Scriptur5".65l
Pen1ru traducerea Vechiului restament. textul de bazi era al
din 1936, cu trimiterile revizuite qi indreptate are Bibliei- editia
'n, tiparita de patriarhul Nicodim in 1944, exceptie frcdnd cartea
ilor, care s-a tipirit dupi tertul revizuit al psaltirii din anul
Pentru c5{ile Noului Testament s-a folosit textul ,,Noului
, tiparit in anul 1951.
Aldturi de cirfile canonice ale Vechiului Testament, edilia din
, cuprinde qi cdrtile gi fragnentele necanonice, Biblia din 196g,
dcosebire de toate traducerile romAneqti de pAnd la acea datd,
inca gi 6 hil4i policrome care stau in serviciul inlelegerii
a textelor.65' Biblia apare intr-un tiraj de i00.000 de
;llare.
('l t'|r. Prof. Gr. Marcu, ayt.cit.,p.90 gi 91.
l'rlilir era tipdrit5 cu ocazia impliniii a 20 de ani de neobosite strddanii in
r or(luoorea Risericii ortodoxe Rom6ne a patriarhuiui Iustinian ln ce sers
Biblia
rlrlr 1968 este gi un eveniment bisericesc,'vezi pr. prof. dr. Gr.T. Marcu, Urz
.tt't'ilinent bisericesc: Biblia din l968, tttrev,'8.O.R.", ru,5-6, 1969, p.4g3 urm.
I'r', prof. dr. Gr.T. Marcu, (trt.cit., p.91-92. qi Biblia sau Sffinta Scripturd,
llrrerrrcqti 1968 (Cuvdnt cdtre cititori, p 2-3).
 240 Stelian T'
Tot sub purtarea grlt a patriarhulur Iustinian, apare in
1972,la Bucuregti, o noul edi(ie la Mica Biblie (Editura i
biblic gi de misiune ortodox[). in general sunt reproduse
din ultima edilie (1944), pentm Vechiul Testamenl folosindu-se
textul dupd traducerea Bibliei din anul 1968. Aga cum se
in "Cuvdntul inainte", edifia este "de un real folos pentru
Seminariilor teologice pentru studenlii teologi gi, in general,
toli credinciogii. 653
In anul 1975, se retip5.regte traducerea Sfintei Scripturi
1968, "cu unele imbunilif,ri ale textului, constind din revizuiri
traduceri, pe alocuri, gi din indreptlri de cuvinte, pentru o redare
fideli a inlelesului textului originar.65a Noua edilie prezinti in
sf6rgit, fald de Biblia din 1968, un tabel cu unitifile de m[surl
monedele menlionate in Sffnta Scriptura.
Cu purtarea de grijd a patriarhului Iustin qi cu
SfEntului Sinod al B.O.R., apare in anul 1982 o nouf, edifie a
Scripturi integrale sub titlul: Biblia sau Sfflnta Scripturl.
Vechiul Testament, textul traducerii a fost reprodus dupi cel
ih anul 1975, iN la Noul Testament, dupi traducerea din lg7g.6ss Ca
cele doui edilii anterioare (1968 qi 1975) edilia din 1982 are gi ea
bazi textul traducerii din 1936. Edifia este prevdzuti cu 6 har,ti
legaturi cu Vechiul gi Noul Testament, precum gi cu 2 pagrni
infonnafli, referitoare la unitl! de misuri gi monede mentionate in
Scripturf,, toate aSezate la sf6rqitul Bibliei.
O alti edifie sinodalS tipdritl sub purtarea de griji a P.F.
Teoctist, este "Biblia sau Sf6nta Scripturd" apdrutd in anul 1
Prezintd aceleaqi caracteristici ca gi cea meqtionat[ anterior. Edi
urmf,toare, apirute cu binecuvAntarea P.F. Patriarh Teoctist,
ut'
Mi"o Biblie,Bwureqti 1972, pl .
uto
Biblio sau Sfdnta Scripturd, Bucuregti 1975, (Cuvdnt cdtre cititori).
ut5
Biblio sau Sfdnta Scipturd,Buareqti 7982, p.C7 (CuvAnt cdtre cititori)
Istoria, Critica Si Transmiterea I'exlulul .r ll
conlin nimic in plus fald de cea din 1988, nu mai sunt monlioneto
Ittorare.
in anul 1993, in editura Institutului biblic gi misftrne al Biscricii
Romhne, apare: "Noul Testament" (comentat) al I.p,S.
eu Valeriu Anania, tiplrit cu binecuvdntarea p.F. plrinte
Teoctist.
Noutatea cu care apare versiunea respectivi in qirul edifiilor
i ale textului Sf Scripturi constf, in:
L .scurte explicalii, date la unele versete din tex! consemnate in
la subsolul paginilor, ftrd sd aibi conotatii de comentariu.
2. succinte Introduceri, a$ezate la incepufui fiecarei cd,rli a
lui Testamen! cuprinz6nd rezumative informa{ii isagogice
toare la cartea respectiv[, de real folos pentru cititor in
liarizarea sa cu unele notiuni generale legate de istoricul,
rrutul, contextul apari,tiei cirlii pe care urmeazi. a o citi etc.
3. O reformulare a titlurilor capitolelor, fbcuti, in special, dupf,
f
irt critic6 a textului grecesc realizatA de Kurt Aland. Rlmdndnd loc.
pentru unele imbundtd,tiri, editia se prezintd ca una "de probi".656
Ca o concluzie generald,. la toate cele expuse, putem afirma ci
lru poporul rom6.n, de-a lungul inviforatelor sale pitrunderi prin
rile existen{ei sale istorice, Biblia ainsemnat, dar a gi fost frurar gi
ic al unitdfi de limbi, de credinli pi n[zuinli spre creqtere intru
litatea gi congtiinla nafronala.
A st: vcdea "Cuydnt tnainte" de P F. Pdrilte Patriarh Teoctist, p.M, care insoleqte
r,rlrlit, qi Nota auton-rlui asupra ediliei, p. D(.
 B. ISTOMA EPOCII NOULUI TESTAMENT

Pentru a studia Noul Testament este necesar a-l plasa in mediul

oilre s-a derulat istoria sa qi in care au luat nagtere cf,4ile sale. Acest
iu, sau cadru istoric, este dublu: lumea iudaicl gi lumea p6gani.
Hristos se nage gi vine in lume din neamul evreiesc; primele
je ale Evangheliei se adreseazi lumii iudaice; autorii primelor
i cregtine sunt aproape toli iudei. Prin urmare, studierea mediului
ic se impune. Totuqi in epoca Noului Testament, de care ne
iudaismul n-a constituit o lume inchis5. Pe de o parte,
inul politic al Palestinei l-a plasat pe orbita gi sfera de influenli a
i; pe de altd, parts, in diaspor[ gi mai ales in Egrpt contachl
ilor cu lumea elenisticd a fost din ce in ce mai strdns. $i numai din
simplu motiv, studiul lumii greco-romane se impune exegetului
Noului Testament. Nu e lipsit de importan!5 si mai precizim aici qi
hptul c[ mesajul Evangheliei cregine a ieqit foarte repede din
1ti;locul lumii iudaice pentru a imbrdliqa gi lumea pilgAnh.
Este, prin urrnare, absolut necesar a se cunoa$te caracteristicile
lelilgioase, culturale gi politice a acestor doul lumi, fEri de care o
:ilttnre concretf, a apariliei Noului Testament, intr-un cadru concret,
6;tlo aproape imposibili..
Agadar se va examina in capitoleldurmdtoare in mod succesiv:
1. lumea greco-romanf,

2. lumea iudaici sau iudaismul epocii Noului Testament.


r. LUMEA GRECo-ROMANA iN Bpoc,q.
NOULUI TESTAMENTU',
FIri o minimf, a mediului, a condiflilor
cunoaqtere
politice, culturale, religioase care caracterizau epoca in care a
textul sfhnt al Noului Testamen! aga cum s-a amintil
corectf, a lui este profund drminuati. $i intrucAt lara SfEnti in care
petrecut gi realizat istoria mAntuirii neamului omenesc, de care
mirturie textul Noului Teslament, se afla atunci sub ocupafie
e important si prezentim, chiar qi schematic, situagia lumii
romane, incepAnd cu Imperiul Romei.
l. Situafia politicfl. Imperiul Romei
R[spdndirea creqtinismului in primul secol al erei noastre
fbcut intr-un cadru geografic bine determinat: cel al Imperiului
intreaga lume civilizatf, din acest timp, cu excepfia unor regate
cunoscute din Orientul indepartat, era sub dominalia Romei6s8. De
Oceanul Atlantic, in Apus, pdnL la fluviul Eufrat qi Marea Rogie
Risirit, de la Ron, Dunire, Marea Neagr5 qi munfii Ca.ucaz,-la
pdn[ la Sahara, inspre sud, se intindea un singur imperiu vast aflat
ut' o amdnunlit5 gi o prezentare in detaliu a particulmitElilor
"*pun"re
sociale, culturale, spirituale ale lumii greco-romane in epoca Mdntuitorului, vea
!-estugiere et P. Fabrc, Le monde greco-romain au temps de Notre
Peris 1935
65t
A. Robert, .rL Feuillet, Introduction a la Bible, Paris 1959, p.8; Merril
Tenney, Studiu al N oului Testament, Oradea I 99 l, p. i.
efectivi a impS.ratului Romei, numit ln Noul Tostamont
"impirat" $ Pt. 2,17), cdt Si " cezan" (Lc. 2,1).
Roma, agezarca originari din care a crescut statul romon,
in anul 753 i.Hr., a fost la inceput o comunitate alc[tuit[
unirea mai multor localitafl mici din vecinitate qi era condus6 de
rcgc. Pe la inceputul sec. V i.Hr., a atins un grad avansat de
izare politici, in cadrul unei forme de guvernimdnt republicane.
nlian!5 cu comunititile invecinate gi printr-o lungl succesiune de
ie impotriva etruscilor, din nord gi impotriva altor triburi, din
Roma a devenit stapina peninsulei italice in jurul anului 265 i.Hr.
acest an tncepe expansiunea generuld, a cuceririlor in spafii gi
ii mai indepdrtate, pundndu-se astfel inceputurile viitorului mare
romar.
in acest sens, pentm o bun6 perioadi de timp, pdnn prin anul
i.Hr., Roma a fost angajati intr-o mare luptd impotriva CartagSnei,
putere maritima din apusul Mediteranei. Rizboaiele dintre
s-au incheiat in anul
746 i.Hr., cdnd generalul roman Scipio
rilianus a cucerit cetatea Cartagjna, gergAnd-o definitiv de pe fala
rtului. Roma gi-a stabilit astfel stlpdnirea asupra Spaniei gi
in aceeagi perioadi, Macedonia a devenit provincie roman6, iar
urrna ciderii Corintului, in acelagi an (146 i.Hr.), Ahaia a ajuns sub
lt0nire romanf,.65e
in anul 133 i.FIr., regele Pergamului a murit gi a lisat regatul
rornanilor. Din acest regat, romanii at orgatrtzat provincia Asia.
icle din prlea de Rf,slrit a Asiei Mici au continuat pdnl cdnd
tpci a incheiat cucerirea Pontului qi Caucazului. in primivara
Iui (r3 i.Hr. a ajuns la Damasc, transformdnd Siria in provincie
('l Mcrrill C. Tenney, op.cit.,p.2 Dd. I-ohse, Unwelt des Neuen Testaments,
I l(lllirrg(jn. 1980, p 2). wm
246 Stelian T,
Lumea Greco-Romand in Epoca lttroului Teslamenl
-__-" ?y
romani. de unde a trecut la cucerirea J[rii Sfinte, anexdnd
lt avea 56 de ani gi fusese angajat toati r,iafa in func[ii do stot,
Ierusalimul a fost asediat gi in scurtf, weme cucerit.
EH ln politici era un expert.
in acelagi timp, intre 58-57 i.Hr., Iulius Cezar a Din nefericire, Augustus a insistat ca el si divorteze de sofia lui
farmoasele sale campanii din Galia, pe care o cDceregte gi o
o iubea gi sf, se cisdtoreascf, cu lulia, fiica lui Augustus, o
in provincie romani. Rivalitatea dintre cei doi generali a
vtrdit imorali. Amaraciunea acestei experienle i-a afectat
curAnd intr-un rdzboi civil (49 i.Fk.), care se incheie in anul 48
ic gi iremediabil temperamentul. devenind un distant, suspicios
prin lupta de la Farsal4 unde Pompei e infr6nt definitiv de Cezar,
gi irascibil. De aceea, degi imparflal gi intelept in deciziile
in anul 44 i.Hr. Cezar este asasinat. izbucnind din nou rizboiul t
sl rru a fost indrdgit de popor, ba chiar ur6t, ultimii lui ani de
Brutus gi Cassius, principalii exponenfi ai conspiraf,ei cdreia i-a
liind consemnati in istorie ca o epocd de teroare.66r
victimf, Cezar, se vid acum confi:untafi cu Marc Antoniu gi cu
l,rri Tiberiu i-a urmat la domnie Caligula (37-41 d.Hr.), un
Octavian, fiul adoptiv al lur Cezat, susf,nuli gi de marele
I capricios, depravat gi orgolios. cerdnd ca oamenii si i se
Lcpidus. Triumvirii c6gigi in bdtilia de la Filipi gi iqi
ca unui zeu. Tirania lui deveniti insuportabilf, a fost pl6tit[
teritoriul, Octavian devenind cur6nd stdpAn qi peste parLea lui Lepi
, hind asasinat de un tribun din garda imperiald
Dar in tirnp ce Antoniu este preocupat numai de d
l,a moartea 1ui Caligula, Senatul a dezbdfiit ideea restauririi
pentru Cleopatra, regina Egiptului, cu care se gi cisitoregte,
icii, dar problema a fost solulionati rapid atunci cnnd garda
se declara pentru Octavian, izbucnind astfel intre cei doi un
rilor l-a ales impdrat pe Claudiu (41-54 i.Hr.), care degi a tr[it
armat, devenit inevitabil qi care se incheie cu bf,talia de la
f6lnlivi obscuritate in timpul domniilor lui Tiberiu gi Caligula,
unde, dupi ce flota sa este distrusa (32 i.Hr.), Antoniu dimpreunfi
parte activd la activiElile politice ale Romei, s-a dovedil a fi
Cleopatra se sinucid. Octavian rf,mfure astfel singurul stdpAn al
conducf,tor mai capabil gi mai bun administrator, decAt s-au
romane. in anul 27 i.Hr., Octavian primegte din partea
contemporanii sdi. Avind o puternici antipatie fafa de cultele
supranumele de Augustus, rf,rnin6nd pAni la moartea sa, in anul
qi incercAnd sd readuci religia romani veche la pozilia ei
d Hr., in fruntea celui mai putemic imperiu pe aare l-a cunoscut i
xrrf, de proeminenfi in societate, Claudiu ii expulzeazi pe ewei
vreodati. In cursul celor 41 de ani de domnie a reugit sd
llrrrna (F.A. 18,2), apdriioi "prea fldeh" ai religiei lor, dar
increderea in guvern, a umplut din nou vistieria, a reinstaurat
ril, dupi mirturisirea lui Suetoniu, gi datoriti unor agitatii care
gi justi,tia, a promovat pacea qi prosperitatea.
nvut loc "la instigarea uuia numit Crestus".662 Lui Claudiu ii
La moartea lui Augustus a fost ales ca succesor fiul siu
zil la conducere fiul siu adoptiv Nero (54-68).
Tiberiu (14-27 d Hr.) "Imperiumul" sau puterea pe care o
Augustus prin reglernenliri constitulionale gi care era limitat[ la
llti,lrn, p 5.
perioadi de timp, i-a fost conferitilui Tiberiu pe via16660. Cdnd a
Nrt ric qtie sigur dac6 "Crestus" era numele adevdrat al vreunui insurgent sau se

Irrtrlirrrda cu numele lui "Hristos" penlm care s-ar h iscat intre evrei tulburare de
uuu
lbid"n (Merril), p 4. Itrrlrllr rcligioas6. Suetoniu inclin6 pentru prima variantS. (Suetonius, Claudius,
ll.,l, Vczi Dicfionar biblic, p.241).
 248 Stelian T'
Primii cinci ani de domnie ai lui Nero au fost pagnici qi
succes, avdndu-i ca sfetnici pe Afranius Burrus, prefectul
pretonienilor qi pe L. Annaneus Seneca, filosoful 5i scrii
Nero a avut mai degrabl un temperament de artist,
conducitor. Nes6buinla 5i extravaganfa lui au golit trezoreria
gi, la fel ca qi Caligula, a recurs la opresiune 9i violenli
umple din nou. El a fost gi primul mare persecutor al cre$i
anul 64 d.Hr., fiind suspectat cd ar fl incendiat in mod deliberat
c0nd a fost distrusi o mare parte a cetf,f,i, pentru a face loc sg
noului siu palat de aur, un palat splendid pe care l-a
colina Esquilin, (pentru a nu fi invinuit el insugi) Nero i-a
cregini de provocarea acestui mare dezastru, pornind o
perseculie impotriva lor, in care au fost aspru torturafi, ba chiar
vii. in timpul acestei aspre perseculii, cea drnt6i organizatd de sta\
gisit sffirgitul qi Sf.Ap. Petru 9i Pavel.u63 Nero a fost 5i acela la
apelat Sf. Pavel sf, i se facd dreptate atunci cAnd Festus,
acestuia, a ocolit s6 o fac6 (F.A. 25,10-11) gi tot la autoritatea lui
s-a referit Sf. Pavel 5i atunci cdnd cere cre$inilor romani loialitato
I
I
de inaltele stapAniri (Rom. l3,l-7).
intre timp excesele lui Nero l-au frcut tot mai neagreat,
t
I
t
I
revoltele impotriva lui s-au inmulflt, iar in timpul celei a trupelor
Galia gi Spania, a fost indepdrtat 9i asasinat, dar la cererea lui'
Asasinarea lui marcheazi inceputul unei perioade de
tulburin, in cursul cdrora trei impdrafi: Galbo, Otho 9i Vitellius
awt decdt domnii trecitoare (68-69). in acest timp, armata incepo
qi puni pe tron preferalii ei. Astfel, legiunile de la Dun6re gi din
l-au aclamat ca impdrat pe generalul Vespasian (69-79 d'Hr'),
conducea pe atunci operaf,unile impotriva revoltalilor ewei. El a
sa restabileasci ordinea, sf, reechilibreze economia statului 9i
intireasci frontierele. Dup[ ce construie$e faimosul Coloseum,
663
Vezi Merrill, op.cit.,p.7
Lumea Greco-Romand in Epoca Noutui Teslamenl
=_ -_ ,_. *=Ll.?_
etlrl 79, lasand tronul fiului siu Titus, care n-a domnit dec0t dol rnl
l), Acestuia i-a urmat fratele siu Domitian (81-96), autocfff
persecutor nemilos al creginilor, dezldnfuind impotriva lor o
pcrsecufie, poruncind sd i se inchine gi sa fie sldvit ca "Dominus
$". Moare asasinat, urm6ndu-i la tron b[tr0nul jurist Nerva (96-
ttumit gi ales de Senat, ciruia i-a urmat Iiul sf,u adoptiv Traian
I l7), spaniol prin naqtere, militar de profesie, temperament
agreslv care a reugit
$1 si deschidl o nouf, epoci de reinnoire
lrnperiul roman.
Agadar, in contextul acestor expansiuni ale Imperiului Roman Si
dlvcrsitqtea evenimentelor cdre l-au frdmdntat, s-a ndscut
I Si s-a rdspdndit tn tot cuprinsul sdu, ba chiar depdsindu-i
llllcrcle. devenind astfel o religie universald: Iisus Hristos se na$te
llm1rul domniei lui Augustus (Lc. 2,1); lucrarea Lui publicd Si
[.,ui au avut loc pe vremeq lui Tiberiu (L". 3,1); perioada
de expansiune misionard creStind, tn special activitatea Sf
prin cdldtoriile sale, a cuprins domniile lui Claudiu (F.A. lA,2)
(F.A. 25,11-12); scrierea Apocalipsei Si moartea ultimului
il, autorul ei, Sf loan, avdnd loc tn timpul lui Domiyian.66a
Prin urmare, in numeroase locuri ale sale, Noul Testament
e legituri cu situalia politici a primului secol gi irnportanfa lui
trebuie interpretati in acest context.
Sub aspect administrativ, imperiul era impirlit in provincii.
inrpcriul s-a n[scut din cuceriri, iar puterea lusese centrahzatd,la
ttt. regimul a giut si limiteze acliunea sa la administrarea
trciilor Cel mai frecvent, autonomia municipali era respectati.,
eetil[ile, ca gi provinciile, aveau administrafa lor compusf, din
i alegi de cetd.tenii 1or. Funclionarii imperiali, cu excepfa
llllr'u, Adversus Haeresies, V, 30,3
250 Stelian Tr
civic al cf,rui model a fost fiimizat romanilor de c[tre organ
cetSlilor grecegi din Asia Mic6.66s
Cele mai vechi provincii erau numite senatoriale,
guvernate de cf,tre un proconsul, desemnat de citre Senat (F.A. 1
in timpul 1ui Augustus existatu 10 astfel de provincii, dintre
Macedonia (F.A. 16,9), Ahaia (Rom. 15,26), Bitinia (F.A. 16,7),
(F A13,4), etc., sunt amintite in Noul Testament. Celelalte
provincii imperiale gi erau conduse de un legal desemnat direct
citre impirat. Dintre acestea, amintim in Europa: Spania (Rom. 5,
qi Galia (II Tim. 4,I0), iar in Asia: Pamfilia (F.A. 13,13), Galatia
1,2), Cllicia (Gal.1,21), Siria (Gal. 7,21), etc. fara SfEntil ins6 avea
frunte un procurator, aflat sub autoritatea legatului imperial al Siriei.
Sub administrafia acestor funclionari, provinciile se bucurau
libertate considerabili. Cet5lile mari puteau chiar s[-;i
moneda proprie. Iar in libertatea religioasi a popoarelor
Romanii nu s-au amestecat niciodati, religia locali menfinAndu-se
fiecare loc.
Provinciile romane erau legate intre ele printr-o vasti relea
drumuri. Sunt renumite in Europa, spre exemplu, a;a-zisele
"Via Apia", "Via Aurelia". "Via Flaminia", "Via Augusta",
Ignatia", care legau cele mai vestite cetili ale Imperiului de
Misionarii creqtini vor folosi din plin aceste drumuri in vesti
Evangheliei, profitind astfel de facilitilile pe care le oferea unt
politici gi administrativl a lumii greco-romane. lnsd propovldu
cregtini avea si se loveasci curAnd de opozilia autoritiifii romane.
O caractcristica importantA a lumii greco-romane din
incropirii Noului Testament, a fost 9i numarul mare de scla
Numirul lor era aproape tot atAt de mare ca gi acela aJ
liberi. Rizboaiele, datoriile, mf,reau in ritm rapid rdndurile sclavi
665
Cf A Robert, A. Feuilleg op.cit.,p.73.
666
lbidem,p.74
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului T'eslamant l.l I
vii nu posedau nici un drept nici civil, nici religios, ;oold llu
;, Spre deosebire de lumea sclavagistd romantr (oocidoftfll),
sclavagistf, elenisticl (oriental[) era mult mai umanl. Ei putafU
Blibcrafi, fie de stap6ni, fie de stat, in acest caz intr6nd ln rAndullc
igilor "liberli". Sclavii nu erau toli negiutori de carte, ci mulli
I ci erau medici, invfllitori, megegugari, etc. Epictet, renumitul
ll era unul dintre ei. Cea mai mare parte a sclavilor munceau pe
i, dar un mare numdr dintre ei erau slujitori gi in casi (vezi
citre Filimon), funclionari in lumea afacerilor sau chiar
lnstitu,tia sclaviei este oglinditl in Noul Testament prin folosirea
tf, a termenului "sclav" sau "rob" gi prin referiri ocaziotnle la
ii 1or. Sf.Ap. Pavel face mereu referire la ei, cit gi la stip6nii
, in special in epistoiele pastorale. Sub impactul cregtinismului care
pe picior de egalitate in fala lui Dumnezeu atdt pe stipdn, cit gi
rclavul lui, fiind toji fraji in Fkistos: "...Pe el (Onisim) l-am trimis
i la tine... de acum nu ca un rob, ci mai presus de rob, cafrate
t iubit..." (Filim. 11-16), institufia sclaviei a sllbit treptat,
rdnd in cele din urmd.
in ceea ce privegte cetSlenia romanf,, nu tof
locuitorii aveau
iul de a o avea. Ea conferea o serie de facilititi celor ce o
, printre care scutirea de pedepse corporale, iar in caz de
nare la moarte, aplicarea unei "bona mors", cetSlenii romani
tdnd fi condamnafl la moartea prin rastignire. Cetilenii romanl
u, de asemenea, dreptul de a face apel la tribunalul Cezarului.
ClctrUonia romani putea fl acordatf, ca recompensf,, dar putea fi 5i
Burttplratd (F.A. 22,25-28) devenind ereditarf,. Numirul cetilenilor
fplrriuri era in primul secol creqtin de aproximativ 5 milioane.uu' intre
e(s;tia, se numlra qi Sf. Pavel, cetilean al Tarsului Ciliciei, cetf,lenie
ril r\, l{obert, A. Feuillet, op.cit.,p 12.
 Stelian Tt
pe care a mogenit-o de la tatil siu,
care o va fi primi! probabil, fie
la Pompei, fie de la guvernatorul Ciliciei.668
2. Filosofia. Principalele curente filosofice
tn pnmul secol creqtin, perioadl de care ne ocupdm,
tendinta filosoflei vechi de a degepta in om conEtiinfa
Dumnezeu in epoca elenistic[ in]elepgii nu erau preocupa]i
noliunile de ajutor divin, ori teama de zei, ci aveau convingerea ci
realizarea unui ideal puterile proprii sunt suficiente.
preocuparea esenfiali a filosofului era cercetarea gi defini
pri,cipiilor pe care sd se intemeieze pentru a-qi salva propria sa
fiind inif,turate problemele fundamentale, care de mai mult de ci
secole erau obiectul de cercetare in fllosofla greacd, precum:
cunoaqterea gtrinlifici a lumii gi precizarea locului pe care omul lI
ocupi in Univers.
in timpul Sffintului Apostol pavel, vechile gcoli fil
Academia, in jurul cireia erau grupafi ucenicii lui platon, prieten
elev a lui socrate gi Liceul - cu discipolii lui Aristotel. inci existau,
dar exercitau asupra g6ndirii filosofice o influenti redus6.66e, gisi
prea pufin ecou. Ceea ce preocupa mai mult lumea greco-romani a
epocii respective, erau problemele vielii umane gi mai ales cele ce
priveau conduita gi fbricirea individuala. cugetarea filosofici de la
inceputurile epocii creqtine, era, de fapt. eclecticd", ea ru6nd cdte ceva
din toate sistemele
$coala cirenaici care propovf,duia plicerea asista neputincioasil
la trecerea adeptilor ei in rdndurile ucenicilor lui Epicur, iar tendinla
568,r.,
tDtaem
66e
Merrill C. Tenney, op.cit., p 66
Lumea Greco-Romand fu Epoca Noului T'estanenl 2.r3
Elltiretigioasi a filosofiei cirenaice i-a gdbit sfrrgitul.57o Pitagorismul
trei insi o bunl parte din filosofia lul
di,rp.lruse de aproape secole,
Pltugora, uqor modificati, se mentinuse in misterele orfico-pitagorioo,
in disciplina tradilional[ care constituie aga-numita "viaf[
pllngoric6".6?1 in jumdtatea de secol care a precedat na$erea
M{lntuitorului se raspdndise un numlr considerabil de scrieri
Hoopilagorice, incercdnd chiar efortul ca in primul secol al erei
l Efe$tine, aceasti filosofie si se ridice in primul plan al preocupirilor
isnrului
intr-o epoci, in care fllosofia igi asumase sarcina de a satisface
ntele religioase ale omului, rena$erea filosofiei lui Pitagora era
Un r:lbrt absolut normal: pitagorismul era filosofia cea mai religioasf, a
tntichitaFi.
Dar influenla neopitagorismului, ca de altfel a tuturor celorlalte
llrtome filosofice ale wemii a fost foarte redusd in raport cu rolul
Crrnsiderabil pe care l-a awt invi.a intelectuali a epocii elenistice,
Itoicismul gi epicureismul. Acestea corespundeau acum cel mai bine
nlilor trebuinle spirituale pe care le simlea individul eliberat de
Gottstrflngerea legilor cetSlii antice, in lumea nou5 care incepe cu
Aloxandru cel Mare.uT' Centrul acestor sisteme filosofice a fost Atena.
Sprijinindu-se pe filosofla anterioari, stoicismul pe filosofia lui
llcraclit, iar epicureismul pe principiile stabilite de Democrit, cele
dorrrl sisteme filosofice urmd.resc, in primul r6nd, descoperirea unui
i"' ( trr rezultat al acestei tendinle unul din cei mai iluqlri reprezentanli ai acestei gcoli,
l'ugclor, supranumit "ateul*, a fost edlat din Aten4 hind socotit primejdios pentru
r0ligia cetalii (Cf. Diogene Laertius, II,97404), iar doctrina lui Hegesias, numit
,,rrvocatul mor(ii" a fost interzisd in ligipt, intrucdt provocase o adevSratd epidemie
tlr: sinucided (Cf. Diogene Laertius, II, 93), dupe Iustin Moisesa4 Activitatea Sf
,,l'1t Pavel in Atena., F Ap 17,16-34,Iaqi7946,p'25
E'r I, Editura "Minerva", BucureEti
Vuzi Fustel cle Coulange, Cetatea anticd, vol
I
t)1t4. p.176.
 254 Stelian T,

drum spre fericirea individului. tn acord desdv6rgit cu spiritul
Zenon qi Epicur, renunf6nd, in cea mai mare partn,la speculaliile
ale filosofiei clasice, incearci sf, alcituiasci sisteme doctrinare
caracter eminamente practic.
a) Stoicismwl
$coala stoicd a fost intemeiatf, de Zenot din Kittion, niscut
insula Cipru, in juru1 anilor 336 sau 340 i.H. Zenon a fost un
comerciant, apoi in anul 314 i.H. pleaci la Atena.
cinicului Crates, apoi al lui Xenocrates gi Polemon, reprezentanfi
gcolii platonice.
in jurul anului 300 i.H. Zenot
frumoasi galerie "ordu rolrculq", infrumusefatd
Polygnot, cel mai mare pictor al Greciei antice673, o adevtrali;
filosoficf,, de aici gi numele de "stoicism", (stoici) dati di
filosofice initiata de Zenon.67a
llt tcord cu legea naturald, reproduc6nd, prin fortele salo, inslgi legca
[tlivcrsal6, pe care o cunoagte din legile frzice.675
Potrivit logicii stoice, impresiile obfnute pe calea simprilor
treo prin diferite stadii (imaginatie, experienli, ratiune), pfln6 ajung ln
finalf,, devenind cunoginte, incadr6ndu-se astfel in cugetarea
ivcrsalf,. Fiind analizat acest proces cu mare griji de stoici, ei
Selccteazf, nu numai metoda de ffansformare in cunogtinle a
llenrcntelor dob6ndite pe calea senzaliilor, dar se strdduiesc sd
Itubileascd qi legile potrivit c[rora ra,tiunea reproduce ideile cu
devenind qJtrttrrulvorbirii.
In conformitate cu fizica stoic6, universul, in totalitatea sa, este
crial gi pus sub controlul unei rafiuni absolute. prin urmare,
intemeiar-d in Atena e din lume sunt guvernate nu de intdmplare, ci de un scop
cu tablouri Ratiunea nu e materie gi nici materia nu e raf,une, dar ea se
e pretutindeni unde este materie. Ratiunea e via[a materiei qi a
€ficilrci schimbf,ri petrecute in ea; este principiul vielii intregului. prin
lse[std materie curge rafiunea intregului.
676

Intemeiati pe materialism qi panteism, filosofla stoic6 Ratiunea nu e numai catzalitatn, o categorie a cunoagerii
si descopere rndividului binele suprem, precum gi metoda prin care luorurilor sensibile, ci ea este gi o for![ care existi pretutindeni gi di
gi-l insugeasci. 1umii.677 Stoicii considerf, cd,la baza Universului ar sta doui
Sistemul stoic se compune din 3 pn4i distincte: logica, ptirrcipii, doui elemente: unul pasiv, (tb ruayov), adicf, materia inerti
trateazd. in linii generale, problema cunoagterii; fizica, un
fl nltul activ (rd roiouu), dar care nu au valoare egalf,. Elementul
din Heraclit, Empedocle, Parmenide, Aristotel, Platon gi Eeliv. insf,, conceput ca un spirit in formf, de foc (nu<ipa nupoeiSes), o
explici Iegile unviersului qi locul pe care omul il ocupd in ptrtcro rafionali (.i.6yos) este principiul esenlial in Univers, din el
Unrvers gi morala- care cere omului si se supuni ra,tiunii, si
tlorivi totul qi se sfbrqegte totul, el contin6nd iri sine formele sau
gtrrrncnii tuturor lucrurilor. Transformdndu-se in elemente materiale
673
Polygnot este cel care a pictat gi "Cdderea Troii" qi "BdtElia de 1a Mmaton". O
prezentare a pioturii sale vezi la F. Loewy, Polygnot, ein Buch yon " ' Arnlmrnte in legdlur1 cu direcliile sistemului frlosohc stoic vezi Alfred
gri e chi sch en Malerai, Y iena 1 929 l\,laurice Croiset, Histoire de la litteratur€ grecqile, Paris 1928, p.54 urm.
674
in etice un punct foarte irall de aceea era in mar6
ar,:easE filosolLe a reprezertat ('rrnstantin Tsatsos, Filosofia sociald avechilor greci, Bucureqti 1919,p.266.
cinste la popor, ridicdndui-se chiar o statuie de onoare (Vezi Nicolae BalcI., Istoria i'o ('1.
C. Tsatsos, op.cit.,p.267
Jilosofiei antice,Brcuregti 1982, p 236) t' ll,id"m
256 Stelian Tofand
propriu-zise,po care le stribate cu o putere spirituald, ddndu-le
gi via!6, focul produce astfel lumea. Pitrunse de acest pri
rafional, natura gi toate cele care o alcituiesc zunt ra,tionale gi
astfel spre scopuri definite. Ca gi omul, universul este viu gi
fiind guvernat de aceleagi legi ralionale gi condus de aceeagi
divinS. Nefiind etern, dupd trecerea unei perioade
corespunzitoare uneia astrale, univetsul, lumea se vor distruge
ardere, urmdnd ca o lume nouf,, n[scut5 tot din focul ra]ional, sd
locul.678
Acest foc viu, suflst al Universulitti. cavil" 9i rafiune a
destin (eipcpp€uq), gi necesitate (d.vuyrli este, in concepfia
divinitatea.6'e Agadar, stoicismul concepe divinitatea ca pe o
material5-, ce a existat din totdeauna sub forma unui foc primor
care rf,m6ne sufletul sau spiritul universului ieqit din ea.
divinitatea nu este un element separat de lume, Dumnezeu gi
constituind un tot unitar, elementul divin conflrnddndu-se cu
material intr-un mod panteist. Cu toate acestea, in mod paradoxal,
nu e concepati ca o materie itertL, ci ca principiul activ, un
subtil gi pur", care str6bate materia, universul, ddndu-i form5.
vialiu*o, gi pe care adesea ei il numesc Logos, o raliune, care ca "
spennatikos"68l poarti lumea in sine. La inceputul procesului
678
CI. Iustin Moisescu, op.cit.,27-28 qi Constantin Tsatsos, op.cit. p.268 urm. Ca
Cleante, Tnnot reprezenta, prin udnare, ideea eternei reirtoarceri' El a
conceplia heracliteanl, dupE care lumea se afl6 int-o etern6 schimbare, cdci
face un drum in sus gi altul injos, intrucdt intoarcerea la focul pur 9i etern
drumul mai nobil, drumul in sus, iar evolulia lucrurilor din aceasta este drumul
merge in jos. (Aceastd conceplie poate h considerat6 o idee care
conceplia despre "evolulie" gi "disolulie" la H.Spencer) - Vezi N. Balci, op.
p.246,rcta635.
u'n
lbidn*,p28,Yea qi N. Balcl, op.cit.,p.245-246.
uto
lbidu .
o*'
Ct'. Diogene Laertius, YTL, 134,749, dupdN.Balci, op.cit.,p.247'
Lumea Greco-Ronmnd tn Epoca Noului Teslament 2s',t
"logos spermatikos" s-a separat intr-o infinitate de pf,rticele, de
oare cresc qi dispar. Acestea sunt un fel de seminle ralionale
seminale" (l,6yoL oneppacLrol) de naturf, materialtr, care
iesc in TrvrDpG. Ele sunt germenii tufuror lucrurilor, care
in decursul evoluliei lumii, puteri formative care fac ca
rilc si se dezvolte in conformitate cu ratiunea universali. Aceasti
oste o srngwf, putere mare gi totugi, fErI si devind un haos se
r intr-o infinitate de forte.682
Problema sufletului gi a nemuririi lui a constituit in filosofia
o invf,fitur[ de importanlE minima. in concordanlf, cu concep]ia
psihologici materialisti, stoicii reprezintd, ideea ci materia
a suflefului este muritoare, numai ratiunea, materia cea mai
oa parte a divinitifii, este nemuritoare.683 Sufletul igi are originea
litcul ordinar divin qi coboarf, in oameni in momentul crelrii 1or.
c starea sufletelor dupi moarte nu existi o invi![turl cosntant5.
unilari in stoicism. Potrivit ftzicli stoice, sufletul este o substantd
ialf,, uniti in mod intim cu corpul. Moartea nu este altceva dec0t
E0lvarea acestei compozilii, elementele constitutive pierzdndu-se in
ipiile din care deriv6.u*a Nemurirea personalf, nu este posibilI,
toate sufletele trebuie sI se intoarci in focul primordial
i c6nd o conflagra,tie generali va distruge universul.
Deoarece stoicii credeau ci natura este aga cum trebuie sa fie Ei
rurice se intAmpli este guvernat de ProvidenfS; nu se accepti ideea
rclificS.rii sau st5vilirii cursului sf,u irevocabil. Universul trebuie sI
flo acceptat qi nu schimbat. AceastS atitudine fatalistd a stimulat
il0pflnirea de sine gi, in consecin!f,, a promovat o moralitate inalti,
Flica constituind, agadar, sdmburele filosofiei stoice.685 Etica acestei
ert
ll,irl,r^ Ed. I-ohse, op.cit.,p 183-184
o" ll,i,lum.
'ti ('1. Iustin Moisescu, op.cit.,p.30.
rri Vczi N. Balcd, op.cit.,p256.
 258 Stelian T'
filosofli a fost atrigdtoare in special pentru gf,ndirea romani rigidl
legalist6, astfel cd mulli dintre cei mai insemnati oameni de
romani au aderat la tezele ei. in acest sens morala stoici a avut
inlluenli considerabili asupra istoriei sistemelor de
bucur6ndu-se de o formi deosebitl in decursul timpurilor.
Morala stoica afirma, cu precidere, necesitatea luptei
patimilor gi sentimentelor, pentru a se putea atinge sLarea de I
interioari qi de independenti fali de circumstantele exterioare.
bucuriile gi nici suferintele vielii - afirmau stoicii - nu trebuie
influenteze pe oarneni, intrucAt adevdrata 1or stare se g[se$e in
lume. Unica valoare qi supremul bine este virtute4 iar unica
este raul. Toate celelalte, vrali, gi moarte, bucurie gi durere, iubire
urd, fericire gi nefericire nu meritf, nicidecum atenlia omului
adevlrat inlelept, a "inleleptului stoic".
Natura este stipAniti de Logos, de Raf,unea universalf,, iar a
virtuos este identic cu a trdi in concordantf, cu aceastd ratiune.686
trii, prin uflnare, conform cu natur4 cega ce inseamni a duce o vi
conformi cu Raflunea unviersald, este teza fundamentalS. qi cel
inalt principiu al rnoralei stoice. Instinctele inferioare, poftele
afectele nu trebuie si devini niciodati motive determinante ale voi
gi nici temeiuri ale unei ac,tiuni umane. Numai aga stoicul i
menirea gi rostul existenlei sale, atingerea celei mai inalte virtuli -
intelepciunea. A fi inlelept este identic cu a fi liber. Numai infeleptul
singur este liber qi r.'irtuos, flindci numai virtuosul este inlelept gi
liber.687
Cu toate acestea apar uneori in congiin{a fiinlei rationale,
elemente iralionale care hotdrisc ceva opus naturii. Zenon identific[
patru categorii de pasiuni:
u*u
Cf. Diogene Laertius, VII,85-86, dupE N. Balci, op.cit.,p.257.
681
lbidem,p.258
Lumea Greco-Romand in Epoca Nottlui Te.slamenl 2.19
a) pasiuni ndscute dintr-un lucru bun pe care il posedlm $i vr6m
6-l pistrim ca si ne bucurdm de el.
b) pasiuni care provin din "dorint[", pasiuni niscute dintr-un
luorrr bun pe care nu-l posed[m, dar pe care wem s6-1 ob]inem, pe caro
llrlorirn.
c) pasiuni izvordte din durere, adicipasiuni niscute dintr-un r[u
pl'ozcnt pe care il suportim.
d) pasiuni "izvordte din frici", cele nf,scute dintr-un rAu care nu
0 l)rozent, dar pe care il a$ept5m gi de care ne temem.utt
Pasiunile pot s[ domine sufletul, si-l supuni, si-l faci sf,
Sc[ir:neze contra rafunii. Via]a inseamnd rafune qi toate aceste pasiuni
pot duce la nefericire, care e opusul raf,unii. "Omul nu trebuie sd fie
Itrsullctit nici de durere, care e o pasiune, gi nici de plf,cere, care e qi
otr pasiune; prima nu e un riu, cea de a doua nu e un bfuIe".6Ee
Dorninarea pasiunilor inseamnd pentru stoici realizarca virtulii.
Virtutea ellbereazl pe om de greutatea materiei, il ageazi in sfera
rn[iunii unde traiegte suveran gi liber precum zeii. $i a$a cum stoicii
ldontihci Raliunea Universului cu Zeus, omul care triie$e conform
tuturii sau conform rafiunii se identificd cu divinitatea.
Stoicii afirmf, cf, omul e mai meritos decdt zeli, pentnt cd zei
nc[ioneazi conform rafiunii, pe cind oamenii au posibilitatea si
nc[ioneze gi impotriva ra]iunii, nu din necesitate, ci inten]ionat.
Odati cu fllosofia stoicf, apare insi 9i doctrina despre societate
gi pcntru prima oari in filosofie ideea de umanitate, str5.ini at6t celui
Irrlj rnare filosof grec, Platon, cdt qi republicanilor de la Roma. Ideea
rrccasta este o consecinfl logic[ a metafizicii stoice. Dupi cum existi
o singurd raliune divina universali, cdreia ii sunt pfutagi tofi oamenii,
Iol astfel existi numai un singur drept, o lege, un stat: dreptul natural,
lclgca naturali, lumea. Oamenii, participdnd in comun gi in mod egal la
""n Vezi Constantin Tsatsos, op.cit.,p.277.
ott'
lhidem,p272.
260 Stelian Tt
ratiunea divini devin prin naturf, frali qi au cu tofii drepturi
Dragostea fala de aproapele, consecinld imediati a acestui pri
nu a rirnas necunoscuti filosofilor stoici, acesta fiind cel mai
merit al lor.6eo Astfel stoicismul devine cel mai apropiat
filosofic de creqtinism, de aceea gi azi unii scriitori atei se
s[ stabileasci un raport direct intre morala stoici gi pri
evanghelice.6er
Stoicii nu cunogteau nici un fel de deosebiri de stare socialf,
de ras6.Sple exemplu: filozofirl stoic Posidonius(l35-50 in.Hr.)
sirian; Lucius Seneca(+65 d Hr ) era spaniol, Epictet (50-138 d.
cel mai ilustru filozof stoic, era un sclav frigian etc.6ez
Doctrina stoicl forma fondul a ceea ce s-ar putea
"filozofia populard" a primului secol al erei cregtine. Aceasia
propovdduiti de oratorii stoici, care se bucurau de mare cinste
partea poporului qi care foloseau mai ales metoda dialogului,
intrebdri qi rf,spunsuri, cu apostrofe directe qi exclamafii,
cunoscutf, in oratone sub numele de diatribl.
Dar crezril stoic ins6, oricdt de virtuos era, era totugi departe
a fi creqtin. El nu accepta ideea libertllii de voint[ gi nici ex
reald a rlului. Toate relele aparente erau pentru stoici doar
componente ale unui bine mai mare. O asemenea atitudine
orice idee de schimbare in ordinea existenti a lucrurilor. Individul
obligat si acfioneze in mod virtuos pentru sine gi si se con
raliunii celei mai inalte pe care o cunoqtea, dar nu avea obligafla
caute si schimbe soarta comuni a indivizilor sau s[-i ocroteasci
adversititi.
6e0
Vezi Iustin Moises cu, op.cit., p 32.
6" Dintr" scriitorii Noului Testamenl Sfdntul Apostol Pavel este socotit de
exegeli ca hind inlr-o oarecare mdsur[ influenjat de stoicism
6e2
VeziN. Balc[, op cit.,p.263-264; Merril C. Tenney, op.cit.,p.7O.
Lumea Greco-Rornand fn Epoca Noului Teslamcnl 26t
Deqi o mare parte a eticii s0oice era 16udabi15 gi ln unolo alp€oto
B-o aseminat cu cele mai inalte standarde etice cre$ine, oclo df,ll
au fost foarte departe unul de cel[lalt datoriti ln primul rlrrd
izelor de la care au pornrt gi apoi practicilor lor
in timpul sosirii Sfhntului Apostol Pavel la Atena domina
fia stoici mai noui, dependenti de filosofia lui Posidoniu, care
strilduit si innoiascf, filosofia bti Zenon, adaptAnd-o la noile cerinle
ituale ale wemii sale, fbc6nd astfel ca ea si se bucure de o largd
ndire intoate straturile sociale.
Rlsp6ndita in marele public de predicatorii de rf,spdntii,
fia devenise acum un bun comun aJ intregului popor. incerc6nd
cpoca apariliei cregtinismului si se substituie religiei, fllosofia nu
oonstituia, ca in wemurile clasice, o preocupare teoretici a unor
ri de intelectuali.6e3 Dar cu toate cd, in mod formal,
ii acestei filosofri aparlineau diferitelor 5co1i, ei profesau
ugi aceea$i doctrind eclectici at baze stoice. Din aceasti ca,uzA,
rrd despre contactul Sf6ntului Pavel, cu filosofra greacd, Sffintul
nu mentione MdL aldtlrnde stoicism, decit epicureismul.6ea
b) Epicureismul
Epicureismul ca sistem filozofic 5i-a primit numele de la
ftrtrctatorul s[u, Epicur, niscut in insula Samos in
jurul anului 341
I llr , ca fiu al atenianului Neocle de profesie invfllitor gi colonist pe
.bt
irr antichitate, alituri de cultele misterelor, de medicind gi alte gtiinle, filosofia
p,rcacl p6stra, intr-o oarecare mdsurd, caracterul de gtiinlE secret6. A se vedea in
Victor Magnien, I es Mysteres dEleusis, Paris 1930, p.l0'29
rrccst sens '
i'{ Aeesta era sistemul hlosohc, care, ardtdndu-se refractar procesului de modificEri
r|rutrinare, necesar sincretismului, igi pdsta inc6 hinla sa proprie. (A se vedea N,
lhtlcd, op.cit.,p.264 gi urm. - cap."Epicureismul").
 262
Stelian T,
L um e a Gr e c o -R o m a n d tn Ep oca NouIuI ?,b,.HESJ=_=:J4-!
aceasti insuli.6e5 A studiat in Atena
sub indrumarea lui
otcascd. Linigea cu care a intdmpinat moartoa ose o5llnCl*
un discipol a lui Democrit, intemeind
aici chiar o gcoar' in anul
htre
)arc pe care o tnmite elewlui s5u Idomenous, problbll
i'H', in faimoasa "Grrdind" care a devenit qi tfl 6hlff
sediur gcolii6e6, Itta zi a viefii sale: "Ti-am scris in acestd zi/bricirlt, cdrj.l
aceastS cauzi in secolere urmdtoare
epicureii aveau s5 se numei atd dln
"cei din grddind".6e7 Epicur a fost un autodidact,
I a vielii mele... durerile mele fizice sunt a$a rle marl, N lA
fapt datoratin pri tneq lor nu mai poate fi adevdrat nimic; dar ele sunr fntreculc
rand situafiei materiare precare a prrinlilor cl|
sai. cu toate acer r .sufletului meu, pe core mi-o produce arnintirea
educalia qi cultura sa au intemeiat o gcoali
in filosofia vremii.6es foryelor gl O
' n.oclstre.. -t'1oo
numai l7 an| citege cosmogonia lui Hesiod gi
flindci acesta
ca totul iqi are originea in Haos, Epicur $tiinta la Epicur nu avea un scop in sine, ci ea era considerati a
pune intrebarea prol
sdi: de unde acest haos? Nemulfumit de ttrr simplu mijloc, care trebuie pus in slujba fericirii omului. Acesta
ri.spunsunle primite,
incepe si studreze singur filosofia pentru scopul cel mai inalt al gtiinfei- c6t gi al flloso{iei. De aceea
a se limuri in rlia la Epicurei nu mai nizuieqte si ajungi la o clarificare asupra
problemf,, fapt care coincide cu primii pagi
frcufi in labi ii, ci teoria filosoficd formeazdun fundament al artei de a trii.
stufoasei gtiinte a filosofiei.6ee A murit in
anul Z7O i.H.,in urma
mari suferinte, datorate unei boli interre, dar in Pentru Epicur concepfia despre lume gi viali trebuie sf, fie
tainic[ mentatr pe qtiinlele naturii, cici numai pe acestea gi cu acestea
un'
posibili gtiinla culturii, a1 cf,rei scop practic este artra viefii.7'l
Desp'" mama sa, chaerestrate ne spune cE incrina
casl in casS pentru a da sfaluri in iegdturd cu
ugor spre magie umbl^nd runii i se didea, la fel, o importanl5 deosebiti, intrucdq dup6
anumite preziceri cle viitor,
explicarea anunutor formule rnitice gi cu alungarea ia lui Epicur, at6t deshvArqirea ornului, din punct de vedere
spiritel0r rere. (cf Diog
Laertius, X,1, dup, prof,.dr. Nicolae Balcir, op.cit.,Ed.
Institutului biblic
rilual, cdt qi ltzic, precum gi progresril umanitilii spre o
ai
Misinne al B D R., Bucuregti 19g2,p264) rtlctcrminare liber5, nu sunt posibile decdt pe temeiul raliunii.
6e6
Cf Constantin Tsatsos, op.cit.,Bncnresti 1979, p27g,
Sr1\4.C. Tenney, op. liunea inseamnf, pentru Epicur cea mai addnci ?ntelegere a legilor
p.69 702
u" se spune ci (: gu verneazd fenomenele naturii.
Epicr.u ar fi pus la intrare in grddina sa urmitoarea
i Privitf, in general, filosofia epicureici are insd un caracter strict
"Strii.ule,tu te vei simli br.e aici, deoarece aici
cel mai inart bun este ptacerea,,
(C1. Fr.Alb. f,ange, Geschichte tles pl'ite lic, cu o IogicI, fizicI qi cu o moral[ proprie.
Materialismus, 3 Anll.lg76, p.75" dup6
N
Balcd, op.ctt.,p.265)

'"" litrisoarea e importantl deoarece aici este exprimat[ intreaga concep{ie a Iui
lrlricur despre pldcere (Cf. Diogene Laertius, X, 467, dup[ N. Balci, op.cit.,
1r .166).

u"
Diog"n" Laertius, F,11, dupd N. Balci, op.cit,,p.264. "'r ('l N. Balc6, op.cit.,p261.
'" llrt,lctt
 Stelian Tr
Epicur atribuie logicii sale numele de canonicE sau
(rcovwv), adic[ gtiinfa regulelor cugetirii.703 Potrivit concepfiei
fllosofice, din senzatii, care alcituiesc izvorul tuturor cunogintelor,
formeazi ideile generale. Acestea elaborate gi grupate de
constituie fundamentul qtiin1ei.7oa Aqadar, qtiinla se bazeazi.,
principiu, pe datele primitive ale simfurilor.
Dar in filosofia lui Epicur senzafile nu constituie numai i
ideilor; in ele igi au originea gi pasiunile, adicd, pl5cerile gi
Pentru cf, nu admite nici o idee care nu se intemeiazi pe
Epicur introduce in sistemul siu fizica lui Democrit. Potrivit
accasta, Epicur afirmi ci nimic nu existd in afard, de spaflu gi
materiale, matoria constiluind prin cuprinsul esenlial al
fiinfelor gi lucrurilor.'o' in acest sens, lumea s-a niscul
concepfiei sale, dintr-o ploaie de atomi dintre care unii,
intAmplare, s-au migcat pe o traiectorie oblici gi s-au ciocnit cu
Aceste coliziuni au produs qi alte coliziuni gi in cele din
migcarea rentltatLa adus in frinll universul prezent.106
Chiar sufletul omului este alcf,tuit din atomi mai fini gi care
o formf, rotundi. Aceqtia se intercaleazi in spaflile libere dintre
corpului. Migcarea, care alcituiege sau drzolvd, combinafiile de
fiind perpetui, face ca nimic sI nu fie stabil in lume. Aceasta face
sufletul, ca $i trupul, sI se descompunf, dupi moarte, in atomi din
este format,'o' u$u cd despre o nemurire a acestuia nu poate fi
In acest sens, frica de moarte nu trebuie sd existe, deoarece
este ceva indiferent, intrucit - afirmd Epicur - atAta timp cdt
'03 Cl. Diogene Laertius, X,31 , dup6 Iustin Moises ca, Activitatea Sfdntului
Pavel in Atena,p.36.
7oa
Iustin Moisescu, op. cit., p.36.
'05 lbidr*.
'06 Cf, Adriano Tigler, Viala Si nemuirea in viziunea greacd, Bucuregti 1995, p.60.
'o' Ibid"* Vezi gi Iustin Moisescu, op.cit-,p36.
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului T'e,ttamenl
flnr, moartea nu existf,, iar in clipa cdnd existi moarteo, nu lnel
lcrn noi. De aici, concluzia lui Epicur, ci noi nu ns tnt0lnirn cu
ca. Prin urrnare, viala omului se desfEgoari numai lntre na$oro
llltttrte.
To8
Priviti mai in amlnunt concepfa lui Epicur despre suflet, so
vcdea faptul ci dup[ el sufletul se compune din doui pdrfi:
o materie cald[, cu totul deosebit[ de cea a aerului sau a
i, gi dintr-o materie fdrl de nume, ai cf,rei atomi sunt aqa de
, cf, nu pot fi asemlnali cu atomii lumii fizice. Materia aceasta este
rditi in intreaga constitrfle a corpului. Privit in felul acesta,
rrl este conceput de Epicur ca o erfitate gi ca atare o parte
lf, a corpului gi nu ceva independent ca o esenti a acestuia.
r[irea aceasta pe care Epicur o face intre diferitele materii din
ostc constituit sufletul, duce la corrcluzia unei alte delimitiri a
$tjl,utiei sufletului: materia ce nu poate fl numitf, constituie partea
rrrali a sufletului "spiritual" (uois .l"oyr.rc6v), iar cealalti caldf,, de o
deosebiti, constituie partea neralronald sau sufletul in sens
riirrs (r.liu1f &i.d1ou).
ci
Epicur wea si separe
Prin aceast5 distincfe, se pare
ttltatea "conqtientd" a sufletului, de cea "incon$ienti" gi sf, arate cd
i spiritul e localizat in piept, in timp ce sufletul nerational este
riirrdit in intreg corpul.Toe Perceplia este inteleas[ ca fiind ceva tot
ial, fenomenul percepliei fiind explicat de Epicur in sensul ci
iile se nasc in urma faptului ci p[rticele nespus de fine de la
irla lucrurilor radiazi in toate pA{ile gi astfel pitrund, ca nigte
rpii ale lucrurilor, prin simlurile noastr'e. Senzatiile se produc in noi
iilo
V.zi N, Balch, op.cit.,p.269
l"n ('l N. Balch, op.cit., p 268.

266 Stelian T,
prin ceva din afaril, care emantr de la obiecte qi care vin qi
noi, in organele senzoriale, producdnd senza1ii1e.710
increderea absoluti in fizica lui Democrit li permite lui
sd afirme cd in Univers nu existi loc pentru o activitate di
Epicureismul a fost tn esenfS antireligios, numai teama de o ati
ostilf, a poporului l-a impiedicat sd nu propoviduiascf, ateismul.
lumea s-a niscut din materie in mod int6mpl6tor, nu a fost
atunci o forti creatoare, gi daci int6mplarea este cea care
rezultatul interacfiunilor cosmice, nu mai rimdne loc pentru o
care si dea o direclie qi o finalitate acestora. Principial,
nu a negat categoric existenla zeTlor, dar nici nu a vorbit in
expres despre ei. Zeii pe care i-a imaginat epicureismul erau
alcatuite dintr-o substan!5. deosebit de finf,, de existenla cdreia
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 261
constituie adevirata pietate. Lipsili de pietate nu sunt oamenii care
0l'0d in zeii mu{imii, ci oamenii care au idei grepite despre zei.1"
ln ciuda faptului ci epicureismul manifesta un disprel tacit faftr
Grcdinlele religioase tradifionale gi formele de cult practicate de
, pdstra, cel pulin teoretic, elementele esenf,ale ale religiei
i, politeismul gi antropomorfismul. Epicur s-a pronuntat ?nsl/a
iva oricirei conceplii care ar admite o influenti a divinitltii ln
ia gi existenla lumii. El nu putea infelege motivele care ar fr
determina divinitatea s[ renunte la fericirea ei pentru a crea qi
neincetat lumea. Apoi, interven$ia divini, oricdt ar fi de
itoare, implicl in mod necesar, sentimente de teami in sufletele
lor. Cel mai puternic argument impotriva concepliei despre un
creator rimdne insf,, pentru Epicur, existenla rlului in
't1 4

rafiunea omeneasci poate lua act. Cu toate cd sunt deosebifl
nenumiratele manifestiri sub care ei se fac cunoscuti
totugi, in realitate, zeii lui Epicur aveau ftrfEf,5area unor
ttrul limea oamenilor.71
omenegti.7ll Ei triiau inchigi intr-un teram de basm, unde se
de propria lor societate, fEr[ sf,-i preocupe interesele mirunte
oamenilor, preocupafi numai cu contemplarea propriei lor fiinle'
mul! ei rf,mdn indiferenli la cererile oamenilor 5i nu acordf,
atenfie jertfelor ce li se aduc. Din aceasti cauzi oame,nii pot avea
de zei sentimente de admiralie gi respect, dar in nici un caz iubire
teami de ei.1r'
Epicur nu-i impiedicd pe ucenici s[ aduci jertfe zeilor,
participe la cultele religiilor de mistere, dar, afirmf, ci aceste
in ceea ce privege num[rul zeilor, Epicur, sprijinindu-se pe
;ipiul echilibrului universal, credea cf, mu$imea zeilor este egal5
t
in filosofia lui Epicur etica igi are origine4 ca gi etica stoica in
gi neputin]5 a inleleptului de a se salva din agitafile vielii 9i ale
ii, pentru a realiza" completa autarhie fafi de acestea. Spre
ire de sboici, insf,, care credeau c[ pot reaiiza aceasti stare
iti cu ajutorul rafunii din om, care biruie afectele qi poftele,
ii nf,zuiesc dupi o formi a viefii in care omul suferl cdt mai
irr posibil gi gusta cit mai intens plf,cerea. Pelrtru Epicur "p15cerea
incepuhrl gi lelul unei viefi fericite... bunul nostru cel dint6i, gi
,.1rrr716

7'0
Cf. Diogene Laertius, X,49, dup6 N. tsalcE, op.cit.,p.269.
?r' 1,. (lcrnet gi A Boulanger, op.cit." p 507.
7rr lti ll,i,lr,nt, p.499.
Cf. Iustin Moisescu, op.cit.,p.37.
amdntrnte in acest sens L. Gernet Ei A. Boulanger, Le Genie grec dans
ltt ll,idem,p.500.
"'y.zt
Religion, in coleclia L'Evolution de I'humanite, voL)C, PAris 7932, p.499-500, I l' I )|,,g.n. Laertius, X, 729, dupd N. Balcd, op. ci t., p.27 3.
C onstantin Tsatsos, op. cit., P.282.
 268 Stelian T,
Epicur pornea in etica sa de la ideea, fundamentali pentru
toate fiinlele, deci qi omul nizuiesc de ra naturd si ocoleasci
gi sa trdiascf, plicerea, ea duce La fericfue.717 ',pllcerea este
suferinfei din corp gi a tulburf,rii din suflet", deci cel mai inah
scopul ultim al existenlei inleleptului, iar durerea un mare riu de
acesta trebuie si se fereascd,.1l& Dar pentru a se inldtura o i
falsa a eticii lui Epicur, trebuie accentuat faptul cr el nu a profi
senzualitatea, pldcerea ca satisfacere a necesititilor pe care le
clipa, ci el a recornandat alegerca acelor pliceri care dau i
satisfaclia cea mai durabili gi mai deplini. Dacr abstinen,ta
anumite placeri poate aduce o satisfactie finali mai mare
plicerile insele, este recomandatd cu desf,vdrgire gi fEri echivoc,
cf,tre epicurei) abstinenlu."n Epicur gdsea sensul plf,cerii in
oricarei dureri, in libertatea fatl, de ceea ce este riu, intr-o
adAnci gi de nezdruncinat a sufletului, in pldcerea spirituali,
ca ataraxiz, "Nu succesiunea de chefuri Si orgii, nu
senzuqld, nu desJiitarea cu delicatese ;i mese tmbelSugate
foc
.fericitd, ci judecata sobrd, ce cautd motivele fiecdrei alegerl
respingeri, ca Ei alungarea acelor pdreri prin care cele mai
tulburdri pun stdpdnire asupra sufletului. pentru aceasta
necesard intelegerea qi tnlelepciunea" .720 ',ln qcesteq - afirmd Epi
iSi au originea toole virlutile".72l
"t Stoicii combat aceastE plrere, consider6nd-o nu numai falsd, ci
periculoasd, deoarece, pentru stoici instinctul de conservare aI omului nu
indreptat spre plScere, ci spre scopul natural pe care il prescrie rafiunea,
tiind un firpt secundar ce decurge dintr-o acliune conformd cu raliunea.
Iustin Moises c\, op.cil., 27 trm.).
t" Cf. Diogene Laertius, X, 128-clup6 N. Balcil, op.cit.,p214.
/te
C1-. Merril C.Tenney, op.cit.,p 69
7'0
C1-. Laertius,X,i31, dupd N. Balci. op.cit.,p.275.
tr)iogene
7"
Ibide* Vezi gi Iustin Nloisescu, op.cit.,p.39
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testaruent 269
Concluzia la care ajunge Epicur in urma analizLfli plf,cerilor
cll se impune ca necesarf, o mdsurare a plicerilor dupf, esenja gi
ilc mijlocite gi nemijlocite pe carc le au acestea. In acest scop,
se transformi in etica epicureicd, intr-o arti a misurlrii, ce n-
nlt scop dec6t si cXnlsreasci pl[cerea prezenti sau nepllcerea
qi sd hotirasci pentru plScerea obiectivi, adevLratd in raport
cca neadeviratd.l22 Aceasti mdsurare inleleptul o face cu ajutorul
ii sau a infelepciunii.
Foarte curioasf, era gi conceplia pe care Epicur o avea despre
dintre individ gi societate. in etica epicureicf, nu se vorbe$e
despre conceptul de datorie, pe care ir avea-o individul fald de
lttciotatea in care triiegte. Statul 5i justifa au rostul de a asigura
pentru ca indivizli si nu se vatime unii pe uryti."' Pentru
Bpir:ur insi este mult mai infelept ca omul sI trf,iasci departe de viala
politio[ qi de treburile publice.
in concluzie, morala lui Epicur, conformd cu logica sistemului
i&tr, care reduce totul la senzalie, la pl6cere, este arta de a dirija viala
€lrrrlui spre dobAndirea fericirii. Daci Epicur prin adevlrata fericire n-
g irrfcles insugirea plicerilor imediate 5i trecltoare, totuqi marea
ntlllime inclini spre o via]i lipsit[ de idealuri inalte, cultivind latura
ptr l materialista a epicureismului.
Epicureismul nu a propagat, aEadar, o viald de pldceri
,tctt::rnle, dar nici nu a oferit un mod de a controla egoismul, a$a cum
de-a
tt rtle rit creStinismul mai tdrziu prin evanghelia iubirii Ei a tnlelegerii
,t'ltttirii semenului, o slujire adusd lui Dumnezeu.l2a
'/'l t) privire critici a raporhrlui dintre cre$inism qi epicureism, precum gi critica
rrtlus[ neajunsurilor acestui sistem filosohc de cdtre Sfintii PErinli a se vedea
i\l.Warkotsch, Antike Philosophie im Urteil der Kirchenvrifer, Poderbom-Wien
lt)13,p.56,59,66,99, 136, 151 9i 159.
 Steliaru T,
Cu toate c[ epicureismul a fost o filozofie destul de
necontinudnd prea multe ralionamente abstracte n-a ar.ut niciodatll
prea mare audienfi. Epicureismul a dat la o parte orice g6nd
privire la plcat sau la faptul cI omul va trebui sI dea socoteali
o judecatl finalE, deoarece nu a prezis nici un scop gi nici
sfffrgit al proceselor actuale din lume. Nemurirea nu
recunoscutS, deoarece un trup compus numai din atomi
supraviefuieqte dincolo de via+g, prezentil, moartea
dispersarea flnala a atomilor constitulivi ai fiintei umane. Aqa
explic[ faptul ci atenienii au luat in rds predica Sfaftuhi
Pavel din Areopag gi au refuzat s6-1 mai asculte atunci cdnd el
vorbit despre Iisus gi despre inviere.T'5 (Faptele Apostolilor, 17,1
32). Cu toate acestea epicureismul a fost adoptat de gdnditori
Lucretiu gi Cicero sau de poeli ca Virgiliu gi Horatiu.726 Influenta
se va prelungi insd asupra gindirii umane in primele secole cregtine.
Dar, oricAt de populare au fost aceste filosofii, sau altele, care
au mai amintit, ele au fost nesatisfEcdtoare, fiind prea abstracte ca
fie inlelese in intregime de oamenii de r6nd. Divinitatea pe
filosofia o propunea oamenilor spre adorare, nu era decdt un princi
abstract care nu putea deveni obiectul unui adevlrat cult gi nici
implinea cerintele unui suflet cucernic.727 Filosofla nu
oamenilor decit o necredrntd cu temeiuri rationale, sau o
echivalentf, cu o credin!f, religioasf,. Raf,onamentul tuturor si
filosofice sffirgea intotdeauna in indoial[. Platon a explicat foarte clar
acest neajuns cAnd a pus in gura lui Simmias afirmaf,a: "indrdznesc
spun cd tu, Socrate, simli la fel ca mine, cd este foarte greu
725
Rabinii ewei au folosit cuvdntul apiq6r6s pentru a indica pe cineva catc
tlgiduiegte viala dupE moarte, iar mai t6rziu ca sinonim pentru "necredincios" (Cf,
Dic{ionar biblic, p.396).
126 yezi
Iustin Moises c\, op.cit., p.35, nota 3 9i Dicfionar biblic, p.396.
727
Cf. Iustin Moisescu, op.cit.,p.47.
Lumea Greco-Romand fn Epoca Noului Testament 277
xrpe imposibil sd ajungi la vreo cerfitudine cuprivire la intrebdri
utestea tn viala prezentd. $i cu toate dcestea ar trebui sd fl
vlesc lag pe acela care nu a dovedit la nivelul cel mai lnalt ceea ce
$pune despre ele sau pe acela a cdrui inimd s-a fnmuiat mai tnainte
u le.fi examinat pe toate pdrlile. El ar trebui sd persevereze pdnd
realizeazd unul din urmdtoarele doud lucruri: fie sd descopere
td afle adevdrul despre ele, fie dacd lucrul acesta este imposibil,
lr cele mai bune Si mai indiscutabile noliuni umane Si sd facd din
pluta pe care sd navigheze prin viald - nu /drd riscuri, dacd nu
gdsi vreun cuvdnt de la Dumnezeu care sd-l poarte cu mai mare
udine Si in mai mare sigurantd".l28
c) Gnosticismul
Cultul religiilor de mistere pretindea si ofere omului calea
rtl spre mdntuire, prin iniliere. Curentul gnostic are acelaqi scop,
irea mAntuirii, insd pe o alti cale - cea a cunoagterii.T2e
Gnosticismul este definit a fl un sistem filosofic, religios, cu o
'doctrina sincretisti, compusf, din elemente ale religiilor de mistere
funrtc popularein India, Bolivia, Persia, miluri ale filosofiei grecegi,
Btociate cu unele idei cregine, gi care a promis m6ntuirea prin
Gunoa$tere, cuvAntul gnosticism deriv0nd de la cuvdnful grecesc
730
Y
v (r) 61s, care insemneazi cunoaStere (secreti), iniliere.
Originile gnosticismului sunt fdr[ indoiali, precre gtine, la baza
ttllrora stau mai multe curente filosofice gi religioase. Singur
Elttcretismul religios al lumii elenistice, plgdne nu poate explica
mtisfdcdtor originea gnosticismului, dar este cert c[ a constituit un
t'u
f 'laton, Phaidon,Bucr.regi 7994,p.742.
"'('1. A Robert etA Feuillet, Introduction dIa...,p,26.
r1"t'1,
Pr.prof.dr. Ion Bria, Diclionar de teologie ortodoxd, Bucureqti 1981, p.189,
l,lrl. Lohse, op.cit.,p.187 wm.
272 Stelian Tt
mediu prielnic apari,tiei lui. Pe de alti parte, cultul religiilor
gnosticismului: orfismul gi neopitagorismul dddeau prin
lor religioase gi folosirea frecvent[ a alegoriilor, o noul t
filosofiei l[sind spa]iu liber pentru noi cugetlri religioase qi flloso
misterele orientale, in special cele ale lui Isis gi Mithra, in mf,sura
care se identificau practicile lor cu teosofia, au oferit teren pri
ivirii gnosticismului. Originea gdndirii gnostice este insd dificil a
preciza cu exactitate,"' d* poate fi insf, legat "de originile
Lumea Greco-Romand fn Epoca Noului T'estamenl Z1t
de i, inv[!6nd doctrine absolut identice ceu cele ale gnosticismulul
ttccolul urmf,tor.73a
in i,teriorulcurentului gnostic se pot distinge mai multe
n[c de orientare speculativd, din care sunt evidente: una mai
rr gi care se gf,segte intr-un raportfoarte strdns cu astrologia gi
gi alta, mai filosoficl qi care cauti si dea prin speculalii un
"cunoagterii" m6ntuitoare. Datoriti intrepdtrunderii de
le ori a acestor dour tendin{e este foarte greu si se precizeze cui
autonomia deplini,. 73s

de proveni enpd ori enta ld" .732 Doctrina gnosticd - are ca extreme dou6 conceplii generale:
La apailta creginismului doud mari direclii preocupau spi a) ideea unui Dumnezeufoarte indepdrtat, inaccesibil
din granitele vastului imperiu ronuln: b) ideea de materie conceputd ca fiind rea in sine,penetratf, de
a) preocuparea religioasf, pe care mitologia oficiald nu ffiultitudine de emanafi rele pornite de la divinitate.
satisfEcea in chip onorabil, orientdndu-se astfel cu pasiune spre Aqadar, ideea comunf, tuturor sistemelor gnostice, fie
onentale. paracregtine sau chiar cregine, este dualismul intre fiinta
b) preocuparea filosofici facilitati de intinderea limbii , originari, inaccesibilI gi o serie de emanapii rele care ajung in
pe spalii tot mai largi ale imperiului, inlesnindu-se astfel accesul la in materie.
gi
mai multe scrieri gi idei fllosofice gi de cugetare religioasi. ln gnosticism Dumnezeu este conceput ca fiind o putere imensl,
Acestor douf, direclii se adiugau apoi monoteismul iudaic il6 de a se dezvolta, de a se deschide mereu prin emanafii
ideile cregtine, pe acestea din urmf, rdzwdiitli wemii incercdnd a ve, care sunt qi manifestarile sale. Aceste ernanafii pornesc de
acomoda obiceiurilor gi modului de g6ndire potrivit gushrlui divinitatea supremf, in mod succesiv, qi se dezvoltd una dintr-alta,
Toate aceste elemente pot sd stea la baza originii si rc fiind cu pufin inferioari celei din care aprovenit, pnnd c6nd, in
gnostice,733 Apadar, onginea gnosticismului ar putea fi ciutatl ultimele dintre aceste emanatii sau "eoni". cum au mai fost
in a doua jumitate a secolului I, c6nd in Asia lV{inor se itc736, au creat lumea. Seria intreagd de eoni formeazi ,'pliroma"
nll, Pe mdsurl ce eonii se indepirteazi de Dumnezeu, ei devin mai
tr perfecti. Al[turi de aceasti degradarc progresivi - spun gnosticii
Itt nri.jlocul seriei de emanalii s-a mai produs gi o deviafle. Un eon

"' A s" vedea in acest sens "Dicfionar biblic", p 500; A Robert..., op.cit., p.26. ('l l\4Clavele, Le gnosticisme, les origines Simon le Mage, f.a.,p.73, dup6
7t2
Cl. Eugene de Faye, Gnostique et gnosticisme, Paris 1925, p.5 l. Ncgoi[I, afi.cit., p 709.
133 yezrPr. Ilie D. Negoi{i, Gnosticismul lui Simon Magul, in Rev."Glasul Bisericii" A, llrrhert .., op.cit,,p.26
u.7-2,p 1968, p.108. t'l M. Clavelle, op.cit., p.97, dup6 L NegoilI, art.cit.,p.7l.
 274 Stelian Tr
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 21!-
rebel deviazi gi este exclus din Pliroma divini. Aruncat in
[i prin giin]a qi prin inilierea lor in misterele gnozsl , !!
intermediar[ el o populeazi cu o noui serie de eoni inferiori
iau singuri gi sigur; psihicii (r[u1Lrco'r), in care erau lncadrafl ;l
precedente. in cele din urmi el creazA lumea material[ gi pe
nii, se puteau mdntui prn gnozA, sau nu; ceila{i ilicii (Sfaurol)
Acesta se cheami Demiurgul.737 T3e
considerali iremediabil pierduf. Acegtia din urmi erau un fel
Dar omul nu este in intreguime riu, dupi conceplia
poria sau de sclavi ai duhutui religios gi moral, osdndili de gnoz.d
eon superior a desfrcut din lumea suprasensibill o sc6nteie di
ru totdeauna la ne$iinf5 gi nefericire. Ei erau robii societilii
Pliromei, care este sufletul, depozit0nd-o in materie, unde
lgioase gnostice.
prizonierd, qi persecutati. Sufletul omenesc nu poate scipa din
tleferitor la Mdntuitorul, gnosticismul afirma cd Cuvdntul -
str6nsoare prin propriile sale forfe. De aceea un Dumnezeu-om
lorul nu este acelaEi cu Dumnezeu - Creatorul, ci o emanalie
pertru a elibera suflelul din aceasti inchisoare, pundndu-i la
care a trecut prin Fecioara Maria, precum apa prin
mijlocul necesar'3t
:td, nu a murit.fizic Si nu a inviat. Mdnluirea nu a fost adusd de
Conceplia despre materie ca sediu al rf,ului, i-a dus pe
ci ea este un act de cunoastere revelatd, necesard revenirii fn
la disprelul ei total. Dacd omul wea si ob,tina mdntuirea, trebuie
mia pliromei.lao
renunte la lumea mateiald gi si caute lumea invizibili. Din
Existf, posibilitatea dup[ unii exegeliTal ca acest inceput de
concepfie au luat na;tere doud concluzii, doad, directii contradi
gnostici s[ stea la baza rlfiAcirii denuntate de Sfbntul
Cea dint6i promova un ascetism, un rigorism excesiv gi susfi
Pavel in epistolele cf,tre Coloseni, cdnd ii avertrzeazi pe
strictf, linere sub control a trupului care este material, deci riu,
doua punea accentul pe spirit, considerat ca singurul real gi ca uni
llori: " Luali seqma ca sd nu vd fure mintea cineva cu filosofia qi cu
care va supra'r.iefui. Dacd trupul este trecf,tor, forfele lui sunt lipsite
fia tnSeldciune, din predania omeneascd dupd stihiile lumii Si nu
importanla gi tEri efect asupra mdntuirii ultime a sufletului. Hristos" (Col., 2,8).
Se pare cf, aceastf, raticire nega deplina dumnezeire a lui Iisus
aceasti perspectivd nu mai existi viciu sau virfute, idolatria,
teurgia se practicau cafapte indiferente, iar trupul se consuma in Htistos, considerdndu-l, probabil, una dintre emanafiile sau
hltn i lcstf,rile lui Dumnezeu in afarf,. La fel, poruncii "nu lua, nu
gusta,
viciile posibile.
In plus, m6nturiea depinde de transpunerea pe teren religios htt irtinge" (Co1.,2,27) pe care o sesizeazi Sfeffd Pavel, s-ar putea sd
11 lirst ecoul unui inceput de ascetism
gnostic 9i pe care il condamni
diferenfierii oamenilor in clase inchise. in locul libertilii gi egat
universale a creginismului, gnosticismul introducea in lume e1 toa1f, vehemenfa. Desigur, identitatea absoluti a acestor erori cu
religioase care sfidau cele mai juste interese ale societilii gttosticismul nu este posibili, dar unele similititudini existf,.

Dintre cele trei categorii de oameni, dupa impir,tirea gnostici

iin Vozi aceastE implr[ire qi amdmrnte despre evolu] acestor categorii in cadrul
grrozci, la A.A. cayre, Precis de Patrologie, Histoire et doctrine des peres el

7r7 rl,tc'l.eurs de l'Eglise,tom I, livre I et 2, Pmis 1927,p 98-99'

Cf. N{. Clavelle, op.cit.,p.98, dupe L Negoi{i, art.cit.,p.l77.
7?4,,., '1" (ll Pr. Ion Bria, op.cit., p 789
'
I DtAem
'11 Vr.:zi A, Robert..., op.cit,P27
 Stelian Tr.
Printre reprezentanlii gnosticismului cregin din timpul
qr post-apostolic se numdri: Simon din Samaria (magician), Ni
fondatorul sectei nicolaitilor (Apoc.,2,6.15; I In.2,l9),
contemporan cu Apostolul loan, Menandru din Samaria, Satomil
Antiohia, Vasilide din Alexandria,Ta2 Carpocrate, Marcion din Si
Bardesan din Edessa 6.a.
intre doctrinele gnostice care s-au impus in aria
secolului doi al cregtinismului amintim in special dou[: marci
gi rnaniheismul.
MarcionismulTa3 sustine existenta a "doi dumnezei,,;
dumnezeu inferior, imperfect, al Vechiului Testament, care a
lumea, a datLegea. i-a inspirat pe profefi, dar este cuprins de
rdzbmarc; gi un dumnezeu al Noului Testament, Tatil lui
Hristos, un dumnezeu al iubirii, milei gi iertirii. fntre cei
dunnezei", cel creator gi cel riscumpiritor, nu exist6 legituri,
nici intre Lege gi Evanghelie sau intre iudaism gi cregtinism.
inv[!f,tura lui Marcion, Sf Iustin Martirul gi Filosoful se
astfel'. "...un oarecare Marcion din Pont, care lncd qi astdzi mai
pe adepfii lui, ,socoteqte cd existd un alt Dumnezeu mai mare
Dumnezeu Creatorul. Acesta, cu ajutorul demonilor, a /iicut pe
oameni, de toate neqmurile, sd spund lucruri dffiimdtoare Sl
tdgdduiascd pe Dumnezeu, care este mai mare Si aficut lucruri ql
mari decdt Acestc.t".74a DupI Marcion materia este rea, de
recomanda ur ascetism riguros. Ideile sale le susfine pe
1t2,,.,
)Dtaem
rar
Numele vine de la Marcjon, originar din Asia Micd, stabilit la Roma in jurul
140, unde sub inlluenta gnosticismului lui Cerdon, dqvoTtlpropriul lui sistem
baz-a unor texte din Epistola citre Galateni, despre Durnnezeul celor
'Iestamente qi despre Canonul Shntei Scripturi. (Vezi
Bia, op.cit.,p.l89).
I.
'o' Cf Sf. Iustin Martirul qi Filozoful, Apologia d in vol. ',Apologefi de
greac6", PSB 2, XXVI, p 42.
Lumea Greco-Roruand tk Epoca Noului Testarnent 271
-
riului canon scripturistic stabilit de el: Evanghelia dupl Luca gi
cle pauline, ftrd. Timotei qi Ti! din care eliminl ideile
745
Maniheism:ul'46, ca sistem gnostic susfine dualismul radical
ic intre cele douf, principii eterne, binele gi rdul, care se gf,sesc,
docursul desfrgurf,rii istoriei, intr-un antagonism fEr[ sfErgit.
izati ca o nouf, religie, numiti "religia luminii,', av6nd chiar un
gi o ierarhie, migcarea maniheisti. a fost adesea tinta unol
ii organizate in decursul istoriei. in secolele IV qi V d.H.,
I gnostic maniheist se r6sp6ndege in China gi pentru prima
in Europa occidentali.T al
Sistemele gnostice sincretiste au fost insi combitute cu
fd penlru inconsistenfa lor teologici gi etic[ de cite Sfintii
i, scriitorii gi apologelii cregtini, dintre care amintim pe Origen,
rrt Alexandrinul, Tertulian, Hipolit, Epifanie, SfEntul Efren
l, Irineu din Lyon g.a.
Creqtinismul nu poate admite revenirea la concep,tia pdginit
nattrd,la demonolatie, la stipdnirea magiei asupra dutrului
la sfbrdmarea imaginii umane de citre duhurile elementelor.
inismul neagA faptul ci omul ar putea veni la Dumnezeu gi la
e divine pe calea unei neincetate evolulii a g6ndirii; el afirmf,
pc calea cunoagterii divine, omul indurd, o zgldttire spirituali ce
ilic[ congtiin]a Si gdndirea sa raportatii la divinitate, arf,tdnd ci
lhhlcm, p.190. CeI mai important exeget modern al lui Marcion este Arlolph
lltrnrrk (1351-1930), care susline deosebirea radicali intre Evanghelia unic6 a lui
Ilt islrrs qi celelalte religii (Ibidem)
[r'r.rsl sistem gnostic are ca intemeietor pe Manes-Mani Ql6-277 d.H.), filosof
Frftsnu carg pretinz6nd a tt in posesia unor revelalii secrete se considerE a fi
ttlltrrrrrl "trimis", intruchipmea fizicd. a Paracletului. (Vezi amEnunte ln legEhr6 cu
fltttrrs(f, erezie la Serge lrutin, les gnostiques, Paris, Presses universitaires (call.
rr()ru:
sais-je?") ed.a 3-a, 1978, cap "Maniheismul", p.104-108).
('l l. llria, op.cit.,p.790.
278
Lumea Greco-Romand in Epoca Noului 1'estamenl 219-
Stelian Tt
etta decdt o sintezd temporard a forlelor cosmice,,,ttlll TeofOfll
intdlnirea qi unirea cu divinitatea ate loc numai in urma
7o*
restabilegte din nou, in antropologie, demonolatria, ffiUl
exp eriente sp iriluale prealab ile cu aceasta.
jugul geniilor rf,ului. Omul se intunecf, gi va disparc,
sub
Pentru gnostici imaginea lui Dumnezeu gi imaginea omu
inca lui tulbur0ndu-se in ierarhiile gi evolutiile cosmice, ful
intunecd gi se risipesc in procesele cosmice. Cosmosul cu
succesiune a eonilor.75'
ierarhicd extrem de complexi, cu inflnili eoni, a strivit complet
Ca o concluzie generali, se poate afirma ci toate aceste sisteme
umanf, in procesul transformf,rii gi int6lnirii ei cu
licc, ca gi altele de altfel, s-au arltat a fi departe de a satisface
Gnosticismul rimdne in afara misterului fundamental al cregtini
urnan, ciutdtor de adevir suprem, lipsinduJe, in primul rAnd,
gi al mdntuirii omului, al transtiguririi naturii inferioare in
lilod cvident, ftnalitatea, at6t a omului - unirea cu Dumnezeu, cdt qi
superioarf,. in realitate conceplia lor despre lume e una staticS,
Iui: transfigurarea
de dinamismui cregtin, care sustine transfigurarea naturii inferi
"Gnosticismul a exaltat orgoliul oamenilor "pnerrmatici" gi sup
lor ingdmfare asupra oamenilor "psihici" gi a celor "trupegti", dar
3. Situafia religioasa
putut gdsi calea sfintirii sufletului qi a trupului, a transfigurdri
cuprinderii lor in duh. "75t' Nikolai Berdiaev este de pirere ,

Cregtinismul nu s-a dezvoltal intr-un vid religios in care

elementele fundamentale ale sistemelor gnostice precregine gi
se gisesc cristalizatetot aga de bine in teosofia modernd, cale i sa agtepte si li se dea ceva in care si creadd. Dimpotrivf,,
antropologie se deosebeqte radical de creqtinism. in concepf,a
crcdinti in Iisus Hristos a trebuit sd-gi croiasc[ drum luptind
va credinlelor religioase inrldicinate de veacuri in congiinfa
moderne " omul - afirmE Berdiev - nu moqteneSte eterni
Cosmosul este etern, dar omul nu este decdt temporar Si trecdtor,
cu care a venit in contact" Mult din aceste credinte au
in supersti!.i vagi gi ritualuri lipsite de sens, altele la aparilia
corespunde decdt unui singur eon din evolulia cosmicd...
inisnrului erau relativ noi gi in floare
copleqit de infra Si supra lumi. Nu iSi are rdddcina decdt tn timp Si
ln eternilqte; tn cosmos Si nu in Dumnezeu. ConStiinla teosoficd
Expediliile lui
Alexandru cel Mare (356-323 i.Hr.) qi
rnrcnele care le-au insotit au schimbat total fata lumii vechi nu
monistd, monoJizitd, nu recunoaste decdt o singurd naturd:
i din punct de vedere politic, ci qi spiritual gi cultural. Cultura
divin imper,sonal. Omul este rezultatul Si instrumentul evoluyiei,
riteanf, gi cea apuseanf, - cu desf,virgire strline una alteia p6ni
uneste Si se descompune in procesul ei. Este o entilate compusd
trei corpuri ffizic, eteric Si a,rtral) Si "eul" spiritual, impersonal.
i - s-au apropiat, gi in l,eacurile urmitoare, in epoca pe care o
rnirn "elenisticd", s-au intrepitruns in felurite chipuri. Elada

1aB yezi in acest sens Nikolai Berdiaev, Spifi Si libertate. incercare de fi

'tl ,\),r,il iri libertate..., p 324
creqtinE, traducere de Stelian Lichtug, Ed Paidei4 Bucureqti 1 996, p 342 9i urm,
lae
lt' ll,i,lo^ Un raport aminun{it intre teoria moderni gi cregtinism, vezi intregul
lbidem, p 347
rrrlritol intitulat "Teosofia si gnoza", din lucrarea citatS, p.317-359.
-- thtdem
 Stelion Tr
cucerise Asia, limba greacd devenise limb[ de circula]ie uni
Roma insigi, atAt de mAndri de puterea ei militari gi de
organiz.atoric-administratin a trebuit si-gi plece flamurile
geniului grec, recunoscflndu-i superioritatea indiscutabili.
sfhrgit prin a adopta cultura Atenei qi a se supune, docili,
spirituale a grecilor. Agadar, culfur4 educafa, limba au r5mas
departe grecegi in vastul impenu roman.
Acestei apropieri dintre diferitele forme spirituale ale lumii
atunci nu i s-a putut sustrage nici religia. zertdgile locale ale diferi
popoare din risrrit au inceput si emigreze deodati cu inchinItorii
din ce in ce mai mult sfera de inlluenfi.
qr sa-gi ldrgeasci
acesta de amestecare gi influentare reciprocd a diferitelor
religii a generat ceea ce se cheam[ nsincretismul
elenistic" .1sa
Din aceasti lupti pentru hegemonie religioasa a iegit
Iumea zeilor orientali. Dar incetul cu incetul, acestei zeitirf
orient s-au substituit zeilor traditionali ai grecilor gi romanilor,
chiar atunci cdnd le-au respectat vechile nume, i-au fasonat
calapodul lor.
Credinfa in zei, adicd politeismul, inlesnea prin ea
adoptarea de citre popoarele politeiste a unor noi zeit,5tj. pe de
parte, cei afectafi de marile dizlocf,ri de populalii - pricinuite
cuceririle romane - adesea recunogeau in zeitllile shdine
trisituri proprii zeititflor lor nafionale gi nu pregetau sI gi
insuqeascd, bineinfeles dupi ce procedau la anumite ajustiri.
fenomene au avut o influenfi hotirdtoare in evolufla si
religios elenist. De exemplu, zoul frigian Attis a fost adus la
numitor comun cu egipteanul osiris, cu sirianul Adonis gi cu grecul
75r
Pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu, Mediul de aparilie a cd4ilor Noului Testammto
in rev."M.A.", nr 4-6, 197 6, p 262
754
lbidem,p.263.
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 2Bl
; populara zeitil egipteani Isis a fost asimilatf, cu frigiang
cu semita Atargatis qi cu greaca Hera,7s5
F'[ri indoialf, ci aceasti apropiere intre religii, care altidatf, se
gi se lineau la distan!5 unele de altele, adici sincretismul
pf,g6n, a favoizat rf,spAndirea credinlei monoteiste iudaice qi,
t0rziu, a celei cregine, p[gdnii ne mai fiind at6t de opaci gi
Itori lali de ideile religioase noi. Astfel gi sincretizarea inlesnitd
olcnism iqi g[seqte locul in acea voiti de Dumnezet "preparatio
icq"
u) Panteonul greco-roman
zeitilli
Odatl cu dezvoltarea statului militar roman, care a dus la
e cu civilizatra greacl, s-a petrecut o tuziune a zeitif,lor sub
!a dominantd a panteonului grec. Jupiter, zeul cerului, a fost
lbl identiflcat cu zeul grec Zeus; Juno, solia lui, cu Hera, Neptun,
mf,ri, cu Poseidon; Plato, zeul lumii subpimdntene, cu Hades etc.
listi a zeilStilor homerice a fost asimilatf, in echivalentele
lnchinarea inaintea zeilor din panteonul grec intrase insi in
in pe vremea M6ntuitorului Iisus Hristos. Imoralitatea crasf, gi
icile lipsite de sens ale cultului oferit acestora, i-au expus
lculizirii din partea scriitorilor satirici gi-a filozofilor antici. Platon,
cxemplu, cu mai bine de trei secole inainte de Fkistos, afirma cI
ile despre 2e7", ar trebui excluse din statul ideal, deoarece ele
nvca tendinla sd corupi tineretul prin exemplul 1or negativ.Ts6
Dar un factor insemnat ins6, care a condus la distrugerea vechii
ilrrdini de reverenli fatfi, de zei, a fost faptul ci nu a exrstat o
1t, ll,irlr,-
tto l'lrtorr, Republica, II,376;111,390, dupE M.C. Tenney" op.cit., p.6l', vez,i
lnirnunte Ed. Lohse, op. cit., p.163
 Stelian Tt
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 283

inchinare uniformi in toate cetilile, flecare cetate sau t(lcritc culte. Spiritele luminate ale antichitdlii iqi d[deau scama din
avAndu-gi propriul zerr ca patron. inchinarea era semi
Itt oc mai limpede ci insegi masele populare incepeau sI vadd ln
persoani se inchina lui Zeus sau Herei sau lui Artemis pentru
acestor culte oficiale doar indeplinirea mecanicf, a unor
int6mpla sil locuiascf, intr-o cetate peste care prezida cetifenegti sau politice. in rest, ele nu reugeau sI dea
respectiva. Cdnd oragele state au capitulat in fafa puterii mili
nimic altceva, $i cu atdt mai pulin sf, satisfacl rdvna
Romei, s-a ridicat in mod firesc intrebarea: "De ce nu gi-a p lor dupa o iald cu adevdrat religioas6.757
Astfel cf, popoarele invinse
zeitatea locala cetatea respectivf,?"
Nu e de mirare, deci, cd tocmai oamenii cu mai addnci inclinafii
tendinla sd-gi abandoneze credinfa in zeii lor care au fost fie prea
lgloase gi-au pdrf,sit idolii stribuni, schimbdndu-i cu a$i, aparent
fie prea capriciogi ca s5-i ajute. proprii nizuinlelor lor superioare.
Sf,virqirea publici insi a ritualurilor religioase dedicate
in aceasti epocf, de acuti crizi spirituall, religiile sau cultele
supravieluit totugi destul de mult dupi primul secol cregtin.
nristere ale Orientului invadeazi lumea greco-romani, uzurpdnd
exemplu remarcabil a unui astfel de cult oferit unui zeu, menf
zeiti{ilor locale qi colectAnd adeziuni din ce in ce mai
Noul Testament, erainchinarea adusf, zeilei Artemis in Efes,
cirei statuie se zicea cd a cdant din cer (F.Ap.19,27-35). lnchi Prin misterii, antichitatea in{elegea acele culte care
fanatici adusi acestei zei[e locale este ilustrati c6t se poate de bi cd implrtdgesc inilialilor lor, prin anumite rituri sacre
gloata infuriat[ care a umplut amfiteatrul in Efes gi care sfriga cu
rf,ror secret era pdstrat cu str[gnicie), o legltur[ directl
tare'. "Mare este Diana (Artemis) efesenilor!" (F.Ap.19,34), cu
iilocitd) cu divinitatea. Aceasta leg[turi directi cu divinitatea
tulburirii produsi de argintarul Dlmitrie, confeclioner din argi socotitf, mai apropiatf, sau mai indepf,rtati dupi gradul de iniliere
temple mici ale Dianei, avffnd de aici mare cdgtig 9i care s-a ri
l'lcclrui inifiat (numit "mistos", de la ctlvintul grecesc pDorl'lPtov
impotriva Sf.Pavel, care propovdduia cd. "nu sunt dumnezei cei
lnirtli, mister).758
de mdini omeneSti" (F.Ap 19,26).
Grecia au existat asffel de practici religioase numite
in
islr:rii" din wemuri str[vechi. Unele dintre ele se pare cf, s-au
b) Religiile de mistere
vultat sub influenla religiilor orientale. Altele s-au infiripat in jurul
il[ilor mitologice tradifionale (ca Orfeu sau Dionisos); iar altele -
a zeititflor orientale in lumea
Rdspdndirea largd,
rrristerele de la Eleusis (Grecia) - nu erau altceva dec0t rodul
gi popularitalea de care ele s-au bucurat este uSor de explicat.
ru[iei lente qi indelungate a unor datini 9i obiceiuri locale legate de
adorarea acestor zeil:{t[i, o bund parte a plgdnilor credeau ci pot
Ir r nr barea anotimpudlor.
ast6mpirarea setei lor religioase. Oamenii erau animali de ideea 9i
Cu r.Temea, aceste nturi au degenerat atdt de lamentabil incit au
setea de nemurjre qi sufereau de argi{a trebuin}ei unei vieli reli
rrrs sd scandalizeze cea mai elementari conStiinfd moralf,, devenind
intense. Vechile culte oficiale s-au dovedit neputincioase in a satt
aceste trebuinfe suflete$i, de aceea, a disp6rut entuziasmul inilial 1t,
lltitlan Dd. Lohse, op. cit., p.777-172
11'll,t,lem
 Stelian Tt
un pericol penLru echilibrul sufletesc al obgtei. in anul 186
senatul roman s-a vdzul nevoit sd ia atitudine, pe cale de
imp otriva s candaloase 7or p r a c ti c i p s e u do - r e I i gi o a s e ale,' inili
misterele lui Dionisos, care se dedau la acte de adevLratd"
in epoca elenistici, religiile (cultele) de mistere au luat o
dezvoltare, numai c5 informafiile asupra acestui subiect, mai ales
referitoare la amf,nuntele practiclrii acestor culte, sunt, din
destul de sumare, deoarece documentele vremii ajunse pdni la noi
gi pufine gi sarace in aceasti privin![. Esen]ialul insd
cunoa$te. Din ceea ce se qtie se poate vedea in ce mdsurf, cu
mistere descoperi nelinigtea sufleteascd gi tragica neputi
p[gAnismului de a qi-o cunna prin practicile sale religioase. La
riscruce de ere, pdgdnismul se glsegte in ciutarea cdii de salvare
torturile cumplitei crize religioase ale c6rei r.,remi
strf,bateau atunci. Lumea pdgdnd de la inceputul erei cregtine
amagi cu g6ndul ci a gisit aceasti cale de salvare in
mistere, dar curdnd iqi va da seama cf, nu era decdt o noui inqelare.
Pentru a se vedea in ce constau, in mod concret, cultelg
mistere, iati citeva exemple: Misterele de la Eleusis se
in jurul mituiui zeilei p[m6ntului, Demetra. Fiica ei,
fusese dusa de Hades in infern. Gratie intervenliei altor zei, ea a
redatf, mamei sale, cu conditia ca weme de patru luni in fiecare
se reintoarci in infern. Misterele celebrate la Eleusis, in
reac1ntalizan doliul Demetrei gi apoi fericita reintoarcere a
printr-un simbolism care evoca trezirea naturii in
primiverii. Cultul Demetrei se pare ci nu avea alt scop
"' Ibidnor.
760Pr.
prol'. rlr. Gr.T. Nlarcu, urt.cit.,p264.
Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testqment 285
ioiparea la misterele de la Eleusis era socotitii ci asigur[ o via![
intr-o alti lume.
Cele mai vechi gi mai populare dintre cultele de mistere ale
ii clenistice erau cele ale lui Dionisos, zeul vinului, La inceputul
crogtine, ele erau celebrate cam peste tot. Printre devotafii s[i se
mai ales femei. Dupa o pregatire prin post gi anumite rituri de
la ceremonii care durau toati noaptea gi ln
l'icare, ele participau
I cirora aveau loc copioase libafluni. Rezulta o stare de frenezie
inii", de extaz, in care se consum4 chipurile, unirea mistici cu
ca un fel de pregustare a fericirii vegnice.
Dintre cultele orientale care au invadat Roma qi intreg Imperiul
tlo amintit in primul r6nd cel al renumitei zeile frigiene Cibela
i
a zeilor", cum se spunea, o zeild, a naturii, cfueia i-a fost
icat un templu pe colina Palatin incf, in anul 191 i.Hr.761
ii ei ii aduceau omagiile lor prin practici rituale de-o
cruzime, impinse pAni la vdtlmarea propriei lor integritili
rrale, prin automutildri. Slrbitoarea do cipetenie a Cibelei cf,dea
vara Ea se desfrgura in zgomotul unor manifestiri ce videau o
lu din normalitatea psihici. Acompaniali de muzica stridenti a
instrumente qi scolAnd strigite silbatice, care voiau sd fie
afii, trchinitorii Cibelei se flagelau pflni la sdnge, igi frceau
lnr rlni pe trup cu diferite obiecte tiioase.
Concomitent cu Cibela era adorat zeul frigian Attis.
La origine, acesta era socotit "zeul naturii care rena$e" (al
verii, al incollirii, a1 dezmorflrii). Moartea gi invierea lui
rlicf, erau celebrate in fiecare primf,vari. Mai tilrm, cultul lui
is a fost combinat cu ritul sacral numit "taurobolism" (ritul
tlrrlui de jeftfe). "Mistos"-ul era cobordt in subsolul templuiui, unde,
agepta inifierea. Deasupra se afla un gritar prin care se
gca peste trupul iniliatului sdngele taurului jertfit, in templu, cu
1" Il,i,lcnr.Ed- Lohse, op.cit., p.776-177.
286 Stelian
__ l,umea Greco-Romand tn Epoca l{oului T,estqm.ent 2g.7
T,
it Mithras a fost qi a rf,mas mai presus de orice o zeitate cazorrd
acest prilej. Sacerdotii lui Attis ilasigurau pe "initiat" cf, in
"rerr al soldafilor". Femeilor le era interzist participarea la cultul
acesta i
se spald pf,catele qi se unegte cu divinitatpa.T62 irt
l',cu
cultului lui Attis se practicau, de asemenea, nigte ospe{e sacre, la
Mithras era celebrat in temple miniaturale, dc campanie, care
rndncirurile qi bduturile erau servite dintr-un tamburin gi un se
ir*proviza chiar qi in corturi. cultul siu avea
instrumente muzicaLe preferate (gi socotite "sfinte") de acest zeu, $apte grade de
, lnifialii se intruneau in jurul altarurui modest gi acoro, in
Trebuie rnentionate, de asemenea, misterele egiptene
i sobre, iqi celebrau ospelele ror rituare gi ceremonialul sacru
Osiris qi SerapisT6', care qi ele aveau locuri de cult chiar gi la de
progresivi (gradali).
La aceste mistere se celebra mitul lui Isis, care c[l[toregte in ('ultul lui Mithras pretindea adeplilor sai o
subteranf, in ciutarea corpului deznembrat al sofului ei, linuti corect6, o
ittl rnorali sever5. Inifiatul era obligat sd. triiasci dupi modelui
devenit zgu al infernului. Prin acest mister se credea ci i
irdicf, singur, in castitate qi sfintente. Ze.,l Mithras se afla la
retr5ieqte gi cilitoria epuizanti a lui Osiris, unindu-se astfel cu
I zeitd[llor senzuale ale celorlalte culte orientale de mistere.
mortilor.
El pierdea astfel orice fel de teamd in fala morfii gi ;l cl. adepFi sii erau obligafi sf, duci o lupti neinduplecati
va forfelor intunericului. Li se spunea c6, daci fEceau astfel.
spcranta redobindirii vietii in lumea de dincolo.T6a
lor, dup[ o judecati gi o peregrinare prin lumea planetelor,
Dintre cultele orientale care au invadat Imperiul
sil intre in odihna cea fericiti. La sfHrgitul lumii, dup[ o judecatf,
inceputul erei creqtine. cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o
gi trupurile lor aveau s6 se impirt6qeascd de fericirea etem6.76s
Mithras.
sirnbolul mithraismului era soarele, a cirui risrrit era salutat
La obdrgie, Mithras fusese un zeu persan. in spaliul latin a
ou o manifestare religioasf,.
prin soldafir romani care luaserf, parte la sAngeroasele
Misterele lui Mithras exarim5 marea gr curata speranl5 de
'62 lbidnm, p.265. Yezi descrierea acestui ritual al tarobolismului gi la Josh oare insuflelea pdgdnFiatea situl[ de neputinfa religioas[ a
Dowefl, El a umblat pintre noi, Oradea 1994,p.194-795. ilol ei ancronice. Prin doctnna qi practicile sale, mithraismul a
763
Serapis era o crealie artificiald a Piolemeilor. La ob6rgia lui stltea - indirect - calea de pltrundere a Cregtinismului in lumea
str6r.echiului zeu egiptean Osiris. At6t Serapis cdt qi Isis s-au dezvoltat
evoluat rapid intr-un f-el de zeitdJi universale, pancosmice, dominAnd, in coa
Mai arnintim aici, din giragul frri. sfdrqit al curtelor orientale de
mare parte, lumea veche. (Cf Gr. Marcu, afi.cit.,p.265).
76a
Trebuie re(inut faptul cd gi "misterele" acestor culte egiptene, care in
cultul siriac al lui Baal gi Atargatis gi cultul lui Hermes
privegte ambnuntele practicilor 1or, rdm6n trvdluite in mister, rdspdndeau tos (adici: Hermes "cel de trei ori mare',) care, de
nadejdii in posibilitatea dob6ndirii nemtririi. in acest sens; ele sati rrca. exprimf, neliniqtea religioasi a pigdnilor gi neodihnita lor
vrernelnic qi aparen! rrlzuinlele religioase a1e epocii, motiv penlru care re dupi m6ntuire.76u
bucurat de o larga r[spdndire, fur ciuda faptului cd autorit6]i1e romane le-a
inierdictie pe cele de lege gi le-a persecutat incS la mijlocul veacului I i.Ift,, 266. Ed. Lohse, op. cit., p.178.
lht,lu,,,, 1',
pricina concurenlei pe care o IEceau zeitililor italice, adic6 cultelor
lhl,lem lt,d. Lohse, p.179.
oficiale (C1. Gr. Nlarcu, afi.cit-,p266)
 Stelian T,
Mdntuirea era obtinuti - conform acestor credin-te -
mijlocirea unei ceremonii de iniliere; in consecinfd, acest fel de
avea o influenli real6 asupra conduitei morale qi, cu unele excepfii,
invita la o schimbare a vielii. Din acest ultim punct de
urlluenfa stoicismului a fost mult mai eficientd. Ca aspecte pozitiva,
cultelor de mistere, trebuie totu5i refinute credinla in
recurgerea la unii zei "mdntuitori", trezitea unei dorinfe de
personali cu divinitatea etc. Toate acestea rispundeau unor
adAnc resimfite de sufletul omului antic dupf, o mai autentici
religioasi decflt cea pe care i-o puteau mijloci cultele tradilionale.
c) Cultu I impdr atu lui (Cezaru lui)
Depi inchinarea la zeitdtlle locale a persistal
cosmopolit tot mai accentuat din imperiu a pregdtit calea pentru
nou tip de religie - inchinarea adusl implratului (
Decdderea religiilor antice qi degenerarea forfelor religioase ale
pag6ne in epoca de riscruce a celor douf, ere este ilustrati cdt se
de limpede de aparilia gi dezvoltarea pe care a luat-o cultul (
personalitifllor de mare faim[ gi mai ales cultul impiratului.
La rf,scrucea dintre cele doud ere. credinta in zeititile
incepe si se prlbugeascS. Satul de mit qi legendS religioasi omul
incepe acum si amestece raliunea in religie, recurgdnd astfel la
cult empiric; in locul zeildtilor existente numai in imaginafie,
antic promoveazd pe tronul spre care se indreaptf, instinctiv
sale, fiinfe omenegi, care aveau avantajul de a nu mai
ratiunea, existdnd in realitate" Politeismul epocii de rlscruce al
doud ere finea la ceea ce e vizlbil, la ceea ce este
161
Prezentareacu lux de am6mrnte a acestui cult gi o bogatl bibliografie in leg6tnrf,
acest subiect, vezi L. Cerfaux, J. Tandlian, Le culte des souverains dailt
civi li safi on gre co -t'omain e, Paris 1 957
ooxpropriat de credinta in zei, omul incepe sf, adore valori umane,
esistcnti reald., care incorporau faptic "puterea" gi care dispuneau
cupacitatea de a oferi ajutor gi scipare destinului sru mizer gi
'ot A$u s-a niscut in antichitate cultul personalitf,lilor de inarti
Totugi acest cult era o creatie artificialr generatr, evident, de
i mai mult politice qi mai pufin, dacil nu chiar deloc.
..-^^ 769
Rldacinile acestui cult se urci pdni in wemea lui Alexandru cel
cAnd se stabilesc raporturi str6lse, pe toate planurile, social.
io, religios, cultural, intre orient gi occident. Grecii au practicat
toutc timpurile cultul eroilor, personaje considerate a fi jumitate
:, jumdtate legendare.
irr orien! cult era vechi, gi era aplicat suveranilor chiar
acest
llnrpul vielii. Alexandru cel Mare, molipsindu-se de moravurile
[ilor pergi, pe care-i subjugase, a pretins de la un moment dat sd
rtducd onoruri cultice.77o Compatriofii s6i, macedonenii, gi-au
cu surprindere eroul national timfliat ca o clivinitate. Au
rurat, e drept, dar au acceptat in cele din urmi faptul implinit.
i lui Alexandru, generalii sdi (diadohii), din considerente
iuo, au incurajat aceast[ tendin]i a spiritului .r,remii de a-i diviniza
tuntttcnii "mari". $i Ptolemeii din Egipt gi Seleucizii din Siria se
in rolul de pretinqi cobordtori din zei, lisdndu-se
riz.a[i, ludnd titluri de-a dreptul mesianice ca: Sotir (salvator,
ilor), BinefEcf,tor, "Cel ce s-a arttat", adicf, "zeu yd"zttt',. Astfel
lrrlr al lV-lea al Siriei gi-a adiugat supranumele de Epifanes, adicd
ttt'iltnt, Ydzut".771
Vr,rr (,1r. Marcu, art.cit.,p.268
Vszt A. llobert..., op.cit.,p27
1'l llryrlqn.. p.28.
lltr,ltn
290 Stelian Tt
Lumea Greco-Ro mand tn Epo ca N ou lul'l'eslame nl 291

Astfel de tendinte de zeifrcare se manifestl gi in

tc mihila! s-au llcut cu uqurin!6 aclamali ca zoi qi eu qfunl el
conducitorii romani. Lui Octavian Augustus i s-au ridicaf de
sil se creadl zei. Domilian, de pildf,, se prezcnta co rrDOmn ;l
temple in mai toate regiunile orientale ale Imperiului: in Asia
" (Dominus ec Deus) in fruntea tuturor edictelor po car€ le
cetalile mari sau mici rivalizau, chiar, in zelul lor de a arilta, 1't\

ridicarea de sanctua"re lmpdratului, atagamentul lor profund

irr aceasti atmosferi detotali abdicare in fala capriciilor unor
acesta.T'z La Roma ins5, se manifesta o oarec:tre rezervd
li impurpurali, numai creginii otteazh s[ se punl do-a
hiperzelul divinizator al asiaticilor. Totugi, intt-o pirmd, fazA,
iqul nemisuratelor pretenlii de divinizare ale Cezarilor. Pentnt
hotirige ca geniului protector al Cezarului si i se aduci
lltlrrrile de "domn" qi "mdntuitor" pe care gi le arogau cezarii erau
cultice. Dupf, moarte, tot prin edict senatoial, Cezarrul insugi
ii, ele cuvenindu-i-se numai lui Hristos. ConJlictul era
consacrat gi ridicat la rang de zeu. Astfel, dupf, asasinarea sa in
il, avdnd sd fie violent gi de durati. Cartea Apocalipsei sti in
44 i.H., senatul l-a agezat pe Iulius Cezar intre protectorii divi
TT3
scns mirturie despre crancena ciocnire dintre tdnS.ra Biserici
Statului
lrrfi gi forla imensa a Cezarului autodivinizat. Apocalipsa il
Dar inceputul odatl ldcut, s-a alunecat vertiginos spre
ftt pe Cezarul de atunci, Domifian, ca pe instrumentul docil al
ilariante, Cultul geniului Cezarulti se transformd destul de
rivirii satanice tap, de marqul triumfal al Impdrdliei lui
cultul Cezarului viu. O pauafr nebuni gi crudfl de specia abjectd.
Vreme de trei veacuri, au curs valuri de sdnge qi
Caius Caligula, pretinde sf, i se introduci statuia in templul
nrl sfinleniei creqtine s-a umplut pdni la refuz cu eroicele
Ierusalim. Numai reaclra unanimi gi hotir0ti a iudeilor, tem
ale refuzului de a substitui pe viul gi adev5"ratul Dumnezeu
citre legatul Petronius qi intervenlia in&dmeatfl a regelui ilor romani. Ecoul indignarii gi protestelor 1or impotriva acestui
Agrippa I pe l6ngi impf,rat au putut opri aceast6 i rllsunf, pind azi in cartea Apocalipsei. (6,9-11; 13,2-17;20,4).
profanatoare.ll4 Mu tArz:r,t, smintif, ca Nero qi Domifian se
zul creginilor de a aduce jertfe la altarele pigdne$i ale
intitula pompos "Divus". Mernbrii familiei imperiale sunt i
rului salvator" gi ale "zeitei Roma" a fost urm[rit gi sancfionat ca
ei, postum, in numirul zeitdlllor.
dc stat (inaltd trddare,laess majestatis).
Bineinteles ci ronanii inqiqi nu credeau cf, impiratul este
in perspectiva istoriei spiritualitS]ii omeneqti, lupta
Astfel, in cultul impiratului ei nu vedeau nimic altceva decflt
irrrsmulrri impotriva cultului imperial reprezitti un formidabil
principiu unificator al popoarelor, atilt de multe gi variate,
I lrozitiv. Distinclia intre respectarea autoritSlii gi divinizarea ei a
intre granilele imperiului. Nu aceeaqi era insd gi pozifia unui Cali
nllnnati cu un eroism care constituie una din marile glorii ale
Nero sau Domilian, care, intr-o epoci in care rolul senatului
irrismului.

"' Ibidr^, vezi gi Ed. l-ohse, op.cit.,p.160-16i.

77t
Iuliu Cezar a fost cinstit ca un adevdrat zett. El avea spre exemplu templul
preolii sdi gi s5rbitorile sale (Vezi A Robert.,., op.cit.,p.28.
114
Yezi.Gr.T. Marcu, afi.cit., p.269.
 ]TJ DAISMUL EPOCII NOULUI TESTAMENT

Ln inceputul erei creqtine, lumea iudaici, dintotdeauna

animati, at0t in interior, cdt qi in afard,, afost str6bltut6 $i
qi
ugitatl de diferite curente, at6treligioase, cdt gi politice.
Itrdoismul nu este o excepfie in ceea ce privege tendinla umanl
religios, deqi coeziunea lui a fost mult mai mare dec6t a
religii din lumea romanf,.
Moise gi, in general, profetii, s-au strf,duit si apere gi si
unitatea poporului iudeu, stdruind asupra pishnrii
a credinlei monoteiste gi a respectdrii tradi[iilor strf,mogegti
4. r -e).
Oin picate, Israei n-a luat aminte intotdeauna la aslfel de
ti gi indemnuri venile din partea unor oameni cu o
autoritate morald, ceea ce a dus la compromiterea
salc, apar0nd diferite gruperi gi partide religioase antagoniste,
lu oonstituit factorul prim in f6rdmifarea vielii politice, religioase
iudaice. Deqi toate grup[rile religioase din iudaism erau
Legii, ele aveau o varis[ate de orientf,ri, de la liberalism la
isrn qi de la misticism la oportunism politic.

l. Principalele gruplri religioase

u) Fariseii ("cei alegitt, "cei separafi", "cei selectionatir')

(lca mai mare gi mai inlluenti gupare religioasl a Noului

norrt a fost cea a fariseilor.T'u Sub acest nume ei intrf, in istorie la
vrorne dupi epoca Macabeilor, astfel ci in timpul lui Ioan

prof. dr. Grigorie T. Marcu, Mediul de apailie al cd4ilor Noului

, p259 Ed. Lohse, op.cit.,p 53 urm.
 Iudaismul Epocii Noului Testamenl
294 Stelian T,

poi in treburile interne ale statului iudaic, in urma rc?nlolgEffll€f

Hircan (135-105 i.H.), c6nd au exercitat o mare influen{d,
rtc intre Hircan II gi Aristobul, neintelegeri de carc farholl n.au
de sprijinul poporului, ei erau bine delimitafi in cadrul i
xl rilini.778
pare totuqi cd nucleul acestui partid, ca de fapt gi al eseni
constituit in timpul rizboaielor macabeilor, in gruparea
Dupi acest episod fariseii aproape cf, dispar de pe scona vlefil
: gi religioase iudaice, urmdnd sd reintre din nou la urcaroo pe
sau "pioqilor", grupare constituitd cu pulin timp inainte de
rr lui Irod cel Mare (anul 37 i.FIr.), c[ruia aarcfizat sd-i acorde
rf,scoalei macabeilor, tocmai pentru a rezista in fata elenismului
de fidelitate. Fa,tit de acesta $i fala de stipdnirea romantr oi
menline tntactit religia mozarcd. Faptul c.5 fariseii nu sunt ami
plactica o rezisten!f, pasiva, evit6nd insd a se l6sa antrenati ?ntr-o
Vechiul Testament este un indiciu ci ei au apirut dupi
perioadei biblice vechi testamentare, respectiv dupi sec. IV i.Hr. dcschisa impotriva acestui uzurpator qi a stapAnirii romane pe

victoria deflnitivd a Macabeilor impotriva sirienilor, fariseii au

ol o reprezenta, atitudine care le-a atras din nou simpatia
aldturi de cei dintdi, dar numai pdnl in momentul in care ace$ia
lui Fariseii se tineau insl la distanfi nu numai fali de cei aflali
putorc, ci gi fa![ de masa poporului, pe care-l numeau cu dispref
asumat, pe lAngi puterea politic[ qi demnitatea religioasd
funcfia de mare Arhiereu, dupi anul lO5 i.H.177 Acum ei au Irilaret", adicl "oamenii t[rii", "poporul de r6nd,,, care ,,nu
opozilie fald de noua dinastie a Macabeilor sau flasmoneilor,
Legea" (In. 7,49), ei socotindu-se oamenii Legii prin
socoteau ci vederile profane gi ambiliile mondene ale acesteia [[. De aceea gflrparea lor a atut un caracter eminamente
in contrazicere cu demnitatea arhiereascf, uzurpati pe nedrept.
intr-un mod foarte deschis fariseii s-au arifiat derivi de la verbul "paras" care insemneaztr
Numele de farisei

Hasmoneilor pe wemea domniei lui Ioan Hircan I (135-105), a lolrnra", "a distinge", ei fiind separatigtii sau puritanii iudaismului,
succesorilor imediali ai acestuia la tronul Iudeii - ro lbreau de orice asocieri rele, cf,utind si dea ascultare deplini
Aristobul, a ciror cruzime i-a tulburat foarte mult. Atitudinea ri precept din Legea scrisf, sau orald.1le Spiritul de separafie at6t

va schimba ins[ dupf, moartea lui Alexandru Ianeu, c6nd so]ia Epccitic fariseilor a inceput a se manifesta inci la er,reii revenifi din

acordd mari favoruri lbriseilor, in schimbul luirii sub protecfe ai

Itrl babilonic, in anul 538 i.tft., ci)re se manifestau cu dispre! qi
rosprngere fa+fi, de pigdnii instalali in cet[file gi oragele lor
doi fii ai Alexandrei, care au gi devenit - unul - rege, iar
ilo. dar gi fala de conalionalii lor, pulini la numir, rimagi in !ard,,
arhiereu.
tH(r i Hr.. c6nd Nabucodonosor a deportat marea majoritate a
Profitdnd abuziv de starea privilegiati ce li s-a creat, fariseii
dedat la rdzbtnilri;i pedepse impotriva acelora care i-au
Iiarrseii se recrutau drntre toate clasele sociale ale lumii iudaice.
wemea lui Alexandru Ianeu, fapt care i-a instriinat pe multi care
atunci nutreau sentimente favorabile ta,tn de ei, fiind socotifl irrlotdeauna au fost un grup minoritar. Pe r,remea lui Irod gruparea

principala catzd" a pierderii autonomiei iudaice, prin intervenfia Hr rlrlrul a fost trecut, cu concursul lor, din mAinile lui Hircan lI in cele ale lui
111
Arlrrrlrrbul (Cf D. Abrudan gi E. Cornifescu, op.cit.,p.333).
Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan Ei Diac.Prof.Dr. Emilian Co
ttrheologie biblicd, p 332.
tl {', 'l'cnney, op.cit..p.97
296 Stelian Tofand
fariseilor numira in jur de 6000 de aderenti,78o
simpatizanfilor, declarafi sau in secret, era cu siguranfi mult mai
Pentnr a putea cineva si
intituleze ct titlul de "fariseu'l
se
faci parte din aceasti asociagie religioasi, el trebuia si
cunoa$tere exac.i a Legii mozaice, a prescripf,ilor ei, precum
tradiliei orale, gi si se distingi printr-o implinire minutioasi a
preceptelor Legii.
Scrierile rabinice arutil cA adesea problemele indi
respectarea minu,tioasa a Legii trldau o cazuistici rafinati in
populaliei evreiegi in Babilon.
Fariseii se remarcau in mod deosebit prin
amdnunjittr qi precisa a Legii lui Moise 5i a "tradif,ilor (
bf,tr6nilor", adicd a interpretirilor nescrise ale Legii (Torei). Insi
cu care fariseismul sustinea valoarea traditiei orale
deopotrivi forja qi sl[biciunea sa. Pe de o parte, ea
posibilitatea adaptlrii Legii diferitelor imprejuriri 9i
schunbitoare ale vielii, pregitind spriritele pentru accqltarea i
noi, ca cele privind nemurirea personali, judecata obgteascf,,
existenla ingerilor, a providen1ei,781 care, dupf, ei, nu
libertatea umani, dar pe de alti parte, acelagi ataqament al lor
tradilia oralf,, cireia ii ofereau aceeagi autoritate ca qi Torei, i-a
robii ei, viafa lor religioasi ajungAnd o servitute intolerabilf,.
Era aproape imposibil pentru un fariseu de a-gi pirisi
a-gi servi hrana sau de a intreprinde orice alti acfune fard a
una din infinitele prescriplii legale gi pe care ei ingigi le-au fi
7to
A Robert, A. Feuillet, op.cit.,p.69
181
lbidem,p.77.
7r2
lbid"*, p.70, Kaufmann Kohler enumeri intr-un articol al
t'ari sei care repr ezeriz:o exlremele :
1. Fariseul "llud5ros", cere lEcea paradd inaintea oamenilor cu faptele lui buns,
. Iudaismul Epocii Noului Testament .. lU?
ins[ "Vaiurile" pe care li ie adreseazd M6ntuitorul amintore c0tovE
cxtrcme de deformare de citre ei a invf,!f,turii dumnezolofll prln
(tradifia) 1or" lnainte insf, cu numai citeva zile de patlma So,
n pronuntat teribilul rechizitoriu impotriva lor. De gapte orl El
cgte invinuirile Sale, incep6nd totdeauna prin formula: "Vai
ctl rt urarilor gi fa ris eil o r fEtamici ", repro gdndu-le :
l. CI inchid gi pentru atf i imp5r5lia cerurilor, dupi ce ei ingigi
rll itt ca.
I Cl[ stribat marea qi uscatul pentru a face un prozelit, pentru
sil facf, din el un fiu al pierzarii.
j. Ci suslin ci jurimdntul fEcut pe templu sau pe altar este
in timp ce jurf,m0ntul fEcut pe aurul templului sau pe jertfa de
ostc valid.
4. Ci dau dajdie din mentl, mirar qi chimen. dar nesocotesc
lca ;i milostivirea.
t C[ spali cu multd grija vasele pe dinafard, dar ignori
sufletului.
6, C[ poartl grijl exagerati de cele dinafar[, iar cele dinliuntru
esc. In acest sens Iisus ii aseamf,nf, cu nigte morminte
lle pc dinafar4 dar pline de putreziciune pe dinliuntru.
l,'rrr iscul "agteaptl pufin", care cerea cuiva sd-l aqtepte pdnd cAnd fbcea o faptd
I trr iscttl "orb", care se accidenta c6nd se lovea de weun zid pentru c6 igi
Irrrlr:r ochii pentru a evita sE vad6 weo femere.
{ lirrr iscul "cap plecat", care umbla cu capul aplecat pentru ca nu cumva sE
nltEr,t vc rspjta care sd-l alragd
I l,'irr isctil "care socote$te intr-una", care igi num5ra intr-una faptele bune, ca sd
Ytrltt Llircit ele compenseazb eqecurile sale
seu qapte tipuri li l,rrt iscul "temitor de Dumnezeu", care, la fel ca gi Iov, era cu adevirat drept.
? lirr l;cul "iubitor de Dumnezeu", la fel ca gi Awam. (Cf. Kaufmann Kohler,
r
I n r r in Jewish Encyclopedia, TX, 66 -666, Ierusalim 1 971 ).
sci i ",
298 Stelian T,
ludaismul Epocii Noului Testamenl
-]22
7. Ca zidesc Ai impodobesc mormintele profelilor, pe
Vhrlil raportlrii la Lege qi la ajutorul lui Durnnezeu nocos0r 1ll
ingigi i-au persecutat gi i-au trimis la moarte. $i Mantuitorul inc omului. Mu1!i ajunseseri sd creadf, c[ omul so putoa
aspra sentinti: "$erpi, pui de vipere, cum vefi sc[pa de cl insuqi, prin stricta observare a Legii. Sledul Apostol Pavol,
Gheenei?" (Mt.23, 1 3-33). fuscse el insuqi fariseu, ddndu-gi bine seama c[ o ?mpliniro
Preocupafi in mod deosebit de a-5i conserva propna ttti a Legii era imposibili (Rom.cap.7),ru ezitd si decline c[ nici
influenji fariseii au devenit duqmanii declarali ai oriclror nu lin Legea intru totul: "...tu care te lauzi cu Legea, tl
gi-ar fi cdgtigat stima sau simpatia poporului' Astfel conflictul Sti pe Dumnezeu, prin cdlcarea legii!" (Rom.2,23).

qi Iisus era inevitabil. Preocuparea lor de cipetenie era numai
intinde curse lui Iisus 5i a-l prinde in cuv6n! de unde si
apoi discredttarea, comprorniterea gi condamtarea in fa,ta
spre exemplu intr-o capcani provocatoare, ei L-au intrebat dacl
ingiduit a repudia o femeie pentru indiferent ce motiv' Erau
r[spunsul Sf,u negativ 5i in consecinfi de posibilitatea de a-L
contradicfie cu Legea lui Moise, care a afiorizat divorful chiar
dltriririte de convertire cu cuvintele'. "...dupd lege fariseu... in ce
motiv anume (Matei 19, I-9, Mc. 10,2-11)' Iisus nu intrf, tn
ispitirii lor, ci Ie repeti sentinla din predica de pe munte ""'oricint
lp 3,s-6)
ldsa pe femeia sa, afard de cuvdnl de desfrdnare' o face
sdvdrqeascd adulter Si cine va lua pe cea ldsatd sdvdrSeEte
(Matei 5,32; Lc. 15,18), pundnd, astfel, fati in faJi' intr-o
ireconciliabill toleran]a in privinla divor]ului, cu imperfecfiunea
mozaice gi cu impietrirea inimii iudeilor'
Predica de pe munte confne, de altfel, condamnarea
formalismului fariseic: "Adevdrat vd zic voud: dacd
nu va
nu
dreptatea voastrd mai mult decdt a cdrturarilor Si fariseilor'
Dar in ciuda faptului cd manifestau pentru poporul de rdnd
i dispre!, din pricina ignoranlei sale tn cele religioase, fariseii se
de suficient prestigiu pentru a exercita o influenfa de loc de
in seam5, asupra maselor. RAvna lor pentru Lege, inillimea
lui lor religios, conduita lor ce se voia exemplari erau motive
te pentru dobAndirea unei astfel de influen1e.783
insugi Sffintul Apostol Pavel va putea si se refere Ia situalia sa
lc dreptatea cect din Lege, fdrd prihand fn vietuirea mea"
in plus, atitudinea 1or independentil fali de autoritatea romani
pc placul poporului. Totugi, ei erau departe de a fi extremigti in
scns, opundndu-se ideii unei revolte antrromane.
l)ar, intr-un oarecare sens, trebuie recunoscut faptul cd fariseii
Iuu totugi increderea pe care le-o acorda poporui de r6nd, cici,
vdr ei vor fi cei care vor salva iudaismul dupd marea catastrofl
rralrl din anil 70.784 Cu toate c[ principala lor preocupare era
ci nu disprefuiau deloc cultul de la templu. Astfel cI atunci c6nd
l'i distrus, ei vor $ti si reconstruiascl edificiul religios a1
nului numai pebaza Torei. in timpul domniei lui Irod ldumeul,
rul lor se ridica la aproximativ 6000.785

l'l A. l{olrert, A. Feuillet, op.cit.,p.77.

lht,l,'ttt.
t'l lrrsif'Flaviu, Antichitdli iudaice, XYTII,2,4, dupd Gr.T. Marcu, Mediul de
nlrtt'ili<t, p.259.
 Stelian Tofand
b) Saducheii
Originea numelui lor este incerti. Cea mai mare
specialigilor socotesc cf, numele lor trebuie pus in legf,turi cu
arhiereu Sadoc786, contempora.n cu regele David (II.Reg.g,l
Solornon (sec. X, i fft.), QII Reg 2,35) ai cdrui
exercitat funcfia arhiereasca pdni in timpul regelui sirian
Epifanes (17 5 -l 64 i.Hr. ).787
Acest nume gi l-au atribuit ei in5igi, din dorinla de a se
scutul faimei unuia dintre personajele celebre ale trecutului,
pentru a da o justiflcare pretenliilor de a se bucura de o
drepturi qi avantaje.
Ca grupare organizati, saducheii apar insf, destul de
istorie, in timpul domniei lui Ioan Hircan I (135-104 i.Hr.)."t
fomat un partid compact qi numeros ca cel al fariseilor,
fiind alcf,tuitf, numai din aristocratia sacerdotali, respectiv din
gi marile familii preoleqti (F Ap 5,77).78e Totugi, un mare
preofi din cetele de rind nu au frcut parte din gruparea
ceea ce ne indrept6feqte si presupunem ci n-a existat o
absolutl intre preolia iudaici gi gruparea saducheilor.
'uu Cl A. Robert, A Feuillet, op.cit., p.7j.
'u' Exista in special 4 teorii cu privire la originea saducheilor. MH. Segal,
pe Welhausen, a considerat ci au fost in principal rur partid politic, derivat
elenigtii iudaici G.H. Box, urmAndu-l pe Seiger, crede cd au fost o
religioasi 9i cd unii din scribii descriqi in Evanghelii au fost saduchei.
Finkelstein crede c6 ei au lost un corp aristocrat nrral, in opozilie cu
oriqeni. f.W, Manson crede cd ei erau la origine reprezentanli ai aparatului
stat (Cl.Dicfionar bibkc, p 1 1 43).
73s
Vezi A. Robert, A. I'euiilet, op.cit.,p.73.
7se
Iosit Flaviu , Antichitrisile hrdaice, XX, D(, 1 , dupd Pr. Prof. Dr. D-tru
ti Diac. prof. dr. E. Cornifescu, op, cit., p,338.
Iudaismul Epocii Noului T'estament :l(ll
l)rczenta saducheilor se face remarcat4 ca $i cea a fuireilor, tn
Macabeilor, cand in confruntarea deschisf, dintre partldul
gi dinastia macabeian , saducheii au fost de partoa
or, fapt care le va aduce multi suferinli, intrucflt sub domnia
rci (76-77 i Hr.), solia lui Alexandru Ianeu, fariseii devenind
ici, vor intreprinde o serie de represalii contra saducheilor,
-i pe mulli la moarte.Tno
Dc fap! conflictul dintre cele doui grupiri era inevitabil, ele
-se considerabil, at6t prin condilia sociald a membrilor lor,
fl prin inr,'afiturile pe care le profesau. Fariseii apartineau, in
, clasei mijlocii, in timp ce saducheii se recrutau din rAndurile
i aristocralii sacerdotale. Fariseii pretindeau si domine prin
cunoagtere gi pietate, in timp ce saducheii frceau caz de
sdngelui qi de situafa 1or socialf,; fariseii erau progresigti, in
0c saducheii erau conservatori; fariseii cf,utau o imbunititire a
rcligioase a poporului, saducheii se lineau insl departe de popor,
lndu-se numai de adunarea gi de ritualul templului.
Sub lrod cel Mare qi procuratori, neacceptati de farisei,
lrcii dobAndesc aflrmite avarfiaje, indeplinind in acest timp
ralele sarcini religioase. Politica a fost principala lor rafiune de a
irtend de aici cel mai insemnat profit
Ruina nalonald iudaicd de a cirei ca,uze ei n-au fost strdini, a
tnot incheierea profltului, dar gi rafiunea lor de a fl.7e1
irr ceea ce privegte doctrina pe care o profesau saducheii, ei nu
iru ca nonna de credinli decdt Scriptura, iar Legea clreia ii
o interpretare strict literali, insemna mai ales cele cinci cirli
Iui Moise, din care ei relineau cu deosebire ceea ce se referea la
rc gi la jertfele de la templu. Tradilia orald o respingeau aproape
tlesrlvdrgire, in consecinli, respingeau existenla ingerilor, negau
lhr,lrn.
t'l ( Jr.'L Nlarcu, art.cit., p.260.

302 Stelian T,
invierea trupurilor, nemurirea personala, risplitirea ve$nicA,
pedepsele veqnice. (Fap.Ap. 23,8).7e2
Saducheii respingeau in egali misurf, 5i providenla di
inviland cf, depinde numai de om sf, aleag[ binele sau r6u1, fi
fiind liber si se orienteze in direclia voilf,. Dumnezeu
nici o influen!f, asupra conduitei umane. E1 s-a aritat
propriul s6u popor, pe care l-a abandonat sub dominatie strdintrl
domeniul moralei, atAta timp cAt pentru saduchei nu exista
personali, reprezettan conceplia cd avdndu-se in faj[ numai acel
via15, trebuie ca omul si profite de tot ceea ce i se oferf, spre a trli
mai bine. Aceasta conceplie s-a reflectat mai ales in atitudinea
concilianti fali de stf,p6nirea romanf,, a cdrei dominafe au
cu ugurinfd, situalie din care au gtiut sf, tragi maximum de
profit'
insd, a merge pflni acolo, in politica lor fa![ de ocupantul striin'
colabora deschis cu procuratorii, ei se strf,duiau totugi, deschis'
evite orice atitudine violenti sau conflict deschis cu romanii, izvi
din sfinul maselor PoPulare."'
Din acest punct de vedere, vedeau in Iisus mai ales
rauvoitor, care ciuta sf, tulbure ordinea stabiliti de romani 5i
putea oricand atrage furia aceslora impotriva naliunii iudaice.
Er
uneiastfeideimpresiidinparteasaducheilor,inlegf,tur[
Mdntuitorul, il gisim in Evanghelia dupi loan" "Deci arhiereil
pentru cd Otl
/ariseii au adunat sineclriul qi ziceau: Ce .facem,
acesta sdvdrqeSte multe minuni? Dacd-L ldsdm d;a, toli vor
crede
El ,Si vor veni romanii Si ne vor lua qi lara Si neamul' Iar Caiafa'
clintre ei (,saduchei n.n.), care tn anul acela era arhiereu' le-a zis:
nu $tili nimic. Nici nu gdndili cd este mai de folos sd moard un
pentru popor clecdt sd piard tot nearnLrl" (11,47-50)' O astfel
atitudine nu le-a atras evident simpatia popularfl, ei exercitAnd,
1e2
Yeziamdnunte A Robert, A. Feuillet, op'cit',p'14
'er Cf. A Robcrt, A. l'euillet, op.cit.,p13
Iudaismul Epocii jtroului Testament 303
pulini influenla in domeniul vietii morale qi religioase. Aga
prr:a
txplicfl faptul c[ atunci cand templul gi cultul de la templu vor
. va dispirea qi raliunea de a exista a saducheilor.
t) Esenienii
lstoricul iudeu Iosif Flaviu vorbege de esenieni ca de a ,'treia
ljlozofiile" sau qcolile de gindire
er,reiegiTea, dupd cea a
or gi saducheilor. Tot dupf, informaliile acestui istoric se pare
icnii au apirut in istorie sub domnia 1ui Ionatan 160-142 i.Hr
ptohabil, provenind, ca gi fariseii, dintre "hasidimii', epocii
Irr privinta numirului lor, Filon din Alexandria inform eaza cd
nrca lui aceasta se ridica la circa 4.000 de persoane qi ci locuiau
qi oragelele Iudeii indeletnicindu-se cu agricultura, dar
d mult timp insf, studiului comun al moralei gi problemelor
rrrsc, inclusiv interpretarea cirlilor sflnte. Tot Filon interpreteaza
Irirca lor ca insemn0nd "piogi", aducdnd la cunogtinfi qi faptul cd.
rii respectau cu scrupulozitats pvitatea ceremonialI, defineau
lttoprietltile in comun, nu aduceau jertfe de animale, practicau
ul,"t nu def,neau sclavi, se ingrijeau de aceia dintre ei care nu
li)dvl,,, Antichitdli iudaice, 18, 78-22, dupd, Dicfionar biblic, p.411. Textele
tulcritoare ia esenieni din lucrarea lui Iosif Flaviu pot fi gdsite in extras la
t'e l)upont-Sommer, Les ecrits esseniens decouverls pres de la Mer Morte,
Informalii detaliate qi complete cu privire la gruparea esenianE
ri I 9ttt), p.36-47.
i\lhanasie Negoi!5, Manuscisele eseniene de la Marea Moar.td. Biblioteca
litrfrrlis, Bucuregti 1993 qi Dd. Lohse, op.cit.,p.59.
lltrrl l"laviu se pare c[ cunoagte o gnrpare de eserrieni care ingdduiau totugi
rr irr, probabil, chiar practic6nd-o. (Cf Iosif Flayiu, Rdzboiul iudaic,n, yIIl,
, I .)( ) I,VUI
I 1 3, 160 dup[ Ath. Negoifi, op.cit. , p.171
 304 Stelian T,
puteau lucra din cauLza bolii sau bf,lrAnetii, nu frceau ju
luau parte la activit5,li militare qi cultiv'au, in general, toate virtu
intre cauzele care au determinat aparilia acestei
numdri, in primul r6nd, decadenla clerului de la templul din
Se cunoage cf, inci pe timpul regelui sirian Antioh al [V-Iea
o mare parte dintre preofi, in special cei tineri, se
tradiliile iudaice strdvechi, acceptdnd inlluenle shiine, mai
elenistice. Astfel, se ruginau de circumciziune, iSi
indatoririle sacerdotale pentru apartictpa gi chiar a concura laj
de pe stadioanele pdgdne, care apiruser[ gi la lerusalim. ln
regii sau parinlii Macabei, din rindurile cdrora a fdcut parte gi
Hircan I, au comasat in persoana lor arhieria gi regalitatea, fapt
dus la compromiterea frrnctiei arhiere$i ca urmare a abuzurilor
din funclia regalitifii. in fala unor astfel de situafii, esenienii,
legf,tura cu iudaismul oficial, reprezentat de preolii de la
ales o viali retrasf,, grupAndu-se in mici comunit[fi, cu reguli
cu avere comunf, gi mese sacramentale.
Cdt privege procedura intrdrii in comunitate gi de inifi
esenienilor, dupl informa$ile lui Iosif Flaviu,lel aceasl;a )
perioadi de 3 ani de noviciat. Dupd un an de noviciat cu purtarea
a hainei grupirii, candidatul era admis la ritualul purificirii in aptr,
la masa comunf, a comunititii. inteleasl ca simbol a1 initierii
nu era acceplat dec6t dupf, trecerea a incf, doi ani de novicr
inainte de a trece de la noviciat la statutul de membru,
"u Filon din Alexandria, Quod omnis probus liber sit,75-91, dttpd DicSionar
p.411, gi Mitropolit Tit Simedrea, Sf.Ioan Botezdtorul tn lumina
de la Qumran, in rev.S.T 3411958, p.142.
79',7
losif Flaviu, Rdzboiul iudai c, Il,YIIl, 7,73'l -139 dupE Ath. Negoi{i,
eseniene..., p172-773; Mitropolit Tit Simedrea, art.cit., p.744-145 qi
Rolrert, A. Feuillet, op.cit., p.76-77.
798
Cf. Edward l-nhse, op.cit., Gottingen 1980, p.60-61
_ Iudaismul Epocii Noului Testament __l1l!"
s[ jurlminte solemne, dar infricogfltoaro,
depunf, mai multe
0ar0 se angaja sd cinsteasci dupi cuviinl5 pe Dumnezeu, s6 to
0u dreptate fala de oameni, sd nu inqele pe nimeni, s[-i apcre po
[i gi sd-i deteste pe cei rdi, sd nu mintd, si nu fure $i se nu
secretele comunitilii. "Cei ce doresc sd intre fn secta lor -
losii'Flaviu - nu sunt primili numaidecdt... Acela care face
clc infrdnare este tngdduit, dupd un an, sd iaparte la botez tn
Itnrte curatd, in vederea curdlini, dar nu e primit la ospdlul
l)upd o incercare de incd doi ani, dacd e a/lat vrednic, e
ln cin...Cei prinSi tn greSeli mici sunt alungali din cin...,,.1ee
Dupf, informatiile aceluiaqi istoric, ziua esenienilor incepea
dc risaritul soarelui, cu rugf,ciunile de dimineatd, adresate
i "ca gi cum l-ar implora si risar5".800 Apoi fiecare igi lua in
sarcina incredinfatd, sub ?ndrumarea unui supreveghetor gi
;r0nlr la amiazd, cdnd membrii cornunitdlii se irnbf,iau gi luau
lu o masf, comund simplf,, dupf, care continua lucrul pdni
l0I
Hippolyt nu spune nimic despre rugiciunea adresatd de esenieni
i dimineafa: el spune cd. " ei stdruiesc in rugdciune din zori de zi
t'o,\'lesc nici un cuvdnt pdnd cdnd nu cdntd un imn de l.audd lui
liscnienii ardtanun mare respect Torei. Ei flneau cu strignicie la
tlo sabal trimiteau ofrande la templul din Ierusalim, dar nu
.VIII,
lihliu,op.cit.,IL 7,137-739, dupd Tit Simedrea, art.cit.,p.144. 9i Ed.
ttt', op.cit.,p72.
'l'lt Simedrea, afi.cit. p.144 qi Dbsionw biblic,p.412.
descris de Iosif Flaviu poate sl fr fost cel al Sampsaenilor, un
fil,/r,lr Obiceiul
uirc se poate sd h fost asociat cu eserienii gi care a primit numele lor (Cf ebr.
''soare") de la omagiul adus soarelui care era considerat o manifestare a
dlt rrrrliilii
306 Stelian T,
participau la cultul de la templu, socotind c5 acesta a fost
Ionatan gi urmapii sii, ca unii care auluzurpat demnitatea arhi
Despre esenieni vorbege gi un alt scriitor antic, Pli
BdtrAn, care ii prezinti ca fiind o comunitate situati pe lirmul de
al Mdrii Moarte, undera la Nord de Enghedi. "Ei au locuit
nenumdrate generolii - spune el - au renunlat la femei Si la
toqte acestea numdrul lor a fost menlinut tn permanenld,
mu$i oameni veneau in mod obiqnuit qi se aldturau exi
solitare, fiind istovili de viala obiSnuitd".803
Pliniu se referi de fapt la comunitatea de la Qumran, unde
fost descoperile importante ruine ile aSezfuii eseniene. Pe
acestei comunitili, Pliniu ii numegte, agadar, "esenieni". De
pentru marea majorilate a cercetltorilor contemporani nu existi
indoiali cd aSezarea de la Qumran adipostea o comunitate de
degi acest nume nu apare in documentele descoperite aici.80a
Slpdturile arheologice fEcute in anul 1951 5i in anii 1954'
in c0mpul de ruine de la Qumran au scos, intr-adevir, la ivealf,
unui locaq cum nu se poate mai potrivit cu nevoile unei
eseniene. Clf,direa fusese inzestratL cu inclperi pentru
obgtii, cu cisterne pentru spllarile zllnice, at ttapezA pentru
sfhnt luat in comul, cu inclperi cu mese qi c[limdri pentru
cirfilor sfinte etc. LAngn chdire s-a aflat 9i un mare cimitir
resp ectivei comunitSlii eseniene.
sor
Vezi Pliniu cel Bhtrfln, Histoia naturale, V, 17, dupd Mtrop. Tit
art.cit., p.143 9i Dicfionar biblic, p 411.
8oa
Numele de "esenieni" dat comunit[]ii de la Qumran apare numai la Filon
Aiexandria (Quod omnis probus liber sit 75-91) 9i Iosif Flaviu (Rdzboiul
119-161). Vezi Eduard Lohse, (Jmwelt des Neuen Testaments, p.59 9i
Lagrange, Le Judaisme avant Jesus Christ,Puts 1931, capitolul dedicat
eseniene, p307-337 in privir{a identifrclrii guperii de la Qumran cu
argumente in acest sens, vezi qi A Robert..., op.cit.,p.79-80.
t( t7
S{lplturile amintite au scos la iveal[ in posto zoc€ 8rot0
ale aceleagi regiuni qi un numtrr improslonnnt do
ise, pe pergament gi papirus ale comunitafii de la Qumran, il
$uprindeau fragmente din mai toate cirflle Vechiului Testamont
ou exceplia cirfii Esterei, Tobit 5i inlelepciunii lui Sirah.Eos
('ltldirea care adf,postea comunitatea de la Qumran s-a zidit tn
lui Ioan Hwcan (135-104 i.FIr.) qi-a diinuit, dimpreun[ cu
ilatca, pdn[ in anii 68-70 d.k,, cind a fost distrusi in intregime
ile romane, in timpul rf,zboiului iudaic.
('Ct privegte insi soarla esenienilor dupd iazboiul iudaic 9i
lerusalimului din anul 70 d.Hr., pirerile qumranologilor
gfupatp, in general, in jurul a douf, teze:
ru) tcza dispariliei complete a esenienilor dup[ anul70, susfinuti
nl[ii de M. Simon806 gi S. BaronE07.
tr) teza trecerii esenienilor la cre$inism dupi anul 70, incetdnd
in acest sens O. Cullman8o8
il1 rnai existe ca sect6 separati. 5i
, Milik8oe susfin ideea ca dupi imp[rfirea comunitSfli de la
n, dupa anul 70, rf,mi5ilele comunitilii au fost asimilate de
grupurile cregtine de la est de Iordan, care au suferit cu timpul tot
810
rlc influenle sincretiste.
Negoili este insi de pdrerc ci dup[ anul 70
I)r.dr. Athanasie
cscnienii n-au dispf,ru! ci ;i-au continuat existenla timp de
,l,it
vr,zi simedrea, art.cit., p 141; Magistrant Sibhduq loan, Descopeiile de la
Teologice", rir.3-4,
llrtn,rt N[oand si raportul lor ctt Noul Testament,in rev."studii
lUtrr, p,220.
Si
M, Slmtrn, Les sectes juives, in "studia Patristica", Berlin 1957, vol l, p'528 urm'
l, llrtrrrn, Histoire d'Israel,tom II Paris 1957, p.659 urm'
ll,(,ulmann, The Significarrce of QunranTexts,inK. Stendahl, The Scroll andthe
N l . Neu,York,1957,P.32-35-
,l l'. Milih Ten years of Discoveries in the wildemess of Judaea, London 1963.
eseni llrr rrrport intre esenianism gi cregtinismgl primar vezi' la Constantin Daniel,
l)rrttiutii Si Biserica pimard,irrrev. "S T.", nr. 9'70,1974,p'707-777'
 308 Stelian Tofand
secole, "translfbrmdndu-,se cu timpul tntr-o sectd iudaicd, care e tli,s'm81s, care deosebegte douf, duhuri, cel aI lui Dumnozou gl col il
Si azi"811 . Durtre argumentele sale amintim cabva: Veliar, adrcd al diavolului; lumina se opune intunericulul, rtlt ltt
1. Esenienii erau protejafi de regii din familia lui lrod cel c6t gi in sufletul omului. Totugi, acest dualism rlmfuo
qi astfel implicit de citre romani. Din acest motiv ei au fost ist, caci Dumnezeu este cel care a creat amdndou[ aporto
de contemporani "irodieni", fiindcd se agezaserd,la adiposful Ituri. Dualismul acesta iese in evidenp gi pe plan moral: influonfa
irodieni. lui adevf,rului apare in practicarea virtutii, in timp ce p[catul
2. Apailia pe la mijlocul sec. II d.Hr. a sectelor ca o manifestare a duhului intunericului Lupta aceasta \za avea
iudaice care profesau unele doctrine observate numai de tlhrgit, termindndu-se cu nimicirea complet[ a riului gi cu biruinfa
precum: celibatul obligatoriu, oprirea de la consumul de lor luminii"
genealogiile angelice etc.812, duc la concluzia conservdrii eseni intruc6t unele elemente ale doctrinei Qumranite gi ale
a doctrinelor lor qi dupi anul 7O d.H. izirii sectei oferi multe analogii clare cu cele ale cregtinismului
3. Sf.Epifanietl', care a foait ins sec. IV d.Hr., vorbege de , s-a pus adesea firesc intrebarea: S-ar putea vorbi de o inlluenli
"oseenilor" ca r4efuind dincolo de Iordan, dimpreunf, cu alte ismului asupra creqtinismului? R[spunsul la aceasti intrebare
cea. anazareeilor, sampseienilor ;.a. de a c5.ror existenld se vom da aici, el constituid subiectul de dezbatere al ultimului
sec. fV qi V d.H.s1a rl din lucrarea de fa!a.
Documentele descoperite la Qumran sunt de cea mai
importanJa nu numai pentru inlelegerea miqcirii eseniene, ci $i d) Cdrturarii
infelegerea Noului Testament. Veacul care a precedat imediat
Iui Iisus Hristos reprezintil o perioadi relativ obscurf, a istoriei i Cunosculi in Noul Testament, sub numele de ypappareis
Textele descoperite la Qumran ifl 1947, gi dup6 aceea, au ridicat trol (experf in lege) sau uopo6r6&sru]'ov (invilttori ai legii)
oarecare misurd vf,lul care umbrea aceasti penoadi. Spre i16,21; Ltrca 5,17-22, 66; Faptele Apostolilor 4,5;5,34; I Tim.
documentele de la Qumran pun in luminf,, printre altele, un Etc., formau gruparea aga-zigilor "experti in studierea Legii lui
necunoscut pdn[ acum al teologiei iudaice, anume un (Tora). Originea 1or se pare ci urci pdnl in timpul lui
on, cdnd pentru prrma oafi in istoria lui lsrael oamenii invdfa]i
ptrrr gtiinla in slujba statului. Dar apaifa lor, datatd" ca grupare
8r'
CL Ath. Negoild.,Manuscrisele e"seniene... in IsraeL, poate fi socotitd abia dupi exilul babilonic, textul
,p 176.
BI2
Cl.Iosif Flaviu, Rdzboittl iudaic, 77,'ViI.I, 7,142, dupd Ath- Negoifl, I Cronici 2,55 put6nd sugera chiar ideea reunirii tuturor
p.777. lltlilor in "familii" qi "bresle".8'u tn epoca postexilic5, cirturarul
813
Panarion, Erezia a XD(-a, ir "Ancoratus tmd Panarion" herausgegeben von
Hall, Band 1, Lerpzrg 1 9 1 5 p 2) 7 -224, dtry:a Ath. Negoi[I, op. c it., p. 17 8. irr irr:est sens, J. Carmignac, Nt "Esseniens", inLes Tables duDTC, faso.6,
"
3I'
Amenunte in legdturd cu aceste argumente gi cu altele neamintite, vezi A I )h(,-l277,Paris 1 957.
op.cit.,p 176-180 llrl, !,ohse, op.cit., p 82-83.
310 Stelian T,
era un om versat in Legea lui Moise, ca Ezdta, spre exemplu,
lost gi preot gi cirturar (Ezdra 7,6.11-12 Neem.8,9). Dar
devenit in Israel un partid religios gi politic, bine determinat,
timpul lui Antioh Epifane, cAnd misurile represive ale acestuia
afectat gi pe ei.
Clrturarii au putut fi int6lnif in Babilon pdni prin sec. V
d.Hr., iar in Roma pAna in ultima perioadf, a imperiului. fn
erei creqtine, cirturani exercitau functia de jurigti, moraligi qi
teologi, ei fiind propriu-zis cf,lduzele gi maiegtrii de
iudaismului.*" Mantuitorul Iisus Hristos zice despre ei: "C
fariseii au $ezut pe scaurutl. lui Moise. Deci toate cdte vd vor
v ou d, fac e li - I e i pdzi li -l e. .. " (Mt. 23,2 -3).
S Rlisrn, lipsit de viafa.
Infonnalii detaliate despre cdrturari individuali avem
inainte de anul 70 d.Hr., influenfl mai ales in ludeea, dar prezenli
Galileea (Luca, 5,17) qi in Diaspora, ca spre exemplu Gamaliel,
al Sf.Ap Pvel (Fap.Ap.5,34-39;22,3), cdt qi dupi anul 70 d.Hr.,
dintre ei ajungdnd celebri, ca intemeietori de qcoli, istoria reti
acest sens nurnele a cel pulin doi dintre acegtia - Hillel gi Samai,
au tr[it in veacul I al erei cregtineur8. Mulfl dintre cdrturari au
parte qi din Sinedriul din Ierusalim cu drepturi depline (Matsi I
26.3), Dupit anul 70 d.FIr. importanla clrturarilor a crescut gi
mult, ei p6str6nd, dupf, dezastrul de la Ierusalim, in formi scrisd
oralf, qi transmilind cu fidelitate, mai departe, Tora. Mu{i di
pretindeau, in acest timp, de la ucenicii 1or, un respect mai mare
decdt cel acordat pdrinlilor
In Sfintele Evanghelii cdrturarii apar adeseori asociafi
dar cei doi termeni nu sunt sinonimi. Clrturarii au existat
exemplu, cu mult timp inainte de a apare gruparea fariseilor, iar
dintre ei inclinau gi spre saducheism, invi!6nd chiar
saducheici Dar rnarea rnajoritate a cirturarilor, este adevilrat,
817
Vezi Gr.T. Marcu, Mediul de aparilie"..,pag.260
t" Ibidr* Ed" Lohsc, op.cit.,p.85
Iudaismul Epo cii l{oului Testamenl 3il
sau favorabili fariseilor, rolul lor de "dasc[li", adicl tnvtt[dtori
l,cg,ii, in s6nul comunitalii iudaice, contribuind enorm de mult la
inlluenfei exercitati de farisei asupra lumii iudaice.
Activitatea clrturarilor s-a exercitat, in general, in 3 direclii:8le
a) - pdstrarea Legii - Cf,rturarii au fost cercetitori scrupulogi ai
gi apdrltori fideli ai ei, in special in perioada elenisticl Ei au
is deciziile legale nescrise care au renlJtat din efortul lor de a
legea mozaic[ in viala cotidianf, a poporului, pretinzind ca legii
le s[ i se acorde o mai mare imporlan!f,, decdt cetei scrise. (Mc.7,5
) Dar scrupuloatatea lor in observarea gi respectarea Legii, la fel
;i a fariseilor, nu adesea a frcut ca Legea sf, fle redusf, la un pur
b) - adunarea a ctt mai multi ucenici in jurul lor in scopul
Legii. Acestora li se cerea s6 memoreze materialul predat gi
I ra nsmita fdri modificari.
o) - aplicarea Legii in calitate de judecltori in Sinedriu
Mt,22,3 5 ; Mc. 1 4,43 : Lc.22,26; Fap. Ap. 4,5 etc. ). Pentru activitatea
lst'viciile depuse in Sanhedrin- nu erau pldtlti Cea mai importantd
I a "cdrlurarilor", dar dintr-o epoc6 ceva mai tAtzie, a fost
Irtlul82o, o adeviratl compilalie de texte referitoare la Lege.
rrdul este compus din Migna ("repetare"), prima codificare a
rurale culeasf, de Rabi Juda, citre sfbrgitul sec. II d.Hr. qi din
ra (" desivdrgire", "perfeclionare") care cuprindea comentariile
)r lEcute la Migna intre anii 200 gi 500 d.Hr., tradifli
rorzrle in Migna, indemnuri morale pi legendare.
Vr,rr rrrrrlLnunt; in legdtura cu activitatea lor, Dicfionm biblic, p.206. qi Ed. tr ohse,
lrrr r ,/,, l) ll3-84
ll trrlroducere in ceea ce privegte Compozilia qi specihcul Talmudului a se vedea
drrr tlrrcrrtata lucrme alui Herman L Strack, Introduction to the Talmud and
llnlnrsh, traducere attorizatd dupd a 5-a edi{ie gerrnand, Philadephia: The Jewish
I'll,lrurrlion Society of America, 1955.
 3t2 Stelian Tr
Migna era in esenli o colecfie de "Halakhah" -
prevederi qi precepte juridice scoase din Lege impreunl cu di
complexe prin care s-a ajuns la acele decini82l $i "H
interyretiri gi reguli flafi, caracter juridic. Haggadah este mai
incercare de dezvoltare a sensurilor implicaliilor Legii gi nu de a
afirmafiile ei explicite. Argumentul lui lisus cu privire la invi
din Exod 3,6, urmeazi modelul procedurii din Haggadah (Mt.
33). Impreund, Halakhah gi Haggadah sunt numite "Midrag'l
cuv6nt derivat de la verbul "dara;", care inseamnd "a ciuta'l
cerceta". Agadar, cercetarea infelesurilor Legii scrise gi
constituit astfel parte integranti a Talmudului.t" Talmudul se
in douf, variante: Talmudul ierusalimitean, incheiat in sec. V d.
Talmudul babilonian. incheiat in sec. VII d.Hr. Cele doui
se deosebesc unul de celalalt in ceea ce privegte forma gi extensi
cel babilonian f,rind cu mult mai extins decit cel ierusalimitean.
Talmudul este important pentru ci oferi vaste
despre modul it care era abordat gi interpretat de ewei V
Testament (Legea).823
e) Sinedriul (ebr. Sanhedrin)
Informaf,ile cu privire la originea qi istona Sinedriului
destul de confuze. Conform Tradiliei se pare ci el igi are origi
Herman L Strock afirmd cd"orice devine Halaklah atunci cdnd:1) este
82r
pentra o perioadd de timp mai tndelungatd; 2) este confirmat de o
recunoscutd; 3) este suslinut cu dovezi acceptctte din Vechiul Testament; 4)
stabilit cl o majoilate de votui. Oicare sau toate aceste mofive putequ stabill
principiu din legea orald " (Introdlction, p.5-7).
s22
Vezi Herman L, Strack, Introduction...,p 6.
szr p^n5 astEzi Talmudul este standardul pentru iudaismul ortodox,
credinla gi practicile rituale. El stabilege interpretarea Legii qi de multe ori
influen{E rlrai directd chiar decdt Vechiul Testament asupra credin}elor qi
vielii adeplilor iudaismului (Vezi Merril C. Tenney, op.cit.,p 96\.
Iudaismul Epocii Noului T'estamenl 313
rlc bf,trini care l-au insofit pe Moise in pustie, dup[ poruncr
i(Num.11, l6-2q.8'o Se presupune cd Ezdra a reorganiz&t
sinedriului dupd exil, intrucdt persanii le-au dat autoritato
in problemele locale (Cf.Ezdra7,25-26;10,14). in acest sens,
cxclus ca batr6nii de care se amintegte in Cartea Ezdra 5,5;
i l0,tt qi conducitorul din cartea Neemia 2,16 4,1;79,5-7 etc. s[
it un corp conducitor in Israel care se asemlna cu Sinedriul de
Ultcrior grecii au permis un "sfat" cunoscut sub numele de
a" (senat) care era format din bltr6ni qi reprezenta natiunea.t"
liub dominafa romand, mai precis sub procuraton 6-66 d.fk.),
lo Srnedriului au fost mult extinse, chiar guvernarea internf, a
fllrrct in mdinile lui826, iar in unele privinle frindu-i recunoscuti
clriar qi in diaspora (F.Ap.9,2: 22,5;26-12\.
lui Arhelau, fiul iui Irod cel Mare, puterile directe ale
Iui au fost totugi limitate la Iudeea, neavAnd nici o putere
Iui Iisus in timp ce era in Galileea.
l)upf, anul 70 d.Hr. Sinedriul a fost abolit gi inlocuit cu "Beth
(('rrrtea de Judecati). Degi in Talmud se consider[ cI aceasta era
irruare a Sinedriului, ea era difenti in esenti, fiind fonnat5 din
i ale cdror decizli nu aveau decAt o autoritate morali gi
irr c.ea ce privegte componen{a Sinedriului ea a variat de-a
timpului. La inceput, format in special din aristocrafia
, predominant saducheicd, componenla Sinedriului s-a
licat din vremea reginei Alexandra (76-67 i.FIr.), cdnd au fost
,1. l{rrbert, A Feuillet, op.cil., p.63. Vezi qi Pr.dr'. Ioan Mircea, Diclionar al
l'cstament, Ed EID, Bucuregti 1984,p.447
lurll' f,'laviu, Antichitdli iudaice, 12, 128 I Macabei 12,3-6; 14, 20. Dupd
hibhc,p.1217-1212
 3t4 Stelian T,
incluqi fariseii gi clrturarii. Sub Irod cel Mare, carc i-a fa
falisei, dorind sd limiteze inJluenta saducheilor gi a vechii nobili
popor, elementul fariseic a jucat rolul preponderent in decizii.
tn vremea Noului Testament Sinedriul se prezenta ca un
cuprinzAnd preoti qi laici in numi.r de 70,|a care se adduga
(marele preot),care era din oficiu gi pregedintele Sinedri
Componenta Sanhedrinului numdra 3 grupe de membri frrd sf, se
insi cAli membri numira fiecare grupd."'
- qefii marilor familii preotegti ("mai marii preofilor" -
Evanghelii) (riplLep6s)
- biitrdnii (npeopilrepoL) - care reprezentau aristocralia
- clrturarii (^ypappur{s) - acegtia flind de tendin!6 far
primele doui grupiri fiind saduchei.828 SfAp.Par,-el va dovedi
abilitate, atunci cdnd aflat la judecatd in fala Sinedriului va gi
opuni pe farisei, saducheilor, dezbindndu-i, arttknd motivul
care este judecat - nddejdea invierii morf,lor - in care credeau
iar saducheii, nu. (F.Ap.23,7-9)
in timpul MAntuitorului Hristos jurisdic{ia Sined
cuprindea atdt domeniul religios, c6t gi cel civil. Toate ca.ozele
implicau o violare a Torei tineau de jurisdicfa sa; qi cum iudaismul
{Ecea distinctie clari intre domeniul religios qi cel civil, cazurile
acest gen erau foarte frecvente. Ca tribunal suprem al
Sinedriul dispunea gi de o polilie proprie. El putea dispune arestarea
pedepsirea rf,ufbcltorilor, putdnd si pronunle chiar sentinle
condamnare la moarte. Dar aceste cazui, pentru a deveni
sentinla trebuia si fie ratificati de procurator, intrucdt Sinedriului
82e.
era recunosctrt de romani acel "ius gladii" (In. 18,31)
827
Cf.Ioan Mircea, Dic1ionar..., p.447.
t'8
Cf. ARobert, A. Feuillet, op.cit.,p 64; Pr.dr. Ioan Mircea, Diclionar. ,p.441,
82e
lbidem, p.65.
Iu da i smu I Ep o ci i N oulu i 7'e s tamenl t lr
in afara Ierusalimului, in comunit[lile iudaicc din Palefilna fl
dinspori, tnbunalele locale erau gi ele numite "sinedril'r. Hdlr{rllO
ie bazau pe jurisprudenla stabilita de Marele Sinedriu de lr
im, ale c6rui sentinle erau comunicate gi comunitiitilor looalo,lto
Rcferitor la procedurile de fiinlare gi aclune a Sinedriulul,
aveau o notf, cu totul specific[. Sinedriul de la Ierusalim so
la date stabilite sau in gedinte excepfionale, dar niciodatd ln
dc s[rbitoare sau Sabat
Sinedriul era aSezat in semicerc gi avea doi grefieri, unul care
voturile favoarea achitirii, iar celilalt in favoarea
in
n6rii. in cazurile capitale se frcea mai intAi pledoaria pentru
apoi cea pentru condamnare. Dacf, cineva se pronunla in
achitirii, el nu-qi mai putea schimba opfiunea, dar dacd se
pentru condamnare, iqi putea schimba ulterior votul. Achitarea
li declaratd in ziua urmitoare. Votarea se ficea stAnd in picioare
lnoepAnd de la cel mai tdndr. Pentru achitare era suficienti o
ritate simplf,, in
schimb pentru condamnare erau necesare douf,
ri din majoritate. Persoanelor al ciror caz era indoielnic, li se
prezumtia de nevinovdf.t", avantajul fiind intotdeauna de
acuzalului. in acest context al condifiilor procedurale de
, procesul Mdntuitorului lisus Fkistos gi sentin]a pronunlatd au
nat mai mult dec0t o gravd eroare judiciarl: a insemnat cea mai
iudecati din istoria sa, dar care apecetluit insl drama care a
trtuit lumea.
Arrrirnunte in leg6ttu6 cu stuctura, misiunea qi rolul Sinedriului in lara Sfhnta, c6t
pi inlluenla sa asupra diasporei, vezi Ed. Lohse, arf. ouui,pLov, in Theologisches
Wdlrlcrbuch zum Neuen Testament, vol.7, p.858-859.
l'l', Diclionar biblic,p.l2l2-1213. Ambnunteinleg6turS cu originea, componen{a,
r,xlirrderea jurisdicliei etc , a se vedea documentata lucrare s.B. Hoenig, The Great
,\rrttlretlrin, Philadelphia 1953, precum gi J.Z Lauterbach, afi. "Sanhedin",in
l' r rcvclopedia Judaicq Voi XII, Jerusalem 1 971. Ed. Lnhse, art. cit., p -861 .
 Stelian T,
fl lrodienii
Acegtia n-au format o secti re[gioasf, speciali, ci au fost
simpli partizant ai familiei lui Irod cel Mare.832 in Noul T
sunt pomenifi numai de trei ori gi numai de citre primii
Evangheligti (Mt.22,16; Marcu 3,6, tZ,I3). Irodienii nu se
menlionali nici in literatura profan6, decdt intr-un mod vag, de
informatiile despre ei sunt destul de neclare.
in timpul activitalii Mintuitorului, irodienii se
preponderent in Galileea, domeniul lui Irod Antipa, dar existau
lerusalim cdteva familii, rS.mase atagate irozilor. Se pare ca
procuratorilor irodienii s-au aliat cu fariseii.833
Unii cercetitori biblici sunt de pirere cf, irodienii au fost
care s-au ata$at dinastiei irodiene fie pentru faptul ci, politic,
in aceasta supunerea, singura modalitate de a salva independenfa
in fala Romei, fie c[ erau partizafi ai apropierii de civilizafia
Er romani gi in acest chip credeau cd pot fi sprijinili de citre cei
aceasti dinastie. Dupd aceasta accepliurie, irodienii ar fi prin
mai mult un "partid politic", decdt o grupare religioasi. Cert este
au fost mereu in legiturl nu numai cu lrod cel Mare, ci
descendentii acestuia, qi in special, cu Irod Antipa
apropiere mai mult de acesta, irodienii vor fi fost implicali
8r2
Vezi E.Bikermann , "Les I'Ierodiens ", in RB, 1 93 8, p 1 84-1 85
- (studiul se
inlre paginile 184-19'7) Eisti insd intre specialiqti qi p5reri potrivit
irodienii ar trebui identificati cu esenienii. Amdnunte in legdtr:rA cu aceste i
a se vedea: Constantin Daniel, "Irodienii", denumire a esenienilor itt
Testament, in rev, "S.T.'' rir.7-8, 1970, p.528-546; ldem, Les "H
Nouveau Testumenl sont-ils des essdniens?, in "Relue de Qumran", rn. 21,
p 31-53; ldem, Nouveaax arguments enfaveur de l'identification des
des Essdniens", ir "Reme du Qumran", nr.27,7970,p.391-402.
Bt3
Cf. A lLobert, A. Feuillet, op.cit.,p.84.
Iudaismul Noului Testament 317
rrlt;)ionarea" gi uciderea sf Ioan Botezitorul, pentru indrizneala
60cstuia de a fi condamnat public caanllegdfirii imorale a lui Irod cu
lrodiada, sofia fratelui siu Filip.E3a
in Evanghelia dup[ Matei 22,16 si Marcu 12,13 irodienii sunt
ilonfiiona{i ca fiind asocia}i cu fariseii ina-o incercare de a-L implica
Mdntuitorul intr-o culpi politici gi a-L compromite in fala
lur, intreb6ndu-L dac6 se cuvine a pliti impozit Cezamlui, sau
M6ntuitorul Hristos cunoagte viclenia lor qi ii intreaba direct. ,'De
Md ispitiyi, fiyarnicilor? Ardtali-Mi banul dajdiei... Al cui e chipul
Si inscriptia de pe el? Rdspuns-au ei: Ale Cezarului',. in acest
ront Mantuitorul ii reduce la ticere prin chiar cursa lor: ,,Atunci a
in tj lor: Dali deci Cezarului, cele ce sunt ale Cezarului, Si lui
cele ce sunt ale lui Dumnezeu." (Mt.22,lg-21). in cap.3,6
[vanghelia dupi Marcu, irodienii sunt pomeni]i in contextul unei
ni siv6rgitl de Domnul in Galileea (vindecarea unui om cu m6na
l1), cdnd din nou fariseii au fEcut repede sfat cu irodienii
rtriva Lui ca s5-l piardS.
g) Zetolii
Aceasti grupare intruchipa evident nafonalismul extremist
ic Ei sunt agadar, produsul direct al setei de libertate naflonalI a
lui iudeu.835
0 mdsurf, administrativa a puterii romane constituie momentul
cr zelotilor, care mai bine de un secol vor avea si lupte
liicat impotriva ocupantului str[in.
Acest moment al apariliei lor este legat de un recensf,mdnt
intreprins de legatul Siriei Quirinius, in palestina, cuprinzdnd
l)crsoane, cAt gi bunuri gi care a avtt loc in anul 6 sat T d.IIr.836
lft', l'rrrf. Dr. D. Abrudan, Diac. prof. dr. E. Cor"nifescu,Arheologia,p.343.
('l i\. ltobert, A. Feuillet, Introduction d la Bible,p.Z3.
3i8 Stelian Tofand Iudaismul Epocii Noului Teslamenl
-*
Misura lui Quirinius a st0rnit mare indignare intre iudei, r (lt7-138), Simon Bar Kokehba supranumit gl ,'llul ildelr,,
neputdnd accepta ideea recenzirii lor de cf,tre p[g6ni, indignare ca un adevirat Mesia, a fosr animatorul prln$lpd d
a revirsat intr-o revolti carc a cuprins intreaga rii insurectionale pentru "eliberarea lui Israel,,.E38 Accgtlr ru fblt
!ar6. Rezistenla
condusf, de un fariseu cu numele Tadoc, gi de un galileean ii supravietuitori ai unui partid ai cf,rui membri au profofrt ntl
luda, onginar din Gamala. Aceqtia au reugit si adune in jurul iil moari, decAt sa accepte dominalia pigdn[
oarecare grup de insurgenti, pornind astfel lupta impotriva Zeloli au finut, aqadar, in popor nidejdile mesianice, El
treze
mai intAi in Galileea, continuAnd apoi in Iudeea. Acesta este, singurele elemente biginage de care cotropitorli
momentul intririi pe scena istoriei a grupf,rii zelofllor, lnici ai Palestinei se temeau cu adevirat. Astfel, nu f6rd
inflic5.rati, care se socoteau agen$i ai mdniei lui Dum au fost poreclili "crucea" administraliei romane in
, ll]g-
instrumente de care El se va sluji in eliberarea poporului Sf,u. tna.'
indbuqi u$or revolta, dar partidul zelotilor ya Chiar qi unul din Apostolii Domnului, numit Simon, a purtat
supravietuiasc6. ele de "zelotul" - !r1i"r,5rqs (Lc.6,15; F.Ap.l,13) sau
Zelolri nu formau propriu-zis o grupare organizatd". Atunci t,a,[os - cananeul (Mc.3,18; Mt.10,4). Ambele apelative, atdt cel
imprejuririle o cereau, se strAngeau instinctiv in cete gi , c6t qi celilalt aramaic, trebuie si fie intelese in sensul de
fulgeritor, ffu[ s[-;i aleagd, mijloacele de lupt[ i 1", qi nu ca indic6nd apartenenla la partiftrl "Zelotilor".8a0
cotropitorilor striini qi a slujitorilor lor dinliuntrul !5rii.
Agadar, zelolli au inlruchipat nalionalismul extremist iudaic
Ca patrio! gi nalionaligi aproape fanatici, zelotii se
produsul direct al setei de libertate nalional5 a poporului iudeu.
departe de farisei pe care ii considerau prea concilianfl $i pasivi
ocupantul roman. Ei uzau de toate mijloacele, inclusiv de a
pentm debarasarea de opresorul striin, sau chiar de connalionali{
2. Samaritenii
suspecli de colaboraflonism. Deoarece la uciderea
foloseau un pumnal scurt numit de cltre romani "sica", li s-au
Originile acestei grupari religioase se pierd - dupi unii
gi "sicari".837 Fanatismul lor a ajuns insi la paroxism in timpul
Irliptisal in trecutul indepdrtat al istoriei, oprindu-se undeva la
cntul ciderii Samariei in anul 722 i.Hr sub st6pAnirea asiriand,
supraviefuiasca indbuqirii in
singe a revoltei iudaice gi ci
a insemnat un moment crucial in istoria regatului de nord,
Ierusalimului s-au regrupat dupf, anul 72 in deqertul ludq astfel
ultimd revolti iudaici are loc in aceastd regiune in fimpul
f, ltrrbert, A. Feuillet, op.cit.,p84.
*to Vezi Gr.T. Marcu, l'rot Dr. Grigorie T.Mrrst,Mediul de aparilie...,p.267
Mediul de aparilie..., p.267. Yezi amdnunte Co frf',
Daniel, Nu toate sectele iudaice au luat parte la osdndirea Mdntuitorului,ln A,llrrhr:rt .,op.cit.,p 84 Yezi qi Constantin Daniel, Enigma smochinului Si zelolii
' S 'I' rr, nr 7-10, 1976,p775 Itt,\1,' livanghelii, in S.T., nr. 7-2, p.45-58
- lDtdem Vr,zi l'r.asist. VasileNlihoc,Samaitenii,inrev "M.A." nr.7-911980,p.625.
 Stelian T,
cunoscut gi sub denumirea de regatul lui Israel. Cu toate ci la
datf, cet[fenli de vazi ai regatului nordic sunt deporta]i de
asirian Sargon, iar regatul colonizat cu exilafl din alte pdr,ti
Lrnperiului asirian, israelifii, care au mai rimas pe teritoriul
regat al lui Israel au cf,utat gi s-au str6duit si-gi pistreze pe
departe identitatea religioasi in fala cultelor pdgdne aduse de
colonigti, intrelinAnd relalii strdnse cu regatul lui Juda inainte gi
ciderea Ierusalimului in anul 586 i.Hr. (Cf. II Paral 30,1 u,
Reg,23,19-20). Agadar, samaritenii de pe wemea M6ntuitonrlui
descendenfl ai colonigilor adugi in diferite epoci pentru a
Samaria dupd ruina regatului nordic din anul 722i.Hr.
Primele neinlelegeri grave dintre iudei gi samariteni au avut
dupi intoarcerea unei pfuF a exilalilor din Babilon.
La inceputul perioadei persane, cdnd li s-a permis iudeilor sil
reintoarcf, din exil ei au incercat s[ reclddeasci templul gi zi
imprejmuitoarc ale Ierusalimului. in aceastd actiune, ei s-au lovit
opozilia claselor conducdtoare din Samaria" probabil din
exclusiv politice.
insi dintre iudeii din Ierusalim gi samariteni a
Tensiunea
gi mai mult in epoca lui Ezdra gi Neemia. Zelul pentru puritatea
manifestat de iudeii intorgi din robia babiloniana respingea
amestec cu samaritenii (Cf. Ezdra 9-10; Neem.9,1 urm.), mai ales
_ Iudaismul Epocii Noului Te,stameny 321
siunea de la socrul sdu nu nurnai cf, ii va asigura cinstca preofiei,
ll procura chiar puterea gi demnitatea unui mare preot (arhiereu),
vr
luindu-i un templu ca gi cel din lerusalim, pe muntele Garizimsa3.
ttrui inalt munle din Samaria, fapt care se gi int6mpli.saa
construirea templului de pe muntele Garizim a inti.rit gi mai
Jrrtrpastia dintre iudei gi samariteni. Iar la ruptura definitivi va fi
rihuit $i faptul ci samaritenii nu primeau in canon clrtile
'elicc, Scriptura lor cuprinzdnd numai primele 5
c[r]i ale vechiului
ment (Pentateuhul).
Fiind o grupare destul de restrinsf, n-au putut rezista asalturilor
ale timpului. Astfel in timpul revoltei Macabeilor, samaritenii
plccat in fa,ta voinlei regelui Antioh al IV-lea Epifanes (175-164
t'), iar in anul 168 i.Hr. templul 1or de pe muntele Garizim a fost
itrat lui Zeus Xenios (Zeus iubitorul de
striini - Cf.II Macab.6,2).
Capitularea 1or a fost definitiv[ in anul 128 i.Hr. c0nd regele
r llircan extinzand dominatia Hasmoneilor asupra intregii regiuni,
Srhemul gi distruge templul de pe muntele Garizim.8a5
Mrrrrtcle Garizim fusese considerat un loc sfhrit de cdtre locuitorii din imprejurimi
Itrr'ri ttin timpuri foarte vechi. in credia{a samaritenilor de azi, sfinfenia muntelui
( L r r r zirn
s-ar datora urm6toarelor evenimente:

acegia igi construiseri un templu de inchinare pe muntele I 1rc iLccst munte s-au intAlnit pentru prima oardAdam gi Eva.
J ic i a adus Noe jertfd dupE incetarea potopului.
care va gi insemna, de fapt, ruptura completi dintre iudei gi
r r

I irr templul de pe acest munte s-ar h gEsit manuscrisul originar al Legii (Torei),
Construirea templului samaritean pe muntele Garizim
r('t'isir in vechea limb[ ebraicd, limba lui Moise (Vezi Pr. V.Mihoc, afi.cit., p.626
legatil, dupi informaliile tui Iosif Flaviuto' de un incident. rlrrlrr'i llanasein Wasef Kahen, The Samaitans. Their History-Religion-Customs,
Manase clsitorindu-se cu o femeie striini de neamul lor este rugat Nrrlrlrrs 1969, p 5.
bitrdnii poporului iudeu si divo\eze de ea. Pldngdndu-se socrului l'l lrrsifFlaviu,Antichitdliiudaice,xLS,l-2;3-7 Relatarearespectivuluiincident
Sanbalat ciruia ii spune c[ nu doregte sd se despartl de fiica lui, t'r,ri qi la IlH. Rowley, Sanballat and the Samaitan Temple, in "Bulletin of the
llvlands Library, 38, 1955, nr.1, p.166-198, dup5 pr. V. Mihoc, art.cit.,
nici si piardd demnitatea preoliei, Manase preotul lrrlrrr
p tr)(r
842
Iosif Flaviu, Anti chitdli iudai c e, XI, 7,2
(' I I )i clionarul biblic, p.7147
 Stelian To
Cu toate acestea Samaritenii au continuat insi sf,-gi
autonomia cultici, celebrAnd in continuare Paqtele pe muntele
sfbnt, obicei care s-a pf,strat cu sfinlenie perfit azt.
in anul 63 i.Hr., Pompei a anexat Samaria noii
Siriei, devenind mai tdrnu. regedinja favoriti a regelui Irod cel
care a reconstruit-o gi i-a dat numele de Sebaste (Augusta) in
impirului roman Octavian Augustus. in anul 6 al erei cre$ine,
gi Samzria au fost unite intr-o provincie, fiind anexata
Siriei, dar avind in frunte un procurator cu regedinfa la
Palestinei.Ea6
in aceastl perioad5, neinlelegerile dintre iudei 9i samariteni
au scf,zut in intensitate, istoria relin6nd multe dintre ele.
Astfel istoricul Iosif Flaviu consemneazi in scrlerea
"Antichitafi iudaice" un fapt petrecut ?ntre anii 6'9 aL erei
cdnd niqte samariteni au impri$iat oase omene$i in templul
Ierusalim,in timpul sf,rbitorii PagtilorsaT; sau incidentul din anul
d.Hr., cAnd samaritenii au masacrat la En-ganim un grup de
galileeni care se indrepta spre Ierusalim-Eo8
Romanii vor fi insf, cei care vor impinge spre declin
existenlei samaritenilor. in cursul revoltei iudaice incepute in anul
oragul Sebaste a fost distrus qi incendiat, incercAnd s[ mai reziste
un grup de riscula! pe culmea muntelui Garizim, p6nd in afl:J 67.
atunci, samaritenii au supraviefuit ca o comunitate mici 9i
. .- t4s-
persecutata.-
Samaritenii sunt menfionafi in mod expres de Eva
Ioan care consemneazd" prezenla Mdntuitorului Iisus Hristos in
846
Cf. Pr.v. Mihoc, arl.cit.,p.626.
847
Cf. Io sif Fl An ti chitd li i ud ai c e, XY[I, 2,2, p. 532.
^viru,
r^ Ibidu^,XX,6,12, p.592-593. (Yen 9i DicYionar
ton
Pr'.v. Mihoc, op.cit.,p 627
. Iudaismul Epocii l{oului I'estamenl .._ ?21.
(llilrorn) 2 z.le gi ca mulfi dintre locuitorii acestui ora$ au crezul ln El
fln 4,4043).
Acegia erau samaritenii, care alezanlabaza credinfei lor idooa
€H rnuntele Garizim este adevf,ratul loc de inchinare, loc sflint prin
enld (In.4,20).8s0 DupA invierea Sa din morfi, Mdntuitonrl Iisus
ii trimite pe Apostoli si propovdduiascf, Evanghelia gi ln
lattttr:ia (F Ap 1,8), misiunea de evanghelizare a Samariei fiind
lnlf itU, dupi martiriul Sf.gtefan, de Arhidiaconul Filip gi des[v6rgiti
SllAp.Petru 5i Ioan (F Ap.8,5 urm.).
In ceea ce privegte teologia comunitdfii samaritene, ea nu este
rl dc precizat. Samaritenii acceptau drept scripturi numai primele
oilr[i ale Vechiului Testament: Faeere4 IegireE Levitic, Numeri gi
tcronom (Torah).851 Confinutul teologiei samaritene cuprinde in
li generale 5 articole:
a) - credinla intr-un singur Dumnezeu;
b) - credinfa ci Moise este primul qi ultimul prooroc;
c) - Torah este Scriptura inspiratf, de Dumnezeu lui Moise;
d) - muntele Gaizim este capitala primului regat israelit qi locul
ales de Dumnezeu pentru jertfb.
e) - credinla in ziua judec[fi pi in invierea mor,filor.85'
lnlr-o lradiJie a comunitE{ii samaritene de 1a Nablus (ntrmirea vechiului ora,g
Siotrcm)- este consemnat faptul cd Solomon, unul dintre urmagii lur Eli, zidind
trrrrrele templu de la Ierusalim, n-a fEcut decAt sd copreze cortul slbnt flcut de
Moise qi ascuns intr-o pegterd a murtelui Garizim. Tot in aceastE traditie se
yccrze'ad gi faptul c6 samaritenii de ast6zi sunt considerati adevEralii israelifr,
trrrolcul autentic al popomlui ales, scos din robia egipteanE de c[tre Moise gi agezat
lrr lriundntul Canaanulur (Cf. V. Mihoc, art.cit.,p.627).
lrl l'otrivit tradiliilor samaritene, aceastd Torah este "cel mai vechi manuscris din
Irrnre", avdnd o vechime de cca,3677 ani. (Cf.H.W. Kahen, op.cit.,p.4).
ll! At'cslor articole li s-ar mai putea adiuga qi un al qaselea articol, nu suhcient de clar
trlirrnat de tradilia samariteand, gi anume credinla in revenirea lui Moise ca Taheb
rurrr viitor Mesia, idee inmditi cu a.gteptarea mesianicd la iudei. Probabil cE la
rrr:elsl[ concep]ie mesianic5, destul de $ears6, se face aluzie in Evanghelia dupE
biblic,p.1147). lrrirrr 4,25. (Cf.A Robert 9i A Feuillet, op.cit., p.83). Aminunte in leg[turE cu
rslratologia samariteani a se vedea J. Bowmann, Early Samaitan Eschatologt,
Irtiltnal ofJewish Studies, VI, 1955, p.63-72.
324 Stelian Tofand
Decalogul samaritean cuprinde in general aceleaqi porunci
cel iudaic, cu deosebirea cd" ei fac loc Ai unei porunci (a X-a) -
afirmf, credinta in sfinlenia muntelui Garizim ca loc de inchinare,
In ceea ce privegte sirbdtorile, samaritenii
sarbitori mai importante. Paqtile, Sirbitoarea azimii (ultima
sirbitorii Paqtilor) (Cf.Lev.23,6), Cincizecime4 Sf,rbitoarea
Nou - care comemora la samariteni ziaa de nagtere a lui
Sirbitoarea Postului (menlionatf, in Lev.23,26-32),
corturilor qrZita a 8-a a sflrbf,torii cortunlor (Lev.23.36).854
lnfluenta elenismului insi asupra lumii samaritene a a
rezultat, pe timpul M6ntuitorului lisus Hristos, aparifla in
unor grupf,ri sincretiste cf,rora li se ataqeazf, nume ca
Simon Magul, venerafi ca zei (F.Ap.8,9-13; 18-24) qi care
considerafi de Sf. Iustin Martirul 9i Filozoful ca "p5rinlii
erezii1or".85s Multe lucruri nu sunt clare insi in istoria acestor
dar ele au putut constitui unul din punctele de plecare sau
miqcdrii gnostice de mai t6rziu.856
3. Diaspora iudaici. Filon din Alexandria
gi importan{a doctrinei sale in lumea iudaismului
Termenul "diaspora" sau "impristiere" (CflII Mac.I,27\
tiecvenl in textele din perioada elenisticf,, desemndnd
iudeilor care triiau in af,al,:a granifelor Jirii Sfinte.8si
istoricul Strabon, contemporanul lui Octavian Augustus declari
'5t lbid"*.
854
O descriere a acestor s[rbbtori vezi la Pr.V. Mihoc, art.cit., p.630-631.
tt5
Cf. A Robert gi A Feuillet, op,cit,,p.83.
856
lbidem.
857
Ed. Lohse, op.cit.,p 86-87 Merril C.Tenney, Studiu al Noului Testament,p,T
Iudaismul Epocii Noului Testament 325
erei creEtine "iudeii au invadat toate oraSele,, Si cd ,,ar Ji
dificil a gdsi un loc unde evreii sd nu fi devenit proprietari Si
Dupi aflrmaf,ile lui Filon din Alexandria numInrl
rri".858
lor raspdndili in tot imperiul roman ar fi fost egal cu cel al
nilor".85e Afirmafia este desigur exageratl, du creazd o imagine
lrldeazd" totugi adevirul rdspAndirii numeroase a evreilor In
ttsul imperiului.
lmprdgtierea poporului eweu a inceput odati cu ciderea
lui de Nord in anul 722 i.Hr., c6nd impiratul Sargon al Asiriei
doportat pe locuitorii lui Israel gi i-a aqezat in colonii in Asiri4
irrudnd apoi aceast[ imprigtiere cu robia babiloniani, dupi
Regatului de Sud, sub Nabucodonosor in anul 586 i.Fh. (I,
l\,29; 77,16;24,L4 urm.;25,11 urm.)860 Dar "imprf,qtierea" sau
iudaicd s-a datorat qi faptului ci inc[ din sec. VI i.Hr.,
iudei au preferat si riminS in Babilon decdt sd profite de
I lui Cyrus (538 i.Hr.), care permitea evreilor exilafi sf, se
in patrie. Emigrarea a luat insi proporlii evidente mai ales
I lui Alexandru cel Mare, cdnd cuceririle acestuia din sec. fV
, in Orientul Mijlociu, indepirtAnd ostilita,tile dirfire regate care
tl e oonsemnat de Iosif Flaviu, ira "AntichitEli iudaice", )(rV, 7,2, qi citat aici
dtr1r0 A. Robert qi A. Feuillet, Introduction..., p.98.
viI a Mo si s, 2,27, crtat dupd A Robert..., op. cit., p 98.
tltrri spccialiqti vorbesc de inceputurile diasporei iudaice mult mai deweme dec6t
t 122 i.I+ Astfel se afum6. cd sunt indicii cE a existat o "colonie" veche la
Llnrtrrrsr: (I Reg.20,34) 9i cE este posibil ca trMgi politica expansionistE a lui
f,l[rnon sE 1-r dus 1a stabilirea unor avanposturi comerciale pentru ewei (Cf
bltllonur biblic. p 340 paragrafitl "diaspora"). Astfel se crede cE exodul se va fi
attlr.lkrt in primul r6nd spre Egipt cu care rela{iile s-au sh4ns, dup6 ce Solomon se
tlnfilorcgte cu fiica faraonului Egrptului (I Reg.3,1). intr-adev[r papirusurile
ilirtrrrricc gdsite in insulele Elphantme se pare cE provin de la o comuntiate
evt(,cirsoa comercialS care avea gi un altar propriu. (Vezi Pr.prof. Dumitru
Alrr'urlan, Filon din Alexandia qi insemndtatea sq pentru exegezct biblicd vechi
ldrlrmtcntard, in rev "Mitropolia Ardealului", w34,1985, p 187.
326
Stelian T,
impiedicau deplasarile libere, au deschis noi oportunitifi
mrgrare gi colonizare. .Apoi Seleucizii gi Ptolomeii care l-au
pe Alexandru cel Mare au incurajat colonizarea prin
cetiteniei gi prin scutirea de impozite pentru aceia care
emigreze pe domeniile lor. in acest sens multi evrei au
aceste oferte stabilindu-se in agezirile eieniste in plin[
Astfel in secolul I al erei cregtine, numf,rul total al eweilor
in lumea mediteraneanS se ridica la aproximativ 4 milioane.862
O idee asupra ariei geografice, spatiale extrem de largi in
igi frcuserd simliti prezenla iudeii, apar,tindnd diasporei, ne
textul dirr Faptele Apostolilor cap.2,9-Il.
a) Organizarea diasporei iudaice
in diferitele centre ale lumri, vechi evreii erau con
grupe sau comunitili compacte, lindnd legitura cu celelalte
iudaice qi toate la un loc mentineau contact strdns cu
centrul iudaisrnului. Aceste grupe sau comunititi erau
olicial de cltre legile romane gi in consecinti protejate
Membrii acestor colonii iudaice puteau obline chiar cetdlenia
dar aceasta nu insernna ci ei deveneau "mai putin iudei".863
Statutul cornunitf,tilor locale varia dupi loc qi dupi
juridica in fiecare cetate sau stat. Conducerea propriu-zisf, a
comunitali aparlinea unui "sfat al bltr6nilor" (gerousia). Acest
era insdrcinat cu respectarea qi promovarea intereselor
generale ale comunitilii, cu reglementarea diferendelor,
86r
Cl' Merril-C. fenney, op cit,,p.104. Ed Lohse, op.cit,p.87,
862
Cf A Robert gi A Feuillet, ap cit.,p.98
863
C1-. A Robert..., op cit.,p95.
Iu dai smu I Ep o ci i l,{oului Te s tamen I 127
dup[ regulile gi prevederile dreptului iudaic cu adunaroe
gi darurilor destinate Templului din Ierusalim etc.86a
Nucleul sau centrul fiecirei comunitf,ti il constituia sinagoga,
u religios gi "casi" a fraternit[,tii spirituale. Sinagogile aveau
tistralie propne: in fruntea lor se gisea "mai marele Sirngogii"
isynag6gos), care prezrda serviciul de cult gi care era inconjurat
qltrtat in conducerea qi administrarea sinagogii de "bitranii" sau
cniile" comunitilii. Fiecare comunitale iudaici apdrea, agadar,
organizare, ca o micf, cetate inchisS, ai cirei membrii trf,iau slrdns
obiceiurilor qi tradiflil or nafionale.
l,cgea romani nu numai cd recunoqtea acest regim special al
talilor iudaice, dar chiar le acorda unele privilegii. Astfel statul
:a gi le d[dea dreptul s[ adune dajdia qi alte ajutoare pentru
I din lerusalim; iudeii diasporei erau dispensafi apoi de
rea la ceremoniile pigAne gi de prestarea jurf,rnintului cu
numelui impf,ratului gi se respecta, de asemenea, tinerea
nnbatului cu tot caracteml ei sacru. Li se cerea, in schimb, s[ se
pcntru impirat gi si se asocieze sdrbdtorilor care marcau
zilei sale de nagtere sau comemorau victoriile na1ionale.865
Dtrr intre iudeii dlasporei gi populaliile pdgAne czre ii
rau, legdturile se stabileau foarte greu, qi aceasta, in primul
tlal.oriti. exclusivismului lor na[ionalist. In Iudeea, spre exemplu,
lzafia greacd apf,rea ca o manifestare a impietlfii, a
nciogiei. Este adevirat cd" nu tot a$a era civllizalia elinit
Ei de iudeii care trf,iau in diasporf,, dar n-a avut totuqi
rr[t gi puterea si afecteze apartenenla lor la ras[ 5i la tradiliile lui
l*
flrl'i,'rrr, p 100
llu,lu.lt99
 Stelian T,
b) Prozeletismul gi propaganda religioasd a diasporei
iu
O trlsiturf, a
iudaismului acestei epoci
caracteristicd
constituia avdntul s[u prozelitist. (Cf.Mt.23,15). Scrierile
propagandi compuse de iudei precum: "A treia carte a lui
"Epistola lui Aristeea" sa.u"Oracolele sibiline"867 lisau impresia
a unui efort congtient qi tenace, orgatizal metodic in vederea
lumii p[gAne prin religia iudaici.868 in special la Alexandria se
constata, evident marele efort de rS.spdndire a credintelor iudaice
ales prin filozofia lui Filon, orientatd in mod deosebit in acest sens.
Activitatea misionari prozelistf, a diasporei iudaice reiese
in mod indirect, dar de o manierfl semnificativi qi din activi
misionarf, a Sf. Ap. Pavel, cate a int6lnit in mod regulat in j
sinagogilor o clienteli venitf, din rdndul p6g0nilor qi compusd
prozelili gi "temitori de Dumnezeu" (Fap.Ap.l3,43 wm.; I7,4,
Rom.2,l9-20). intr-adevf,r, potrivit afirmaflilor M6ntuitorului Ii
Fkistos, cirturarii qi fariseii "inconjurau marea Si pdmdntul,
face un prozelit" (l|ldt23,I5).
in toati literatura de propagandf, a diasporei iudaice nu
urmirea decdt sa arate superioritatea Dumnezeului lui Israel
zeii pdgdni, denigrarea practicilor idolatre qi plasarea poporului
Israel pe primul podium al culturii popoarelor, prezentAndu-l
depozitanrl revelatiei qi inlelepciunii prin excelenlI. Dar
Amenunte in legdturd cu literatura de propagandd iudaicd a se veclea: A
867
Histoire de la litterature hebmique et juive, Paris 1950; J.Danielo\Theolo
J ud e o -C hi s fi an
i s m e, P arts 1 9 5 8; P. Riessler, Alti Adis c h e s S ch ifttum
der Bibel, Augsburg 1928; E.A Kurfess, Sibyllinische Weissagungen,
1951; P. Dalbert, Die Theologie der hellenistische jiidischen Missi
unter Ausschluss von Philo und Josephus, Hamburg 1954
868
lbidem,p.7ol.
lilns de oameni, in special din lumea cultf,, ceea ce a frcut ca aria
do influen![ si rimdni totugi limitati.86e Atracpia iudaismului asupra
rilor nu s-a realizat, prin urmare, in mod special, prin aceast[
itlurd, ci mai degrabd prin superiorttatea sa intrinsecd, prin morala
prescrisi de Legea iudaica qi prin conduita exemplari a iudeilor
ratf, intr-un cod de legi bine determinat. p6g0nii nemullumifi de
oe le oferea religia lor traditionalf, erau primi,ti deschis in
iudaice. Astfel mulli au inceput si respecte unele din
lile lamiliare iudeilor. ln carul in care acegia acceptau gi
nrciziunea, ei deveneau prozeliti, fiind incorporafi in poporul
Ei trebuind si se supund prescripfiilor acestuia. putini pdgdni
lilceau acest pas decisiv, nu at6t din cauza ritualului ei, cdt mai
datorita faptului cr ei vedeau in acest act un echivarent al inrolrrii
trt naliunea iudaicf, qi care ar fi putut avea asupra tor consecinle
c din punct de vedere material qi social. Iudeii care cunogeau
li oroare a pf,gAnilor fafi de circumciziune, gtiau si se
ncascd qi numai cu adeziunea acestora la credinla monoteistd.sTo
mni mulfl dintre pdgdnii atraqi de iudaism rimdneau ceea ce se
" lemdtori de Dumnezeu". Din aceastd lume a
,'temf,torilor
de
" creqtinismul a recrutat totugi cel mai mai mare numlr al
krr sii adepji.sTl
(lu toate acestea, in ciuda tuturor eforturilor sale de a dep[gi
c ;i a se universaliza, iudaisnrul rim6nea numai o religie
Mesajul creqtin, marcat de un universalism care-i lipsea
rrrlui, va oferi simpatizuttrlot acestuia, mai ales ',temf,torilor de
zcu" ri.spunsul ageptat la intrebdrile qi aspiraliile lor religioase.
il, l{obert pi A f,'euillet, op.cit.,p.701
. gr 102
p (-.f.Diclionar bibhc,p 341
330 Stelian T,
Iudaismul Epocii Noului Testament 33t
convertiri printre acegti "temitori de Dumnezeu" care
r-o combinalie de idei din Vechiul Testament cu cele din filozofla
sinagogile iudaice.
, stabilindu-se astfel puncte de contact intre religia iudaicd gi
ia greaci.873
c) Iudaismul elenistic al diasporei
Rabinii descoperiseri in filosofia greacd., mai ales in platonism
stoicism unele idei referitoare la divinitate, la om qi mai ales la
in diaspora de limbi iudeii se aflau in
greacd.,
care, li s-a pdrut lor, puteau fi armonizate cu multele concepfli
contact cu o populaf,e impregnati de spiritul civilizaJiei gi
Bibliei in aceste direclii. Astfel pentru invitafli rabini se deschidea
elenistice. Mai mult, iudeii gi vorbeau aceast5 limbi ceea ce a
orizont nou de gAndire qi care s-a concretizat irrtr-o irnbogdtire a
fErf, indoiali, un climat favorabil adoptlrii ideilor gi
rii iudaice in domeniul filosofic Ai religios.sTo Se forma astfel in
culturii elenistice, daci nu in bloc, cel pulin intr-un proces
o gcoali de exegezA in care se practica metoda alegorici in
osmozi.
, ca qi in mediul hcrmeneutic stoic gi pitagoreic.
Una dintre comunit[file cele mai importante ale diasporei
Reprezentantul cel mai ilustru af comunitSfii iudaice
cea din Alexandria Egiptului. In epoca roman6, iudeii ine, ca de altfel al intregii diaspore iudaice, a fost iudeul Filon
Alexandria, care primiserl favorabil cucerirea Egiptuiui de
Alexandria, a c6rui spirit, tendinle gi metode de abordare a
Octavian Augusfus, se bucurau de o considerabil[ autonomie, dar
Iui nu erau pe linia iudaismului palestinian.
totuEi nu comporta cetilenie deplini. Locuitorii plgAni nu-i
Viala acestui invitgt iudeu este destul de pulin cunoscutil gi
pe iudei atat din cauza spiritului lor de clan, cdt 5i din cauza ati
se datoreazd atdt faptului ci mlrturiile contemporanilor sai
lor proromane. Intre pigAnii qi iudeii din Alexandria au i
rare qi adesea imprecise, cflt gi sirf,ciei de informafii biografice
tulburlri grave in timpul domniei lui Caligula (37-41), ordinea
din scrierile sale.
restabiliti abia de Claudiu (41-54). Cflnd a izbucnit marea
Filon trebuie si se fi niscut in jurul anului 20 i.Hr., fapt
iudaic[ in fara SIanti, ea a alut repercursiuni 5i in Alexandria,
s din informalia pe care el o di in scrierea sa "Legatio ad
mii de iudei din acest orag au fost uciqi de concetilenii lor p[g6ni,
rn" pe care o alcituiegte in anul 4l d.Hr. gi in care se calificf,
Dar iudeii care tr5iau in atmosfera cosmopoliti $i i
"bAtran". Trebuie sa fi a'vut la acea dat5, se crede, vdrsta in jurul
Alexandriei nu puteau s[ rf,m6nf, insensibili la influenfa pe
6l)clc ani.875
putea avea asupra lor cultura elenistic[. De aceea, intr-un
Ceea ce se $ie precis despre Filon este cI era originar din
cultural ca cel din Alexandda, intalnirea dintre gindirea iudai
rrdria, iar din informafiile lui Iosif Flaviu, conafonal gi
frlozofra greacl era imposibrlf,. Din aceast5 intAlnire a iudaismu
elenismul n-arcntkat absorbirea celui dintAi de citre cel de-al
a$a cum erau temeri mar ales din partea iudeilor palestinieni, ci
ajuns la elaborarea unui sistem filozoflc iudeo-alexandrin Vuzi Diac.prof. N. Balci, 1sroriafilosofieiantice,p.302. Ed. Lohse, op.cit.,p.9l.

872
f 'l A. Ilnbert gi A Feuillet, op.cit.,p.703
Cl.A.Robert gi AFeuillet, op.cit.,p 105
Vr,zr l'r. Prol'. D. Abrudan, afi.cit.,p.788.
332 Stelian Tofand
contemporan cu el, ci fEcea parte dintr-o familie bogati876, din
membrii unii se aflau in strdnse relatii cu Roma. Filon
aceste relafli 9i le pune in slujba comunitilii din
momente de incercare pentru ea. Astfel, cdnd din cauza
citre ewei a practicarii cultului imparatului impus de Cali
abatut asupra lor in Egipt o groazd, de silnicii, Filon, in ciuda
sale inaintate, se pune in fruntea unei delegatii gi pleaci la
pentru a protesta contra misurii ce lez-a profund credinla
sau.'
Despre ultirnii ani ai vietii
lui Filon nu se cunoage nimic
Se pare ca el va fi murit
cur6nd dupf, anul 40.t78 in ceea ce
conturul intelectual al personalitdfii lui Filon, se poate spune
primit o educafie aleasi, fapt care reiese gi din lucrarea
congressu eruditionis gratia" in care mf,rturisegte ci a fost
toate gtiintele enciclop edice. 87e
u'u Antichitdli
iudaice, XVIII, 8,1, p.550, dupe D. Abrudan, afi.cit.,
Fericitul Ieronim vine cu informatia suplimentar[ cd Filon avea gi dreptul
lamilia sa aparfinAnd seminliei 1ui Levi (De viis illustibus, Il,
t XXm, col.625). Dar sursa din care autorul a luat informafia nu se cunoagto,
877
Caletoria sa la Roma Filon o descrie in cartea "Legatio ad Caium" in
exprimd ataqamentultotalfat{ de tradiliile neamului sEu, mdtAnd cd "evreii
mai bine moadea decdt si se lepede de obiceitrile shlbunilor sEi"
Oeuvres de Philon ., vol 32, Paris 1972,p.145). Vezi amdnunte in
cElStoria sa la Roma, ca rnijlocitor pentru iudei, Iosif Flaviu, Antichitdli
XyIIl,257 -260 dupd Eusebiu de Cezareea, op.cit., cxtea all-a, 5,1-6,p.11,
878
Eusebiu de Cezareea spune cd sub domnia lui Claudiu, Filon ar fi
Roma, unde ar h intrat in legdturd cu Sf Petnr, care predica acolo. Alte
in acest sens nu se cunosc, de aceea specialiqtii afirmd cd spusele lui
ldrd temei istoric (Vezi Pr.Prof. D. Abrudan, art.cit.,p.l90).
87e
Les Oeuvres de Philon d'Alexlndrie, publides sous le patronage de
de Lyon, vol 16 - "De congressu eruditionis gratta",47, Pmis 1967, p,
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascd, cxtea aII-a, 4,3, p.70.
Iudaismul
Scrienle sale il videsc ca un bun cunosctrtor al mgrilOt 6UEffi
fice ale timpului sf,u. Platon era pentru el maestrul oont{g* pl
nu eziti a-l cinsti cu apelati\,ul "preasfhntul" Platon.t'o ln fOUt
sub influenla filosofiei platonice, Filon a imbr{igat ldlf,
ntei Logosului care, in viziunea sa, este "primul Princlplu, ldJld
'pald sau prima mdsurd a tuturor lucntrilor".st' irnpreund cu alto
sau puteri, Logosul umple prapastia dintre Dumnezeu $i materie.
lbl, doctrina iudaicd extrasf, din Scripturi se organizeazA,,laFilon,
sistem filosofic precis elaboral in care se remarci influenfa
liei platonice, stoice qi neopitagoreice.882
Dumnezeu este pentru Filon Firn{a absolutii, care in
sa, depf,$e$e in intregime puterea noastri de cunoagere
lnlclegere. Dumnozeu, fiinld supremd, care nu putea intra in contact
cu matoria s-a servit de intermedian in opera de creatie a lumii,
pi de copervare gi menfinere in fiin!6 a celor creatn. Acegi
cdiari sunt "ideile" sau "logoi".tt' fntre ace$i "logoitt cel mai
cel mai aproape de Dumnezeu este Logos-ul prin excelen!5,
<lriginari care cuprinde in sine toate celelalte idei. Logos-ul este
Ei chipul lui Dumnezeu, prototipul tuturor celor create, putere
gi se gasege plasat ca intermediar inae Fiinla supreml gi
e sau realitllile lumii sensibile. Numai prin intermediul s[u
, vol28, "Quod omnis probus,73, Paris 1974, p.145. ln acest sens Fericitul
luorrirn aniintegte de un dicton care circula in leg6turd cu influenta marelui filosof
lru;rrrr gdndirii lui Filon: "citind scrieile lui Filon, nu Sfii anume dacd este Platon
&tw,/ilonizeazd sau este este Filon care platonizeazd" ("De tiris illustibus",Tl,
[4igrrr: P L., t.XX[, col.629) Tot Fericitul Ieronim il numegte pe Filon qi 'Platon
lVtorr" (Jrpist. LXX,3, Mgne P.L., t.XX[ col.666)
l,rs Ouevres de Philon dAlexandie...,vol.34: "Quaestiones in Genesim",4,
fleris I 979, p.65.
Verr A. Robert EiA Feuillet,op.cit.,p.7O3.
Art,nlc idei surit niqte puteri active, in miqcare asemenea ideilor platoniciene sau
Fullr ilor (d),nameis) stoicilor (Cf.A. Robert A. Feuillet, op.cit., p.703).
qi
 Iudaismul i Noului ?'estanlr'nt
334 Stelian Tofand
in ceea ce privegte literatura bibrici se poato ot1lfir c[ FIH r
poate sufletul omenesc si ajungl la Dumnezeu prin
mistica.88a
prin excelenli un biblist. Eusebiu de cezarcea gi F€rlelfid Iffi
transmis un adevirat catalog al scrierilor biblico fllOnlru,ffi g
Filon nu voia nicidecum sf, schimbe ceva din credinta
sc pot nurnf,ra34 de lucriri pe diferite teme referitoafo h VM
El voia numai sf,-i dea un sens nou intr-un mediu imbibat de
Dumnezeul lui Filon nu este altul decit Iahve din Vechiul T
ent, Comentarii cu caracler general asupra Pontgt€h[lt[
cntarii alegorice asupra Genezei gi Expuneri asupra legltlfflfl
Dumnezeul sinagogii iudaice. Totuqi intre teoriile fi
alexandrin qi invi.fatura rabinilor din Jara Smnt6 exist6, dacf,
icc, in aceasta din urmi Filon oprindu-se asupra unof
ralitati insemnale din istoria poporului ales (spre ex.Avraam,
prf,pastie, cel putin o distan![ care ii separi considerabil: in
, lsaac, Iacob etc.).88e
mai int6.i, apoi in aspiratii, judecf,fi de valoare gi formule ale
Ca metodf, de interpretare a textului sfhnt, Filon folosegte
Conceptiile filosofului alexandrin erau mult mai universaliste
alegoricS.seo El nu neagd caracterul istoric al relat[rilor
punct de vedere religios gi mult mai spiritualiste chiar decdt
rabinilor palestinieni; gi acest lucru se datora in mare misuri
ci cautl numai sd evidentieze sensul lor mai profund,
gi culturii greceqti, adici elenismului.
ilicatia simbolicd cu care sunt acoperite. "Sensul istorico-literal
- dupa opinia sa - secundar, fiind destinat mai ales pentru cei care
hrfluenla lui Filon este evidentd cel pu{in intr-una din
il,tnl pregdtili sd se inal1e cu cugetul la o fnlelegere superioard".sel
Noului Testament gi anume Epistola cf,tre Er,rei, al cirei autor
redactor) va fi fost probabil un iudeu alexandrin, co
cregtinism. Mai rnult decit elenistici, cultura gi formalia lui filon Elatrrlogul operei frloniene este redat \n"Les Oeuvres de Philon d'Alexandrie",
l, "De opif,rcio mundi", Paris 1961, p.17-12 Cea mai nou6 gi completE edilie a
sf, fi fost iudaic[.s85 Mai presus de toli filosofii gi legiuitorii
ulrrr lui Filon (35 vol,) a dat-o coelctia "Sources Chretiennes", Paris 1961-
vechime, Filon il plaseazl pe Moise. Acesta a fost - spune el . q(r:
mai bun dintre tofi legislatorii din toate timpurile Si din orice Atrrlirrulte in legaturd cu opera filonian[ gi cu variatele ei direc]ii, biblice gi
aceia greci scru bqrbari" .886 "Legea sa este expresia pe irrrc vezi Pr. Prof. D. Abmdan, art.cit, p 190-792 qi Eusebiu de Cezareea,
inlelepcittnii dumnezeie;ti ;i sinqura scrisd a oricdrei filozofii. , uartea a II-a, 1 8, 1 -8, p. 86-87
sd se impund tn intreaga lume, ea va fi imbrdfisatd nu numai de i ri-a fost primul care a unlizat metoda alegoricd in interpretarea Vechiului
It. Cu patru secole inainte de el, hlosohi greci au folosit-o pentru
evrei, ci Si de cdtre alte popoare..."887
rrr.:tarea miturilor pdgdne invalalri ewei din Alexandria in incercarea ior de a
rrcocsibile valorile religios-morale ale Pentateuhului n-au fEcut altceva dec6t
inrproprieze aceastd metod6. Astfel, Aristobul, un invd{at eweu, care a trdil
-- Lbfiem. mrr: l[ i.[k. a expJicat in chip alegoric antopomorlismele din Pentateuh. La fel
s85 r qi (crapeulii, pe care
Filon i-a cunoscut foarte bine, gi pe care i-a admirat
Vezi in acest sens G. Brady, Philon le Juif, art.in "Dictionaire de la
"[,egea tntreagd le apdrea tuturor acestora - spunea Filon - ca o fiintrd ce
Cathol-rque", tom XX, premiere partie, Paris 1 933, col.1439.
o86 rlrcltl corp, sensul literal, iar drept suflet, sensul ascuns." (Les Oeuvres de
Les O"uur"s de Philon d'Alexandrie, vol.22, "De vita Mosis", I1,72,Pais
ttt,v<t1.29, Paris 1963, p.139)
p.1 99.
88'- I)truvres dePhilon..., vol.19 "De somuiis",39, Paris 1962,p39.
Ibidem,p.}ol
 336 Stelian Tofand Iudaismul Epocii Noului Testament J5l
P6na la Filon nimeni n-a folosit - se poate spune _ metoda Strdlucirea 9i in{luenfa acestui iudaism elenizat a fost imensi
intr-un mod mai eflcient ca el. Adept al acestei
nles in Siria gi Asia Micf,. Astfel in multe centre ale lumii
mterpreftrre a Scripturii, Filon afirma ci pentru a ajunge
la ilcraneene el oferea o gi un punct de sprijin
bazd, de plecare
infelegere a textului-sacru trebuie sesizat sensul siu
tainic, orurilor Evangheliei.*nu chiar in Iudeea, "iudeii elenigi" deveniti
inalt8e2. in iziunea sn, Biblia este un inepuirubil
i ini (Sf $tefan gi alfii) introduseserf, in predica lor multe nuante
spiritualitate. Fiecare cuvdnt al ei cuprinde o lecfle de pi
dr.: interpretare a Scripturii (Cf F Ap 6-7), ei luaser[ iniliativa
aceea, acel cuvdnt trebuie privit nu atit ca un element filologic
ii Cuvdntului in Samaria (Cf.F.Ap.,8,a) qi p[gdnilor din Antiohia
frazd,. aflat ?n legiturf, cu alte elemente, ci mai ales ca
o c, 41t.2,19-20) Apoi unele din epistolele SfAp.pavei lasi sf, se
ascunsi pe care exe5eza. este chematd sd o descopere. Lectura
vadi un contact cu g6ndirea greacd, mai cu seam6 cu etica
trebuie sd fie transfiguratoare, pentru c[ niciodati un anumit
.*"' Iar Apollo, iudeu alexandrin, uzeazd cu deplin succes, mai
este numai ceea ce wea sf, spund sensul sdu literal, ci mai
tlccdt to,ti misionarii cregini ai primului secol, cunogiinjele gi
ceea ce tdinuiegte sensul s5u alegoric.
e insugite prin formagia, cultura gi educafia elenisticd."
Ignorarea semnificatiei alegorice a textului sfhnt
f Ap. 18,24-28).
diminuarea valorii sale reale.8e3
Prin urmare, nu poate fi ignorat marele merit al diasporei de a fi
Modul alegoric filonian de abordare a interpretirii gi i
tit calea creqtinismului cel puln in doui moduri: prin
Scnpturii a fost impf,rtiqit de urmagii sai ilugtri ai gcolii
Bibliei in limba greac[,
numitf, Septuaginta, care s-a
ca Clement Alexandrinul, care admitea, ca gi inaintagul siu
s in Alexandria in sec. III i.Hr. devenind Biblia cregin[; gi prin
creatia instantanee qi ciuta si dea o interpretare alegoricd,
irea semintei cuvdntului lui Dumnezeu intre neamuri. De
terestruEea, sau Origen, care excludea gi el antropomorfismele gi
pcntru a ayea o idee completi a mediului in care s-a dezvoltat
sistemul intelpretarii alegorice la atdtea evenimente. 8e5
n primarl, nu trebuie ignorate aspectele esenflale ale
nului elenistic qi a rolului acestuia in insuqirea invdfdturii
8e2
Les Oeuvres dePhilon..., vol.19, p.15 llrc.
8'3C1-.
Les Oeuvres de Philon-.., vol.2, "Legum allegoriae',, paris I 962, p.19, Dar diaspora iudaicf, n-a insemnat numai comunitatea din
Abrudan, art.cit, p.793. Filon n-a fost scutit insd gi de exager6ri in
ndria Egiptului. Iudei au existat gi la R.oma, dar colonia iudaicl
metodei alegorice pentru interpretarea qi inlelegerea texfului sfhnt. De
stEpdnit de o astfel de filosohe Filon refirzr a arlelege literalmerite cele gase
rrlir cu conceplia exegeticl a reprezentanltTor gcolii alexandrine, Clement gi
creafiei, ca gi relatarea despre crearea Evei din coasta lui Adam. Mai
Clllpurr, vezi Prof. Nicolae I.Nicolaescu, Biserica Ortodoxd pdstrdtoarea celor
rrterpreteuz[ alegoric nu numai fapteie qi evenimentele, ci qi personajele,
lliltt ltune tradilii Si metode de exegezd biblicd, inrev.S.T., rc.34, 1952,p120-
plantele, plserile amintite in Biblie, ceea ce srgur este o exagemre
subiectivizare (Vezi qi D. Abrudan, art.cit.,p.193).
lf.t ltlccaluiFilonpreluatddelainaintagiisiudespreinfluenlaluiMoiseasupra
8ea flhrnrrlilor greci afostirnp5rtdqit[9i de cdtoe sflustinMartiruI qiFilosofiri, de cdtre
Stromate V,l1; VI, Mgne p.G.,t.X, col.109, 370,376.
16,
t rtlrrrr. Clement Alexandrind, Teodoret de Cyr etc
8e5
De Principiis IV, 11, co1.365, In Levit., Omil.V, Mgne p.G., t.X[, lhtl,,ttt. 104
1>
Exemplifrc[rile sunt luate dupd pr.prof. D. Abrudan, art.cit.,p.l93. Am
lht,lt'nt
338 Stelian T'
de aici era totugi departe de a fi atil. de numeroasi gi compactl
din Alexandria. Practic ea nici nu se bucura de aceeagi
Ar,,6nd in vedere spnjinul de care s-a bucurat din partea i
Iudeea qi Egip! Iulius Cezar s-a ariltat favorabil iudeilor din
atitudine imbraliqati qi de Augustus. [n schimb, impiratul
un edict de expulzare a iudeilor din Roma, pe la anii
d.rlr.(Cf F.Ap.l8,2), dar se pare c[ numai un mic numf,r de
suferit rigorile acestui decret, urmdnd ca dupi scurt timp
reinloarci in capitald gi cei expulzagi. in ceea ce prive$e i
comunitilii din Roma gi a rolului ei in pregf,tirea cf,ii
creptinismului se poate spune cu certitudine ci acesta a fost
poate de qters gi neinsemnat.
d) Reaclii anti-iudaice
Evolu!.a iudaismului in mediul diasporei grece$i n-a
ca qi consecinll disparifa, nici mdcar atenualea uttt,
ostilitilii, pe care lumea greco-romani o nutrea dintotdeauna
evrei. Este adevirat ci mu[i pageni au Stiut si aprecieze
intriseci a iudaismului, dar cei mai numeroqi nu simleau
ostilitate faja de comunit[f,le iudaice. Caractenrl nafional
accentuat al religiei iudaice, exigenla flra limite cdnd
nafiunii iudaice era in joc, dispreful manifestat fa![ de toate
culte pf,gdne in comparalie cu cel dedicat lui Iahve, arogantg"
afigatd in incercarea de a se arf,ta total diferifl de toate
popoare, faptul de a nu lucra in zile de sabat, muti
circumciziune, privilegiile de care se bucurau etc, au
considerabil puterea acapwataare a prozelitismului iudaic'
mult, toate acestea au provocal nu de puline ori reacf,i din
violente (ex. in Alexandria in anul 38 d.Hr. 9i 66 d.Hr., in
8e8
Cf. Merril C. Tenney, op.cit.,p 705.
ia anul 65 d.Hr.)8ee, atiltdrnpartea autoritSlii romane, clt fl f
l[imii p5g6nilor in mijlocul clrora trdiau, momente in care au fbfi
i mii de iudei. Toate aceste crime gi manifestiri violente dln
lumii plgdne fa[d de lumea iudaicd trebuie atribuite reacfiol
ate a pdgdnismului impotriva unei religii gi a unui cod moral
superioare celor pigdne gi care numai prin simpla lor prezen![
ituiau pentru lumea pdgdnd gi nu numai pentru can:ri singulare,
de referin!6.
4. Situafia politici a iudaismului
Dupf, moartea lui Alexandru cel Mare (323 i.Hr.) - care a fost
totul favorabil eweilor - Palestina a ajuns sub stipdnirea
ilor, cunoscuta dinastie greacd" a Egiptului, iar in anul 198
,, Palestina a trecut in zona de influenli a Seleucizilor, dinastie
stlp6nitoare in Siria.
Sub stipAnirea seleucizilor, in special sub Antioh Epifanes al
(174-164 i.FIr.), er,reii au awt de suferit mari umilinfe. Regele
oh Epifanes IV a urterzis, spre exemplu, cultul mozaic, a profanat
I din Ierusalim qi a introdus pedeapsa cu moartea pentru iudeii
s[ se circumcidi.eoo
cutezau sI prdanuiasci sabatul gi
Patriofii iudei, sub conducerea neinfrincalilor gi vitejilor frafl
i, din familia preoleascf, a hasmoneilor, s-au ridicat impotriva
i Si imprllrii seleucide, reuqind dup[ lupte grele gi
rgate, sf, elibereze lara Sffinti. Hasmoneii, devin cipetenii -
gi regi - ale poporului iudeu, domindnd cu oarecare schimblri
A, llobert qi A Feuillet, op.cit..p.705
340 Stelian Tt Iudaismul Epocii Noului Testamenl r,ll
pana in anul 37 i.Hr., c6nd tronul davidic avea s[ fie ocupat, ocupat o pozilie influenti in Iudeea dupl cucerirea rom&n[, Illnd
de regele strlin de neiLm> Irod Idumeul.eol i[ procurator al Iudeii de citre lulius Cezar, in anul 47 LW,
il numegte pe fiul sf,u Irod, la scurt timp dup[ numiroa sa
a) Dinastia irodiand rator, prefect militar al Galileii, funcfie care i-au remarcat
file de conducitor prin promptitudinea gi vitejia cu care a stevilit
- Irod cel Mare - viala gi activitatea la drumul mare'r din regiuneal respectivd. Guvernatorul roman
Dupi eliberarealdrii Sfinte de sub jugul seleucid, s-au Siriei a fost aga de impreionant de energia sa incdt l-a numit prefect
a$adar, la conducerea lirii marii preoli din familia Macabeilor Itur al provinciei Coele-Siria.'0u
erau totodati gi conducitori politici (etnarhr). intr-adevir, Ioan Dupi asasinareali Cezar gi dupi rdzboiul civil care a urmat,
I (134-104 i.Hr.)e02 gi Alexandru Ianeu (103-76 i.Hr.) - primul s-a bucurat de simpatia qi bunf,voinla lui Antoniu. Astfel c6nd
a luat titlul de "rege" - cumulaserd, alilt autoritatea religioasE au invadat Siria qi Palestina qi l-au pus pe tronul Iudeii pe
puterea politicd.eo3 I Antigonus (40-37 i.FIr.), senifiul roman, la propunerea
in cursul disputelor sAngeroase care au urmat morlii lui Arrtoniu gi Octavian, ii acordi lui Irod titlul de "rege al Iudeilor".eo7
anui 76 i.Hr. funclia de rege a rimas in aceastl liul lui Antipater, Irod, supranumit "cel Mare", va ocupa tronul
Hasmoneilor,noo dar din ce in ce mai mult restrAnsi la rolul ei in anul 40 i.Hr., instaurind o noud dinastie.
In timpul lui Ioan Hircan al Il-lea, ultimul hamoneu, se Dar, pentru ca Irod sa ajungl efectiv pe tron avea sA hpte timp
din ce in ce mai evident ca inalt demnitar, un idumeu, I nni, cu ajutor masiv roman, impotriva propdului siu popor, care
Romei. numit Antipater. Acesta era eweu, de origine din I l.n vnrt, flind considerat strtin de neam, c6t gi pentru servilismul
lhtrt de Roma, pentru simpatiile afi$at€ fali de elenismul p[g6n qi
90r,,.,
I DlAem pi pcntru despotismul siu brutal. Astfel domnia sa se intinde
e02
La moartea sa in ariul 104 i It., {inutul Iudeii a cunoscut cea mai mare ic numai din anul 37 ptndinanul4 t.Hr.eo8
din vremea lui Solomon incoace. (Cf. Dic{ionar biblic, p.784).
Irod nu s-a bucurat, a$adar, niciodati de afecfiunea sau de
'0t Cl-. Pr. Protl dr'. Vasile Mihoc, Notrtre de curs (manuscris) - an universitar
cap "dinastia irodianE" I supuqilor sii iudei, care n-au incetat sd-l socoteascl un
eoa
Denumirea de "Hasmonej" vine de la numele unui obscur strdmoq al r datoritd ascendentei sale idumeniene. Romanii in schimb au
(Vezi Diclionar biblic, p 782).
eo5 iat abrlitatea $i caracterul energic al lui Irod, acord6ndu-i statutul
Despre copilSria lui Antipater, Eusebiu de Cezareea mdrturiseqte: "Antipater
lui lrod cel Mare) se trdgea din ldumeea...Si se ndscuse el insuSi dintr-un 'lrul socius" , adicd" de rege asociat sau aliat.eoe El se bucura de o
Irod din Ascalon, unul din slujitorii de la ternplul lui Apollo,..Acest Antipatet ilutonomie gi era scutit de tribut; depindea insi de Roma in ceea
dus in robie de mic copil de cdtre niSte "haiduci" din ldunieea gi a rdmal
pentru cd tatril lui fiind sdrac nu l-a putut rdscumpdra. $i fiind cresctt
obiceiuile lor, el a fost tndrdgit mai tdrziu de Hircan, marele preot al l)i,'lionar....p 611. Vezi amdnrurte Ed. Lohse, op.cit.,p.78lomr.
Din el s-a ndscut apoi lrod, cel din timpul Mdntuitorului"" (Cf. thhlrn Ye'zi qi Eusebiu de Cezareea, op.cit., carteal,6,7.
Cezareea, Istoria bisericeascd, cartea I,6,3, p.46). Iosif Flaviu dE o altE
frl r\. l{rrbert qi.d Feuillet, op.cit.,p,86.
celor spuse mai sus (A se vedea Antichitd{i iudaice, XIV, 1,3, dupd
op cit , p 46, rrotz'l2 lhnl,u,
 Iudaismul Epocii Noului Testamenl 343
342 Stelian T,
tlc Marea Galileii ca Itureea, Gaulanitis, Bataneea, Tratronitis gi
ce privea politica externi qi trebuia sd, fumizeze trupe
imperiale in timp de rdzboi.
Totala aservire alui Irod, imp[ratului, s-a aritat foarte bine gi
in primivara anului 37 i. Hr. Irodse cisitoregte cu
traducerea in viaJd a politicii culturale qi gospodaresti a lui
hasmoneand Mariamne, nepoata fostului mare preot loan Hircan
ian Augustus, manifestati in proiecte grandioase de construc$i,
lea. Doi ani mai tdrzi.o- anul 35 i.Hr. sub presiunea soacrei
numai in teritoriul siu, dar gi in cetSfi strf,ine. Monumentele pe care
Alexandra, Irod l-a numit pe fratele Mariamnei, Aristobul, in
ridicat stau p0na astdA o mirturie a admiraliei sale pentru arta
de arhiereu. Dar simlind dragostea poporului pentru acest
mai ales a preocupirii gi grijii de al flata cu orice pre! pe
ascendent hasmoneu cu drepturi legitime la tron, Irod va di
Augustus Astfel a construit temple dedicate lui Augustus in
acelagi an, ca Aristobul sf, fie innecat in baie in timp ce era
ilc sale elenizate; a restaurat Samaria, cdreia i-a schimbat numele
palatul siu din Ierihon.
Sobaste, dupi numele implratului (gr.Sebastos : lat.Augustus). De
Pdni in anul 31 i.Hr.. in ciuda bunlvoinlei lui Antoniu,
din neinsemnata cetate de pe coasta Mediteranei numiti
lui Irod era precarf, datonti uneltirilor Cleopatrei care spera sf,
lui Strato, Irod a fbcut cel mai important pofi a1 sf,u la Mare,
Iudeea qi Caele-Siria unite din nou cu regahrl Ptolemaic. ln anul
md-o 1a proporlii ambilioase qi schimbAndu-i numele in
i.Hr., cdnd izbucnege conflictul dintre Antoniu qi Octavian, Irod
pe punctul si vini in ajutorul lui Antoniu. $ansa este de ; tot in cinstea impiratului. In Ierusalim va construi palatul
li va purta numele, pe colina de Vest a oragului (cea numiti astizi
intructt acum Cleopatra il impinge pe Irod lntr-un rdzboi
$ionutui), iar in nordul Templului fortdreala Antonia.el2 Pretutindeni
nabateenii. flind astfel scutit de a lupta irnpotriva lui Octavian gi
eorrstruit in fara gimnazii, teatre, stadioane.
compromite iremediabil cariera politic5. Irod ii infrdnge pe
Dar cel mai mire! dintre toate proiectele sale de construcfi a
dar victoria lui Octavian la Actium (anul 31 i.Hr.) pf,rea ci ii
rcconstrucfa Templului din Ierusalim, inceputi in prima parte a
fatala. $iret qi abil se iniEf,geazl totuqi inaintea invingitorul
Rodos, cu importante damri qi ajutoare pentru continuarea
i 20 i.Hr. Purcezdnd la aceasti luctate, Irod gi-a dat toati
militare, obfindnd astfel gi de la Octavian, noul "stApan" al
sI nu rineasci orgoliul religios al iudeilor gi nici s[
romane, recunoaqterea ca rege al Iudeii.elo Chiar mai mult,
rcc susceptibilitifl din partea lor. De altfel, obiectiwl
rucfiei templului a fost incercarea de impicare a eweilor cu
Augustus i-a redat zona de ges gi teritoriul din zona lerihonului,
: lor idumeu gi nu o intenfie de a-l preamf,ri pe Dumnezeu. in
de Cleopatra qi care fusesera temporar in stip6nirea ei, adlugdnd
sens, construclia s-a deslEgurat de o aga manieri incdt cultul de
la posesiunile lui gi Samaria, astfel incdt Irod ra ajunge sd
lcrnplu n-a incetat nici micar o singuri zi, iar construcfia edificiului
practic intreg teritoriul peste care domnise odinioard Solomon qi
iu-zis a templului gi a altarului de jertfd s-a sf,v6rgit de m0ini
cuprindea: Idumeea, Samari4 gesul dinspre Mediterana pdntr
tfitc. Irod dispunAnd sd fie calificaf in acest scop, in diferitele
Cezareea, Galileea, Pereea in Transiordania gi finuturile de la
| ('l t'r. prof. dr. V. Mihoc, Notile de curs (Citate), f.p
lllclionar biblic, p 612
"o Diclionar biblic, p.61 i
 344 Stelian T,
mesem necesare, peste 1000 de preoti. Constructia templului
dweze aproximativ 8 decenii. Lucrarea se va incheia abia in
d.Hr., adici la numai cAliva ani inainte de distrugerea sa totali in
70 d Hr.Qn.2,20).e13
Totugi, nimic din ceea ce a intreprins Irod, nici chiar
generoase pentru templu nu l-au putut face indrigit de
iudei. Originea sa edomiti nu a fost uitatf, niciodat6. Deqi a fost
prin religia sa gi a reconstruit templul Dumnezeului lui I
Ierusalim, faptul acesta nu I-a impiedicat s[ ridice in alte plrli
pentnr zeitili pigdne Ydrutd din afart, situafa Palestinei plrea
indoiald, a fi prosperi. Pacea gi linigea la frontiere fusese asi
numai cf, in interiorul lirii impozitele apd.sau greu pe popor, i
mai mare parte a aurului lua calea str5initalii; aristocrafa i
fidelf, dinastiei hasmoneene, fusese decimatd din chiar primii
crudului idumeu; Sanhedrinul nu mai avea nici un drept sd se
afacerile publice; iar mai presus de toate exterminarea
hasmoneilor cerea rf,zbunare din pafiea poporului.
Pdna gi marea preolie, care inainte trecuse in chip
neam in neam, de la strimoqi la urmagii lor imediali, se sfhrgise.
Flaviu istorisegte faptul ci dupf, ce a primit dregitoria de rege
romani, Irod n-a mai rdnduit arhierei din vechea seminfle,
incredinfat aceastf, cinste unor oameni necunosculi. Cdnd e
a$ezarea arhiereului tot aga a fEcut gi fiul lui Irod Arhelau, iar
t6rziu au continuat aceastf, practicd,romanii.era Irod practica un
'lt Arnenunte in legiturE cu construcfia, dimensiwrilg materiatul folosit,
templului lui Irod etc. a se vedea: Dic{ionar biblic, p.1264, Dd, Lohse,
p.20.
er4
Cf Iosif FIzvtu,, Antichitdli iudaice, XX,247,279, dupE Eusebiu.., op.cit.,
I, 6,9-10, p.47. Tot Iosif Flaviu istorisegte qi faptul kod a mers cu
cd
ceea ce privea arhieria pdn6 acolo cd a pus sub cheie, cu sigiliul sdu
odEjdiile sfinte ale arhiereului gi n-a mai ingAduit altor mari preoli si le mai
Iblosi. Dupd el Arhelau qi apoi romanii au procedat la fel. (Ibiden).
i Noului Testament
lcroare, astfel cf, in istoria poporului iudeu, numele s[u a d,me!
ris ca cel al unui tiran singeros qi chinuit de bdnuieli.e" cruzimsa
lrcd se oglindegte cum nu se poate mai bine in numeroasele
fii pe care le-a ordonat in propria sa familie. in anul 29 i.Hr.
si fie condamnati gi executat5, acazata de complot impotriva
i sale, sof,a sa Mariamne, singura din cele l0 sofii succesive pe
lrod pare si o fi iubit cu adevdrat. in anul urmitor 30 LFk. avea
nihfi aceeaqi soarti mama Mariamnei, Alexandra.,,u Cei doi fii ai
tlc la Mariamne, Alexandru gi Artisobul, crescu,ti la Rom4 erau
inapi a fi mogenitorii tronului tatilui lor. Descendenta lor din
onei (prin mama lor) fEcea si fie acceptata de poporul evreu.
tiir or privilegiatd, insd a stdmit invidia frafilor vitregi, in special a
f
Antipater, fiul cel mai mare a lui Irod, care reugegte sd strecoare
illa de complot in inima tatilui 1or. in cele din urmf,, in anul 7
ci sunt gisili vinovaf de complot impotriva regelui gi astfel sunt
ttafi prin grangulare la Sebaste. Antipater nu a profitat de pe
nrortii lor, pentru ci trei ani mai tdrzi,:, cade gi el victimi
iciunii lur Irod, tatf,l s5u, gi este executat in anul 4 i.Hr., cu numai
inaintea morfii lur Irod.e17
l)atru alli fii ai lui Irod au fost ucigi gi ei din porunca tati"lui lor.
l, dupa informafile pe care ni le-a transmis Macrobius, Octavian
stus ar fi exclamat la un moment dat "Melius est Herodis
um esse Eram filium" (E mai bine si fii porcul lui Irod, decit fiul
', lhcand aluzie Ia faptul c5, respect6nd cel pufin acest precept al
i\. Robert gi A Feuillet, op.cit., p86 gi Pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu,
de aparifie...,p255.
lhtirttr,
,t'l lrrsil'Flaviu, Antichitdfi, XVII, 187, REzboiul. .,I, 665, dupE Eusebiu, op.cit.,
[Hllttr l, 8,1-5, p.54.
't l)r'. Vasile Gheorghiu, Evanghelia dupd Nlatei cu comentar., Cernduli 1925,
lr\
346 Stelian T'
Bibliei, tiranul iudeilor nu consuma carne de porc. La
propria sa familie se mai pot adiuga gi cele ale doi
succesivi ai surorii sale Salomeea.ele
Ultimii ani ai lui Irod au fost teribili. Flrf, incetare, el
noi torturi pentru victimele sale. in cele din urmi este lovit de
teribili, probabil un cancer al inestinului. Puroi 5i viermi se
din tot trupul lui.e2o A poruncit sf, fie dus la biile de la Calli
est de Marea Moart4 dar la prima baie a leginat. Turba!
fanloma victimelor sale, suferinla se amplificaflrilurme de
in preajma morlii sale, poruncise sf, fie adunali in
din Ierihon aproximativ 500 de fruntagi iudei, dispunind ca
moartea sa tof, aceqtia si fie uci5i, astfel incdt iudeii sI
motiv sf, se bucure de disparifa tiranului 1or.e2' Salomee4 sora,
fost insi destul de inleleapta sf, nu execute aceastl poruncf,
ele
Cf A Robert qi ,{ Feuillet, op.cit.,p 88.
"o Iata cum descria Iosif Flaviu teribila boalE a lui kod: "Intesfinele lui erau
rdni, indeosebi stomacul ii provoca durei cumplite, un lichid albicios tl
Jdrd incetare din picioare... mai tdrziu boala i-a cuprins tntreg
manifestdndu-se fu diferite chipuri. Accesele de figui nil erau prea mai,
avea o mdncdime insuportabild pe tot cotpul... ca sd poatd respim trebula
ridice mereu tn pieioare Si rdspdndea un miros rdu cu totul de
pincina respiraliei sale apdsdtoare. Mddularele erau zgttduite de
inspdimintdtoare..." (C[. Antichitfii iudaice, XYIL 168-170 qi
itdaic,I,657 462, dlpir Eusebiu, cartea I,7,6-7, 9, p 52-53).
Localtiate pe coasta rds[ritean6 a ltflarii Rogii. Arndnunte in legdturd cu i
e2r
acestei localitdp, vezi M. Abel, Geographie de la Palestine, Pais 7932,
p.467
e22
Iosif Flaviu istorisegte gi aceasti nebund ponrncd a muribundului disperat '1
a cheamt pe sora hi Salomeea Si pe solul ei Alexa Si le'a zis: "Stiu cd
sdrbdtori bucuroSi moartea mea, dar tot a$a s-ar putea sdfiu Si regretal de
sd am o inmormdntare pompoasd dacd vreli sd asculta1i de poruncile
aceSti oameni intemnilali aici sd-i omordli indatd ce voi mui eu,
cu artnatd. in chipul acesta intreaga ludee Si fiecare casd va pldnge dupd
Testamenl
Iudaismul Epocii Noului i{?
lrod moare intre 27 martie qi 11 aprilie a anului 4 I,Hr, le
gi a fost ingropat in fortireala pe care el insugi o construisg l0
de Bethleem numiti Herodiumez3, in convingerea unanim[ a
torilor celor sfinte $i a tutwor ghicitorilor, cf, Irod "a pldtit cu o
relele comise,"eza
de pedeapsd
tn Evanghelia dupi Matei (cap.Z) kod ne este prezentat ca
I care urmerea pe Pruncul Iisus qi cate a poruncit uciderea
:ilor din Betleem qi imprejurimi in speranla cI printre ace$ia s-iu
pi Pruncul mesianic, fiindu-i salvat astfel tronul.
- Fiii qi urmagii lui lrod cel Mare
Irod gi-a irnparfit prin testament regatul la cei trei fii ai sii:
gi Samaria lui Arhelau (Mt.2,22); Galileea $i Pereea lui
, iar teritoriile din Nord-Est lui Fitip (Lc.3,1) impirfrea
ivi a fost ratiflcattde Octavian Augustus."t
a) - Arhelau (sau "Irod Etnarhul", pe monedele sale). Acesta a
in Iudeea "in locul tatSlui s5u Irod" (Mt,2,22) din anul 4t'.Hr.,
rd in anul 6 i.Hr. in Evanghelia dupi Matei este amintit ca cel de
cdruia familia smnte, h intoarcerea din Egrpt, nu se a$eazf, in
, ci pleaci in nordul !f,rii sfinte, stabilindu-se la Nazaret: "Dar
cd Arhelau domneSte peste ludeea tn locul tatdlui sdu, s-a
sd meargd intr-acolo Ei, ludnd poruncd fn vis, s-a dus tn pdrlile
Itrttrclacdnuvavrea..."(R[zboiuliudaic,],664-665,dupaEusebiu,op'cit',cartea
I, ll.1 3, p 53)
r('l A. Robert gi A Feuillet, 1p.cit',p.88.
I
t' I I os if Flaviu, Rizb oinl iudaic. l, 657 -662, dup[ Eusebiu, op. cit., p.53.
I Yrti Diclionar biblic,p.614 A' Robert Ei A. Feuillet, op.cit',p'88'
9i
J48 Stelian
Gqlileii. $i a venit Si a locttit in oraqul Nazaret..., (l\[t.2,ZZ-
Arhelau a fost flul cel mai mare de la solia Malthace a awt cea
Ei
rea reputafie dintre toli Iiii lui Irod.e27 El ofenseazi
religioasi a eweilor cdsitorindu-se cu Glaphyra, viduva fratelui
vitreg Alexandru. Continua insi planul de constuire qi conso
regatului inceput de tatal sdu, dar domnia sa represivf, a
insuportabil[. CurAnd dupf, moartea tatalui s5u, Arhelau
sdnge o tulburare care a agitat Ierusalimul. De aceea, c6nd noul
plecat Ia Roma pentru a obline recunoagterea titlului,
anstocraliei din Iudeea qi Samaria a incercat si se opun[ i
sale, plecdnd la Roma gi avertizdndu-l pe Augustus de izbucnirea
revolte generale in cantl recunoagterii lui Arhelau ca rege. (Lc.19,1
Augustus, degi a aprobat testamentul lui Irod, il
Arhelau, il deposedeazd. de toate bunurile gi il exileazi in
Vienne in anul 6 i.Hr. Iudcea este atagati provinciei romane a
iar conducerea gi administrarea ei fu incredintati de Roma
procuralor.e28
- Irod Antipa
in Evanghelii este cunoscut sub numele de "Irod t
(Lc 3,19 urm.), adic5. stipdn peste o pf,trime dintr-un regat. El a
fiul mai tdndr al1ui Irod cel Mare, care potrivit testarnentului
sdu mogtenegte Galileea gi Pereea, domnind din anul a i.Hr. pOnA,
anul 39 d.Hr.e2' Irod Antipa a fost cel mai capabil dintre flii lui
fiind la fel ca gi tatil siu un mare constructor. El construiege o
e26
Iosif llaviu consemneazil in lucrarea sa "Antichitdli iudaice" 17,1,3 faptul
Arhelau era un domn "tot atat de despotic Si cnd ca Si pdintele sdll" (dup4
Vasile Gheorghia, Ettanghelia dupd Matei, p. 138).
e27
A.. Rofrert, op.cit., p.88
'- lbtdem.
'' lbtdem
Iudaismul Epocii Noului Testament t{9
pe larmul lacului Ghenizaret in anul 22 d.Hr., numit!
iada in cinstea imp[ratului de atunci de la Roma, Tiberiu.
Irod Antipa s-a cas[torit cu fiica regelui Aretas al lV-lea aI
ilor, pe care insf, o repudiaz[ cur0nd pentru a se cisitori cu
fosta sofe a fratelui s5u Filip. Aceasti legdturl incestuoasi
f,loan Botez6torul o va cornbate cu vehemenfii gi curaj (M1.14,3 urm.
loc.paralele), pldtind insi scump atitudinea sa fafi de aceasti
scandaloasf, a lui Irod gi a Irodiadei, sfhrgind cu
o ifarea gi in cele din urmi cu moartea. (Mc.6,14-28). Ca
nte din viala sE Sf.Evanghelii mai consemneaz6 9i faptul
nirii sale cu Iisus cdnd i-a fost trimis acestuia de Pilat ca s5 fle
. (Lc.23,7 urm.), precum gi o caracterizarcpe care i-o face Iisus
o alti ocazie, numindu-l "vulpe": "...unii dinfarisei i-au zis: IeSi Si
-le rle aici, cd lrod vrea sd te ucidd. $i El le-a zis: Mergdnd, spuneli
ii acesteia' Iatd, alung demoni..." (Lc.l3,3l-32).
Divorful de fiica regelui Aretas al IV-lea al Nabateenilor ii va
in cele din urml duqmdnia fostului siu socru qi cAf,va ani mai
u in anul 36 d.Hr., profili de o ocazie gi porne$e rf,zboi impotriva
i Antipa. Forlele lui Antipa suferi o grea infrdngere, mu{i
iderAnd infrdngerea ca o pedeapsf, venit[ de la Dumnezeu pentru
e3o
lui Ioan BotezStorul.
in anul 39 d.Hr. Irod Antip4 angajat tntr-o refea de intrigi la
nnul Irodiadei, care nu vedea cu ochi buni favorurile primite de
pa, nepot al lui Irod cel Mare, fiul lui Aristobul, va pleca la Roma
ru a obfne titlul de rege. Agripa, nepotul sf,u, reuSe$e insi si
ineze eforfurile lui Antrpa, astfel incAt demersul sf,u n-a alut ca
Itat decdt exilul sf,u in sudul Galiei, la Lugdunum gi pierderea
llcgii sale averi.e31
t'" lllciionur biblic, p.614
('l A Robert qiA- Feuillet, op.cit,,p88.
 Stelidn 7',

4l d.Hr., cdnd Caligula a fost asasinat, Irod Agripa I se afla la Roma,

- Irod Filip
Unde a jucat un rol destul de insemnat ?n numirea ca imp[rat a lui
Ca al treilea beneficiar al testamentului lui Irod, Filip
iu. Ca recompensf, acesta ii d[ titlul de rege, punAnd totodat[ sub
stipdnire districtele din nordul Pereei, precum Bataneea,
lui gi teritoriul administral p6ni atunci de procuratori, adic6
lturee4 Trahonilis gi Auranitis. Domnegte intre anii 4 i.FIr. gi 34
Iudeea qi Samaria. Se reconstituia astfel, sub stf,pdnirea lui
dar ca gi Antipa, nu primege de la Roma decat titlul de tdrarh.esz
ipa I, fostul regat al lui Irod cel Maree3-'. Scurta domnie a lui
Filip a ar,ut o domnie pagnici gi mogenind gi el de la tatdl s6u
ipa I a fost pagnici gi prosperi. Degi el insugi era un sceptic,
gustul pentru marile constructii, reconstruie$e la poalele
ripa I s-a straduit si respecte scrupulele religioase ale iudeilor, care
Hermon arfiica cetate Paneas, cireia ii d[ numele de Cezareea'
aaceptat, privindu-l ca pe un urma$ al hasmoneilor prin bunica sa
Filip). precum qi tsetsaida, de la virsarea Iordanului in Marea
iarnne, acorddnd gi sprrjin mare fariseilor.
cireia, in cinstea fiicei lui Augustus, i-a dat numele de Betsaida-
Tot pentru a se face pl5cut iudeilor, Agripa I dezllnfuie
Irod Filip s-a cdsitorit cu nepoata sa, Salomeea, fiica
impotriva tinerei Biserici din Ierusalim, ucigdndu-l pe
dar de la care nu are copii. La moartea sa (34 d.Hr ) tetrarhia lui a
lacob,e36 fratele lui Ioan gi incercdnd sf,J ucidi gi pe Sf.Ap.petru,
anexati provinciei romane a Siriei, iar dupi 3 ani (37 d.Hr.) Cali
care e sclpat insf, in chip miraculos de Dumnezeu: ,,in vremea
va face cadou prietenului siu Irod Agripa Le33
Dar intrucdt doi dintre nepolii lui Irod cel Mare sunt i
, regele lrod Agripa a pus mdna pe unii din Bisericd, ca sd-i
evenimente ale Bisericii primare pe care Noul $i a ucis cu sabia pe lacob, fratele lui loan. $i vdzdnd cd este
placul iudeilor, a mai luat Si pe Petru... pe care prinzdnduJ l-a
consernneazi, se impune a fi aminti,ti, pe scurt, 9i acegtia.
in temnifd..." (cf F.Ap.I2,I-23)
Irod Agripa I a inceput si fortifice Ierusalimul, dar cel de-al
- Irod Agripa I - El a fost fiul lui Aristobul 9u nepotul lui
ilca zid pe ca"re il proiectase nu ajunge s5-l termine, deoarece moare
cel Mare. Dupi executarea tatSlui siu in anul 7 i.Hr., el a fost
la Roma, in relalii desflrl de apropiate cu familia regald. tn
d.Hr. intra in dizgralia lui Tiberiu care il aruncf, in inchisoare. lhitlent

Caligula a devenit ?rnpf,rat in anul 37 d.Hr., acesta il l)e spre moartea lui Iacov conscmneazE gi clernent Alexandrinul o pilduitoare
tHloriozre, pe care va h luat-o din tradilia inaintaqilor El spune cE cel care l-a p6r6t
Agripa I d6ndu-i teritoriul fostei tetrarhii a lui Filip 9i Lisanias, Ia
rlr lic iudecat a r6.mas miqcat vdz6ndu-i curajul, incdt a declarat c6 gi el esie cregtin.
a addtgat gi Abilene, o regiune situat[ intre Damasc gi Antili ",.lndndoi - spune Clement - au fost duSi la locul de osdndd, insd inainte de a
urma exilf,rii lui Irod Antipa in anul 39 d.Hr., Agripa I pri rllrtnge acolo, pdnlhtl l-a rugat pe tracoy sd-l ierte. Iacoy s-a rdzgdndit pufin, apoi
stdpdnire gi Galileea qi Pereea, aflate in regatul celui dint6i.e3a in I rt zis' "Pace fie!" Si l-a sdt"utat. Dupd aceea amdndorura
li s-q tdiat capul in
n't,laSi timp" (CliHypotipozele, V[, fragm.74, dupd Dusebiu de Cezareea,
e11 rtlt c'i1,, c'artea a II-a, 9,1-3, p.75). Istorisirea cuprinde o mostrE de pietate populard,
lhident.
ntt rt,tl cstc cE Iacob a sfdrgit "find aruncat de pe acoperisul templului Si apoi bdtut
lbidrrr.
ilr rtnarte, cn un ciomag de lemn" (Cf. Eusebeiu,.., op.cit, cartea aIl-a,23,3,
e3a
Vezi amdnunte in acest sets, Diclionar bibkc.p.674 qi Eusebiu, op.cif',
lr'Jl)
II-a, 4,1 qi nota 33, p 70
 352 Stelian Tt

subit la Cezareea, in anul 44 d.Hr., atins de o boali ca qi
bunicului s[u. in aceastf, moarte Biserica primarl din Ier
vdzut pedeapsa lui Dumnezou revdrsati peste el datoitA
dezlintuite impotriva Apostolilor Domnului',...ti
Iudeea la Cezareea, a rdmas acolo... $i tntr-o zi rdndui
lmbrdcdndu-se tn veSminte regesti Si Sezdnd la tribund, vorbed
ei; iar poporul striga: Acesta este glas dumnezeiesc, nu
tndatd ingerul Domnului l-a lovit, pentru cd nu a dat s
Dumnezeu. $i mdncdndu-l viermii a murif,. (F.Ap.20,19
,Zl-23).
in urma lui au rimas un fiu Agripa II gi doui fiice: Br
(niscuti in anul 28 i.Hr.), menfonati in F.Ap.25,13 qi urm gi
(niscutlin anul 38 d.FIr,), care a devenit ateia sofe a p
Felix (Cf, F.Ap .24,24).e38
sb-l asculte pe Sf.Ap. Pavel, care urma a fi trimis la Roma spre
ll judecat de tribunalul Cezarului (F.Ap.25,13 -26,32\. Cu aceastii
ic, ascult6ndu-l pe Ap.Pavel, regele a fost foarte aproape de a se
ina "Agrippct a zis cdtre Povel: Cu puyin de nu rnd tnclupleci sd
,/itc Si eu creStin" (F.Ap 26,28)
La izbucnirea marii revolte iudaice impotriva Romei la anul 66
Fl Agrippa II, care a incercat in prealabil sf, o previni, rf,mdne fidel
ilor. Moare f1r5" urmaqi in iurul anilor 92-93 d,.Hr., disp6r0nd
cu el gi dinastia irodianf,

- Agrippa II - Pe numele siu adevirat Marcus Iulius

IIe3ea fost fiul lui Irod Agnpa I gi s-a niiscut in anul 27 d,.Hr.
considerat prea tAnir pentru a deveni succesor al tat5lui sdu,
titlul de rege abia mai t6rzl, de la Claudiu, dimpreund cu
din nordul gi nord-estul Palestinei, mdrite de Nero in anul 5G
Agripa II schimbi numele capitalei sale din Cezareea lui
Neronias, ca un compliment adus impf,ratului Nero. Din anul 48
in anul 66 d.I{r. a ayut gi prerogativa de a numi direct pe mai
preoti ai evreilor, in calitatea sa gi de inspector al templului. in
d.Hr., afldndu-se, ?mpreund cu solia sa Berenice,la Cezareea,

e37
O descriere a modii sale, fEcutd dup6 Iosif Flaviu, vezi in,La Bible,, TOB,
p2647, notd, o "Il entro au thddtre a l'aurore, yetu d,une robe
argent et d'un lissu admirable...Alors il fut pis de maux d,intestins et
jours plus tard." (Cf. Antichitdli iudaice,XX, 343-351).
e38
Ct. Diclionar biblic, p.614.
etn
Cf .'La Bible", ToB, p.2681 nota r,
n*
Ibid"*.
 Stelian Tofand Iudaismul Epocii Noului Testament 355

Hartaimplr[liei lui Irod - Diclionar biblic p. 612, Harta Familiei lui Irod
1 . Diclionar p. 613

I
2
ti
I
I

€.
q
 Stelian T,
b) Procuratorii romani
- Regimul procuratorial
Dupi depunerea lui Arhelau in anul 6 al erei cregine,
peste care domnise, Idumeea, Iudeea gi Samari4 a fost
provrncrei romane a Siriei qi pus sub administratia unui
imperialeal, moment care coincide, agadar cu instaurarea
procuratorial in lara Sfhnti,.eo2 Aceastl administrafie p
a mentinut pina in anul 66 d.Hr. c0nd a izbucnit marea
iudaicf,, cu o scurtd intrerupere intre anii 4l-44 d.Ih., in
domniei lui Irod Agrippa I.
Procuratorul roman avea regedinla oficiali la Cezareea,
elenistic fondat de Irod, insf, la sirbitorile mai importante ale
\/enea la Ierusalim, insotit de o escortd puternici, pentru a
direct evenimentele, tar in caz de tulburiri si poati interveni
La Ierusalim se instala, de obicei, fle in vechiul palat regal,
fortareala Antonia, din imediata apropiere a Templului. P
roman avea, agadar, la dispozifia sa trupe, iar puterile sale
qi dreptul de a numi direct qi a destitui pe marii preof. in
majore ale provinciei el se adresa totuEi legatului imperial al Si
practicd, autonomia sa era aproape deplina. Grosul
procuratorului roman se gd"seau in Cezareea. la lerusalim
ear
tn NoulTestament titlul de procurator apare sub denumirea de
(F Ap.24,10; 26,30 sau praeses, in latin6 Iosif Flaviu foloseqte in scrierilo
termenul de fnriplos - praefectus gi tnupel,rirp - curator. (Cf.
FeuilleJ, op.cit.. p.89).
'4' Cf. A R.obert gi A t-euillet, op cit.,p 89
Iudaismul Noului Testament 351
o gamizoarrt compus[ dintr-o cohortf, comandatf, de un tribun a
i detagamente ocupau vechile fortdrefe irodiene.ea3
Exerciliul justi,tiei era lisat in sarcina Sinedriului gi tribunalelor
care se pronunlau in conformitate cu dreptul iudaic. Daci
i Sinedriul se pronunla pentru condamnarea la ffLoarte, sentinfa
executorie numai dac6 eraratiftcafii de reprezentantul Romei,
rul care dispunea de 'Jus gladii" (Cf.In.18,31)
in ceea ce priveqte str6ngerea taxelor 9i impozitelor (tributum
gi tributum capitis) pentru trezoreria imperiald, acliunea era
init[ de func]ionari romard, dintre care mu{i apar,tineau
ilor. intre ace$tia se numf,rau qi a;a-zi5ii vamegi, Evangheliile
ind cu numele cel pufln doi dintre ace$i4 9i anume, Levi-Matei
5,27) gi Zaheu, mai marele vameqilor din lerihon (Lc.19,1-2)'
acegtia erau dotestafl de iudei, in care vedeau intruchipafl
ii ocupantului toman, degi ace$ia nu erau totuqi scut$ de
llumirile ce veneau din "exactitatea 5i corectitudinea"
,(Cf.Lc.3.l2-13)
Referitor la of,rcierea cultului de la Templu sau la practicile
publice, Roma cu toate ca se putea opune, n-a modificat
Credinfa iudaicf,, ca gi manifestirile de pietate erau scnrpulos
putea
$i cum iudeii nu tolerau nici o imagine sau chip care
o ofensi la adresa sentimentului 1or monoteist, procuratorul
decisese chiar ca trupele sale sd nu iasd niciodatd in orag
stindardele lor; la fel monezile de aram6, bitute in far6, nu
nici o efigie.'aa Totuqi nu pufine au fost 9i cazurile in care iudeii
lhl,lrm.
Itr uocst sens a existat totugi o exceplie in ceea ce prive$e neamestecul
lupruzenlantului Romei, in afacerile religioase: el putea destitui dup6 bunul plac
A. Robert rllrr litulatura cle mare preot, aga cum au fEcut-o de 8 ori cei din dinastia irodim6,
Itrlrluiii 6 i.tIr. gi 41 d.llr., sau de 4 ori procuratod Valerius Gratus inte anii l5-
Jtr tl,ltr (Vezi A. Robert giA. Feuillet, op.cit.,p.90).
 358 Stelian Tr
s-au plAns, mai mult sau mai putin, direct sau indirec!
nodreptitile gi jigrurile sentimentelor nationale provoc
procuratori.
- Primii procuratori
Despre primii procuratori se cunosc foarte puf,ne date.
acegti primi procuratori se numf,rf,:
Coponius (6-9 d.Hr.) - a fost trimis in Iudeea ca
acelagi timp ?n care Quirinius devenea Legat al Siriei, pentru a
oar6. Aceata se intdrnpla in amul 6 d.Hr., a doua zi dtrpd destitui
Arhelau.ea5 Acum Quirinius primege ordin s6 purceadd
recensimdnt in provincia care i-a fost oferitf, spre guveflure.
misur[, normali din punct de vedere roman, aplicati Iudeii in
d.Hr., a stdrnit revolta lui Iuda Galileanul (Ap.5,37), care
sprijinul zelotilor, fusese repede inlbuqiti in sdnge de
procuratorului Coponius.eau Lui Coponius ii urmeazi M
Ambibulus (9-12 d Hr.), gi care a av:ut ca succesor pe Annius
(12-1s d Hr )
Acestuia ii urmeazi Valerius Gratus (15-26 d.Hr.),
procurator de cStre Tiberiu. Gratus destituie 3 mari arhierei din
pe parcursul primilor sii 3 ani de guvernare. in anul 18
desemneazS. ca mare preot sau arhiereu pe Joseph Caiafa,
fbstului arhiereu Anna, demis tot de Valerius Gratus (Lc. 3,2
18,13) Caiafava rim6ne in functie pdnl in anul36 d.Ht.eal
ea5
lbidem,p.97
'ou lbidn*
noi
lbid"*
Iudaismul Epocii Noului Testament 3"59
Lui Caiafa ii urmeazl Pontius Pilatea8, care a guvenrat tn
timp de 10 ani, intre 26 gi 36 d.F{r. Ca procurator, el a definut
rolul in provincie. fiind geful aimatei de ocupafle, care staliona ln
rcca, un detaqament functionind ca qi gamizoanf, in Ierusalim
in cetafuia Antonia. Pilat e cunoscut din relatirile
ligtilor qt ocazia procesului lur [isus (Mt.27, Mc"15, Lc.23;
llt- 19), qi din informaliile lui Iosif Flaviueae gi ale lui Filon.eso Abia
in Palestrna, noul magistrat iriti qi rdnege intentionat
religioase gi nationale ale locuitorilor Ierusalimului,
rfind ca trupele sale si intre in ora$ cu steagurile imperiale.e5r A
zi un numf,r considerabil de iudei pleaci la Cezareea unde timp
5 zile qi .5 nopfi protesteaza in fala palatului irnperial. Pilat nu
dar urmAnd un ordin a lui Tiberiu dispune ca steagurile si se
totugi din Ierusalim la Cezareea. Pulin mai tdrziu, Pilat d[
ca pe zidurile palatului lui Irod de la Ierusalim si fie suspendate
panouri cu numele impiratului, iritAndu-i din nou pe ewei.'52 Dar
Itt lcgltur[ cu numele sEu adevdrat qi cu semnihca]ia includerii cuvintelor "a
pf,lirnit sub Pon{iu Pilat" in Crezul creqtin, vezi S. Liberty, The Impofiance of
Puilius Pilate in Creed and Gospel.rt JTS 45-1944, p 38-56.
Aillifiitdli iudaice, XVIII, 32-33, dupd Eusebiu, op.cit., cartea I, 9,2, p.54, vezi qi
;tt',1trof.dr. Grigore T. Marcu, Trei pofirete neotestamentare: Iuda Iscaioteonul,
l'tlut din Pont Si Claudia Procula, in rev "M.A. nr.34, 1958, p.195-199.
llilrrrr il in termeni foarte duri: "Pilat - spune el - era crud pin
descrie pe Pilat
ttttlrtrd Si tn duritotea inimii sale, nu ierta nimic Si nici nu putea fi induplecat de
Itlmttni. in fimpul gut;erndii sale, Iudeea n-a cdstigat nimic decdt cotpulie,
irtrtrttind pretutindeni, orgoliul, aroganla Si insolenla. 'fara era destinatd jafului,
tltinfitilor Si tnSeldciunilor de tot felul. Se trimiteau oameni la moafte /drd o
ituhrcald prealabild. Ferocitatea tiranului n-a fost imbldnziti niciodatd" (Cf.
ttl
tyatio ad Caium",it "Les Oeuvre.s de Philon...y, vol.38, Paris 1972, $tpd A.
llolrrrrt gi A. Feuillet, op.cit., p 97).
Irrlrrrrnalia o d[ Iosif Flaviu, Antichitdli iudaice, 18,5-5, dup5 Eusebiu, op.cif.,
sulca ir II-a,6.4,p.73
Vczi rLnrhnunte iri acest sens P.I- N{aier, The Episode of the Golden Roman Shilds
tt ltru.salam, in HTR 62,1969, p.109 unn.
r 360 Stelian
indignarea populari atinge culmile atunci cdnd Pilat
construiasci un apeduct pentru mai buna aprovizionare cu
Ierusalimului, achizilroneazi suma necesari construcfiei din
sacrd, a Templuluie5', Pilat fiind cel care definea controlul
Templului gi visteriei sale. P0nf, qi veqmintele noului
pf,strate de el qi ii erau eliberate aceshria numai pentru
procuratorul venea la Ierusalim, aducdnd atunci trupe supli
el, care patrulau permanent prin cetate. Izbucnegte acum o
manifestalie in cursul cireia igi pierd viala foarte mu[i di
fiind ucigi de trupe deglizate, scoase pe strizi din porunca lui
Latoate acestea se mai adaugf, gi masacrarea unor pelerini
Templul din Ierusalim, de cdtre soldafii procuratorului in anul
(Cf.Lc. 13,l-2).ess
Asfel de ac,tiuni, cflt gi atitudinea gi politica sa di
fafl de iudei, l-au fbcut in fafa acestora extrem de nepopular,
n-a putut fi inlocuit ugor, intrucdt polilica lui Tiberiu era de a
in funcfie inaltele ofrcialitifi cAt mai mult posibil.
Pilat iqi pierde totugi rangul imperial in anul 36 d.FIr.,
motive aotzatoate porunceste masacrarea unor samariteni
muntele Garizim de un pseudo-Mesia"6 pentm ale arhtavasele
ascunse acolo de Moise. in ciuda falsitSlii acestei afrma17les1, c
"t Apu urma s5 fre adusd prin acest apeduct de la o distantd de 300 de
Eus ebiu..., op. cit., cartra a l[-a, 6,6, p.7 3).
e54
Cl-. Iosif f,'lavir, op.cit.,78.60, dupa Dicfionar, p-1025
e55
Un- exegeli cred cE dugm,Snia pe care i-o purta kod lui PiaI (Lc.23,12
catzatd de faptul uciderii in acest nur^sacru gi a cdtorva supuqi ai lui
Dicfionar, p1025).
e56
Yezi am5nunte, DicSionar bibkc, p.1025 9i documentata lucrare despre
activitatea lui Pilat P.L Maier, Pontius Pilatg 1968.
e57
Moise nu a trecut niciodatd dincolo de Iordan. Unii considerd cd in texte
eroare de text, apdrAnd Moyseos in loc de Oseos. Iosif Flaviu menfi
tradrfre samariteand conform[ cdreiarJzzt, marele preot (I Cron.6,6) ar fi
chivotul qi alte vase prelioase in muntele Crarizim. (Cf Iosif Flavit, op.cit,,
89, dupE Dicfionar..., p.1025).
Iudaismul Epocii Noului Testanenl 16t
me de samariteni inarmali se prezintf, ln munt€, pllrt fl
rjoari, captureazil pe instigatorii lor gi ucide un numlr mrn
da
iteni. o mare delegalie de samariteni se infdfigeazl, dupl
rmG
ru, inaintea
:natorului Siriei, vitellius, cerind pedepsirea gi inl[tura,roa
dlil
ie a lui Pilat.
Vitellius il demite pe pilat qi-l trimite la Roma pentru a.tl
ilica fapta in fala impiratului riberiu. Dar pe c6nd se afla in drum
I l(oma, Tiberiu moare (37 d.Hr.), ?nsi in procesul care totugi are
gi despre al carui renitatnu se gtie nimic, caligula il condamnd
pe
ih arul 3l d.LJr..la exil sau la sinucidere. e5s
concluzia datelor Noului restament referitoare la pilat gi la
persoanei sale este ci era un om slab, gala sd-gi incalce
ipiile pentru avantaje personale gi al carui consimlamAnt la
la moarte a M6ntuitorului Iisus Hristos s-a datorat nu
de mult dorintei de a face pe placul autoritrlilor iudaice, c6t de
de a nu-l supf,ra pe Tiberiu in cazul in care, intr-o tulburare din
cineva se fbcea pe sine impdrat. (Cf In.19,12-16). Acest lucru
cvident din batjocwa pe care a adus-o la adresa iudeilor prin
olc de pe inscripfia Crucii lui Iisus Hristos, cel Ristignit
le,te-22).
Dcspre succesorii lui Pilat, Marcellus (36-37 d.Hr.) qi
(37-41 d.Hr.), in afara numelui lor nu se cunoagte nimic
referitor laia[a gi activitatea 1or. Nu se gie exact nici dacd nu
vt acestea sunt numele unuia gi aceluiagi procurator. iln anul 39
iudeii din Iaurnia distrug un altar ?nalfat in acel oraE in cinstea
Caligula. Furios, simtindu-se extrem de jignit, impdratul a
it ca statuia sI fie aqezatd. in chiar templul din Ierusalim.
Siriei, Publius Petronius (39-42 d.Hr.) fiind rugat stdruitor de
forrflrrrurtc in legdturd cu ultimele evenimente din viala lui pilat gi chiar cu enigma
lfttlitt[oi procesului vezi E.M smallwood, The Date of the Dismissal of pontius
,lrom Judeea, JJS 5, 1 954, p 12 urm Totugi nici Iosif Flaviu gi nici Eusebiu
{c t',:zareea nu ne dau amdnurte despre felul gi locul unde a sfhrgit pilat
'l lluscbiu, op.cit., cartea II, nota 53, p.7 a)
 Iudaismul Epocii Noului Testament l(r I
Stelian T,
cu iudeii pornili spre oragul sfhnt qi c6nd sunt masacrati foarto
iudei, incearci si obfin[ schimbarea acestei hotar0ri demento, sa de citre legatul Siriei,
[i dintre ei, fapt care a dus la depunerea
qi
timp Caligula a fost asasinat (41 d.Ift.)e5e, iar noul impSrat, Calnul se instaleazi deplin, graFe
suprimi administralia procuratorialtr, dend britoriul
ratus (50-60 d Hr ).
venliei lui Agrippa II, care reuSiserl in anul 50 d.FIr. s[ se
procurator al ludeii, prietenului sdu Irod Agnppa L, dar in
rege de Chalcis (lntre Liban 9i Anteliban) 9i administrator-
d.FIr., c0nd Irod Agrippa I moare, Claudiu reinfiinleazA
al Templului.e6l
procuratoriald in Iudeea, adlugdnd fostului ei teritoriu gi
Cumanus este inlocuit in anul 52 d.Hr. cu procuratorul
aflate odinioari sub st[pdnirea lui Filip, fiul lui Irod cel
iius Felix (52-60 d.Hr.), un favorit al imp[ralului Claudiu.
aceastd perioadd, situafla politicd gi sociali a inceput
prin lf,comie, infidelitate, lips6 de scrupule, cf,sltorit cu 3
inrf,ut6leasci din ce in ce mai mult datoriti activitif,i zelofilor,
i, dintre care ultima a fost Drusilla, sora lui Agrrppa II, Felix a
extremi st ultranali onalist.
cletestat gi urdt de supuqii sai. in timpul guvernirii sale un batran
inchis
, Ionatan, este asasinat in anul 54 d'Hr', iar Sf.Ap'Pave[
- Ultimii procuratori (B.Ap'23,24;24,1-
C)ezareea, avea si fie adus in fala sa 9i audiat'
F.clix nu rezolvdcazul Sf.Ap.Pavel atAtdinlipsf, de interes, cat pi
Din anul 44 d.Hr. cAnd s-a reinfiintat rL[ faptului ci agteapta mitt de la el. (Cf.F.Ap.24,26>'
procuratoriali qi pdn[ in anul 66 d.Hr., care coincide cu i
Agitatf, de false speranle mesianice, tensiunea politici 5i sociala
tragediei iudaice sub romani, se succed 7 procuratori tn Judeea.
ilrcetat sf, creascf, in larn Reacfla procuratorului a fost cum nu se
procurator dupi reorganizarea acestei institufi este Cuspius
mai durf, qi mai inoportuni, ceea ce a 9i dus la rechemarea sa la
(44-46 d Hr ) a cirui activitate va fi marcatti de multiple
ln anul 59 d.Hr. gi inlocuit din funcfie de citre Nero'e62
conflicte cu zelofii. Urmagul sdu Tiberius Alexandru (46-48
Lui Felix i-a urrnat procuratorul Porcius Festus (60'62 d'Hr,),
un iudeu aposta! nepot a1 filozofului Filon din Alexandria, a
nragistrat onest gi prudent, dar care moare in timpul guvern6rii.'6',
o decapitare a partidului zelolilor prin r6stignirea fiilor lui dup6 ce acesta,
rus este cel care l-a trimis pe Sf.Ap.Pavel la Roma,
Galileeanul, primul conducltor al acestui partid. Iacov qi Si ceruse apel la tribunalul
tz de calltatea sa de cetSlean roman,
timpul guvernarii sale, procuratorul Alexandru s-a confruntat
situalia Eteaapopulaliei din Iudee4 generatd de foametea de cars
,ui. Festus il gdsegte nevtnovat, dar respecti cererea
ului de-a fi judecat la Roma. (F.Ap.25-26). Moartea lui Festus
amintire cartpaFaptele Ap ostolilor I l,Z7 4 0.e60
llsat insa, p6nd la venirea noului procurator, m6ni libera
Sub urmf,torul procurator Ventidius Cumanus (48-52 d.
icului arhiereu Anna al Il-lea, care profitand de ocazia ivlta
produc mai multe incidente: mai intfli la Ierusalim, soldalii
a se rizbuna pe cre$ini, l-a ucis pe Sflacov, "fratele
in zeflemea pelerinajul celor venili la Ierusalim de
Pagelui, ceea ce a constituit o grea ofensd adusi senti
nalionaliste iudaice; apoi in Samaria, sprijinl pe samariteni,
Arrrirnunle in legdturl cu acegti procuratori aminti{i dupl anul 44 d.fu. vezi A.
llrrhcrt ;i A. tr'euillet, op.cit., p.93 9t.

e5e
Amanunte despre asasinarea lui Caligula vezi P. Grimal, Civilizalia ('l A. Robert qii A Feuillet, op.cit.,p.93
trad E.Cizek, Bucuregti 7973,I, p.572.
e60 'll,r,l,,n,
Cf. Eusebiu ile Cezateea, op.cit. , cartea all-a, 8,7, p.74.
364 Stelian lt Iudaismul Epocii Noului Testament 365
i
Domnului", primul episcop al Ierusalimului, prin lovire cu Procuratorii romani ai Iudeii
de altfel ne mrrlti alti crestini e6a
Din acest punct de vedere situafia n-a incetat si se inrf,ut?t Perioada Procuratori Relafia cu Noul Testement
in Palestina. Noul procurator Albinius (62-64 d.Hr.), n-a intr,
6 d.Hr.- 9 d.Hr. Coponius
nimic insl spre a o remedia. Venal ca gi Felix, el a devenit ra1
instrument docil in mdinile aceluragi arhiereu Anna al Il-lea, p, Marcus
SfAp.Pavel, adus in fala lui la Ierusalim gi lovit fiind flra mo I d.Hr.-12 d.FIr. Ambibulus
aruncd un invectiv care il caracterizeazd deplin, numindu-l "; l2 d.Hr.-I5 d.Hr. Annius Rufus
varuit" (F.Ap. 23,3 ).e6'
Anarhia atinge punctul culminant sub ultimul proc lJ d.Hr.-26'd.Hr. Valerius Gratus
Gessius Florus (64-66 d.Hr ). De la nord la sud, lara int Procesul, R[stignirea gi
26 d.Hr.-36 d.Hr. Pontius Pilat
destfuratd debusolarii totale, trSia ultimele zvdrcoliri ale exasp Moartea lui Iisus fkistos
Zelolh intensificau cu fiecare zi ce trece4 acliunile lor crir
36 d.Hr.-37 d.Hr. Marcellus
impotriva Romei gi a tuturor strf,inilor; in oraqele de la m
conflictele dintre iudei qi plgdni scf,paserd de sub control! 17 d.t{r.-41 d.Hr. Marullus
Ierusalim, exaltalii qi fanaticii executau pe oricine, fbrf, o jur 4l d.Hr.-44 d.Hr.
prealabild, care ar fi fost bf,nuit de tridare gi complicitate cu ocu
strdin.e6T 14 d.Hr.-46 d.Hr. Cuspius Fadus
Procuratorul Flavius dep[;it de evenimente Si intuit 46 d.Hr.-48 d.Hr. Tiberius
misurile sale dure nu vor rimdne nepedepsite, el insugi i-a detel Alexandru
pe iudei sf, se revolte. Revolta izbucne$e in anul 66 d.Hr., dar
4lt d.Hr.-52 d.Hr. Ventidius
insemna tnceputul dezastrului total pentru iudei,
Cumanus

Judecarea Sf.Ap. Pavel

l2 d.Hr.-60 d.Hr. Antonius tr'elix (F.Ap.n-2a)
eua
Vezi arnlnr.rnte L Munteanu, Viala S.finlilor Ap o stoli, Cluj, 1 945.
Judecmea Sf.Ap. Pavel
e65
A. Robert gi A. Feuillet, op.cit.,p.93 60 d.Hr.-62 d.Fk. Porcius Testus
(F.4p.25-26)
e66
Iatd cum descrie aceastz situa{ie a evreilor, Iosif Flaviu: "in toate oraqele ltl
erau urmdili Si ucisi Jdrd mild, de cd*e ceilalli ordqeni, tncdt pretufindeni vct 62 d,Hr.-64 d.Hr. Albinius
orasele pline de cadavre neingropate, batrdni arancali la un lac cu copiil, (r4 d.Hr.-66 d.Hr. Gessius Florus
vedeat chiar Si fernei aruncate fdrd tmbrdcdminte pe strdzi. Toatd lara gemel
asfel de nenorociri care nu se pot descie, ba cu cdt trecea vremea cruzlt 70 d.Hr. Asedierea
deveneau tot mai mari." (Cf . Iosif Flaviu, Rdzboiul iudaic. lI, 462, dupd Euct Ierusalimului
de Cezareea, Istoria biseiceascd,Btcwe$i 1987, p.98).
eu'Ibid"m.
 Stelian Tr
Iudaismul Epocii Noului Testament lf /
'
lmpEratii romani din primul secol

c) Revolta contra Romei qi inceputul ruinei iudaice

27 i"Hr.-l,t d Hr Nagterea lui Luca 2,1 urm,

Iisus Hristos
Agrippa [I a incercat la rugamintea procuratorului Florus s5-i
pe iudei de a face pasul decisiv in pornirea lor contra
Propovdduirea,
nilor. N-a fost ascullat cu toate cf, tentativa sa era aprobafi S1
activitatea gi
l4 d.Hr.-37 d.FIr.
moartea lui rruti de cipeteniile inaltei preolii gi conducf,torii partidulut
Iisus Hristos lor.'6t Partidul extremigilor, condus la Ierusalim de un oarecare
37 d.Hr.-41 d.Hr. Caligula
a provocat revolta deschisd impotnva romanilor. Soldafii
zoanei romane din Ierusalim s-au predat dar furf, masacrati de

F.Ap.11,28 lalie intr-un mare numir. Tot acum furf, ucis de cf,tre insurgenli gi
41 d.Hr.--54 d.Hr F.Ap.18,2 rcul Annania.'un in octombrie 66 d.Hr. legatul Siriei, Cestius
us. s-a indreptat spre trerusalim, cu scopul de a veni in ajutorul
Judecarea F.Ap.25, 10-l lor romane gi a inibugi revolta. Observdnd ci trupele sale sunt
54 d.Hr.-68 d.Hr. Sf.Ap.Pavel F.4p.27,24 liciente, s-a retras, dar a suferit o grea infrAngere in defileul Bet-
Perseculie la II.Tim.4,16-1 . Victoria i-a umplut pe rAsculali de entuziasm deplin 9i
Roma
f, independen{a statului iudaic. Din nefericire, ura 1or comun[
/a ocupantului strlin n-a fost suficient[ pentru a-i face sf,
qi disensiunile grave dintre diversele grupuri, care va avea
llnirlitate o adevirati sinucidere a naliunii iudaice
rea Ierusalimului a fost incredintatd marelui preot Anna al lt-lea
Ilrrri oarecare Iosif ben Gorion. Zelo[li au fost trirniqi in Idumeea,
Eleazar, probabil pentru a fi indep[rta]i din
69 d.Hr.-79 d.Hr.
conducerea lui
79 d.Hr.-81 d.Hr. alir. Iosif Flaviu, cel care a qi 16sat o istorisire detaliati arevoltei
00"0. a fost numil guvernatot al Gatrileii, unde s-a lovit de zeloli
81 d.Hr -96 d.Hr. tle conducitorul acestoraloan din Giscala

96 d.I{r.-98 d.Hr.

98 d.Hr.-117d.Hr. Ar crrsta a fost gi momentul in care mica comunitate cre$ind s-a refugiat la Pella, in
I r r r rrsiordania (Cf. A.Robert..., o p. cit., p.9 4).

llti,ltm
Vrzi losif Flaviu, Rdzboiul iudaic,II, 425428; 462465.
 Stelian T,
Acest egec nu putea fi ins[ acceptat la Roma. De aceea, ln
67 d.Hr., Nero il insdrcineazi pe generalul Vespasian cu
revoltei. Astfel el debarc[ la Ptolemais in fruntea a trei legiuni,
impreun[ cu trupele auxiliare, insemnau un total de cca 60.000
Dupf, un an Galileea este cuceriti. Ioan din Giscala gi
sf,i s-au refugiat la Ierusalim, mlrind astfel num5rul el
extremiste din capitala iudaicd. Dupi un conflict local, in
numerogi membri ai aristocrafiei au fost executafi sau asasinafi,
din Giscala devine stipdn al cetilii. Observind aceasti
conflictuali internf,, Vespasian se indreapti in anul 68 d.Fk.
Pereea, lisAndu-i pe ewei sd se dezbine singuri. CAnd a fost
punctul de a invada Iudeea, Vespasian afll de moartea lui
iunie 68), suspendl operafiunile gi a$eapti noi ordine de la
AmEnarea atac[rii Ierusalimului, a fost dezastruoas[ pentru i
primlvara anului 69 d.Hr., o nouf, bandd de zelo$ intr6 in
sub conducetea lui Simon Bar-Giora, care intrf, in conJlict cu Ioan
Giscala. in urma acestui conflict se formeazi un al treilea partid
conducerea unui fiu al proaspf,tului venit Bar-Giora, pe nume
in cele din urmf,, Ioan din Giscala pune capit acestui riu;boi
impunAndu-se.
tntre timp, in iulie 69 d.FIr., legiunile romane din
aclamaseri pe Vespasian ca implrat. tn fruntea trupelor din
el il llsase pe fiul s5,u Titus.e72 in martie 70 d.Hr., Titus se
spre Ierusalim cu patru legiuni. in Cetatea Smnti, foametea
rizboiului civil, vine in ajutorul romanilor.
Tragedia celor asediali in interiorul cetalii 9i lisali sa moarl
foame este descrisd de Iosif Flaviu in cuvinte de un
inexprimabil'. "Chiar Ei pentru cei avuli rdmdnerea in oraq tnse
adevdratd osdndire la moarte. Sub bdnuiala cd arfi vrut sd
e71
Cf. Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, noti,te de cws, cap. " Cele doud revolte iudaice" ,
n2 Cf. A- Robert..., op.cit.,p94.YeztgiDusebiu..., op.cit.,car1.raaIII-a,5,1,p.1
_ Iudaismul Epocii Noului Testament - l6q
?l erau omordli tntrucdt avereo li Jdcea suspecli de trddare, Deocldlll
gu.fbametea cre$tea Si furia rdsculalilor... Grdul lipsea pretufindenl,
du uceea mulyi intrau prin casele oamenilor ca sd contraleze peste tot.
(clnd gdseau lo unii cdte cevq ii chinuiau ln toate
felurile pentru
ttivul cd au tdgdduit; in schimb, dacd la unul nu gdseau nimic tl
cd Si-ar fi ascuns prea bine proviziile... din dorinya de a
etui chiar Si unele mame trdgeau bucdtura din gura pruncilor
rut se ruSinau, nici mdcar sd retragd pdnd Si laptele pentru hrana
sleit de foame... Acoperisurile caselor erau pline de cadavre
lbmei Si de copii, iar pe uli[ele inguste ale cetdfii abia dacd mai
trece de lequrile bdtrdnilor,.. Mufti lncetau din viald tn timp
ingropau morlii, ba unii s-au grdbit sd se aseze in mormdntul
4triu tnainte de a le fi venit ceasul lor firesc... Mulyi au tnceput sd
pielea de pe scuturi sau tdlpile tncdlldmintei.. Fericirea era
td a acelora cqre au murit Si n-au vdzut astfel de nenorociri".eT3
nstfel de condilii, la 25 martie 70 d.Hr. romanii reu$esc si deschidfl
brcgi in cel de al treilea zid care fusese inceput de Agrippa I Ei
inat in grabd,la izbucnirea revoltei. Timp de 5 luni Iudeii lupt5
eroic, dar cupringi de disperare. Dar Ia 24 itiie 70 d.Fk. a
fortfueala Antonia; Ia 10 august 7O a fost cucerit qi dat prad5
Templul.eTa
Totugi rezistenfa iudaicf, continua. Ultima reduti de rezistenfi
icl se pribugeqte la 8 septembrie 70 cAnd, cu aceasta, ultimul act
uur:eririi Ierusalimului este jrucat, cdzdnd prinzonieri qi cei doi
ucf,tori ai rezistenlei iudaice, Ioan din Giscala gi Simon Bar-
('l losif tr'laviu , Rdzboiul iudaic, Y, 424438, 512-519,566, dupi Eusebiu, op.cir.,
l urr a III-a - 6,1 2,5 -1,1 | -12,79, p. 1 04- 1 0 8.
r r rI
ll,r,l,,rn

370 Stelian Tofand
Ierusalimul nu mai era acum decdt un morman do
Templul distrus, iar independenfa nalionali pierdutl
totdeauna.15
Totuqi ultimele sc6ntei ale rezistenlei iudaice nu se
odatf, cu cucerirea fortirelelor Herodium gi Macherus, care
rezistau gi cu clderea celei mai puternice fortirele iudaice,
de l6ngi Marea Moarti, in aprilie, anal73 d.Hr., in
momentul in care au pierdut orice speranli de scipare, pentnr
de umilirea deportirii in robie, dau foc cetilii gi apoi se sinucid.
in primir,ara anului 7l d.Hr., Titus primea la Roma
triumfirlui oficial pentru victoria repurtati asupra celor mai
dugmani ai Romei. Arcul triumfal care se inalli nu
Colisseum qi care poarti pe el numele invingitorului, atestl
secole gloria implratului Romei, rimasi nemuritoare.
Tara Sfhnti a fost transformati intr-o provincie
autonomi, distincti de cea a Siriei gi supusl autoritSfi unui
Legiunea aX-a a fost agezati ca 9i garnizoand in Ierusalim.
pierde numele sf,u oficial de Iudeea qi e inlocuit cu cel de
Sinedriul a fost suprimat, iar institulia arhieriei dispare 9i ea.
ne mai exist6nd, cultul naflonal nu se mai celebreazd; toate
religioase ale Iudaismului se prdbuqesc in catastrofa nali
Totugi, acei iudei care au mai supraviefuit se regrupeazA 1n
conducitorilor lor spirituali, cirturarii 9i fariseii. La Iamnia ia
astfel o gcoali rabinica, unde se vor aduna gi codifica tradifiilc
iudaice in jurul Torei, constituindu-se ceea ce se va numl
toate acestea, dezastrul nalional din anul 70 d'Hr. n-a reugit
stingf, in cenuga ruinii spiritul combatant zelot 5i ura contra
e'5
lbidem.
e'6
Cf. Grigori e Mlar cu, M e d iul de aparifi e..., p.256
e77
A. Robert.. ., op.cit.,p 94.
e18
lbidem.
- Iudaismul Epocii Noului Testament 711
l'cl ca la numai o jumitate de secol maitdrAt, iudeii se vor ridica
intr-o ultimf, qi inutili revo1t6. Motivele cire au generat-o a fost
ul cd in anul 130 d.Hr., implratul Marcus Hadrianus (l17-138)
reconstruirea Ierusalimului ca un ora$ pigdn sub numele de
ia Aelia Capitolina", dupi numele siu Aeliu,eTe, iar pe locul
ui templu iudaic ridicarea unui templu dedicat lui Jupiter
inul.eEo Aceastl hotErdre, precum qi un decret care interzicea
care
au provocat o noui revolti, in fmntea ei s-a aflat
i n Bar Kochba ("fiul stelei", Num.24,17)"', al c6rui nume
era Bar Kokheb, salutat ca qi Mesia de ilustrul rabin Akiba,
ii Ei oferi tot sprijinul. Revolta a izbucnit in anul 132 d.Lh.
o mare parte din Iudeea,es2 transformdndu-se din nou intr-o
pc r,rali gi pe moarte intre iudei gi romani. Amdnunte despre
rarea acestei revolte se cunosc foarte puflne. Ea s-a prelungit
de 3 ani, degi pentru reprimarea ei Roma a trimis patru legiuni,
l:omanda lui Iulius Severus, chemat in mod special pentru aceastE
rrc, din Marea Britanie.e83 Pierderile au fost grele gi de o parte gi
nltt. dar represiunile au fost mai teribile decdt in anul 70 d.Hr.
i supraviefuitori au fost v6nduf ca sclavi; impiratul Hadrian
chiar accesul iudeilor in Ierusalim qi exercitarea cultului
['l l)usebiu, op.cit., catlea aIY-a,6ra, p.148. qi Grigorie T. Marcu, art.cit.,
F
"57
lh,lrut
t I l,)uscbiu..., op. cit., cartea a IY -a, 6 2, p.l 48.
li rrrru'c parte dintre rdsculali s-au addpostit chiar in grotele din Wadi Murabba'at, gi
Itr nllr: locuri ascunse din degerhrl Iudeii. in 1950 au fost gdsite int-adevdr dou6
tltiruli lui Bar Kochba in Wadi Murabbaat, iar in 1960 au fost descoperite alte
ale
It irsllcl de scrisori intr-o grot6 situatd mai spre sud, aproape de Marea MoartE.
( t' I \/. Mihoc, notile de curs, cap."Cele doud revolte iudaice", f .p.
ll'tlrtn
 Stelian Tt

religiei lor;"0 o statuie a Cezarului roman se inf,lta chiar in

templului dedicat lui Jupiter, ridicat pe locul fostului templu sfbnt.e8'
Prin urmare, pentru a doua oarS qi in mod deplin s-au III. DESCOPERIRILE DE LA QUMRAN
cu aceste evenimente cuvintele profetice ale Mdntuitorului, cu pri
$r TMPORTANTA LOR.
la soarta iudeilor pi a capitalei lor: "...Cdci va fi fn lard PENTRU STUDIUL NOULUI TESTAMENT
,strdmtoare g'i mdnie impotriva acestui popor. $i vor cddea
ascutiSul sebiei Si vor fi duSi robi la toate neamurile, qi Ierusalimul
Descoperirea manuscriselor de la Qumranetu a provocat o
fi cdlcat in picioare de neamuri, pdnd ce se vor implini vre ntlevarati explozie de interes pi noutate atAt pentru lumea teologicf,,
ne a mu r i I or" (Lc. 2 I -23 -24).

Oragul sfbnt al lui Dar,id devenise acum simbolul trium t'n (-)urn.on
este denumirea araba modemd a cdmpului de grote (peqteri) de pe |Ermul
pagfi.nismulur asupra nalionalismului extremist iudaic. rurr d vestic zrl M6rii Moarte, unde s-au descoperit manuscrisele. Descoperirile de Ia

Miu'ca MoartE au constituit obiect de anali:zi, gi refleclie concreltzatd intr-o bogat[

litcraturd romdneascd de specialitate, din care amintim cdteva dintre studiile mai
rqurtniitlcative :

- f'r. V. Godeanu, Irnportanla marilor descoperiri biblice de la Marea Moartd,itt

rr":v "Ortodoxia", an VI, I 956, p 628-671.
f . Moscrrvici, Manuscisele de la Marea Moafid, in "Glasul Bisericii", an XVI,

lt)57 , p.736-7 53, Descoperii arheologice Jdcute tn 1958, in apropiere de Qumran,

trt "Studii Teologice", nr 9-10, 1959, p.60'7-618; Persoana Mdntuitotului tn
lumina manusciselor de la Marea Moartd, in "Studii Teologice", nr. 3-4, 1959,
p, I j8-163.

l,). Popescu, Descoperirile de la Marea Moartd Si din desertul iudaic,it"Shtdli

11 t;crcetiri de istoric veche", an. D(, 1958, p.481-490.
l\,litrop. Tit Simedrea, Sf. Ioan Botezdtontl tn lumina descopeiilor de la
t-)ttilran, in "Studii'Ieologice", an, X, 1958, p.139-161.
( Jr'.
Marcu, Zece ani de la descoperirea manuscriselor strdvechi din depresiunea
,\ lirt'iiluloarte, in "Studii Teologice", nr. 7-2,7958, p.726-736
Srrhin Verzan, Cronologia manusciselor de la Qumran, in "Studii Teologice",
nt. l-2, 1960, p 40-59; Cdteva probleme de teologie qumranitd gi creStinismul
ltt'ttlrur, in "Glasul Bisericii", nr 7-2,1960, p.66-78.
r\lhanasie Negoifi, Manuscisele de la Marea Moartd in studiile mai noi,irr
Nlilropolia Ardealului", an IV, 1960, p.333-343; Descopeirile de la Marea
e8a
Vezi Eusebiu..., op cit., Iv, 6,3, p.148, Ei A Robert..., op.cit., p.95.
es5
,\lrttrtd, rnanuscrisele de la Qumratr, irr "Mitropolia Banatului",7962, w. 7-2,
Se pare cd fusese protanatd chiar Golgota, pe locul rEstigmrii M6ntuitorutui
1r r l-76, Organizarea Si doctrina esenienilor, in "Studii Teologice", rrr.34,1962,
umi. dupd a(ii pe locul lvlormdntului smnt, tiild ridicat un alt templu dedicat p't)).-220, Dascdlul Dreptdlii din manuscrisele de la Qumrtm, in "Glasul
Venns-Afiodita (Vezi A. Robert..., op cit.,p 95). llrr;tricii", nr. 5-6, 7962, p.473-495; Manuscrisele de la Qumran Si oiginea
 Stelian Tqfand

cdt qi neteologici. Degi la inceput de plrea gi se credea cd

manuscrise prezitti importan![ doar pentru Vechiul Testament,
1) Manuscrisele de la Marea Moarti
curdnd s-a ajuns insf, la concluzia ci ele au o importanli la
insemnati gi pentru Studiul Noului Testament. lntr-adev6r,
a) imprejurdrile descoperirii manuscriselor Si cuprinsul lor
faptului cd aceste manuscrise dateazi din primele doui secole
de aparilia cregtinismuluie8T, ele pot oferi o imagine destul de
Descoperirea manuscriselor de la Marea Moarti se datoreazi in
cadrulul istoric, in care a ap5rut Biserica cregini, precum
lmente cuatei int6mpl6ri. Un beduin palestinian pe nrlme
substactului ebraic al Noului Testament.
el Dib, in primdvara anului 1947e88, cf,utAndu-gi caprele
ite printre st6ncile falezei din partea de Nord a Marii Moarte
intimplitor o piatrdintr-una din grotele din peretele unei stAnci
creStinismului, in "Glasul Bisericii", nr. 7-8, 7962, p.678489', Dascdlul
Mesia din Manuscrisele de la Marea Moartd, in "Mitropolia llingd care trecea. Un zgomot de cioburi sparte rlspunde din
Si cei doi
nr. 1 1 -12, 1962, p 650-667 ; Preotul necredincios Si mamtscisele de la iorul grotei. Speriat se indeparteazd de respectiva groti, dar
"Mitropolia Banatului", nr. 9-10, 7962, p.485495, Paralele intre itatea il face si revini a doua zi, de data aceasta, impreuni cu
ntanu.scrisele de la Llarea l,:[oartd, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9, 1968,
I slu Ahmed Muhamade8e. Strecurandu-se in grota respectiv[
407'. Descoperii noi despre esenieni, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9,
p.388-400.
mai multe cioburi de vase precum qi 8 vase intacte, acoperite
- I.D. Amusin, Manuscisele de la Marea Moartd, Moscova 19 o fesf,tur[ de in, dintre care unul continea 3 suluri din piele de
coleclia "Pagini de istorie universal6", Bucureqti 1963. rit, infdgurate la fe1, inptnzi de in. NeEtiind ce si faci cu ele, le iau
- Arhinr. Sergiu Jazadjieff, A putut oare face parte Sf. Ioan
cr.:lc din urmd cu ei gi le predau unui anticar din Betleem, numit
comunitatea esenienilor de la Qumran,in "Studii Teologice", nr.34, 1964.
il Iskandar Sahineeo
- M. Iancu, Persoqna Mdntuitorului tn lumina descopeiilor de la Marea
in "Studii Teologice", r. 34,1959, p.138-163. Constatdndu-se cd scrierea de pe suluri este siriacl,
- i\Iagistrand SibiduE Ilatn, Descoperiile de la Marea Moartd qi raportnl ruscrisele sunt predate mindstirii siriace "Sf. Marcu,,, din
Noul Testamenl, irl "Studii Teologice", w.3-4,7965, p.210-241. limul vechi. intre timp, beduinii cercetAnd mai cu atenlie grota,
- Dr" Corrstantin Daniel, Les Herodiens du Nouveau testoment la ivealf, alte resturi de manuscrise, precum gi o serie de fragmente
essenens?, in "Rel'ue du Qurnr6n", r't.21,1967, p.31-54; "Irodienii" de
lllltnuscrlse.
esenienilor tn Noul Testament, in "Studii teologice", fi. 7-8, 7970, p.
esstiniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (A4ath. )il, 7-8 et
24-25), in "Revue du Qumr6n", nr. 22, 1967, p.261477', Far,* prophetes ('l liduard Lohse, Umwelt des Neuen Testaments, Gcittingen 19g0, p.63. Dup6 o
des Bsseniens dans le Sermon sur la Montagne, in "Revue du Qumrdn", rlcclrrra{ie ulterioard a beduinului, decoperirea a avut loc in primEvara anului 1 945.
1969, p.45-79 Une mention paulinienne des Esshtiens de Qumrdn, it " ('l W. Rrownlee, in "Joumal of NearEastern Sfudies", nr.4, oct. 1957,p.236_
Qumrdn", nr.20, 1966, p554-567 Une mention des Essdniens dans rttt ,l lr)
syiaque de lApocalypse,lt"Le Mus6on", Louvain L)O(X, 1966, p.155-164,
e87
l'l ,1.'l'. Mililt" Dix ans de ddcouyefies dans le Desert de Juda,paris 1957, p.14.
Vezi Pr. Sabin Yerzan, Cronologia manusciselor de la Marea Moartd,ir.tti
('l ,t.M. Allegro, The Dead Sea Scrolls (Pelican Books) 1956,p.17, dup[ Ath.
teologice", ru ).-2, 1960, p 40-60
Ntgrrifa, op.cit.,p 9.
 Stelian To De de la Qumran 377
In toamna anului 1947, bedlinii gi anticarii incep str ln concluzie, manuscrisele glsite in degerrul Mlrii Moarte s-ar
astfel de manuscrise diferitelor institufii Etiinfiflce din impirfl in 3 grupe, atilt dupi vechimea lor, cdt qi dupl
Astfel in decembrie 1947 Universitatea ebraicf, din ienta 1or geografrcd,:
achizitiona 3 drn aceste manuscrise, profesorul E.L. Sukenik, l) manuscrise provenind din grotele din regiunea eumran
primul care constatd vechimea acestor manuscrise, binuind td din sec. II i.Hr. I d.Hr..
qi
atunci originea lor esenianf,eel. Constatdndu-se vechimea lor do 2) docume,tele de la wadi Murabba'a! din partea sudici a
specialigti intinz6ndu-se pe o perioad[ de timp ce incepe cu i Iudeii.
i.Hr. gi se termind cu sec. I d.Hr.ee2 gi intuindu-se importanfa 3) manuscrisele de la Khirbet-Mird, acestea din urmi, dat6nd
elucidarea unor perioade obscure ale timpurilor trecute din i t timpul celei de a doua revolte iudaice.ees
Israel, in special gi a culturii umane, in general, arheologi gi Agadar, documentele descopente la eumran qi in ?mprejurimile
numerogi deschid un adevirat $antier arheologic in regiunea l'ormeazi o colecfie de manuscrise din piele, din foi de aram6 sau
incep6nd slpiturile cu grota care a adipostit primele inrs, majorilatea dintre ele fiind doar fragmente, uneori de
descoperite, inti/oilatj de acum Grota I de la Qumran.ee3 Luni foarte reduse qi datdnd, a$a cum s-a mentionat, o parte din
In timpul acestor prime slpf,turi (anul 1951), beduinii din sec. II i.Hr,, cAteva chiar din sec. III i.Hr.ee6, iar unele,
in 1952 un alt lot de manuscrise in regiunea Wadi Murabba'at, il, din sec. I al erei cregtine
lcn sud de Ierusalim qi in regiunea Khirbet-Mird,la 14 km
Ierusalim. in urma analizelor fi.cute de specialigti s-a aj
concluzia ci vechimea acestor manuscrise coboari p6nd la cea
doua revoltf, iudaica 132-135 d.Hr.eea

eel
Y. Yadin, The Message of the Scrolls, London 7957, p.2129, dupd Ath.
op.cit., p.10.
en' ly'ezi
amEnunte in acest sens LD. Amusin, Manuscisele de la Marea
Moscova 1961, trad. rom. in colecJia "Pagini de istorie universal6",
1963, p.86 urm.
ee3
Manuscrisele clescoperite in ea sunt desemnate azi cu sigla I Q.
sdpdturilor arheologice din regirurea Qumran sunt publicate in
"Discoveries in the Judaean Desert" gi care apare la Oxford University
apdr6nd pdn6 acum cinci volume in legaturh cu istoricul primelor 11 rt' vcdea am[nunte in leg6tur6 cu clasihcarea manuscriselor din acest punct de
primelor manuscrise vezi: Ath. Negoiti, op. cit., p.11 -12. c la J. T. }trilnk, op.cit., p.21 -22.
Vlr lur
ee4
Ct'. Ath. Negoifi, op.cit., p 13-75 t'l l.l). Amusin, op.cit., p 86.
 Descoperirile de la Qumran 17'J

Qumran. Vedere generald.

A. Negoifi, p.16

g\ I(hirbet-Qumrnn

s
q

s5.
q{"{
s

Harta regiunilor descoperirii de la M. Moarti

380 Stelian Tr
numirul acestor fragmente se cifreazd la circa 40,
Astdzi
cea mai mare parte avAnd caracter bibliceeT, dar in peqterile
Qumran qi Kirbet Mird s-au gisit gi manuscrise cu
organizatoric sau adrninistrativ. lntre manuscrisele de la Q
gasesc fragmente ale tuturor cdrlilor Vechiuiui Testamen! cu
cdrfii Esterei, Tobie qi a in{elepciunii lui Iisus Sirah, din care
descoperit nici un fragment. Multe dintre cirfile Vechiului
au fost copiate in mai multe exemplare, aga explicdndu-se faptul
fost descoperite la Qumran, spre exemplu 14 copii
Deuteronomului, 2 copii ale carfii profetului Isaia, l0 a1e
8 copii fragrnentare din proorocii mici.
O pozilie intermediarf, intre textele biblice gi scrierile
ale sectei qumranililor o ocupi comentariile. Astfel s-au
comentarii la car$ile proorocilor Habctcuc (Avacum), Naum,
Sofonie, Oseea, l4iheia, precum Sila Genezd gi Psalmi. De
s-au gdsit fragmente de tdlcuiri la"Pseudoepigrafele" Enoh,
Si Te,stamentul lui Levi,preew gi dintr-o Apocalipsd necunoscut*
descrie mai ales Ierusalimul cel de Sus.'ntDin categoria ma
or caracter nebiblic fac parte: Statutul comunitdlii (l QS)"',
celor 2 coloane (1 QSa) numite Si Suluri ale Legii sau
disciplind; Documentut de to Damasc (CD)'ooo; Rdzboiul fiilor
ee'l
lbidem- p 82
ne'
Ibid"n,,p 103 urm.
QS constituie sistemtil de notare prescurtatd adoptat in literatura i
eeel
specialitate privitoare la manusorisele de la Qumran. in starea sa actuald,
comunit[]ii are aproxirnativ 2 m lungime,25 cm- i6]ime, av6nd 14 coloanE
cu 25 rdncluri in medie. (Vezr I.D. Amusin, op.cit., p 103) qi E. Lohse,
p 66)
'ooo T"xtul ,'Documentului de la Damasc" era cunoscut inaintea descoperirilOt
QurrLrzm in rinul 1896 s-au g[sit in dependinlele unei
vechi sinagogi din
printre alte maruscrise Ei 9 lile scrise pe ambele fele in 1980 prof. Schechtlf
Universitatea din Cambridge a editat textul celor 9 file sub titlul "
Descoperirile de la Qumran 3il
triva fiilor intunericulu, (1 QM)1001 Rugdciunile de mullumlre
lmnele (t QH); Apocrifu cdrlii Genzei (l Q Gen. Apoc.), precum
liagmente din apocrife cu profll apocaliptic; "Carted lui Noe",
'wlea Tainelor" , "Cuvdntdrile lui Moise" etc.r\o2 '
Manuscrisele de la Qumran sunt scrise in 8 limbi gi dialecte:
ici veche (biblica), aramaicd palestiniani, ebraicf, mignaiti (nec-
iod), greaci, latinf,, nabateicd,, arartaicd, tirzie (aqa-numita siro-
iniani) gi arab6. Majoritatea qumranologilor sunt de pdrere cd
reprezintd rdmdqiyele unei vaste biblioteci care aparlinea
unei comunitdli religi<tase iudaice, stabilite pe coastele
i Moarte, in deSertul ludeii Si pe care aceStia o identificd cu
nitatea eseniand.t}l3 intr-adevflr contacful cu continuful acestor
rscrise duce la concluzia cf, ele aparf,n prin excelenli unei secte
cs a cirei caracteristici orgatizatorice, de preocup[ri culturale,
'/rrhtkile Work".De la acea dati a devenit cunoscut sub numele de "Documentul
rln la l)amasc". Denumireaii vine de la faptul cE oraqul Damasc este mentionat ca
llt'ul unde a fost izgonitl comunitatea "Noului Legdmdnt" (comunitate qumranit6),
lat dcnumirea de "Fragmentele Tadokite", i s-a dat intrucAt membrii comunitElii
tttrrl rrtuniJi uneori "hii lui ladok". (Ct tD. Amusin, op.cit.,p.l26 gi Ed. Lohse,
llt,t'it., p.66).
[irrrp,rrrcntul are 2,97 m lungime gi aproximativ I 6 m. l5{ime. Titlul i-a fost dat in
llrorl r;onven{ional de E, L. Sukenik, primul s6u editor, pe baza con{inutului
lltnttusorisului (Cf. Ibidem).
Vr'zr arndnunte I.D. Amusin, op.cit.,p.126 9i Ed. Lohse, op.cit.,p.67.
Itrlr r: cci mai cunosculi qumranologi care suslin acest punct de vedere, se num5r6:
rl, I , Vlilik, Dix ans des ddcouvefies dans le desert de Juda, Pais 1 957; Dupont-
Ittttuncr, Les dcrits dsseniens ddcouvertes prds de la Mer Mofie,Puis 1959; Ath.
fygrilir, Manuscrisele eseniene de la Marea Moattd,Bttare$i 1993; F,M Cross,
lln,rrtrcient of Qumran and modern Biblical studies, London 1958; Roland de
lttlx, l,'Archeologie et les manuscrits de la Mer Morte, Lotdon 1961; J.
f'lt'rrrignac, art "Essdniens", in "Les Tables du DTC", fasc. 6, col. 7266-7277,
Fetrr 1957; M Burrolvs, Les manuscits de la Mer Morte, Puis 1956; Karl
h ltrrlrcrt, Die Geminde von Toten Meer, Basel-Miinchen 1958 q.a.
382 Stelian T' Qumran
Descoperirile de lq
. _.!!.!"

religioase, de atitudine fafi de Templul din Ierusalim etc. o Comunitatea religioasi de la Qumran ptezintd., afldef,
in mod evident cu gruparea esenianS. Spre exemplu, toate ljciente indicii care-i determinf, pe specialigi si o identifice ou
majore ale Vechiulur Testament sunt prezente in aceste ienii. Un istoriograf iudeu. Iosif Flaviu, un iudeu elenist, Filon din
folosirea cdrlilor profetice dor,edeqte cf, gruparea se ia, qi un roman Pliniu cel Bitr6n, oferl informatii sumare, ce-

samariteni care refuzau sf, le acorde importanli pentru drept, dar suficiente pentru a constitui o imagine a esenienilor: o
acesta ar exalta rolul Ierusalimului 5i al templului din religioasf, iudaicl de tip quasi-monahal, ai cf,rei membri
Dimpotrivi, qumranilii priveau spre lerusalim ca spre iau izolali de poporul evreu, in aqeziri proprii, situate - cum
iudaismului qi considerau templul vremelnic necinstit din a Pliniu - la vest de Marea Moarti, adici tocmai in regiunea
o'u
inl[tutirii preotiei lui ladoc prin preo]ia hasmoneilor, ririlor arheologice a manuscriselor qumraniene.'
Redim in continuare o scurtf, prezentare a celor mai importante
considerdndu-se a fi chemati si restabileascfl marele pontificat
scrise qumrarrienc:
revendiciri care se regisesc clar in aspira,tiile eseniene.'oo' Toth
- Manualul de disciplind - prime$e acest nume de la una din
context se mai poate arninti 9i faptul cf, in lumina
descoperite, comunitatea de la Qumran apare ca o
ile lui componente, cercetltorii francezi ddndu-i numele de
comunititii".'oo' Manuscrisul a fost gdsit in grota I
religioasd care pretinde doar pentru sine privilegiul de a fi Q,
ind la origine din 5 fiqii de piele insumdnd2m lungime gi 20 cm
"adevdratul Israel" - autocalificAndu-se in consecinf[ "
gi conlinind un ansamblu de instruc$uni 5i reguli privind
Dumnezeu" , " comunitqtea nttului legdmdnt sau a veSnicului
gi care duce o htptil ddrzi impotriva "fiilor intunericului" iplina care trebuie si guverneze viala comunitdfii, admiterea noilor
ri in comunitate sau excluderea ceior nedemni, reguli referitoare
frind " oameni aJtali in simbria lui Belial", in calitatea lor de
oull etc.1008 Un citat din acest manuscris oferi imaginea idealului
lum.inii","fiii dreptalii Si ai adevdrului","membrii sacrei co
onima pe membrii comunitSlii care au redactat manuscrisele'. "Ei
Toate aceste apelative sunt specifice calificarilor gruplrii eseni
in ceea ce privegte apoi datele importante din ilii sectei n.n.) sd practice cu tolii adevdrul Si smerenia,
dragostea binevoitoare qi modestia purtdrii in toate cdile
denumit convenlional " stqtutul comunitdfii" referitor la
comunitilii qumranite, ele oferf, o imagine completf, a
interne, a concepliilor ideologice a grupirii eseniene'
Vr.:zi descrierea grupdrii eseniene fEcutE de cei arnintili rnai sus la Ath' Negoi[I,
I I u nuscris el e eseniene..., p. 66-83.
C1, Pr. Sabin Verzan, Cdteva probleme ale teologiei qumranite Si
tooo
,1,'t. Milil! op.cit.,p.23. Amdnunte in legdturd cu descriereaManualului, vezi Ed.
primar,in"Glasul Bisericii", w 7-2,1960, p'69 uIIn care citeazd in acest
l,ohse, op.cir., p.68.
'Nfanualul de disciPlind", D(, 3-1 1.
A. Ilobert, A. Feuillet, op.cit., p 1 19. O descriere in special a ritului de iniliere 9i
roo5
Vezi Martin Metzger, Licht auf btblischen Texte' Die
ntlrrritere in comunitate, a$a cum apare in Manualul de disciplind, vezi Ath.
Toten Meer, studiu apdrut in revista "Wort und Tat", nr' 3,7957, p'72-78,
Nrgoi[I, op.cit., p.22-23
Grigorie Marcu, Zece ani de la descoperirea manusciselor
r'l' Ath. NegoilI,, op.cit.,p24
rlepresiunea Mdrii Moarte,in "studii Teologice", nr ' 1-2,1958, p 130'
 Stelian
Rdzboiul fiilor luminii contra fiilor tntunericului -
manuscris, av6nd o stare de conservare aproape perfecte, este
cele mai mici de dimensiune, constdnd din 3 fh6ii de piele cusute
loc avAnd o lungime de 2,85 m gi o lf,lime de 16 cm.
faptul cd, intre manuscrisele de la Qumran, se gise$e gi
Regulii Rlzboiului ceea ce nu concordi cu felul in care eseni
descriqi de Iosif Flaviul010 gi Filon din Alexandria1ol1, ca fiind
pf,cii, excluzdnd folosirea armelor. Cum este posibil deci, ca
grupare de pacifiqti si aparf, un manual de artd a rtzboiului?
Rispunsul s-ar gisi in faptul cf, manuscrisul conline
trisituri eshatologice ale unui gen de istorisire apocalipici
finele lumii, cdnd va lua nagtere un cer nou qi un pimdnt
Isaia 65,17; 66,22)1012, qi cdnd "fii luminii" vor trebui si
"rlzbol" impotriva tuturor puterilor riului, inainte de definitiva
a impirlfiei lui Dumnezeu.'o''
Comentarul la cartea Habacuc - intre manuscrisele '
- iccri sau ahtzli la un timp viitor, in practici, r,ritorul pe care
Marea Moart6, acest comentar este unul dintre cele mai instrq
indicdnd cel mai bine modul de exegezd qumranitl qi pozifia
r0r0
cf. rosif Flaviu, Rdzboiul iudaic,II,VIJI,2-14 9i 119-161; Antichitdll
XIIL V, 9-10;171-173 XVItr 1,2--s 9i 1l-12
I Filon din Alexandri a,
t 0 I
Qu o d o mni s..., pat agr afele 7 -97
5 .
t0I2
Unii autori srurt cle plrere cd esenienii au luat parle la rdzboiul dus dC
zelot contra romanilor intr anii 66-70 d-tk., astfel explic6ndu-se exi
astl-el de manuscris. (Vezi J.T. Mihk" op.cit., p.82). Constantin Daniel
cdteva studii ale sale, cd esenienii, ca sb scape de pngoana fariseilor 9i
au fost fo(afl insd sI fie de partea romanilor qi a regilor din familia lui
in acest sens lucrErile: "Les Herodiens du Nouveau Testament
essdniens?, in "Revue du QumrAn", nr. 21, 7967, p 37-54; "Irodienii",
esenienilor tn Noul Testamenf, in "studii Teologice", nr. 7-8, 1970, p-5
essdniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (tr4ath. XI' 7-8 el
2 4 -2in "Reule de Qumran", rtt. 22, 7 9 67, p.261 -277 .
5 ),
l0r3
A. Robert, A, f,'euiltet, op.cit.,p.720 9i Ed. Lohse, op,cit.,p.66.
de restul poporului iudeu.l0ra Comentariul incepe cu cap, I,
I 4, textul c[r]ii flind transcris gi apoi explicat verset cu versst
incepe printr-o formulf, tipicr comentariilor eseniene: ,,sensul
') versetului este", ort "sensul qcestui cuvdnt este',. De aici,
de peSarim, adic[ de "explicatii,, dat tratatelor asupra cir]ilor
ice de citre autorii lor. PeSeril se prezinti sub 3 forme:
a). explicafie a unui text in functie mai ales de istoria proprie a
cum este cazul peger-ului lui Habacuc, Miheea, etc.
b) explicalieizdtd un grup etnic din Falestina, cum este cazul
-ului la carteaNaum
c). explicalie eshatologicf, a textelor profetice, cum este cazul
ounca Isaia.lol5
in sens propriu, peSer-tl esenienilor nu este an midras specific
i iudaice qi in care se cf,uta sI se afle gdndul autorilor cf,rlilor,
E$tc mai degrabi o incercare de a gflsi in Vechiul Testament
nii il gaseau prezis in Scripturi era chiar timpul ?n care trdiau
- Documentul de ta Damasclol1 - Manuscrisul contine doui
prima comenteazi planul de mAntuire a lui Yahweh (cap. l-8),
f)Rrtea a doua se ocupf, in detaliu de viala membrilor
tului Nott". Cuprinsul manuscrisului amintegte de un
al dreptdtii", descendent din casa lui Aaron gi care apare dupd
do ani de la distrugerea Ierusalimului de cf,tre Nabucodonosor, ca
A. Robert, op.cit.,p.121 qi Ed. Lohse, op.cit.,p.66.
l). Howlett, The Essens and the Christianity, New York 1957, dup6 Ath.
, ctp.cit., p 28 unde autorul oferd qi un exemplu de comentariu la Habacuc
Ilt- lo)
,1t 29
Yclr clltcva informafii cu privire la titlu qi proeminenla sa nota 1-5, gi Ath.
It, op.cit., p 34, precum gi Ed. Lohse, op.cit., p.66.
 Stelian To
Descoperirile de la Qumran rT7
gi de aparilia unui "Om al minciunii" care il va persecuta qi ma
Dascilul Dreptifii qi pe adeplii acestuia, dar care, in cele din Iv[ismarot - erau un fel de programe ale serviciilor religioarc ;l
-

fi pedepsit de Dumnezeu.1o18
- Sulul de aramd -ir1952 in timpul sipiturilor s-a
grota a 3-a printre manuscrisele de pergament gi papirus qi un
de arami const6nd dtn 12 coloane scrise pe 3 foi de metal,
mod primitivl0re. Textul scris nu era nici religios gi nici bi
confinea o listi de obiecte care frceau parte dintr-un tezatr
foarte pretios, dar care in cele din urmd s-a descoperrt cd era
scrierea ascunz6nd in spate o legendf,. Importanla insf, a acestui
aramd, constd in faptul cd, prezint} un interes deosebit pentru
limbii ebraice, intrucit textul nu se gf,sege scris in ebraica bibli
intr-un dialect ebraic vorbit1020, qi care n-a fost cunoscut
timpurile mai noi prin scrieri religioase iudaice dintr-o epocl
tirzie, Miqna fiind cea mai veche dintre aceste scrieri.
Pe ldngi aceste manuscrise mai importante descoperite
care le-am amintrt sumar, in aga-numita biblioteci a
mai fost descoperite fragmente de manuscrise gi care indici
gi a altor specii literare cullivate de cltre gruparea esenianS.
acestea amintim:
-
Testimonia - un fel de culegere de texte
referitoare la anumite probleme de dogm[ precum cele ce pri
euc urmau a fi oflciate in templul ceresc, qumranifii rupand orico
logirtura cu templul din Ierusalim. in aceast6 specie literarf, a fost
102r
ldcntifi cat qi Calendarul sectei qumranite.
b) Datarea manuscriselor de la Qumran
Una dintre problemele dificile cu care s-au confruntat
Cercctitorii 1or de a stabili adevirurile elementare
in incercarea
privitoare 1a maruscrisele de la Qumran qi a ridica vf,lul "enigmei" de
pra 1or, a fost precizarea datei scrierii Si depozitdrii lor in grotele
do la vest de Marea Moartii. lpotezele lansate in acest sens au fost
e gi adesea contradictorii oscildnd intre douf, date, epoca
deci secolul III i.Hr. gi elul mediu, in timpul
iadelor, sec. XI-X[.1022
Varietatea acestei ipoteze s-a datorat in primul rdnd lipsei de
lndicalii sigure, precise de ordin intern, rezult6nd din insugi conlinutul
llttmuscriselor, iar pe de altd parte insuficienfei paleografiei ebraice,
dutorati pdna nu de mult lipsei unor documente vechi care si
eonstituie puncte de referinli in incercarea unor solulii care si
f 6 sp u nda exigenlelor gtiinlifi c e de sp ecialitate.
.

Mesia, familia din care urma Si vini, misiunea pe care avea Cornbindnd insf, astf,zi precizArlle oferite de paleografia ebraicf,
indeplineasci etc. EU privrre la vechimea manuscriselor de la Qumran, putinele indicafii

de ordin intern ale manuscriselor insf,;i- datele sipiturilor arheologice

'o'r lbidn*,p 35. A Robert, A. tr'euillet, op.cit.,p 122. Cnlc s-au f5cut In regiunea M5rii Moarte pentru descoperirea acestor
rote
lor s-a realizat in 1956 pintr-o tehnicE deosebit6 de c6tre H.
Desfacerea
documente, indicaliile oferite de materialele pe care au fost scrise, ca
Baker, de la colegiul de tehnologie din Manchester. Sulul respectiv nu
singurul caz de lblosire a foilor de metal ia scopul scrierii Egiptenii, spre
lrri I in legdflrd cu genuri de mariuscrise descoperite la Qumran, vezi Ath'
sc.riau pe foi subliri de metal, care apoi erau rulate, iar orficii scriau pe foi dc Amanunte
care erau depuse in morminte constituind rur fel de paqaport pentru N cgoifi, op. c it., p.37 44 qi Ed, Lohse, op. cit., p.68-7 0.
dincolo (Cf. D. Howlet, op.cit., p.42, dttp6. Ath. Negoifi, op.cit., p.35-36). lnr' ('haim Rabftr, The Historical Background of Qumran Hebrew, in "scripta
I02o
Cl- J.T. Mihk, op.cit.,p.39 gi Ed. Lohse, op.cit.,p.69. llrcrosol).,rnitana", vol IV, 1958, p.144, dupd Pr. Sabin Versan, Cronologia
ntttu.tscriselor de la Marea Moafid,in "Studii Teologice", nr. l-2,7960, p.4l.
 Stelian T,
gi rezultatele obfinute din analizele la care au fost supuse
pdnzd de in, in care au fost infEgurate manuscrisele, in
nucleare prin metoda carbonului 14, qumranologii au reugit in
nostru sI stabileas cd datarea gi vechimea manuscriselor de
Moarti cAt mai aproape de adevlrul lor.
Un prim elemenl de ajutor in stabilirea vechimii
il constituie informaliile de ordin intern, oferite de ele inselo
privesc, in special, evenimentele descrise in aceste manuscrise gi
nu trebure si fi fost prea indepirtate de data compunerii lor. in
sens, importante sunt indeosebi manuscrisele nebiblice ale
elemente interne aratd dqta redactdrii acestor scrieri, ceea
evident, rnai important decdt data copierii 1or.
Unul din manuscrisele nebiblice gi care prezinti o im
mare pentru dalarea evenimentelor pe care le descrie qi, i
pentru datarea redactf,rii lui, este Comentariul lui Habacuc.
tn cap 1.6 al proorociei lui Avacum (Habacuc), se
nivilirea haldeilor. in Comentariul lui Habacuc (II,12) se
aceste cuvinte profetice privesc pe Kittim-i.to" Aceiagi
sunt mentionali gi ?n alte locuri ale Comentariului (II, 15; III,
5. l0; VI, 1, 10) fapt care relevf, o prezenli destul de
termenului in acest manuscris, de unde rezrilti. ci
Comentariului care se adresa unor cititori pentru care
lermenului nu prezenta nici o dificultate, dorea sf, pdstreze
rnemoria cititorilor sf,i toate faptele acestor Kittim-i, precum $i
pe care l-au ar,ut in istoria poponrlui ales in anumite
102r
Cuv6ntul "kittim" este cunoscut cu mrflt inaide de descoperirea
la Marea Moart6, gi anume din cartea Genzei (10,4) mde se af15 lista
pamdntului gi unde Kittim-ii sunt menlionati ca descendenli ai lui Iavan,
nu ne spnne unde era localizalA patria lor, dar din contextul in care
este utilizat se pare cd teritoriul locuit de ei erau insulele dinjurul coastei dQ
a Mdrii Mediterane. (Cf. Ath. Negoifi, op.cit., p.96; Iosif tr'laviu,
iudaice.I, VI, l- 128-130).
ei sale. Fapt important pentru datzrea manuscrisului esto do a
ili
cine erau acegi Kittim-i la care autorul comentariului
toate referirile profetului Avacum privitoare la haldei. [n
rea de a se da un rispuns problemei respective, pirerile
ilor sunt impirlite Unii cercetEtori v[d in Kittim-i pe
ii care sub Pompei, in anul 63 d.Hr. au cucerit lerusaJimulro2a,
pe crucia{ii de la sffirqitul veacului XIto", iar alfl specialigi
prin termenul ebraic katia'im pe romanii din timpul primei
iudaice, care au dus la cucerirea Ierusalimului de citre Tit in
7\'o'u, in timp ce alli numerogi cercetitod vfld in acegi Kittim-i
Eclcucizii care stipAneau in Siria.1027
in mod propriu, termenul Kittim designeazi o parte dintre
torii insulei Cipru.1028 ln Sf. Scripturi insi, termenul Kittim apare
scnsuri foarte diferite. in Daniel XI,30 Kittim-ii sunt numiti
Vulgata traduce "insulele Kittim-ilor" din lezechiel27,6, prtn
n. rar in I Macabei 1,1: 8,5) se spune cI Alexandru cel Mare "a
din lara Kittim-ilor". intr-un cuv6n! prin Kittim-i textele sfinte
care au venit asupra lui Israel provocdndu-le gi
A. Dupont-Sommer, Le "Commentaire d'Habacuc" ddcouvert pres de la Mer
itrtrle, lradtct;ton et notes, in "Relrre de I'Histoire des religious", tome 137 , w. 2,
ft/5{), p.154 unn; M.IL Srcgal, The Qumran War Scrall and the Date of its
n n p o s it i on, in " Scripta Hierosolymitana", vol. fV, I 9 58, p. 1 4 1, rrcta 7 .
t
R, (inoseens, La secte juite de la Nouvelle Aliance et les oigines chritiennes,ln
"l(cvue de I'Universit6 de Bmxelles", nr. 5, 1951, p.404.
l!,11. Del Medico, L'Enigme des Manuscits de la Mer Morte. Etude sur la date,
fil ltnnenience et le contenu des manuscrits ddcouverts dans h grotte I de Qumron
{trtyit: de la tradution commentd des principaux textes,Paris 1957, p.179 wm.
Al h. Negoi+i, op.cit., p.707.
Vezi ll. Gooseens, art.cit.,p.411
390 Stelian Tofand
dezastru.l.2e cam cu acelagi inleles este folosit termenul
Comentariul lui Habacucto'0, descoperit la eumran.
Pentru identificarea insl a Kittim-ilor din
Habacuc, nu rimAn, dupd majoritatea qumranologilor, decdt 2
identificarea 1or cu seleucizii sirieni sau cu romanii.t13l Din
insigi a Comentariului se impun totugi douf, fapte care au o
deosebiti pentru datarea scrierii:
a). Tema central6 a Comentariului rdmdne conflictul
preotul nelegiuit qi invi![torul drept[1ii (I, 13; ll,2;y,4,10; X,
etc.) 9i nu dintre iudei qi asupritorii lor, Kittim-ii. Kittim-ii nu
Comentariu dec6t un mijloc pnn care se structureazi
central, dintre preotul nelegiuit qi inv[fitorul dreptl]ii.
b). Comentariul de la Qumran trateazA o probleml i
in raport cu stipAnitorii striini, seleucizi sau romani, c6t mai
raport cu drepturile pe care invf,!f,torul dreptilii le are
poporului ales. Kittim-ii nu ar fi dec6t instrumentul prin
implinege iconornia divini. Comentariul se pretinti astfel ca o
apologetici a drepturilor de care a fost deposedat invlldtorul
de citre preotul nelegiuit. Prin urmare, in Comentariul lui
"trebuie vdzutd o operd - e de pdrere Pr. Sabin Yerzan - in
descrie un conflict pentru cdstigarea marelui pontificat,
supremd, pentru iudeii din timpul de dupd 586 t.Hr., data
regatului iudeLl'.1032 ldeea e intdriti gi de faptul cd in mai
documentele de 1a Qumran apare foarte des notiunea de preolie
lo'e Vezi Pr. Sabin Venan, Cronologia manusciselor de h Marea
"Studii Teologice" , l-2, 1960, p.44.
'0t0 P"ntru evenimentele cele mai iniportante in cadrul
Comentariul lui Habacuc, descoperit la Qumran, vezi
p.4546.
I03r
Vezi Ath. Negoifi, op.cit.,p.106
to'z
Pr. sabin Verzan, art.cit., p.46
Aiuon gi de preolie a lui Jadoclo33, liantul tuturor manuscrisolot d0 h
Kittim
nran fiind interesul pe care il arati fa!5 de preolia sadochitl, De
[cl, gruparea qumraniti se prezinti ca una "schismatic6" fa]6 do
oficiali de la lerusalim, impotrivindu-se marelui pontificat
Lia
onean, inaugurat prin Ionatan Macabeul, care ii succede in
ia de arhiereu lui Menelau, dupf, o intrerupere de 7 ani (159-152
r.). Agadar, conflictul la care se referf, Comentariul lui Habacuc, fle
a ar,ut loc in timpul seleucizilor sirieni, fie la inceputul epocii de
re romanf,, este un conflict intre un preot hasmoneu qi un
:ndent la aceasti funclie din spila lui fadoc. Este greu insf, de
izat cere dintre preolii hasmonei a putut fi numit de autorul
ui, preotul nelegiuit. Este foarte probabil si se refere la
primul hasmoneu care apurtattitlul de arhiereu.Io34
in ceea ce prive$te identificarea Kittim-ilor la care se referf,
lui Habacuc, o mare parte dintre qumranologiro3s sunt de
cf, acegia par a fi romanii, in care autorul Comentariului vede
cci ce implinesc voia divinl cu privire la pedepsirea preofiei
cgruite. intre unele informafii interne pe care s-ar putea sprijini
za respectivf,, este aceea potrivit cireia Kittim-ii se inchinau
rilor lor militare (signa) qi aduceau un cult religios armelor de
il (Comentariu Vl,2-6), Se pare ci romanii aveau un altfel de cult,
oare nu-l aveau a{i asupritori ai iudei1o11036, in special seleucizii
i. Prin urmare, romanii ar fi Kittim-ii la care se referi
YctiManualul de disciplind,Y,2;IX,74; Documentul din Damasc,IV, 1, 3 etc.
Itloea estereprezentat[intre a[i specialigti de J.T. Milih Dix ans...,p'40-62.
Arniritimintre acegtiape J.T. N{ilik, afi.cit.,p.40-60; R Goossens, art.cit',p'412;
Ilupont-Sommer, Le "Commentaire d'Habacuc...", p.159; Th'IL Gaster, The
cf,rora se plaseazE ,\t riphtres of the Dead Sea Sect,London 1956,p'303-317, etc.
pr. Sabin Verzan, ('ll D. Sommer, op.cit., p.159, dupd S. Verzan, afi.cit., p.47. Athanasie Negoifi
nstc rezervat in a afirma cd, jertfa despre care vorbegte Comentariul ar h cea in fafa
xiirrdardelor romarle Vezi argumentele lui in "Manuscisele eseniene...", p.102-
I03
392
Comentariul lui
Stelian
Habacuc gi care vor pune capat preoliei
dup[ qumraniti, a hasmoneilor. fntr-adev5r, Irod cel Mare,
conducerea Statului palestinian cu ajutonrl romanilor, va
preolia lui Jadoc, fapt care nu s-a putut realiza prin seleucizii
intruc6t macabeii reu$esc sI evite amestecul acestora in
lo3T
religioase.
Aqadar, ca dati a scrierii Comentariului putea
celei de a doua jumdtdti a veacului I i.Hr., cdnd autorul
vede implinit dezideratul major al sectei qumranite: rest
mare lui pontifi cat aaroni t.ro38
Pr. dr. Athanasie Negoi!tr inclini insf, pentru
Kittrm-ilor ot sirieniir)", intre alte motive qi pentru cd "aceStia
ucis pe Marele Preot lonatan (Preotul cel Rdu), tn timp ce,
mdre preot ucis de romani nu existd informalii documen
Totugi, este de pf,rere acelagi qumranolog, c'/r e*e greu de i
cu precizie pe Kittim-i cu unul din cele doud popoare i
seleucizii sirieni qi romanii, intrucdt ambele puteri au
Palestina impildndu-i pe locuitorii lor.10a1
Ca o concluzie generalt s-ar putea insi afirm4 c[ identi
poporului Kittim cu romanii sau cu sirienii se sprijinf, pe
fel de pertinente, at6tpentru oipotez[, cdt 5i pentru alta.
Dar in sprijinul efortului de datare a manuscriselor
Qumran gi de stabilire a vechimii 1or, mai vin gi alte considerafii,
vorba in primul rAnd de formatul ace*ot manuscrise, care se
in formi de sul $i nu de codice; ori se gie cd sulul este forma cea
t03'7
YeziPr. Sabin Yerzan, art.cit.,p.47.
,43,
Ibidrm.
t0t'Deslaqurarea argumentelor aduse de autor, ir acest sens, sprijinite pe
unor pasaj e din manuscris, veA M anu sc ri s el e e s eni en e..., p.97 -10 6.
'ooo Ath. Negoifd, op.cit.,p.707.
toat
lbidem,p. lo6-107.
,-
nranuscrisele de la
Qumran lipsesc cu desdvdrglre ,ycmnth dt
;*-;i:ll
punctuatie, acestea fiind opera masoretilor, de dati relativ reconu, !oo,
lll d.Hr. cunoscutul ebraist german paul Kahle acord[ manuscfisolof
dc la Qumran o mare vechime tocmai din considerentur celor amintitg
mai sus.loo'
fi acceptat in sprijinul stabilirii vechimii manuscriselor vin ins6 Si
ocrcetirilor paleografiei ebraice.
Cel mai vechi document scris in limba ebraicf,, este
prrlimpsestul descoperit in anul 1952 ra wadi Murabba'at in timpul
cxpcdiliei arheologice condusd de Roland de vaux. Acest manuscris,
pulirnpsest este scris in alfabetul vechi ebraic (eweo-fenician) gi
duLcazi, dupd parerea lui R. de Vaux, din sec. VII i.IIr., adici dinainte
Cc clderea regatului iudaic gi de exilul babilonian (586 i.]ft.).10aa Dupf,
lxilul babilonian din alfabetul aramaic, care l-a inlocuit pe cel vechi
0hraic, s-a dezvoltat alfabetul ebraic sau scrierea ebraici nouf,, aga-
nunriti "scriere pdtratd" sau "asirian6". Documentele de la Marea
Moarti sunt scrise tocmai in acest alfabet numit pitral dar irtr-un
iladiu mai avansat al siu, specific sec. IV gi sffirgitului de sec. III
Ilr.roas Tounai din aceasti perioadi, sfhrgitul sec. III i.I*., dateazl 6
ftngnrente ale unui sul din cartea lui Samuil, descoperit in pegera 4 de
l0r? C'f E. Jacquier, Le Nouyeau Testament dans l'Eglise chreitienne, tom. II, Paris
le13,p.25
l0,lr O se vedea rezultatele cercetdrilor lui Paul Kahle in Theologische
t,ittcratnrzeitung, 1950, nr 9, precum gi in lucrarea s Die hebrciischer
llandschiften aus der lIdle, Stuttgart 1951.
lfiri l{oland de Vaux, Suite aux Mantscits de la Mer Morte,in
"Acaddmies des
Irrscriptions et Belles-Lettres. Comptes rer,dus des Seances de 1'ann6e 1952, ian-
trrartie 1952, p.179, dupa S. Verzan, art.cit,,p.54
lrllt l)..cri"r"a pe larg a acestui alfabet sub raport paleografic vezi Franc tr4 Cross.
'l'he Oldest Manuscripts
from Qumran, in "Journal of Biblical Literature", 54,
lt)55, p.147-772.
394 Stelian
la Qumran (Q a) 9i cdteva fragmente dintr-un sul al lui leremi4
in aceeagi groti Q 4. Acestor manuscrise le urmeazd cronologic, o
grupd din care fac parte fragmente din Eclesiast descoperite in
4 (Q 4),Isaia, descoperit in Q 1 $ Manualul de disciplin[ (Ql) Si
reprezinti perioada hasmoneeani a alfabetului amintit
sf6rgitului de sec. II i.Hr. qi inceputul sec. I d.Ht. Urmeazd
ultimul grup de manuscrise specific perioadei irodiane a al
ebraic - din care amintim "Rizboiul flilor luminii impotriva
intunericului", "Comentariul lui Habacuc", "Psalmii de mu
9.a., pentru copierea cf,rora se frxeazil terminus post qudm - mij
sec. I i.Hr. gi ca terminus ante quem, anul 70 d.Hr., cAnd comuni
de la Qumran se pare cf, igi intrerupe existenla ca ulmare a rdzbot
roman.'oou
tn efortul qumranologilor de determinare a
manuscriselor de la Marea Moarti vine gi o nouf, metod6, reafiali
progresele frzicli atomice, gi anume, aga-numita metod[
radiocarbonului C14.1047 Ea are la bazA constatarea lbcutii
cercetdtorii in domeniu care au observat cf, prin contactul
atmosfera, plantele gi animalele absorb o anumiti cantitate de
14", un element radioactiv natural. Respectivul carbon rimdne un ti
in organism, scdzdnd apoi treptat. Stabilindu-se prin experienle
laborator cantltatna de radiocarbon eliminat[ din resturile de plante,
ro* Pr. S. Yetzan, art.cit.,p.56-57.
1oo7
Metoda a fost descoperita de profesorul W.F. Libby de la Universitatea din
Chicago gi expus[ in cartea sa Radiocarbon Dating, Chicago 1954. Aprecieri
asupra metodologiei experienJei gi a rezultatelor ei vezi Vladimir Dumitrescu,
Pozilia arheologilor fald de rezultatele metodei radiocarbonului (Cl4) tn
domeniul cronologiei absolute,in "Studii qi cercetEri de istorie veche", tom. D(, nr.
1, 1958, p.163 urm.
animale supuse experientei, se poate deduce cu aproximaf,e v0rsta
acestora.
loat
Manuscrisele de la Qumran, a$a cum se cunoa$te, au fost
infiqurate, inainte de a fi depuse in grotele in care au fost descoperite,
intr-o pdnzd, de in. Supundndu-se anumite buclf din aceasti pAnA
llmot atalize fizico-chimice specifice metodei radiocarbonului 14,la
Institutul de studii nucleare a Universitifii din
Chicago 9i
compardndu-se cartitatea de carbon 14 existenti intr-un fir de in
proaspit cules qi cu cea dinpdnza de la Qumran, s-a ajuns la concluzia
ci inul din care a fost lesut6 pinza a putut sf, creascl c6ndva ?ntre anii
100 i.Hr. qi 100 d.Hr.I0ae Analizele at ardtatinsl ci timpul cultivirii
inului din pdnza de la Qumran poate fi gi mai precis datat gi-anume
cAndva in jurul anului 33 d.Hr.1050, de unde ar rezulta firege cf,
manuscrisele ar fi fost depozitate in grotele de la Qumran c6ndva in a
doua jumdtate a sec. I d.FIr.
Prin urnare, ludndu-se in eviden!f, toate datele istorice,
elementele interne de datare a manuscriselor, informaf,ile paleograliei
ebraice, rezultatele obfinute prin analizele cu carbon 14 eic., se poate
ajunge 1a o concluzie generali, probabil[ cu privire la datarea gi
vechimea manuscriselor de la Qumran, qi anume, ele vor f fost scrise
cdndva tntre sec. III t.Hr. Si sec. I d.Hr., intewal de timp tn care tSi
desJdsoard existenla gruparea qumranitd (esenienii), cdreia ti aparlin
manuscrisele descoperite la Marea Moartd Si care vor fi fost depuse
prin peSterile de la Qumran, iardSi cu mdre probabilitate, cdndva
intre qnii 66-70 d.Hr., in timpul rdzboiului iudaic tmpotriva romanilor
Si cand Ierusalimul a fost distrus.
toas y"zl Vl. Dumitreso4 art.cit., p.163 urm.; gi Werner Keller, Arheologia
Vechiului gi Noului Testament, Ed. Miracol, Bucuregti 1995, p.405406.
Vezi Del Medico, op.cit., p.3l Ath. Negoifi consemneazE in cartea sa
'oan
Manuscrisele eseniene..., anii 67 i.LIr. qi 133 d.llr. (op.cit., p.51) ca f,rind rezultatul
cercetariLor amintitei metode.
to5o
Cf. AD. Sommer, op.cit.,p.1,3; Ath. Negoi[I, op.cit.,p.54.
 2) Qumranisrn gi creptinism
Odatd cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartli "coB
mai senzationalS descoperire din cdte s-a fEcut p6nA acum"roll
referitoare la istoria iudarsmului gi creqtinismului, s-a alirmat tot md
accenluat ci
ideile teologice ale comunititii din Qumran au fost
preluate de creginismul primar, fie prin contactul direct pe care autoril'
fi ar,ut cu scrierile qumranite, fie prin intrarea'
neotestamentari l-ar
unor fogti qumranili in r0ndurile primilor cregtini.1osz Vechimea
manuscriselor fiind mai mare decdt a creginismului, interesul pe caro
l-au stdrnit aceste documente in rdndul specialiqtilor a fost rernarcabil
gi explicabil Inifial se pf,rea ci ele prezintf, importan!tr doar pentru
studiul Vechiului Testarnent, dar 1a scurt timp dupi descoperirea lof
cercetatorii au ajuns la concluzia cf, adevirata lor importanli est0
tocmai pentru studiul Noului Testament, avdndu-se in vedere unelg
analogii care af, exista intre aceste rnanuscrise gi scrierilO
neotesfamentare.
Ludndu-se in calcul aceste analogii, s-au emis cu timpul mai
multe rpoteze privind persoana gi invalatura Sf loan Botezitorul, a
MAntuitorului Hristos, a SfAp. Pavel, sau cu referire la comunitatea
creqtrna primard,, care a fost pusl in compara{ie cu comunitatea
qunrraniti, in special sub raportul organizlrli, cultului, moralei.
I05r
c1'. Jean Danielou, re.s manuscrits de la Mer Morte et les oigines dil
chistianisme, Pans 1957, p 123.
I0r2
O bogata bibliografie in leg6tur1 cu aceste ipoteze qi eu altele mai nuanJato,
la problema qumranism gi cre$inism" vezi M. lanca, Persoana
re1-erindu-se
l.{dntuitorului in lumina manttsciselor de la ll[area Moartd, in "Studii Teologicer',
nr 34, 1959, p 139-141, nota 7; Ath. Negoi![, op.cit., p.133-139 Despro
raporturile dintre qumranisrn gi cregtinism vezi 9i D. Sommer, Apergua
preliminaires sur les ntanusctits ddcouyefies pres de la Mdr Morte, Pais 1953,
p i91-213
a) "Esenianismult' Sf Bote4dlorul gi a Mdntuitorului Iisus Hristos
in
derularea timpului au existat nu pufine voci1o53, care
rcferindu-se la poblema qumranitd, au afirmat apartenenfa Sf. Ioan
Botezdtorul la gruparea esenienilor qi dependenla acestuia de doctrina
qumranitf,.
Partizanli pretinsului esenianism
al Sf. Ioan Botezitorul cauti
sd gdseascf,, in acest sens, un prim argument in vestirea profeticl a
Arhanghelului Gawiil citre preotul Zaharia, tatil profetului, mai
precis in cuvintele ingerului despre Ioan cd "nLt ya bea nici vin, nici
ultd biruturd amelitoare" (Lc. 1,15).
J. Steinmann crede ci respectiva abfinere ar reliefa apartenenla
lui Ioan sectei esenienilor, avand in vedere c[ la masa 1or nu se bea
vin, ci tiraE,btfiird
care ar echivala cu mustul dulce de strugure.10so
Se cunoage insi ci prin expresia "nu va bea nici vin, nici
hduturd amelitoare", se intelege insd potrivit Sf Scripluri (Num. 6,3)
apartenenta vremelnici sau continuf, a unei persoane la votul de
nazirett. Mdntuitorul Insugi a mirturisit despre votul de nazirea pe care
il indeplinea Sf Ioan Botezitorul, cend a spus: "Ioan Botezdtorul a
venit nemdncdnd pdine Si nebdnd vin" (Lc. 7,33).
Despre Sf. Ioan Botezitoml, Sf Evanghelii afirmd ci hrana lui
cra "l.dcuste Si miere sdlbaticd" (Mt. 3,4). in "Documentul de la
l)amasc" (XII,14) se arati cf, membrii conrunitSfli qumranite foloseau
' ca hrani licuste, dar acest fapt nu dovedege ci Sf Ioan ar fi ar,ut r,reo
1
l"tr Vezi
in acest sens, Jean Steinmann, St. Jean-Baptiste et la spiitualitd du ddserr,
Paris 1955; D. Sommer, Apergus preliminaires..., p191-213; Arhim. Sergiu
Iazadjiefl A putut oareface pafie Sf. Ioan Botezdtorul din comunitatea eseninilor
de la Qumran, in "Studii Teologice", ru. 34,7964,ttad. din francez5 de Pr. Ioiur
Gagiu.
"''1 Cl. J. Steinmann, op.cit.,p.776.
 3 9li Stelian
Tr
legaturi cu esenienii, intrucdt lf,custele constituiau in acea weme
lran5. comund pentru oamenii sf,raci din Orien! aqa cum ele
folosite pdnd azi ca hrani de beduni.'ot' Mai mul! dupi legea ritualf,
lui Moise (Lev. X1,22)- if,custele erau recomandate pentru
inarntea tuturor viefuitoarelor.
in incercarea de a se stabili o legdturi de interdependenli
secta de la Qumran gi Sf Ioan Botezltorul s-au adus gi
argumente de ordin deductiv: foarte aproape de eumran, pe ti
cAnd era populat de esenieni gi aproximativ la un secol dupi
apdruse "Dascilul dreptitii", qi-a inceput adivitatsa in pustia Iudei
pustia lui Iuda, St. loan Botezdtorul, practicind botezul pocf,inlei
propovaduind, "apropierea impdrdliei cerurilor" (Mt. 3,1-6), iar S
Luca spune despre el ci "a fost in pusfiu pdnd in ziua ardtdrii
cdtre Isrqel" (Lc. 1,80). Continutul predicii sale, propovidui
pociinlei, a botezului, impreunat cu mdrturisirea pictelor, precum
lolosirea citatului din Isaia 40,3'. "glasul celui ce strigd fn pustte,
calea Domnului, clrepte faceli cdrdrile Lui", sintagml care se afld qi
cuprinsul "Manualului de disciplini" (VI[, 14)totu, cale pe care I
Botezdtorul trebuia sf, o inaugureze, sunt elemente pe care, cei
doresc sf, demonstreze cd Sf. Ioan Botezf,torul a fost esenian, le
in sprijinul ipotezelor lor. impotriva unor astfel de presupuneri
evident unele fapte istorice: in timpul actliti[ii sale, Sf.
Botezdtorul se prezintf, ca un profet independent; botezul pe care el
administra nu fdcea parte din ritualul cultic al unei comunltdli, ci era
sf,u propriu " botezul lui [oan" denumire sub care era cunoscut (F.
to5s
lbidem,p 777
'0i6 C1-. Ath. Negoila, Manuscisele de la Qumran Si originea creStinismului...,p
NI. Iancu, Persoana Mdntuitorului tn lumina descoperirilor de la
Moand..., p,138-163
IUu
I9,1) gi care se deosebea de spilirile rituale, repetate ale cs0il ioil aloI
tocmai prin unicitatea lui.'ot7
Considerat de citre esenieni "principiu riu", "o inchisoare a
sufletului", trupul avea nevoie de o curifare continui, dupd conceplia
lor, de aceea sensul spf,larilor eseniene era concentrat exclusiv asupra
lui. Preocuparea esenienilor qumranlti pentru curifirea ritualI
completi a trupului avea ca temei insi, gi mindria 1or. Curi,tirea lor
completf, trebuie si fi fost Si " simbolul izoldrii lor de oamenii necurali
Si garanlia stdrii lor privilegiate de aleqi ai lui Dumnezeu."r0s8, aSa
cum pretindeau ei. Esenienii manifestau, aga dupf, cum se gtie, o altfel
de mAndrie chiar gi fald de confrafli lor din treptele inferioare, incAt
dupd un contact cu acegtia, "cei superiori" trebuiau s5 se curefe printr-
o spf,lare.1otn
Existi, agadar, un contrast izbitor intre spilirile esenienilor gi
botezul lui Ioan, a cdrui condilie principalf, era hot6r6rea lSuntricl
pcntru pociin!f,, pentru mdrturisirea pf,catelor, fapt care lipsea cu
desdvdrgire din practica cultici esenianf,. Apoi, cei botezali de Sf. Ioan
nu deveneau, in jurul lui, membrii unei grup[ri apatte, ci ei se
intorceau la viatg lor normali. La fel, ucenicii Sf. Ioan nu fac parte
dintre membrii unei alte comunitf,fi, ci sn'nt "ucenicii lui loan" (In.
r,3s)
Sf. loan Botez6torul nu silea pe nici unul din cei ce veneau la el
rnirrturisindu-qi pf,catele gi botezAndu-se, si se retrag[ in pustie, a;a
cum cereau qumranilii pentru adepfii lor, ci el pune ir: ta\a' fieciruia un
nou chip de via![, un nou model u$or de realizat chiar in via]a
obignuitS. Astfel el nu poruncegte vamegilor sa se lepede de profesia
lor, at6t de dezawata de iudei. ci le d[ doar sfatul si nu ceari de la
1"" Vezi Ath. Negoifi, B,lenistii din Faptele Apostolilor sunt oare esenienii?, in
"Glasul Bisericii", nr. 7-8, 7960, p.626.
t*
l
" Cl S. Jazadjieff, art. cit., p 17 9; Ed. Lnhse, o p. cit., p.77 -78.
r('"'Cf. Iosif Flavitt,Rdzboiul iudaic,Il, S-10, dup[ S. Jazadjieft, art.cit.,p.l19.
 Stelian Tt

nimeni mai mult decAt le este ingdduit de lege (Lc. 3,13); ostaqilor,
fel, c6nd il intreabi ei ce si faca Sf ln ciuda tuturor
in speculafiilor czre s-au fEcut cu prlvlre h
speculafiilor
Ioan Botezitorul nu le cere
originile creginismului - influenle persane, pitagoreice, indienq a
renunle la slujba loa fafa de care dascSlii Torei aveau mare repulsie,
cultelor din Orient etc. - ideea care a grupatfu jurul ei pe cei mai mu$i
le pune qi lor inainte un chip desdvArqit de dreptate, potrivit cu sluj
eretici ostili dumnezeirii creginismului este aceea potivit cireia Iisus
lor (Lc. 3,14).1060
Hristos, c0t gi primii cregini arfi fost esenieni.1063
Agadar, faptul ci Sf Ioan Botezatorul atrdit, a propoviduit gi
Potrivit conceptiilor acestor critici, Iisus Fkistos, nemu$umit de
botezat in pustiul Enghedi, aproape de fosta agezare osen
inv6!5turile profesate la templul din lerusalim, se retrage in linutul
qumranitd gi de locul unde s-au gf,sit manuscrisele de la
locuit de esenieni, ftnbraligdndu-le doctrina gi morala. Dupi
Moarti, nu se poate trage concluzta cd,Inainte Mergltonrl
descoperirile de la Qumran pebaza unor int6mplitoare analogii intre
ar fi fost un esenian, ci cel mult presupunerea cd. el va fi
persoana, viafa qi activitatea Mdntuitonrlui, pe de o parte, gi a
cunoaste comunitatea de la Qumran. Dacd. el va fi fEcut parte
"Dascilului Dreptiifii" sau "invititorului neprihinirii" de care este
secta, este iarigi greu de afirmat, ceea ce este insd evident gi sigur
vorba in unele texte qumranite (Comentariul la Habacuc I, 4,5,13;ll,
faptul ci nu mai era cu siguranfi membru al ei, dacf, va fi fost
2,4,8,15 Comentarfurl la Mihea I,5; Comentariul la Psalmul 37,24)1064,
in timpul activitifii sale publice. Apelul siu universal la
pe de alti parte, mulf, critici au reluat cu mai multi insistenli teza
esenla propoviduirii sale, corrtra*eazA net gi ireconciliabil
dependenlei creginismului de esenianism. tn acest sens, s-a mers pdn6
exclusivismul strimt gi inlolerant aI esenienilor.1061
la a se propune chiar identificarea persoanei lui Iisus Flristos cu aceea
Cdt privegte persoana Mdntuitorului Iisus Hristos, 1065
a "Dasc6lului Dreptifli" din textele qumranite.
teoriei eseniene, defavorabili supranaturalului gi ostili
Este adevirat c[ in chipul "Dascilului Drept[fl" despre care se
Sale, au fdcut asupra persoanei gi inv6!6turii lui Iisus Flristos ap
crede c6 atrdit cu cel pu$n un secol inaintea lui lisus Hristos1ffi6, s-ar
aseminitoare cu cele referitoare la Sf. Ioan Botezdtorul. in i
putea deslugi unele tr6situri de aserninare cu Mflntuitorul, dar acestea
de a stabili o leg[tura intre Iisus Flritos qi manuscrisele de 1a
sunt formale gi cu total accidentale, in timp ce deosebirile sunt mai
ereticii respectivil062 sugereazA ideea ci originile creginismului
mult dec0t esen1ia1e.106' De astfel, impotriva identificErii
trebuie c[utate in Evanghelia M6ntuitorului Iisus fkistos, ci
MAntuitorului cu "Dascilul Dreptiifi" se ridicd tirsugi faptul ci, cu
practicile, organizarea qi doctrina grupirii eseniene.
cxcepfia "Comentariului la Habacuc", da/.al de unii critici in prima

t060Cf
Magistr. SdbIduE loan,art.cit.,p228;Mitrop. TitSimedrea,art.cit.,p.T 106r
Cf, Ath. Nqoilir,Manuscisele de laMareaMoartd...,p.678;Ed.Lohse, op.cit.,
.t
61. p 80.
t061
Amenunte despre raporhrl de diferen!5 dintre Sf. Ioan BotezEtorul qi l0(i4
Vez' cuprinsul txtelor respective la M. Iancu, art.cit. , p.143-144.
qurnranitE eseniand, vezi Tit Simedrea, art.cit., p.151-161 gi Ed. Lohse, 1tto5
4yffirrrGreferitome la astfel de ipoteze, vezi 1\4. lancu, art.eit., p.145-163; LD.
p.19.
Amusin, op.cit., p.200 txn:-
'06' intre ace$ia enumerlm: Edmund Wilson, The Scrolls from the Dead Sea, | ('uo
M Iancrl art. cit., p. 144; Slb ldu g Iloan, art. cit., p.229.
York 1955; Yigael Yatlin, The Message of the Scrolls,Londra 1957. l'"/ Cf. LD. Amusin, op.cit., p.209.
 Stelian T,
jum[tate a sec. I d.Hr.106', toate celelalte manuscrise de la Qur
sunt considerate, aga cum s-a ptecizat in lucrarel06e, ca datdnd
timpurile precregtine. Prin urmare, este cu neputinli ca autorii lor sd
fi putut referi la lisus Hristos, cind vorbeau de 'r
neprihdnirii".
Mai mult, o mare parte dintre qumranologi situeazi termenul
quem pentru moartea "Dascilului Drept[fii" cdndva in preajma
63 i.Hr., fapt czre exclude cu desivdrgire identificarea lui
Mdntuitorul Flristos, a cirui moarte gi inviere s-a petrecut cu
un secol mai tArziu.loTn
lpoteza care a provocat ins6 cea mai mare senzalie a fost
emisf, de prof. A. Dupont-sommer de la Sorbona, potrivit
"invdtitorul Galileean", a$a cum ne este El prezentat tn
Noului Testament, apare in multe preivinle ca o uimitoare
a invilitorului Neprihf,nirii1o71, despre care vorbesc textele
Iar alli s-au grdbit chiar s[ spunf, ci "Khirbet-Qumran este
mai mult decdt Betleemul sau Nazaretul, leaginul cre$inismului"
Ca punct de plecare in susfinerea acestor ipoteze, 5i in special pri
s-a luat conturul personalitlli "inv6!6torului" qumranit
Comentariul la Habacuc, unde din felul in care este prezentat ar
oarecare asemf,ndri intre el 9i Iisus Hristos.'0"
1068
Unii cercetEtori numesc data scrierii cu exactitate anul 25 d.Ik., vezi M'
art.cit.,p.745.
toeo y"ri subcapitolul lucr5rii de fa{5 "Datareamanuscriselor de la Qumran"'
t070
L4 lancu, art.cit., p.146; Dupont Sommer, Apergus prdliminaires
Manuscrits de la Mer Morte, Paris 1 950, p.39 urm.
'o't A.D. Sommer, Apergus prdliminaires...,p.127, ilrye
M Iancu, art.cit-,p.148.
1072
Edmund Wilson, The Scrolls from the Dead Sea, p.708, dupE M' Iancu,
p.148.
to" D. Sommer descria pe "invdldtorul Neprihanirii" din Comentarir-rl la Habacuo
Q p h.) ca pe "alesul Si Mesia lui Dumnezeu, Mesia rdscumpdrdii lumii"
(
p.721;. Ibidem).
Analogiile neinsemnate qi cu totul accidentalo dlntrE
"invi!6toru1" de la Qumran qi Mesia, nu oferl insi suflcient ryrlJln
pentru a se putea tage concluzii favorabile unor raporturi do
interdependenli dintre Iisus Hristos qi "Dascilul Dreptifii".
"invf,tf,torului neprihanirii" din textele de la Qumran ii lipsesc
cu totul caracteristicile mesianie esenliale, pe care le-au awt proorocii
Vechiului Testament gi pe care lisus Hristos le-a intnurit in mod
deplin in persoana Sa divino-umanl. Din manuscrisele qumranite nu
rezultd,apoi, c[ acest "invf,titor" s-ar fi considerat pe sing sau c[ ar fi
fost considerat de al,tii ca fiind drept Mesia, deqi unii qumranologiloTa,
referindu-se la unele texte din "Fragmentele ladokite" gi din
"Comentariul la Habacuc", au tras aceasti concluzie. Iati textele:
"Steaua este tdlmdcitorul Legii, care a venit la Damasc, dupd cum
este scris'. "O stea va ieSi din iacob Si un sceptru va rdsdri din
Israel"10ls Si "Dumnezeu va nimici pe poporul Sdu prin mdna
neamurilor, iar juecata tuturor va fi datd alesului Sdu".1w6
Dintr-un alt text din "Fragmentele Jadokite" (XIX,35-
XX,1)1077, ren;drtd" evident cd"alesul" de care vorbegte Comentariul la
Habacuc, nu poate fi identificat cu Mesia. Iati textul: "Toli bdrbalii
care nu au intrat fn legdmdntul cel nou in lara Damascului nu vor fi
puqi la socoteald, tmpreund cu popoul Si nu vor fi scriqi tn cartea
acestuia, din ziua tn care invdldtorul Dreptdlii a murit, pdnd la ivirea
unui Mesia din Aaron qi Israel".l1'* Din acest text rezuItd clar cd,
sur ta1 4
Y eA I. Slbidug, art. cit., p 230, nota 46; M lancu, art. cit,,p. 1 48-1 5 1.
ta15
Fragmentele ladolcite, VII, 19, dup[ I. SIbS'dut, drt.cit.,p.230.
t076
Comentariul la Habacuc, I, 13, Ibidem.
ro77
Cf L Sibidug, art.cit.,p.23o.
'o'8 Problema celor doi Mesi4 unul al lui Aaron qi alful at lui Israel, de care vorbesc
te><tele qumranite incd n-a fost solulionatE satisfbcltor de specialigti. (Vezi Pr.
Ath. Negoi[6, Dascdlul dreptdlii gi cei doi Mesia din manuscrisele de la Qumran,
in "Mitropolia Banatului.", w. 11-12, 1962, p.650 urm).
 "Dascilul dreptilii" n-a murit ca Mesia, ci doar ca tnvifitor
comunititii qumranite, Mesia fiind ageptat abia duplmoartea lui.
M0ntuitorul Iisus Hristos a fost, int-adevf,r, gi El un
dar El invala mu$imea "ca Unul care are putere Si nu cum ti
cdrturarii lor" (Mt 7,29). ingigi slujitorii trimiqi de arhierei
aresteze gi si-L aducl legatla Ierusalim, nu numai cd nu-L leagd"
mdfurisesc chiar la intoarcere cd "niciodatd n-a vorbit vreun om,
vorbeSte Omul Acesta" (In. 7,46). "tnvifitorul neprihinirii" a
inv[fatorul unei secte, pe c6nd Iisus Flristos a fosg este gi ra.
invilitorul suprem aI lumii intregi.
Suslinitorii identiti,tii dinae Iisus Hristos gi "Dascf,lul
qumranit, aduc in sprijinul tezei lor gi alte argumente cum
opozilia partidei preo[eSti a iudaismului oficial atAt fatfi de
dreptifii", cdt gi fap de Mdntuitorul Hristos, aga cum
Noul Testament. Acest fapt nu constituie insl o similitudine de
intrucdt aceeagi adversitate a manifestat-o clasa preoleasci
iudaismului qi fa!6 de tof, proorocii Vechiului Testament (F.Ap. 7
Este adevdrat apoi, cd" aIAt "Dasc5lul drept5lii", cdt gi
Hristos (Lc. 19,41-44) au pronunlat aspre cuvinte de musffare
judecati la adresa Ierusalimului, iar faptul acesta l-au fitcut tofl
Vechiului Testament astfel incit atitudinea aceasia dovedegte cel
cd din vremea profelilor Vechiului Testament, trec6nd prin
"Dascdlului drept5fli" Si p6nd la M0ntuitorul Iisus Hristos,
a persistat in pf,catele sale, nepociindu-se.1
Moartea "Dascdlului dreptf,lii" gi a lui Iisus Fkistos constituio
fel, pentru unii cercetitori, un punct de identificare a celor doi,
acest sens, cercetitorul englez John Marc A11egror080 susfine
Alexandru Ianeu, mare preot gi rege in sec. I i.FIr. a
107e
Cf L Sib6dug, art. ci l{- Ietcu, art. cit., p.l 52-l 53.
t., p.232;
1080
J.M Allegro, The Dead Sea Scrolls. A reaparaisol, Ed. II, Middlesex,
p 99-100, dup[ M Iancu, op.cif., p.l53.
retmgerea "invafitorului dreptitii" qi a adeplilor lui la etrmnn er g
rd,zwdttre politicd, recurgind, pentru a pedepsi pe rlzvrlflfl, h
exterminarea prin rlstignire, imprejurare in care a fost restignit
d
"Dascilul dreptifii".r,8l Cercstitorul I.M. Allegro igi sprijinl ipoteza
pe doui menfuni din "Fragmentele [adokite", privitoare la moartea
"dascllului dreptitii" CXIX,35-XX,1 gi 13) qi pe doul texte din
Comentariul la Flabacuc (II,7-8; II,15): "Din ziua fn care invdydtontt
unic a fost addugat, pdnd la nimicirea tuturor bdrbalilor de rdzboi,
care s-au intors ca omul minciunii, vor trece cam 40 de aniu.1082
Referitor la textul din Comentariul la Habacuc, autorul spune:
"Textul se referd la Preotul nelegi.uit, pe care din pricina rdului ldcut
"Dascdlului dreptdlii" Si oamenilor din partida acestuia, l-a dat tn
mdna vrdjmasilor sdi, tntristdndu-l cu un bici nimicitor, fn
amdrdciunea suJletului din cauzd cd a lucrat tn mod nelegiuit
tmpotriva ale s ului s dtt" .1083
in sprijinul tezei respective, a identificlrii "Dasc[lului dreptifii,'
cu Iisus Flristos, mai este invocat un text din "Comentariul la cartea
profefului Naum": "Leul cel tdndr s-a rdzbunat pe cei ce umblau
dup% haine moi, fn sensul cd i-a spdnzurat de vii. ASa ceva nu s-a mal
lntdmplat vreodatd tn Israel, cdci Scriptura considerd pe un otn
qtdrnat de iu ca o ocard la adresa lui Dumnezeun.t0s4
Agadar, ipoteza, referitoare la rlstignirea "invAlitorului
Neprihinirii", ca punct de identificare cu Mdnhritorul flristos, se
1081
Alexandru laneu mai folosise rEstignirea qi pentu a perlepsi un grup de farisei
care se revoltase impotriva domniei sale despotice. Trupurile moarte ale
r[stigni]ilor au fost ldsate apoi slputrezeascd sub ochii ervejlor. (cf. rosiff,'laviu,
Antichitdli iudaice, m, A2, dupE Constantin Danrel, Esenimii gi Biseica
pimard, in uStudii Toologie", nr. 9-10,1974,p.707).
082
|
Fragm ente ladokite,)O(, 1 3, dupd L Sibldu S, art. cit,, p.233.
|tt83
1 Comentoiul la Habacuc,tr,7-8; tr, 1 5, dupE L Sdbldu S, art.cit, p.233.
t\t{a
C omentaiu la Naum, I\12, Ibidem.
bazeazt pe trei feluri de texte: Unul in care este vorba despre
"inv5!6torul Neprihflnirii" gi despre moartea sa, dar nu se pomenegte
nimic de rf,stignire (Fragmentele Jadokite), altul in care se vorbege de
suferinti. fard caaceasta si se refere clar la "invIfdtorul Neprihinirii"
gi fEr[ sI fie vorba de ristignire (Comentariul la Habacuc), gi in fine,
un text in care este vorba de ristignire, insi nu se amintegte nicf,ieri de
"inv5!6torul Neprih[nirii" (Comentariul la Naum). Probabil c[ textul
din Comentariul la Naum se referi la imprejurarea in care Alexandru
Ianeu poruncegte, intr-adev[r rdstignirea unor farisei care s-au
impotnvit domniei sale gi de care face amintire Iosif Flaviu, fapt
petrecutin jurul anului 88 i.Hr.108s Mai mult, chiar Dupont Sommer
susfine cf, martiriul "invf,litorului Neprihdnirii" a avut loc cdndva
jurul anului 63 i.Hr., cu c0teva luni inainte de ocuparea Ierusali
de cltre Pompei. Cum s-ar putea explica atunci prezenta in text a
pasaje inspirate de un eveniment care avea si se petreaci abia in sec.
d.Hr.?
in sprijinul aceleiagi ipoteze se mai aduc ai alte argumente
afirmf, ci din scrierile descoperite la Qumran ar rcieSi lnvi
"Dascilului dreptltii", a$a cum relateazi Sf. Evanghelii, invierea
Iisus Hristos.rot'Referire in acest sens se face, in special, la un
din Comentariul la Habacuc, unde se scie'. "Este vorba de
nelegiuit, care a urmdrit pe "Dascdlul dreptdfii" pdnd in casa tn
locuia acesta in exil pentru ca sd-l deruteze printr-o detJdS
violentd a mdniei sale Si care atunci, cu ocazia zilei lor de odihnd,
'0" Arti"hitdli iudaice,XlI,l4,2, dupd M lanat, art.cit., p.154. Vezi la acest autor
combaterea ir amlmrnt a tezei invocate de J.M. Allegro, prin comentariul la
respective (p.l 54-1 57)
t086
Apergus pr,lliminaires...,p.63, dup6 M lancu, art.cit.,p.751
1087
Ce care se pronunlE ih acest sens sunt ,{ Dupont-Sommer,
prdliminaires..., p38 9i J.M Allegro, The Dead Sea Scrolls..., p,148,
lalaca,art.cit.,p757
apdrut tn toatd splendoarea sa pentru a-i face sd se poficneascdtt,larl
Din faptul cf, cuvAntul ebraic tradus prin verbul "a apdrvt, era utilizat
adesea in Vechiul Testament pentru exprimarea aparifilor divinc
supranaturale (teofanii), s-a tras concluzia cd at fl vorba aici de
invierea "inv5.gitorului" qumrani! despre apailia sa supranaturali la
Ierusalim in zi,ua Ispigrrii, tocmai pe cind oragul era capturat de
trupele lui Pompei (anul 63 i.FIr.), cu scopul de a implini judecata
asupra wljmagilor. Dar o antalizh atentd a contextului respectiv duce la
constatarea c[ in propozilia anterioari nu este vorba de "Dascdlul
dreptitii", ci de adversarul acestuia "Preotul nelegiuit". Mai mult,
Comentariul la Habacuc nu este scris in ebraica biblici a Vechiului
Testament. ci in cea post-biblici, adicl in limba aramaicd palestinianI,
unde, dupi afirmaliile specialiqtilor, verbul "a apdrea" nu este utilizat
numai pentru aparifiile supranafuralelo8e, astfel cd argumentele
invocate nu sus,tin teza identificirii dintre "Dascf,lul qumranit" gi lisus
Ilristos, ci dimpotrivf,, mai degrab[ o in-firm6.
Mdntuitorul Iisus Hristos a inviat, s-a ariltatlumii gi Apostolilor,
petrecind apoi cu ei 40 de zile, dindu-le dovezi clare qi suficiente
despre realitatea invierii Sale.
La toate acestea se mai adaugi qi faptul ci nicaieri in scrierile
qumranite nu apare credinla in moartea "inv6!6torului Neprihinirii" ca
rrvdnd efect gi rol m6ntuitor. Odati mort, el inceteazA de a mai fi
obiect al credinlei pentru urmaqi. Adevirul acesta reiese gi din faptul
of, numele siu nu este amintit in Manualul de disciplind, care cuprinde
rinduielile fundamentale ale grup5rii, nici in Psalmii de mu$umire,
oare se pare c[ aveau gi o utilizare liturgici. Ori numele Mtntuitorului,
l)crsoana gi lucrarea S4 constituie pentru creginism centrul in jurul
ciiruia se invdr0e tot edificiul siu sacramental gi liturgic.
1\'n8
Comentariul la Habacuc, II,5, dup6 N{. Iancu, art.cit., p.157; I. Sibiduq, art.cit.,
p.233
Cf.
r()Ne
Cf M Iancu, arf.cif., p.158
 "Dascil,l dreptdfi" apare dupi aproape doui mii de ani de
uitare ca obiect de cercetare shinlifici doar penau un numtrr
limitat de
specialigi intr-o problemi in care se incearctr sr se faci lumin[
ftrtr-un
alt domeniu "obscur p6ni acum in istorie, pe c6nd M6ntuitorul
Iisus
Flristos rimdne de 2000 de ani obiect de adorare gi cauzx
de mdntuire
penau orice om. Diferenfa dintre "Dascdlul,' qumranit gi
Mintuitorul
Iisus Flristos rf,m6ne aceea impusi de distanp dinae divin gi
uman,
dintre vegnic Ai efemer, dintre supranatural gi natural.
b) Comunitatea de la eumron gi Biserico primaril"
A influ enlat esenianismul cregtinismul?
Asemrniri frapante cu stahrt de identificare s-a incercat adesea
a fi reliefate gi intre ,iala pradc-organizatorici a comunitifli
qumranite gi cea a Bisericii cregtine primare. Aseminirile inst,
dupl
analize pertinente a caracteristicilor viepi cultice, organizatoice gi a
moralei celor doui comunitili, au trecut in spatele deosebirilor care
sunt mult mai evidente.
comunitatea eseniani de la eumran se caruderiza printr-o
riguroasr subordonare ierarhicr a membrilor e! unde fiecare ocupa
teapta ierarhici potrivit cu vechimea qi chiar cu capacitatea sa in
intelegerea gi pitrunderea Legii vechr, fapt neintdlnit in Biserica
primar6, unde tofi creqtinii erau frafl gi egali intre ei. (F.Ap.4,32_35;
5,1-ll; 2,44-46). in spiritul acestei subordoniri ierarhice respectul in
comunitatea qumraniti se accorda prin urmare membrilor ei, nu in
virtutea wedniciei personatg ci ea era conferiti de treapta ierarhicd
def,nuti. Faptul acesta atrlgeadupd sine gi arte consecinle de ',morali,'
comunitari gi anume, treptele inferioare datorau supunere gi ascultare
necondilionati celor din treptele superioare ale viefli comunitrfi.
Din minunchiul unor astfel de raporhri sociale dintre membrii
comunitifi qumranite nu poate decurge decdt conaastul evident,
izbitor dintre legiturile de egalitate gi dragostc frlfoasc4 dlffie
membrii Bisericii primare gi spiritul legalist gi juridic care domlnt g
comunilate, ca cea qumraniti, in care rndividul era prefuit gi respoctft
doar in raport cu demnitatea treptei ierarhice sociale pe cafo lC
situa.l
oeo
Viala bisericii primare insi era caractnizati" de cu totul altc
raportun comunitare gi de o coeziune spirituali infinit superioartr celei
qumranite gi care avea la bazi shrjirea prin smerenie, principiu
recomandat de insugi Mintuitorul Hristos care afirmd: "Cel ce vrea sd
/ie intrevoi primul, sdfie slujitorul tutturor" (Mt.28,I1; Mc.10,43-44
Lc.22,26) sau "^ffi,/l cd mai marii neamurilor domnesc peste ele Si cei
mai mari le stdpAnesc. Dqr tntre voi sd nu fie aSa, ci acela care va
vrea sd fie mai mare tntre voi, sdfie slujitorul vostru" (Mt.20,25-26).
Societatea qumraniti poseda de asemenea, un intreg aparat
juridic bine organizat, cu tribunale, judec[tori, cod de legi etc., precum
r;i pedepse extrem de severe pentru orice infrac1iune.1oe1 Acest
legalism juridic este cu totul slrdin Bisericii cregine primare, animatl
de pnncipii cu totul opuse: "Nu judecayi, ca sd nufiti judecafi, cdci cu
ce mdsurd mdsurafi, cu aceeqvi se va mdsura" (Mt.7, l-3, Lc.6,37).
Una dintre deosebinle marcante dintre gruparea qumranitf, gi
Biserica primarf, constf, in aceea ci secta de la Qumran a rimas pdnf,
Ia disparilia ei o comunitate inchisi, o organizalie secretd, izolat: de
lumea dinafara ei gi falA de care tinea tiinuiti inv[fitura 5i doctrina sa.
in acest sens "Manualul de disciplinf," a comuniti,tii qumranite
mirturisea: "Trebuie sd ascundem sfatul Legii (Tora), de oamenii
strdmbdtdlii Si sd-i invdtdm adevdrul Si dreapta judecatd pe cei ce au
l0e0
Vezi A.Negoi{d, Manuscrisele de la Qumran Si oiginea creStinismului, p.685
uiln.
1""t
lbidem,p.686.
410 Stelian Tofand

ale,y drumul cel drept".loe2 Un contrast evident se gf,sege intre aceasti

contrastul intre aceastr invifaturr exclusivistd gi individualiill
concepfie qumraniti gi gindirea universalist6 a lui lisus Hristos cu
gi universalismul Evangheliei Mdntuitorului Iisus Flristos est mai muJt
privire la inzuqirea adevf,rului mdntuitor gi a Evangheliei Sale, idee pe
decat evident gi definitoriu in a evidenjia diferenlele capitale intre colo
care o reliefeazi, gi Sf.Ap.Pavel, c6ndii scrie lui Timotei: "Dumnezeu
doui tnvllaturi: Mdntuitorul Hristos "a venit sd caute Si sd mdntuiascd
voieSte ca toli oqmenii sd se mdntuiascd Si la cunoStinla adevdrului sd
pe cel pierdut" (Lc.l4,2l; 19,10); nu refuzf, compania plcItoqilor,
vind" (I Tim.2,4\. Ceea ce frapa in mod deosebit la membrii
vindecl pe cei bolnavi, paralitici, di orbilor lumini gi-i cheami pe toF
comunitdlii de la Qumran era exclusivismul lor extrem, "Restul" sau
la sine: "Venili la Mine toli cei ostenifi gi tmpovdrafi Si Eu vd voi
"rAme{ifa" de care vorbesc proroocii, adicl adevf,ratul popor al lui
ctdihni pe voi" (Mt".l1,28).
Dumnezeu, Israelul timpurilor din urmi se considerd a fi numai ei. in
Deosebirile dintre comunitatea qumranitl gi comunitatea
intentia esenienilor de a forma o comunitate autentic sacerdotali
cregtini primari ies in eviden!5 qi cu privire la viata cultici.
printr-o disciplini stricti, prin practicarea virtufilor morale, prin
Respectarea odihnei sabatului era reglementati in comunitatea
rugiciune gi meditafie, prin observarea scrupuloasd a LegSi, i'a
qumraniti de cele mai riguroase prescripfii.loea Cunoscuta sentinftr a
determinat s[ refuze orice contact cu p[c[togii, adici cu orice om, care
M6ntuitorului'. "Sdmbdta a fost ficutd pentru om Si nu omul pentru
nu aparline sectei, ba chiar si nu accepte in comunitate pe nimeni care
sdmbdtd" (Mc.2,27) este tocmai opusul dispozitiilor qumranite cu
ar fi fost lovit de weo inf,rrmitate corporalf,.
privire la caracterul odihnei sabatice. Mdntuitorul Hristos nu
Procedura admiterii de noi membri in comunitatea din Qumran,
desfiinleazi astfel Legea, ci o implinege cu duhul innoitor cregtin ln
trida aceastf, conceplie unilaterald. Pe ldngi condilia apartenenfei la
care omul igi gisea adevdrata staturd in raport cu Legea, precum gi
poporul ales, noilor membri li se impuneau condifii qi cu privire 1a
prioritatea iubirii in fala rigorisrnului sec al prescripliilor vechi.
integritatea lor fizicd. Manuahrl de disciplini consemneazd c0teva in
(Mt. 5, 1 7; 72,11-12; Lc. 14,5).
acest sens: "Nici un om atins de vreme din necurdliile omenesti sd nu
S-au incercat adesea de unii criticiloe5 sd se facf, analogii sau
vind tn adunqrea l.ui Dumnezeu. Nici un otn atins tn trupul sdtt, cu
chiar identific[ri intre mesele comune ale qumranifilor, infelese ca
mdini sau picioare neputincioase, qchiop, orb, surd, mut sau
agape, in sens comemorativ, pentru moartea. martiti cd" a "itvttAtorului
infirm...bdtrdn tremurdnd Si care nu poate sd stea fn miilocul
neprihinirii" pi caracterul sacru al Sf.Euharigtii cre$ine. in acest sens
Adundrii sd nu vind sd ia loc in Adunarea conducdtorilor, cdci tngeri
qumranologul I.D. Amusin scrie'. "Dacd trapeza qumranililor cu
ai sfinteniei sunt in Adunarea lor".10e3

'0" Ci Manualul de disciplini, D(, 17-18 (lQS), citat dup6 Pr. LS5bdduq, ar.cir
p.231.
'0" Cf. Manualul de disciplinn, II, 3-9, dup6 J. Carmignac, Les textes de
vol II, Paris 1963, p.22. S-a altrmat adesea cd aceste prescriplii nu priveau vr
obignuiti a memtrilor comunitdlii qumranite, ci comportarea lor in "ultimele zile"
premergdtoare venirii lui Mesia. Qumranologul J. Meli\ vorbind deqpre
fragment nepublicat al Documentului de la Damasc, descoperit in grota a pata
ia Qumran (notat cu 4QD), care completazil o lacun5 din pasajul corespunzEtor al
"Manuscrisului de la Cairo", a ardtat c6 nu e vorba numai de condiliile cenrte
membrilor guparii doar "in ultimele zile", cr de condiliile cerute chiar la intarea
in comunitate. (Cf. J. Milik, Dix ans de decoaverts..., p.76).Vezi gi .d Negoi[tr,
Nlanuscrisele de la Qumran Si originea...,p.687 urm.
in acest sens stI m6rturie Documentul de la Damasc XI, 13-14.
'0'o
lu" Vezi I.D.Amusin, op.cit.,p.267 wm.

412 StelianTofand
ritualul binecuvdntdrii pdinii Si vinului, dferd de obiceiul iudaic, tn
fond ea se deosebeSte Si mai mult de Taina creStind a Euharistiei. in
rituahtl acesior mese, nu existd nici mdcar o aluzie la actul
rdscumpdrdrii prin jertjd, atdt de caracteristic Euharistiei
creStine" .loe6
in sprijinul identificirii comunitilii de la Qumran cu
cregtinf, primara s-au invocat qi unele asem[nIri de expresii
cuvinte din manuscrisele de la Marea Moarti gi Noul T
Astfel, spre exemplu in "Manualul de disciplind" se
prescrrplia: "Nimeni nu trebuie sd se amestece tn cuvdntul
sdu, inainte de q termina ce dyea de spus".loe7 Sentinla
se poate citi gi in I Cor. 14,30 :ur;r.'.ttlar dacd altuia care Sade i se
descoperi cevq, cel dintdi sd tacd...". Totinacest sens se poate lua
exemplu qi antiteza: lumin5.-intuneric (In.12,37; I In.1,5-7), care
intdlnegte adesea qi in scrierile qumranite.loe8 Este adevdrat cf, exi
unele asemS.nf,ii intre anumite texte qumranite gi Noul Testament,
acestea igi gdsesc simplu explicafia dac[ ljnem seama de faptul
primii creqtini au fost iudei, ca gi esenienii de la Qumran,
aceeapi limbi, aparlindnd inifial religiei mozaice a Vechi
Testament qi pe care nici unii, nici allii n-au repudiat-o complet qi
nu trebuia. Apoi atdt rurii, cdt qi alfii au triit in aceeagi epoci,
acelaqi mediu de gdndire a lumii semiter0ee stc., numai cd
aseminiri sunt accidentale, pur formale qi infinit insigniflante
1096 ,r ' r
lDIAem
'0" Citat dupa I.SIbndu E, art.cit., p 239
toes
O prezentare amdnunlitE, prin punerea in paralel, a deosebirilor dintre scrj
qumranite qi Noul Testarnent, vezi Ath. Negoi[I, Manuscisele eseniene..., p.
148, sau Mattin Metzger, Licht auf die Biblischen Terte. Die
yom Toten Meer, slldlt de sintez[ apdrut in revista "Wort und Tat", m.3, 1
p 72-78.
10ee
Vezi A. Negoi!6, op.cit..p.136
_-@EiGFf
raport cu deosebirile. Analiza lor obiectiva dovedege clar ct
aseminarea nu inseamnd nicidecum identitate, interdependonf{
imprumut de idei gi conceptii sau imitare organiz:rtai..cr a unui tip
instituf onal anterior cronologic. 00 11
Agadar, intre comunital*a de la eumran gi Biserica cregtinl
primar5 nu poate fi vorba nici m6car de aseminf,ri demne de a fi luate
in calcul, cu at6t mai mult de o influenfi a esenianismului asupra
cregtinismului, sau mai mult, ci esenianismul ar sta la baza originii
cregtinismului, aga cum afirma Ernest Renan: "le christianisme est un
esseniasme qui a largement rdussi"l''l, concepgie la modf, la sfErgitul
sec. al 18-lea gi inceputul celui de al l9-lea, c6nd afirma tot el
"originea cre$tinismului se explicd numai prin prisma
esenianismului", tezd. dupi care Iisus Fkistos ,,a fost un esenian...
c'rednd o comunitate aparte"tl,2, iar evangheliile nefiind nimic altceva
decdt " redactareq moralei eseniene" .1103
Avdnd in vedere caracterul incontestabil al cregtinismului de
rcligie revelatf, gi divinitatea Aceluia, care l-a intemeiat gi troneazi in
centrul lui ca izvorul gi Mdntuitorul tufuror acelora pe care i-a cuprins
rl0o
cf Pr. prof. Grigorie Marcu, Lumind de la Rdsdit - zece ani de la descoperirea
manuscriselor shdvechi din depresiunea Mdrii Moarte, in rev. "S.T. ", nr. l-2, 1 95g,
p 133.
rru'
Cf
Ernest Renan, Histoire du peuple d,Israel, vol.V, paris 1g91, p.70, dup6
A.Negoifi, Manuscrisele eseniene..., p.133. Renan era influenlat de gcoala
ralionalistE german[, care incepdnd din sec.al 18-lea a inceput sE priveascd
Revela{i4 Sf Scnpturd doar prin prisma ralionalismului demitologizant.
ll"? cel care a propovrduit extrem de mult, in FranJa, ideea cd Iisus rkistos a f6cut
parte din grupul esenian a fost Edouard schure, cu lucrarea "Les grandes initiest',
t)nris 1 936.
tt"' ilritl"m,p.71,
respectiv 133. Vezi in acest sens qi Archibald Robertson, Oiginea
t,reStinismului, trad. romdneascd, Buc,reqti 1958, p.57 urm.; J.A knfman,
Originea creStinismului, trad. rom., Bucureqti 1961
4t4 Stelian Tofand
in Sine prin imbrS"carea firii noastre omenegti, a ana[za gi a st[rui
asupra unor astfel deleze, inseamni un act de impietate condamnabil.
Prin urmare, putem afirma cd gruparea qumranitf, gi doctrina ei
nu este decAt cel mult un limbaj propriu, denaturat al vechii religii
tudaice, dovedind odatd in plus, superioritatea gi originalitatea
creqtinismului in rapor[ cu conceplia ingusti, exclusivisti a
iudaismului qi implicit a sectei qumranite-eseniene.
c) Importan{a manuscriselor de la Marea Mourtd
Manuscrisele descoperite in regiunea Mdrii Moarte aruncd o
luminf, considerabili asupra textelor qi istoriei wemurilor biblice,
facilit6ndu-ne cu wemea o inlelegere mai cuprinzdtoare gi cdt mai
ad6nci a cuprinsului gi importanlei 1or.
in urma ccrcetirilor efectuate de la descoperirea lor gi din
informatiile fwnizate in acest sens de specialigi, cercetitori, teoiogi,
istorici etc., aceste manuscrise, clarificf, in mare parte unele proble
de interes gtiinlific teologic, religios-istonc cu privire la:
a) Studiul Vechiului Testament, in general
b) Istoria poporului evreu, in special
c) Studiul Noului Testament, in parte.
a) O primi insemnitate a descoperirilor de la Marea
const6, prin urmare, in aceea cd, at adus la lumind o serie
manuscrise ale Vechiului Testament, mai vechi cu cel pu{in I
de ani decdt cele cunoscute inainte de 1947.1104 Aqadar,
rloa.
Manuscrisele Ver:hiului Testament cele mai vechi cunoscute inainte de 1
sunt Codex Cairensis, de cuprins profetic, dat6nd din 895 d tk. qi gesit
sinagoga din Cairo, Codex Petropolitanus, de cuprins prolbtic, datAnd din
916 d.rk., in prezent g6sindu-se la Leningrad, un Codice la intreg
Testament, din veacul X d Hr., pdstrat in sinagoga din A1epSiria,
Leningradensis, de asemenea la intreg Vechiul Testamenl datdnd din anul I
d,I{r., pEstrat la biblioteca din Leningrad a;a-numitul "Papyrus Nash",
Qumran _ , *.=_*g
Descoperirile de la
cu care opereazi specialiqtii in materie de studiul Voohlulu!
Testament, intr-o mare pafie a lui au o vechime de dou[ milcnll,
Dar pnn descoperirile de la Qumran a inregistrat un ldl
calitatrv, considerabil, nu numai critica textului; ci gi istoria textulul,
din care face parte cea dintdi. Astfel. cornpardndu-se textele biblico
descoperite la Marea Moarti, cu cele cunoscute inainte de 1947, s-a
ajuns ia concluzia cA ele coincid aproape intru toful, textele
masoretice, adici cele transmise de sinagoga iudaic[, neprezentand
deosebiri esenliale de redactare fafl de cele descoperite. De aici
rezllti o dubli concluzie:
| - scribii sinagogali au fost extrem de exigenli tn transmiterea,
multiplicarea, copierea fideld a textelor inspirate ale Vechiului
'l'estament.
2 - textele Vechiului Testament aflate in uz, sunt, asadar, teslate
ca valabile de mdrlurii documentare mai vechi de 1000 de ani, decdt
codicii pe care se bazau, pdnd la data descoperirii manuscriselor,
lucrdrile de criticd a textului Legii vechi l1as
b) Documentele descoperite la Qumran, in special cele de
cuprins istoric-religios, oferd, a$a cum s-a vdzut, gi bogate
informatii cu privire la aga-numita comunitate de la Qumran. in
lumina documentelor respective, Comunitatea de la Qumran aparc ca
o obgte religioasf,, care pretindea pentru sine privilegiul de a fi socotit[
"adel,f,ratul Israel", intruchiparea prin excelenld a poporului ales al lui
l)umnezeu, auto-numindu-se qi "Comunitatea lui Dumnezeu",
" Clomunitatea adev5.rului", " Comunitatea Noului Leglmdnt", sau chiar
"Cornunitatea vegnicului Legf,m6nt". Era, prin urmare, o grupare
rcligioasf,, cu caracter separatist gi care prin apelativele-gi asumate
doar Decaologul qi un fragment din Deuteronom 6,4 urm., dat6nd din intervalul de
tirnp 100iIIr.9i d.llr. (Cl Gr.T. Marcu, LuminddelaRdsdrit...,p.129).
100
Ir"t
Cf. Gr,T. Marcu, art.cit.,p129.
 4t6 Stelian Tofand
reclama deosebirea gi distanfarea de restul inchindtorilor lui Iahve, in
special de iudaismul oficial.1106
in
ceea ce privege indatoririle membrilor Comunitilfi de la
Qumran, manuscrisele descoperite la Marea Moarti precizeazi" cf, ,,cel
ce pdgegte in legim6ntul lui Dumnezeu" trebuie s[ se oblige ,'sf, se
intoarci dintaati inima gi din tot sufletul latoate cdte sunt poruncite
pnn Legea lui Moise" qi la tot ce 1e-a fost revelat din Tora Birbafilor
din Qumran. Acestora li se cere: "Viafd conformd legilor constitutive
ale comunitdtii, sd facd ceea ce este bine Si drept inaintea lui lahve,
aia cum a poruncit El prin Moise Si prin slujitorii Sdi, Proroocii; sd
iubeascd toate cdte le-a deosebit El Si sd urascd ceea ce a lepddat El;
sd se find departe de tot rdul Si sd lind cu strdsnicie la adevdr qi
dreptate; sd nu umble tn cdile inimii invdrtoSate de pdcat Si a ochilor
lacomi de pldceri vinovate; sd iubeascd pe fiii luminii Si sd urascd pe
cei ai tntunericului" .11a1
Comunitatea de la Qumran, renega pe toli cei ce nu aparlin
"Legf,mdntului", separindu-se categoric de ei. in contrast cu "Israelul
secularizat, laicizat qi cSlcitor de legim6nt", ea se socotea ca un
"vegnic risad, o casf, sfhntl pentru Israel, o temelie intru totul sfbntl
pentru preolia lui Aaron, mfuturie a adevirului la judecatS, alegi prin
buna plS.cere a lui Dumnezeu ca sd ispdgeasci pentru lume gi pe cei
necredincioqi s6-i aduci in figagul faptei bune".110E
Imnurile comunitSlii de la Qumran, formal inrudite cu cdnterile
de mu{umire din Psalmi, preamireau pe Dumnezou, care, pe cel
congient de picltogenia sa, il scapf, din cursele lui Veliar, il scoate din
1105
Vezi am5nunte Martin l1Letzger, Licht auf die biblischen Texte. Die
Handschrifienfunde vom Toten Meer, in rev "Wort und Tat", anul 11, 1957, w.3,
p.72-78
t'o'
Cf Gr.T. Marcu, art.cit.,p 130, dupd Martin Metzger, art.cit.,p.75.
"T Ibidem,p 131, respectiv 76.
Descoperirile de la Qumran il,
intuneric, diruindu-i cunoginta adevf,rului gi prrrrrrrrthr I ltr
"legdmdntul" Sf,u.11oe
Agadar, aceste citeva caractedstici a1e comunitdfii do la
Qumran, precum qi altele amintite referitoare in special la organizareo
comunitdtii, pun in lumini contrastul er,,ident dintre membrii acestci
comunitili qi Israelul Vechiului Legdm0nt, din care acegtia s-au
desprins, oferind astfel, prin comparalie destule aminunte legate de
istoria poporului ales Ei de viala sa religioasi, socialf,, culticf,.
c) Ceea ce intereseazi indeaproape Studiul Noului Testament
referitor la comunitatea qumraniti sunt unele aseminS.ri care existi
intre comunitatea respectivi qi Biserica cregini, primari a veacului
apostolic gi care au fost tratate in cea mai mare parte in capitolul
"Qumranism gi creginism". Aici ne rezumim doar a spune ci toate
paralelele sau aseminf,rile dintre comunitatea qumraniti gi viala
lilurgici, cultic6, oerganizati a Bisericii primare, dovedesc cel mult cf,
Biserica primarf, era inrddlcinatl in traditia iudaismului gi din care
a imprumutal ce-i drept, cdte ceva in viata cultici, organizatorict, dar
pe toate increginAndu-le qi dAnduJe alte semnificafii gi profunzimi
specifice scopului qi finalitlpi vielii creptine. Se poate conchide in
acest sens cf, tocmai fondul asemdnlrilor dintre comunitatea de la
Qumran gi creqtinismul primar, v[degte deosebirile profunde dintre
creginismul veacului apostolic gi gruparea separatistl qumraniti,
scof6nd Ia iveali implici! gi clt mai limpede, particularitatea Noului
Testament. Constatarea aceasta este ilustrata de o serie de amdnunte
deosebil de concludente, care au fost tratate in capitolul amintit gi
rezumale in rispunsul la intrebarea care a frdmdntat pe mulfi, daci
existi r.reo legituri de interdependenli intre comunitatea religioasS,
de tip esenian de la Qumran gi creginism, sau altfel spus, a influenlat
csenianismul creqtinismul sau nu? Iati in ce constf,, agadar importanla
descoperirilor de la Qumran pentru Studiul Noului Testament.
'1neIhid"-
418 Stelian Tofand
Descoperirile de la Qumran 419
Raporturile esenianismului cu Noul Testament sunt reale, este
sadohpi, cu terapeufii, cu zelofii, cu esenienii, cu creStinii, ebionilt
adevirat, numai c[ ele nu trebuie supraestimate. Esenianismul n-a
etc.1113 Dintre aceStia toti, esenienii Ei zelolii aufost cei mai acceptafi,
constituit decdt un curent religios tntre multe altele qi poate cel mai
iar dintre ul.timele doud, esenienii tndeplinesc cele mai multe
tndepdrtat de Evanghelie tn puncte capitale ca: universalismul
adeziuni. ins,i qi mdrturiile clespre ei venite de la scriitorii sec.I d.Hr.
mdntuirii, atitudinea .fald de pdcdtoSi, porunca iubirii etc.
precum: Filonllta, Pliniu cel Bdtrdn11ls, Iosif Flaviu1116, nu se
Esenianismul a putut oferi tnsd iudaismului mdsurd tn ceea ce priveau
potrivesc in toate privintele, cq spre exemplu fn problema cdsdtoriei.
redresdrile care trebuiau operate tn sdnul mentalitdlii sale in fala
Din "Statutul Comunitdlii" rezultd cd membrii sectei se cdsdtoreau,
povdrnisului care-i stdtea in fuld, tngustimea fariseicd sau
1 1o iar Filon se referd la un grup de esenieni care nu se cdsdtoreau, ci
exc lu s ivis mul es eni an.t
numai adoptau copii strdini, pentru perpetuarea ordinului.rrr7 Apoi
Din toate cele expuse referitoare la tema descoperirilor de la
Iosif Flaviu menlioneazd cd e,venienii obiSnuiau sd se scoale tnainte
Qumran, s-dr puted concluziona, lct modul general, cd problemele
de rdsdritul soarelui Si sd rosteascd qnumite rugdciuni cdtre el, dar
legate de manuscrisele de la Marea Moartd ar fi definitiv rezolvate Si
mqnuscrisele nu conlin nici o menffune in privinla acestei practici,llrt
cd, tn consecinld, aceste manuscrise au aparfinut unui grup ascetic
Nici Dacdlul dreptdfii, nici Preotul cel Rdu, nici poporul numit Kittimi
iudaic, cdre a trdit fn partea de nord-est a Mdrii Moarte in intervalul
nu au.fost identtficali pdnd tn prezent, in mod sigur.
de timp dintre secolul II f.Hr. Si sec. I d.Hr. Si cd manuscrisele ar fi
Data compoziliei manuscriselor necanonice de dinainte St dupd
fost ascunse de gruparea qumrdnitd, de teama romanilor, in urma Hristos este incd dezbdtutd. La fel este incd cercetatd data la care au
revoltei iudaice dintre anii 66-71 d.Hr. Dar concluzia de mai sus,
.fost copiate, precum Si cea la care aufostdepozitate tn grote. Cine au
bazatd pe rezultale, multe dintre el prezumtive, necesitd tncd cercetdrl
:;i investigalii serioqse, de duratd, pdnd a putea rdmdne definitivd, $i- /ctst cei care le-au depozitat Si tn ce scop, este incd subiect de analizd
pentru mufti. Rdspunsul complet la multe probleme tncd necesitd,
aceasta pentru cd se aud tncd vocitlll , care afirmd faptul cd tncd nu e
stabilit cu precizie, spre exemplu, dacd edficiile de la Qumran au
asadar, timp, precum Si pdnd a fi traduse complet toate manuscrisele

dvut cdracter religios sal, nu."" Si a se face studii asupra lor, cdre vor confirma sau infirma
Qumranilii au fost apoi identificali cu aproape toate sectele
cunoscute de la finele secolului I d.Hr., cu fariseii, cu saducheii, cu
Irrr Amanunte in acest sens a se vedea D.W. Thomas, The Dead Sea Scrolls. What
may be believed, in "The Annual of Leeds University Oriental Society", vol,Vl,
ttto y"ri A. Robefi, A. Feuillet, op.cit.,pJ23 1966-1968, p.10.
irrl O expunere a unor indoieli cu privire la rezultatele de pAnE acum a cercetErilor frl t"o Philon din Atexandria, "Quod omnis probus liber sit"; "Apologia pro Jutleis";
problema manuscriselor de la Marea Moart6, vezi Ath. Negoifn, Manuscisela "D e vita c ontemplath, a"
eseniene...,p. 149 urm. r15
t
Pliniu cel Bdlrin, Histo ria Naturali.r, V, 1 5.
tt" Existe spre exemplu pdreri potivit cdrora ruinele de la Qumran ar h r6mdgiJelc tI16
Iosif Flavi4Antiquitates Judaicae si Bellum Judaicum.
unui vechi cimitir musulman, sau cb sunt resturile unui forum roman. (Vezi Ath,
"'' cf. Ath. Negoi{n, op.cit ,p l5O.
Negoi!5, op.cit.,p.l49, nota 2). ,rr*
Ibidrm
 420 Stelian To.fand

rezultatele la care ,savanpii Ei specialiqtii tn materie au ajuns pdnd

acum. BIBLIOGRAFIE
Certd este insd convingerea cd manuscrisele descoperite tn
regiunea Mdrii Moarte aduc o contribulie nebdnuit de prelioasd la o
mai bund tnlelegere a cqracteristicilor unei epoci, in special, qi a I. Edi,tii ale Sfintei Scripturi
istoriei culturii umane, in general. Cdt priveSte importanla Biblia Hebraica Stuttgartensia, ed. de K. Ellinger gi W. Rudolpll Stuttgart,
descoperirilar de la Qumran pentru domeniul studiilor bibrice, se 79'.77.

poate afirma cu certitudine cd ele lntdresc tn primul rdnd lncrederea

Biblia sau Sf6nta ScripturE, tiparitd sub indnrmarea qi cu purtarea de gnjl a
in acurateyed cu care q fost transmis textul sfdnt de-a lungul P.F. Pdrinte Iustirq Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romdng cu
s'ecoleletr .1lle aprobarea Sfefirilui Sinod Bucuregti, Blitura Institutului Biblic gi de
MisiunealB.O.R 1968.

Das Neue Testament - griechisch und deutsch, Herausgegeben im Institut fur

neutestamenfliche Textforschung Miinster-WesfalelL von K. Aland
und Barbara Alan{ Stuttgart 1986.

La Bible, traduction oecuemenique (TOB), Edition integrale, Les Edition du

Cerf et Societd Biblique Francaise, Paris 1988.

Noul Testament, Edilie festiva reeditat dupd 340 de ani din inifiativa gi
purtarea de grijl a P.S. Emilian, Episcop de Alba Iulia, 1988.

Noul Testament, versilrne revizuitA, rcdaclalL gi comentatd de Bartolemzu

Valeriu Anani4 Bucuregti, 1993.

II. Dic,tionarg enciclopedii, concordante

Bailly, A. Dictionnaire grec-francalq Neuvi{me Edition Revue, Paris, fa.

Balz. N., Schneider G., Exegetisches Wcirterbuch zum Neuen Testament I-[I,
Stuttgart-Berlin-Kriln 1 980-1 983.

Bibel-Lexikon, herausgegeben von Herbert llaag Zfich-Kdln 1 95 1.

Bria, pr. prof. dr. Ion, Diclionar de Teologie ortodoxd, Bucureqti 1981.

rr'e Dictionar biblic, Oradea 1995.

O intreaga gami de mlrturii. in acest sens, a unor teologi, savanfi, arheologi eto,,
vezi Josh NIc. Dowell,El a umblat pintre noi, Oradea 7994,p.248-249.
 Bibliografie 423
422 Stelian Tofand
Barth, Karl, Dogmatique I, l,l. La doctrine de la Parole de Dierl Ed.Labor et
Dictionnaire de la Bible, Paris 1926. Fides, Geneve 1953.
- Introduction d la thtologie evangdlique, trad.fr.Femzmd Ryser,
Dictionnaire de Th6ologie Catholique, Paris 1924. Ed.Labor et Fides, Geneve- Zintcll 1962.

Encyclope dia Judaica, vol. I-XM, Jenualem i 97 1. Basarab, pr.prof. dr. Mircea, Etmineuticd biblicd, Orade4 1997.

Lexikon fur Theologie und Kirchg Freiburg-Basel-Rorm-Wien, (Herdet) Bellinzoni, 4,J., The Sayings of Jesus in the ll/ritings of Justin Martyr,
1996 (vol.1-5) 9i ed.19 vol.6. Leiden 1967

Mirceq pr.dr.Ioan, Dictionar al Noului Testamenf, EIB, Bucuregti 1984. Berdiaev, Nikolai, Spirit Si libertate, lnceycare de filosofie creStind, trad. de
Stelian LIc5tuq, Rl.Paidei4 Bucuregti 1996.
Theologisches Wiirterbuch zum Neuen Testament, vol.I-X, ed.de C.Kittel gi
G Friedrich, Stuttgart-Berlin-Kdln 1990. Berg Horst Klaus, Ein Wort wie Feuer, Miirrchen 1992.

Xavier, Leon D., Dicfionnaire du Nouveau Testament, deuxieme edition revuo, Black, M, The Scrolls and the Christian Origins, New York 1961.
Paris 1975.
Bonnard, Andr6, Civi lizalia greacd, v oI.III, Bucuregti 1 969.
III LucrIri, manuale, monografii
x Bria, prof. Ion, Iisus Hrislog Ed.enciclopedic4 Bucuregti 1992.
Abrudan, pr. prot'. dr. Dumitru gi Cornifescu diac prof. dr., Emilian,
Arheo logi e b ib li cd, Bucuregti 1 994. Brou,n, M.P., The Authentic Writings of lgnatius, Durhan 1963.

Nand, Ktrt, The Problem of the New Testament Canon, Londo4 1961.. Campenhausen, Yon H., Die Entstehung der christlichen Bibel, 1968.

Apologefii de limb[ greac[, in PSB, vol 2, tad. in rom. depr. prof Carmignac, J., La rdgle de la querre, Paris 1958:
Bodogae, pr. prof Olimp Cncild, pr. prof, D. Fecionr, - Les Textes de Qumran, vol.Il, Paris 1963.
I 980
Carlojan, Nicolae, Istoria literaturii romdne vechi,vol.l, Bucureqti, 1940.
Appel, Nikolaas, Kanon und Kirche. Die Kanonkrise im heuti.
Cayr6, A-t\, Precis de Patrologie, Histoire et doctrine des plres et docteurs de
P r o t e s t a n ti smu s aI s Kontr ov e r s t h e o I o g i s ch e s Pr o b I e m, P aderbofr,
lEglise, tom.I, lirre I et2,Pais 1927.
1964.

Balca, diac prol'. dr. Nicolag Istoriafilosofiei antice, Bd. Institutuluibiblic

Cer{aux, L, Tondrian, J., Le culte des souverains dans le civilisation
Pais 19 57
greco -r omaine, .
de misiune a B.O.R., Bucureqti 1982.

Childs, 8.5., The New Testament as Canon; An Introduction,Londtalg}4.

Barnard, L.W.,Justin Martyr. his Life and Thought, Carrbidge 1961 .

Clement Nexandrinul, Scri eri, partea a doua, " Stromafele" in pSB, vol. 5, trad.
Barrera, Trebolle gi Montaner Vegas, Proceedings of the trnte Pr.dr. Fecioru, Bucuregi 1982.
Congress on the Dead Sea Scrolls, Madrid 18-21, March 1991,
Leiden 1992. Coman, pr.prof. dr. loan, P at r o lo gi e, v ol.I, Bucuregi, 1 984.
424 Stelian Tofand
Guignebert, Charles, Le monde juifvers le temps
de Jdsus,paris 1969.
Croiset, Alfred et Maurice, Histoire de la littirqture grdcque, Paris 1928.
Iralley' H-Henry,Manuar bibric, Un comentariubibric
abrevial oradea 1995.
Cuflmann, Oscat, Einfihrung in das Neue Testarnent,7968;
- Noul Testamenf, Bucuregti 1993, Ed.Humanitas.
Herkel, Helmut, Die Wiederspri)che z,yischen die Evangelien;
polemische uytd apotogetische Behandrung in
Ihre
a", ot:tir-rirche bis
Danielou, Je'an, Les manuscrits de la Mer Morte et les origines du zu Augustin, Tiibingen 1971.
Christianisme, Paris 1957.
Hoenig S,B.,The Great Sanhedrin phitadelphia 1953.
David, Arhid.Conf.dr., Petre, Biblia lui Comilescu, in'G.B.", nr.5, 1987.
Horsley, G.[I.R, I{ew Docuntents lilustrating Earry Christianity,
North
Eugen6 de Faye, Gnostique et gnosticisme,Parts 1925. Ryde, 1982

Eusebiu lle Ceztreea, Istoria bisericeascd, colecfia PSB 13, Edihm Insfitutului Hutin, sergg ze,s Gnostiques, paris, presses universilaires (cote ,,eue
Biblic ai de Misiune ortodox5, trad.studiu, note gi comentarii de Pr. sais-je?"), d,z 3 -4 197g.
prof. T. Bodogae, Bucuregti 1987.
rorga, Nicolae, Istoria riteraturii rerigioase pdnd ra r6gg,Bucuregi
1904.
Fahey, A. Michael, Cyprian and the Bible: A Study in Third-Century
Exege s, Tiibingen 97 L Jacquier, 8., Le Nouveau Testament dans l'Egrise chretienne,
si 1
tonr.Il, paris
1913.
Festugiere, J. et Fabre, P., Le monde greco-romain au temps de Notre
Seigneur, Paris 1935. Keller, Werner, Arheologia Vechiului pl Noului Testamenl, Ed.
Psychomassmedia, Bucuregti 1 995.
't4rhich
tr'ilson, F.Y., Books Belong in the Bible?, Philadelphia 1957.
Kiimmel, wemer Georg Einleitung in das Neue Testament,Berrin
1963.
Fustel de Coulanges, Cetatea anticd, vol.I, Ed.Minenq BucureEti 1984.
KAsemann, Erns1 Exegetische Versuche und Besinungez,
Gdthngen 1960.
Genret, L. gi Boulanger .d, Le Gdnie grec dans la Religion, in cole{ia
L'Evolution de I'humanit6, vol& Paris 1932. Kiirler, H.J. [Ilrich, papias von rlieroporis. Ein Beitrag zur Geschichte
des
friihen Chri stentums. Grittingen 19 g3.
Gheorghiu, dr.Vasile, Sfiinta Evanghelie dupd Matei cu comentar, Cernluli
t925. Ktister, H,, Einfi)hrung in das Neue Tesament,Berlin i9g0.
- Introducerea tn Sfintele Cdrli ale Testamentului Nou,
Cern6u! 1929; I(iirzinger, Josif, Papias von Hieraporis und die Evangerien des
Neuen
- SfApostol Pavel, Cmnh;/g7929. Te stament s, Regensburg I 9g3.

Grant, R-M., The Formation of the New Testament, New-York 1965. Lagrange, M.J., Le Judaisme avant Jdsas Christ,paris 1931.

Gr.eeven Heinrich, Das Hauptproblem der Sozialethik in der neuren Stoa und rdem, Histoire ancienne du Canon du Nouveau Testament,paris
r933.
in Urchri ste ntum. Giiterloh 193 5.
 426 Bibliografie 427
Stelian T'ofand
Lambrecht, J., LApocalypse Johanique et l,Apocalyptique dans le Milik, J.T., Dix ans de decouvertes dans le Dbsert de Juda,Paris 195j.
No.uveau
Te s ta me nt, Loulain 1 980.
Moisescu, Iustin, Activitateq Sf Apostol Pavel in Atena (Fap.Ap. XVIII,
16-34), Iagi 1946.
Lohse, Eduard, Umwelt des Neuen Testamenlq Gdttingen 19g0;
- Die Entstehung des Neuen Testaments, Stuttgart 1990.
Mou le, 7'.D., 7'h e B ir t h of th e I{ ew T e s t a nt e nt, Lorrdon 19 62.
lVracsim, pr. Nicolae, Conceppi protestante mai noi despre sf.scripturd, (teza
Munteanu, G. Liviu, Compendiu de Introducere tn Cdrlile Noului Testament,
de doctorat), Ia6i 1975.
C1uj, 1941.
Magnien, \'ictor, Les,\,[ystlres d,Eleusis, paris 1930.
Negoifd, Athanase, lulanuscrisele eseniene de la Marea l,foartd, Bibliotheca
Marcu, diac. Pr. T" Grigorie, Mythos.De la Epistolele pastorale Orientalis, Bucuregti 1 993.
Si pdnd la
d l. Lt tcian B laga, Sibfu 19 42.
- F-ragmentul lv[uratori, Sibiu 1944, 26 p.
Nicolaescu, diac.dr., Nicolae, Marcu, prof.prof.dr. Grigorie, pr. prof. dr.
- Saul din Zars., Sibiu 1939. $ofron Vlad 9i pr. prof. Liviu G. Munteanu, Studiul Noului
Testament, Manual pentru Institutele Teologice, Ed.a II-4 Bucuregi
-,\tudii biblice, Sibiu 1940.
r97',7.
- Antropologia patrlind, Sibiu 1941.

Marxsen, W., Einleitung in das Neue Testament, Glitersloh 1963. Nielsen, C,M. Polycarp, Paul and the Scriptures, in Anglican Theological
Review, 17,1965.
ldem, The New Testament as the Church,s Book, philadelphi4lg72.
Origen, Scrieri alese,partea I, in PSB, vo1.6, Bucureqti i981, traducere shrdiu
Mc Dowell, Josh, E7 a umhlat printre noi, Oradea 1994. introductiv gi note de pr.prof. T. Bodogae.
- Soieri alese, p'Nte,a a II-4 in PSB, vo1.7, Bucuregti 1982, traducere
N{edico Del, H.D., L'Enigme cles h:fanuscrits de la Mer Morte. Etude sttr la de pr.prof, T Bodogae, pr.prof. Neaga qi Zorica Lalcu.

date, la provenience et le contenu des manuscrits decotwerts dans la

grotte I, Paris 1957. O'Malley, T"P., Terlullian and the Bible: Language - Imagery - Exegesis,
utrecht 1967.
Mees, M., Die Zitate aus dem Neuen Testament bei Clemens von
Alexandri en, 2 vol., Bari L97 0. Piru, r\l., Li teratura rom dnd v e che, Ed.II-4 Bucure gti 1 962 ;
- Istoria literaturii romine,I, Bucuregi 1964.
MetzgerrM., Le,s routes de saint Paul dans l'orienfgrec, Neuch6tel-paris 1945.
Platon, Phaidon, Bucureqti 1994.
Nletzger, Bmce NI.. The Canon of the New Testantent. Its Origin,
Develr,tpment and Signi/icance, Oxford I9B7. Popovici, dr,L, Palia de la OrdStie, Bucuregti 1913.

Idem - The Early Versions of the New Testament, Oxford 1977. Prelipceanu, pr. prof.Vladimir, Neaga, pr'.prof. Nicolae, Bama, pr. rof.
Gheorghe, Chialda, pr.prof. Mircea, Studiul l/echiului Testament,
Idem - The Text of the New Testament. Manuatr pentru Institutele Teologice, Bucuregi 1985.
Its T'ransmission, corruption and
Re s toration. Oxford i 968
428 Stelian Tofand Bibliografie t,
Rius-Camps, J., The Four Authentic Letters of lgnatius, the Martyr,Roma vlddufescu, Gheorghe, Fi I o s ofia prime lor se c o le cre stin e, B ucunogtl I g9s,
t9'79.
\\/arkotsch, Al., Antike Philosophie im Urteil der Klrchuvdhr,
Robert A, tr'euillet L, Introduction d la Bible,tom.Il, Paris 1959" Paderborn-Wien 1973.

Schdfer-Meinertz, Einleitung in das Neue Testament, Paderborn 1913. Zthn, Th. Gheschichte des neutestamenthichen / Canons. Das Neuc
e nt v or Ori ge ne s, Leipng, 1889.
Te s tam
Schnelle, Ado, Einleitung in das Neue Testament, Gdttingen 1994.
IV. Studii pi articole
Schweizer, 8., Theolcgische Einleitung in das Neue Testament, Gdttingen 1989.
Alanassieff, N., Le monde dans l'icriture Sainte, in "Irenikon,' Monastere de
Scriban, arhimandritulrL, Curs de Introducere in Noul Testament, Bucuregti Chel,etonge, tome LXf ru.l, 1069, recenzie a studiului ficutd de
1924. Bdrbr-rlescu Coustantin in rev,"Ortodoxia" nr.I, 1970.
Steinmann, Jean, St Jean Baptiste et la spiritualitd du desert, Paris 1955. Amiot, Francois, L'enseignement de Saint Paut, irr Etudes Bibliques, paris
1938.
Strack, L.Herrnan, Introduction to the Talmud and Midrash, Philadelphia: The
Jewish Publication Socicty of America 1955. Baillet, NL, Les m"qnuscrits de la grotte 7 de Qumran et le Noweau
T'estament, in "Biblica" 54, 1973.
Strecka, G., Literaturgeschichte des Neuen Testaments, Gdttingen 1992.
l-larth, Marcus, La mdthode de Rudolf Bultrnann dans "La Theologie du
Stuhlmacher, Peter, Biblisc:he Theologie des Neuen Testaments, Band 1, Nouvau Te sta m e nt t', in Th. Z, janrrier-fe.vrier
e 1 95 5, trad.fr . E.Blanry,
Gcithngen 1992. ET& nr.2, 1956.

$esan, pr.prof.dr. Milan, Originea Si timpul primelor traduceri romdneSti ale Basarab, Pr.prof.dr. Mircea,Autoritatea Sf Scripturi in Biserica Ortodoxd,in
SI Scripturi, CernIuli 1939. "Ortodoxia", nr.2" 1980.

Tenney, C. Merril, New T'estamenl Survey, 1961, trad.in romdnegte sub tithrl
"studiu al Noului Testantent", Oradea 1991.
Testuz, M.,Militon de Sarde.g. Homilie sur la Paque, Geneva 1960.
Tigler, Adriano, Viala Si nemr,rrirea tnviziunea greac'd, Bucuregti 1995.
Tofan4 pr. lcct. dr. Stelian, Llddica Nicolae Colan ca biblist, in Omagiu
mitropolian Nicolae Colan ( 1 8 93 - 1 93 3 ), Cluj-Napoca4 I 95 5.
- Iisus Hrislo.v, At'hiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei,
Ch{-Napoca 1996.
fsatsos, C'onstantin, I,'ilosofia ,sociald a vechilor grecl, Bu'euregti 1969.
Bikerrnann, 8., "Les Hirodiens", in RB., 1938.
Block, M., Peshitta and its Predecessors, SNTSB, 1950.
Boismard, M.8., Critique textuelle et citations patristiques, RB, 57, 1950.
Burge, M.Gary, A Specific Problem in the New Testament Text and Cqnon,
The Woman Caught in Adultery, in "Journal of tlre Evangelicel
Theological Societl,, 27, 1984.
Burkhardt, Ilelmut, A.(otive und Mapstcibe der Kanonbildung nach dem
Canon Muratori, in "Theologische Zeitsehrift" 1974.
 "!@.1

430 Stelian Tofanit

Carmignac, Jetn, ltiotion d'Eschatologie dans la Bible et a Qumran, R. Fitzmyer, J., The Contribution o/eumran Aramaic to the study
Qum. 1969. olrht Nav
Testament, in ,'New Testament Studies 20, 1g74.
Comilescu, lect.dr. Constantin, Sf Trei lerarhi, interpreli ai Sf Scripturi,in
Gheorghe, constantin, Iuclaism si erenism tn epistolele sf Ap. pavelln',s,T,,',
"Studii Teologice", w.7-2, 1976.
w.9-10,1973.
Cornitescu, pr.prof.dr. Emil, Canonul Sf. Scripturi la cei doi reformatori:
C,ooseeus, R., La secte juive de la Nouvelle Aliance et les
Luther Si Calvin, in "Studii Teologice", rc.3-4,1969.
origines chretiennes, in "Revue de l,Universitd de B*rxelles,
Cross, Frank l{., The Oldest Manuscriptsfrom Qumran, in "Journal of Biblical m.5, 1951.
Literature", 54, 1955.
Greenfield, J.C. gi stone, M., The Book of Enoch and the Traditions of
C6ndea, prof.dr.Virgil, Noul Testament tn limba romdnd ca act de
Enoch, Humen 26, 19'79.
spiritualitate Si calturd, in "Noul Testament", Alba Iulia 1988.
Hagner, A.Donald, The Use of the ord and New Testaments tn Clement of
Danisf, Constantin, "Les Herodiens du Nouveau Testament sont ils des Roze (Supplements to,'No\rm Testamentum,', 3 4, Leide4 1913.
esseniens?" in "Revue du Qumran", nr.21,1967, pp.31-54;
- Les esseniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" Henne, P., La datation du canon de Mu*ator,in Relue Biblique, 1993.
(Math )il, 7-8 et Luc.MI , 24-25) in "Revue du Qumran", rtr.22, 1961 ,
Iancu, M., Persoana Mdntuitorului tn lumina manuscriselor de la Marea
pp.267-217;
- "Irodienii" denumire a esenienilor tn Noul Testarnent", in S.T., Moartd, i[ "S.T." nt.3-4,1959.
nr. 7-8, I97 0, p. 528-546;
Iazadjietr, Sergiu, A putut oare face parte Sfloan Botezdtorul din comunitalea
- Enigma smochinului gi zelolii tn SfEvanghelii, in rw"Studii esenienilor de la Qumran?, in "S.T.", m.3-4, L964,t'.d. dinfrancezi
Teologice", m.l-2, 197 2; de Pr.Ioan Gagiu.
- Esenienii Si Biserica primard,in S.T. 9-10, 1974;
- Nu toate sectele iudaice au luat parte la osdndirea Kallinikos der ortodoxen Krche,
Mdntuitorulul, in " Studii Teologice", nr.1 -10, I91 6;
Schumans, ntm'10,
1967.
Davies, Philip R, Eschatolog,t at Qumran, in JBL 104, 1985.
Koester, Helmut, Synoptische uberlieferung bei den Apostolischen vdtern,
Dimitrescu, prof.dr. Itoric4 Importanla lingvisticd a Noului Testament de la in "Texte und Untersuchungen, 15, Berlin, 19j7.
Bdlgrad, in "Noul Testament", Alba Iulia 1988;
Kiimmel, w.G., lvotwendigkeit und Grenze der neutestamentlichen Kanons,
Dumitrescu, Vladimir, Pozilia arheologilor "f"!a d" rezultatele metodei in Zeitschift flir Theologie und Kirche, l7, tgg}.
radiocarbonului (C.14) tn domeniul cronologiei absolute, in "Studii
gi cercetdri de istorie veche", tom IX, nr.1, 1958. ldem, Einleitung in das Neue Testament als Arheologische Aufgabe, ir Evrh
t9,7959.
Eisenman, RH.,,4 Mesianic Vision, in "Biblical Archeology Review, 1991.
[,agrange, M.J., Le canon d,Hippolite et le fragment de Muratori,in ,,Revue
Festugierg A.J., L'ideal religier.x des Grecs et l'Evangile, in Eludes Bibliques, Biblique", 42, Prris 1933.
Paris 1932.
432 Stelian Tqfand

Leboir, L., L'original syriaque du commentaire de S.Ephrem sur le Negort5, pr. Athanase, Elenistii din FApostolilor stnt oare esenienli
Diatessaron, in Bb, 40, 1959. /, ln G.8,,
nr.7-8, 1960;
- lvlanuscrisele de la Marea Moartd in .rtudille mai nolt in M.lu, un,
Lemari6, Joseph, Saint Chromace d'Aquiled, tdmoin du Canon de Muratori,
v, 1960;
tn Revue des Etudes Augustiniennes,24, 19'78.
- Organizarea gi doctrina esenienilor,in S.T., w.34, L962;
Lyonnet, 5., Les origines de la version armenienne et le Diatessaron,BeO 13, - Dascdlul Dreptdpi din nmnuscrisele de la eumran, h GB,, nr.S{5,
t962;
1950.
- Manuso,isele de Qamran Si originea creStinismului, in G.8,, m.7_9,
Marcu, pr. prof. dr. T. Grigorie, O Stiinln noud: Istoria vremurilor 1962;
neotestamentare, in "Anuanil )Oil al Academiei teologico - Dascdlul Dreptdfii gi cei doi mesia din manuscrisele de la
eumran,
"Andreiene" din Sibiu 1945-1946; intr[B. m.ll-12,1962;
- Zece ani de la descoperirea manuscriselor strdvechi din - Paralele fulre Biblie Si manuscrisele de la Marea Moartd,fu M,B.
depresiunea Mdrii Moarte, in "S.T." rn.1-2, 1958; m.7-9, 1968;
- Trei portrete neotestamentare: Iuda Iscarioteanul, Pilat din Pont gl - Descoperiri noi despre esenieni, in M.B., m.7-9,lgll;
Claudia Procula, inret, "M.A",m.3-4, 1958', - Care erau grupdrile religioase pe timpul Mfinhdtorului Hristos?,1n
- Sf,inta Scripturd in "pom romdilesc" (100 de ani de la aparilia rev.M.B.. m.9-72, 197 6.
Bib lie i lui E aguna), in tev. "M.A ", rn, 1 1- 12, 1 95 8.
- Preocupdri de interes actual Ei ecumenist, in rw."M.A.", nr.7-8. NegoifS, pr. IIig Gnosticismul lui Simon Magu{ in rev.,,G.B.", nr.1-2, 195E,
1968;
- (Jn eveniment bisericesc: Biblia din 1968,in rev. "B.O.R." nr.5-6, Nicolaescu, I, diac.prof. Nicolae, scurt isloric al traducerii sfintei scriplurl,
1969. Principalele edifli ale Bibliei in rw. B.O.R., in rev.,'S.T.", nr,?.8,
- Noul Testament de la Bdlgrad tn contextul istoric-literar al Bibliel 7974.
romdneqti - j25 de ani de la tipdrirea lui, it re\t. "M.A.", nr.l-3,
1974; Prelipceanu, pr.prof. Vladimir, Inspiratia Sf.Sffipfird, in "Ortodoxia,,, rrt.4,
- Mediut de aparilie al cdrlilor Noului Testament, in rev."M.A,", 7962.
w.4-6179761,
- Valoarea isagogicd Si biblic-teologicd a celor 24 de predoslovii,ln Reicke, 8., Erasmus und die nt.Textgeschichte,TltZ,22, 1966.
"Noul Testament', Alba Iulia 1988.
Rovenfa, Haralambie, Siudiul Noului Testament la noi fn ultimii 5A de ani,in
Maxim, pr. Nicolae, Conceplii protestante mai noi despre Sf Scripturd, (tendo " S. T. ", nr.2, 1932, p.2 46-302 (qi in extras 60 p.).
doctoraQ, in "MitropoliaMoldovei gi Sucevei", nr.5-8, 1975.
Ruwet, Jean, Zes t'Antilegomena" dans les oeuvres d'Origene,ln "Biblicat,,
Metzger, Martin, Licht auf die biblischen Teste. Die HandschriJtenfunde vom 22 (te42)'.2a, Qea3);2s (re44).
Toten Meer, in rev. "Wort unde Tat" , m.3 , 1957 .

Mihoc, pr. asisl Vasile, Samaritenii, in rw."M.A.", nr.7-9, 1980. ldem, Le Canon olexandrin des Ecritures. Saint Athanase, Irr "Biblica,' 33,
t952.
Molitar, J., Die Bedeutung der altgeorgischen Bibel fiir die neutestamentlichl
Textkritik, BZ, NF 4" 1960. Schiifer, LTh., Marcion und die altesten Prologe zu den Paulusbriefen,
Kyriakoa Festschr. J.Quasten I, 1970.
Neaga, pr.prof.dr. Nicolae, Biblia de la BucureSti (270 de ani de la tipdrirea
ei), in rel.r."M.A. ", nr. 1-2, 1959; Schildenberger, J., Die ltala des hl.Augustinus, Calligere fragmente, Festachr,
- Vulgata, in M.A. rr.4-6 11955; A.Dod( 1952.
- Palia de la OrdStie, 1582-1982, tnrev."MA.",w.4'6, 1982.
434 Stelian Tr

Schneemelcher, Wilhdm, Bibel: Die Entstehung des Kanons des

Testaments, in "Theologische realenzyklopiidie, Band VI,
New-York 1980.

Simedrea, mitropolit Ti! Sf.Ioan Botezdtorul tn lumina descoperirilor de

Qumran, in rev. " Studii Teologice " nr. 3 -4, 1 958.

Sommer, A Ilupon! Le "Commentaire d'Habacuc" decowert pr{s de la

l,Aorte, traduction et notes, in "Revue de l'histoire
terYt.l31, nr.2, 1950.

Staracky, J., Les quatre etapes du messianistne q Qumran, in

Biblique", 70,1963.

Stendahl, Kriste4 The Apocalypse of John and the Epistles of Paul in

Muratorian Fragment, in "Current Josues in New T
InterpretatiorL Essays in honour of Otto Piper, ed. de W.Klassen
G.F. Snyder, New-York 1962.

Slltlduq, magistru loan, Descoperirile de la Marea Moartd gi raportul lor

Noul Teslamen /, in S.T., nr.3-4, 1965.

Yerzzn, pr.Sabin, Cronologia manuscriselor de la Marea Aloartd, in S.

nr 1-? IQ6O
- Cdteva probleme de teologie qumranitd Si creSfinismul
primar,in G.8., nr.l-2, 1960.