După cum am mai menționat întreprinderile sunt și ele niște organizații.

În prezent
există un număr foarte mare de întreprinderi, mici, mijlocii, individuale, în nume
colectiv, cu răspundere limitată și încă multe alte tipuri. Aceste clasificări sunt
făcute cu scopul de a delimita organizațiile, pentru a se identifica tipul
întreprinderii și pentru a preciza modul de conducere și administrare a acesteia. De
asemenea, este necesară determinarea tipului de întreprindere pentru efectuarea
unor analize complexe în cadrul economiei naționale pentru o anumită perioadă de
timp.

Există mai multe criterii de clasificare a întreprinderilor, însă printe cele mai
principale pot fi evidențiate:

În dependență de forma de proprietate deosebim:

 întreprinderi de stat;
 întreprinderi private;
 întreprinderi cu proprietate mixtă;

Pentru întreprinderea de stat este caracteristic faptul că întregul său patrimoniu

aparține statului pe al cărui teritoriu se află. Înființarea și dezvoltarea acestor
întreprinderi depinde în mare parte de anumiți factori decizionali, potrivit
reglementărilor ce există în fiecare țară.

Întreprinderile private se caracterizează prin aceea că patrimoniul lor se află în

proprietatea uneia sau a mai multor persoane. Este un tip de întreprindere veche,
care își are rădăcinile în sclavagism. Odată cu dezvoltarea și progresarea societății,
numărul, diversitatea și mărimea întreprinderilor private au crescut considerabil. În
dependență de numărul posesorilor de capital, întreprinderile private pot fi
individuale sau de grup. Întreprinderea individuală aparține unei singure persoane.
Această formă este caracteristică în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Întreprinderea de grup se caracterizează prin faptul că patrimoniul întreprinderii
aparține a cel puțin două persoane, și poate fi:
  întreprindere familială, în situația în care patrimoniul se află în proprietatea
membrilor unei familii. De obicei, aceste întreprinderi sunt mici, iar membrii
familiei posedă integral competențele privind conducerea tuturor
activităților. De aceea, în majoritatea cazurilor, membrii familiei nu sunt
numai proprietarii întreprinderii, ci și lucrători efectivi în cadrul acesteia;
 întreprindere asociativă, cea care este înființată prin dorința și participarea în
condiții egale a mai multor persoane, ce desfășurau anterior activități
comerciale similare în calitate de mici producători. Cât despre patrimoniul
întreprinderii, prin actul de constituire, mai multe persoane devin, sub
anumite forme, coparticipanți la administrarea întreprinderii. Fiecare
membru are dreptul, pe lângă salariu, la o parte din venitul final
corespunzător cotei-părți din capital, conform unor proceduri și reguli
stabilite la înființarea întreprinderii;
 întreprinderea cu proprietate mixtă, este cea al cărei patrimoniu aparține o
parte statului, iar cealaltă — persoanelor fizice sau juridice private;

În funcție de natura activității deosebim:

 întreprinderi agricole;
 întreprinderi industriale;
 întreprinderi prestatoare de servicii (bănci, asigurări, transport);
 întreprinderi de distribuție, care pun la dispoziția clienților diferite bunuri
de consum;

În dependență de obiectul muncii întreprinderile se împart în

 extractive – se ocupă cu extracția obiectelor muncii din natură

(petrolifere, carbonifere etc.)
 prelucrătoare – transformă materiile prime în produse finite.
În raport cu destinația economică deosebim

 întreprinderi producătoare de mijloace de producție, iar după caracterul

producției finite — întreprinderi producătoare de bunuri de consum.

În dependență de continuitatea procesului tehnologic există:

 întreprinderi cu procese tehnologice continue;

 întreprinderi cu procese tehnologice discontinue;

După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic deosebim:

 întreprinderi ce activează tot anul;

 întreprinderi sezoniere;

În funcție de nivelul de specializare se diferențiază:

 întreprinderi specializate;
 întreprinderi universale;
 întreprinderi mixte;

În raport cu metoda de organizare a producției există:

 întreprinderi cu producția organizată în flux;

 întreprinderi cu producția organizată pe obiecte;
 întreprinderi cu producția organizată în unicate;

În raport cu statutul organizatorico-juridic există:

 societate cu răspundere limitată;

 societate pe acțiuni;
 societate în nume colectiv
 societate în comandită
 întreprindere individual
 cooperativa de producție
 cooperativa de întreprinzător

După mărime (în raport cu numărul de angajați, cifra de afaceri și

capitalul social) se poate vorbi de:

 microîntreprinderi;
 întreprinderi mici;
 întreprinderi mijlocii;
 întreprinderi mari;