Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arthur Schopenhauer - Metafizica Iubirii
Arthur Schopenhauer - Metafizica Iubirii
com/
METAFIZICA IUBIRII
Arthur Schopenhauer
Sintem obisnuiti sa vedem poetii in principal preocupati de-a descrie in operele lor
dragostea. Dragostea este de regula ideea principala a oricarei opere dramatice, fie ea
tragica sau comica, romantica sau clasica, de sorginte Indiana sau Europeana. Ea nu
constituie intr-un grad mai mic cea mai mare parte din poezia lirica sau epica, mai
ales daca acestea se afla incluse in gazduirea romanelor, cele care au fost editate in
fiecare an timp de secole in fiecare tara civilizata din Europa la fel de regulat ca si
fructele pe care le produce pamintul. Toate aceste opere nu sint nimic altceva, decit
descrierea mai mult sau mai putin sofisticata a pasiunii in cauza. Mai mult decit atit,
cele mai reusite reprezentari ale dragostei, Romeo si Julieta, La Nouvelle Hiloise si
Werther, au atins o faima nepieritoare.
"Rien n'est pas que le vrai, le vrai seul est aimable ." -- BOIL.
Experienta, desi nu cea de fiecare zi, verifica ceea ce incepe de regula doar ca o
inclinatie puternica si dirijabila ce poate evolua in anumite conditii intr-o pasiune, dar
prin a carei ardoare depaseste cu mult toate celelalte pasiuni. Ea va ignora toate
considerentele, va trece peste tot felul de obstacole cu o staruinta si o putere
incredibila. Pentru a se bucura de dragostea sa un om nu va ezita sa riste totul; de
fapt, daca dragostea lui va fi total respinsa, isi va sacrifica pe deasupra pina si viata.
Personaje de genul tinarului Werther si a lui Jacopo Ortis, nu au existat doar in
romane; Europa produce in fiecare an cel putin o jumatate de duzina de astfel de
personaje asemeni lor: sed ignotis perierunt mortibus illi; suferintele lor sint descrise
de scriitorii registrelor oficiale sau de reporterii de ziare. Cititorii de stiri vor
confirma intr-adevar existenta unor astfel de rapoarte ale politiei, in jurnalele de stiri
de limba franceza si engleza.
Iubirea conduce pasii unui mare numar de oameni catre casa de nebuni. Exista aici
in fiecare an cazuri de acest fel in care doi indragostiti s-au sinucis impreuna pentru
ca anumite circumstante materiale s-au intimplat sa fie defavorabile uniunii lor. Intre
noi fie spus, nu pot deloc intelege astfel de oameni ce sint incredintati de dragostea
unuia fata de celalalt si se asteapta sa descopere cea mai mare fericire in placerile ei,
dar care nu pot evita sa depaseasca limita extrema si prefera sa sufere la fiecare din
dificultatile intilnite in drumul lor, ajungind pina la a-si sacrifica viata, cea care este o
bucurie mai mare decit orice altceva pot concepe ei. Ii pot intelege tot la fel de putin
pe cit pot intelege fazele si pasajele dragostei, pe care le avem cu totii inaintea ochilor
nostri in fiecare zi si daca nu sintem prea batrini cei mai multi dintre noi le si purtam
chiar in inima noastra.
Dupa ce toate acestea au fost reamintite, nimeni nu se mai poate indoi de realitatea
sau importanta dragostei. In schimb te intrebi prin urmare, de ce oare a scris filosoful
prima data despre acest subiect, cel care este in mod constant tema predilecta a
poetilor si ar trebui mai degraba ca cineva sa fie surprins ca aceasta dragoste, ce a
jucat intotdeauna un rol atit de important in viata omului, de-abia de a fost luata in
considerare cit de cit de filosofi si mai exista inca un impas pentru ca un astfel de
material sa fie utilizat de ei.
Platon s-a dedicat el insusi mai mult decit oricine altcineva subiectului dragostei, in
special in Symphosium si in Phaedrus; si ceea ce a spus el intra oricum in sfera
mitului, fabulei si satirei si se poate aplica in cea mai mare parte doar in cazul
tinerilor atenieni. Putinul pe care Rousseau il afirma in Discursul sau asupra
fundatiilor cauzelor si originii inegalitatii dintre oameni, nu este nici adevarat, nici
satisfacator. Cercetarea amanuntita pe care Kant o face asupra dragostei in cea de-a
treia parte a tratatului sau Uber das Gefhl des Schnen und Erhabenen, este foarte
superficiala; el arata ca nu a mers pina la capat in aprofundarea subiectului si de
aceea rezultatul este cumva contrar adevarului. In final, modul lui Platner de-a trata
asupra acestui subiect in Antropologia sa, va putea fi gasit de orice om in a fi destul
de superficial si insipid.
Pe alta parte, pentru amuzamentul cititorului merita sa fie citata definitia lui
Spinoza, pentru ca ea este de-o naivitate exuberanta: Amor est titillatio comitante
idea cause externae (Etica, IV, prop.44). Nu este in intentia mea, nici de-a contrazice,
nici de-a influenta opiniile asupra a ceea ce a fost scris inainte de predecesorii mei;
insusi subiectul m-a obligat sa fiu obiectiv si-a deveni el insusi inseparabil de
judecata mea asupra lumii. Mai mult decit atit, ma astept mai putin la o aprobare din
partea acelor oameni care sint in acest moment captivati de aceasta pasiune si in
consecinta incearca sa-si exprime sentimentele lor exuberante prin imaginile cele mai
diafane si sublime. Punctul meu de vedere le va parea mult prea material, prea fizic,
metafizic oricum, ba chiar ceva mai mult, pentru ca el este esentialmente
transcendental.
Fiecare dragoste asa cum se iveste apare a fi eterica, izvorind in intregime din
instinctul sexual; intr-adevar, incontestabil este vorba despre acest instinct si vorbind
doar intr-un mod mult mai definit, specializat si poate ceva mai stict, este o forma
mult mai individualizata a acestui instinct. Daca vom avea permanent in minte acest
lucru vom putea considera ca unul dintre cele mai importante roluri pe care il joaca
dragostea in toate fazele si gradele ei, nu doar in drame si nuvele, dar deasemenea si
in lumea reala, unde alaturi de dragostea de viata se arata a fi ea insasi cea mai
puternica si cea mai activa dintre toate cauzele ei; astfel incit unii vor considera ca va
ocupa constant jumatate din capacitatile si gindurile celor mai tineri membri ai
umanitatii si ca este scopul final aproape al fiecaruia dintre eforturile omenesti; ca
influenteaza nefavorabil cele mai importante actiuni; ca perturba frecvent pina si cele
mai serioase ocupatii; ca uneori este deranjanta pentru o anumita vreme si chiar si
pentru cele mai mari dintre spirite; ca nu-i este teama sa intrerupa tranzactiile de stat
sau investigatiile in care sint implicati oamenii invatati; ca stie cum sa inriureasca
alcatuirea scrisorilor de dragoste, manuscrisele filosofice si pliantele ministeriale; ca
stie la fel de bine cum sa anticipeze actiunile cele mai complicate si situatiile cele mai
extreme, sa dizolve cele mai importante relatii, sa rupa cele mai strinse legaturi; ca
viata, sanatatea, bogatia, rangul si fericirea sint sacrificate de dragul ei; ca face dintr-
un om, care de altfel este unul onest, un perfid si dintr-un om ce a fost pina acum
credincios, un tradator si ca totodata apare ca un demon ostil al carui obiectiv este de
a rasturna totul, de-a aduce confuzie si neliniste pretutindeni acolo unde poate ajunge;
daca toate acestea sint luate in considerare vor fi suficiente ratiuni ca cineva sa se
intrebe: "La ce bun tot acest zgomot? Toate aceste complicatii, furtuni, suferinte si
dorinte? De ce ar trebui ca aceste nimicuri sa joace o parte atit de importanta, sa
creeze atita dezordine si confuzie in viata ordonata a umanitatii?" Dar pentru
investigatorul zelos spiritului adevarului raspunsul va fi relevat gradual; nu este vorba
despre citeva nimicuri, este vorba despre o atitudine; importanta dragostei consista
intru-totul in armonia dintre seriozitatea si zelul cu care este dusa pina la capat.
Scopul ultim al tuturor chestiunilor apartinind dragostei, indiferent daca acestea sint
de natura comica sau tragica, este in realitate mult mai important decit toate celelalte
obiective ale vietii umane si de aceea este deservita perfect de acea seriozitate
profunda de care este urmarita mereu.
In final ea reprezinta insasi vointa de-a trai, cea care este prezenta in toate speciile,
prin care sint atrase atit de convingator si intr-un mod aproape exclusiv doua
individualitati de sex opus, ce vesnic vor tinde una catre cealalta. Acest lucru va fi
anticipat in noua fiinta pentru care ei vor deveni parinti, ce reprezinta in sine o
obiectivare a naturii ei ce corespunde perfect nazuintelor. Acest nou individual ce va
lua nastere din contopirea si transformarea celor doi, va mosteni in sine vointa si
caracterul tatalui si intelectul mamei, impreuna cu trasaturile din constitutia celor doi.
De regula un individual va mosteni acele caracteristici in ceeea ce priveste forma
corpului mai mult de la tata, in timp ce de la mama va mosteni statura, in
conformitate cu legile consacrate descendentilor lumii animale...
In cazul opus, cind nu exista aici nicio potrivire intre inclinatiile, caracterul si
capacitatea intelectuala corespunzind fiecaruia dintre ei, de aici poate apare o
aversiune, ba chiar mai mult, un antagonism ce se va naste, dar cu toate acestea mai
este totusi posibil ca si de aici sa izvorasca dragostea. O dragoste de un astfel de gen,
incit sa-i orbeasca intru-totul pe cei doi; iar daca ii va conduce spre o casatorie ea va
fi una foarte nefericita.
Tocmai de aceea Natura reuseste sa-si atinga scopurile sale finale, implantind in
individual anumite iluzii prin intermediul carora naste in el falsa impresie ca ceva ce
este in realitate avantajos in mod exclusiv doar pentru specie insasi, ar fi in aparenta
ceva avantajos doar pentru sine; prin urmare, in cele din urma el va fi purtat mai
departe de o simpla himera ce pluteste inaintea ochilor lui pentru citeva clipe, pentru
a se destrama la fel de repede cum a si aparut, si toate acestea se petrec doar pentru ca
un asemenea motiv sa poata inlocui realitatea. -Aceasta iluzie este instinctul-. In cele
mai multe dintre cazuri instinctul poate fi privit ca un simt al speciei care prezinta
vointei tot ce se afla la dispozitia si in folosul speciilor. Dar pentru ca in interiorul
exponentului speciei vointa a devenit individuala, ea trebuie indusa in eroare in asa
fel incit plecind de aici, sa judece prin simturile -individualului- ceea ce i-au
prezentat de fapt simturile speciei; cu alte cuvinte sa-si imagineze ca urmareste
realizarea scopurilor finale la care participa individualul, pe cind in realitate ea
urmareste pur si simplu acele teluri generale apartinind doar speciei (cuvintul general
este utilizat aici in cel mai strict sens).
Mai tirziu, vom analiza ceva mai profund statutul considerentelor ce sint implicate
aici. Nazuinta catre ceea ce reprezinta cel mai valoros in interiorul speciilor, ce
impinge pe un om sa aleaga o femeie frumoasa, este in realitate un simplu instinct,
desi el insusi isi imagineaza ca prin aceasta alegere care ar fi facuta de el, ar cauta sa
sporeasca doar nivelul propriilor sale placeri. Ca o chestiune de fapt, avem aici o
solutie instructiva a naturii secrete a tuturor instinctelor care actioneaza aproape
intotdeauna la fel de prompt ca si in acest caz, directionind individualul in
conformitate cu interesele speciilor. Grija pe care o insecta o arata in alegerea unei
anumite flori, a unui fruct, ori a unei bucati de carne, sau modul in care o
himenoptera cauta larva unei insecte stranii, astfel incit sa-si poata depune acolo
ouale sale -si doar in acest loc special- si stradania febrila pentru a le asigura un loc
ferit de primejdii, pentru rezolvarea careia nu va pregeta depunerea tuturor eforturilor
si nu va manifesta niciun fel de teama, este in mod evident foarte asemanatoare grijei
pe care o manifesta un om in alegerea unei femei de o natura distincta, al carei
individual sa fie potrivit pentru el. El nazuieste catre ea cu o asemenea inflacarare,
incit in cele mai multe dintre cazuri pentru atingerea obiectivului sau in ciuda oricarui
rationament logic isi va sacrifica intreaga sa fericire in aceasta viata, angajindu-se
intr-un mariaj stupid pentru citeva mici clipe de bucurie oferite de o dragoste
pasagera ce il vor costa intreaga avere, onoare si viata, ba chiar pina si absurditatea
comiterii unor crime. Si toate acestea sint in concordanta deplina cu vointa naturii, ce
este pretutindeni suverana, astfel incit sa poata servi speciile in cel mai eficient mod
cu putinta, desi toate sacrificiile sint in realitate facute in seama si pe costurile acestui
individual.
Toate acestea arunca lumina la rindul lor asupra instinctului animalelor. Ele sint
deasemenea purtate fara nicio urma de indoiala de un tip de iluzie care se prezinta ca
si cum ar lucra pentru propria lor placere, desi in realitate ele lucreaza doar in slujba
acelei specii, cu o asemenea maiestrie si spirit inalt de sacrificiu.
Pasarile isi construiesc cuibul; insectele cauta un lacas potrivit in interiorul caruia
sa-si aseze ouale, sau pina chiar si acolo unde ele isi vineaza prada, desi au o anume
aversiune pentru asta, dar ea trebuie ca in acest fel sa fie asezata linga oua, ca hrana
pentru viitoarele larve; albinele, viespile si furnicile, se folosesc de abilitatea lor de-a
construi economii extrem de complexe. Toate sint controlate in mod neindoielnic de
o iluzie ce ascunde rolul sau real in slujba speciilor sub masca unui scop egoist.
Acesta constituie probabil singura cale pentru a face ca un proces launtric sau
subiectiv, de la care se ivesc toate manifestarile instinctelor, sa poata deveni
inteligibil pentru noi. Procesul exterior sau obiectiv ce se arata in lumea animala, pare
a fi controlat intr-un mod hotaritor de actiunea instinctelor, asemeni insectelor de
exemplu, la care predomina formatiunile nucleice i.e. sistemului nervos -subiectiv- ce
isi manifesta influenta asupra sistemului nervos -obiectiv-, sau sistemul cerebral. De
unde se poate trage concluzia, ca ele nu sint controlate intr-o masura atit de mare de
perceptiile obiective propriu-zise, pe cit de mult isi pot exercita influenta acele
sentimente subiective ce excita aparitia tuturor acestor dorinte, prin intermediul
influentei pe care acest sistemul nucleic o exercita asupra creierului; si in consecinta
ele se misca prin mijlocirea unei anumite iluzii....
Rolul preponderent pe care il joaca creierul pentru om, este cauza existentei unui
numar mai redus de instincte decit cele prezente in lumea animalelor aflate pe o
treapta mai jos, dar chiar si acestea, ramase aici intr-un numar atit de mic, sint
suficiente pentru a-l conduce destul de usor pe un drum ratacit. De exemplu,
sentimentul frumosului, cel care ghideaza un om instinctiv in selectia perechii sale, il
indruma pe acesta gresit atunci cind individualul degenereaza inclinind spre
pederastrie. Intr-un mod similar musca albastra (Musca vomitoria), care in mod
instinctiv ar trebui sa-si depuna ouale pe carnea intrata in procesul de putrefactie si le
depune in florile de lemn cainesc (Arum dracunculus), pentru ca a fost inselata in
simturile sale de mirosul gretos de putrefactie pe care-l emana aceasta floare. Tot asa
un instinct absolut universal sta la baza intregii fundatii a dragostei, un adevar ce
poate fi confirmat la o analiza mai atenta asupra acestui subiect - ce cu greutate ar
putea fi evitata.
Din acest motiv un barbat isi va dori mereu sa cunoasca si iubirea altor femei, in
timp ce o femeie va ramine atasata unui singur barbat; pentru ca natura le constringe
in mod inconstient sa ofere sprijinul neconditionat pentru a deveni protectorii si
sustinatorii viitorilor copii. Din aceste ratiuni fidelitatea conjugala a unui barbat este
artificiala, in timp ce a femeii este naturala. De aici infidelitatea femeii este privita in
mod obiectiv tocmai din cauza acestor consecinte si intr-un mod subiectiv din cauza
caracterului ei ce contravine naturii si este mult mai greu de justificat decit cea a unui
barbat.
Pentru a fi cit se poate de clar si perfect convinsi ca aceasta placere ce ne-o ofera
sexul, oricit de obiectiv pare a fi nu este altceva decit simplul instinct mascat, cu alte
cuvinte inteligenta speciei ce lupta pentru conservarea tipului sau specific este
necesar sa analizam mai indeaproape considerentele ce ne influenteaza in acest sens
si sa intram in detalii, oricit ar parea de ciudat ca ele sa fie exprimate intr-o forma
filosofica. Aceste considerente pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
Cele care se refera la tipul speciilor -id est-, frumusetea; cele care privesc celelalte
calitati fizice; si in final, cele prezente doar relativ, ce se ivesc din corectia necesara
sau pe de alta parte, din nevoia de neutralizare a calitatilor sau anormalitatilor
specifice fiecareia din cele doua individualitati. Sa privim asupra lor luate in mod
separat.
Cel de-al doilea este reprezentat de starea de sanatate; o stare de sanatate deteriorata
de o boala severa ne poate alarma inca de la inceput, dar o boala de o natura cronica
sau chiar o stare avansata de epuizare a organismului ne inspaiminta inca si mai mult,
indeosebi la gindul ca ea ar putea fi transmisa mai departe la urmasi.
O gura mica inseamna si maxilare de mici dimensiuni, este intr-un anume fel
esentiala si reprezinta o caracteristica specifica a fetei rasei umane, pentru a putea fi
astfel distinsa de gura brutei. O barbie stearsa, cum am spune taiata, va determina un
sentiment de respingere pentru ca _mentum proeminulum_ este o caracteristica
apartinind exclusiv speciei noastre.
In general putem spune urmatoarele: - virsta pe care o prefera femeile este cea intre
treizeci si treizeci si cinci de ani. De exemplu ele prefera barbatii aflati la aceasta
virsta pentru ca ei sint cei care poseda in realitate cea mai inalta forma a frumusetii
umane. Ratiunea acestei alegeri este aceea ca ele nu sint ghidate de gust, ci de
instinct, cel care recunoaste in aceasta virsta specifica culmea energiei procreatoare.
In general femeile acorda putina atentie frumusetii, cum s-ar spune frumusetii
chipului; ele par sa ia in sarcina lor exclusiva inzestrarea cu frumusete a copiilor. In
mod special puterea de atractie a unui barbat se datoreaza fortei si curajului de care
acesta da dovada, pentru ca aceste calitati ofera perspectiva unei generatii de copii
robusti si in acelasi timp va oferi si protectia necesara. O femeie va privi asupra
fiecarui defect fizic care este prezent la un barbat, la fiecare deviatie de la tip, ca si
cum acesta s-ar putea transmite la copii, iar atunci cind in aceasta privinta ea insasi
este desavirsita, sau daca este superioara printr-un set de calitati ce depasesc aceste
neajunsuri ale partenerului ei, aceasta posibilitate este eliminata. Singura exceptie o
formeaza acele calitati ce sint specifice unui barbat si prin urmare o mama nu le poate
oferi copiilor sai; acestea privesc modul de constructie a structurii masculine a
omului, latimea umerilor, soldurile mici, picioarele drepte, forta musculara, curajul,
barba, si asa mai departe. Si in acest fel se intimpla destul de frecvent ca o femeie sa
iubeasca un barbat urit, insa nu va iubi niciodata un barbat efeminat, pentru ca ea nu
poate neutraliza aceste defecte.
Cea de-a doua categorie de considerente ce stau la baza acestui nesecat izvor al
dragostei, sint reprezentate de acele insusiri ce depind de calitatile psihice ale
individualului. Si aici vom putea descoperi ca o femeie este atrasa fara exceptie de
acele calitati dezvaluite de inima unui om sau de caracterul sau, ambele fiind
mosteniri ce se transmit urmasilor de la tata. In principal ele sint reprezentate de
hotarirea vointei, de spiritul de determinare si de curaj si poate ca ceea ce reuseste sa
cucereasca in cel mai inalt grad o femeie este tocmai onestitatea si bunatatea inimii
de care poate da dovada un barbat; in vreme ce acele aptitudini intelectuale nu
exercita intr-un mod direct si instinctiv o putere de atractie asupra lor, din simplul
motiv ca ele nu vor fi transmise urmasilor de la el. Lipsa inteligentei nu are o
insemnatate prea mare pentru ele; de fapt o putere spirituala in exces, ori chiar geniul
privit ca o exceptie de la ceea ce inseamna un om in obisnuit, poate avea chiar un
efect contrar, defavorabil. Si astfel vom putea intilni in mod destul de frecvent o
femeie ce prefera un barbat stupid, urit, fie chiar lipsit de politete, unui barbat educat,
agreabil si intelectual. Plecind de aici oameni de un temparament extrem de diferit se
casatoresc in mod destul de frecvent din dragoste, _el_ un badaran, puternic si cu
mintea ingusta, in timp ce _ea_ este foarte sensibila, rafinata, cultivata, inzestrata din
plin cu o dragoste naturala fata de frumos, si asa mai departe; sau _el_ este simpatic
si inteligent, in vreme ce _ea_ este o gisca.
Acum vin celelalte considerente relative ce depind de fiecare din aceste doua
individualitati si ce incearca sa extermine prin intermediul celuilalt slabiciunile
prezente in sine, deficientele si deviatiile de la tipul perfect al speciei, astfel incit
aceste neajunsuri sau alienari sa nu fie transmise mai departe in copilul ce se va naste,
sau sa se dezvolte in adevarate monstruozitati. Slabiciunea unui barbat vadita in forta
sa musculara, il va determina sa-si doreasca o femeie puternica, care sa compenseze
in acest fel neajunsurile individualitatii lui; iar acelasi lucru este valabil si in cazul
unei femei....
Cu toate acestea in cazul in care o femeie alege un barbat inalt, probabil pentru ca
acest cuplu sa formeze o impresie cit mai favorabila in cadrul societati, de regula
copilul este cel care va suferi din pricina nebuniei sale. Din nou unul dintre cele mai
categorice considerente este decis de culoarea tenului. Oamenii cu tenul blond prefera
fie persoane brunete, fie pe cele cu un ten castaniu; dar cazul contrar este foarte rar
intilnit. Motivul acestei alegeri este urmatorul: o persoana cu parul blond si ochii
albastri reprezinta o deviatie de la tip si aproape constituie o anormalitate, similara
situatiei soarecilor albi sau in orice caz a cailor de culoare alba. Nu exista o astfel de
rasa indigena asemanatoare in oricare din celelalte parti ale lumii cu exceptia Europei
- nici macar in regiunile polare - si in mod evident ei isi afla originea in Peninsula
Scandinava. _En passant_ este o convingere proprie ca pielea alba nu reprezinta
culoarea naturala a omului si ca prin acesta natura ei au avut o piele de culoare
inchisa sau bruna, asemeni stramosilor nostri Hindusi si prin aceea ca omul alb n-a
fost niciodata creat intr-un mod original de natura; prin urmare nu exista aici nicio
_rasa_ de oameni albi si cu toate ca s-a vorbit atit de mult asupra acestui subiect,
fiecare om alb reprezinta de fapt purtatorul unei mutatii, unei anomalii ce se
manifesta la nivelul speciei. Ajungind de-a lungul calatoriei sale pe planeta pina in
nordul indepartat unde conditiile speciale de aici l-au facut sa se simta atit de strain,
el si-a dus existenta asemeni unei plante exotice ce are nevoie de o sera in plina iarna,
iar de-a lungul secolelor omul a devenit alb. Tiganii, un trib din nord-estul Indiei ce
au emigrat in Europa doar cu citeva secole in urma, dezvaluie aceste mutatii care au
avut loc la nivelul tenului Hindus si in cazul nostru. Prin urmare natura se straduieste
prin intermediul iubirii sa reconstruiasca culoarea inchisa a parului, tenului si ochilor,
pentru ca ele constituie acele trasaturi specifice ale tipului uman original; cu toate
acestea culoarea alba a pielii a devenit o a doua natura, desi nu intr-o asemena masura
incit culoarea inchisa a pielii specifica tipului uman Hindus sa ne produca repulsie.
In cele din urma fiecare om incearca sa descopere acea jumatate ce poate corecta
propriile sale defecte si anomaliile prezente in anumite parti ale corpului si cu cit sint
mai vadite aceste defecte, cu atit mai mare este determinarea sa in a le corecta. Acesta
este motivul pentru care persoanele cu nasul cirn gasesc infatisarea celor cu nasul
acvilin ce se poate confunda cu ciocul unui papagal, in a fi nespus de placuta; si
acelasi lucru se aplica la fel pentru oricare alta parte a corpului. Oamenii cu o fata
exagerat de prelunga incearca o reala incintare atunci cind intilnesc un chip construit
dupa reguli contare, cu o fata mult mai mica si de o structura ovala. Considerente
temperamentale influenteaza deasemenea alegerea pe care o face un om. Fiecare
dintre noi prefera un temperament contrar celui pe care il posedam; dar acest lucru
numai in masura in care acest element este intr-adevar unul decisiv.
Modul profund serios in care facem analiza critica si urmarim indeaproape fiecare
parte a unei femei, in timp ce pe de alta parte, ea ne analizeaza pe noi; modul de
analiza minutioasa in care cercetam o femeie ce a inceput sa ne incante; capriciul
alegerii noastre; atentia exagerata prin care un barbat isi priveste _iubita_; grija
speciala pe care el o manifesta in fiecare trasatura specifica pentru a nu fi amagit;
marea importanta pe care o acorda pentru fiecare din aceste trasaturi, indiferent daca
sint de o importanta mai mica sau mai mare - toate acestea se afla in deplina
concordanta cu importanta scopului final. Pentru ca acel copil ce se va naste, va
trebui sa poarte trasaturi similare de-a lungul intregii sale vieti; de exemplu daca o
femeie este doar putin inclinata, este posibil ca asta sa-i cauzeze fiului sau putindu-se
intimpla sa se nasca cocosat; si acest lucru poate fi dus in acelasi fel mai departe in
toate celelalte privinte. Noi nu sintem in mod natural constienti de toate aceste
lucruri. Ba chiar dimpotriva, fiecare om este convins imaginindu-si ca alegerea sa
este facuta in interesul propriei sale placeri (dar care in realitate nu poate fi implicata
absolut deloc); alegerea lui pe care va trebui sa o luam drept buna in deplina
concordanta cu propria sa individualitate este facuta tocmai in interesul speciilor,
avind drept indatorire secreta a pastra aceste tipuri specifice intr-o forma pe cit
posibil de pura. In acest caz individualul actioneaza in mod inconstient in interesul a
ceva mult mai inalt, care este reprezentat aici de acest interes al speciei. Tocmai din
acest motiv el acorda o atit de mare importanta unor lucruri fata de care altfel ar putea
fi indiferent. Exista aici ceva cit se poate de neobisnuit in acest mod inconstient, dar
totusi atit de serios si de critic, in care doua tinere persoane de sex opus se
examineaza reciproc in momentul in care se vor intilni pentru prima oara; in privirile
atente si patrunzatoare pe care si le schimba cei doi, in inspectia prudenta la care sint
supuse diversele lor trasaturi. Aceasta cercetare si analiza nu reprezinta nimic altceva
decit _contemplatia geniului speciei_ ce-si manifesta forta de imaginatie asupra
acelui individual ce poate fi nascut si rezultatul ce va fi obtinut prin combinarea
calitatilor specifice fiecaruia dintre cei doi; marea incintare pe care o vor resimti cei
indragostiti unul fata de celalalt si dorinta aprinsa din privirile lor, este determinata de
aceasta meditatie.
Desi aceasta dorinta poate deveni atit de intensa uneori, ea poate dispare la fel de
usor daca ceva ce n-a fost observat anterior iese acum la lumina. Si in acest fel geniul
speciei mediteaza asupra generatiei viitoare la toti cei care nu sint inca prea batrini
pentru a mai putea concepe. Ea este opera lui Cupidon ce prin aceasta cursa lansata
modeleaza specia, mereu ocupat, ce speculeaza mereu, intotdeauna meditativ. Iubirile
acestui individual,ce in intregul lor ansamblu sint vremelnice, sint totodata lipsite si
de orice importanta in momentul in care ele vor fi comparate cu cele ale acestei
divinitati ce ascunde in sine interesul speciei si al rasei ce se va naste; si din acest
motiv ea este intotdeauna gata sa sacrifice individualul, fara macar ca asta sa ii pese
citusi de putin. Pentru ca ea este atasata de aceste iubiri efemere tot asa cum o fiinta
nemuritoare poate fi atasata de un muritor si interesul ce-l poate arata fata de ei este
asemeni interesului pe care il poate avea infinitul fata de marginit. Constient prin
urmare de declansarea acestor iubiri apartinind unei ordini mult mai inalte decit cele
ce privesc doar fericirea si suferinta individualului, el le conduce cu o indiferenta
sublima prin tumultul luptei, prin freamatul actiunii, cu violenta unei calamitati,
urmarindu-le din izolarea permanenta a unei vieti aflate sub semnul adevaratei
sihastrii.
Aceasta dorinta arzatoare, metafizica, a vointei in sine are loc imediat, ca si sfera
sa de actiune in cercul fiintelor umane, tocmai de aceea inimile celor doi viitori
parinti vor fi in consecinta intru totul stapinite de aceasta dorinta. Ei isi vor inchipui
acum ca de dragul lor se petrec toate acestea, pina si aceasta nazuinta pentru ceea ce
in prezent are doar un tel metafizic, pentru ceea ce nu intra in sfera lucrurilor
existente in lumea reala. Cu alte cuvinte este nazuinta viitorului individual de-a isi
face intrarea in existenta, ce devine pentru prima data posibila aici, o dorinta ce-si are
obirsia in izvorul primordial al tuturor fiintelor si se manifesta ea insasi in lumea
fenomenala ca o iubire intensa ce viitorii parinti o arata unul fata de celalalt si ce
acorda mai putina atentie la orice altceva in afara de sine. De fapt dragostea este o
iluzie ca oricare alta; ea il va impinge pe om in a-si sacrifica tot ceea ce el poseda in
lume doar pentru a obtine pe aceasta femeie, care in realitate nu-l va satisface cu
nimic mai mult decit o poate face oricare alta. De asemenea ea va inceta sa mai existe
atunci cind scopul sau, care in realitate era unul metafizic, a fost dejucat – posibil de
infertilitatea femeii (care potrivit lui Hufeland, este rezultatul a nouasprezece defecte
accidentale prezente la nivelul constitutiei), tot asa cum este dejucata zilnic in alte
milioane de drojdii zdrobite ce actioneaza in baza aceluiasi principiu metafizic al
vietii, pentru a da aceiasi batalie aici, si asta doar pentru a-si face intrarea pe tarimul
existentei; nu este posibila nicio alta consolare decit aceasta existenta infinita a
spatiului, timpului si materiei si in consecinta, o inepuizabila oportunitate aflata in
serviciul vointei de-a trai.
Hi sunt, quos Deus copulavit, ut eam que fuit Uriae et David; quamvis et diametro
(sic enim sibi humana mens persuadebat) cum justo et legitimo matrimonio pugnaret
hoc...
...sed propter Salomonem, qui aliunde nasci non potuit, nixi ex Bathseba,
conjuncto David semine, quamvis meretrice, conjuxit eos Deus. [18].
Este insusi spiritul speciei, cel care poate zari dintr-o singura privire care este
valoarea pe care un indragostit o poate avea pentru realizarea telurilor sale. Pe linga
asta marile pasiuni isi au de regula originea in dragostea la prima vedere:
In mod curios, exista aici un pasaj ce atinge acest subiect in Guzman de Alfarache,
un bine cunoscut roman scris in urma cu doua sute cincizeci de ani, de Mateo
Aleman:
No es necessario para que uno AME, que pase distancia de tiempo, que siga
discurso, la Haga eleccion, sino que aquella Primera y sola Vista, concuran
juntamente cierta correspondencia consonancia, lo que AC solemnos vulgarente
decir, 'una confrontacion de Sangre' - que por particular influxo suever mover las
estrellas.
In conformitate cu asta, pierderea unui iubit ce a fost rapit de un rival sau de mana
lunga a mortii, reprezinta cea mai mare suferinta a tuturor indragostitilor lumii; doar
pentru ca este de o natura transcendenta, deoarece nu il afecteaza doar ca individual,
ci incearca pina si distrugerea insasi _essentia aeterna_ a speciei, tocmai in a carei
vointa speciala si serviciu el se afla chemat aici. Din acest motiv gelozia apare atit de
tulburatoare si de amara, iar renuntarea la una din iubiri este cel mai inalt si mai
coplesitor dintre toate sacrificiile umane. Unui erou ii este rusine sa arate orice fel de
emotie, exceptind insa doar emotia ce este un rezultat al dragostei; ratiunea acestui
comportament este ca in momentul cind acesta este indragostit nu mai este el, este
doar spiritul speciei, cel care il chinuie, tradindu-l intregii suferinte pe care inima sa
muritoare o poate simti. In _Marea Zenobia_, a lui Calderon, exista o scena in ultimul
act, intre Zenobia si Decius, unde ultimul spune:
Cielos, luego tu me quieres? Perdiera cien mil victorias, Volvi‚ rame, etc.
(O, ceruri! Atunci asta inseamna ca ma iubiti? Pentru asta voi sacrifica o mie de
victorii, etc.)
In acest caz onoarea, care de departe a cintarit mai mult decit orice alt interes, este
condusa catre cimpul aflat sub stapinirea directa a dragostei - i.e., interesul speciei
vine sa joace rolul decisiv si sa ia deciziile in propriul sau avantaj; pentru ca interesul
speciei comparat cu cel al acestui simplu individual, este in orice moment mult mai
important, putem spune chiar ca este infinit mai important. Onoarea, datoria,
fidelitatea, totul sucomba in fata ei dupa ce au rezistat in fata tuturor celorlalte tentatii
- pina chiar si a celor aflate sub pericolul iminent al mortii. Si vom putea gasi
actionind aceleasi lucruri intr-o maniera asemanatoare pina si in simpla noastra viata
particulara; spre exemplu un om aflat sub imperiul iubirii actioneaza intr-un mod
mult mai putin lucid decit in oricare alta circumstanta oferita de viata. Uneori
constiinta este data la o parte chiar si de catre oamenii cei mai onesti si sinceri,
neprefacuti, ce devin oamenii cei mai infideli si nepasatori atunci cind sint cuprinsi in
mrejele dragostei – id est, cind interesul speciei i-a luat in totala posesie. Intr-adevar,
ei ar putea parea ca si cum s-ar crede sub puterea constiintei apartinind unei autoritati
mult mai mari decit ii poate fi vreodata conferit interesului acestor individualuri
marunte; aceste lucruri se intimpla pur si simplu pentru ca ele au legatura cu interesul
speciilor. Declaratia lui Camfort in acest sens este remarcabila:
Quand un homme et unne femme ONT l'un pour l'autre une passion violente, il me
semble toujurs que quelque soient les obstacole qui les separent, un Mari, des parents,
etc; LES DEUX amants sont l'un a l'autre, de par la Nature, qu'ils s'appartiennent de
Droit devin malgre les Lois et les conventions humaines.....
Din acest punct de vedere cea mai mare parte a Decameronului pare a fi o simpla
satira si o batjocora din partea geniului speciei, la adresa si fata de drepturile si
interesele individualului pe care le calca cu totul in picioare. Inegalitatea rangului si a
tuturor celorlalte relatii similare sint inlaturate de geniul speciei cu aceeasi indiferenta
si dezinteres ca si cind ar sta impotriva la unirea a doua persoane aflate intr-o
dragoste mare si pasionata, inlocuind-o pe una din ele cu o alta persoana; isi
urmareste telurile sale finale ce privesc aceste generatii viitoare, spulberind orice
principii umane si acordindu-le tot atita atentie ca si unor fire de paie.
Din acelasi motiv un om va risca totul de buna voie asumindu-si escaladarea
oricarui pericol, devenind in acest fel curajos, desi poate ca in alte conditii s-ar fi
purtat asemeni unui nevolnic. Si cu cita placere urmarim, fie chiar si intr-o piesa de
teatru sau intr-o nuvela, pe cei doi tineri indragostiti ce se lupta pentru a se cistiga
unul pe celalalt - i.e., si toate doar in interesul acestei specii - modul in care pina la
urma ei sint infrinti de cei mai in virsta, si asta tocmai pentru ca au avut in vedere
doar fericirea acestui individual! Pentru ca batalia dusa de doi indragostiti este pentru
noi de cea mai mare importanta, oferindu-ne cea mai inalta incintare si in consecinta
o gasim drept cea mai justificabila actiune din viata umana, cel putin tot asa cum
speciile sint de-o importanta mai mare decit individualul.
Prin urmare avem ca subiect esential al celor mai multe dintre comedii geniul
speciei cu telurile sale, desfasurindu-se in directia opusa intereselor individualului
imediat si in consecinta amenintind sa submineze fericirea lor. Ca o regula el isi
realizeaza telurile sale, ce in conformitate cu adevarata justitie poetica dau satisfactie
spectatorilor, pentru ca ultimii au sentimentul ca obiectivele urmarite de catre specie
le depasesc simtitor pe cele ale acestui simplu individual. De aceea el este cit se poate
de conslolat atunci cind in final culege laurii victoriei indragostitilor, impartind cu ei
iluzia ca au stabilit propria lor fericire, in timp ce in realitate si-au sacrificat fericirea
pe altarul bunastarii speciei, in opozitie cu vointa prudenta a celor in virsta.
In citeva comedii stranii s-a facut incercarea de-a inversa aceasta stare a lucrurilor
si sa obtina efectul fericirii individualului la pretul platit pentru atingerea telurilor
speciei; dar aici spectatorul este sensibilizat de durerea pricinuita geniului speciilor si
nu va putea gasi o consolare nici macar in acele avantaje care ii sint asigurate
individualului.
Doua piese mai putin cunoscute imi par un exemplu in acest sens: _La Reine de
16 ans_ si _Le mariage de raison_.
Intr-adevar nu este nicio exagerare din partea unui indragostit atunci cind acesta
isi numeste iubita 'de ghiata', sau este nefericit din pricina insensibilitatii ei, cea care
simte o incantare _cruda_ in fata zbuciumul sau. Pentru ca el a ajuns sub influenta
unui impuls care asemanator unui instinct din lumea animalelor, il obliga ca in ciuda
tuturor rationamentelor sa urmareasca realizarea neconditionata doar a acestui scop
ce-i apartine si sa abandoneze orice altceva; si el nu va putea renunta la asta in niciun
chip. Nu a existat vreodata aici un astfel de obiectiv de-o importanta mai stralucita
decit acesta, dar multi oameni, asemeni lui Petrarca, care nu a izbutit fericirea de-a
atinge o dragoste impartasita, au fost nevoiti sa treaca prin viata ca si cum pasii lor ar
fi fost pusi in catuse de fier, sau ar fi carat legati de ei greutati imense de plumb,
pentru ca mai apoi sa le fi dat friu liber, lasindu-le sa se arate singure vederii intr-o
inima insingurata; si indiferent daca aici a existat doar singur Petrarca cel care sa fi
posedat un adevarat instinct poetic, astfel incit frumoasele strofe ale lui Goethe sa fie
adevarate doar pentru el:
Ca o chestiune de fapt geniul speciilor este aflat intr-o bataliei continua cu geniul
pazitor al individualului; este persecutorul si inamicul sau; este intotdeauna gata sa
distruga necrutator fericirea personala doar pentru a-si atinge telurile sale; intr-adevar
fericirea unor natiuni intregi a fost uneori sacrificata doar dintr-un simplu capriciu al
sau. Shakespeare ne ofera un astfel de exemplu in Henric al VI-lea, Partea III., Actul
III., Scenele 2 si 3. Acest lucru se petrece in mod firesc deoarece speciile, cele in care
isi afla obirsia insasi germenele fiintei noastre, isi revendica asupra noastra un tel
mult mai apropiat si mai important decit al individualului, astfel incit problematicile
speciilor sint de-o importanta superioara celor ale acestui individual. Sensibili asupra
acestui aspect anticii au personificat geniul speciilor in Cupidon, care fara a tine
seama de faptul ca apare sub forma unui copil, se manifeta intocmai unui Zeu crud si
ostil ce poate fi prin urmare descris ca un demon capricios si despotic; cu toate
acestea el este Stapinitor deopotriva asupra destinului tuturor, fie ei oameni ori chiar
Zei.
Sageata ucigatoare, orbirea si aripile, sint atributele lui Cupidon. Cea din urma
semnifica inconstanta, care de regula insoteste deziluzia ce urmeaza posesiei. Pentru
ca de exemplu dragostea este bazata pe o iluzie si reprezinta doar ceea ce se afla in
avantajul speciei, dar care este prezentata ca si cum ar fi in avantajul individualului,
iar aceasta iluzie va dispare in mod necesar si imediat in momentul in care scopul
speciei a fost atins. Spiritul speciilor, ce pentru moment a dobindit in posesia sa
individualul, acum il va elibera din nou. Pustiit de spirit, el revine la starea sa
originala limitindu-se la putinele sale dorintele; este destul de surprins sa descopere
ca dupa toate incercarile sale, nobile, eroice, aproape fara sfirsit, ghidate doar pentru
a atinge propriile sale placeri, el a obtinut atit de putin! si contrar tuturor asteptarilor
sale va afla ca nu este cu nimic mai fericit decit a fost inainte. In cele din urma va
constata ca n-a fost nimic altceva decit un biet neghiob ce a fost dus de nas de vointa
speciilor. De aceea in mod obisnuit Theseu, cel despre care putem spune la un anumit
moment dat a fost chiar fericit, o va parasi pe Adriana. Daca pasiunea lui Petrarca a
fost cea care a produs aceasta sublima incintare a versului sau, ar fi trebuit ca
incepind de la acest moment el sa revina la tacere, la fel cum cintecul unei pasari se
va stinge curind ce ouale sale au fost depuse deja in cuibul iubirii.
Quae res in se neque consilium, neque modum habet ullum, eam consilio regere
non potes.
Cei care s-au casatorit din dragoste, au facut asta in interesul speciilor si nu in
interesul individualitatii lor. Este deasemenea adevarat ca acele persoane sint
permanent preocupate a-si inchipui ca ceea ce sustin nu-i nimic altceva decit propria
lor fericire; dar scopul lor real, care pina la urma este unul fata de care ei sint
inconstienti, este de departe acela de-a da nastere unui individual ce n-ar fi putut fi
conceput decit de ei. Tocmai acest tel este cel care i-a si unit si de aici inainte ei ar
trebui sa incerce sa obtina tot ce poate fi mai bun. Dar deseori se intimpla ca doua
persoane ce au fost unite in dragostea lor de aceasta iluzie instinctiva, care in esenta
ei este dragostea pasionala, sa se afle in toate celelalte privinte temperamental
diferite. Acest lucru va deveni aparent atunci cind aceasta iluzie in mod inevitabil va
trebui inlaturata.
Un om ce s-a casatorit din interese materiale si nu din dragoste, traieste mai mult in
interesul individualului decit in acela al speciilor; o conditie exact opusa realului; si
tocmai de aceea ea este privita ca una complet nefireasca, stirnind anumite sentimente
pline de dispret. O fata ce impotriva dorintei parintilor sai va refuza casatoria cu un
om bogat cu toate ca este tinara si ignora toate considerentele ridicate din aceste
_conventii_ doar pentru a-si alege in mod instinctiv pe un altul care ii place, isi va
sacrifica fericirea sa individuala, in contul fericirii speciilor. Dar tocmai pentru acest
motiv ea se va bucura de o anumita aprobare, pentru ca ceea ce este mult mai
important, este faptul ca in acest fel ea a actionat in spiritul naturii, al speciilor mai
exact; in timp ce parintii sai au actionat doar in spiritul egoismului individual.
Asa cum rezulta din toate acestea casatoria indiferent de modul cum ar fi facuta, fie
ca este in interesul individual, fie in cel al speciei, ea apare ca si cum in mod
inevitabil va trebui sa fie o suferinta. De regula rezultatul este acesta sau altul pentru
ca in astfel de situatii in care conventia si dragostea pasionala pot sa fie deopotriva
gasite, este unul dintre cele mai rare si fericite accidente ce se pot intilni. Astfel de
conditii in care cele mai multe dintre aceste persoane se afla in situatii fizice, morale
sau intelectuale, vrednice de plins, pot explica ca aceste casatorii nu sint de fapt
rezultatul doar al unei pure alegeri si inclinatii, ci a tot felul de consideratii externe si
circumstante accidentale. Oricum daca este luata intr-o anumita masura in
consideratie si inclinatia cel putin la fel de bine ca si convenienta, va arata ca si cum
aici s-ar realiza un compromis cu geniul speciei. Iar din cite se cunoaste casniciile
fericite sint atit de putine si rare, cum la fel de bine si scopul casatoriei este acela de-a
asigura fericirea inimii generatiilor viitoare si nu a celei ce se infatiseaza prezentului.
Al doilea: Acela ca natura sa reala se afla intr-o mult mai strinsa alianta cu speciile,
decit cu individualul. Pentru ca interesul pe care il poarta in natura speciala a
speciilor, cea care este sursa a intregii iubiri si de la care ea se ridica, trecind de la
cele mai efemere emotii si ajungind pina la cele mai serioase pasiuni, constituie in
realitate cel mai important lucru din viata fiecarui om, si toate celelalte sint legat de
problema succesului sau insuccesului sau, mult mai indeaproape decit ar putea fi de
orice altceva. Tocmai din acest motiv au si fost numite in cel mai inalt sens posibil,
"chestiuni ale inimii". Tot ceea ce priveste doar o singura persoana, este lasat
deoparte si sacrificat -atunci cind acest lucru se impune- acestui interes, -atunci cind
el este de-o natura puternica si hotarita. In acest fel omul dovedeste ca este cu mult
mai interesat in viitorul speciei, decit de individual si din acest motiv el traieste mult
mai direct in interesul speciei, cea care in sine este nemuritoare, decit in scopul
propriei fericiri trecatoare.
Atunci acesta este vointa de a trai, cu alte cuvinte este exact acea dorinta intensa ce
urmareste deopotriva viata si permanenta si tocmai de aceea ramine neatinsa si
neafectata de moarte. In plus starea ei prezenta nu poate fi imbunatatita, si atita timp
cit aici va exista viata, va exista cu certitudine o neincetata suferinta si moartea.
_negarea_ vointei de a trai este menita a-l elibera de calvarul suferintei, ca un mijloc
prin care individualul va iesi de sub obladuirea speciilor si se va preda acestei
existente.
Sintem deficienti in ambele, atit in idei cit si cu privire la toate informatiile fata de
ceea ce ar urma dupa asta. Nu putem s-o prezentam decit ca ceva ce se afla eliberat
de vointa de a trai sau de-a nu trai. Budismul distinge ultimul caz prin cuvintul
Nirvana. Este esenta a ceea ce va ramine ca atare si pentru totdeauna de nepatruns
intregii cunoasteri omenesti.
Privind din acest punct de vedere la intregul tumult al vietii, il vom gasi intotdeauna
ocupat de dorintele sale nesfirsite si de-o imensa cantitate de nefericire ce-si exercita
intreaga forta asupra omului, doar pentru a-l determina sa-si satisfaca aceste nevoi
fara sfirsit si sa evite numeroasele suferinte, fara a indrazni sa astepte la nimic altceva
in schimb, decit pur si simplu in pastrarea acestui nesecat izvor de suferinte al unei
existente individuale pentru o scurta deschidere in timp. Si totusi, in mijlocul acestui
intreg freamat putem vedea cum o pereche de indragostiti schimba privirile lor pline
de atitea nazuinte aprinse - si te intrebi de ce totusi sint atit de secrete, timide, tiptile,
ascunse? Pentru ca acesti indragostiti sint tradatori ce in secret urmaresc perpetuarea
intregii mizerii si tumult ce altfel si-a ar fi gasit un sfirsit,
Note
Tr. - CasCarino -