ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MARKETING

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. ZAHARIA Răzvan

Absolvent
BURGHIU Alexandru Gabriel

BUCUREȘTI
2017
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MARKETING

Influența Facebook asupra campaniei electorale pentru

alegerile parlamentare din 2016

Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. ZAHARIA Răzvan

Absolvent
BURGHIU Alexandru Gabriel

BUCUREȘTI
2017
Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................2

Capitolul 1: Conceptul de campanie electorală...............................................................................4

1.1. Definirea și caracteristicile campaniei electorale.................................................................4

1.2. Comunicarea în cadrul campaniei electorale........................................................................7

1.3. Strategii de marketing electoral............................................................................................9

Capitolul 2: Internetul în campania electorală...............................................................................12

2.1. Utilizarea internetului și a rețelelor sociale în campania electorală...................................12

2.2. Desfășurarea campaniilor electorale în Statele Unite (2008-2016)....................................14

2.3. Desfășurarea campaniilor electorale în România (2014-2016)..........................................16

Capitolul 3: Preferințele studenților din cadrul ASE privind folosirea de rețele sociale în cadrul
campaniei electorale din 2016. Metodologia cercetării.................................................................18

3.1. Contextul decizional...........................................................................................................18

3.2. Scopul cercetării.................................................................................................................18

3.3. Obiectivele cercetării..........................................................................................................18

3.4. Variabile.............................................................................................................................19

3.5. Ipotezele cercetării..............................................................................................................19

3.6. Participanții.........................................................................................................................20

3.7. Perioada și locul realizării cercetării..................................................................................20

3.8. Instrumente folosite în cadrul cercetării și designul chestionarul......................................20

Capitolul 4. Rezultatele. prelucrarea, analiza și interpretarea acestora.........................................21

Concluzii, limite și cercetări viitoare.............................................................................................30

Bibliografie....................................................................................................................................32

Anexe.............................................................................................................................................36

1
Introducere
Politica este domeniu vechi încă din lumea antică. Primele forme ale democrației, sistem

politic ce nu este considerat ca fiind perfect, dar altul mai bun nu se cunoaște, a fost în Grecia

Antică, mai precis în cetatea Atenei. Ulterior acestei perioade a urmat o perioadă a imperiilor cu

Imperiul Roman, cel mai întins imperiu al Antichității.

Democrația a mai revenit ca formă de guvernământ o dată cu constituirea Statelor Unite

ale Americii, o țară considerată etalon în ceea ce privește practicarea democrației.

România a avut o perioadă tumultoasă în ceea ce privește formele de guvernare și a

mediului politic. A trecut începând cu perioada modernă (după Revoluția de la 1848) cu o

domnie a unui persoane considerate reformatoare, Alexandru Ioan Cuza, și sub garanția puterilor

occidentale. A urmat perioada regatului, după care terminarea celui de-al Doilea Război Mondial

a adus sistemul comunist la putere.

De-a lungul regimului comunist ce a durat din 1945 până în anul 1989, alegerile s-au

realizat cu un control al Partidului Comunist, astfel că se știa dinainte cine avea să câștige

alegerile, iar campania electorală era de fațadă sau chiar nu exista.

Revenirea regimului democratic în viața politică românească a însemnat și primele

campanii electorale. De-a lungul anilor acestea s-au desfășurat în limitele legale, chiar dacă au

fost acuzații din partea combatanților politici ca au existat cazuri de furturi de voturi.

Mediul politic românesc a urmat cursul celorlalte țări unde s-au desfășurat campanii

electorale și o dată cu apariția internetului și dezvoltarea sa, dar și cu restrângerea mijloacelor de

promovare stabilite prin lege, oamenii și partidele politice s-au adaptat schimbărilor. În

momentul de față majoritatea oamenilor politici principali ai țării au conturi pe rețelele sociale,

un fenomen ce s-a dezvoltat o dată cu apariția și răspândirea celei mai mari rețele sociale,

Facebook.

2
 Facebook a ajuns să joace un rol și în cadrul campaniei din România, nu numai al celor

din străinătate, astfel că în anul 2014 câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis

s-a făcut și cu ajutorul rețelei de socializare Facebook. Unii analiști politici spun că ea ar fi fost

chiar motivul principal al câștigării alegerilor prezidențiale.

Rolul internetului, în special al rețelelor sociale, începe să fie din ce în ce mai mare în

mediul politic românesc și să influențeze opinia alegătorilor români.

Am hotărât să-mi realizez proiectul de licență pe tema marketingului politic, respectiv a

influenței rețelei sociale Facebook asupra campaniei electorale. Politica românească folosește

prea puțin marketingul politic, iar partidele își bazează mai puțin campaniile pe baza unor

programe, preferând să promită electoratului măsuri sociale, precum creșterea pensiilor, a

ajutoarelor sociale și al salariului minim.

În cuprinsul licenței voi aborda aspecte teoretice privind campania electorală și

caracteristicile ei, capitolul 1, după care mă voi axa pe un studiu de caz reprezentând mai multe

campanii electorale în care s-au folosit intensiv rețelele sociale, cu accent pe campaniile

prezidențiale din Statele Unite din anii 2008, 2012 și 2016, dar și cu accent pe alegerile din

România din anii 2014 și 2016.

Ultimul capitol va constitui partea practică, proiectarea și realizarea unei cercetări în

rândul studenților din cadrul Academiei de Studii Economice din București, privind influența pe

care a avut-o Facebook-ul asupra lor în cadrul campaniei electorale din 2016.

3
Capitolul 1: Conceptul de campanie electorală

Marketingul societal este cel mai nou tip de marketing apărut ca o evoluție a orientării de

marketing, acesta din urmă stabilea ca obiectiv principal satisfacerii nevoilor clientului.

Marketingul societal are ca obiect conștientizarea apariției a unor discrepanțe tot mai numeroase

între societatea bunăstării și cea care trăiește la limita sărăciei. Un alt aspect urmărit de către

marketingul societal este și reducerea poluării mediului înconjurător și promovarea unei politici

de ajutorare a persoanelor vulnerabile, o strategie de întoarcere a bunăstării de către companiile

de top către societate. Dacă la apariția sa, marketingul se adresa preponderent domeniului

economic, o dată cu anii 70 ai secolului XX, marketingul s-a dezvoltat și în domeniile non-

economice, apărând marketingul social. Ca urmare a apariției marketingului social și a

dezvoltării marketingului și în domeniile non-economice, a apărut și marketingul politic și

componenta sa-marketingul electoral. Marketingul electoral are ca obiect ”vânzarea” unui

program politic sau al unui candidat publicului alegător, ”consumatorul de politică” (Balaure et

al., 2002, pp. 49, 71-72).

1.1. Definirea și caracteristicile campaniei electorale

Marketingul politic reprezentând o arie nouă a marketingului nu are o definiție unanim

acceptată de către toți specialiștii în marketing. De altfel acești specialiști nu au o formare

neapărat în domeniul marketingului, majoritatea fiind în domenii precum sociologia, jurnalism,

politologie sau chiar politicieni (Zaharia, 2001, p. 35).

4
 Marketingul este definit ca ”un ansamblu de tehnici având ca obiectiv să favorizeze

alegerea unui candidat de către electoratul său potențial, să îl facă cunoscut de către un număr cât

mai mare de alegători, să creeze o diferențiere față de concurenți și adversari și cu un minimum

de mijloace, să optimizeze numărul de sufragii pe care trebuie să le câștige în timpul campaniei”

(Bongrand, 1993, p. 15 citat în Zaharia, 2001, pp. 35-36). Această definiție limitează

marketingul politic doar la perioada campaniei electorale și la aplicarea strict în această perioadă.

Alți specialiști în marketing îl văd ca pe o interacțiune între două entități, între care una

dorește (candidatul) dorește să obțină răspunsuri de la cealaltă entitate (alegătorul). Legătura

între cele două entități este de influență, cu toate că răspunsul alegătorului nu poate fi forțat. El

însă este sfătuit să vadă beneficiile unei asemenea alegeri. De asemenea mai este văzut ca o sumă

de ”teorii și metode de care se pot să se servească organizațiile politice și puterile publice, atât

pentru a-și defini obiectivele și programele, cât și pentru a influența comportamentul cetățenilor”

(Lindon, 1986 citat în Zaharia, 2001, p. 36). Această definiție duce teoria marketingului politic

spre sfera marketingului și nu spre cea a politologiei.

Marketingul politic mai este văzut și ca ”tratarea unui produs politic (partid, program,

candidat) în conformitate cu metodologia marketingului, care constă în a preceda poziționarea și

crearea imaginii acestui produs de efectuarea unui studiu asupra atitudinilor și așteptărilor

publicurilor pe care se preconizează să le solicite. Sistemul de motivații și de dorințe fiind

formulat, se caută – în raport cu concurența celorlalte produse politice care încearcă să fie alese –

caracteristicle și argumentele care vor avea cel mai bun impact. În mod complementar, se

construiește planul strategic al campaniei, pentru a acredita imaginea care a fost reținută și a-i

conferi notorietate și valoare preferențială” (Sarraf, 1985, p. 152 citat în Zaharia, 2001, pp. 36-

37).

Sintetizând definițiile de mai sus se poate spune că marketingul politic este acea ramură a

marketingului ce se ocupă cu lansarea unui produs, un candidat politic, în baza unei strategii, cu

5
scopul de a câștiga voturile alegătorilor în timpul campaniei electorale. Trebuie spus că așa cum

procesul de cumpărare are o perioadă de post-vânzare și procesul electoral are o perioadă post-

electorală, atunci când cel care a câștigat alegerile, partidul și candidatul este dator să respecte

strategia prezentată în campania electorală publicului alegător pentru a fi ales și la următoarea

perioadă electorală.

Specializările marketingului sunt: marketingul electoral, marketingul puterilor publice și

administrative și marketingul politic-internațional.

Marketingul electoral reprezintă partea cea mai importantă a marketingului politic,

practicat de partide și oameni politici în scopuri electorale.

Marketingul puterilor publice și administrative este acel marketing practicat de autorități,

fie ele centrale sau locale, în scopul asigurării unui dialog permanent cu cetățenii.

Marketingul politic-internațional este o componenta ce se ocupă cu marketingul practicat

de organismte publice sau asociative într-o țară, în scopul promovării imaginii respectivei țări în

străinătate.

Campania electorală este definită de Legea 35 (2008) ca ”perioadă în care competitorii

electorali desfăşoară activităţi de propagandă cu scopul de a-i determina pe alegători să îşi

exprime voturile în favoarea lor”.

Potrivit lui Teodorescu (2001) campania electorală este ”o formă instituită democratic,

prin care partide și oameni încearcă să ajungă la putere, să cîștige încrederea electoratului, să

arate că programele lor sunt mai bune, și în final, să câștige valori mai multe”.

Printre caracteristicile importante ale campaniei electorale se numără:

- Campaniile produc prin natura lor mai mulți învinși decât învingători, ceea ce poate

aduce candidații în situația de a nu mai respecta regulile impuse sau de a nu mai fi morali în

disputa electorală și să renunțe la conduita civilizată;

6
 - Este de dorit ca partidele și candidații să cunoască și să stăpânească mecanismele și

regulile unei campanii electorale. Prin cunoașterea regulilor și respectarea lor se asigură o

egalitate de șanse între combatanți, permițând celui mai bun să câștige. În lipsa respectării

mecanismelor și regulilor se poate întâmpla să aibă succes demagogia și populismul;

- Sfârșitul campaniei electorale înseamnă câștigarea unei puteri de către partidul și

candidatul ce sunt pe primul loc. Puterea ce poate fi câștigată face ca în campania electorală să

acceadă și candidați pregătiți și candidați mai puțin pregătiți. Un candidat ce nu este pregătit nu

va putea câștiga campania electorală în fața unui pregătit;

- În cadrul unei campanii electorale pot apărarea proiecte benefice societății, iar la

sfârșitul campaniei să fie începută punerea lor în practică de către aleși;

- Competiția politică este o formă de înfruntare dură. Contează, pe lângă strategiile și

programele prezentate, și capacitatea candidaților de a rezista, de a convinge, de a se stăpâni, de

a da replici și de a răspunde loviturilor primite. Omul politic trebuie să dea dovadă de seriozitate

și de stăpânire. Alegătorul nu votează doar un partid sau un program politic, ci și omul, respectiv

calitățile și însușirile morale ale sale.

Campania electorală mai presupune alegerea unei strategii, identificarea grupului țintă,

respectiv a alegătorilor ce se dorește obținerea votului de la aceștia.

Campania electorală mai presupune efectuarea de analize în urma sondajelor de opinie și

ale diverselor acțiuni întreprinse în decursul desfășurării acesteia.

Orice campanie și program politic a unui partid mai presupune existența unui mesaj, de

regulă câteva cuvinte, ce să mobilizeze și să stârnească publicul să iasă la vot și să voteze cu acel

partid sau candidat. De obicei mesajul presupune un îndemn de mobilizare.

1.2. Comunicarea în cadrul campaniei electorale

7
 Elementul cel mai important în desfășurarea campaniei electorale este reprezentat de

comunicare către publicul țintă, alegătorii. O comunicare atent gândită și aplicată poate genera

succesul candidatului sau partidului.

În campania electorală se folosește atât comunicarea vizuală, cât și cea audio.

O regulă a comunicării electorale prevede ca aceasta nu trebuie să încerce să acopere

toate motivațiile alegătorilor, ci doar acea trăsătură esențială, definitorie, specifică unicei

propuneri de vânzare existentă în cadrul unui produs sau mărci comerciale (Zaharia, 2001, p.

262).

Comunicarea poate fi împărțită în trei categorii în funcție de tipul axei comunicaționale

(Bongrand, 1993, citat în Zaharia, 2001, pp. 262-263):

- axa ideologică: este o axă minimală ce nu diferențiază candidații, ci doar reafirmă o

diferență existentă, cunoscută precum situarea candidaților sau partidelor într-o anumită

ideologie politică;

- axa politică: utilizată de către puterea în exercițiu, cu accent pe unire, pe continuitate și

pe candidații opoziției, ce doresc schimbarea și noi actori politici la conducere. Această axă este

folosită îndeosebi atunci când un regim s-a aflat o perioadă mai mare la putere și opoziția dorește

să fie și ea la putere;

- axa personală: axa cea mai utilizată în cadrul campaniei electorale. Publicul alegător

este mai sensibil la calitățile personale ale candidatului, decât la ideologiile politice, mai

abstracte. Această axă este potrivită atunci când candidatul vizează o funcție ce implică mai

puțin partidul cum ar fi funcția de Președinte sau Primar, existând numeroase dăți în istorie când

o cursă electorală a fost câștigată de un candidat datorită calităților sale personale și mai puțin

partidului ce l-a sprijinit. Un exemplu elocvent ar fi alegerile din 2014 când câștigător a fost

Klaus Iohannis.

8
 Metodele prin care se comunică în cadrul campaniei sunt specifice în principal relațiilor

și mai puțin celorlalte elemente ale mixului comunicațional (Boboc, 2006, p. 288). Candidatul

beneficiază de apariții la televizor, în presă prin intermediul articolelor sau al interviurilor (Rus,

2006, p. 33).

Alte mijloace de comunicare folosite mai sunt:

- întâlnirile publice cu alegătorii, organizate de staff-ul candidatului sau de partid;

- întâlnirile pe stradă;

- mașini cu portavoce ce anunță diversele întâlniri publice;

- standurile pe stradă amplasate în zone foarte aglomerate. În momentul de față aceste standuri

sunt permise în perioada de precampanie;

- pliantele ce conțin informații pe scurt despre candidat și despre programul acestuia;

- afișele stradale: conțin poza candidatului, sigla partidului și sloganul acestuia;

- spoturile publicitare: clipuri ce sunt difuzate de către televiziuni și conțin informații despre

promisiunile pe care le face candidatul alegătorilor;

- scrisori directe: specifice marketingului direct, acestea se pot concepe o dată ce se cunosc

datele de contact și de identificare ale persoanelor ce au împlinit 18 ani și pot vota;

O folosire eficientă ”marketingului politic este reprezentată prin rezultatele obținute ca

urmare a folosirii metodelor de studiere a opiniei publice și a metodelor moderne de

comunicare” (Brătucu, 1998, p. 152).

1.3. Strategii de marketing electoral

În vederea realizării unor strategii coerente ce să asigure câștigul alegerilor electorale,

este de dorit ca să existe o persoană destinată special sau un grup de persoane ce să lucreze la

această strategie, precum și la implementarea sa. Una dintre strategiile des folosite în cadrul

campaniei electorale este strategia de imagine (Ghilezan, 2012).

9
 În cadrul strategiei de imagine există și un paradox: cu o strategie foarte bună actorul

politic să piardă alegerile și cu o strategie mai puțin bună, actorul politic să câștige. În cadrul

strategiei de imagine există două tipuri de strategii: strategia de tip discursiv, care pune accentul

în special pe discursul candidatului și strategia de tip marketing ce pune accentul pe imaginea

candidatului văzută ca un tot unitar (Rus, 2006, pp. 26-27).

Strategiile și tacticile de marketing electoral se iau ca urmare a unor studii cantitative de

marketing, respectiv a sondajelor de opinie politică desfășurate atât înainte, cât și în timpul

campaniei electorale (Zaharia, 2001, p. 181).

Strategiile de marketing politic presupun selecția corectă a segmentelor spre care se

concentrează eforturile de marketing, cărora li se adresează, cu produsul potrivit, pe care îl oferă

în cel mai potrivit loc, la prețul potrivit și însoțit de o promovare corespunzătoare, urmărind să-și

relizeze astfel obiectivele stabilite pentru o anumită perioadă (Cătoiu et al., 2000, p. 299 citat în

Boboc, 2006, p. 264).

Mai pe scurt, strategia de marketing se referă la politicile de produs, de preț și de

promovare.

Printre elementele cu rol în alegerea strategiei sunt statutul candidatului sau al partidului,

publicul-țintă, adică alegătorii căruia i se adresează și cantitatea de informație necesară.

În funcție de stările cererii există următoarele tipuri de strategii (Cătoiu, 2000, p. 302 și

Zaharia, 2001, p. 164 citați în Boboc, 2006, p. 265):

- conversiunea ce presupune o cerere negativă și are rolul de demistificare a cererii:

- stimulare ce presupune absența cererii și are rolul de a crea cerere;

- dezvoltare ce presupune cerere în stare latentă și dezvoltarea acesteia;

- remarketing ce presupune cerere în declin și presupune revitalizarea cererii;

- sincromarketing ce presupune cerere fluctuantă și presupune regularizarea cererii;

- întreținere ce presupune cerere completă și presupune menținere cererii;

10
 - demarketing ce presupune cerere excesivă și presupune reducerea cererii;

- antimarketing ce presupune cerere indezirabila și presupune distrugerea cererii.

În cadrul strategiei de produs există un set de tehnici și acțiuni ce se numesc teste de

concept și teste de produs.

Testele de concept presupun percepția potențialilor votanți față de un program al

partidului la viitoarele alegeri și stabilirea pieței politice potențială în ceea ce privește definirea

destinației produsului, cernerea atitudinilor față de tipul de produs, cernerea caracteristicilor

socio-economice și demografice a pieței politice potențiale, constatarea timpului și felului în care

produsul a fost sau va fi utilizat și frecvența utilizării lui; reacțiile la caracteristicile de produs

politic privind stabilirea unui clasament al diverselor caracteristici după importanța acordată de

potențialii votanți și distingerea între ceea ce dorește un grup de votanți și ceea ce nu dorește și

motivul pentru care se procedează astfel. Testele de produs conțin teste tehnice, teste de

acceptare din partea consumatorului de politică și teste de nume.

Strategia politicii de preț se referă la limita superioară de la care cererea riscă să se

diminueaze semnificativ și limita inferioară sub care produsul riscă să fie considerat ca fiind rău,

ceea ce determină o reacție de respingere.

Strategia politicii de preț conține:

- metoda schimbării de preț cu alt preț (price trade-off);

- tehnica lui Gabor&Ganger: se dezvoltă noțiunea de intenție de vot pentru a se identifica prețul

optim.

Strategia de distribuție presupune implicarea în traseul pe care îl urmează programul

politic (Pripp, 2002, p. 62) și cuprinde anchetele specifice și panelurile pentru distribuitori.

O tehnică des folosită în cadrul campaniilor electorale este reprezentată și de relațiile

publice. Acestea fac legătura între organizație și mediul extern, reprezentat de public, presă și

organismele statului (Șerbănică, 2003, p. 19).

11
 Strategia de promovare are ca obiective: influențarea comportamentului maselor,

reîmprospătarea memoriei publicului consumator de politică, furnizarea de informații către

cetățeni, stimularea cererii de politică (partide, candidați și produsele lor, de către consumatorii

de politică), contracararea concurenților, diferențierea produsului (adaptarea programului politic

în funcție de necesitățile fiecărui segment și elaborarea lui pe articole distincte, asigurând astfel

specializarea, înțelegerea diferenței lui față de alte programe politice) și influențarea persoanelor

cu putere de decizie, mai ales a guvernanților, care vor susține un program coerent (Pripp, 2002).

Aici se include comunicarea și relația cu mass-media, publicitatea politică plătită, utilizarea

diverselor instrumente audio-vizuale, dar și mai nou a instrumentelor specifice internetului,

respectiv rețelele sociale.

Capitolul 2: Internetul în campania electorală

2.1. Utilizarea internetului și a rețelelor sociale în campania electorală

Tehnologia a început să fie folosită în campaniile electorale încă din deceniul al 9 lea al
secolului XX, în timpul campaniei lui Bill Clinton și al Gore din 1992, astfel că internetul a
devenit un instrument folosit de către actorii implicați în aceste bătălii politice. Studiile de
specialitate au reliefat faptul că personajele și partidele politice folosesc internetul mai mult ca
un mijloc de propagandă, decât ca pe o oportunitate de a încuraja discuțiile și dezbaterile
împreună cu potențialii votanți, aceștia fiind până la urmă publicul țintă al oricărui candidat
(Baxter, Marcella și Varfis, 2011, pp. 464-465).
Interenetul este o alternativă mult mai ieftină și mai eficientă a televizorului și a radioului
pentru candidați de a fi cunoscuți publicului larg, respectiv votanților. Iar platformele de
comunicare precum rețelele sociale, bloguri sau site-uri sunt canale folosite intensiv în toate
țările unde este dezvoltat internetul de către echipele de comunicare ale candidaților. Printre
țările ce folosesc internetul ca mijloc de comunicare în campaniile electorale se numără Marea
Britanie, folosind site-urile web în campania alegerilor generale încă din anul 1997 (Stanyer,
2006, p. 404). În Statele Unite se folosesc mult rețelele sociale pentru comunicarea candidaților,
iar una din rețelele sociale cel mai des folosite este Twitter. Twitter a început să fie folosit la

12
scară largă în Statele Unite începând cu anul 2010 în cadrul campaniei electorale pentru votul din
Congres (Bode et al., 2016, p. 581).
Consultanții în comunicare ai partidelor politice, precum și ai oamenilor politice cunosc
faptul că trendul în comunicare este în online, în special în rețeaua de socializare Facebook.
Numărul celor care o folosesc crește de la zi la zi, în special persoanele tinere, ce au un alt mod
și stil de comunicare, mult mai dinamic decât în urmă cu câteva decenii când internetul se afla la
început. Tineretul nu numai că-și petrece timpul liber pe Facebook, se folosește de această rețea
socială și pentru a comunica atunci când este la școală, astfel că devine aproape de nedespărțit de
această rețea socială (Witek și Grettano, 2012, pp. 242-243).
Internetul este folosit din ce în ce mai des în lumea politică deoarece în același timp s-a
dezvoltat și marketingul. Multe dintre organizații consideră că este important să aibă un
departament de marketing, chiar dacă scopul lor nu este unul de a obține un profit și au un
obiectiv non-economic, cum este cazul partidelor politice. Specialiștii adoptă marketingul în
vederea stabilirii obiectivelor organizației și pentru a cunoaște mai bine piața și publicul-țintă
(O’Cass, 2001, p. 1005).
De asemenea trebuie să ne referim tot la președintele american Clinton, cel care a folosit
cu succes marketingul politic în campaniile electorale în care și-a adjudecat două mandate de
Președinte al Statelor Unite, în ciuda numeroaselor scandaluri în care era implicat datorită
aplicării unui principiu din marketing: să ofere consumatorilor, în acest caz alegătorilor, ceea ce-
și doresc prin comunicarea mesajului potrivit și dorit de către votanți (O’Shaughnessy, 2001, p.
1048).
O altă modalitate de comunicare online folosită din ce în ce mai des de către politicieni
este microbloggingul. Microbloggingul semnifică posibilitatea de a posta pe internet conținut
text, imagine și video la dimensiuni reduse față de o postare normală pe blog. Un rețea de
socializare ce folosește principiul de microblogging este Twitter. Această rețea de socializare
este folosită în mod intensiv de către politicieni, deoarece permite postarea de mesaje scurte
instant către urmăritori. Printre cei mai cunoscuți lideri mondiali ce au și folosesc Twitter în scop
politic și electoral se numără fostul președinte american Barack Obama, foștii prim-miniștrii
Benjamin Netanyahu și David Cameron. De cele mai multe ori aceste conturi publice sunt
administrate de echipa de comunicare și mai puțin de aceștia personal (Aharony, 2012, p. 587).
În prezent, cei mai mulți utilizatori ai unei rețele sociale aparțin Facebook, care a depășit
de curând pragul de 2 miliarde de utilizatori. Twitter are undeva la puțin peste 300 de milioane,
iar YouTube a atins pragul de 1 miliard de utilizatori activi (Statista, 2017).
Tabel 2.1. Numărul de utilizatori ai rețelelor sociale online. Sursa: statista.com

13
 Rețea socială Număr utilizatori (milioane)
Facebook 2 000
Whatsapp 1200
YouTube 1000
Instagram 600
Twitter 319
Skype 300
Snapchat 300
LinkedIn 106

Un alt avantaj al folosirii rețelelor sociale online de către politicieni este acela că liderii
își pot exprima direct opiniile lor către cetățeni – utilizatori, fără a fi cenzuarți, iar aceștia pot
răspunde în timp real postărilor. Rețeaua Twitter a fost folosită cu ocazia a numeroase
evenimente pentru a comunica direct cu susținătorii. Un exemplu în acest caz fiind dezbaterile
televizate din Norvegia în timpul campaniei electorale din 2011. Studiul realizat referitor la
această campanie electorală a arătat faptul că numărul utilizatorilor și implicarea aceastora în a
posta online a crescut pe măsură ce se apropia data alegerilor. De multe ori se întâmplă ca
discuțiile purtate în mediul online să fie diferite de cele de la televizor, utilizatorii nedorind de
multe ori să urmeze direcția dată de media și existând critici atât la adresa politicienilor, cât și la
adresa presei (Kalsens, Krumsvik și Storsul, 2014, pp. 314-315).
Existența acestor platforme de comunicare online face ca de multe ori mass-media să nu
mai fie cea care deține controlul publicului și să nu mai poată stabili ea agenda de discuție cu
publicul și cu politicienii și să fie pusă în situația să comenteze postările politicienilor de pe
rețelele sociale și să le transforme în știri. O asemenea schimbare a putut face ca un candidat ce
mulți nu-i dădeau șanse să câștige precum Donald Trump, să câștige alegerile prezidențiale din
Statele Unite în anul 2016, deși avea împotriva sa presa și a avut o serie de ieșiri jignitoare la
adresa contracandidaților (Zurcher, 2016).

2.2. Desfășurarea campaniilor electorale în Statele Unite (2008-2016)

Puterea rețelelor sociale în cadrul campaniilor electorale s-a văzut poate cel mai mult în
timpul campaniei electorale din 2008 a alegerilor prezidențiale din Statele Unite, atunci când
Obama, candidatul Partidului Democrat a câștigat alegerilor, folosind în mod principal internetul
pentru a comunica și beneficiind de numeroasele canale de comunicare pe internet precum
YouTube sau Facebook. Obama s-a folosit de internet în același mod în care înaintașul său din
partid, John F. Kennedy, s-a folosit de televiziune (Miller, 2008).

14
 Campania lui Obama a urmat trendul în comunicare în anul 2008, întrucât existau date
clare ce arătau că internetul cunoaște o creștere ca sursă de informare în rândul americanilor.
Dacă în anul 1996, la cea de-a doua candidatură a lui Bill Clinton doar 4% dintre adulți foloseau
internetul ca sursă de informare pentru politică sau pentru campania electorală, în anul 2008
nivelul atins a fost de 44%, ceea ce însemna 60% din totalul utilizatorilor de internet. Astfel că o
campanie electorală axată și pe zona de online, nu doar pe cea de TV era perfect justificată. De
asemenea votanții lui Obama au avut o mai mare activitate în online și 48% dintre aceștia au
primit e-mail-uri de comunicare politică, în timp ce contracandidatul său, McCain a trimis
mesaje doar la 36% dintre votanți. Acest fapt a dus și la o răspândire mai mare pentru Obama și
i-a adus primul mandat de președinte (Smith, 2009).
Anul 2012 a adus pentru Obama o nouă provocare, iar echipa de campanie a acestuia a
folosit o strategie de campanie pe baza comunicării de marketing integrat folosind internetul.
Printre metodele folosite au fost campania de marketing direct prin e-mail, campanie de
strângere de fonduri prin intermediul site-ului web, iar toate tipurile de rețele sociale online au
fost conectate la site. De asemenea site-ul a fost optimizat pentru telefonul mobil, deoarece
telefonul mobil era un dispozitiv ce se folosea din ce în ce mai des pentru accesarea internetului.
Datorită telefonului mobil mesajul său a ajuns la un număr mai mare de votanți, aspect ce
coroborat cu celelalte decizii luate printre care și segmentarea publicului în funcție de rețeaua
socială pe care activează, i-au adus al doilea mandat de Președinte al Statelor Unite (Cleanthous,
2011).
Obama a făcut istorie în ceea ce privește alegerile din Statele Unite fiind primul
președinte de culoare, lucru greu de conceput în urmă cu 50 de ani, când exista o tensiune în
Statele Unite privind drepturile populației de origine afro-americană. Un alt aspect, care nu este
de natură tehnologică, ci de factură psihologică a făcut posibilă și victoria unui al doilea mandat
ca președinte. Campaniile din social media se bazează de multe ori pe aspecte de natura
comportamentului social și mai puțin pe utilizarea tehnologiei avanasate. Echipa de campanie lui
Obama a știut să se folosească de persoane care au impact mai mare și care au o activitate mult
mai intensă în mediul online. De asemenea sumele de bani investite în campania digitală au fost
mult mai mari decât cele ale contracandidatului său Romney, 47 de milioane de dolari americani
față de 4,7 milioane (Rutledge, 2013).
Alte principii ce au stat la baza acestei victorii au mai fost: evidențierea omului Obama,
nu a politicianului și a calităților sale personale, acesta a fost autentic și ideea că fiecare suport
contează sau teoria efectului de fluture. Campania a fost canalizată pe 3 cuvinte: speranță,
schimbare și acțiune, cuvinte pozitive și dinamice. Au fost făcute cercetări astfel încât să se

15
cunoască principalii lideri de opinie din zona internetului, astfel încât acțiunile întreprinse în
zona de online au fost precise și orientate către cei cu influență, fapt ce a făcut să crească marca
reprezentată de numele Obama și prin asta s-a evidențiat puterea pe care o au rețelele sociale în a
schimba lumea (The Dragonfly Effect, 2015).
Ultima campanie desfășurată în Statele Unite, cea din 2016, a avut ca deznodământ
alegerea lui Donald Trump ca Președinte. Acesta a câștigat, deși majoritatea analiștilor politici
nu-i dădeau mari șanse de succes. Trump a apelat mai mult ca oricând la rețelele sociale pentru
a-și transmite mesajele. Cele două rețele mari de socializare, Twitter și Facebook, au fost armele
principale prin care acesta a reușit să răstoarne toate calculele din sondaje ce o arătau pe Hillary
Clinton ca și câștigătoare (Albright, 2016). Trump a angajat special o echipă, Cambridge
Analytica, la recomandarea ginerelui său, pentru a face un profil psihologic utilizatorilor de
internet, iar mesajele să fie transmise diferențiat în funcție de această segmentare (Johnson,
2016).
Donald Trump a avut un avantaj pe rețelele sociale față de Hillary Clinton. De exemplu
numărul de urmăritori pe Twitter era dublu față de contracandidata sa, 33 de milioane față de 16
milioane, iar trendul de următoritori a fost unul ascendent pentru amândoi, doar că Trump a avut
o creștere mai mare față de Clinton (Keegan, 2016).
Comportamentul excentric al lui Donald Trump i-a adus acestuia mai multe mențiuni și
în mass-media, respectiv în cea tradițională – canalele de știri. Cu toate că știrile despre el nu
erau de cele mai multe pozitive, ba chiar unele negative și controversate, menționarea sa i-a adus
o mai mare popularitate. O popularitate de care avea nevoie având în vedere statutul său de
outsider și faptul că nu era un politician, ci un om de afaceri (Television News Archive, 2016).

2.3. Desfășurarea campaniilor electorale în România (2014-2016)

În anul 2014 au avut loc alegeri prezidențiale în România. După 2 mandate de 10 ani,
Traian Băsescu nu mai era în cursă. Cei doi candidați care au ajuns în turul al doilea au fost
Victor Ponta, reprezentant al Partidului Social Democrat (PSD) și Klaus Iohannis, reprezentantul
Alianței Creștin Liberale. Deși plecase cu un avans de 10 puncte procentuale în urma primului
tur, 40% Ponta, 30% Iohannis, în turul al doilea tur s-au inversat rolurile și Iohannis l-a depășit
cu 10 puncte procentuale (Biroul Electoral Central, 2014). Unul dintre motivele succesului lui
Iohannis a fost o mai bună folosire a rețelei Facebook: a postat mai des mesaje și mai bine
direcționate către alegători, fapt ce a dus la un număr mai mare de reacții, implicit și la un număr

16
mai mare de alegători pentru Iohannis. Pentru prima dată mediul online și-a spus cuvântul în
alegerile din România (Covaci, 2015, pp. 89-90).
Strategia de campanie din mediul online a lui Iohannis din 2014 s-a axat pe populația
specifică Facebook-ului din România: 18-35 ani, urban. Astfel s-a reușit mobilizarea unei părți a
populației ce de obicei nu iese la vot din cauza faptului că nu mai crede în politicieni. Similar cu
strategia de campanie folosită de Obama și echipa de campanie online a lui Ioannis s-a axat pe
persoanele influente din internet. S-a folosit de asemenea și cercetarea, printre metodele folosite
fiind sondajele asociative cu ajutorul testelor A/B, s-au testat date de tip warehouse. Obiectivele
campaniei au fost atinse: 1 milion de like-uri și un număr de utilizatori la care au ajuns postările
de 5 milioane, fapt ce a asigurat câștigarea alegerilor. Postările au generat numeroase reacții din
partea utilizatorilor, cu toate că personajul politic Iohannis nu este unul care să atragă prin
scandaluri. Echipa de campanie a mai beneficiat de o libertate de exprimare și o colaborare bună
cu Iohannis. De asemenea s-a creat conținut vizual folosindu-se de fotografi profesioniști, astfel
încât calitatea materialelor postate să fie una superioară. Atitudinea proactivă a campaniei și
implicarea sa în a veni cu ceva nou de fiecare dată și orientat spre public a făcut diferența față de
celălalt candidat, Victor Ponta (Tăușance, 2014).
Campania alegerilor parlamentare din decembrie 2016 a fost una mai scăzută ca interes
manifestat față de cetățeni în mediul online. Întrucât participau la alegeri partidele deja
consacrate: PSD și PNL, precum și partide nou-formate, dar tot cu politicieni cu vechime ca
ALDE și PMP, aceste alegeri nu au fost la fel de interesante, mai ales că se vota o listă de
persoane, nu o persoană. Cu toate că partidele au ieșit cu figuri cunoscute precum medicul Leon
Dănăilă (Digi 24, 2016).
În schimb PSD-ul nu a ales să aibă un politician care să-i reprezinte, președintele
partidului Liviu Dragnea alegând să nu facă o nominalizare a vreunui prim-ministru și să se
ocupe mai mult cu atacarea guvernului Cioloș și a președintelui Iohannis. Această strategie i-a
adus victoria întrucât numărul redus de prezență la vot a făcut ca PSD-ul să câștige alergerile
parlamentare cu un scor aproape de 50% din voturi și să formeze guvernul împreună cu ALDE
(Digi 24, 2017).
Alegerile parlamentare din 2016 au mai însemnat și accederea în Parlament a unui partid
politic nou USR – Uniunea Salvați România. Acest partid a avut un discurs împotriva corupției
și axat pe oameni noi în zona politicului. Acest partid s-a format ca urmare a succesului Uniunii
Salvați Bucureștiul de la Alegerile locale din București (Filip, 2017).

17
 Capitolul 3: Preferințele studenților din cadrul ASE privind
folosirea de rețele sociale în cadrul campaniei electorale din 2016.
Metodologia cercetării

3.1. Contextul decizional

Alegerile parlamentare din anul 2016 au adus la guvernare PSD și Alianța Liberalilor și
Democraților (ALDE), iar în ceea ce privește structura votanților s-a constatat că pe eșantionul
de vârstă 25-34 de ani PSD și Partidul Național Liberal (PNL) au fost la egalitate. De asemenea
se observă și foarte mică diferență în ceea ce privește studenții, PSD având un procent de 28,2%,
iar PNL 31,1% (IRES citat în Digi 24, 2016). În ceea ce privește activitatea pe Facebook, PSD-ul
a avut cele mai multe postări dintre partide, cele mai multe realizate de către utilizatorii
Facebook. Cu toate acestea cele mai multe reacții, însemând like-uri, distribuiri și comentarii le-
au avut celelalte partide, PNL și Uniunea Salvați România. Activitatea pe Facebook a fost una
intensă a partidelor și a liderilor săi, fiind înregistrate peste 72 de mii de statusuri și comentarii
cu 10 zile înainte de terminarea campaniei electorale (Cioroianu, 2016). Cu toate că acestea
prezența la vot a fost una scăzută, aproape de 40% (BEC, 2016).

3.2. Scopul cercetării

18
 În contextul descris mai sus, înregistrându-se o prezență redusă la vot în urma unei
activități intense pe rețeaua Facebook, am dorit să aflu dacă Facebook are o influență în ceea ce
privește prezența la vot în cadrul studenților, respectiv dacă studenții care au dat like unei
persoane politice au fost prezenți la vot.

3.3. Obiectivele cercetării

I. Activitatea studenților în mediul online;

II. Prezența în viața social - politică a studenților din cadrul Academiei de Studii
Economice din București (ASE);
III. Profilul studentului din ASE ce a răspuns la chestionar.

3.4. Variabile

Acestea au fost repartizate în funcție de obiectiv astfel:

Obiectivul I:
- top of the mind rețea socială
- ore petrecute, în medie, pe internet, în medie, într-o zi
- ore petrecute, în medie, pe rețeaua Facebook într-o zi
- dispozitiv accesare Facebook
Obiectivul II:
- participare la vot la Alegerile Parlamentare din 2016
- importanța participării la vot
- implicarea tinerilor în politică
- publicitatea electorală în mediul online
- like pe Facebook unei persoane politice
- implicare în activități de voluntariat
Obiectivul III:
- facultatea studiată
- ciclul de studiu
- anul de studiu

19
 3.5. Ipotezele cercetării

I. Majoritatea studenților petrec, în medie, cel puțin 3 ore pe internet, din care 2 ore pe
Facebook, fiind de altfel cea mai des folosită rețea socială online și folosesc cel mai des telefonul
pentru a o accesa.
II. Majoritatea studenților au participat la alegerile parlamentare, au dat like unei
persoane politice pe Facebook, sunt de acord cu publicitatea electorală, nu cred că tinerii se
implică în politică și sunt în mică măsură prezenți în activități de voluntariat.
III. Majoritatea respondenților sunt studenți la Marketing, ciclul licență, în anul 3.
Informațiile au fost culese realizându-se o cercetare directă, prin intermediul unui sondaj
clasic personal, acesta având un grad înalt de structurare, doar o singură întrebare fiind deschisă

3.6. Participanții

Toți participanții au fost studenți în cadrul Academiei de Studii Economice, la diferite

facultăți, în ani diferiți și în cicluri diferite de studiu. Numărul total de participanți a fost de 137
de persoane (124 de chestionare validate, 12 chestionare pilot și un chestionar ce nu a fost validat
din cauza faptului că respondentul nu avea cont pe Facebook).

3.7. Perioada și locul realizării cercetării

Cercetarea pilot a fost efectuată în perioada 4-7 aprilie 2017 în cadrul Academiei de
Studii Economice din București, în clădirile Moxa și Eminescu, iar cercetarea propriu-zisă a fost
efectuată în perioada 10-15 aprilie 2017 și 24-25 aprilie în clădirile Moxa, Eminescu și
Cibernetică din cadrul ASE.

3.8. Instrumente folosite în cadrul cercetării și designul chestionarul

În cadrul cercetării s-a folosit chestionarul, întrebările fiind închise, di- și multihotomice.
Primele două întrebări au fost întrebări-filtru, referindu-se la calitatea de student, precum și la
folosirea unei rețele sociale online. Dacă la aceste două întrebări răspunsul era NU, se termina
chestionarul. De asemenea un alt criteriu de validare al chestionarului era și folosirea rețelei
Facebook, adică respondentul să aibă un cont activ pe această rețea. Numărul total de întrebări a

20
fost de 16. Primele 5 întrebări (exceptându-le pe cel filtru) au vizat primul obiectiv: activitatea în
mediul online al studenților, următoarele 6 au vizat prezența în viața social-politică, iar ultimele
3 s-au referit la profilul studentului ce a completat chestionarul.

Capitolul 4. Rezultatele. prelucrarea, analiza și interpretarea

acestora

Prezența în online a studenților

Primele două întrebări ale chestionarului au fost întrebări filtru, făcând referire la
calitatea de student și la cea de folosire a unei rețele sociale online, astfel că aceste întrebări nu
vor mai fi interpretate și analizate. De remarcat faptul că studenții sunt conectați la mediul online
în unanimitate.

Figura 4.1. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la prima rețea socială ce îți vine în
minte

21
 Majorității respondenților, 103 din 124, le-a venit în minte prima dată rețeaua Facebook.
Pe locul al doilea s-a situat rețeaua Instagram, 17 respondenți menținonând-o. După care a urmat
rețeaua profesională LinkedIn și pe ultimul loc Hi5 și Whatsapp.

Tabel 4.1. Tabel privind rețelele sociale utilizate de către respondenți

Rețele sociale utilizate Număr de respondenți

Facebook 124
Twitter 24
Instagram 96
Snapchat 72
Alte rețele 19

Întrucât Facebook-ul este prima rețea de socializare menționată de către respondenți,

aceasta este și cel mai des folosită rețea de către studenți, astfel că toți respondenții o folosesc. Pe
locul al doilea urmează Instagram, 96 din 124 de studenți declarând că o folosesc. Urmează
rețeaua Snapchat cu un număr de 72 de respondenți ce au declarat că o folosesc și Twitter cu 24
de utilizatori. La capitolul alte rețele apar și rețele sociale mai puțin cunoscute ca Pinterest,
DeviantArt, Odnoklassniki sau Swarm.

Tabel 4.2. Alte rețele sociale folosite de către studenți

Rețea socială Respondenți

LinkedIn 8
Pinterest 2
Swarm 3
Whatsapp 3
Odnoklassniki 2
DeviantArt 1

Cei mai mulți dintre respondenți, 52 din 124, au spus că petrec între 3 și 4 ore pe internet,
peste 5 ore petrec 46 din 124 de respondenți, între 1 și 2 ore 22 de respondenți sub o oră doar 4
respondenți. Se remarcă numărul mare de ore petrecue în mediul online. Media orelor petrecute
este de 3,13, unde valoarea 3 este reprezentată de răspunsul între 3 și 4 ore.

22
Figura 4.2. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la numărul de ore petrecute pe internet,
în medie, într-o zi

Din aceste ore petrecute pe internet, între 1 și 2 ore sunt petrecute pe rețeaua socială
Facebook, ceea ce înseamnă că jumătate dintre timpul petrecut pe internet de respondenți este
alocat rețelei sociale Facebook.

Figura 4.3 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la numărul de ore petrecute pe Facebook, în medie,
într-o zi

Dispozitivul de pe care se accesează cel mai des Facebook-ul este telefonul, 112 dintre
124 respondenți folosindu-l pentru a accesa rețeau socială. Urmează ca importanță laptopul,
desktop-ul și tableta. Întrucât telefonul permite accesul la rețelele sociale de oriunde și oricând se
justifică într-o oarecare măsură numărul de ore
petrecut pe internet și pe Facebook de către
studenți.

23
 Figura 4.4 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la dispozitivele de pe care se accesează rețeaua
Facebook

În ceea ce privește gradul de acceptare al publicității electorale în mediul online,

majoritatea studenților, 75 din 124, sunt în acord și acord total cu aceasta. Numărul celor ce sunt
nici în acord, nici în dezacord este de 36, iar cei împotrivă sun în număr de 13. Cu această
întrebare se face trecerea la sfera politicului în online. Cu toate că studenții sunt de acord cu
publicitate în mediul online, aceasta nu are un efect vizibil asupra lor, astfel că prezența lor la vot
nu este una numeroasă.

Prezența studenților în viața politică

Figura 4.5 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la părerea studenților despre publicitatea în mediul
online

Cum am afirmat mai sus, prezența la vot a studenților a fost inferioară celor care au spus
că sunt de acord cu publicitatea electorală, doar 64 din 124 de studenți afirmând că au participat
la alegerile din decembrie 2016. Cu toate acestea, prezența lor este una superioară mediei
prezenței studenți la alegeri.

24
 Figuar 4.7 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea dacă au votat la alegerile din decembrie 2016

De altfel numărul studenților care au dat like unei persoane politice pe Facebook este și
mai mic, doar 60 din 124 declarând că au dat like unei persoane politice pe Facebook. Se poate
trage concluzia că politicienii nu reușesc să-i determine pe tineri să-i urmărească chiar în mediul
în care aceștia își desfășoară o mare parte din timpul unei zile.

Figura 4.7 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea

Participarea la vot este văzută ca fiind importantă de un număr 110 studenți din 124, un
număr superior celor ce-au mers la vot, superior și celor ce sunt de acord cu publicitatea
electorală. Studenții sunt conștienți de importanța votului. Rămâne doar ca aceștia să fie convinși
de către politicieni că merită să îi voteze și să iasă din casă pentru a-i vota.

25
 Figura 4.8 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la importanța participării la vot

Tinerii sunt de părere că ar trebui o mai mare implicarea din partea lor în politică. Astfel
există credința că ar trebui să se implice în politică. Rămâne doar ca aceștia să facă pasul. Din
păcate, numeroasele scandaluri existente și care caracterizează mediul politic românesc, dar și
din cauza sistemului netransparent de selecție a membrilor partidelor politice, primând într-o mai
mică măsură valoarea și competența.

Figura 4.9 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la viziunea studenților privind implicarea tinerilor în
politică

Slaba implicare a studenților în activități de voluntariat – doar 24 din 124 au spus că se

implică activ, 33 dintre ei având o implicare medie, iar cei mai mulți – 67 de respondenți au
declarat că se implică într-o mică măsură sau deloc. Aceste rezultate corelate cu cele de la
întrebarea anterioară fac puțin probabilă o viitoare implicare a lor în politică. Acest rezultat este
unul descurajator având în vedere că în perioada facultății există numeroase oportunități pentru
studenți de a participa la acțiuni de voluntariat și chiar se încurajează, atât de mediul academic,
cât și de mediul de afaceri o implicare cât mai activă a studenților în activități de voluntariat.

26
Figura 4.10 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la implicarea studenților în activități de voluntariat

Profilul demografic al studentului ce a participat la această cercetare este următorul:

student la marketing, la ciclul de licență, în anul 3.

Tabel 4.3. Distribuția pe facultăți și ciclu de studii al respondenților

Facultate Ciclul de studii Total

Licență Masterat
Administrație Publică 1 0 1
Business și Turism 10 0 10
Cibernetică, Statistică și 1 0 1
Informatică Economică
Contatbilitate și 8 0 8
Informatică de Gestiune
Management 2 0 2
Marketing 85 15 100
Relații Economice 2 0 2
Internaționale

Figura 4.11 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea referitoare la anul de studiu în care sunt studenții

27
 Primul obiectiv – prezența studenților în mediul online
Ipoteza 1 a fost parțial confirmată, majoritatea studenților petrecând peste 5 ore pe
internet față de 3 ore cât se estimase inițial. Ei stau în schimb pe Facebook 2 ore în cea mai mare
parte (35,48%) și folosesc telefonul pentru a accesa Facebook.
Obiectivul doi – prezența în viața social-politică a studenților
Ipoteza 2 este confirmată parțial: majoritatea respondenților au participat la vot, sunt de
acord cu publicitatea electorală în mediul online și nu sunt implicați în activități de voluntariat.
Se infirmă afirmațiile din ipoteză privind faptul că majoritatea au dat like unei persoane politice
pe Facebook și că respondenții cred că tinerii nu se implică în politică.
Obiectivul trei – profilul respondentului
Întrucât majoritatea respondenților (80,6%) sunt de la Facultatea de Marketing, iar dintre
aceștia 72% sunt anul 3 la licență, ipoteza este confirmată în totalitate.

Analiza legăturii dintre variabile

Tabel 4.4. Tabel privind raportul de corelare între variabila prezența la vot și importanța participării la vot

Din tabelul de mai sus reiese faptul că există o corelație între persoanele care au fost
prezente la vot, legătura dintre cele două variabile fiind directă și foarte slabă. Astfel cei care au
spus că e importantă participarea la vot au și mers să voteze.

28
 Tabel 4.5. Tabel privind raportul de corelare între variabila publicitatea electorală în mediul online și variabila acordarea de
like unei persoane politice pe Facebook

Din analiza bivariată se observă ca este o legătură directă și slabă între acceptarea
publicității electorale online și acțiunea de a da un like unei persoane politice pe Facebook.
Reiese că persoanele politice ce-și fac publicitate în mediul online vor primi și un like pe
Facebook.

Tabel 4.6. Tabel privind raportul de corelare între variabila implicarea în activități de voluntariat și variabila implicarea
tinerilor în politică

Între cele două variabile selectate: implicarea în activități de voluntariat și implicarea

tinerilor în politică se observă o legătură inversă foarte slabă, adică o mai mare implicare a
respondenților în activități de voluntariat îi va face pe aceștia să creadă că tinerii nu se implică în
politică.

29
 Tabel 4.7. Tabel privind raportul de corelare între variabila like persoana politica pe Facebook și variabila prezenta
la vot la alegerile din decembrie 2016

În urma analizei între variabila like unei persoane politice pe Facebook și prezența la vot
la alegerile din decembrie 2016 nu s-a observat o legătură. Ceea ce înseamnă că Facebook nu are
o influență directă asupra participării la vot a studenților din cadrul ASE. Altfel spus dacă o
persoană va da like unei persoane politice, nu înseamnă că va ieși automat să voteze.

Concluzii, limite și cercetări viitoare

Campania electorală este perioada cea mai importantă din viața atât a unui partid politic,
cât și din punctul de vedere al politicienilor. Marketingul politic a început să fie din ce în ce mai
des folosit de către partide și de către candidați în dorința acestora de a se face mai bine
cunoscuți electoratului și de a-i convinge să-i voteze. Întrucât modul de comunicare a evoluat și
în prezent se utilizează preponderent internetul prin intermediul rețelelor sociale, politicienii și-
au făcut simțită prezența și în acest mediu.
Din cele de mai sus prezentate s-a putut observa că folosirea eficientă a acestor
instrumente a făcut câștigători pe politicieni care nu porneau cu mari șanse. De asemenea aceștia
au câștigat în țara cel mai dezvoltată din punct de vedere politic și electoral – Statele Unite ale
Americii.
Trendul folosirii rețelelor sociale s-a transmis și în spațiul politic românesc, astfel că
folosirea acesteia de către Iohannis în anul 2014 i-a adus postul de Președinte al României.

30
 În urma analizelor efectuate, ca urmare a datelor culese și codate se pot desprinde câteva
concluzii:
a) Studenții petrec un număr de ore însemnat pe internet, cei mai mulți spunând că între 3
și 4 ore. De asemenea cu cât numărul de ore petrecute pe internet este mai mare cu atât și
numărul de ore pe Facebook va crește.
b) Toți respondenții au spus că au un cont pe Facebook, iar 83% dintre aceștia au spus că
Facebook este prima rețea socială online ce le vine în minte.
c) Persoanele ce sunt de acord cu publicitatea electorală online sunt cele mai predispuse a
da like unei persoane politice.
d) Cei care participă la vot sunt și cei care consideră că este important acest lucru, iar
respondenții ce desfășoară activități de voluntariat nu sunt de părere că tinerii se implică în
politică.
Printre limitele cercetării se numără faptul că ponderea studenților în ceea ce privește
facultățile la care studiază nu a fost respectată, astfel că cei mai mulți au fost la Facultatea de
Marketing, cei mai mulți din anul 3 de la licență. Numărul respondenților este unul
nereprezentativ pentru studenții din cadrul ASE. Pentru ca rezultatele să fie validate, numărul
respondenților trebuia să fie de 392 pentru a se garanta rezultatele în proporție de 95% și marja
de eroare să fie ±5%.
În pofida nereprezentativității, cercetarea a arătat faptul că studenții au fost prezenți într-
un procent însemnat la alegeri. Participarea lor nu se datorează prezenței oamenilor politici pe
Facebook, ci convingerii lor că votul este important. O cauză poate să fie și faptul că mesajele
transmise pe Facebook în cadrul campaniei electorale nu au fost țintite către studenți, dar și lipsa
unei emoții puternice. În cadrul campaniei electorale din anul 2014 la alegerile prezeidențiale a
existat o emoție puternică și o comunicare mult mai accentuată. În mod cert dacă alegerile
parlamentare aveau loc loc imediat după manifestațiile din Piața Victoriei din lunile ianuarie și
februarie.
Dacă se vor mai realiza cercetări viitoare pe aceeași temă și se vor aplica unui număr mai
mare de studenți, pentru a se putea extrapola rezultatul, rezultatele vor fi mai concludente și mai
relevante.

31
Bibliografie
Aharony, N., (2012). ”Twitter use by three political leaders: an exploratory analysis”, Online
Information Review, 36(4), pp. 587 – 603. Disponibil prin baza de date Emerald -
http://dx.doi.org/10.1108/14684521211254086, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Albright, J., (2016). ” How Trump’s campaign used the new data-industrial complex to win the
election”, LSE US Centre, online, disponibil la
http://blogs.lse.ac.uk/usappblog/2016/11/26/how-trumps-campaign-used-the-new-data-
industrial-complex-to-win-the-election/, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Balaure, V. (coord.), Adăscăliței, V., Bălan, C., Boboc, S., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, A.N. și
Teodorescu, N., (2002). Marketing, ediția a II-a, București: Uranus.
Baxter, G., Marcella, R. și Varfis, E., (2011).”The use of the internet by political parties and
candidates in Scotland during the 2010 UK general election campaign”, Aslib Proceedings,
63(5): 464 – 483. Disponibil prin baza de date Emerald
-http://dx.doi.org/10.1108/00012531111164969, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Biroul Electoral Central, (2014), ”Rezultate finale”, online, disponibil la
http://www.bec2014.ro/rezultate/index.html, accesat la data de 26 aprilie 2017.

32
Biroul Electoral Central, (2016). ”Rezultate”, online, disponibil la
http://parlamentare2016.bec.ro/rezultate/, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Boboc, I., (2006). Marketing politic și consultanță guvernamentală, București: Universitară.
Bode, L., Lassen, D.S., Kim, Y.M., Shah, D.V., Fowler, E.F., Ridout, T. și Franz, M., (2016)
”Coherent campaigns? Campaign broadcast and social messaging”, Online Information
Review, e-journal, 40(5), pp.580-594. Disponibil prin baza de date Emerald -
http://dx.doi.org/10.1108/OIR-11-2015-0348, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Brătucu, G., (1998). Marketing electoral, Brașov: Aula.
Cătoiu, I. (coord.), Bălan, C., Popescu, I.C., Orzan, G., Vegheș, C., Dănețiu, T. și Vrânceanu, D.,
(2009). Cercetări de marketing – Tratat, București: Uranus.
Cioroianu, I., (2016). ” Campania electorala pe Facebook – 11-30 noiembrie 2016”,
Contributors, online, disponibil la http://www.contributors.ro/politica-doctrine/campania-
electorala-pe-facebook-11-30-noiembrie-2016/, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Cleanthous, A., (2011). ”10 Lesson From Barack Obama’s Online Marketing Strategy”, Web
Profits, online, disponibil la https://www.webprofits.com.au/blog/barack-obama-online-
marketing/, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Covaci, M., (2015). ”Factorul Facebook în alegerile prezidențiale din 2014”, Sfera Politicii,
online, 1(183)/2015, pp. 85-91. Disponibil la
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/183/pdf/183.08.Covaci.pdf, accesat la data de 26 aprilie
2017.
Digi 24, (2016). ”Medicul Leon Dănăilă, primul pe lista PNL București pentru Senat”. Online,
disponibil la http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/alegeri-parlamentare-
2016/doctorul-leon-danaila-primul-pe-lista-pnl-bucuresti-pentru-senat-594616, accesat la
data de 6 iunie 2017.
Digi 24, (2016). ”IRES. Surprize în profilul alegătorului. De cine a fost votat PSD”, online,
disponibil la http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/alegeri-parlamentare-
2016/ires-profilul-alegatorului-de-la-scrutinul-de-duminica-631028, accesat la data de 26
aprilie 2017.
Digi 24 (2017). ”Campania sobră a PSD gândită de Liviu Dragnea”. Online. Disponibil la
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/alegeri-2016-campania-sobra-a-psd-
gandita-de-liviu-dragnea-642072, accesat la data de 6 iunie 2017.
Filip, R., (2017). ”USR: un partid nou, între luminița de la capătul tunelului și dezamăgirea
influencerilor”. Online, disponibil la https://brrlog.com/usr-dezamagirea-influencerilor-
3463b650cd2c, accesat la data de 6 iunie 2017.

33
Ghilezan, M. (2011). Manual de campanie electorală – elemente de New Media, Timișoara:
Brumar.
Johnson, E., (2016). ” Trump Campaign Turns to ‘Psychographic’ Data Firm Used by Cruz”,
National Review, online, disponibil la
http://www.nationalreview.com/article/438739/trump-campaigns-data-firm-partner-
cambridge-analytica-worked-cruz, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Kalsnes, B., Krumsvik, A.H. și Storsul, T., (2014). ”Social media as a political backchannel”,
Aslib Journal of Information Management, 66(3), pp. 313 – 328. Disponibil prin baza de
date Emerald - http://dx.doi.org/10.1108/AJIM-09-2013-0093, accesat la data de 26
aprilie 2017.
Keegan, (2016). ” Clinton vs. Trump: How They Used Twitter”. The Wall Street Journal, online.
Disponibil la http://graphics.wsj.com/clinton-trump-twitter/, accesat la data de 6 iunie
2017.
Miller, C.C., (2008). ”How Obama’s Internet Campaign Changed Politics”, New York Times
Blog, online, disponibil la https://bits.blogs.nytimes.com/2008/11/07/how-obamas-
internet-campaign-changed-politics/?_r=0, accesat la data de 26 aprilie 2017.
O’Cass, A., (2001). ”Political marketing - An investigation of the political marketing concept
and political market orientation in Australian politics”, European Journal of Marketing,
35(9/10), pp. 1003 – 1025. Disponibil prin baza de date Emerald -
http://dx.doi.org/10.1108/03090560110401938, accesat la data de 26 aprilie 2017.
O’Shaughnessy, N., (2001). ”The marketing of political marketing”, European Journal of
Marketing, 35(9/10), pp. 1047 – 1057. Disponibil prin baza de date Emerald -
http://dx.doi.org/10.1108/03090560110401956, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Popescu, I.C., (2003). Comunicare în marketing, ediția a II-a, București: Uranus.
Pripp, C. (2002). Marketing politic, Bucureşti: Nemira.
Rus, F.C., (2006). PR Politic, Iași: Institutul European.
Rutledge, P., (2013). ”How Obama Won the Social Media Battle in the 2012 Presidential
Campaign”. The Media Psychology Blog, online. Disponibil la
http://mprcenter.org/blog/2013/01/how-obama-won-the-social-media-battle-in-the-2012-
presidential-campaign/, accesat la data de 5 iunie 2017.
Smith, A., (2009). ”The Internet’s Role in Campaign 2008”. Pew Research Center, online.
Disponibil la http://www.pewinternet.org/2009/04/15/the-internets-role-in-campaign-
2008/, accesat la data de 5 iunie 2017.

34
Stanyer, J., (2006). ”Online campaign communication and the phenomenon of blogging: An
analysis of web logs during the 2005 British general election campaign”, Aslib
Proceedings, 58(5), pp.404-415. Disponibil prin baza de date Emerald -
http://dx.doi.org/10.1108/00012530610692357, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Statista, 2017. ”Most famous social network sites worldwide as of April 2017, ranked by number
of active users (in millions)”. Statista, online. Disponibil la
https://www.statista.com/statistics/272014/global-social-networks-ranked-by-number-of-
users/, accesat la data de 5 iunie 2017.
Șerbănică, D., (2003). Relații publice. București: ASE.
Tăușance, V., (2014). ”Vlad Tăușance, unul dintre oamenii care l-au ajutat pe Klaus Iohannis să
devină primul politician european care a atins 1 milion de LIKE-uri pe Facebook”.
Online, disponibil la https://andreeavasile.ro/2014/11/19/vlad-tausance-omul-datorita-
caruia-klaus-johannis-a-devenit-primul-politician-european-care-a-atins-1-milion-de-like-
uri-pe-facebook/, accesat la data de 6 iunie 2017.
Television News Archive, (2016). ”Presidential Campaign 2016: Candidate Television Tracker”.
Online, disponibil la http://television.gdeltproject.org/cgi-
bin/iatv_campaign2016/iatv_campaign2016, accesat la data de 6 iunie 2017.
Teodorescu, B., (2001). Marketing politic și electoral, București: SNSPA.
The Dragonfly Effect, (2015). ”How Obama Won with Social Media”. Online, disponibil la
http://dragonflyeffect.com/blog/dragonfly-in-action/case-studies/the-obama-campaign/,
accesat la data de 6 iunie 2017.
Tudor, S., (2008). Politica 2.0.08: politica marketingului politic, București: Tritonic.
Witek, D. și Grettano, T., (2012). ”Information literacy on Facebook: an analysis”, Reference
Services Review, 40(2), pp. 242 – 257. Disponibil prin baza de date Emerald
-http://dx.doi.org/10.1108/00907321211228309, accesat la data de 26 aprilie 2017.
Zaharia, R., (2001). Marketing social-politic, București: Uranus.
Zurcher, A., (2016). ”US Election 2016 Results: Five reasons Donald Trump won”. BBC, online.
Disponibil la http://www.bbc.com/news/election-us-2016-37918303, accesat la data de 5
mai 2017.

35
 Anexe
Bună ziua!
Acesta este un chestionar anonim în vederea cercetării influenței rețelelor sociale online asupra
deciziei de vot a studenților. Răspunsurile dvs. sunt confidențiale și vor fi folosite doar în scop
statistic. Vă mulțumesc!

1) Sunteți în prezent student/ă al Academiei de Studii Economice din București? (Dacă NU,
STOP INTERVIU)
DA ; NU

2) În prezent folosiți o rețea de socializare online? (Dacă NU, STOP INTERVIU)

DA ; NU;

3) Numiți prima rețea de socializare ce vă vine în minte

4) Pe care dintre următoarele rețele sociale aveți un cont de utilizator:

36
 a) Facebook;
b) Twitter
c) Instagram
d) Snapchat
e) Altă rețele de socializare. Care? _________________

5) Ați votat la alegerile parlamentare din decembrie 2016?

DA; NU

6) Cât de importantă considerați că este participarea la vot?

5 – Foarte importantă
4 – Importantă
3 – Nici importantă, nici neimportantă
2 – Neimportantă
1 – Foarte Neimportantă
7) Cât de mult credeți că ar trebui ca tinerii să se implice în politică?
+5 +4 +3 +2 +1 Implicarea tinerilor în politică -1 -2 -3 -4 -5
8) Sunteți de acord cu publicitatea electorală în mediul online?
Acord total
Acord
Nici acord, nici dezacord
Dezacord
Dezacord total
9) Ați dat like vreunei persoane politice pe Facebook?
DA NU

10) Câte ore petreceți în medie pe zi navigând pe internet?

a) sub 1 oră; b) 1-2 ore; c) 3-4 ore; d) peste 5 ore

11) Din orele petrecute pe internet, câte ore petreceți, în medie, pe Facebook?
a) sub 1 oră; b) 1-2 ore; c) 3-4 ore; d) peste 5 ore

12) Care este dispozitivul de pe care accesați rețeaua Facebook cel mai des?
a) Telefon; b) Laptop; c) Desktop; d) Tableta

37
13) Pe o scară de la 1 la 10, cât de implicat sunteți în activități de voluntariat? (unde 1 înseamnă
foarte puțin, iar 10 foarte mult)

14) Facultatea la care studiați:

a) FABIZ;
b) Administrație publică;
c) Business și Turism;
d) Cibernetică, Statistică și Informatică Economică;
e) Contabilitate și Informatică de Gestiune
f) Economie Agroalimentară și a mediului;
g) Economie Teoretică și aplicată;
h) Finanțe, Asigurări și Burse de Valori;
i) Management;
j) Marketing;
k) Relații Economice Internaționale;
14) În ce ciclu studiați?
a) Licență; b) Masterat; c) Doctorat.

15) În ce an sunteți?
a) 1; b) 2; c) 3; d) an suplimentar/prelungire de activitate;

38