Studiu de caz

I. Identificarea cazului si enunțarea temei de cercetare. Integrarea sociala a persoanei

cu dizabilitati.

1.   DATE BIOGRAFICE SI SOCIALE SEMNIFICATIVE

Nume Prenume P.R.

Data si locul nasterii 17.06.1994, Comuna Baleni, jud. Galati.

Date semnificative despre componența familiei: R.in varsta de 15 ani, elevă in clasa a IXa,
copil unic la parinți. Mama, P.C., 39 de ani, (in prezent decedată). Tatăl, P. M., 41 de ani, a fost
postaș timp de 9 ani, iar acum este muncitor in construcții in Spania.

Climatul familial: relațiile interfamiliale sunt armonioase, organizate, bazate pe dragoste si

ințelegere, sunt favorabile cresterii si dezvoltarii echilibrate a copilului, exista o atmosfera
destinsa si o preocupare deosebita pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de
vedere, motiv pentru care tatal munceste in Spania cu scopul de a-i asigura unicului sau
copil conditii bune de trai, dar in ultimele luni de zile indemnizația lunara a scazut
considerabil. In urma unui accident de masina mama a decedat iar copilul si-a pierdut un
picior. Descoperim si persoane influente din afara familiei: bunicii din partea mamei care
locuiesc foarte aproape de familie si fața de care R. este foarte atasata si care se ocupa de
cresterea si ingrijirea acesteia. Evenimente importante din biografia subiectului: a aparut o
schimbare semnificativa a comportamentului copilului dupa plecarea tatalui la munca in
strainatate, decesul mamei si amputarea unui picior. Acesta din urma este plecat in Spania,
unde lucreaza in domeniul constructiilor. Inainte de plecarea sa, R. avea prieteni in randul
colegilor de clasa si a vecinilor din sat. Dupa plecarea tatalui insa situatia s-a schimbat. R. a
devenit o fire mai retrasa, nu se mai implica in activitati extrascolare si isi petrecea timpul
liber mai mult cu mama in curtea casei sau avand grija de animale. De asemenea, R. a avut
o prietena care urmarea doar avantajele oferite de relatia lor si anume: R. o ajuta la teme
fiind printre cele mai bune eleve din clasa, o invata sa foloseasca internetul si sa beneficieze
de avantajele acestuia s.a.m.d. R. a descoperit ca nu ii este o adevarata prietena si ca o
vorbeste de rau fata de alti colegi. Plecarea tatalui, decesul mamei si dezamagirea suferită
in urma ruperii relației cu prietena sa a facut-o pe R. sa se interiorizeze si sa nu mai poata
avea incredere in cineva

1
 Conditilei socio economice si culturale in familie: condițiile materiale si igienico-sanitare sunt
normale; bugetul familiei este in prezent unul foarte scazut, dar conditiile de locuit sunt bune. R.
are la dispozitie mijloace de invatare cat si de recreere moderne (laptop cu acces la internet,
televizor, etc.).

Aspecte particulare ale cazului: R. a suferit o interventie chirurgicala in urma unui accident
rutier. Datorita impactului puternic, subiectul a suferit numeroase fracturi, leziuni si i-a fost
amputat piciorul drept din dreptul genunchiului. De asemenea, piciorul stâng i-a fost pus in
ghips, suferind numeroase fracturi. După ce i-a fost indepărtat ghipsul de la piciorul drept a
dezvoltat o ciupercă ce ii mânca tesutul, prin urmare a fost operată din nou si a primit
antibiotice adecvate. Subiectul insistă sa ia calmante si astazi, la doua luni dupa accident,
acuzând dureri grave in membrul amputat. I-a fost administrat placebo pentru a vedea daca
durerea este reală. Pastila, o simpla vitamina C a determinat durerea sa se oprească.
Astfel, am constatat ca durerea este doar la nivel psihologic, R. incă fiind „in doliu” pentru
piciorul ei si neobișnuindu-se cu noua sa schema corporala, ii care ii lipsește piciorul drept.
Datorita faptului ca i-au fost administrate doze mari de calmante pe o perioada indelungată,
a devenit dependenta de acestea. Discursul pacientei ulterior accidentului indica o viata
interioara ancorata in trecut. Se conturează frica de realitate, nesiguranța in ceea ce
privește viitorul ei; de asemenea, îsi fac prezenta simptomele complexului de inferioritate si
o stare depresivă cauzata de pierderea piciorului si a trei vecine care o insoțeau la
discoteca in noaptea accidentului si care au decedat in urma impactului. Mai mult, se
remarca tendințe accentuate de interiorizare a trairilor si sentimentelor, o izolare fața de
lume, un refugiu in sine.  

3. DATE SEMNIFICATIVE:

Temperament: R. are un temperament predominant flegmatic cu unele accente

melancolice. Este o fire calmă, controlată, retinută, lentă, uneori nepăsătoare, mai greu
adaptabila, rezistenta la solicitări repetitive, interiorizată. R. prezintă un nivel mediu de
inteligența. Procese si fenomene psihice: Subiectul prezintă o percepție complexă (spirit
de observație), o memorie buna, având o capacitate buna de stocare a informatiilor.
Poate sa se concentreze si sa fie atentă pentru un timp mai indelungat. In ceea ce
priveste limbajul, subiectul are un vocabular bogat, o exprimare frumoasa si corecta. Are
o motivație mai mult extrinsecă decat intrinsecă. Prin aprecieri si unele recompense se
poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i prea sunt pe plac (a mers la

2
 olimpiada de matematică pentru ca a rugat-o profesorul, desi ei nu-i place foarte mult
aceasta disciplină). Aptitudini: R. are imaginatie pentru activitati literar artistice (ii place
foarte mult sa scrie si sa citească). A participat la olimpiada de limba si lieratura română,
la cea de matematica si istorie. Obține diploma la olimpiada de limba si litaratura
romana. De asemenea, a obținut locul III la campionatul de cross. Ii place si să
deseneze atunci cand nu are teme de facut. Comportament: R. este un copil in general
echilibrat. Este putin rezistenta la frustrări, dar nu se manifesta impulsiv. Trece relativ
usor de la o stare la alta. De asemenea, R. este un copil retras in ultimul timp, preferând
sa-si petreaca timpul mai mult singură. Se constată o lipsa acută de motivație in toate
domeniile, datorată accidentului si pierderii piciorului. Se plictiseste destul de repede si
in majoritatea timpului, devenind agitată la sfarșitul sarcinilor. Imagine de sine: R. are o
atitudine retrasă in urma accidentului, si-a dezvoltat o imagine de sine negativă. In urma
accidentului, s-a conturat o ușoara frica existentiala datorată faptului ca nu va mai putea
merge. Comunicare si relaționare cu cei din jur: R. este o fire introvertita, putin
comunicativă si sociabilă; raspunde la intrebari mai mult monosilabic, atat timp cât
subiectul de discuție nu prezintă interes. Preferă să-i asculte pe cei din jur decât să
vorbească despre ea. La capitolul afectivitate, emoțiile subiectului sunt profunde si
îndelungate; manifestă sentimente de iubire față de cei apropiați (tata, alti membri ai
familiei), insă nu și-a găsit prieteni adevarați până in prezent. Nu are încredere in colegi,
vecini de vârsta ei, fiind dezamagită de ultima sa prietena. Interesele si aspirațiile
subiectului: R. prefera activitatile in cadrul scolii. A participat la campionatul de cross,
unde a obținut si premii. Este interesată de școala, dorind sa invețe cât mai bine. Printre
preocupările din timpul liber, putem enumera îngrijirea animalelor și ajutorul oferit la
treburi casnice. R. îsi doreste sa devină o scriitoare cunoscută, talentată și să câstige
bine. De asemenea, îi plac foarte mult mașinile. Citește reviste de specialitate despre
mașini si diferite componente ale acestora; și-ar fi dorit să-și ia carnetul de conducere si
să conducă o mașină de teren. 

4. DATE PEDAGOGICE SEMNIFICATIVE:

       Ruta scolară: R. a dovedit de la inceput interes pentru învătătură si aptitudini deosebite

pentru desen si lectură, obținand rezultate foarte bune si la celelalte materii incă din
primul an de scoală. Acordă foarte multă atenție temelor, isi îndeplineste sarcinile
școlare cu mare interes si îsi valorifică aptitudinile: scrie si desenează (i-ar plăcea foarte
mult sa devină o mare scriitoare, insă nu are indeajuns de multă âncredere in sine incă

3
 pentru a incepe să scrie o carte).     Rezultate școlare: R. obține rezultate școlare foarte
bune, participând chiar și la olimpiade (la limba si literatura româna, unde obțIne
diploma, la istorie si la matematica).    Discipline preferate: R. participă activ la ore,
manifestând interes la majoritatea disciplinelor mai putin la matematică si
muzică.   Activitați extrașcolare: activitațile sportive, cum ar fi cross-ul (a ocupat locul 3
la campionatul de cross).

 Particularitatile cazului

 PARTICULARITATILE DE VARSTA ALE SUBIECTULUI: Modul de manifestare al

subiectului in activitatea cotidiană: R. provine dintr-o familie organizată, functională. Datorită
condițiilor de lucru al tatălui, R. iși petrece majoritatea timpului in compania bunicilor
materni. Datorită pregătirii modeste a bunicilor ei nu se impliă activ in demersul educativ al
nepoatei, dar colaborează cu cadrele didactice ori de cate ori este solicitată de aceștia, fiind
alături de R. si încurajand-o sa participe la evenimente școlare si extrașcolare. In ceea ce
privește conduita in grup si integrarea socială a elevului, R. nu participă la viața de grup,
este mai mult retrasă, rezervată, izolată, putin comunicativă, participă numai dacă este
solicitată; este melancolică, are o fire linistită, introspectivă si calculată; de asemenea, nu
are incredere in colegi, vecini, stabilînd mai greu relații cu ceilalți copii. Comportamentul său
s-a accentuat in direcția aceasta în special de când tatal sau a plecat la munca in Spania.
Se observa o tendința de izolare a fetei (R. nu are prieteni la scoala, iar acasa e apropiată
numai de bunica, tata fiind plecat la munca in Spania). Manifestă tendințe de afirmare doar
cu cei pe care ii consideră apropiați. A dezvoltat o relație de încredere cu parintele parohiei ,
care o viziteaza in mod constant. Centrul afectivitatii ei il reprezintă bunicii, tata fiind plecat
pe perioade indelungate la munca in Spania. Activitatea din timp liber o constituie jocul pe
calculator. Copilul petrece foarte mult timp cu bunicii materni si nu interacționeaza decât
foarte puțin cu colegii de clasă, neavând prieteni apropiati.

  Cazul a intrat in atenția Serviciului public de Asistentă Socială, ca urmare a decesului mamei si
preluarea atribuțiilor parentale de către bunicii materni. Abordarea practică a asistentului social
a urmărit evaluarea nevoilor economice, emoționale, educaționale, primare, restabilirea
echilibrului psiho-social pentru sistemul familial, cat si dezvoltarea unor relații functionale cu
întreaga comunitate. Instrumentarea cazului a presupus parcurgerea unui traseu bine stabilit
utilizând o serie de metode, tehnici si instrumente specifice cazului. Evaluarea inițiala, etapa de
evaluare si intervenție, monitorizarea. Fiecarei tehnici ii corespund un anumit instrument

4
(interviul-ghidul de interviu, observația- ghid de observație). Observația este o tehnică de
investigare utilizată in domeniul asistenței sociale având scopul de a strânge informații cu
valuare de fapte, care se aplică permanent, pe tot parcursul instrumentării cazului, in mediul de
proveniența al familiei, comunitatea școlara, vizite la domiciliu.

In cazul prezentat mai sus, observația a presupus urmărirea de catre asistentul social a
comportamentului verbal si non-verbal in relația cu familia, tipul și structura relațiilor din mediul
investigat, atitudinea, stările si reacțiile emoționale. Prin vizita asistentului social la domiciliul
familiei copilului, s-a observat in primul rând starea casei, condițiile de igienă si curațenia,
aspectul vestimentar( mirosul specific al unei locuințe, igiena personală precară, temperatura in
cameră). Din punct de vedere al intenției aplicării tehnicii, s-a folosit observația
directionată/anticipată/planificată pentru aceasta folosindu-se ghidul de observație. Observația
exploratorie, unde nu s-a planificat urmărirea unui anumit aspect, de exemplu in cursul discuției
cu bunicii materni s-a urmărit felul in care se comporta copilul, relațiile si interacțiune dintre
acestia. Observația participativă care s-a realizat prin implicarea in evenimente sociale
inventigându-se structura relațiilor interpersonale si intrafamiliale, a comportamentului si
atitudinii de grup.Informațiile obtinute in urma consilierii sociale a fiecarui membru al familei,
bunici, copil si in momentul sosirii acasă a tatalui nu sunt relevante dacă nu sunt
confirmate/validate si prin texnica interviului.

Interviul presupune, prin intermediul comunicării directe, culegerea datelor, diagnosticarea

situației familiei si sprijinirea acesteia in vederea rezolvării problemei, printr-un ghid de interviu .
Interviul de explorare cu scopul de a culege informații structurate si complexe despre situatia
deja cunoscută a familiei( informațiile de bază au fost obținute deja prin tehnica observației),
interviul diagnostic având scopul de a stabilii, prin intermediul intrebărilor specifice, clar
direcționate, natura problemei si a resurselor sistemului client (familie, comunitate, scoala),
interviul terapeutic avand scopul de a sprijini familia in procesul de adaptare, schimbare si
rezolvare a problemei diagnosticate. In etapa de explorare interviul a avut ca scop obținerea de
informații cu privire la situația familiei (date de identificare, stare de sănĂtate, structura familiei).
S-a urmărit analiza profunda a caracteristicilor problemei, un istoric al familiei, sistemul de relații
in familie si comunitate, resursele de care dispune familia. Interviul trebuie aplicat după
formarea relației de incredere si colaborare .

5
Interviul de tip diagnostic, prin natura intrebărilor specifice va fi orientat catre delimitarea
problemei, constientizarea acestora de catre familie, identificarea resurselor personale,
familiale, comunicare si responsabilizarea pentru implicarea in procesul de interacțiune si
alegerea tipului de servicii de care familia va beneficia. Pentru realizarea unui interviu structurat
s-au folosit intrebări deschise, oferind familiei posibilitatea de a exprima liber opinii, sentimente,
trăiri si intrebări inchise constrângând familia sa ofere raspounsuri predestinate. Problemele cu
care se confrunta copilul (rezultatele observatiei si interviului): conversația cu bunicii materni si
colegii de clasă.

Conduita de evitare: preferă sa ocolească situațiile sociale, să evite anturajul, să faca totul
singură. Toate acestea pot conduce la o izolare totală. Conduita de autoagresivitate:
neîncrederea in sine, ideea că nu se va mai căsători niciodată, că nimeni nu o va vrea in
preajma sa, neîncrederea in puterea de a reusi să depasească starea in care se afla
(deprimare, lipsa optimismului, durere fizică, psihică, renunțare, stress, delăsare). Conduita
meditativa, interiorizarea: in situațiile sociale create subiectul are numeroase momente de asa-
zisa „cădere pe gânduri”, dincolo de care se poate observa un gol afectiv deosebit. Totusi
afirmă că „nu se gândește la nimic”. Starea depresivă (pacienta manifesta un nivel ridicat de
pesimism si lipsa speranței în ceea ce o privește). Cogniții negative precum ideea ca va fi
nevoită să abandoneze școala. Lipsa unui venit sigur in familie (bunicii au un venit mic, tatăl
lucrează in Spania). Durerea fantomă cu care se confrunta pacienta in urma amputării
membrului. Dificultati de acomodare cu noua schemă corporală.

Identificarea, sublinierea si stabilirea nevoilor copilului:

Nevoi sociale:  Nevoia de integrare in grupuri formale si informale, de a fi privită la fel ca

si ceilalți copii, de a nu fi considerată „altfel”.   Nevoia de comunicare si afecțiune din
partea celor din jur. Nevoia de a căpăta încredere in ceilalți, de acomodare in cadrul
noului grup de colegi de scoala, de a stabili relații de prietenie adevarate; Nevoia de
socializare, de integrare intr-un grup pentru a stabili relații de prietenie cu ceilalți
copii;   Nevoia implicării in activitați sociale diverse si noi cu scopul de a-și crește
abiilitatea de interacțiune sociala. Nevoia de toleranța din partea societății si de respect
față de diferențele interpersonale.

6
 Nevoi economice:  Nevoia de resurse materiale importante pentru a-si putea asigura
protezele pe parcursul dezvoltarii sale fizice. Este nevoie de un loc de munca stabil,
sigur, pentru tata in tara.

Nevoi medicale:  Nevoia de examinari medicale amanuntite, pe parcursul recuperarii

sale fizice    Nevoia unui personal medical specializat si in orașul său de provenienta
pentru a nu mai parcurge drumul pentru fiecare consultație in parte.  Nevoia de a-și
recăpăta pofta de mâncare si de a-și forma un stil de viată sănătos, mai ales din punctul
de vedere al nutriției.

Nevoi familiale: Nevoia sprijinului afectiv oferit copilului in familie.  Nevoia de menținere

a unei relații strânse si a unei comunicări permanente cu tatăl prin intermediul diferitelor
surse existente astazi: telefon, e-mail, camera web. Nevoia de afecțiune; copilul are
nevoie sa fie iubit, in ciuda deficienței sale fizice.

R. a beneficiat de un program de consiliere suportivă având ca obiectiv gestionarea

situației de criză si depașirea ei. S-au obținut informații utile si de părintele parohiei, care
o viziteaza de câteva ori pe saptamânĂ. In urma formării unei relații de incredere cu R.
fost ușor accesul la mărturiile acesteia și la comportamentul ei pe toata perioada
spitalizării fiind importanată si depășirea perioadei de doliu.

Obiectivul 1: Ameliorarea depresiei: Copilul necesită constientizarea resurselor personale,

formarea unei atitudini pozitive în ceea ce privește viitorul său. Metode si mijloace de
realizare: metode ca retrăirea, raționalizarea conduc la reducerea gradului de suferința fața de
evenimentele negative trăite inițial. Alte metode utilizate: evaluarea situației problematice,
convorbirea, interviul, lectura unor povesti-metafore (regăsirea intr-unul din personaje,
identificarea cu un erou care a reușit sa depășească necazurile și să fie fericit). Stimularea
comportamentul pozitiv al copilului (pofta de mâncare, un surâs, optimismul in ceea ce o
privește) prin laude, aprecieri, felicitări, sentimente de mândrie

Obiectivul 2: Autocunoaștere, intercunoaștere (să-și cunoască punctele tari si slabe).

Continuturi:  I s-a recomandat lui R. să comunice cu colegii săi, să îi cunoasca mai bine, pentru
a le putea acorda încredere. O incurajeaza să-si expună propriile opinii cu curaj, fără teama că
ceilalti o vor judeca sau o vor evita mai târziu. II explică cât de important este să-ți împărtășești

7
lucrurile care-ți fac plăcere ca in felul acesta să descoperi si alte persoane care au aceleași
pasiuni, hobby-uri și astfel să ajungă să formeze un grup de prieteni. Intrucât pacienta petrece
foarte mult timp cu bunica si nu are grupuri extrafamiliale, ii se recomandă să petreacă mai
mult timp in compania colegilor sau a unor persoane de apropiate ca varsta.

Obiectivul 3: Reintegrarea in sistemul scolar, imbunătățirea relaționarii cu ceilalți copii

integrându-se mai bine in mediul social. Conținuturi: Discuții cu copiii din vecinatate pentru a
avea un comportament apropiat fata de R., să vorbească cu ea, să o inveselească si sa o
incurajeze, fara a-i crea disconfort afectiv. Printre activitațile specifice se numără discuțiile
libere cu orice subiect care o interesează pe R., jocuri exercițiu: „Dacă aș fi”, desen liber,
discuții cu R. si cu familia sa, povestind ceea ce a făcut in zilele anterioare, activităti in care
este incurajata sa povesteascĂ,  să comunice cu cei din jur.  Metode si mijloace de realizare: 
observația sistemica, interviul, convorbirea, dezbaterea, discuțiile libere, jocuri-exercițiu,
prescripții comportamentale. Criterii minimale de apreciere a progreselor: comportamentul
social al copilului dovedește mai multa deschidere si relationare cu ceilalti, interacțiunea cu
ceilalti copii (inițerea contactului) crește.

Obiectivul 4: Să manifeste încredere in forțele proprii si în cei din jur (familie, rude apropiate,
preot), realizând ca este iubita si ca nu este vina ei pentru accidentul petrecut;
Continuturi: Discuții cu copilul pentru a o convinge să se exprime liber, să se manifeste firesc si
sa fie increzatoare in sine; Convorbiri cu R. pentru a o convinge să nu-i fie frică să vorbească si
sa comunice ce doreste, sa ceara ajutorul atunci cand are nevoie si sa aiba incredere in
personalul spitalului; Discutii cu familia extinsa pentru a le controla stresul, supararea, pentru a-i
incuraja sa manifeste speranța si optimism de fața cu fiica lor; parintii R. trebuie sa manifeste
încredere in capacitațile R. pentru a o putea ajuta si pentru a-i da incredere in sine. De
asemenea, bunicii trebuie invatati sa acorde neconditionat afectiune, indiferent de ce face
copilul, mai ales in aceasta perioada dificila. Acestia trebuie sa ințeleaga reacțiile pacientei
(refuzul de a manca, plânsul continuu, depresia, lipsa de vitalitate, energie, lipsa de motivație in
orice si oricând) si cum fac fața acestora. Treptat, starea de depresie accentuata scade, R.
devenind o persoană mai deschisă spre comunicare si impărtășirea sentimentelor cu ceilalti. R.
este in continuarea în atenția psihoterapeutului, păstrând legătura telefonic si prin e-mail.
Pacienta va continua sa fie consiliată pe o perioada de minim un an, de consilierul școlar din
liceul pe care il urmează.

8
    Bunica pacientei și-a incurajat nepoata, a sustinut-o si a alinat-o pe tot parcursul șederii
in spital. A acceptat că aceasta are nevoie de sprijinul moral și afectiv al tatalui și a intreprins
demersuri pentru ca acesta să se intoarca cât mai curând in țara.  

            Dupa 2 luni de la inițierea terapiei, se constată o integrare socio-afectiva superioară (stă

de vorba cu ceilalti pacienți de varsta ei, empatizează in special cu fetița din salonul alăturat
care de altfel si-a pierdut un picior si a suferit nenumarate operatii pentru a-l salva pe celălalt).
Este capabilă să zambească, să asculte bancuri si să surâda, și-a recăpătat pofta de mancare,
a rărit calmantele deoarece a ințeles câ poate deveni dependentă de ele în timp.
Comportamentul ei arată că R. și-a acceptat starea și că isi dorește să lupte pentru a avea o
viața frumoasă in ciuda deficienței sale fizice.

  Intre consilier si R se creează treptat un transfer pozitiv puternic care se menține chiar si după
incheierea sedințelor de psihoterapie. Anticiparea si autosugestia negativa, de genul „Nu voi
avea niciodata prieteni”, „Nimeni nu mă va iubi așa cum sunt”, „Mi-a distrus viața”, sunt inlocuite
treptat cu anticiparea si autosugestia pozitivă: „Vreau să-mi fac prieteni adevarați”, „Vreau să
cred in mine si în viitorul meu”, „Vreau sa am o viata normală”. La finalul sedințelor de
consiliere, pacienta ajunge să-si accepte noua condiție, sa privească viitorul cu mai mult
optimism, sa fie capabilă sĂ se bucure din nou de viața si de cei dragi. Subiectul, diagnosticat
cu depresie, fiind dezintegrat, interiorizat si lipsit de speranța, cu un accentuat complex de
inferioritate, datorat amputării piciorului, caracterizat prin teama de a fi respins, isi imbunătătește
semnificativ starea de spirit.

9
10
11
12
Metode si mijloace de realizare: joc de rol, reflectie, invatare prin cooperare, convorbirea,
evaluarea situatiei problematice, interviul.

Perioada de interventie: prima luna.

Criterii minimale de apreciere a progreselor: R. se deschide fata de personalul spitalului,

reuseste sa aiba incredere in cei ce o trateaza si cere ajutorul in diferite situatii.

Metode si instrumente de evaluare: interviuri cu asistentele, parintele parohiei spitalului,

doctorii, observatia sistematica

III. Identificarea si sublinierea nevoilor cazului prezentat

     1. STABILIREA NEVOILOR SPECIFICE ALE SUBIECTULUI  IN CAUZA                  

13
Nevoi psihopedagogice:

         Nevoia de a gasi intelegere din partea celor din jurul sau, rabdare si indulgenta;

       Nevoia de a-si constientiza resursele personale, in ciuda deficientei sale fizice;

         Nevoia de a-si forma o atitudine pozitiva legata de viitorul sau;

         Nevoie de consiliere psihologica si reintegrare in sistemul scolar;

         Nevoia de a f ascultata, de a-si exterioriza trairile si sentimentele;

         Nevoia de a-si imbunatati imaginea de sine, de a-si invinge retinerea de orice

activitate, de a capata incredere in fortele proprii si a participa, astfel, activ la
activitati realizate in familie si scoala, in limita posibilitatilor sale.

Nevoi educationale:

         Nevoia de a-si continua studiile, de a primi sprijin si sustinere din partea

sistemului educativ;

         Nevoia de a beneficia de cursuri la domiciliu, prin deplasarea profesorilor la

subiect acasa, o data sau de doua ori pe saptamana;

         Nevoia intensificarii colaborarii scolii cu familia astfel incat R. sa tina pasul cu

ceilalti colegi, sa se poata adapta in noul mediu educational;

         Nevoia de eliminare a decalajului dintre cunostintele elevului si cele dobandite de

colectivul clasei, conform programelor de studiu; 

         Nevoia unei atitudini suportive din partea profesorilor, incurajarea R. si intarirea

comportamentelor asteptate prin recompense de tip scolar, determinand astfel
motivatia ei de a-si continua studiile si de a evita astfel abandonul scolar;

         Nevoia de a fi inclusa in diverse activitati extrascolare potrivite starii fizice a R., in

cadrul carora isi poate pune in valoare aptitudile

14
 2. MODALITATI DE A RASPUNDE ACESTOR NEVOI SPECIFICE:

     Interventie psihologica

3. PROGRAME DE INTERVENTIE DEJA APLICATE:

     Consiliere pastorala (realizata de preotul parohiei spitalului)

     Consiliere suportiva (realizata de psihologul din spital)

4. PROGNOSTICUL MEU ASUPRA CAZULUI

   favorabil: recuperarea/ reabilitarea treptata a pacientei

Protocolul de evaluare complexa a cazului precizează urmatoarele metode, procedee si

instrumente folosite in investigarea si evaluarea cazului:

 fisa medicala a subiectului

 fisa psihopedagogica realizata de psihopedagogul responsabil de scoala din spital
 genograma
 fisa psihologica realizata de psihologul din spital
 rezultatele la teste si raspunsurile la chestionarele completate de subiect (matricile
progresive Raven, Scala de evaluare a depresiei Hamilton, Testul asociativ
verbal, Test de temperament Woodworth – Mathews)
 interviuri cu tatal, verisoara, matusa pacientei
 am obtinut informatii si din declaratiile parintelui parohiei spitalului ce o viziteaza pe
pacienta de cateva ori pe saptamana
 observatia directa a pacientei, in timpul asistarii la consilierea acesteia si de asemenea,
in timpul hipnozei (tehnici de relaxare, terapie pe linia timpului)
 declaratiile asistentelor ce o ingrijesc pe pacienta
 in urma stabilirii unei relatiei de incredere cu pacienta, am avut acces direct la marturiile
acesteia si la comportamentul ei pe toata perioada sederii sale in spital
 in timpul terapiei prin joc am obtinut detalii semnificative despre subiect
 am avut acces si la cateva declaratii din partea medicului psihiatru al spitalului, care de
asemenea a avut-o in vedere pe pacienta intreaga perioada cat a fost internata.

15
  am obtinut informatii si prin comunicarea online cu subiectul, in urma externarii sale.
Astfel sunt la curent cu starea subiectului in continuare

       Resurse umane: psihologul, stagiara psihologului, psihopedagogul, preotul,

asistentele, medicii, parintii si rudele pacientei, pacienta.

       Resurse materiale: testele psihologice, cartile imprumutate pacientei pe perioada

sederii acesteia in spital, dvd-urile cu materiale legate de „membrul fantoma”.

       Resurse documentare: cartile procurate din biblioteca si articolele on-line ce

tratau subiectul „membrului fantoma” si suferinta psihologica pe care o cauzeaza
aceasta lipsa a membrului.

       Resurse de timp: 20-60 minute alocate aproximativ in fiecare zi sedintei de

terapie. La inceputul psihoterapiei, psihologul viziteaza pacienta in fiecare zi avand in
vedere situatia de criza in care se afla aceasta, insa pe parcurs sedintele de terapei
se raresc ajungand la una, maxim doua pe saptamana.

III. STABILIREA OBIECTIVELOR

Metode si mijloace de realizare: matricile progresive Raven, Test de temperament

Woodworth – Mathews, metoda biografica, chestionarul, convorbirea, joc de rol, prescriptii
comportamentale, observarea sistematica, problematizarea.

Perioada de interventie: primele sedinte (autocunoasterea), sedintele urmatoare

(intercunoasterea).

Criterii minimale de apreciere a progreselor: initierea discutiilor, gasirea unor activitati

placute in limita posibilitatilor sale fizice

Metode si instrumente de evaluare: observatia sistematica, capacitatea de a numi ce ii place

si ce ii displace, de a sti cum s-ar comporta intr-o situatie ipotetica data (jocuri de rol,
problematizarea), comportamentul direct al pacientei, interactiunea cu psihologul, preotul si
restul personalului spitalului.

16
 IV. PLANIFICAREA INTERVENTIEI

   1. Anamneza. Stabilirea obiectivelor (sedinta impreuna cu mama);

   2. Realizarea unei genograme.

   3. Evaluarea situatiei problematice. Identificarea cauzelor problemelor prezente.

   4. aplicarea unor teste si chestionare precum matricile progresive Raven, Scala de

evaluare a depresiei Hamilton, Testul asociativ verbal, Test de temperament Woodworth
– Mathews

   5. Activitate cu mama pentru constientizarea importantei tatalui pentru pacienta si

importanta pe care o are incurajarea R. de catre parintii sai (sedinta doar cu mama).

            6. Discutii cu mama pentru a intari ideea urmarii unui curs de calificare profesionala si a
integrarii in forta de munca cu scopul de a acoperi cheltuielile necesare pentru protezele fiicei
sale.

   7. Transa hipnotica. Metode de relaxare.

   8. Transa hipnotica. Metafora terapeutica.

   9. Lectura de povesti-metafore. Schimbarea gandiri negative a copilului. Diminuarea

nivelului de depresie.

 10. Evaluarea rezultatelor partiale (sedinta impreuna cu pacienta si mama ei);

          11. Discutarea planurilor de viitor, posibilitatilor pacientei (sedinta cu mama). Formarea

unei atitudini pozitive in ceea ce priveste viitorul sau.

    12. Transa hipnotica. Ancorarea in resurse.

    13. Exercitii de sugestionare cu „bagheta magica”.

    14. Transa hipnotica. Povestea-metafora a unei vulpite curajoase care si-a prins piciorul
intr-o capcana.

17
     15. Mecanismul de alinare a durerii fantoma cu ajutorul oglinzii.

    16. Discutii libere pe teme initiate de pacienta.

    17. Jocul-exercitiu: „Daca as fi”

    18. Jocuri de rol.

    19. Discutii libere pe teme initiate de pacienta.

    20. Finalizarea terapiei (sedinta impreuna cu pacienta si mama ei).

     

V. CONTRACTUL CU BENEFICIARUL

            Pacienta va fi consiliata psihologic pe termen de minim un an, pana cand psihologul va

considera ca R. s-a reintegrat in mediul social, scolar si nu mai prezinta semne de depresie. In
paralel, va urma tratamentul medical impus si va trebui sa frecventeze cursuri de socializare,
pentru a se asigura ca nu va repeta comportamentul suicidal.

VI. REALIZAREA INTERVENTIEI

            Avand in vedere situatia in care se afla, R. este mutata inapoi la scoala pe care a urmat-
o pana in prezent deoarece conditia ei fizica nu-i mai permite deplasarea la liceul din oras unde
intrase in urma admiterii la liceu.

            Pacienta va urma in primul rand tratametul medical impus si sedintele de consiliere

necesare. Se va incerca sa se amelioreze depresia pacientei aparute in urma constietizarii
pierderii piciorului. Pentru a a-i putea sigura pacientei protezele necesare ar fi bine ca mama
pacnetei sa urmeze o serie de cursuri de integrare profesionala. Astfel, i se va intocmi un dosar
ce va fi depus la Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei de Munca si va urma un curs de
integrare profesionala.

            Datorita nivelului intelectual superior si avand in vedere caracteristicile personalitatii

sale, se elaboreaza o metodologie psihoterapeutica cognitiv-comportamentala. Se mobilizeaza
atat pentru efortul cogntiv, de intelegere a propriei conditii si stari de depresie, dezamagire, cat

18
si pentru cel comportamental, de depasire a blocajului interrelational si de continuare a vietii
intr-un mod optimist. Data fiind situatia in care se afla pacienta, consider ca cea mai buna teorie
care poate fi aplicata momentan de catre psihologul spitalului este interventia in stare de criza.
Aceasta teorie este de scurta durata si are ca scop ajutarea clientului de a depasi momentul
crizei, rolul psihologului fiind activ. Acesta se implica mai mult inca de la inceputul interventei
tocmai pentru a reda pacientei siguranta si increderea ca va depasi acest moment. Primul
suport acordat pacientei este cel emotional, deoarece suportul moral acordat in momentul crizei
duce la linistirea pacientei. Criza are trei stadii: stadiul de impact, adica socul propriu – zis
momentul in care R. sufera accidentul in urma caruia isi pierde piciorul, stadiul de retragere,
atunci cand pacienta foloseste metode neconventionale pentru a depasi criza – aici e vorba de
tentativa de abandon scolar, de retragere in sine si in cele din urma faza de ajustare si
retragere, momentul in care se poate discuta pragmatic cu pacienta, acesta fiind capabila sa
asimileze informatiile si sa depaseasca momentul crizei intr-o mainera rationala.

            Interventia va debuta prin stabilirea unei relatii intre pacienta si psiholog, bazata pe
incredere si respect; apoi este evaluata criza si perceptia pacientei asupra crizei, urmand
identificarea problemelor sau evenimentelor majore si a metodelor obisnuite care au dat gres.
Apoi urmeaza analiza sentimentelor si oferirea de suport prin ascultare activa, dupa care se
exploreaza alternativele posibile, urmate de formularea unui plan de actiune prin care se
restaureaza functia cognitiva si se intareste dorinta de a face fata problemelor, iar in final
asigurarea disponibilitatii de a lucra si in alte situatii de criza in viitor. Aceasta interventie se
realizeaza cat mai rapid posibil, interventia fiind limitata de timp intrucat R. urmeaza sa fie
externata. Asadar, R. se va intoarce acasa, iar comunicarea cu psihologu se va putea realiza
doar telefonic sau prin e-mail. Psihologul se va implica activ scopul principal fiind reducerea
simptomelor care au dus la situatia de criza, in cazul nostru, schimbarea mentalitatii Dianei,
conform careia amputarea piciorului i-a distrus intreaga viata. Psihologul va trebuia sa
incurajeze experimentarea sentimentelor, sa analizeze capacitatea de a face fata situatiei.

            Dupa ce s-au aflat cauzele crizei, urmeaza reabilitarea pacientei. Aceasta trebuie
incurajata sa revina la viata cotidiana si in acelasi timp sa ii dezvolte capacitatile de a face fata
unei alte posibile crize. In cazul de fata R. rebuie educata cu privire la continuarea studiilor si de
asemenea ca  poate avea o viata normala in continuare.

            Frica de viitor, un viitor incert si frica de abandon sunt sentimente care o marcheaza.
Relaxarea are loc mai ales in prezenta psihologului, datorita utilizarii tehnicilor de relaxare,

19
hipnoza. Pacientul reuseste sa uite de durere mentinandu-si calmul si uitand pentru cateva
momente de durere. Accidentul a avut un efect frustrant extrem de puternic, incrucat i-a „distrus
viitorul”, dupa cum marturiseste R. De asemenea, complexul de vinovatie al mamei, ce
considera ca este responsabila pentru iesirea R. la discoteca in noaptea in care s-a produs
accidentul, o determina pe mama sa fie hiperprotectiva si ocrotitoare cu R. Subiectul se simte
izolat in salonul de spital, dependent de mama si tata, fara posibilitatea de intimitate. Metode ca
retrairea, rationalizarea conduc la reducerea gradului de suferinta fata de evenimentele
negative traite initial. Astfel, subiectul reuseste sa-si exteriorizeze trairile si sa vorbeasca despre
accident si despre schimbarile pe care le-a produs el in viata pacientei.

            Pacienta are dureri in piciorul amputat, mancarimi desi acest membru nu mai
este. Durerea fantoma nu este o durere inchipuita, ci este cat se poate de fizica si reala, si ea
este probabil datorata unei functionari incorecte a creierului. Durerea fantoma este foarte mare,
iar medicamentele nu par sa fie foarte eficiente in cazul pacientei. Pentru a elimina
durerea membrului amputat, acest membru este introdus intr-o cutie care are un perete de
oglinda, iar piciorul intreag este adus in fata oglinzii. Datorita imaginii reflectate, pacienta are
iluzia ca piciorul amputat este intreag, iluzie care ii alina putin durerea.

            Psihologul este foarte expresiv, ii zambeste R., privind-o calm. Ii vorbeste cu o tonalitate
clara. De asemenea, foloseste un ton bland, cald, care sa o determine pe R. sa capete
incredere si sa doreasca sa comunice. Mai mult decat atat, ii adreseaza intrebari ajutatoare,
este rabdatoare si dornica sa o asculte. R. nu manifesta la inceput dorinta de interactiune cu
psihologul, dorinta de a-i impartasi sentimente si ganduri sau lucruri precum ce a facut in ziua
respectiva, ce s-a mai intamplat nou de la ultima sedinta, ce fac bunicii, cine a mai vizitat-o etc.
Pe parcurs insa, dand dovada de multa rabdare si provocand-o la discutie, R. este mai dispusa
sa raspunda la provocarile psihologului sau atunci cand observa curiozitatea psihologului in
legatura cu ceea ce i se intampla. Astfel, R. ii impartaseste acesteia unele din preferintele sale,
ce anume ii place sa faca, care sunt visele si dorintele ei. Principala ei dorinta manifestata cel
mai adesea este ca „sa-si recupereze piciorul”. De asemenea, doreste ca tatal sa se reintoarca
in tara definitiv.

            Psihologul o incurajeaza pe R. sa vorbeasca cat mai des posibil cu tatal ei la telefon sau
la microfon prin intermediul internetului si al messengerului. Astfel, R. l-ar simti putin mai
aproape pe tatal ei, avand cu cine sa comunice, cel putin atunci cand ar avea si tatal
posibilitatea sa o faca. R. are nevoie de atentia si sprijinul ambilor parinti. La sfarsitul sedinselor

20
psihologul se arata optimist, o lauda pe R. mereu pentru progresele facute, asigurand-o ca se
vor vedea curand.

            Psihologul reuseste sa o convinga prin terapia cognitiva ca refuzul de a mai invata nu o

avantajeaza si ca exista metode prin care isi poate continua studiile; ii explica faptul ca
profesorii sunt obligati sa vina acasa la ea si sa tina ore pentru ca ea sa tina pasul cu ceilalti
colegi. De asemenea, R. are posibilitatea de a urma liceul si chiar facultatea on-line, prin
intermediul Internetului. Psihologul ii face cunoscute nenumaratele variante de a-si continua
studiile, astfel trasformand lipsa de motivatie grava a elevei de a mai face ceva intr-o dorinta de
a lupta pentru viata si viitorul ei. Si dificultatile de adaptare sociala sunt reduse prin intermediul
terapiei.

            De asemenea, terapia psihanalitica descopera un sentiment de frustrare afectiva, un

conflict interrelational (tradarea unei colege, pe care o considera prietena ei, dar care de fapt
profita de pe urma R. care o ajuta la teme si ii dadea voie sa se joace la calculator). R. a
generalizat acest comportament, refuzand sa mai acorde incredere altei persoane in afara
mamei si a tatalui. Psihologul aplica tehnici de deconditionare si cognitiv-comportamentale
pentru a-l ajuta pe subiect sa se integreze si sa fie mai sociabil. Retragerea in sine este in timp,
inlocuita cu autodezvaluirea si cu dorinta de a comunica si a stabili relatii de incredere cu cei din
jur.

            Dupa accident, s-a instalat si o teama de a fi privita, evaluata, o hipersensibilitate.

Psihologul a creat cateva exercitii care sa contracareze atat mintal cat si comportamental
aceste ganduri false. De exemplu, teama de privirea celorlalti a fost contracarata prin exercitii
de initiativa, in jocul privirii (privea ea mai intai). Teama de evaluare de asemenea a fost redusa
prin autosugestia de incredere in sine si in fortele proprii.

            Sistemul emotional este supus unei terapii de relaxare, retraire, comunicare emotionala
cu parintele parohiei spitalului, psihoterapeutul, parintii si chiar alti copii din saloanele apropiate
ce o puteau vizita.

            In timp se constata o imbunatatire a imaginii de sine si comunicarii verbale (doreste sa

se afirme, este entuziasta atunci cand primeste vizite din partea familiei si a prietenilor din alte
saloane, face cu acestia joculete de intercunoastere). In urma sedintelor de consiliere si
orientare, pacienta este hotarata sa urmeze un profil filologic, cu scopul de a deveni scriitoare.

21
 IX. EVALUAREA REZULTATELOR

            Scopul terapiei a fost de a o determina pe R. sa se simta bine in pielea ei si sa scape de

starea de depresie. Evaluarea realizarii lui s-a constat prin atmosfera destinsa dintre pacienta si
psihoterapeut, prin rezultatele imbunatatite obtinute la scala de depresie, prin deschiderea
pacientei catre exercitiile propuse de psihoterapeut, inclusiv cele de hipnoza. La evaluarea
rezultatelor de etapa se constata o imbunatatire a comunicarii (pacienta initiaza conversatii,
asreseaza intrebari etc.). R. a urmat programul psihoterapeutic in mod regulat, cu multa
bunavointa, in ciuda dificultatilor legate de imposibilitatea de a se deplasa din salonul de spital
pana la cabinetul psihologic, astfel incat sa beneficieze de linistea si intimitatea necesara. Daca
la inceputul terapiei parea indiferenta daca vine sau nu psihologul sa o viziteze, considerand ca
nu are cum sa-i reduca durerea, pe parcursul sedintelor de consiliere, pacienta capata
incredere in psiholog, dorindu-i din ce in ce mai mult prezenta. Asadar, apare dezinhibarea si
chiar deschiderea pacientei in fata psihologului.

   Pe parcursul psihoterapiei atat pacienta cat si mama sa au fost receptive si dispuse sa
colaboreze. In ce priveste sedintele cu pacienta, aceasta a luat terapia in serios, dorindu-si de
fiecare data  sa intre in profunzimea metodelor folosite de psiholog. Cu imaginatie, pacienta a
primit deschis sugestiile la  propriul corp. R. si-a imaginat cum durerea dispare incet incet din
piciorul lipsa prin indepartarea ei cu o bagheta magica. Cu acest obiect a lucrat in toate
sedintele care aveau acest scop. In scenariul de ancorare in resurse, a indentificat ca resursa
puterea. A descoperit cand a avut aceasta calitate si care sunt ancorele  care o sustin. A
declarat ca a simtit cel mai intens  puterea cand juca cross in echipa de la scoala generala.

X. MONITORIZAREA POSTINTERVENTIE

XI. INCHEIEREA CAZULUI

      R. urmeaza in prezent sedinte de consiliere cu psihologul scolar din liceul pe care il
frecventeaza. Starea ei s-a imbunatatit considerabil.  

                         

22
                      

2.   DATE MEDICALE SEMNIFICATIVE:

 Evolutia din timpul sarcinii, nasterea: sarcina a evoluat normal; nasterea a fost la termen
si fara complicatii.

Bolile din timpul copilariei: R. nu este in evidenta cu afectiuni clinice, starea sa de sanatate fiind
in general foarte buna. R. este bine dezvoltata din punct de vedere fizic, Stare actuala de
sanatate: R. a suferit in urma cu doua luni un accident de circulatie in urma caruia si-a fracturat
un picior, iar celalalt i-a fost amputat. Subiectul a petrecut mai mult de o luna in spital in vederea
recuperarii. In prezent vine o data pe luna la control, la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii
'Sf. Maria', Iasi unde a fost internata in urma accidentului. Avand in vedere ca piciorul fracturat
nu s-a recuperat complet, inca nu se poate sprijini pe el, fapt ce o determina sa stea la pat. Am
constatat o lipsa acuta a poftei de mancare a subiectului, instalata in urma accidentului. De
asemenea, R. sufera de insomnie. In cazul in care reuseste sa adoarma, imediat dupa miezul
noptii, ora la care a avut loc accidentul, pacienta se trezeste agitata. R. si-a pierdut entuziasmul
si pofta de viata, considerand ca „nimic nu va mai fi la fel” ca inainte de accident

23