Tratament

Tratamentul patogenic –acelasi ca la furuncul asociind in plus si fizioterapie si

radioterapie in faza congestiva

Tratament etiologic – antibiotice conform antibiogramei.

Tratamentul chirurgical consta in:

Incizia cu evacuarea continutului purulent, aseptizare locala, antibiotice locale,

drenaj prin mesaj.

Excizia eliptica din zona fluctuenta in abcesele mari, aseptizare, antibiotice local,
drenaj cu mesaj.

Excizii concomitente in aceeasi sedinta in cadrul existentei mai multur localizari.

Excizia in bloc, daca hidrosadenita este complicate cu adenoflegmon.

LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA

Limfangita acuta reprezinta inflamatia vaselor limfatice ca rezultat al patrunderii

germenilor patogeni in vasele colectoare limfatice de la nivelul unei plagi a
tegumentului sau mucoaselor sau de la o infectie localizata.

Etiologie: Stafilococ, streptococ

E.colli
Agenti patogeni banali

Clasificare:

-limfangita reticulara – procesul inflamator intereseaza limfaticele mici din piele, se

manifesta ca linii fine, rosii, la suprafata pielii, care se contopesc, alcatuind o zona
intens hiperemica cu edem discret.Dispare la presiune digitala.

-limfangita tronculara – intereseaza vasele limfatice mari, apare sub forma unei linii
rosii, dureroase, care se propaga de la focarul inflamator la grupele ganglionare
regionale.

In limfangita exista, pe langa semnele locale, si manifestari generale: febra, frison,

cefalee, varsaturi, agitatie, alterarea starii generale.

Evolutie: -resorbtie
-constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul vaselor
limfatice -aparitia gangrenei la persoane anergice
Diagnosticul

- semnele locale si generale ale infectiilor localizate

- focarul septic

Tratament profilactic – tratamentul corect al plagilor si infectiilor localizate

primitive

Tratamentul curativ – antibiotice, repausul regiunii, comprese alcoolizate

In cazul in care apare supuratia se practica incizia si evacuarea colectiei.

LIMFADENITA ACUTA

Reprezinta inflamatia limfonodulilor regionali.

Apare in cursul limfangitei tronculare.

Obiectiv se constata:ganglionul sau ganglioni mariti de volum, duri, durerosi,

imobili, dar fara a adera la piele, tegumentul supraiacent poate fi hiperemic.

Semnele generale;febra, frison.

Dintre probele de laborator, importanta este leucocitoza.

Evolutie:posibilitati:

- resorbtia procesului inflamator, cu sau fara aparitia adenitei scleroase

-adenoflegmonul, care este dureros si are consistenta pastoasa

-adenita acuta purulenta – fluctuenta la palpare

Complicatii:

-tromboflebita

-septicemia, la tarati

-perforatii in organelle vecine

-hemoragii, prin erodare de vase

-tardiv- edem cu aspect de elefantiazis

Tratament

-profilactic-tratamentul corect al plagilor

-curativ – in faza congestiva – antibiotice si comprese locale cu efect decongestiv

-in faza de supuratie – incizie, evacuare, drenaj si antibioterapie.

ABCESUL CALD

Este o colectie purulenta localizata in diferite tesuturi sau spatii anatomice, bine
delimitate si caracterizata prin existenta unei membrane piogene neoformate si a
unui continut purulent.

Etiologie: agentii microbieni pot fi :stafilococi, streptococci, E.colli, pneumococi,

germeni anaerobi.

Exista si abces aseptic – in injectare de substante toxice.

Anatomie patologica:

a.Peretele abcesului are trei straturi – stratul intern – format dintr-o retea de
fibrina in care sunt incluse leucocite si microbe.

-stratul mijlociu format din tesut conjunctiv tanar, bogat vascularizat prin vase de
neoformatie cu dezvoltare anarhica

-stratul extern – format din tesut scleros ce constituie limita dintre tesutul infectat si
tesutul sanatos din vecinatate.

b.Continutul abcesului:

- puroi cremos vascos, fara miros, in cazul implicarii stafilococului

- puroi fluid, de aspect seropurulent, in cazul implicarii streptococului

- puroi gros, bogat in fibrina de culoare verzuie, in cazul implicarii pneumococului

- puroi seros, de culoare cenusiu- murdara, fetid, in cazul implicarii germenilor

anaerobi.

Simptomatologie

-subiectiv- pacientul prezinta durere locala, iar ca manifestari generale, prezinta

febra, frison, anorexie, insomnie, alterarea starii generale.
-obiectiv-se intalnesc toate semnele inflamatiei locale, la care se adauga fluctuenta
centrala in stadiul de abcedare.

Probe de laborator:

-leucocitoza cu granulocitoza

-VSH crescut

Evolutie: Initial are loc faza congestiva. Dupa 3-4 zilefenomenele dureroase scad
in intensitate , zona centrala a tumefactiei se ramoleste, apare fluctuenta, febra
devine oscilanta (septica). Urmeaza faza de fistulizare- la tegument sau in alt organ.

Diagnosticul se poate pune atat pe seama semnelor cat si prin punctie exploratorie.

Diagnostic diferential: --abcesul sanului trebuie diferentiat de mastita

carcinomatoasa care apare in perioada de lactatie sau postlactatie, are aspect
inflamator, adenopatii cu character neoplazic.

--chistul sebaceu infectat

-- abcesul rece(tuberculos) suprainfectat, caz in care pacientul prezinta

antecedente de tuberculoza

-- anevrisme cu dezvoltare superficiala, prezinta suflu si sunt pulsatile.

Tratament profilactic:

- repaus

-decongestive locale – comprese alcoolizate, solutie de betadina

-fizioterapie

Tratament etiologic: - antibiotice conform antibiogramei

Tratament chirurgical – consta in incizia, evacuarea si drenajul abcesului

-exista si posibilitatea punctiei evacuatoare, urmata de injectare de antibiotice in

abcesele mici, in faza de constituire.

FLEGMONUL

Flegmonul reprezinta inflamatia acuta, difuza a tesutului conjunctiv, caracterizat

prin propagarea infectiei, necroza tesutului afectat, fara tendinta la limitare.Acesta
intereseaza mai des tesutul subcutanat, spatiul retroperitoneal, spatiul retromamar,
spatiul submandibular.

Etiologia: agentii cel mai des implicate sunt:streptococul, mai rar stafilococul auriu,
pot fi intalnite asocieri microbiene, anaerobi (flegmoanele periureterale).

Anatomie patologica

Evolutia traverseaza mai multe etape:

Perioada de invazie – in primele 2 zile-in care tesutul superficial este infiltra,

edematiat, fara secretie purulenta.

Perioada de inflamatie acuta – intre a 2-a si a 4-a zi, cand incepe procesul de
distructie celulara, manifestat prin necroza.In aceasta etapa se formeaza puroiul
necolectat.

Perioada de necroza – se instaleaza in ziua a 5-a – are loc o supuratie masiva,

infiltrand tesuturile la distanta si disecand musculature, tendoanele, oasele, urmand
triectul vaselor pe care le poate tromboza sau ulcera, generand hemoragii. Pielea se
poate sfacele si perfora, lasand sa se evacueze puroi amestecat cu tesuturi
sfacelate.

Perioada de reparatie – urmeaza dupa evacuarea tesuturilor devitalizate.Este initiat

procesul de cicatrizare.

Dupa localizare, flegmoanele pot fi:

*flegmoane superficiale – subcutanate

*flegmoane subaponevrotice

*flegmoane musculare profunde

Simptomatologie

Tabloul clinic este dominat de la inceput de manifestarile generale:

-frison puternic

-febra mare

-tahicardie

-neliniste

-delir

-aceste simptome ridica suspiciunea septicemiei.

Examenul obiectiv local evidentiaza tumefierea prin edem a regiunii, hiperemie,
durere spontana si la palpare.Tegumentul este cald, lucios, cu pete livide, rosu, cu
gangrene locala cutanata.

Fluctuenta locala apare intre zilele 3-8.

Diagnosticul

Se pune pe baza semnelor locale si generale ale infectiilor si prin punctia

exploratorie.

Diagnosticul diferential se face cu:

-erizipel flegmonos – in cazul acestuia este present bureletul la periferie

-gangrene gazoasa – prezinta pete “bronzate”

- prezinta crepitatii gazoase

- radiografia oera imagine “tigrata”

-osteomielita acuta – radiografia evidentiaza focarul de liza osoasa

- schirul in cuirasa – apare la nivelul sanului si are evolutie lenta locala

- sarcoamele cu evolutie rapida – pot fi diferentiate doar prin examen histopatologic.

Tratament

Tratamentul este acelasi ca al abcesului, diferenta existand in cazul tratamentului

chirurgical, care, in cazul flegmonului cuprinde incizii largi, uneori multiple, cu
menajarea pachetelor vasculo-nervoase, urmate de drenaje, antiseptice locale,
antibiotice locale.

CELULITA DIFUZA

Apare dupa:

-plagi intepate profunde

-plagi cu mari delabrari tisulare

-fracturi deschise
Se caracterizeaza prin inflamatie localizata tot la nivelul tesutului conjunctiv, dar
fara aparitia etapei de abcedare.

ERIZIPELUL

Boala infectocontagioasa a tegumentului produsa de streptococci βhemolitic

grup A, caracterizata prin aparitia unui placard de dermita cu tendinta la
expansiune si care este insotita de manifestari generale de tip septic.

Poarta de intrare este reprezentata de solutii de continuitate la nivelul

tegumentului, de cele mai multe ori fiind reprezentate de leziuni minore. Uneori
solutia de continuitate este la nivelul mucoaselor. Odata patruns, germenele se
multiplica in vasele limfatice ale dermului si in spatiile limfatice ale dermului,
producand o dermita acuta.

In unele cazuri este afectat si hipodermul (celulita, abces, flgmon).

Clinic

-forme grave – cand exista concomitant mai multe tulpini

-forme atenuate

Incubatia este scurta

Debutul bolii este brutal prin: - frisoane puternice

- febra 39 – 40 gr

- alterarea starii generale

- tahicardie

- cefalee

-greturi

- inapetenta

- dureri musculare

Examenul local: la cateva ore dupa debut apare placardul erizipelatoas care este
rosu, centrata de o tumefactie caracteristica, dureroasa si calda, piele lucioasa.Zona
este marginita de bureletul caracteristic. In centrul placardului exista o zona palida.

Acest aspect este prezent in perioada de stare a bolii.

Perioada de declin: intre a 6-a si a 8-a zi fenomenele locale se remit, placardul
devine mai palid, dispare bureletul si apare descuamatia purpuracee, care incheie
procesul acut.

Sechelele pot fi reprezentate de: - edemul cronic al tegumentelor ( pahidermita)

- tulburari vasomotorii.

Forme clinice:

-Erizipelul bulos sau flictenular – apar flictene mici cu lichid clar

-Erizipelul serpiginos – evolueaza cu placarde la distanta separate prin piele

sanatoasa

-Erizipelul hemoragic – in cazul acestei forme, la nivelul placii erizipelatoase apar

extravazari sangvine.

-Erizipelul flegmonos – este o forma tranzitorie intre forma comuna si flegmonul

difuz

-Erizipelul gangrenos – forma grava insotita de gangrena superficiala precoce si

edeme gigante

-Erizipelul recidivant

-Erizipelul mucoaselor – rar si dificil de diagnosticat, apare la nivelul faringelui,

amigdalelor, manifestandu-se prin prezenta de vezicule

-Erizipelul nou-nascutului - apare in jurul cicatricei ombilicale.

Diagnosticul pozitiv se pune pe seama semnelor si simptomeloe prezentate mai sus.

Diagnosticul diferential

• dermita exematiforma

• alergii cutanate

• eritem infectios

• herpesul Zoster

• Complicatii locale:
 • -abcesul

• -adenoflegmonul

• -artrita

• -flebita

• Complicatii generale:

• -endocardita

• -nefrita

• -reumatism erizipelatos

• -septicemia

Tratamentul profilactic consta in ingrijirea corecta a plagilor, tratarea corecta a

eczemelor

Tratamentul patogenic

• -repaus la pat

• -sedative

• -raze ultraviolete aplicate progresiv

• -decongestive locale

Tratamentul etiologic – penicilina sau alte antibiotice din grupa penicilinelor sau
cefalosporinelor

Tratament chirurgical – este necesar cand boala se complica cu abces sau

flegmon si consta in incizie, evacuare.

INFECTII SPECIFICE

ABCESUL RECE( TUBERCULOS )

Este o colectie purulenta care se formeaza intr-un timp indelungat sin u prezinta
semne evidente de inflamatie.

Localizarile pot fi multiple:

-tesutul celular subcutanat

-ganglioni
-oase

-cavitati

-organe parenchimatoase

Anatomie patologica

Peretele prezinta 2 straturi:

- intern, care se prezinta neregulat, cu fungozitati.

Este format din celule necrozate, fibrina si vase de neoformatie.

-extern – este dur, rezistent. Contine leziuni TBC active, foliculi TBC.

Din contopirea mai multor foliculi rezulta focare de degenerescenta cazeoasa.

Continutul abcesului rece este reprezentat de puroi fluid, galbui, cremos, cu resturi
de tesut necrozat. Se aseamana cu chitul, de aceea a fost numit cazeum

Simptomatologia:

-in faza de cruditate apare tumefactie

-in faza de ramolire apare fluctuenta

In localizarile parenchimatoase – simptomatologia organului afectat.

Cand abcesul rece se suprainfecteaza apar semnele de inflamatie.

Tratament

-medical – al focarului primar de TBC

-chirurgical – este obligatoriu in leziunile secundare - abcesul rece.

In abcesul rece colectat se practica punctie in partea proximala la distanta, trecand

prin tesut sanatos, urmata de evacuare prin punctie si introducerea de
tuberculostatice prin alt abord.

Cand abcesul este voluminous se practica incizia sau extirparea, daca este
posibil.Este indicate desfiintarea membranei interne, prin raclare.

In localizarile viscerale cele mai bune rezultate se obtin prin exereze.

TUBERCULOZA GANGLIONARA

Tuberculoza ganglionara are localizare frecventa in ganglionii laterocervicali si alte

grupe ganglionare. Reprezinta infectia TBC a acestor ganglioni.

Clinic

Se caracterizeaza prin aparitia unor noduli unici sau multipli de diferite dimensiuni,
la inceput delimitati , ulterior se pot contopi, formand conglomerate.

La debut – consistenta carnoasa, nedurerosi, cu tegumente supraiacente mobile, de

aspect normal.

In evolutie, pielea se fixeaza la blocul ganglionar prin proces inflamator, pielea

devenind hiperemica si se fistulizeaza.

Uneori pot aparea abcese reci subcutanate.

Manifestarile generale:

-subfebrilitate
-astenie
-inapetenta

In cazul dezvoltarii bilaterale a gangloionilor tuberculosi, gatul se ingroasa luind

aspectul characteristic, cunoscut sub numele de scrofoloza.

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei, ex.radiologic(complex primar,

adenopatie hilara, biopsie ganglionara si punctia colectiilor purulente.

Diagnosticul diferential se face cu limadenita banala, metastaze tumorale,

tumori ale gatului, adenopatii in bolile de sistem.

Tratamentul: este tratamentul tuberculozei.

ACTINOMICOZELE

Reprezinta infectii pseudomicotice.

Sunt cauzate de Actinomyces Israeli, bacterie strict anaeroba, care se afla normal
in flora orala, determinand o infectie endogena.Actinomicetele sunt bacterii
adevarate dar au fost clasificate alaturi de ciuperci di cauza asemanarii cu acestea
si a implicarii lor in boli asemanatoare micozelor.
Tipuri clinice: cervico-faciale
toracica
abdominala
Leziunile sunt abcese.Aceste abcese se extind in
tesutul conjunctiv si formeaza sinusuri si cavitati spre exterior, unde deverseaza
puroi si tesutl necrotic, realizand multiple fistule. In puroi pot fi identificati
germenii(la ex. Microscopic si in culturi).

Tratamentul medicamentos consta in administrare de penicilinaG, in doze mari,

ampicilina.

Ca antibiotice alternative se pot administra :tetraciclina, lincomicina, clindamicina

Tratamentul chirurgical consta in drenajul abceselor, dupa incizie sau in rezectie

extinsa a tesutului lezat.