SPECIFICUL LITERATURII

PENTRU COPII

Cursul nr. 1
Obiectivele cursului
 identificarea particularităţilor literaturii
pentru copii;
 analiza structurii şi limbajului specific
textelor pentru copii;
 evidenţierea valenţelor educative ale
speciilor literare destinate copiilor.
 „Opera literară se află
întotdeauna dincolo de
orice experienţă
creatoare şi dincoace
de orice experienţă de
lectură. Ea este altceva
decât crede că a lăsat
în ea cel care a creat-o
şi mai mult decât
descoperă în ea cel
care o interpretează.”
(Gheorghe Crăciun)
„Citeşte! Citind
mereu, creierul
tău va deveni
un laborator de
idei şi imagini
din care vei
întocmi
înţelesul şi
filosofia vieţii.”
Mihai Eminescu
„Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care
sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea
celor care nu s-au născut încă.”

Joseph Addison
1. Conceptul de literatură pentru
copii
 Eul uman – obiect şi subiect al
cunoaşterii
 literatura pentru copii, ca artă a
cuvântului, transfigurează realitatea
în toată complexitatea ei, oferind
copilului un bogat univers de gândire
şi sentimente, stimulând interesul şi
pasiunea acestuia pentru cunoaştere
„Cărţile sunt felul
oamenilor de a avea
aripi ca îngerii.”
Andrei Pleşu
 Literatura pentru copii
 include totalitatea
creaţiilor care, prin
profunzimea mesajului,
gradul de accesibilitate şi
nivelul realizării artistice,
sunt capabile să intre
într-o relaţie afectivă cu
cititorii lor, copiii
 exemple
2. Genuri şi specii literare accesibile
copiilor de vârstă preşcolară şi
şcolară
 Opere lirice: cântecul de leagăn, doina,
colinda, pastelul, poeziile despre copilărie,
vieţuitoare, natură, poeziile despre patrie şi
eroi
 Opere epice: în versuri: fabula şi legenda, în
proză – povestirea, legenda, basmul,
povestea, snoava, romanul de aventuri sau
cel ştiinţifico-fantastic, literatura de
informare ştiinţifică
 Opere dramatice: feeria, poemul fantastic,
poveştile şi basmele dramatizate
 Exemplificări
„La orice vârstă,
omul este o fiinţă
care se hrăneşte cu
poveşti. De aceea,
avuţia povestirilor
pe care au strâns-o
oamenii de pe tot
globul, din casă în
casă, din secol în
secol, fie în vorbă,
fie în scris, a depăşit
celelalte avuţii.”
RABINDRANATH TAGORE