Ministerul Educației si Cercetarii al Republicii Moldova

Colegiul “Vasile Lupu’’ din Orhei

REFERAT

Specialitatea:”41 Sport si Pregatire Fizica''

Disciplina: ‘’Teoria și metodica educației fizice''

Tema: ,,Principiul accesibilității în educație fizica și sport''

Elaborat:

Andrieș Liviu

Verificat: Adomnița Serghei

Orhei-2021

1
 1 Principiile educației fizice și sportului

2 Principiul accesibilitatii în educație fizica și sport

2.1 Particularitățile elevului
2. 2 Principiul tratării diferențiate
2.3 Modificarea regulamentelor de practicare a ramurilor de sport
3 Principiul accesibilității în organizare a activităților motrice
Cuprins

2
 Principiul participarii constiente si active a elevilor in procesul de
invatamant

Esenta acestui principiu se exprima in considerarea elevului ca subiect al propriului proces de devenire, de
asimilare a celor transmise si de formare a personalitatii sale (9, p.351). Exprima cerinta ca insusirea
cunostintelor de elevi sa se faca intr-un proces activ de prelucrare a acestora, prin efort propriu, pentru a
ajunge la sesizarea trasaturilor esentiale si intelegerea lor.

Din insasi formularea acestui principiu rezulta ca in respectarea sa trebuie avute in vedere doua aspecte:
participarea constienta si participarea activa, aspecte care se intrepatrund si interactioneaza.

Participarea constienta presupune, in primul rand, intelegerea clara si profunda a materialului. Pentru ca
intelegerea sa se realizeze, noile cunostinte trebuie sa se integreze in sistemul vechilor cunostinte, la locul
potrivit. Intelegerea trebuie sa intervina in toate momentele invatarii. Este astfel necesar ca intelegerea sa
se realizeze chiar din momentul perceperii, prin identificarea elementelor si diferentierea lor; urmeaza apoi
analiza materialului care presupune sesizarea elementelor structurale, compararea care implica stabilirea
asemanarilor si deosebirilor prin raportare la alte obiecte si fenomene cunoscute. In abstractizare si
generalizare se identifica ceea ce este esential si general unei clase, legaturile esentiale, se surprind relatiile
cauzale, sensurile, semnificatiile.

Pentru ca intelegerea sa aiba loc este necesar sa-l punem pe elev in situatia de a face asociatii intre
cunostintele de care dispune si informatiile noi, sa le integreze pe acestea in structurile (sistemele)
anterioare, sa interpreteze critic noile cunostinte, sa le explice, sa le argumenteze, sa ofere exemple
personale, sa-si imagineze alternative.

Insusirea constienta presupune ca noile cunostinte sa devina func-tionale, elevul sa poata opera cu ele, sa le
aplice creator in situatii noi. Pre-supune, de asemenea, ca elevul sa inteleaga importanta celor invatate, a
sarcinilor de invatare, a scopurilor si obiectivelor pe care le are de indeplinit.

Insusirea constienta implica o serie de cerinte si in ceea ce priveste materialul de invatat care trebuie sa aiba
o semnificatie logica, sa fie adaptat puterii de intelegere a elevilor, sa se raporteze substantial la experienta
cog-nitiva anterioara a acestora, sa fie prezentat intr-o maniera structurala si accesibila.

Invatarea constienta nu se poate realiza decat in conditiile participarii active a elevilor in procesul de
invatamant, cel de al doilea aspect pe care-l evi-dentiaza acest principiu. Aceasta conduce la ideea ca elevul
nu este numai obiect, ci este, in primul rand, subiect al invatarii, ceea ce inseamna ca el sa fie implicat
efectiv si cointeresat in a cunoaste, insusirea cunostintelor realizandu-se pe calea activitatii proprii. Pentru
aceasta trebuie sa li se formeze elevilor capacitatea de a receptiona si prelucra informatiile, capacitatea de
observare, descoperire, experimentare.

Participarea activa presupune a-i determina pe elevi sa invete gandind, intelegand, aprofundand,
investigand; activizarea elevului solicita deopotriva gandirea si inteligenta copilului, spiritul de observatie,
capacitatile de ela-borare, memoria, creativitatea, spiritul critic, capacitatea de a sesiza si rezolva probleme.
Aceasta obliga educatorul sa fie interesat nu numai de transmiterea cunostintelor, ci si de familiarizarea

3
 elevilor cu unele metode si tehnici de in-vestigatie, de cultivarea unor calitati precum spiritul analitic,
capacitatea de sinteza, inventivitatea, originalitatea.

Participarea activa se opune atitudinii contemplative, de primire “de-a gata” a unor cunostinte care trebuie
sa fie numai memorate si apoi reproduse. Elevul trebuie pus in situatia de a reelabora cunostintele prin efort
personal, pe baza propriei experiente.

Pentru a putea vorbi de o activizare autentica, participarea la activitatea de predare, invatare, evaluare
trebuie sa fie sustinuta de o motivatie puternica, ceea ce presupune ca elevului sa i se cultive curiozitatea
intelectuala, dorinta de succes, interesele si aspiratiile , vointa de a cunoaste si a sti.

Nu trebuie sa se piarda din vedere ca activismul se invata, chiar daca este sustinut de tendinta naturala a
copilului spre activitate. Pentru aceasta educatorul trebuie sa foloseasca metode active, participative, sa
creeze situatii de autonomie intelectiva si actionala, sa promoveze invatarea operationala si creativa, sa
adopte o atitudine permisiva la initiativele elevilor.

Subliniind importanta acestui principiu, evidentiem ca acesta exprima insasi esenta procesului de
invatamant in acceptia moderna, respectarea sa conducand efectiv atat la pregatirea temeinica a tinerei
generatii, cat si la realizarea eficientei formative a invatamantului.

● Principiul participării conştiente şi active presupune implicarea studentului în propria devenire, ca

partener al procesului instructiv-educativ alături de profesor. Cuvintele cheie ale aplicării acestui principiu sunt
înţelegere şi implicare.

Înţelegerea rostului unor exerciţii în logica învăţării, consolidării sau perfecţionarii unui procedeu sau structuri
motrice, înţelegerea efectelor pe care un anumit program îl are asupra organismului, cunoaşterea limitelor, a
posibilităţilor şi a obiectivelor ca şi asumarea acestora sunt condiţii pentru o participare coştientă şi consecventă
a studenţilor la lecţiile de educaţie fizică şi la activităţile organizate în afara programei. Participare nu înseamnă
doar prezenţă şi execuţie, ci şi implicare în procesul instructiv. Pentru a-i implica în acest proces, studenţii
trebuie încurajaţi :

− să aleagă activităţile care răspund cel mai bine nevoilor lor concrete;

− să-şi fixeze obiective realiste şi să şi le asume, urmărind atingerea lor;

− să se asocieze în grupuri sau echipe stabile, care să le ofere confortul emoţional şi un sprijin colegial
favorabil exersării;

− să fie informaţi corect şi oportun despre posibilităţile pe care le au şi progresele pe care le fac.

4
Aşteptările studenţilor sunt mult mai concrete decât obiectivele educaţiei fizice, la modul generic. Studentele,
de exemplu, ştiu foarte precis câte kilograme ar vrea să piardă sau care este zona asupra căreia doresc să
acţioneze cu precădere. De aceea măsurătorile periodice sunt o formă de a obiectiva progresul şi a demonstra
efectul efortului depus. Un cântar şi o bandă metrică puse permanent la dispoziţia studenţilor într-una din săli şi
câteva înregistrări demonstrative, pot fi relevante pentru obiectivarea eficienţei efortului depus în lecţii.

Aplicarea cu succes a acestui principiu se va recunoaşte în:

 imaginaţia şi creativitatea demonstrată de studenţi în rezolvarea unor sarcini;

 evaluarea obiectivă a propriilor execuţii şi progrese;

Dar mai ales în practicarea autonomă şi independentă a exerciţiului fizic.

5
6