Experimentul psihopedagogic

Experimentul psihopedagogic
Termenul ,,experiment” provine din latinescul ,,experimentum”, termen care are semnificaţia de
probă, verificare, experienţă; în cazul cercetărilor pedagogice este vorba de verificarea unei
ipoteze, ceea ce justifică realizarea experimentului, îi asigură sensul.
Spre deosebire de observaţie, care presupune urmărirea fenomenelor educaţionale fără nici o
intervenţie din partea cercetătorului, experimentul presupune modificarea intenţionată a
condiţiilor de apariţie şi desfăşurare a fenomenelor. Aceste condiţii sunt
supuse unor variaţii sistematice controlate, datele experimentelor fiind înregistrate cu
obiectivitate. Aşadar, experimentul psihopedagogie este o observaţie provocată (mai este
numit ,,metoda observaţiei provocate”, dar are rigoare şi precizie mai mare decât
observaţia), întrucât este vorba de producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor
educaţionale în vederea studierii lor aprofundate în condiţii favorabile şi a identificării,
observării, cuantificării şi evaluării factorilor care le influenţează sau le determină.
Experimentul propriu-zis sau experimentarea constă, practic, în testarea/ verificarea
ipotezei/presupunerii formulate de către cercetător. Deci, scopul experimentului este acela de a
confirma sau infirma ipoteza cercetării (în ambele variante înregistrându-se un spor de
cunoaştere) şi, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.
Formele experimentului psihopedagogic
Există mai multe modalităţi de clasificare a experimentelor psihopedagogice, bazate pe criterii
singulare, însă pentru descrierea unui anumit experiment, se poate recurge la
mai multe criterii.
a) După criteriul numărului de subiecţi implicaţi, distingem două tipuri de experimente
psihopedagogice:
- individuale;
- colective.
b) După criteriul duratei lor, experimentele psihopedagogice sunt:
- de lungă durată;
- de scurtă durată.
c) După criteriul condiţiilor de experimentare/desfăşurare se disting următoarele forme ale
experimentului psihopedagogie:
- experimentul natural – care constă în provocarea fenomenelor în contextul lor natural, obişnuit
(în cazul nostru în contexte şi ambianţe educaţionale obişnuite: clasă,
laborator şcolar, atelier şcolar etc); aşadar, este vorba de situaţii întâmplătoare - care nu pornesc
de la o ipoteză - şi de introducerea unei modificări în desfăşurarea fenomenului;
- experimentul de laborator – care constă în provocarea fenomenelor în condiţii
speciale, într-un laborator sau spaţiu special amenajat, graţie valorificării anumitor aparaturi
(formă folosită mai mult în cercetările psihologice); influenţa unor variabile independente
aleatoare este, practic, eliminată, însă situaţia reprodusă nu este reală, este artificială, întrucât
este redus numărul de variabile la 3-4 şi este asigurată doar acţiunea anumitor variabile ale
contextului studiat şi se realizează controlul factorilor implicaţi. în acest caz, vorbim de situaţii
provocate, în care fenomenul se produce artificial, în laboratoare sau spaţii special amenajate.
Categorii de variabile implicate
Aşadar, experimentul psihopedagogic presupune modificare sistematică a unui factor sau a unui
grup de factori şi înregistrarea efectelor obţinute.
Într-un experiment intervin, în principal, două categorii de variabile: variabile independente şi
variabile dependente.
Variabilele independente reprezintă practic, factorii experimentali controlaţi sau
manipulaţi de către cercetător, respectiv modificările, schimbările pe care acesta le-a introdus
pentru a studia efectele pe care ele le produc.
Facem precizarea că variabila/variabilele independente se introduc numai la
eşantioanele/clasele/grupurile experimentale şi că la eşantioanele/clasele/grupurile de control
procesul educaţional decurge în condiţii obişnuite.
Urmează ca efectele introducerii variabilei independente, respectiv valorile pe care le
iau variabilele dependente, să fie deduse şi analizate prin compararea diferenţelor dintre
prestaţiile şi rezultatele subiecţilor din eşantioanele experimentale şi cele de control.
Variabilele dependente reprezintă deci efectele şi rezultatele constatate în urma
introducerii variabilei independente, respectiv a producerii modificării. Aceste rezultate şi efecte
se referă la valorile anumitor mărimi/variabile, care sunt cuantificate, măsurate, interpretate şi
explicate.
Exemplu: Dacă într-un experiment psihopedagogie variabila independentă este metoda învăţării
prin cooperare, variabilele dependente sunt performanţele şcolare şi comportamentale ale
elevilor. Unii autori (I. Drăgan, I. Nicola, 1995; T. Pâlăşan, 2001) vorbesc despre trei categorii
de variabile, amintind alături de cele două categorii prezentate mai sus, variabilele intermediare
sau ,,explanatorii”, care mijlocesc relaţiile dintre variabilele independente şi cele dependente,
sunt de natură psihologică şi socială şi se referă la trăsăturile de personalitate şi climatul
psihosocial în care se petrec fenomenele studiate.