Vitamina A, prima din grupa vitaminelor liposolubile, se află de fapt sub două forme: retinolul

(A1) şi dehidroretinolul (A2). În plante, ea se află sub formă de provitamină, forma inactivă care
se activează în organism prin diferite procese.
Acestea sunt carotenii (alfa, delta, beta, dintre care beta-carotenul este cel mai activ). Absorbţia
carotenilor este redusă, ceea ce face ca aportul lor să fie de cinci ori mai mare pentru a acoperi
doza necesară zilnică.
Rolurile acestei vitamine în organism sunt următoarele:
- intră în structura pigmenţilor retinei (pigmenţi care ne ajută să vedem luminozitatea redusă, pe
vreme de zi etc.); iată de ce ştim că ele fac bine vederii!
- asigură integritatea epiteliilor şi mucoaselor. Prin epiteliu înţelegem inclusiv pielea, care, în caz
de hipovitaminoză A (carenţă), apare uscată şi deshidratată. Menţinând, de asemenea, şi
integritatea mucoaselor, aportul insuficient duce la leziuni ale acestora, făcându-le vulnerabile la
unele infecţii (de exemplu: uretrită). Prin dezechilibrul mucoasei gastrice se va secreta mai puţin
acid clorhidric la acest nivel, care, departe de a fi un lucru benefic, duce la digestia deficitară a
mai multor alimente. Şi de aici, carenţe nutritive pe mai multe planuri.
- intră, de asemenea, în structura membranei hematiilor (globulelor roşii), care, dacă nu sunt
integre, (în caz de hipovitaminoză A), nu-şi vor putea exercita funcţiile extrem de importante,
ducând în acest fel la anemie.
- intervine în procesul de formare al proteinelor şi al oaselor cu consecinţe remarcabile asupra
organismului.
Necesarul zilnic de vitamina A este de 1500 UI la sugar şi creşte treptat, ajungând la adolescenţă,
la 5000 UI. Este indicat a se mări aportul pe perioada sarcinii şi a alăptării.
Vitamina A propriu-zisă, cu cele două forme ale ei, se găseşte exclusiv în alimentele grase, de
origine animală: lapte gras, brânzeturi grase, unt, smântână, peşte gras, organe (în special în
ficat), ou (mai ales în gălbenuş), în margarină etc.
Sursele de caroten sunt reprezentate de fructe şi legume colorate în roşu: gogoşari, morcovi,
tomate, pepene, caise etc. Nu uitaţi însă, că pentru a vă asigura un aport suficient doar prin
caroten, trebuie să consumaţi cantităţi de cinci ori mai mari decât necesarul zilnic.
Importanţa vitaminei A se deduce uşor din toate rolurile pe care aceasta le are în organism. În
curele de slăbire, nu uitaţi că aveţi nevoie de alimente nu doar pentru aportul lipidic necesar, ci şi
pentru prevenirea carenţei vitaminelor liposolubile.
Regula e simplă: fără excese de nici un fel şi câte puţin din toate!
Despre Vitamine - extras

Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului, pe care organismul le
fabrica in cantitate insuficienta pentru a-si acoperi nevoile (vitaminele B6, B8, D, K) sau pe care nu le poate
sintetiza.
Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt continute in laptele
matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectul unei suplimentari
medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute
in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel,
vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare energetica.
Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe: vitamine hidrosolubile (solubile in apa), care grupeaza vitamina
C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP), si vitamine liposolubilecare grupeaza vitaminele A, D,
E si K.

VITAMINA A
Vitamina liposolubila, indispensabila functiei vazului (indeosebi vederii crepusculare), cresterii, sistemului
imunitar,metabolismului hormonilor steroizi, diferentierii tesuturilor, etc.
NECESITATI SI RESURSE: Aporturile zilnice recomandate de vitamina A sunt de 800 micrograme pentru femeile
adulte, copii dupa 10 ani (mai putin inainte de aceasta varsta) si persoanele in varsta, de 1 000 micrograme
pentru barbatii adulti, adolescenti si femeile gravide si de 1 300 micrograme pentru femeile care alapteaza.
Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente, unele de origine animala - ficat, oua, peste gras, lapte
integral si produse lactate nedegresate (unt, smantana) -, altele de origine vegetala: fructe si legume verzi,
galbene (lamai grepfruturi) sau portocalii (mango, portocale, morcovi) contin, de fapt carotenoide, care se
transforma partial in vitamina A in organism. Ea este, de asemenea, sensibila la prelucrarea termica a alimentelor.
CARENTA. Carenta de vitamina A, legata de un aport alimentar insufucient sau de anomalii digestive
(malabsorbtie), este rara in tarile dezvoltate, dar foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde ea constituie
principala cauza de cecitate la copil. Unul dintre primele sale simptome este hemeralopia (scaderea acuitatii
vizuale in penumbra), care poate fi asociata cu o uscaciune oculara (xeroftalmie) si cutanata.
UTILIZAREA TERAPEUTICA SI HIPERVITAMINOZA. Administrarea de vitamina A este indicate in carenta
corespunzatoare si in caz de acnee, de psoriazis sau de ihtioza (boala cutanata cronica ce este caracterizata
printr-o piele groasa, uscata si aspra la pipait).
Aporturile excesive de vitamina A, in principal de origine medicamentoasa, dar care pot fi si de origine alimentara
(supraconsum de ficat, de exemplu), sau toxice, intoxicatia acuta se manifesta prin dureri de cap, printr-o
somnolenta, prin tulburari cutanate; intoxicatie cronica, care survine dupa mai multe luni, chiar dupa ani, de
supraconsum, provoaca greturi, tulburari cutanate (descuamare), atingeri hepatice (ciroza), dureri si, la copil,
anomalii osoase responsabile de o intarziere a cresterii. In sfarsit, la femeia gravida, o hipervitaminoza risca sa
provoace malformatii ale fatului, indeosebi ale sistemului sau nervos.

VITAMINA B1
Vitamina hidrosolubila care intervine mai ales in metabolismul energetic al celulelor.
NECESITATI SI RESURSE. Aporturile recomandate de vitamina B1 sunt de la 0,4 la 1, 2miligrame pe zi pentru
copii, de 1,3 miligrame pentru adolescenti si pentru femei, si de 1,5 miligrame pentru subiectii de sex masculin,
ele sunt mai ridicate in caz de sarcina, de alaptare si, de asemenea, in caz de alcoolism cronic (deoarece atunci
necesitatile cresc in timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficienate). Vitamina B1 se mai gaseste in
numeroase alimente: germenul si invelisul extern al cerealelor complete, drojdia de bere, legumele uscate,
carnea (mai ales cea de porc si unele maruntaie ca ficatul si rinichii), pestele, ouale, laptele si produsele lactate
etc. Aceasta vitamina este sensibila la actiunea caldurii, in mediu umed, la lumina si pH-urile neutru si alcaline;
pierderile prin preparare difera dupa modul de preparare (bicarbonatii, in special, antreneaza distrugerea ei).
CARENTA SI HIPERVITAMINOZA. Daca beriberi, provocat de o carenta extrema de vitamina B1, a devenit o
boala rara in tarile industrializate, aici se intalnesc cazuri, mai putin grave, de carenta, legata de un aport
alimentar insuficient la subiectii alcoolici, ori cu o alimentatie prin perfuzii nesuplimentate; acesta carente
antreneaza o oboseala, o pierdere a apetitului si a greutatii corporale, si tulburari neurologice (polinevrita),
psihice, cardiace si digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina B1. Riscul de hipervitaminoza este foarte
mic, vitamina B1 nedevenind toxica decat la doze foarte mari (de 100 ori mai mari decat aporturile zilnice
recomandate

Prin imbunatatirea procedeelor de preparare si pastrare a acestora, a devenit posibila

cresterea calitatii conditiilor de hrana a individului mediu, in comparatie cu cel de acum un
secol. In plus, bolile de carenta, care erau foarte frecvente acum 60 de ani, au devenit rare,
ca urmare a interesului crescand de a cunoaste efectele vitaminelor asupra organismului.

La inceputul secolului trecut, multi nutritionist erau preocupati in principal de calorii,

considerate drept factorul principal al unei diete. Totusi, cativa pionieri in cercetare, precum
Lunin sau Hopkins au descoperit ca animalele supuse unui experiment de urmare a unei
diete purificate sau inadecvate, au dezvoltat unele deficiente, care puteau fi tratate sau
prevenite cu mici cantitati din anumite alimente sau extracte.

Efectul benefic al acestor suplimente s-a datorat, dupa cum a fost aratat, existentei unor
substante nutritive nedescoperite pana atunci, prezente in ficat, in legume si in alte alimente
"protectoare".

Experimentele au dus la descoperirea vitaminelor si a rolului acestora pentru viata animala.

Vitaminele sunt necesare dietei umane numai in proportie de cateva miligrame pe zi. Spre
deosebire de minerale, ele sunt distruse de temperaturi ridicate si, fiind instabile, se pot
pierde in timpul prepararii mancarurilor.

In functie de proprietatile si modul lor de actiune, exista vitamine:

- solubile in grasimi (liposolubile) – vitaminele A, D, E si K;

- solubile in apa (hidrosolubile) – vitamina C si cele opt vitamine din grupul B: tiamina (B1),
riboflavina (B2), niacina (B3), piridoxina (B6), acidul pantotenic (B5), cobalamina (B12),
biotina si acidul folic.

Rolul vitaminelor in organismele vii

Vitaminele si substantele minerale se mai numesc micronutrienti. Lipsa totala a unei

vitamine se numeste avitaminoza si poate duce la moartea organismului. De cele mai multe
ori insa apare o lipsa partiala numita hipovitaminoza. Pe de alta parte, hipervitaminoza
inseamna exces de vitamine in organism si duce la dezechilibre in desfasurarea proceselor
metabolice.

1. Vitamina A se mai numeste retinol sau vitamina cresterii. In stare pura se prezinta sub
forma de ulei sau cristale galbene. In plante se afla sub forma de provitamine A –
carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este beta-carotenul. Carenta de vitamina A se
manifesta in special la nivelul pielii: aceasta devine uscata, aspra.

In privinta efectului nefast asupra vederii, xeroftalmia este boala specifica si se

caracterizeaza prin uscarea glandelor lacrimare, proces in urma caruia suprafata ochiului
devine opaca, existand riscul orbirii.

Hipervitaminozele A provoaca fenomene toxice si fragilitate.

2. Vitamina B1 favorizeaza cresterea, este factor

de nutritie necesar bunei functionari a
sistemului nervos, a inimii si a tubului digestiv.

Face parte din categoria vitaminelor

hidrosolubile, asa incat se pierde prin fierbere.
Se afla in drojdia de bere, in taratele de grau, in
ciuperci, legume uscate si nuci. Carenta
vitaminei B1 duce la asa-numita Beriberi, cea
mai mare boala a lumii de acum o suta de ani.
Ea afecteaza sistemul nervos, producand
slabiciune, pirderea apetitului, oboseala, nervozitate, paralizie, dureri, umflarea membrelor
datorata acumularii de fluide. Inima se mareste si isi incetineste bataile, mortalitatea este
ridicata.

3. Vitamina B2 are un rol deosebit in mecanismul vederii, mentinerea integritatii pielii si a

mucoaselor. Alimentele de origine animala, care au in componenta aceasta vitamina sunt
rinichiul, ficatul, inima, creierul, splina, carnea de peste, icrele albusul de ou. Dintre cele
vegetale, amintim papadia, urzicile, spanacul, fasolea verde, ardeiul gras, caisele, capsunile,
strugurii si prunele. Aceasta vitamina asigura sanatatea unghiilor, a parului si previne
crampele musculare.

4. Vitamina B6 nu se stocheaza in organism, fiind necesara administrarea unei doze zilnice.

Exista in taratele de grau, drojdia de bere, rinichi, ficat, creier.

Previne formarea carceilor, amelioreaza starile de greata. Se distruge prin fierbere sau
congelare, carenta ducand la dermatite si anemie.

5. Vitamina B17 este mai putin cunoscuta, dar foarte controversata in lumea medicala. Dupa
ani de cercetari, biochimistul Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care a
denumit-o "B17" – cunoscuta si sub numele de "amigdalina".

Se aduc in discutie tot mai mult o serie de ipoteze conform carora cancerul ar fi o boala
cauzata de o deficienta nutritionala: absenta unei substante pe care omul modern a
eliminat-o din dieta sa, vitamina B17. Samburii de caise sunt cea mai bogata sursa naturala
de vitamina B17.

In general, semintele fructelor (mai putin citricele) contin aceasta substanta, care le confera
un gust amarui, specific. Conform studiilor efectuate de Krebs, consumul zilnic a 7-10
samburi de caise previne aparitia cancerului. Tratamentul, considerat in prezent
neconventional, consta in injectarea intravenoasa a unor doze de amigdalina, timp de doua-
trei saptamani, urmat de doze orale, pentru mentinere.

6. Vitamina C este continuta, in principal, de fructe si legume, dintre care cele mai
importante sunt: ardei rosu si verde, hrean, spanac, loboda, conopida, ceapa verde, ridichi,
macese, coacaze rosii, zmeura, visine, corcoduse, gutui, caise si afine.

Unui adult i se recomanda consumarea a circa 700 g de legume si fructe. Vitamina C este
solubila in apa si ajuta la absorbtia fierului in organism, fixarea calciului, dar se distruge
usor prin fierbere si congelare. Vindeca ranile organismului, combate sangerarea gingiilor,
ajuta la surmenaj fizic si intelectual.

Este important de stiut ca aspirina tripleaza viteza de eliminare a vitaminei C. Boala cauzata
de carenta acesteia se numeste scorbut si se caracterizeaza prin scaderea greutatii,
slabiciune profunda, hemoragii subcutanate, inflamarea gingiilor, pierderea dintilor si chiar
a vietii.

7. Vitamina D este liposolubila si se afla in alimente, atat in stare libera, cat si sub forma de
provitamine. Este rezistenta la temperatura, iar in cantitate mai mare se gaseste in uleiurile
de peste, in ficat, unt, oua, lapte, drojdie de bere etc.

Are un rol fiziologic foarte important, favorizand absorbtia calciului si a fosforului. Rolul
fundamental al vitaminei D consta in reglarea metabolismului. In avitaminoze D apare
rahitismul, la copii si osteomalacia, la adulti. Aceste boli se manifesta prin deformarea
oaselor.

La inceputul secolului XX s-a descoperit ca ficatul de cod si uleiul obtinut din el, folosite la
inceput ca remediu babesc, erau chiar eficiente. In 1924 s-a ajuns la concluzia ca anumite
alimente tratate cu ultraviolete puteau preveni rahitismul. Aceste indicii au dus la
descoperirea unui compus biologic activ, vitamina D3, format in pielea animalelor, in
timpul expunerii la ultraviolete.

8. Vitamina E (factorul antisterilitatii) are un rol foarte important in reproducere. Exista din
plin in uleiul din germeni de grau, in germenii de porumb si mai putin in cel din floarea-
soarelui.

Din regnul vegetal, sursele cele mai importante sunt: salata verde, spanacul, varza, morcovii
si, mai ales, mazarea verde.

Vitaminele fac parte din viata noastra, fie ca o imbunatatesc, fie ca o fac mai dificila. In afara
de cele mentionate aici mai exista si alte vitamine mai putin cunoscute, dar care duc la boli
grave – Pelagra, de exemplu, este cauzata de carenta unei vitamine numite niacina si este o
boala foarte grava, care a facut victime mai ales in Statele Unite.
Rolul vitaminelor in organism
Vitaminele hidrosolubile
Vitaminele liposolubile
Vitaminele
Rolul vitaminelor in organism

Vitaminele sunt substate organice care se gisesc in cantitati forte mici in alimente, dar sint indispensabile dezvoltarii
normale a diferitelor organisme vii. Ca si enzimele si hormonii, vitaminele sint biocatalizatori, catalizind diferitele
procese celulare.

Rolul vitminelor in viata organismelor este foarte important si denumire data reflecta acest fapt (vitamine=amine
necesare vietii). Lipsa vitaminelor din alimentatie provoacatulburari grave ale functiilor vitale; absenta totala a unei
vitamine (avitaminoza) poate determina chiar moartea. DE cele mai multe ori este vorba de o hipovitamina, adica o
cantitate insuficienta devitamina, si, desi cazurile nu sunt mortale, tulburarile pot fi destul de grave. Dezechilibrul
poate fi provocat si de un exces de vitamina-hipervitaminoza, dar aceste cazuri sint mai putin frecvente.

Tulburarile care apar la inceput in cazuri de hiporvitaminoza, se caracterizeaza, in general, prin lipsa poftei de
mincare, scaderea in greutate sau oprirea cresterii la organismele tinere; mai tirziu hiporvitaminoza capata caracterul
unei boli cu manifestari specifice.
Mare majoritate a vitaminelornu pot fi sintetizate de organizmele animale, ci numai de plante. In plante, vitaminele pot
sa se gaseasca sub forma activa sau sub forma de provitamina adica o substanta intermediara din care organismul
animal poate obtine usor vitamina respectiva. De exemplu carotenul prezent in morcov este provitamina din care,
prin scindarea moleculei, se poate obtine vitamina A.

Denumirea vitaminelor se face cu ajutorul literelor mari ale alfabetului insotite uneori de anumiti indici; de exemplu
vitamina A, B1, B2 etc. Vitaminele mai au si anumite denumiri speciale, in concordanta cu compozitia chimica sau
rolul lor fiziologic. De exemplu, vitamina C sau acidul ascorbic este vitamina antiscorbutica, deoarece lipsa ei din
organism genereaza aparitia scorbutului.

Clasificarea vitaminelor se face in functie de solubilitatea lor: vitamine hidrosolubile (solubile in apa) si vitamine
liposolubile (solubile in grasimi).

Pentru buna dezvoltare a organismului s-au stabilit cantitatile necesare din fiecare vitamina ce trebue asiguate print-o
alimentatierationala; aceste cantitati variaza in functie de starea fiziologica a organismului, de virsta etc.
Prncipalelevitamine sunt reprezentate in anexa 1.

Principalele vitamine hidrosolubile si liposolubile

Anexa 1
Vitamine
Denumirea vitaminelor Necesarul zilnic Obs.
In mg. In U. I.
Vitamine
hidrosolubile B1 - Tiamina, aneurina
B2 - Riboflavina, lactoflavina
B6 - Piridoxina, adermina,
piridoxol
B12 - Ciancobalamina,
antipernicioasa
- Acid pantotenic
- Colina
PP - Nicotinamida, niacinamida,
pelagro-preventiva
- Biotina
- Inozitop
C - Acid ascorbic,
antiscorbutica
2-3
2-5
2-4
0, 001
10
1, 5 - 5
4-6
0, 1 - 0, 3
1 - 1, 5
75 - 120 -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Vitamine
liposolubile
A - Retinol,
antixeroftalmica
D - Antirahitica(D2: calciferol si
erdocalciferol;
D3: colecalciferol
E - Tocoferul
K - Antihemoragica
F - Acizi grasi esentiali nesaturati
1, 5 - 2
0, 01 - 0, 02
20 - 30
0, 1 - 0, 2
-
2500
5000
100
-
-
-
1U. I. =0, 3?
1U. I. =0, 25 ?

masura folosite sint miligramul si gamma(?=0, 001 mg). Pentru unele vitamine se folosesc si unitati speciale, numite
unitati internationale (U. I.). De exemplu: pentru vitamina D2, 1 U. I. =0, 25?.

Vitaminele sunt sensibilie fata de unumiti agenti fizico-chimici, ca: lumina caldura oxigenul etc. Din aceasta cauza o
mare parte din vitamine se distrug in procesul tehnologic de fabricare a produselor alimentare. La obtinerea diferitelor
preparate culinare se impune respectarea anumitor reguli de lucru pentru ca pierderele de vitamine sa fie minime.

Vitaminele hidrosolubile

Vitamina B1 a fost prima vitamina descoperita pe baza unor cercetari privind cauzile bolii beri-beri, foarte raspindita in
Asia Orientala. Cauza consta dintr-o alimentatie exclusiva cu orez decorticat si ulterior s-a izolat aceasta vitamina din
taritele de orez.

Lipsa vitaminei B1 din alimentatie produce tulburari ale sistemului nervos (oboseala fizica si intelectuala, astenei) si
daca boala se agraveaza apar senzati dureroase in picior si chiar paralizia nervilor periferici.

Aceasta vitamina intervine in metabolismul glucidelor., lipidelor si proteinelor, participind drept coenzima la
decarboxilarea acidului piruvic, produsul intermediar cel mai important. Necesarul zilnic de vitamina B1variaza in
functie de felul alimentatiei, mai bogata sau m...

Istoric
Inca din Egiptul Antic s-a observat ca ficatul animal introdus in alimentatia bolnavilor cu deficit de vedere pe timp de
noapte are efect curativ. Se cunoaste astazi ca aceasta afectiune este determinata de carenta de vitamina A.

La inceputul anilor 1900 s-au facut mai multe studii deprivationale, ceea ce a permis descoperirea vitaminelor. Initial,
lipidele din uleiul de peste s-au folosit in tratamentul rahitismului la sobolani, nutrientul liposolubil fiind denumit
vitamina anti-rahitica A. Insa, ceea ce astazi numim vitamina A nu este ceea ce s-a descoperit in 1900. Vitamina anti-
rahitica este vitamina D, iar vitamina A grupeaza in mod generic retinoizi si caroteni.

Vitamina A a fost descoperita la inceputul secolului trecut, independent, de catre 2 echipe de cercetatori: pe de o
parte, Elmer V. McCollum si M. Davis de la Universitatea din Wisconsin intre 1912 si 1914, si pe de alta parte alti doi
cercetatori de la Yale, Thomas Osborne si Lafayette Mendel in 1913. Ultimii au descoperit ca in unt exista un nutrient
liposolubil, ulterior recunoscut drept vitamina A.
 Retinolul a fost izolat initial la nivelul retinei, de unde si denumirea sa.
In 1947 s-a sintetizat pentru prima data vitamina A.
CE FACE
 Asigura o vedere buna, mai ales pe timp de noapte
 Este necesara formarii si mentinerii sanatatii dintilor, sistemului osos, tesuturilor moi, membranelor mucoase si pielii
si are un rol important in embriogeneza
 Numita si vitamina anti-infectioasa, este necesara unei functionari normale a sistemului imun
 In special carotenii au un rol antioxidant in organism, luptand impotriva radicalilor liberi de oxigen (produsi de
metabolism ai oxigenului, asociati bolilor degenerative), impiedicand astfel lezarea celulara
SURSE NATURALE
Vitamina A este un termen generic pentru o serie de compusi inruditi. Retinolul (un alcool) si retinalul (o aldehida)
sunt formele active ale vitaminei A. Retinolul poate fi convertit in organism la acid retinoic, substanta cu rol in
controlul expresiei unor gene. Retinolul, retinalul si acidul retinoic fac parte din grupa retinoizilor. Beta-carotenul, dar
si alti caroteni (alfa-carotenul, gama-carotenul si beta-criptoxantina) pot fi convertiti in organism la retinol, fiind
cunoscuti drept precursori ai vitaminei A (provitamina A). In natura exista sute de caroteni, insa doar 10% dintre
acestia fac parte din grupul mai sus-mentionat. In continuare, cand vorbim la vitamina A ne referim in general la
formele active.
Retinoizii se gasesc in general in surse alimentare animale: carne, organe (ficat, rinichi) lapte integral, oua. In special
ficatul este bogat in vitamina A, fiind si locul de depozitare in cazul excesului de vitamina A.

Carotenii se gasesc in plante, in legumele si fructele de culoare

orange si legumele si fructele cu frunze verzi: caise, piersici, papaya, mango, pepene galben, dovleac, morcovi,
cartofi dulci, spanac, sparanghel, rosii, varza creata.

Vitamina A provenita din surse animale se absoarbe si se distribuie mai eficient (in proportie de 80 – 90%) in
organismul uman in comparatie cu vitamina A provenita din surse vegetale (40 – 60% pentru beta-caroten). Dupa
absorbtia la nivel intestinal, retinolul este transportat si depozitat la nivelul ficatului, de unde este transportat la nivel
tisular.

DACA LIPSESTE
In cadrul populatiei generale, carenta de vitamina A este rara. Totusi, in anumite conditii acest deficit poate apare.
Factori de risc pentru deficitul de vitamina A:
 Malnutritia
 Boli hepatice, boli renale
 Boli cronice intestinale, insuficienta pancreatica sau afectiuni biliare cu malabsorbtia grasimilor secundara
 Interventii chirurgicale intestinale
 Diaree cronica, giardioza
 Tratamente cu medicamente care scad eliberarea bilei (necesara absorbtiei grasimilor): colestiramina, colestipol
 Anticonceptionalele orale
 Alcoolismul
 Deficitul de zinc, cu afectarea „carausului” proteic al vitaminei A
Lipsa indelungata a vitaminei A determina:
 Functionarea inadecvata a sistemului imun (depunerea de keratina la nivelul membranelor mucoase), ceea ce duce
la infectii frecvente, mai ales ale sistemului respirator si intestinal
 Afectarea corneei in diferite grade de severitate: pete Bitot (pete cenusii, triunghiulare, ovale sau neregulate), ochi
uscati, ulcere corneene, cicatrici corneene cu degenerare corneena (afectiune cunoscuta sub numele de
xeroftalmie, cu orbire secundara)
 Tulburari de vedere, incluzand adaptare dificila la vederea de noapte (orbire nocturna)
 La copii: incetinirea cresterii (inclusiv a dezvoltarii osoase)
 Piele uscata, prurit
 Hiperkeratoza foliculara (depunerea de keratina la nivelul radacinii firului de par, cu blocarea functiei normale a
foliculilor pilosi)
 Ruperea unghiilor
 Oboseala, inapetenta (lipsa poftei de mancare), anemie
 Functionarea inadecvata a sistemului reproducator (tulburari ale proceselor de spermatogeneza si ovulatie)
Observatie: Carenta de vitamina A este o problema de sanatate publica in tarile din Africa sub-sahariana si din Sud-
Estul Asiei, afectand in general copii si femeile insarcinate. Conform rapoartelor OMS, aproximativ 250 000 – 500 000
de copii din aceste tari orbesc anual din cauza deficitului de vitamina A, afectiunile grave si mortalitatea prin infectii
respiratorii fiind ridicata.
DOZA ZILNCA
Ultimele recomandari in domeniu se bazeaza pe nevoile organismului, astfel incat nivelul de vitamina A stocata sa
permita o functionare normala a sistemului imun, sistemului reproducator, vederii si exprimarii genelor.
Exista mai multe modalitati de exprimare a cantitatii de vitamina A dintr-un produs, a necesarului de vitamina A sau a
activitatii vitaminei A: unitati internationale (UI), micrograme (mcg) sau echivalent de retinol (ER), toate masuratorile
avand in general punct de referinta retinolul. Ultima masuratoare este mai fidela in ceea ce priveste diferentele
existente intre absorbtia retinolului si al carotenilor.
1 mcg Retinol = 3,3 UI vitamina A sau 10 UI beta-caroten
1 ER = 1 mcg Retinol sau 6 mcg beta-caroten sau 12 mcg de alti caroteni
DOZA ZILNICA DE VITAMINA A

Perioada de viata Varsta mcg/zi (UI/zi)

Sugari 0 – 6 luni 400 (1333 UI)
Copii 7 – 12 luni 500 (1667 UI)
Copii 1 - 3 ani 300 (1000 UI)
Copii 4 – 8 ani 400 (1333 UI)
Copii 9 – 13 ani 600 (2000 UI)
Adolescenti 14 – 18 ani Barbati 900 (3000 UI)
Femei 700 (2333 UI)
Adulti Peste 19 ani Barbati 900 (3000 UI)
Femei 700 (2333 UI)
Sarcina Sub 18 ani 750 (2500 UI)
Sarcina Peste 18 ani 770 (2567 UI)
Alaptat Sub 18 ani 1,200 (4000 UI)
Alaptat Peste 18 ani 1,300 (4333 UI)
SUPRADOZARE
Hipervitaminoza A apare fie printr-o ingestie crescuta de alimente care furnizeaza vitamina A preformata (retinoizi, nu
caroteni), fie printr-o administrare indelungata a suplimentelor de vitamina A in doza mare. Carotenemia este ingestia
crescuta a precursorilor de vitamina A, adica a carotenilor si se manifesta prin colorarea pielii in galben-portocaliu,
mai evidenta la nivelul palmelor si talpilor.
Hipervitaminoza A este insa rara ( de exemplu aproximativ 200 de cazuri sunt raportate anual in Statele Unite).
Manifestarile intoxicatiei acute cu vitamina A apar intr-o zi sau cateva zile si includ dureri de cap, greata, varsaturi,
uscarea si descuamarea pielii, iar la copii cresterea presiunii intracraniene cu bombarea fontanelelor. Doza toxica
acuta este 25 000 UI/kgcorp.
Manifestarile intoxicatiei cronice cu vitamina A sunt rezultatul unui consum indelungat de vitamina A, corespunzator
unor doze de 10 ori mai mari decat doza zilnic recomandata (peste 25 000 UI/zi sau 4000 UI/kgcorp/zi), timp de
6 – 15 luni. Toxicitatea cronica afecteaza pielea, membranele mucoase, sistemul musculo-scheletal si nervos.
Manifestarile includ: caderea parului, descuamare tegumentara (mai ales la nivelul palmelor si talpilor), eritem
(roseata) cutanat, prurit (senzatie de mancarime), conjunctivite, eczeme, uscaciunea membranelor mucoase,
fisurarea buzelor, sangerari nazale, tulburari menstruale, dureri musculare si articulare, dureri osoase, in special la
nivelul oaselor lungi (exacerbate de efort), dureri de cap, tulburari vizuale, anemie, inapetenta, pierdere in greutate,
oboseala, insomnie, iritabilitate. La copii apare bombarea fontanelor, si s-au descris cazuri de inchidere prematura a
cartilajelor de crestere. La examenul fizic se pot gasi: marirea de volum a splinei si ficatului (hepatosplenomegalie),
lichid la nivelul cavitatii abdominale (ascita), edem papilar (la nivelul fundului de ochi), artrita migratorie (inflamatia
articulatiilor).
Cercetari recente arata ca nivele crescute de vitamina A pot stimula resorbtia osoasa cu dezvoltarea osteoporozei.
Vitamina A administrata in doze mai mari de 10 000 UI/zi mai ales in primele 8 saptamani de sarcina este
teratogenica (determina malformatii fetale, in special faciale, cardiace, ale timusului si ale sistemului nervos).
SUPLIMENTE
In general, suplimentele de vitamina A contin retinol, beta-caroten sau ambii compusi. De asemenea, multivitaminele
contin vitamina A. Se recomanda a nu se administra mai mult de 8 000 – 10 000 UI/zi de vitamina A (2 400 – 3 000
mcg/zi). Studiile efectuate pe beta-caroten indica un necesar zilnic de 6 mcg/zi. Va rugam consultati medicul pentru
stabilirea necesitatii suplimentarii de vitamina A.
O serie de studii epidemiologice evidentiaza rolul vitaminei A si mai ales al carotenilor in scaderea incidentei bolilor
cardiovasculare.
Exista o serie de studii pe culturi celulare si modele animale care arata ca vitamina A (naturala si sintetica) ar reduce
incidenta cancerelor de san, prostata, plamani, ficat si colon, insa nu exista date clare care sa ateste acest efect
anticancerigen la oameni. Se studiaza in continuare proprietatile anticancerigene si antioxidante ale beta-carotenului.
In schimb, un studiu prospectiv a aratat o asociatie inversa, semnificativa din punct de veder statistic intre
concentratia plasmatica de retinol si cancerul pulmonar. Studiul CARET sugereaza faptul ca persoanele aflate la risc
pentru cancerul pulmonar (fumatorii) trebuie sa evite dozele mari de vitamina A/suplimentele(retinol sau beta-
caroteni).
O alta serie de studii au aratat ca dozele de peste 5 000 UI/zi de vitamina A administrate timp indelungat la femeile si
barbatii in varsta se asociaza cu un risc crescut de fracturi osteoporotice si o scadere a densitatii minerale osoase.
Excesul de retinol se pare ca ar determina resorbtie osoasa sau ar interfera cu rolul vitaminei D de a fixa calciul la
nivel osos. Pentru beta-caroten nu s-a descris insa nici un efect la nivel osos.
Dieta femeilor insarcinate trebuie sa contina vitamina A, insa nu trebuie sa depaseasca 5000 UI/zi, avand in vedere
asocierea malformatiilor fetale. Se recomanda in special suplimentele pe baza de beta-caroteni. Folosirea derivatilor
sintetici de retinol, de uz general sau local (medicamentele folosite in tratamentul acneeii) trebuie evitata in sarcina.
Observatie: Toate aceste studii nu anuleaza sutele de cercetari care demonstreaza necesitatea unei diete bogate in
special in caroteni.
INTERACTIUNI
Consumul cronic de alcool determina scaderea rezervelor de retinol din ficat. In plus. consumul cronic de alcool
amplifica toxicitatea retinolului.
Contraceptivele orale pe baza de estrogen si progesteron stimuleaza sinteza proteinei transportatoare a vitaminei A
in organism si implicit „exportul” vitaminei A catre restul organismului.
Medicamentele de tipul colestiraminei si colestipolului, care sechestreaza acizii biliari, scad absorbtia intestinala a
vitaminei A prin neformarea miceliilor (grasimilor) necesare procesului de absorbtie al lipidelor.
Folosirea indelungata a laxativelor pe baza de uleiuri minerale determina malabsorbtia grasimilor.
Tratamentul anticoagulant poate fi mai putin eficient in conditiile in care suplimentele de vitamina A se folosesc.
Dintre antibiotice, neomicina administrata oral mai mult de 10 zile poate afecta absorbtia intestinala a vitaminei A.
ATENTIE
Exista o serie de medicamente pe baza de retinol folosite in tratamentul acneeii (tretinoin si izotretinoin) si leucemiei
acute promielocitare (acid trans-retinoic). Suplimentele de vitamina A nu trebuie asociate tratamentelor cu vitamina A
in cazul bolilor mentionate mai sus, datorita riscului ridicat de intoxicatie cu vitamina A. Va rugam consultati medicul
pentru stabilirea tratamentului adecRetinolul, forma dietară a vitaminei A, este o vitamină solubilă în
grăsimi, antioxidantă, importantă în vedere şi creşterea oaselor. Aparţine familiei de compuşi
chimici numită retinoizi. Retinolul este ingerat într-o formă precursoare; sursele animale (lapte şi
ouă) conţin retinil esteri, în timp ce plantele (morcovi, spanac) conţin pro-vitamina A carotenoizi.
Din hidroliza retinil esterilor rezultă retinol, iar pro-vitamina A poate fi descompusă pentru
producerea de retinal. Retinal, numit şi retinaldehidă, poate fi redus reversibil în retinol sau
poate fi oxidat ireversibil în acid retinoic. Cei mai activi metabolizatori retinoizi sunt 11-cis-
retinal şi toţi-trans şi 9-cis-izomerii acidului retinoic.

Cuprins
[ascunde]
• 1 Descoperire
• 2 Structură chimică şi funcţii
• 3 Vedere
• 4 Celule epiteliale
• 5 Sinteza glicoproteinei
• 6 Sistemul imunitar
• 7 Formarea globulelor roşii din sânge
(hematopoeză)
• 8 Creştere
• 9 Unităţi de măsură
• 10 Ingestie alimentară
• 11 Utilizare de suprafaţă
• 12 Deficienţă de vitamina A
• 13 Supradoză de vitamina A
• 14 Inamici ai vitaminei A
• 15 Substanţe chimice înrudite
• 16 Orez îmbogăţit genetic cu vitamina A
• 17 Bibliografie
• 18 Legături externe

[modifică] Descoperire
În 1913, Elmer McCollum, un biochimist de la Universitatea Wisconsin şi colega lui, Marguerite
Davis, au identificat un nutrient solubil în grăsimi în grăsimi de lapte şi ulei de ficat de cod, pe
care l-au denumit "fat-man factor A". Munca lor a confirmat-o pe cea a lui Thomas Osborne şi
Lafayette Mendel, de la Yale, care au sugerat existenţa unui nutrient solubil în grăsimi găsit în
lapte, tot în 1913.[1] Vitamina A a fost pentru prima dată sintetizată în 1947.
[modifică] Structură chimică şi funcţii
Mulţi izomeri geometrici diferiţi ai retinolului, retinalului şi acidului retinoic pot apărea ca
rezultat al configuraţiei trans sau cis a celor patru legături duble găsite în catena laterală.
Izomerii cis sunt mai puţin stabili şi se pot uşor converti în configuraţia toţi-trans (cum se
observă în structura toţi-trans-retinol de alături). În orice caz, unii izomeri cis sunt găsiţi în stare
naturală şi deţin funcţii esenţiale. De exemplu, izomerul 11-cis-retinal este cromoforul
rodopsinei, molecula fotoreceptoare vertebrată. Rodopsina este formată prin legarea covalentă
printr-o bază Schiff a 11-cis-retinal de proteină opsină (fie opsină cu bastonaş, fie opsină cu con
albastră, roşie sau verde). Procesul vederii se bazează pe izomerizarea indusă de lumină a
cromoforului din 11-cis în toţi-trans, rezultând o schimbare a fotoreceptorului moleculei. Unul
dintre primele semne ale deficienţei de vitamina A este orbirea de noapte, urmată de acuitate
vizuală scăzută.

Aşa cum se poate observa din structură, retinolul este derivat din izopren şi are ca
grupă funcţională un hidroxil. Prima sinteză completă a acestui compus a fost găsită
de David Adriaan van Dorp şi Jozef Ferdinand Arens în 1947.

George Wald a câştigat în 1967 Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină pentru munca sa cu
pigmenţii retinei (numiţi şi pigmenţi vizuali), care a dus la înţelegerea rolului vitaminei A în
vedere.
Multe dintre funcţiile non-vizuale ale vitaminei A sunt mediate de acidul retinoic, care regulează
înfăţişarea genelor prin activarea receptorilor acidului retinoic intracelulari. Funcţiile non-vizuale
ale vitaminei A sunt esenţiale în funcţiile imunologice, reproductive şi dezvoltării embrionare a
vertebratelor, cum este arătat de creşterea insuficientă, susceptibilitatea la infecţii şi defectele
congenitale observate la populaţiile care primesc cantităţi mai mici decât optim de vitamina A
din dietă.
Retinolul poate fi folosit şi ca tratament pentru acnee în creme. O formă a acidului retinoic, toţi-
trans acid retinoic (ATRA), este utilizat în prezent drept chemoterapie pentru leucemie
promielocitică acută, un subtip de leucemie mielogenoasă acută. Aceasta se întâmplă deoarece
aceste celule transformate ale acestui subtip răspund de cele mai multe ori la receptorul acidului
retinoic (RAR). Măreşte acuitatea vizuală pe timp de noapte, îmbunătăţeşte vederea şi ajută în
tratamentul multor boli de vedere prin faptul că permite formarea purpurei ochiului. Măreşte
rezistenţa la infecţiile respiratorii. Ajută la funcţionarea normală a sistemului imunitar. Scurtează
durata de boală. Menţine sănătatea straturilor superficiale ale ţesuturilor şi organelor interne.
Contribuie la înlăturarea petelor pigmentare determinate de vârstă. Menţine procesul de creştere
şi consolidare a oaselor şi starea de sănătate a pielii, părului, dinţilor şi gingiilor. Ajută în
tratamentul acneii, al ridurilor superficiale şi în afecţiuni ca impetigo, furunculoză, în arsuri şi
ulcere deschise — atunci când este folosită în uz extern. Este adjuvant în tratamentul
emfizemului şi al hipertiroidismului.
[modifică] Vedere
Vitamina A este folosită în producerea rodopsinei, pigmentul vizual utilizat la lumină redusă.
[modifică] Celule epiteliale
Vitamina A este esenţială pentru funcţionarea corectă a celulelor epiteliale. În deficienţa de
vitamina A, celulele secretoare de mucus sunt înlocuite de celule care produc keratină, ceea ce
conduce la xeroză.
[modifică] Sinteza glicoproteinei
La sinteza glicoproteinei este necesară vitamina A. În deficienţe severe de vitamina A, lipsa
glicoproteinei poate duce la ulcere corneale sau lichefiere.
[modifică] Sistemul imunitar
Vitamina A este esenţială pentru păstrarea intactă a ţesutului epitelial ca o barieră fizică
împotriva infecţiilor; este implicată şi în menţinerea limfocitelor şi celulelor T sănătoase.
[modifică] Formarea globulelor roşii din sânge
(hematopoeză)
Vitamina A poate fi necesară la hematopoeza normală; deficienţa cauzează anormalităţi în
metabolismul fierului.
[modifică] Creştere
Vitamina A afectează producerea hormonului uman de creştere.
[modifică] Unităţi de măsură
Când se referă la dozele alimentare sau stiinţa nutriţională, retinolul este de obicei măsurat în
unităţi internaţionale (UI). UI se referă la activitatea biologică şi este, deci, unică pentru fiecare
compus, 1 UI de retinol fiind echivalent cu aproximativ 0,3 µg (300 nanograme).
[modifică] Ingestie alimentară
În timpul procesului de absorbţie din intestine, retinolul este reţinut de chilomicroni sub formă de
esteri şi aceste particule mediază transportul spre ficat. Hepatocitele păstrează vitamina A ca
ester, iar când este nevoie de retinol în alte ţesuturi, este dez-esterificat şi eliberat în sânge ca
alcool. Retinolul se ataşează apoi de o moleculă de transport, proteină de legătură pentru retinol,
pentru drumul spre ţesutul ţintă. O proteină de legătură dinăuntrul celulelor, proteină de legătură
a acidului retinoic intracelulară, serveşte drept depozit şi transport al acidului retinoic în celulă.
Biodisponibilitatea carotenoizilor variază între 1/5 şi 1/10 din cea a retinolului. Carotenoizii sunt
mai bine absorbiţi când sunt ingeraţi în cadrul unei mese cu multe grăsimi. Pentru a fi eficient
absorbită în traiectul digestiv, necesită și prezenţa mineralelor. Aceasta lucrează mai bine
în prezenţa următoarelor minerale: calciu, magneziu, fosfor, seleniu şi zinc.
[modifică] Utilizare de suprafaţă
Toate formele vitaminei A sunt folosite în cosmetică şi medicină, fiind aplicate pe piele.
Acidul retinoic, retinil palmitatul, izotretinoina, tretinoina şi retinolul sunt folosite medicinal ca
tratament de suprafaţă pentru acnee şi keratosis pilaris.
În cosmetică, derivaţii vitaminei A sunt utilizaţi drept aşa-numitele chimicale anti-îmbătrânire -
vitamina A este absorbită prin piele şi creşte rata receptivităţii pielii şi dă o creştere temporară în
colagen, astfel determinând o înfăţişare mai tânără.
[modifică] Deficienţă de vitamina A

Prevalenţa deficienţei de vitamina A. Sursa: WHO

Deficienţa de vitamina A este comună în ţările în curs de dezvoltare, dar rareori întâlnită în ţările
dezvoltate. Aproximativ 250.000 până la 500.000 de copii subnutriţi din ţările în curs de
dezvoltare orbesc în fiecare an din cauza deficienţei de vitamina A. Orbirea de noapte este unul
dintre primele semne ale deficienţei. Xeroftalmie şi slăbirea vederii pe timp de noapte.
Afecţiunile pot fi cauzate de deficienţe cronice de absorbţie a grăsimilor şi se întâlnesc cel
mai adesea la copiii sub cinci ani, din cauza cantităţii insuficiente de vitamina A ingerată.
Aceasta contribuie la orbire prin uscarea corneei şi distrugând retina şi corneea.
Deficienţa de vitamina A diminuează abilitatea de a combate infecţiile. În ţările în care copiii nu
sunt imunizaţi, bolile infecţioase, precum pojarul, au rate de mortalitate mai ridicate. Deficienţa
poate fi o problemă şi pentru că poate creşte riscul copiilor de a dezvolta infecţii respiratorii şi
diareice, scăderea gradului de creştere, dezvoltarea greoaie a oaselor şi descreşterea şanselor de
supravieţuire în urma unor boli grave. Deficienţa de fier poate afecta aportul de vitamina A.
Consumul excesiv de alcool distruge vitamina A, deşi un ficat solicitat poate fi mai susceptibil
toxicităţii cu vitamina A. Persoanele care consumă cantităţi mari de alcool ar trebui să consulte
un medic înainte să ia suplimente de vitamina A.
Unităţile de măsură a vitaminei A sunt: UI (Unităţi Internaţionale), USP (United States
Pharmacopea) şi, mai recent, RE (Echivalenţi Retinol). Doza zilnică necesară — se referă la
necesarul vitaminic minim pentru un om normal, în condiţii de viaţă normale; carenţa vitaminică
poate apărea datorită unui aport insuficient: obiceiuri alimentare dăunătoare, interdicţii sau
practici religioase, lipsei alimentelor necesare etc. — exocarenţă; sau datorită unor tulburări de
absorbţie — enterocarenţă: floră intestinală patogenă, tulburări de metabolism, exces vitaminic
neechilibrat, factori genetici; în cazuri de hipovitaminoză — carenţă uşoară, sau avitaminoză
— carenţă vitaminică gravă, dozele de compensare recomandate pot fi foarte mari. În scopuri
preventive, pentru adulţi este de 5.000 UI (1.000 RE) în cazul bărbaţilor şi 4.000 UI (800 RE) în
cazul femeilor. Pentru mamele care alăptează, doza zilnică se poate mări cu 2.500 UI în primele
şase luni şi cu 2.000 UI pentru următoarele şase luni. (sursa: Biblia Vitaminelor de Earl Mindell).
[modifică] Supradoză de vitamina A
Depăşirea timp de luni de zile a unei doze zilnice de 50.000 poate determina efecte toxice la
adulţi. Peste 18.500 UI zilnic riscă să producă efecte negative la copii. Simptomele intoxicaţiei
cu vitamina A sunt: căderea părului, greaţă, vărsături, îngroşarea pielii, tulburări de vedere,
erupţii cutanate, osteoporoză, menstruaţii neregulate, oboseală, dureri de cap şi mărirea ficatului.
Prea multă vitamina A poate fi dăunătoare sau chiar fatală. Organismul converteşte forma
dimerizată, caroten, în vitamina A pe măsură ce este necesară, deci niveluri înalte de caroten nu
sunt toxice în comparaţie cu formele de ester. Ficatul anumitor animale, în special cele adaptate
mediului polar, conţine de obicei cantităţi de vitamina A care ar fi toxice pentru oameni. Primul
deces documentat din cauza otrăvirii cu vitamina A este cel al lui Xavier Mertz, un om de ştiinţă
elveţian, care a murit în ianuarie 1913 într-o expediţia în Antarctica, când proviziile de mâncare
au fost pierdute şi s-a ajuns la sacrificarea şi mâncarea câinilor care trăgeau săniile. Mertz a
consumat cantităţi letale de vitamina A prin ingestia de ficat de câine. Ficatul ursului polar are,
de asemenea, suficientă vitamina A pentru a omorî un om, sau pentru a îmbolnăvi grav câinii de
sanie.
Excesul de vitamina A a fost suspectat ca fiind contribuitor la apariţia osteoporozei.
Carotenoidul beta caroten a fost asociat cu o creştere în riscul cancerului pulmonar când a fost
studiat într-un test de prevenire a cancerului pulmonar la bărbaţii fumători.
Deşi cazuri de toxicitate cu vitamina A au fost raportate la exploratorii arctici şi la unii
consumatori de megadoze de vitamina A pe perioade lungi de timp, femeile însărcinate au nevoie
de cantităţi mari de vitamina A, de preferinţă din surse naturale animale, precum ficat, unt
nepasteurizat şi ulei de ficat de cod.
[modifică] Inamici ai vitaminei A
Acizii graşi polinesaturaţi cu caroten pot distruge vitamina A în lipsa antioxidanţilor.
[modifică] Substanţe chimice înrudite
• Izotretinoină
• Retinil palmitat ('vitamina A' ştiută şi ca "pro-vitamina A")
• Toţi-trans acid retinoic

[modifică] Orez îmbogăţit genetic cu vitamina A

Datorită prevalenţei ridicate a deficienţei vitaminei A în societăţile bazate pe consumul de orez,
se fac eforturi pentru a produce orez modificate genetic bogat în beta carotene. Proiectul orezului
auriu este unul dintre acestea şi este deja supus testelor.
[modifică] Bibliografie
• Earl Mindell - Biblia vitaminelor
vat.