Vis

poezie [ ]

-------------------------

de Marin Sorescu [Marin_Sorescu ]

2002-06-11 | | Înscris în bibliotecă de Simona Livia

In fata casei in care convietuiesc cu mine insumi

Era o agitatie nemaipomenita.

Toata omenirea se adunase acolo

Si vroia sa treaca prin versurile mele.

Eu abia puteam stavili valurile de oameni,

Alergam de colo-colo, asudat tot,

Si imparteam bonuri de ordine.

Erau acolo si paduri, muntii si rasarituri de luna:

Auzisera ca e vorba de poezii

Si venisera din obisnuinta.

Ca sa impac si oamenii si natura

Eu ii alegeam pe cei mai voinici,

Ii rugam sa ia in brate,

Pe langa bucuriile si necazurile lor,

Un copac, sau un munte,

Si numai asa le faceam vant

In cate o strofa.

Niste femei foarte frumoase

Tineau de patru colturi desertul lui Gobi

Si voiau sa mi-l deie cadou.

Le-am multumit emotionat si l-am primit,

Cu toate ca mai fusesem indragostit.