Gavriluta (Olteanu) Elena-Cristina

Medic rezident
-Specialitatea IGIENA-

ALIMENTATIA COPILULUI MIC

În perioada cuprinsă între sfârșitul primului an de viață și vârsta de 3 ani apar o serie de
modificări fizice, psihomotorii și sociale. Creșterea în lungime și greutate încetinește
mult. Crește în schimb nivelul de activitate fizică depusă, apare mersul, apoi fuga.
Greutatea de la naştere se dubleaza la varsta de 4 luni si se tripleaza la 1 an, ajungand
la 9,07 – 11, 34 kg la aceasta varsta. In al 2lea an de viata greutatea copilului creste cu
aproximativ 4 kg. Rata metabolismului bazal raportata la greutatea corporala este de
doua ori mai mare in aceasta etapa a vietii, comparativ cu cea a adultului.
Necesarul energetic al copilului peste 1 an variaza in funcţie de activitatea fizica: la 1 an
sunt necesare 1000 kcal/zi, iar la 3 ani cu 33 kcal in plus.
Necesarul de vitamine si saruri minerale al copilului mic este diferit de cel al adultului:
 Aportul de fier al unui sugar trebuie sa fie de 6 ori mai mare decat al unui adult.
 Cantitatea de zinc, iod, fosfor, calciu, vitamina E, vitamina A, necesara unui
sugar este de 3 ori mai mare
 Necesarul de vitamina C de 4 ori mai mare decat al adultului
 Vitamina B12, B6, tiamina, proteinele trebuie sa fie in aport de aproximativ de 2
ori mai mare decat al adultului
Academia Americana de Pediatrie recomanda ca sugarii sa primeasca lapte de mama
in primele 6-12 luni de viata, din cauza beneficiilor, atat pentru copil cat si pentru mama.
2-3 luni de alimentatie la san confera copilului o protectie imunologica, ceea ce este
foarte important la aceasta varsta.
Laptele de mama este un aliment foarte important pentru sugar deoarece ofera
protectie impotriva infectiilor, pe perioada cat sistemul imun al copilului nu este inca
dezvoltat functional.
Pentru dezvoltarea normala a copiilor este necesar sa se respecte si varsta la care se
introduc alimentele solide. Pe langa laptele de mama sau diverse formule de lapte,
sugarul are nevoie si de alte alimente inca de la 4-6 luni de viata. Tulburari de creştere
pot aparea la copiii care nu primesc alimente solide in primul an de viata. Laptele de
vaca se poate introduce dupa varsta de 1 an deoarece acesta este sarac in vitamina C
si fier si bogat in proteine si sodiu.
Intre 4 si 6 luni incepe eruptia dentara si copilul poate primi alimente solide. Se
recomanda inceperea diversifcatiei atunci cand copilul poate sta nesustinut in sezut
pentru a se evita innecul cu alimente. Copilul invata sa inghita daca ii oferim hrana cu
lingura si lichidele cu ceasca. La aceasta varsta se pot introduce: orezul imbogatit cu
fier, urmat de alte cereale, amestecate cu lapte de mama, formule sau apa, pireu de
vegetale si fructe- unul cate unul (vegetalele inaintea fructelor). Se introduc alimentele
singure si la intervale de timp, pentru a detecta eventualele alimentela care copilul
poate fi alergic.
Intre 6 si 8 luni se introduce painea pentru copii si biscuit, se continua cu vegetale si
fructe pasate si sucul lor.
Intre 8 si 10 luni se introduc painea si cerealele, vegetalele si fructele preparate termic
usor, carne taiata bucati, peste, pui, branza, iaurt, tofu, oua sau legume.
Intre 10-12 luni se continua introducerea de alimente.
Recomandarea OMS este ca pana la varsta de 1 an sa se introduca majoritatea
alimentelor alergenice (ex: alune, capsuni) pentru a observa si a ajuta copilul preventiv
in cazul in care dezvolta vreo alergie.
Copiii necesita aproximativ 100 kcal/ kg corp/ zi, in timp ce adultii mai putin de 40 kcal/
kg corp/ zi.
Se recomanda consumul de alimente variate, o dieta echilibrata care sa contina carne
de pasare, de peste si surse vegetale de proteine. Fructele si legumele, cerealele
integrale si produsele lactate trebuie sa ocupe un loc important in alimentatie. In acest
fel se asigura o cantitate suficienta de energie si nutrienti.
Pentru copiii sub 2 ani nu exista limitare a consumului de grasimi si colesterol, care au
un rol important in creşterea rapida a acestora.

ALIMENTATIA COPILULUI INTRE 1 si 3 ANI

La varsta de 1-2 ani se fixeaza obiceiurile alimentare pentru toata viata. Este important
ca la aceasta varsta sa se faca un efort din partea familiei pentru a pune baze solide:
program regulat al meselor, interzicerea biberonului evitarea bauturilor dulci la culcare,
evitarea consumului de lichide intre mese (scad apetitul), evitarea consumului de
dulciuri concentrate intre mese (sunt considerate “calorii goale”, fara valoare
nutritionala). Dulciurile vor fi servite numai o data sau de 2 ori pe zi, la sfarsitul meselor
principale. Copilul nu trebuie fortat sa manance. Daca copilul refuza un aliment
important din punct de vedere nutritiv, atunci se va incerca introducerea acestuia intr-o
forma modificata.
Alimentele trebuie servite în cel puțin 5 porții pe zi din cauza volumului redus al
stomacului unui copil mic, de obicei sub forma a 3 mese principale și a 2 gustări pe zi.
Dupa varsta de 1 an copilul trebuie invatat sa manance singur la masa. In jurul varstei
de 1 an si jumatate, copilul va folosi cu succes partial lingura, va putea sa bea din cana,
dar in loc sa coboare capul spre cana, va duce cana la cap si astfel se va murdari.
Astfel de comportament este normal si trebuie tolera pentru a-l incuraja sa se
autoalimenteze. Copilul de1-2 ani va primi in mare parte alimente pe care le primeste
intreaga familie cu restrictie la sare si condimente. Sunt interzise slanina si untura.
Alimentatia copilului de 1-2 ani cuprinde:
 500 ml lapte integral/zilnic
 Cate un ou la 2-3 zile
 30-40 g carne de pasare, vita sau peste de apa dulce de 3-4 ori pe saptamana
 Grasime sub forma de smantana, frisca, un, ulei. Grăsimile reprezintă 30-35%
din aportul energetic. Până în jurul vârstei de 2 ani nu se limitează aportul de
colesterol

 Legumele recomandate intre un an si un an jumatate sunt: cartofii,
radacinoasele, mazarea, conopida, dovleceii, spanacul, tomatele
 Legumele care se pot da si de la un an si jumatate sunt cele uscate, sub forma
de supe crema
 Fainoase: paine, mamaliga, orez, paste fainoase, prajituri de casa
 Zilnic se ofera fructe, de preferinta crude.
 Cerealele (de preferat integrale) se pot consuma la fiecare masă (dacă se
dorește). Atenție la copiii supraponderali!
 fructele și legumele, cât mai variate, de sezon, cel puțin 5 porții pe zi Datorită
creșterii numărului de copii obezi, în ultimii ani se recomandă ca numărul de
porții de fructe și legume consumate zilnic să fie mai mare decât cel de cereale.
 aportul de sare se menține scăzut, sub 2g/zi.
 volumul zilnic de lichide recomandat între 1-2 ani este de 80-120ml/kg/zi, iar
între 2-3 ani este de 80-100ml/kg/zi; în afară de lapte, copiii ar trebui să
primeasca doar apă plată.

Riscurile alimentatiei dezorganizate:

 Anemia hipocroma la copiii alimentati preponderent cu lapte, produse lactate
si/sau fainoase
 Carii dentare “de biberon” la cei care continua sa foloseasca biberonul si beau
lichide dulci intre mese si seara la culcare
 Anorexia neurogena la copiii care sunt alimentati intr-o atmosfera stresanta
 Obezitatea prin exces de calorii
  Parazitoze intestinale

Caracteristica importantă a acestei etape este apetitul capricios.

Copilul mic este adesea “pretențios” la mâncare , de multe ori refuză gusturi sau texturi
pe care nu le cunoaște. Alteori poate refuza alimente pe care le consuma cu plăcere în
etapa de sugar.
Este o perioadă grea pentru mame, care din dorința de a-și vedea bine hrăniți copiii, fac
o serie de greșeli ce pot avea repercursiuni serioase. Hrănirea cu forța a copilului,
insistențele repetate de a mânca un aliment ce a fost inițial refuzat duc, în cel mai bun
caz, la suprapondere și obezitate, iar în unele cazuri la tulburări de comportament
alimentar (anorexia nervoasă). Nu se recomandă nici hrănirea copiilor în mișcare, în
timp ce se joacă sau se uită la televizor.
Atitudinea mamei în situația in care copilul nu mananca poate face diferența. Copilul nu
va fi forțat să mănânce, i se va oferi, cu blândețe, la intervale de câteva zile sau
săptămâni alimentul pe care îl respinge, eventual gătit împreună cu un aliment preferat.
Se subînțelege că între mese nu trebuie oferite diferite gustări (pufuleți, dulciuri) sau
sucuri în exces!
Cel mai important lucru de știut este acela de a nu evalua aportul de nutrienți
consumați de către copilului mic doar într-o singură zi! Este mai bine, în primul rând
pentru psihicul mamei, ca aprecierea să se facă pe intervale de câteva zile sau chiar o
săptămână. În felul acesta se poate evalua mai corect dacă copilul are un aport
echilibrat, cu principii nutritive din toate grupele alimentare, chiar dacă în anumite zile
par să predomine anumite alimente preferate.
O creștere corporală armonioasă este, în general, garanția unei alimentații corecte și
suficiente, nefiind necesare calcule complicate referitoare la alimentele consumate.
Evaluarea statusului nutritional al copilului între 1 și 3 ani se va face cel puțin o dată pe
an de către medicul de familie sau medicul pediatru, prin măsurarea greutății, înălțimii,
calcularea indicelui de masă corporală (peste 2 ani) și raportarea la nomogramele
specifice pentru vârstă și sex.