UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

„ REGELE MIHAI I AL ROMĂNIEI” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ ȘI SILVICULTURA

DISCIPLINA :

GENETICA

Forma de învățământ IFR,

Anul de studiu I

Tema referatului
VARIABILITATEA GENULUI THUJA
 CUPRINS

1.IMPORTANTA SPECIEI THUJA............................................................pag.2

2.CENTRUL DE ORIGINE AL SPECIEI (raspandirea speciei Thuja)... pag.3

3.PARTICULARITATILE BIOLOGICE ALE SPECIEI...........................pag.3

4. PARTICULARITATILE ECOLOGICE ALE SPECIEI.........................pag.4

5. PARTICULARITATILE TEHNOLOGICE ...........................................pag.6

6. NOTIUNI DE VARIABILITATE..............................................................pag.7

7. REALIZARI OBTINUTE IN CADRUL GENULUI …..........................pag.9

8.CONCLUZII..............................................................................................pag.10

9. BIBLIOGRAFIE .....................................................................................pag.10

1
 1. IMPORTANTA SPECIEI THUJA

Tuia este un gen de arbori de conifere din Cupressaceae (familia chiparosului). Membrii sunt
cunoscuți în mod obișnuit sub numele de arborvitaes, (din latină pentru arbore al vieții) thujas sau
cedri.

Specia este cultivata pe scară largă ca arbori ornamentali și utilizate pe scară largă pentru
garduri vii. Un număr de soiuri sunt cultivate și utilizate în peisaje.

Soiul „Green Giant” este popular ca plantă de acoperire foarte viguroasă, crescând până la 80
cm / an când este tânăr. Lemnul este ușor, moale și aromat. Poate fi ușor împărțit și rezistă decăderii.
Lemnul a fost folosit pentru multe aplicații, de la realizarea de cufere care resping molii pana la
tratarea zonei zoster. Stâlpii din lemn de Thuja sunt, de asemenea, adesea folosiți pentru a realiza stâlpi
de gard și șine. Lemnul de Thuja plicata este utilizat în mod obișnuit pentru plăcile de sunet pentru
chitară.

Proprietatile sale precum greutate ușoară și rezistența la descompunere a dus, de asemenea, la

folosirea pe scară largă a T. plicata (redcedar occidental) pentru construcția stupilor de albine. Thuja
plicata era un arbore important pentru populatiile indigere din nord-vestul Pacificului și este uneori
numit „copac canoe” datorită utilizării sale ca material pentru canoe.

Uleiul de tuia conține terpena tuonă care a fost studiată pentru efectele sale antagonizante ale
receptorilor GABA, cu proprietăți potențial letale. Uleiul de lemn de cedru și uleiul de frunze de cedru,
care derivă din Thuja occidentalis, au proprietăți și utilizări diferite. Nativii din Canada au folosit
frunzele scalate de Thuja occidentalis (cedru alb de est) pentru a prepara un ceai care s-a dovedit a
conține 50 mg de vitamina C la 100 de grame; acest lucru ajutand la prevenirea și tratarea scorbutului.

În secolul al XIX-lea, Thuja a fost utilizată în mod obișnuit ca tinctură sau unguent aplicat
extern pentru tratamentul negilor, viermilor și aftelor , iar o injecție locală cu tinctura de tuia a fost
utilizată pentru tratarea negilor venerici. Tuia este antibacterian. Un studiu din 2017 a arătat că
extractul său a ucis în mod eficient atât bacteriile gram-pozitive, cât și bacteriile gram-negative.

2
 2.CENTRUL DE ORIGINE AL SPECIEI
(raspandirea speciei Thuja)
Există cinci specii în gen, două originare din America de Nord și trei originare din Asia de Est.
Genul Thuja, la fel ca multe alte forme de conifere, este reprezentat de forme ancestrale în
rocile cretacice din nordul Europei și, odată cu înaintarea timpului, migrează din regiunile nordice
către regiunile mai sudice. Thuja este, de asemenea, cunoscut în paturile miocene din Dakota.

Cercetările actuale sugerează că Thuja își are originea în America și a migrat în Asia de Est prin
intermediul Bering Landbridge din Miocen. Înregistrările fosile arată că Thuja a fost mult mai larg
distribuit pe parcursul cretacicului târziu și al terțiarului timpuriu decât vedem astăzi. Cea mai veche
fosilă Thuja cunoscută este de Thuja polaris (o specie dispărută) din paleocenul Insulei Ellesmere din
actualul Nunavut, Canada.

3. PARTICULARITATILE BIOLOGICE ALE SPECIEI

Cele cinci specii din genul Thuja sunt copaci mici până la mari, veșnic verzi, cu ramuri
aplatizate.

Radacina plantelor este superficială Tuia are un sistem radicular superficial și fibros, iar acest
sistem radicular se poate răspândi la marginile liniei coroanei, respectiv la cea mai exterioară
circumferință a baldachinului copacului. Rădăcinile speciilor mai mici pot ajunge la adâncimi de până
la 20 cm, în timp ce rădăcinile speciilor mai mari se pot extinde la adâncimi de 40-60 cm

Speciile de Thuja sunt capabile să crească în multe tipuri de sol. Totuși, apariția apei și
concurența rădăcinilor pot pune probleme grave creșterii lor. Solul trebuie să fie bine drenat, cu o
cantitate minimă de argilă și nisip, astfel încât rădăcinile să se răspândească intr-un spațiu adecvat
pentru a crește.
Tulpina. Thuja cresc de la 3 la 61 de metri înălțime, cu scoarță maro-roșiatică cu texturi
înțepătoare.

Lăstarii sunt plati, cu lăstari laterali doar într-un singur plan. Frunzele au o scară de 1-10 mm
lungime, cu excepția puieților tineri in primul lor an, care au frunze asemănătoare acului. Frunzele
solzi sunt aranjate în perechi decusate alternante în patru rânduri de-a lungul crenguțelor. Conurile
masculine sunt mici, discret, și sunt situate la vârfurile crenguțelor.

3
Conurile femele încep la fel

de puțin vizibile, dar cresc până la aproximativ 1-2 cm lungime la maturitate la vârsta de 6-8 luni; au
6-12 solzi subțiri, pieleți, fiecare scară poartă 1-2 semințe mici cu o pereche de aripi laterale înguste.

Frunzele sunt aranjate în grupuri aplatizate în formă de evantai cu rășini-glande și grupate opus
în 4 rânduri. Frunzele mature sunt diferite de frunzele mai tinere, cele de pe ramuri mai mari având
vârfuri ascuțite, erecte și libere. Frunzele de pe ramurile laterale aplatizate sunt îngrămădite în grupuri
admise și asemănătoare scării, iar perechile laterale sunt carate. Cu excepția T. plicata, frunzele laterale
sunt mai scurte decât frunzele faciale
Florile solitare sunt produse terminal. Conuri de polen cu 2-6 perechi de 2-4 polen saciți
sporofile. Conurile de semințe elipsoide, de obicei de 9-14 mm lungime, se maturizează și se deschid
în primul an. Scalele conice lemnoase subțiri sunt de la 4-6 perechi și sunt persistente și suprapuse, cu
o formă alungită, sunt, de asemenea, bazifixate. Cele 2-3 perechi centrale de solzi conici sunt fertile.
Conurile de semințe produc 1 până la 3 semințe pe scară, semințele sunt de formă lenticulară și în
egală măsură 2 aripi.

4. PARTICULARITATILE ECOLOGICE ALE SPECIEI

Speciile de tuia sunt folosite ca plante alimentare de către larvele unor specii de lepidoptere,
inclusiv molia de toamnă, carligul gravat și de ienupăr. Frunzișul este, de asemenea, ușor consumat de
căprioare, iar acolo unde densitatea populației de cerbi este mare, poate afecta negativ creșterea
copacilor tineri și înființarea răsadurilor.
Factorii biotici : Bolile
Bolile pot apărea din mai multe motive: plantare necorespunzătoare, perioada nepotrivită de
plantare, probleme cu solul, distanţa prea mică între plante, umiditate excesivă a solului, variaţii mari
de temperatură, administrarea incorectă a îngrămintelor, etc.
1.Necroza ramurilor–Berckman’T Blight–brunificarea ramurilor tinere şi trecerea treptată la cele
mature. Combaterea se realizează cu produse pe bază de cupru , marcazeb, etc.

2.Uscarea ramurilor –Cercospora Needle Blight –îngălbenirea ramurilor bătrâne în prima fază şi
extinderea la cele mature. Boala deputează de la trunchi spre vârful ramurilor. Acele se fac maro şi cad
pe sol.

4
3.Uscarea de tip kebatina–Kebatina Tip Blight –ramurile din anul precedent se îngălbenesc şi în timp
devin maro-închis. Ciuperca se recunoaşte prin punctele negre de pe rămurelele uscate.

Factorii abiotici :
Seceta –plantele au o rădăcină superficială şi au nevoie de o cantitate mare de apă pe perioada
de secetă. În aceste perioade trebuie asigurată umiditatea atmosferică şi umiditatea din sol. În cazul în
care plantele nu primesc suficientă apă, se usucă de la exterior spre interior şi din partea superioară
spre bază.
Surplusul de apă –o cantitate prea mare de apă duce la asfixierea rădăcinilor şi chiar la
putrezirea acestora. Pentru evitarea acestor probleme se asigură un drenaj bun şi se poate folosi un
surplus de turbă.

Climat

Thuja occidentalis (Cedrul alb nordic) crește în mod natural în pădurile umede, fiind deosebit
de abundent în mlaștinile de conifere unde alți copaci mai mari și cu creștere mai rapidă nu pot
concura cu succes. Apare și in alte zone cum ar fi stâncile. Deși nu sunt în prezent listate ca pe cale de
dispariție, populațiile de cedru alb sălbatic sunt amenințate în multe zone de un număr mare de cerbi.
Căprioarele găsesc frunzișul moale, veșnic verde, o mâncare de iarnă foarte atractivă și îl dezbracă
rapid.
Thuja koraiensis -prefera solurile cu umiditate medie, bine drenate, în plin soare până la umbra
parțială. Preferă argilele umede, neutre până la alcaline, bine drenate. Intolerant la condiții uscate. Cel
mai bine creste în plin soare, dar, în general, apreciază o umbră ușoară de după-amiază în climatul cald
de vară.
Thuja plicata se numără printre cei mai răspândiți copaci din nord-vestul Pacificului. Este asociat
cu bradul Douglas și cucuta vestică în majoritatea locurilor în care crește. Se găsește la nivelul de
înălțime al nivelului mării până la maximum 2,290 m deasupra nivelului mării.Pe lângă creșterea în
pădurile luxuriante și pe versanții munților, roșcavalul vestic este, de asemenea, un copac riveran, care
crește în multe mlaștini împădurite și maluri din aria sa de acțiune. Arborele este tolerant la umbră și se
poate reproduce sub umbră densă.
Thuja standishii este raspandita in Japonia unde crește în principal în pădurile temperate subalpine
și superioare, în compania altor conifere, inclusiv Abies homolepis, Taxus cuspidata, Tsuga diversifolia
și Pinus parviflora . Limită de rezistență la frig între -23,2 ° C și -17,8 ° C.

5
 Thuja sutchuenensis, thuja Sichuan, crește pe calcar, mai ales pe creste sau pe pante abrupte
orientate spre S, la (800-) 1000-1500 (-2100) m cota. Clima este temperată umedă, caldă, cu o medie a
lunii ianuarie de 2,4 ° C, o medie in iulie de 24,8 ° C și o precipitație medie anuală de 1418 mm.
Solurile sunt de obicei subțiri, dar bogate în materie organică și, prin urmare, ușor acide (pH
6,2-7). Pe site-urile mai productive este de obicei înlocuit de copaci cu frunze late, veșnic verzi.

5. PARTICULARITATI TEHNOLOGICE

Tuia se poate înmulți prin butași sau marcotaj.

Butașii– reprezintă fragmente de lujeri semilemnificati, de până la 10 centimetri lungime. Butășirea se

face în luna august sau în decembrie, în rasadnite sau afară, într-un strat de nisip. Butașii – aleși din
zonele cele mai însorite ale plantelor – se introduc la distanțe de câțiva centimetri între ei. Se udă
periodic, astfel încât solul să fie mereu umed, dar nu exagerat. Iarnă, plantele trebuie protejate cu folie
din plastic. După circa 1 luna, 1 luna și jumătate, ramurile vor avea rădăcini. Este cea mai bună
varianta pentru că rezultatele sunt identice cu părinții;

Marcotajul– este metodă de înmulțire prin care se îngroapă pur și simplu în sol o ramură mai joasă.
Această va prinde rădăcini și va da naștere unei noi plante, moment în care poate fi separată de plantă
mama. Este fenomenul prin care multe plante se înmulțesc în mod natural.

Frecvența udării arborelui de tuia. Imediat dupa plantare, tuia are nevoie de apă o dată la două
zile, în timpul sezonului cald. Apoi, arbuștii pot fi udați o dată la fiecare trei zile.După prima lună de la
plantare, se poate rări frecvența udărilor la două pe săptămână, cu condiția să nu fie prea cald afară.La
șase luni se la plantare, tuia este deja înrădăcinată bine și nu mai are nevoie de apă în plus.

Fertilizarea corectă pentru o creștere rapidă În afara fertilizantului pentru conifere acest conifer
nu are nevoie de fertilizare decât dacă întreagă grădina este cu probleme și trebuie să treacă regulat
printr-un astfel de proces.Fertilizarea se face primăvara devreme, imediat după ultimul îngheț sau
toamna devreme.Pentru o creștere armonioasă, frumoasă și rapidă, tuia trebuie retezat la vârfuri, fapt
care accelerează creșterea și dezvoltă un foliaj frumos și bogat. Dacă insiști, poți să folosești pe tuia
fertilizant de două ori pe an.

6
Arborele de tuia se tunde o dată la doi trei ani, cea mai bună perioada pentru tunderea acestuia fiind
sfârșitul iernii.

6. NOTIUNI DE VARIABILITATE

Specii de Thuja:

1. Thuja koraiensis - numită și arborvitae coreeană, este o specie de Thuja, originară din Coreea și
nord-estul extrem al Chinei (Changbaishan)

2.Thuja occidentalis, cunoscut și sub numele de cedru alb nordic, cedru alb estic, sau arborvitae,
este un arbore de conifere veșnic verzi, din familia chiparosului Cupressaceae, care este originar din
estul Canadei și de o mare parte din nord-central și nord-estul Statelor Unite. Este cultivată pe scară
largă ca plantă ornamentală.

7
3.Thuja plicata, denumită în mod obișnuit cedru roșu occidental sau cedru roșu Pacific, arborvitae
gigant , cedru gigant, sau lemn de șindrilă, este o specie de tuia din familia chiparosului
Cupressaceae originar din vestul Americii de Nord. Nu este un adevărat cedru din genul Cedrus.

4.Thuja standishii este o specie de tuia, un arbore de conifere din familia chiparosului Cupressaceae.
Este originar din sudul Japoniei, unde apare pe insulele Honshū și Shikoku. Este un copac de mărime
medie, atingând 20–35 m înălțime și cu un trunchi de până la 1 m diametru.

5.Thuja sutchuenensis, thuja Sichuan, este o specie de Tuia din familia chiparosului Cupressaceae.
Este originara din China, unde este un endemic local pe cale de dispariție în zona Chengkou din sud
-estul Chinei.

8
 O altă specie foarte distinctă și numai înrudită la distanță, tratată anterior ca Thuja orientalis,
este acum tratată într-un gen propriu, ca Platycladus orientalis

Cele mai apropiate rude ale Thuja sunt Thujopsis dolabrata, distinctă prin frunzele mai groase

și conurile sale mai groase și Tetraclinis articulata (greaca veche θυία sau θύα, clasificată anterior în

gen și după care este numit Thuja), distinctă prin frunzișul pătrangular (nu turtit) și conuri cu patru

solzi groși, lemnoși.

7. REALIZARI OBTINUTE IN CADRUL GENULUI

1. Un hibrid între T. standishi și T. plicata a fost numit soiul Thuja „Green Giant”. Acest
hibrid are o creștere excepțională, rapidă.Poate câștiga trei metri înălțime pe an, atingând maturitatea între
15 și 18 metri. De asemenea, are o lățime impresionant de mare de până la 5-6 metri.Creșterea poate fi
restricționată cu tăierea frecventă, deși acest copac va avea nevoie de un spațiu adecvat pentru a crește. Are
o formă conică îngustă cu frunziș verde lucios mediu.
2. Tuia smaragd .Acest soi este renumit pentru frunzișul său impresionant de verde smarald,
care își menține culoarea pe tot parcursul anului.A fost dezvoltat în Danemarca și numit „Smaragd”,
care este cuvântul danez pentru „smarald”. Are un aspect semi-pitic, atingând până la 6 metri înălțime,
dar de obicei nu depășește 4.5 metri. Acesta ia forma unei piramide înalte și înguste, deși poate fi
folosit printre altele pentru a forma un gard viu.Se bucură de soare din plin și necesită minimum 6 ore
de soare pe zi pentru a prospera.
3. Thuja occidentalis ”Rheingold” Acest arborvitae produce frunze roz-galbene care se
dezvoltă până la un galben-portocaliu pentru toamnă și iarnă. Are un obicei de creștere lentă și este o
varietate de copac pitic, atingând în general doar trei și cinci metri înălțime. Tolerează o gamă largă de
condiții de sol, dar nu va supraviețui în solurile uscate. Copacii împiedică frunzișurile plate pe ramuri,
toate reunindu-se pentru a forma o formă de con dens.
4. Thuja occidentalis ”Janed gold” Acest veșnic verde persistent produce frunze de culoare
verde-auriu, care persistă tot timpul anului fără să se estompeze bronzul când temperaturile scad. Are
un aspect piramidal îngust și dens, deși ramurile vor deveni mai puțin dense dacă planta nu va primi
suficient soare. Deși această plantă prosperă în sol bine drenat, poate supraviețui într-o gamă largă de
tipuri de sol, inclusiv în condiții bogate, deci este adecvată pentru plantare în zone umede, de-a lungul
malului râului sau în zonele de mlaștină.
9
 5. Thuja occidentalis „Danica”este unul dintre cele mai populare soiuri, avand o coroană densă
compactă, sub forma unei mingi. La o înălțime de 60 cm, diametrul coroanei Danica arborvitae ajunge
pana la 80-100 cm. Lăstarii sunt acoperiti cu ace solzoase moi, care, în lunile mai calde au tonuri de
verde strălucitor iar toamna devin roșu-bronz. Pentru soiurile daneze dezvoltate în 1948, acesta este
caracterizat printr-o creștere foarte lenta, astfel încât chiar și fără tundere își păstrează forma.
O serie de alte soiuri hibride au mai fost dezvoltate de lungul timpului, cele detaliate mai sus fiind
unele dintre cele mai utilizate soiuri in amenajarea gradinilor si spatiilor verzi din parcuri si gradini.

8.CONCLUZII

Tuia este mai ales apreciat că arbust ornamental, însă el are și proprietăți terapeutice. Indienii
au fost cei care l-au botezat arborele vieții, considerându-l un veritabil leac pentru multe boli. Preparau
din frunzele acestuia diverse medicamente cu care tratau, în special, cancerul de piele.

Așadar, tuia este mai mult decât un arbore decorativ, are aplicații în medicină, însoțind
schemele clasice de tratament. Este ușor de plantat, întreținut și înmulțit și poate fi modelat în forme
spectaculoase.

9.BIBLIOGRAFIE

1. www.studiousguy.com/arborvitae-root-system/

2.www.britannica.com/plant/arborvitae

3.www.conifers.org/cu/Thuja

4.www. ro.wikipedia.org

5.www.academia.edu

6.www.old.unitbv.ro.

7.www. coastlinesurfsystem.com

10