ADMINISTRAREA INSULINEI

Scop/indicaţii:
1. Pentru asigurarea supravieţuirii cu diabet zaharat tip 1;
2. Pentru controlul glicemiilor la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 când antidiabeticile orale
combinate cu dieta nu ating obiectivele terapeutice;
3. Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecţii moderate sau severe);
4. Pre-; intra- şi post operator când se suspendă medicaţia orală;
5. Insuficienţa hepatică şi renală când antidiabeticile orale sunt contraidicate;
6. În diabetul zaharat gestaţional care nu se rezolvă prin dietă;
7. În urgenţe hiperglicemice: cetoacidoză, hiperglicemie hiperosmolară (este un sindrom grav,
cel mai frecvent observat la persoanele în varsta)

Tipuri de insulină:
1. Insuline rapide cu acţiune scurtă, care se folosesc în situaţii de urgenţă metabolică
singurele care se pot administra i/v acţionând în mai puţin de 10 minute (insuline prandiale
care se injectează înaintea meselor);
2. Insuline intermediare cu acţiune prelungită şi insuline cu acţiune lungă (insuline bazale
care se administrează dimineaţa şi seara);
3. Insuline premixate (bifazice) amestec în diferite proporţii de insulină cu acţiune rapidă şi
insulină cu acţiune intermediară.

Responsabilităţi:
Medicul:
1. Stabileşte dozele, tipul de insulină şi orarul de administrare, locul administrării
Asistentul medical:
1. Administrează insulina conform indicaţiilor;
2. Instruieşte pacientul cum să-şi facă injecţia cu insulină şi îl asistă pentru stabilirea corectă a
dozelor;
3. Instruieşte pacientul privind modul de păstrare a insulinei,
4. Instruieşte pacientul privind recunoaşterea semnelor hipoglicemiei.

Materiale:
1. Insulină în flacoane, cartuşe sau pen-uri preumplute;
2. Seringi pentru insulină (cu capac de 0,25 – 1 ml);
3. Ace de 12 mm, 8mm, 6mm.

Pregătirea pacientului:
Se instruieşte pacientul cu privire la:
Modul de păstrare a insulinei:
1. Flacoane, cartuşe, pen-uri nedeschise, se păstreaza la frigider (departe de congelator, între 2-
8ºc, până la data expirării);
2. Flacoane, cartuse pen-uri deschise, se păstreaza în aceleaşi condiţii cel mult 1-2 luni;
3. Flacoanele se pot păstra şi la temperatura camerei (între 2-30ºc), fără să fie expuse la
lumină, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit, se pierde valabilitatea.

Verificarea aspectului insulinei:

1. Insulinele rapide au aspect clar, limpede;
2. Insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără flocoane.
3. Insulina cu flocoane nu se administrează !

Pregătirea insulinei în vederea administrării:

1. Se scoate insulina din frigider cu 60 minute înainte, pentru a se încălzi la temperatura
camerei;
2. Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului şi rularea blândă
între palme de 30 de ori.
3. Agitarea flaconului în poziţie verticală produce bule şi imperfecţiuni la dozare.
4. Dacă insulina nu se omogenizează, nu se administreaza !

Alegerea locului administrari în concordanţă cu tipul de insulină şi cu recomandarea

medicală:
1. Pentru insuline rapide – abdominal – cu excepţia a 5 cm în jurul ombilicului;
2. Pentru insuline intermediare: coapsă, fese;

Factorii care influenţează absorţia insulinei şi, respectiv, orarul meselor:

1. Efortul fizic determină creşterea fluxului sangvin şi, respectiv, a ratei absorbţiei;
2. Expunerea la căldură (baie, masaj, plajă) favorizează absorbţia mai rapidă şi glucidele se
administrează cu câteva minute mai devreme;
3. Expunerea la frig produce vasoconstrucţie, încetineşte absorbţia, alimentele fiind
administrate cu câteva minute mai târziu;

Tehnica administrării insulinei:

1. Nu este necesară dezinfecţia cu alcool, dar trebuie realizată igienizarea locului;
2. Dacă se foloseşte totusi alcool, se aşteaptă evaporarea;
3. Se încarcă seringa sau pen-ul cu numărul de unităţi recomandate;
 4. Pen-urile au avantajul că produc un zgomot pentru fiecare unitate de insulină, permiţând
dozarea de către persoanele cu probleme de manualitate (tremurături) sau tulburări de
acuitate vizuală, administrarea putându-se face cu uşurinţă indiferent de locul unde se află
pacientul (în afara domiciliului);
5. În regiunea abdominală sau fesieră, injectarea se face în pliu cutanat, înţeparea fiind
realizată în unghi de 90º dacă ţesutul subcutanat este bine dezvoltat sau în unghi de 45º la
persoanele slabe şi la copii;
6. Pentru pacienţii slabi şi copii, injectarea se face în zona deltoidiană sau coapsă, în unghi de
45º;
7. Se dă drumul pliului după retragerea acului;
8. Nu se masează locul, deoarece grăbeşte absorbţia;

Importanţa rotaţiei locului de injecţie:

1. Rotaţia se face în aceeaşi arie, pentru a preveni lipodistrofia (lipohipertrofia = depunere
excesivă de grăsime sau lipoatrofia = topirea ţesutului gras subcutanat);
2. Următoarea injecţie se face la minimul 2 cm de injecţia anterioară;

Respectarea regulilor care favorizează reducerea durerii la injectare:

1. Soluţia se injectează la temperatura camerei (se scoate din frigider cu 60 minute înainte);
2. Aerul se elimină corect;
3. Zona se spală sau se dezinfectează cu alcool şi se aşteaptă evaporarea;
4. Zona trebuie să fie relaxată;
5. Înţeparea tegumentului se face rapid;
6. În timpul injectării nu se schimbă direcţia acului;
7. Se folosesc ace adecvate, în funcţie de grosimea ţesutului subcutanat (6-8-12-16 mm);

Recunoaşterea hipoglicemiei şi cauzele care o determină:

Simptome în hipoglicemie:
- transpiraţii, piele rece şi umedă;
- palpitaţii;
- tremur;
- respiraţie accelerată;
- creşterea presiunii arteriale;
- nelinişte;
- paloare;
- greaţă.

Cauze:
1. Administrarea unei doze inadecvate de insulină;
2. Absorbtia inadecvată a insulinei în zona cu hiperdistrofie (încetineşte procesul);
3. Nerespectarea intervalului dintre administrarea insulinei şi administrarea alimentelor
(omiterea meselor, mai ales a celor de seară);

Măsuri de combatere a hipoglicemiei

- se administrează 10 gr de hidrocarbonaţi absorbabili (suc de fructe, lapte sau fructe).