I.

Analiza infracțiunii

Conținutul legal al infracțiunii: Art. 15 din Legea nr. 191/2003 republicată “Plasarea
pe o navă a unui dispozitiv, obiect ori a unei substanţe apte să distrugă nava sau să cauzeze
acesteia ori încărcăturii pagube de natură să pună în pericol siguranţa navigaţiei constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.”

Obiectul infracțiunii:
1. Obiectul juridic: Relațiile sociale care asigură ocrotirea navei și încărcăturii acesteia,
respectiv existența, integritatea și însușirile bunurilor care formează încărcătura navei.
2. Obiectul material: atât nava, cât și încărcătura acesteia.

Subiecții infracțiunii:
1. Subiectul activ: necalificat, poate să fie orice persoană care răspunde penal.
Participația este posibilă sub toate formele sale.
2. Subiectul pasiv: orice persoană aflată la bordul navei

Locul: pentru ca această infracțiune să se poată săvârși, este obligatoriu ca elemental său
material să se producă la bordul unei nave.

Conținutul constitutiv
Latura obiectivă

Elementul material: Este alternativ, alcătuit din acțiunile de “distrugere” și “cauzarea de

pagube”.
“Distrugerea” presupune nimicirea, dezintegrarea, suprimarea stării de fapt a bunului.
„Cauzarea de pagube” se referă la a lipsi pe cineva de un bun material.
Cerințe:
- distrugerea sau cauzarea pagubelor trebuie să aibă în vedere nava sau încărcătura
acesteia.
- infracțiunea trebuie să se săvârșească prin plasarea unui dispozitiv, obiect sau a unei
substanțe apte de distrugere sau de cauzarea pagubei

Urmarea imediată: producerea unei pagube de natură să pună în pericol siguranța

navigației.
 Legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei

Latura subiectivă

Elementul subiectiv: Intenția, sub ambele forme ale sale (direct și indirectă)

Infracțiunea analizată nu este susceptibilă de un anumit mobil.

Forme

Actele pregătitoare sunt posibile, întrucât este o infracțiune comisivă.

Tentativa este posibilă în forma întreruptă.
Consumarea infracțiunii are loc la momentul producerii pagubei.

Sancțiunea acestei infracțiuni este de tip cumulativ, presupunând închisoarea de la 3

la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
 II. Prezentati elementele cercetarii penale cu accent pe cercetarea la

fata locului in cazul unei avarii rezultate din coliziunea a doua nave in
incinta portului. Accidentul s-a soldat cu vatamarea corporala grava a mai
multor membri ai echipajului si pagube materiale insemnate constand din
distrugerea marfurilor transportate de una din nave. Din primele cercetari
a rezultat ca pe fondul consumului de alcool, (o imbibatie alcoolica de 1g/l
alcool pur in sange), conducatorul uneia dintre nave, care avea brevetul
expirat, a efectuat o manevra gresita, incalcand regulile de navigatie in
incinta portului,cu consecinta producerii coliziunii.

Articolul 192 din noul Cod român de Procedură Penală reglementează cercetarea la
fața locului, cunoscută în legislațiile occidentale sub denumiri multiple, precum “cercetarea
scenei infracțiunii” sau “scena crimei” (în sistemul judiciar de tip anglo-saxon sau american).
Aceasta reprezintă actul de debut al investigațiilor în fapte de periculozitate deosebită,
precum: omucideri, violuri sau tâlhării urmate de moartea victimei, distrugeri, catastrofe sau
accidente grave, infracțiuni din domeniul crimei organizate și altele.
În ceea ce privește noțiunea de “fața locului”, este necesar a se preciza că el poate să
fie interpretat în două moduri.
Astfel, un prim mod se referă la faptul că prin această expresie se pot lua în calcul, nu
numai locul propriu-zis al săvârșirii infracțiunii, dar și zonele mai apropiate sau alte locuri
din care se pot culege informații referitoare atât la pregătirile și comiterea faptei, cât și la
urmările acesteia, inclusiv la căile de acces și retragere a autorului din câmpul infracțional.
În ceea ce privește cel de-al doilea mod de interpretare, acesta se referă la o
interpretare strict legală, conform căreia, prin “locul săvârșirii infracțiunii” se înțelege locul
unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs
urmarea acesteia.

Deși accidentul de navigație nu este definit de legislația internă și internațională, s-au

făcut nenumărate referiri la acesta, atât în practica judiciară română, cât și in practica
judiciară a altor state.
Așadar, accidentul de navigaţie poate fi definit ca orice eveniment care a avut loc pe o
navă aflată în apele maritime sau fluviale, în mişcare sau staţionare, sub operaţiuni (încărcare,
descărcare), aşteptare, conservare, reparaţii etc. şi care este consecinţa nerespectării regulilor
de navigaţie de către personalul aflat la bord ori a altor împrejurări care au avut ca urmare
moartea, vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii unor persoane, perturbări în activitatea
de exploatare a navelor, căilor de navigaţie, instalaţiilor portuare, de semnalizare, degradarea
cablurilor şi conductelor subacvatice, periclitarea siguranţei navigaţiei ş.a.

Cu toate că abordajul nu prezintă o definiție, din elementele reţinute în activitatea

practică se poate reţine că abordajul constă fie în coliziunea dintre două nave, fie în
coliziunea unei nave cu un dig, balustradă, ponton, cheu sau instalaţii portuare (macarale,
poduri etc.), având drept consecinţă producerea unei pagube materiale navei sau încărcăturii
acesteia, moartea, vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii unor persoane, punerea în
primejdie a navigaţiei.
Cu privire la noţiunea de coliziune, nici în literatura de specialitate şi nici în practica
judiciară nu există controverse. S-a acceptat unanim că, prin coliziune între nave se înţelege o
ciocnire bord contra bord.

Brevetul şi certificatul de capacitate sunt “acte oficiale, eliberate de Ministerul

Transportului prin Inspectoratul Navigaţiei Civile, în conformitate cu reglementările
naţionale şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte, care îl autorizează pe
deţinător să îndeplinească la bordul navelor civile funcţia înscrisă în act”.
Brevetul sau certificatul de capacitate, pentru a fi corespunzătoare, adică pentru a da
dreptul persoanei să concure la conducerea navei, trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi
anume trebuie să fie confirmate şi reconfirmate, să nu fie suspendate sau anulate.
Confirmarea se face pe o perioadă de maximum 5 ani de la data eliberării brevetului sau
certificatului de capacitate, de către căpitănia portului. Reconfirmarea înseamnă prelungirea
valabilităţii brevetelor sau a certificatelor de capacitate, după expirarea perioadei de
confirmare, pe o perioadă de maximum 5 ani, atunci când posesorul îndeplineşte condiţiile
cerute de lege.
Confirmarea poate fi făcută numai dacă posesorul face dovada că în termen de 5 ani a
promovat cursurile I.M.O.Reconfirmarea brevetelor sau a certificatelor de capacitate se face
din oficiu sau prin examen, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege privind dovada
însuşirii cunoştinţelor profesionale, privind îndeplinirea condiţiilor medicale ş.a.
Brevetele şi certificatele de capacitate pot fi suspendate de către Inspectoratul de
Navigaţie Civilă, în cazul în care deţinătorul se afla în curs de cercetare penală pentru
săvârşirea infracţiunilor specifice sau săvârşirea unor abateri grave care vizează disciplina la
bordul navelor.
În perioada de cercetare, până la emiterea deciziei de suspendare, persoana cercetată
poate fi menţinută în anumite funcţii, însă cu condiţia ca acestea să nu privească siguranţa
navigaţiei.

Întorcându-ne asupra aspectului cercetării la fața locului, este necesar a se preciza

faptul că domeniul acvatic determină, în mod firesc, o metodologie specifică de instrumentare
a accidentelor ce se produc în acest spațiu, în raport cu cele care au loc pe uscat.
Pentru efectuarea în mod prompt și cât mai corect a cercetării, se va impune efectuarea
acesteia de către o echipă complexă, în componența căreia vor intra organele competente să
realizeze cercetarea.
După ce organele de cercetare sau de urmărire penală au fost sesizate și și-au verificat
competența în modailtățile prevăzute de lege, dacă este cazul, vor lua o serie de măsuri
prealabile în vederea deplasării la fața locului. Înainte de toate, însă, vor verifica veridicitatea
sesizării, luând legătura radio cu nava angajată în accident, iar dacă acest lucru nu este
posibil, cu alte nave aflate în apropierea acesteia, care pot oferi detalii.
Se vor colecta informații cu privire la condițiile hidrometeorologice din zona în care a
avut loc accidentul, în vederea alegerii căilor optime de acces, a mijloacelor și modalităților
eficiente de cercetare.

În funcție de natura, dar și de urmările accidentulu, organul de cercetare stabilește ce

specialiști trebuie să-l însoţească şi împreună se deplasează pe drumul cel mai scurt, cu
mijloacele tehnico-ştiinţifice din dotare (verificate în prealabil) la locul faptei. Alegerea
specialiştilor şi mijloacele tehnico-ştiinţifice se face în aşa fel încât să se asigure
descoperirea, fixarea, ridicarea şi conservarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă.

Prezenţa la locul faptei a căpitanului de port este întotdeauna obligatorie, chiar dacă
cercetarea evenimentului intră în competenţa unui alt organ de cercetare, acest aspect fiind
recunoscut pe plan international.
Cu toate acestea, procurorul nu este împiedicat de nicio dispoziţie legală să efectueze actele
de urmărire penală pe care le consideră necesare, chiar fără prezenţa căpitanului de port.

Pentru a efectua o cercetare la faţa locului completă şi temeinică, reprezentantul

organului judiciar trebuie să aibă unele cunoştinţe generale privind tipurile de nave,
clasificarea navelor, arimarea, condiţiile de navigaţie în port, accesul în port, semnalizarea
portului, pilotajul, rada portului, asistenţa şi salvarea pe mare.
De asemenea, căpitanul de port şi procurorul trebuie să cunoască temeinic normele privind
salvarea vieţii umane şi a navelor, dar și prevederile convenţiilor internaţionale în materie de
navigaţie.

Ajunsă la locul evenimentului, echipa desemnată să efectueze cercetarea la faţa

locului, are obligaţia să iniţieze câteva măsuri destinate pregătirii cercetării propriu-zise.
Aceste măsuri vor fi diferenţiate in funcţie de natura cazului cercetat, precum şi de eventuala
prezenţă la locul faptei a unui organ de cercetare penală care a întreprins deja unele activităţi
cu caracter preliminar, înaintea sosirii echipei. În ipoteza în care nu a fost luată nicio astfel de
măsură, se vor desfăşura acele activităţi care reclamă maximă urgenţă.
Cercetarea propriu-zisă a locului faptei, în cazul accidentelor de navigaţie, se va face
cu respectarea strictă a regulilor tactice, criminalistice. Aplicarea acestor reguli, se va face şi
în funcţie de specificul zonei cercetate (spaţii deschise sau închise), precum şi de modificările
aduse locului faptei. Totodată în organizarea activităţii, procurorul va trebui să aibă în vedere
şi aplicarea unor reguli tactice specifice cercetării la faţa locului:
 - limitarea numărului de persoane care pătrund în zona cercetată la strictul necesar. În
faza de pregătire, la locul faptei, va pătrunde doar conducătorul echipei de cercetare, însoţit
eventual, de un ajutor, dar este important să fie prezent medicul legist, întrucât accidentul de
navigaţie s-a soldat cu victime; abia apoi îşi vor începe activitatea ceilalţi membri ai echipei
de cercetare
- prevenirea oricărei modificări, în starea sau poziţia lucrurilor, paralel cu
conservarea urmelor şi evitarea creării altor urme care pot afecta cercetarea. Pentru aceasta,
este necesară curăţirea încălţămintei de noroi, de resturi vegetale, praf sau orice alte substanțe
care ar putea să interfereze cu cercetarea. Se va interzice fumatul în spaţiile unde există
pericol de explozie sau incendiu, precum şi aducerea de obiecte care nu au legătură cu
activitatea de cercetare
- fixarea căilor de acces şi de deplasare a membrilor echipei în perimetrul locului
accidentului, precum şi în locul în care urmează să fie depozitate mijloacele materiale de
probă descoperite, a altor obiecte ce urmează să fie ridicate şi transportate la laboratoarele de
specialitate
- folosirea echipamentului de protecţie (costum,mănuşi,mască) pentru protejarea
urmelor şi prevenirea contaminării acestora, mai ales în cazul urmelor biologice

Cercetarea în faza static

În această etapă, se realizează o examinare atentă a locului faptei, în ansamlul său,

punându-se accent pe zonele cu o importanță ridicată, fără a fi modificat niciun aspect. Se are
în vedere examinarea aspecutlui exterior, a poziției urmelor.
În cazul de față, cercetarea se va efectua în spirală, de la exterior spre centru, deoarece
urmele nu se regăsesc doar într-un singur loc, ele fiind dispersate.
De asemenea, se va urmări stabilirea poziției navelor implicate în accident, la
momentul impactului dintre acestea, comparându-se și analizându-se coordonatele
geografice, urmele vizibile pe corpul navelor, reperele de navigație.

Cercetarea în faza dinamică

În această etapă a ceretării la fața locului, se efectuează o cercetare amănunțită,

complexă și minuțioasă a obiectelor și a urmelor.

Faza poartă denumirea de “dinamică”, deoarece, obiectele pot fi ridicate, mutate și

manevrate.

Se vor fericita actele găsite la bord, inclusiv brevetele și certificatele de capacitate, cu

constatarea că, conducătorul uneia dintre nave are brevetul expirat. De asemenea, sunt puse
sub verificare și instalațiile și mecanismele care ar fi putut duce la producerea coliziunii, sau
care nu au permis evitarea producerii acesteia, modul de funcționare al acestora, dar și starea
echipamentelor care asigură buna stare de navigație.

Întrucât cercetarea începe la scurt timp după ce accidentul a avut loc, un aspect
important de reținut se referă la poziția și locul, sau starea unor obiecte sau urme. De
asemenea, este necesar să se țină cont și de mirosurile resimțite în aer, în special dacă se
simte prezența alcoolului.

În speța dată, se va ține cont cu siguranță de prezența alcoolului, și se va face o

expertiză toxicologică, care va confirma îmbibația alcoolică găsită în sângele conducătorului
navei, de 1g/l alcool pur în sânge.

Luând în considerare toate aspectele prezentate, se vor aplica prevedrile Legii

191/2003, privind infracțiunile la regimul transportului naval.

Așadar, în primul rând, se vor aplica prevederile art. 2, al. 1, conform cărora
“Conducerea unei nave de către o persoană fără brevet sau fără certificat de capacitate
corespunzător se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani”, acest lucru fiind posibil întrucât s-
a descoperit că persoana responsabilă de producerea accidentului avea brevetul expirat.

În al doilea rând, sunt aplicabile dispozițiile art. 5, al. 3, care definește starea de
ebrietate ca fiind considerată atunci când “ persoana are o îmbibație alcoolică în sânge mai
mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în
aerul expirat sau chiar o îmbibație mai mică, dacă aceasta are drept consecință micșorări
manifeste ale facultăților de echilibru ori de mișcare ale acelei persoane, dificultate în
exprimare ori incoerență ideatică, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de probă”.

Așadar, este mai mult decât evident că persoana care conducea nava cauzatoare a
accidentului se afla în stare de ebrietate, având o îmbibație alcoolică în sânge de 1g/l, ba mai
mult fiind persoana care asigură direct siguranța navigației, acesta riscă pedeapsa cu
închisoare de la 2 la 7 ani.

Tot în cadrul fazei dinamice se vor lua și declarațiile martorilor, dar și a victimelor
care sunt apte de întreprinderea acestei acțiuni, și, de asemenea, se va proceda la examinarea
corpurilor celorlalte victime.

Rezultatele acțiunilor întreprinse pe parcursul cercetării locului faptei se vor

consemna într-un proces verbal, care va respecta dispozițiile art. 91 din Codul de procedură
penală.

La acest proces se vor anexa și fotografiile, schițele și rolele de film efectuate, care
trebuie sa reproducă imagini cât mai clare asupra locului unde s-a produs coliziunea, și se va
încerca obținerea unei imagini de comparație clare, între felul în care arăta bordul celor două
nave înainte de coliziune, și după aceasta.
 Aspectele asupra cărora se va insista, și asupra cărora se va pune cel mai mare accent
sunt: starea și poziția aparatelor de bord, date despre documentele găsite și cercetate la bordul
celor două nave, avariile rezultate în urma impactului, cantitatea proximativă și tipul
mărfurilor care au fost distruse, adâncimea navei, direcția vântului, dar și condițiile
meteorologice de la momentul producerii coliziunii, ținându-se seama dacă în momentul
respectiv în port era ceață, lucru care ar fi putut îngreuna în mod evident vizibilitatea, și ar fi
putut facilita producerea accidentului.