Părintele Arsenie Boca

Viața și activitatea
Prea Cuviosul Părinte Arsenie a fost unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai
monahismului românesc din ultimii 50 de ani. Înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, "ce nu
au fost puse sub obroc", a căutat "să se facă tuturor toate", după îndemnul Sfântului Apostol
Pavel.

Lumina intelectuală și spirituală care era in Sfinția sa, dobândind prin studiu și meditații
adânci, dar și prin școala suferințelor și a răbdărilor de tot felul, a luminat pe toți cei ce i-au
ascultat și urmat sfaturile, fie la Mănăstirea Sâmbăta de Sus sau Mănăstirea Prislop (de lângă
Hațeg), fie la Biserica din satul Drăgănescu (de lângă București) sau la Așezământul
mănăstiresc de la Sinaia.

În una din cărțile părintelui Arsenie, regăsim numeroase date biografice cu privire la viața și
activitatea intensă a părintelui. Chiar el este cel care dă mărturie despre locul nașterii și
totodată despre perioada studiilor „Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa
de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci
mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste
puterile mele de atunci.1”

Este amintit chiar de către părintele faptul că, de la o vârstă fragedă rămâne orfan de tată.
După absolvirea liceului părintele Arsenie și-ar fi dorit să se inscrie la centrul de aviație din
Cotroceni însă, datorită situației sărăcăcioase din familie renunță la acest gând și se înscrie la
Academia Teologică din Sibiu(1929).„ În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului
vieţuirii călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în
latura mistică a vieţii.”

În perioada facultății, părintele Arsenie încearcă să-și implementeze o anumită disciplină

„austeră” în drumul său către viața monahală, renunțând la orice plăcere lumească, la
întâlnirile cu persoanele de gen feminin cât și la întâlnirile cu prietenii din facultate. Chiar el
afirmă că „Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea
mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi
alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior.”

1
https://ciornablog.files.wordpress.com/2012/11/sfantul-parinte-arsenie-boca-colectie-de-articole.pdf
În anul 1933 termină Teologia cu teza de licență intitulată „Încercări asupra vieţii
duhovniceşti”. După cum susține părintele, pictura este cea care îi prelungește școala deoarece
primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului
Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din
București. În paralel, studiază cursuri la Facultatea de Medicină ținute de profesorul Francisc
Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de
Teologie din București .

Este foarte preocupat de studiu și acest lucru îl afirmă chiar el „Studiam foarte mult. Timpul
ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al
meu care studia Conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea
mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de 5 luni. M-a ajutat
foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.”

În anul 1935 părintele Arsenie Boca a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936
este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. După absolvirea facultății
de Arte, părintele Arsenie este trimis de către Mitropolitul Nicolae Bălan în Sfântul Munte
pentru a se deprinde cu viața monahală cât și pentru a aduce manuscrisele românești și
grecești ale Filocaliei(anul 1939).

Se spune despre Părintele Arsenie că la Sfântul Munte Athos a căutat să fie sub ascultarea
unui părinte aspru, care să-l povăţuiască cu autoritate. Şi se spune că ar fi ajuns la un
duhovnic care i-ar fi zis de la început: „Măi, tu nu eşti în stare de nimic! Nici la măturat nu
eşti bun!”. Şi Părintele Arsenie s-a gândit atunci: „Aici e de mine, la ăsta stau!”. (cf.
Arhimandritul Teofil Părăian)
Sigur este că, la reîntoarcerea în ţară, aduce câteva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul său
profesor de la Sibiu, Părintele Dumitru Stăniloae, cu care colaborează la realizarea în limba
română a acestei monumentale lucrări.

Este important de amintit și faptul că „la plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din
cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieşi din ţară. Eu, neavând absolut nimic la activ,
am obţinut paşaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la prefectura poliţiei din Sibiu.
Iar întrucât eram diacon, am obţinut şi încuviinţările speciale de la cele trei Patriarhii: a
României, a Constantinopolului şi a Atenei, precum şi a celor două guverne: român şi grec,
precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârşirea interioară prin
meşteşugul călugăriei”.2Părintele se întoarce în țară pe data de 8 iunie 1938, iar la un an după
acestea este tuns în monahism cu numele de Arsenie, numele de mirean fiind Zian Boca.

Mănăstirea Sâmbăta de Sus- duh spiritual

În anul 1942, părintele Arsenie Boca este hirotonit preot și totodată este pus ca stareț la
Mănastirea Brâncoveanu, pe care o și renovează„ Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram
primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraş. De
pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am
învăţat pictura degeaba.”

Gândul Î.P.S. Mitropolit Nicolae, de a iniţia prin restaurarea mănăstirii martire a lui
Constantin Brâncoveanu nu numai reînfiinţarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui
Dumnezeu, o refacere generală a duhului călugăresc ortodox, atât de scăzut în ultimele
timpuri, a început să-şi arate rodul cel mai promiţător. Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus nu e
loc pitoresc de excursii şi de distracţii înrămate în chenare arhaice, ci mediu de zguduiri
sufleteşti înnoitoare, de întâlniri serioase ale sufletelor cu vocea lui Dumnezeu care le obligă
la o viaţă scoasă din mocirla inconştienţei şi plăcerilor uşoare.3

Important de amintit este faptul că părintele, deși era singur la început și nu avea parte de prea
mulți credincioși în cadrul slujbelor, a reușit să îi atragă pe aceștia prin modul său de viețuire
și totodată prin sfaturile sale practice și pline de sfințenie„ I-am învăţat să fie curaţi faţă de
oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie
etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de
patimi). Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după
Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire,
şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în Împărăţia de
obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cuminţeniei şi a iubirii noastre,
pe pământ, în stadia şi arena vieţii.”

Părintele Arsenie nu se străduia numai cu cuvântul rostit să împodobească sufletele

credincioşilor cu virtuţi şi să-i facă pe aceştia sensibili la armonie şi frumos, ci şi la

2
https://ciornablog.files.wordpress.com/2012/11/sfantul-parinte-arsenie-boca-colectie-de-articole.pdf
3
https://www.sufletortodox.ro/arhiva-biblioteca-ortodoxa/index.php?dir=carti-documente/Arsenie-
Boca/&file=Viata%20si%20lucrarea%20lui%20Arsenie%20Boca.DOC
împrejurimile mănăstirii, pe care dânsul, ca un artist, le-a aranjat şi îngrijit în aşa fel încât
totul să arate ca un colţişor de rai, mărturiseau în chip tăcut despre misiunea doxologică şi
iconografică a omului, prin aceasta Părintele arătând că îndemnul „Fiţi desăvârşiţi, precum şi
Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este” înseamnă şi: „Fiţi frumoşi, precum şi Tatăl vostru
Cel din ceruri este frumos”.

Legătura părintelui Arsenie cu rezistența anticomunistă din munți

Între rezistenţa anticomunistă care exista în Munţii Făgăraşului şi Părintele Arsenie Boca s-a
spus şi se mai spune că a fost o legătură, şi anume că Părintele i-a ajutat „direct” pe luptătorii
din munţi, „moral şi material”.

Aşa mărturisesc supravieţuitorii rezistenţei anticomuniste, care, în 1995, au ridicat în faţa

Mănăstirii Sâmbăta o cruce-monument „în memoria celor ce s-au jertfit în luptele cu
comunismul ateu” şi pe care monument, la „loc de cinste”, au trecut numele Părintelui
Arsenie Boca, din următoarele motive: „În calitate de stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu, a ţinut
ca nimeni altul flacăra credinţei, împotriva comunismului ateu, aducând lumea lângă altarele
lui Hristos. Părintele Arsenie Boca i-a ajutat direct pe luptătorii din Rezistenţa făgărăşeană, în
anii 1945-1948, moral şi material.4

Despre legătura Părintelui Arsenie cu rezistenţa din munţi, în afară de supravieţuitorii

rezistenţei anticomuniste făgărăşene sau de alţi foşti deţinuţi politici vorbeşte chiar
Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Părinte Antonie Plămădeală.

„De rezistenţa din munţi se vorbea şi în ziare, deci nu era un lucru de care să nu se ştie. Se ştia
că există grupuri de ofiţeri, se ştia de grupul din părţile Timişoarei, de grupul din Carpaţii
Meridionali. Eu ştiam chiar mai mult decât atât. Am avut relaţii cu Părintele Arsenie Boca, la
acea vreme stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu, care era mentor spiritual al întregii Transilvanii
şi chiar dincolo de hotarele munţilor. Veneam şi-mi petreceam vacanţele aici.” 5

4
Ion Gavrilă Ogoranu, De ce am scris numele Părintelui Arsenie Boca pe crucea de la Mănăstirea Sâmbăta,
„Puncte Cardinale”, nr. 2/62, 1996, p.15.
5
Amintirile Mitropolitului Antonie Plămădeală, Convorbiri cu Dragoş Şeuleanu şi Carmen Dumitru, Editura Cum,
Bucureşti, 1999, pp.139-142.
Cu toate acestea însă, „toţi cei ce au participat la acele cursuri de spiritualitate creştină din anii
1946-1948, care alcătuiesc Cărarea Împărăţiei, ştiu foarte bine că Părintele n-a îndrumat pe
nimeni la rezistenţă şi nesupunere, ci tuturora le-au spus că n-au căderea şi puterea să
împiedice ce trebuie să vină, îmbiindu-le trăirea cu toată sinceritatea a idealului creştin,
sintetizat în Predica de pe Munte, pe care l-a mărturisit până în ultimele ceasuri ale vieţii.
Deci Dumnezeu este Cel care rânduieşte ce trebuie să vină asupra oamenilor, în funcţie de
purtările lor, de ascultarea lor de Dumnezeu, şi de încreştinarea vieţii lor cea de toate zilele”.6

Este important de amintit faptul că părintele Arsenie a fost mereu sub vizorul comuniștilor
datorită popularității sale, creând astfel impresia că toate adunările din jurul său au ca scop
instigarea regimului totalitar. În mijlocul mulțimii erau și unii care nu veneau pentru formarea
lor religioasă, ci cu scopul de a putea găsi o acuză in ceea ce părintele vorbea oamenilor. Cert
este că cei care plecau cu acest gând nu reșeau să-l realizeze deoarece cuvântul părintelui nu
numai că nu putea fi interpretat în modul cel rău, ci din contră ajungea să pătrundă în sufletele
lor, sfărâmând toată răutatea și ura din ei.

Ca ultimă dovadă că niciodată n-a îndemnat la revoltă, stă răspunsul pe care l-a oferit - pe
atunci stareța Mănăstirii Prislop - în anul 1959, când s-a petrecut scoaterea forțată a
călugărilor și călugărițelor din mănăstiri. În fața dispozițiilor primite am fost de părere să ne
opunem. Părintele mi-a răspuns : "N-ai dreptul să antrenezi poporul într-o persecuție; de unde
știi câți sau câte vor rezista în pușcărie ?" Am înțeles, și așa a început rezistența pasivă. Fără
exemplul Sfinției Sale n-am fi reușit !7

Stareț și duhovnic la Mănăstirea Prislop

La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului, Dr. Nicolae Bălan, a

adus personal la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca. Este cunoscut faptul că Părintele
Arsenie a lucrat constant la Prislop „prin implicarea personală în restaurarea mănăstirii şi în
toate celelalte munci de aici: tencuiala pentru pregătirea frescei, ridicarea schelei pentru
pictura cu care dorea chiar dânsul să împodobească biserica, icoanele de pe tâmpla altarului,
sculptarea iconostaselor şi a stranelor – în general lucrarea întregului mobilier liturgic,
restaurarea bisericii şi a clădirilor anexe, la care a adăugat altele noi, amenajarea şi

6
Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 339.
7
Ibidem pg. 340.
decorarea întregii curţi, un adevărat parc natural (ce ne aduce aminte de cel de la Sâmbăta),
8
străjuit de o clopotniţă pe stâncă, gândită şi zidită tot de Părintele Arsenie”.

Ca și stareț al mănăstirii Prislop, părintele Arsenie a activat până în 1950, pentru că

între timp Prislopul devenise mănăstire de maici. În aprilie 1950, la decizia episcopului
Andrei, au rămas primele 6 surori, care au fost stabilite aici în luna mai 1950, punând
începutul vieţii de obşte. Una dintre acestea, sora Julieta Constantinescu, a fost tunsă în
monahism la 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă, primind numele de Zamfira, în
amintirea celei de a doua ctitoră a mănăstirii. În anul 1951 Monahia Zamfira este numită
stareță a mănăstirii. Din acest moment părintele Protosinghel Arsenie Boca rămâne în
continuare la Prislop ca preot-duhovnic.

Problemele cu securitatea

După cum am amintit și mai sus, părintele Arsenie a fost mereu sub supravegherea
autorităților comuniste, fapt care a dus la arestarea sa în anul 1951. Abia după un an, adică în
1952, de Buna Vestire, părintele Arsenie s-a întors la mănăstirea Prislop. Se ştie că în această
perioadă Părintele Arsenie a fost dus la Canal unde a stat 9 luni de zile.

Părintele Arsenie a rămas duhovnic al Mănăstirii Prislop până în 1959, când, prin actul
Episcopiei Aradului, este îndepărtat din mănăstire. Tot în aceeași perioadă, este îndepărtată și
maica Zamfira Constantinescu din mănăstire ajungând astfel ca aceasta (mănăstirea) să fie
închisă.

După anul redeschiderii Mănăstirii Prislop, adică 1976 şi pe parcursul a mai mult de
două decenii, toate lucrările efectuate au respectat planurile Părintelui Arsenie, viaţa însăşi a
mănăstirii fiind formată conform rânduielilor pe care obştea încropită în 1949 şi transformată
în mănăstire de maici în luna aprilie 1950, le-a respectat cu sfinţenie.

După ce a fost alungat de la Prislop, Părintele Arsenie şi-a început pribegia în

Bucureşti. A fost angajat la Biserica Sfântul Elefterie ca pictor secund pe lângă pictorul Vasile
Rudeanu, iar în 1961 a fost angajat la Atelierul de pictură al Patriarhiei.

Este foarte important să amintim aici că „Părintele Arsenie nu a voit să încalce

decizia unui ierarh, în semn de adevărată ascultare călugărească, nemaislujind, ci doar
participând la slujbe, ca şi cântăreţ de strană, rămânând încă duhovnic, fără a spovedi, ci doar
8
Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 346-347.
în înţelesul de îndrumător spiritual, pentru generaţii de preoţi şi credincioşi, care i-au păstrat şi

îi poartă o recunoştinţă aleasă”.9Este imporatant de menționat și faptul că în anul 1968,

părintele s-a apucat de pictura bisericii Drăgănescu de lângă București, pictură pe care o
finalizează abia după 15 ani.

Această pictură nu este una obişnuită, în înţelesul că Părintele Arsenie nu s-a limitat
strict la programul iconografic clasic. Încercând să actualizeze mesajul Evangheliei, Părintele
a introdus în pictura de aici, pe lângă scenele clasice, deja consacrate, şi compoziţii
surprinzătoare care au un rol vădit catehetic şi care se adresează oamenilor zilelor noastre.

„Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite

predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus.E o pictură nouă ca

şi predica de atunci.”10

După izgonirea forţată din mănăstire în anul 1959, obştea s-a reorganizat într-un
Aşezământ mănăstiresc în oraşul Sinaia, care acum este metocul Mănăstirii Prislop. În acest
aşezământ Părintele Arsenie şi-a avut chilia şi atelierul de pictură din anul 1969 până în anul
1989, când s-a săvârşit din viaţăț. Trebuie precizat și faptul că părintele a fost înmormântat la
mănăstirea Prislop pe data de 4 decembrie 1989.

Scrierile Părintelui Arsenie Boca

Fiecare cititor poate afla din prefeţele primelor 4 volume ale Filocaliei româneşti (nu
cele editate de Editura Harisma, unde, în mod surprinzător, prefeţele primelor ediţii nu apar şi
deci nici menţionarea demersurilor Părintelui Arsenie) contribuţia însemnată a Părintelui
Arsenie la traducerea Filocaliei.

Contribuţia Părintelui Arsenie a fost mare şi aceasta s-a concretizat asfel: Dânsul a
adus cu sine de la Sfântul Munte Athos copii de pe manuscrise mai vechi şi a insistat apoi pe
lângă Părintele Stăniloae pentru traducerea Filocaliei.

De aceea, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a precizat referitor la părintele

Arsenie următoarele „ Prea Cuviosul Părinte Ieromonah Arsenie a reînviat cu viața și cu
9
Hotărârea Sinodului Mitropolitan, cuprinsă în Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a
Aradului, 2000, pp. 347-348.

10
Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pg.331
propovăduirea duhul Filocaliei în viața religioasă a poporului nostru. De asemenea prea
Cuviosul Părinte Arsenie Boca împreună cu mișcarea religioasă din jurul Mănăstirii
Brâncoveanu sunt ctitorii Filocaliei românești, afirma din nou Părintele Profesor Dumitru
Stăniloae în: Cuvânt înainte”.11

Pe lângă faptul că a fost un mare propagator al gândirii patristice, al gândirii filocalice,

Părintele Arsenie a fost şi un înzestrat scriitor bisericesc.

Scrierile Părintelui Arsenie au circulat între credincioşi în mai multe variante. Cea mai
cunoscută dintre ele şi cea mai răspândită a fost Cărarea Împărăţiei. Mai erau apoi cunoscute
şi multiplicate şi predici ale Sfinţiei Sale. Referitor la lucrarea „Cărarea Împărăției”, episcopul
Timotei al Aradului și Hunedoarei spune următoarele : „Cartea arată într-adevăr câte sunt
căile, pildele, chemările, luptele, problemele, dezlegările și lucrurile vieții creștine în cele
șapte părți, număr simbolic pentru tot ceea ce este sfânt și din care chiar cel mai smerit
credincios poate găsi ca proprie măcar o cărăruie spre mântuire.

Smeriții ostenitori ce au dat lucrarea la lumina tiparului au avut gândul îndreptat spre
acest scop, cunoscând desigur dorința autorului, care pe îndelete și vreme îndelungată a cules
din Scripturi și Tradiția Sfinților ceea ce ar răspunde pelerinului de azi pe Cărarea Împărăției
lui Dumnezeu sau ceea ce i-ar fi mai potrivit spre ajungerea la țintă. Parcurgând Cărarea,
alcătuitorul rândurilor ce îmbracă aproape veșmânt de imnografie face să se simtă aievea - și
ceea ce este minunat - că Iisus Hristos Cel de pe Cruce însoțește pe cel ce cu credință se
încumetă la suișul sfânt”.12

În 1995 şi în 2000 s-a ajuns să se tipărească, în două ediţii, forma definitivă a Cărării
Împărăţiei, cum (Părintele) a gândit-o şi cum a lăsat-o în 1949.

O altă scriere care o găsim deja publicată în câteva site-uri ortodoxe web este
„Trepte spre vieţuirea în monahism”, care se adresează în special monahilor care doresc să-şi
rânduiască viaţa interioară în vederea urcuşului duhovnicesc. În final lucrarea mai cuprinde şi
o tâlcuire a rânduielii tunderii în monahism.

Mărturii referitoare la persoana părintelui Arsenie Boca

11
Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pg.335.

12
Ibidem pp. 5-6.
 Există numeroase mărturii cu privire la personalitatea părintelui Arsenie Boca însă
puține dintre ele sunt și adevărate. Consider că o mărturie cu adevărat originală este cea a
episcopului Aradului și Hunedoarei, Timotei „Personalitatea Părintelui Arsenie Boca, între
multiplele-i însușiri o are într-un grad elevat pe aceea de a insufla un simțământ tainic al
evlaviei acelora care se apropie de ea. Așa se și explică numărul crescând pe zi ce trece al
celor ce urmându-i pilda și îndemnul, ei înșiși sporesc în viața cea îmbunătățită.

Tuturor a împărtășit cuvânt de zidire, fie împreună fie în parte, după trebuință, multora scriind
pentru o mai temeiniciă povățuire. Și așa cum se întâmplă în cele duhovnicești el însuși se
îmbogățea pe măsura în care dădea altora. De aici iscusința duhovnicească aparte din care ne
dă prilejul să, ne împărtășim prin cartea de față, lăsată în manuscris, ca mărturie a dragostei
pentnru sufletele ce au nevoie de mângâiere în încercările vieții pământești și călăuzire pe
calea celei cerești”13

O altă mărturie cu privire la personalitatea părintelui este oferită de mitropolitul Banatului,

Î.P.S Nicolae: „Personal l-am cunoscut prin 1943 când ,student în Teologie fiind, la
Facultatea din București, o parte din colegi au avut privilegiul de a-l fi descoperit pe Părintele
Arsenie. Se bucura de mult prestigiu și era cunoscut ca duhovnic plin de har.

Popularitatea Părintelui Arsenie creștea, mulțime de bărbați și femei, tineri și vârstnici

căutându-l pentru a se adăpa din înțelepciunea și experiența sa, pentru a-i solicita ajutorul și
izbăvirea de necazurile cu care se confruntau. Când Dumnezeu l-a chemat la Sine, creștinii pe
care i-a îndrumat și ajutat, dar și cei care numai au auzit de el, au continuat să-l cinstească și
să-i ceară sprijinul venind la mormântul său.”14

Preot Conf. Univ. Dr. Simion Todoran, mărturisește de asemenea în anexa lucrării „Cărarea
Mântuirii” următoarele: „Lumina intelectuală și spirituală care era în Sfinția Sa, dobândind
prin studiu și meditații adânci, dar și prin școala suferințelor și a răbdărilor de tot felul, a
luminat pe toți cei ce i-au ascultat și urmat sfaturile, fie la Mănăstirea Sâmbăta de Sus sau
Mănăstirea Prislop, fie la Biserica din satul Drăgănescu sau la Așezămantul mănăstiresc de la
Sinaia” 15

Pe lângă aceste mărturii ce aparțin unor slujitori din corpul bisericesc există și aletele oferite
de oameni simpli care au trăit în vremea părintelui și care au avut posibilitatea să intre în

13
Ibidem pg. 6.
14
Ibidem pp. 10-11.
15
Ibidem pg. 335.
contact cu acesta. „Pe masura ce imbatraneste, Ion Ghindea, taran din satul fagarasean Ucea
de Sus, merge tot mai des pe la manastiri. A implinit 76 de ani si odata, pe cand avea 40,
marele duhovnic Arsenie Boca i-a spus ca mai are de trait, nici mai multi, nici mai putini
decat inca pe atatia.

Daca profetia parintelui s-ar implini, ar insemna ca astazi, pe Ion Ghindea nu-l mai despart de
moarte decat patru ani... Nu-i este neaparat teama, moartea in sine nu-l inspaimanta, dar i se
pare, pe masura ce vremea trece, ca nu s-a folosit prea bine de viata asta a lui, ca n-o sa merite
Raiul. Marturiseste ca se gandeste la parintele Arsenie cel putin o data pe zi, mai ales seara,
cand pune capul pe perna: "Imi pare c-a fost si un picut de sfant...".16

Bibliografie

16
https://www.academia.edu/9068645/P%C4%83rintele_ARSENIE_BOCA_Sf%C3%A2ntul_Ardealului
1. Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului,
2000, pp. 339.

2. Amintirile Mitropolitului Antonie Plămădeală, Convorbiri cu Dragoş

Şeuleanu şi Carmen Dumitru, Editura Cum, Bucureşti, 1999, pp.139-142.
3. https://ciornablog.files.wordpress.com/2012/11/sfantul-parinte-arsenie-
boca-colectie-de-articole.pdf.

4. https://www.sufletortodox.ro/arhiva-biblioteca-ortodoxa/index.php?
dir=carti-documente/Arsenie-Boca/&file=Viata%20si%20lucrarea%20lui
%20Arsenie%20Boca.DOC

5. Ion Gavrilă Ogoranu, De ce am scris numele Părintelui Arsenie Boca pe

crucea de la Mănăstirea Sâmbăta, „Puncte Cardinale”, nr. 2/62, 1996,
p.15.

6. Hotărârea Sinodului Mitropolitan, cuprinsă în Cărarea Împărăţiei, ediţia a

2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 347-348.

7. https://www.academia.edu/9068645/P
%C4%83rintele_ARSENIE_BOCA_Sf%C3%A2ntul_Ardealului

8. https://rafturicucarti.files.wordpress.com/2015/10/pc483rintele-arsenie-
boca-rostul-incercarilor.pdf