Printre cele timpurii se numără și 

Spânzul (Helleborus sp.), dar recunosc că doar la munte

l-am găsit în varianta sălbatică, până la altitudini de 1600-1800m. Pe vremuri aveam o tufă
generoasă în grădină și alte câteva se mai aflau prin cimitir.

Viorele (cea albă este destul de rar întâlnită)

Când ghioceii sunt trecuți, apar Viorelele (Scilla bifolia), de obicei albastre, dar dacă ești
destul de norocos poți găsi și albe. Li se mai spune toporași sau zambile, dar eu cred că
termenii sunt numai buni de produs confuzie cu suratele ce chiar se identifică prin aceste
nume.

Toporași sau Tămâiori

Toporașii sau Tămâiorii (Viola sp.) sunt floricele cât se poate de comune și de plăcute
olfactiv. Pe lângă o largă paletă de nuanțe de mov, îi mai puteți găsi în varianta albă și chiar
galbenă.

covor de Brebenei în pădure de foioase

Toporașii mi-au amintit de altă plantă ce crește în grup, preferând pădurile de foioase, unde
întinde covorașe alb-liliachii-purpurii: Brebenelul (Corydalis sp.). Cum rădăcina este de tip
rizom, culesul nu dăunează prea mult înmulțirii plantei (cum se întâmplă la plantele cu bulb
gen ghiocelul, vioreaua), astfel că puteți duce acasă un buchet care va rezista (doar) câteva
zile.
 Ciuboțica cucului de munte (Primula elatior) de un galben pal față de galbenul intens al suratei
„oficiale”, Cioboțica cucului

Nu știu de există brebenei galbeni, dar de culoarea soarelui se ocupă Ciuboțica

Cucului (Primula sp.), întâlnită în poienile montane, mai ales pe fânețe.

Găinușe / Păștițe albe (alături de un brebenel)

Păștițele sau Găinușele (Anemone sp.) sunt prezențe obișnuite prin pădurile de foioase

sau mixte, când albe, când galbene. Cele albe sunt ușor confundabile cu suratele lor,
tot Găinușe popular, dar cu totul altă specie, dacă ne luăm după denumirea
științifică: Isopyrum thalictroides:
Găinușe (Isopyrum thalictroides)

Stejărel (Veronica sp.)
Stejărel și larg răspândita Sugel puturos sau P**da țigăncii (Lamium purpureum)

Trei-frați-pătați sau Unghia păsării (Viola sp.)

de prin păduri: Colțișor (Cardamine bulbifera) și Creasta cocoșului (Dentaria glanduligera)

de-ale pajiștii (sub)alpine: Ochiul găinii (Primula minima)

 păduri de foioase și mixt, zone joase și umede: Splinuța (Chrysosplenium alternifolium)

dintre orhideele spontane autohtone, cele mai timpurii: Poroinic sau Untul vacii sau Bujor de câmp
(Anacampis morio)
Bălușcă sau Ceapa Ciorii (Ornithogalum umbellatum)

Ceapa Ciorii (Gagea arvensis)

 Saschiu (Vinca Minor)

Untișor sau Grâușor (Ranunculus ficaria), frecvent în zone umede și umbroase

primele Gențiene sau Ghințuri de primăvară, în stânga Gentiana acaulis, iar în dreapta Gentiana
verna

Pupezele (Lathyrus vernus), în pădurile însorite de foioase

Măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), păduri mixte, zona de munte

albastru de Nu-mă-uita, aici varianta de pădure (Myosotis sylvatica)

 Mierea ursului, Plămânărică (Pulmonaria officinalis)

Calcea calului (Caltha palustris), zone umede, joase din păduri de foioase, mixte
Captalan (Petasites albus) preferă zonele umede din pădurile de foioase sau marginile drumurilor

Măseaua Ciutei sau Cocorăi / Cocoșei (Erythronium dens-canis)

 Piciorul cocoșului (Ranunculus sp.)

Cucuruz sau Muma pădurii (Lathraea squamaria), o plantă parazită, fără clorofilă
 Rodul Pământului (Arum maculatum)

Sclipeți sau Cinci-degete (Potentilla sp.)

Flori ocrotite prin lege

Nu le culegeți, nu le cumpărați din piețe sau de pe marginea drumului spre a nu-i încuraja
pe cei care le vând!

De obicei, aceste plante sunt cuprinse în arealele unor rezervații naturale, dar, din păcate,
asta nu înseamnă că le și protejează cu adevărat cineva (cu toate că amenzile sunt de
câteva mii de lei, pe teren însă, nu e nimeni să le aplice).

Posibil ca locul multor flori de mai sus să fie în lista de mai jos, fiind protejate la nivel
național sau doar în anumite părți ale țării / rezervații etc. Pe măsură ce mă voi mai
documenta, voi reface categoriile.

Rușcuța de primăvară

Floare mai aurie ca Rușcuța de primăvară (Adonis vernalis) nu cred să mai fi văzut! O veți
găsi în locuri declarate rezervații naturale și evident, e plantă ce ar trebui protejată. Culegeți
doar foto-buchete.
 Laleaua Pestriță sau Floarea de șah

Tot o plantă protejată este și Laleaua Pestriță (Fritillaria meleagris), tot mai rar întâlnită în
zonele mlăștinoase, culeasă până la ultimul fir de precupeții din piețe sau de oamenii care
cred că dacă au dat peste ceva frumos trebuie să-l distrugă ca să nu mai aibă ce vedea
generațiile următoare (sau nici ei în alte primăveri).

Dediței
Iubitorii de drumeții n-au cum să nu se bucure nespus când întâlnesc destul de
rarul Dedițel sau Sisinel de munte (Pulsatilla montana). Delicat, pufos și viu colorat, se
remarcă imediat pe pajiștile cu iarbă încă uscată.