Teoria educaţiei: inovaţie şi modernizare

Managementul calităţii sistemului educaţional

din Republica Moldova: teorie şi metodologie
Sergiu BACIU, doctor în pedagogie, coordonator de proiect
Violeta MIJA, şefa sectorului „Management Educaţional”
Viorica ANDRIŢCHI, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar
Mihai ŞLEAHTIŢCHI, doctor în psihologie şi pedagogie, conferenţiar universitar
Pavel CERBUŞCA, doctor în pedagogie
Galina MARTEA, doctor în economie
Lilia CEBANU, doctor în pedagogie
Rezumat Abstract

Instituţiile de învăţământ, implicit The analysis of education institutions,

preuniversitare şi universitare, actual-
mente sunt studiate, ca şi întreprinderi-
le, în scopul creşterii eficienţei lor. Acest
fenomen se realizează numai prin creş-
terea calităţii proceselor care le animă.
Introducerea managementului calităţii,
cu scopuri şi obiective de realizat, cu
precizarea aşteptărilor în raport cu ca-
litatea pentru învăţământ, este expresia
acestui aspect
La început de mileniu învăţământul traver-
sează un proces de adaptare la cerinţele actu-
ale ale societăţii, proces marcat de fenomenul
globalizării şi de dezvoltarea fără precedent a
tehnologiilor informaţionale.
Este recunoscută importanţa învăţământu-
lui pentru starea social-economică actuală şi
de perspectivă a unei naţiuni. Educaţia repre-
zintă un act de conştiinţă, calitatea căruia mar-
chează nu doar bunăstarea de viitor a naţiunii,
ci şi, concomitent, puterea, influenţa şi chiar
însăşi existenţa acesteia ca entitate distinctă,
în configuraţia regională şi mondială.
43
both pre-university- and university level,
is done in the manner applied to busi-
nesses, aiming efficiency increase. This
can be achieved only through raising the
quality of processes that drive these insti-
tutions. Quality management, with its es-
tablished goals and objectives, together
with definition of expectations regarding
education quality, gives expression to
this point.
În acest context a fost lansat proiectul de
cercetare „Managementul calităţii sistemului
educaţional din Republica Moldova: teorie
şi metodologie”, realizat în perioada anilor
2006- 2010.
Activităţile întru reforma educaţională
s-au impus ca adaptare a învăţământului la
schimbările sociale, politice şi economice
din ultima perioadă, în general, şi ca
răspuns la evoluţia ştiinţelor educaţiei şi a
psihologiei învăţării, în special Rapoartele
Comisiei Europene şi ale Biroului
Internaţional pentru Educaţie (UNESCO)
 UNIVERS PEDAGOGIC
reliefează tendinţele majore ale reformelor
curriculumului în plan european:
educaţia pentru toţi, adecvarea instruirii
la nevoile fiecărui individ, predarea şi
învăţarea centrate pe student, relevanţa
curriculumului pentru individ, piaţa muncii
şi pentru societate, dezvoltarea unor
atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea
gândirii critice, spiritului antreprenorial.
În condiţiile creşterii cerinţelor sociale,
comunitare şi individuale faţă de învăţământ,
apare logică implementarea unui tip de mana-
gement educaţional care să conducă la creşte-
rea ofertei de servicii, a eficienţei acestora, la
promovarea performanţei în condiţii de com-
petitivitate.
Rolul învăţământului superior în societatea
cunoaşterii este recunoscut atât la nivelul Uni-
unii Europene, cât şi al statelor pornite pe calea
integrării. De la educaţie se aşteaptă o contribu-
ţie importantă în atingerea obiectivelor înscrise
în Tratatul de la Lisabona, în privinţa creşterii,
prosperităţii şi coeziunii sociale.
„Educaţie şi pregătire pentru 2010”, pro-
gramul de lucru al Uniunii Europene, subli-
niază, în mod clar, importanţa modernizării
instituţiilor de învăţământ superior şi a refor-
melor încurajate de Procesul de la Bologna,
având ca scop crearea unei Zone Europene
pentru Învăţământul Superior.
Pentru a face faţă acestor aşteptări, învă-
ţământul trebuie să răspundă câtorva provo-
cări majore:
• să atingă un nivel calitativ care să treacă
testul comparării pe plan internaţional;
• să-şi îmbunătăţească conducerea şi res-
ponsabilitatea;
• să-şi sporească finanţarea şi să-şi diversi-
fice sursele de finanţare.
Aceste scopuri majore implică schimbări
în învăţământ, care trebuie trecute în topul
priorităţilor pe agenda politică şi în strategia
naţională a Republicii Moldova.
44
Noul context economic şi social, legat de
aspiraţiile Republicii Moldova privind inte-
grarea europeană, presupune performanţe su-
perioare în toate domeniile de activitate. Dată
fiind contribuţia sa deosebită ca investiţie pe
termen lung, ameliorarea calităţii educaţiei va
avea repercusiuni certe asupra calităţii vieţii şi
a muncii, în ultimă instanţă, calitatea educaţiei
este o condiţie indispensabilă pentru dezvol-
tarea resurselor umane (principala noastră bo-
găţie), a coeziunii sociale şi a competitivităţii
economice.
În acest context, calitatea este, fără îndo-
ială, una dintre cerinţele cele mai importante
ale oricărui rezultat al acţiunilor întreprinse,
iar orice activitate menită să depisteze pro-
blemele, să le evalueze influenţa şi să gă-
sească soluţii pentru a le rezolva constituie,
pentru orice instituţie de învăţământ, cheia
progresului.
În afară de orientarea spre performanţă şi
creşterea competitivităţii, care sunt cerinţe ge-
nerice, necesitatea introducerii managemen-
tului calităţii în învăţământ este determinată şi
de cerinţe concrete şi imediate, cum sunt:
• cerinţa societăţii privind folosirea efici-
entă şi transparentă a resurselor publice
şi extrabugetare alocate învăţământului;
• crearea şi dezvoltarea unei culturi a ca-
lităţii în învăţământ, atât în privinţa pro-
priului personal, cât şi în rândurile elevi-
lor şi studenţilor;
• asigurarea pregătirii performante
a absolvenţilor pentru a răspunde
exigenţelor economiei de piaţă actuale şi
de perspectivă din Republica Moldova;
• alinierea la standardele şi practica
instituţiilor de învăţământ europene în
domeniul managementului calităţii,
condiţie pentru întărirea dimensiunii
internaţionale a educaţiei;
• creşterea încrederii societăţii că vor fi
satisfăcute necesităţile şi aşteptările ei
 Teoria educaţiei: inovaţie şi modernizare
explicite şi implicite privind prestaţia in-
stituţiilor de învăţământ;
• creşterea încrederii comunităţii interna-
ţionale în capacitatea învăţământului din
Republica Moldova de a presta o activi-
tate performantă;
• identificarea verigilor deficitare şi preve-
nirea neconformităţilor ce pot apărea în
prestaţia instituţiilor de învăţământ;
• eficientizarea activităţilor în toate dome-
niile fundamentale – de competenţă, de
organizare şi funcţionare – specifice unei
instituţii de învăţământ.
Managementul calităţii în general a de-
venit obiectul multor cercetări efectuate de
Deming El., Juran J.M., Taguchi G., Ishikawa
K., Feigenbaum A., Crosby Ph. B., iar mana-
gementul calităţii în instituţiile de învăţământ
superior este tratat în lucrările următorilor sa-
vanţi: Campbell C., Dubois P., Escotet M.A.,
Kelada J., Kels G., Vroeijenstijn A.I., Atana-
sie G., Brătianu C., Dinu V., Drăgulănescu N.,
Olaru M.., Nica P., Аветисов А., Князев Е.,
Поташник М.
În investigaţiile noastre ne-am bazat pe
caracterul inovator şi semnificativ al cercetă-
rilor efectuate în domeniul managementului
educaţional, relevăm că şi savanţii din Re-
publica Moldova – Bucun N., Callo T., Cara
A., Cemortan S., Cojocaru V. Gh., Guţu Vl.,
Guzgan V., Mândâcanu V., Patraşcu D., Pâs-
laru Vl., Rudic Gh., B. Volosatâi – tratează di-
verse aspecte ale teoriei şi practicii conducerii
în sistemul de învăţământ, care au stat la baza
transformărilor produse în acest domeniu în
anii de tranziţie. Problemele managementului
instituţiilor de învăţământ superior din Repu-
blica Moldova sunt tratate de următorii cerce-
tători: Aglaida Bolboceanu, Carolina Platon,
Larisa Şavga, Valeriu Cabac, Valentin Negu-
ră, Victoria Cojocaru.
În rezultatul cercetărilor s-a stabilit, că în-
văţământul va face faţă provocărilor societăţii
45
postmoderniste, dacă la asigurarea calităţii
serviciilor oferite ne vom ghida de următoa-
rele deziderate:
• abordarea sistemică a managementului
calităţii în învăţământ reprezintă o moda-
litate adecvată de a răspunde la procesele
de globalizare şi edificare a societăţii cu-
noaşterii;
• construirea unui sistem de management
al calităţii poate fi realizat doar prin trans-
formarea culturii organizaţionale;
• sistemul managementului calităţii va
fi optim, dacă va fi axat pe satisfacerea
nevoilor clienţilor (elevi, studenţi, anga-
jatori, cadre didactice);
• metodologia de asigurare a calităţii for-
mează un sistem coerent de acţiuni şi
instrumente valide care exprimă inter-
dependenţa dintre componentele actului
managerial;
• asigurarea calităţii elaborării şi realizării
curricula educaţionale poate fi obţinută
prin axarea proceselor educaţionale pe
formarea de competenţe.
În prezent, instituţiile de învăţământ din
Republica Moldova se află în căutarea mo-
delului de management al calităţii capabil
să satisfacă cerinţele înaintate de societatea
postmodernistă. În rezultatul cercetărilor efec-
tuate, pentru ca instituţia să ofere servicii edu-
caţionale şi ştiinţifice de calitate, propunem
o Paradigmă a Managementului Calităţii
– axată pe satisfacerea cerinţelor clienţilor,
compusă din concepţia asigurării calită-
ţii şi modelul sistemului managementului
calităţii, capabilă să asigure competenţă
instituţională pentru a produce prin inter-
mediul unor procese eficiente şi eficace un
produs competitiv (vezi Figura 1).
Ca rezultat al cercetărilor efectuate, a fost
elaborat un nou produs ştiinţific: Modelul
interacţiunii sinergice a factorilor interni
ai calităţii, care ne poate ajuta să stabilim
 UNIVERS PEDAGOGIC
CERINŢELE CLIENŢILOR ŞI PĂRŢILOR INTERESATE

Concepţia MC SMC

Valori: Principii: Dome- Responsa Manage- Realiza-

• Drep- 1.Orientarea nii: bilitatea mentul rea
tatea şi către client 1.Planifi- manage- resurse- produsu-
echitatea 2.Leadership carea mentului lor lui
• Concu- 3.Implicarea calităţii
renţa personalului 2.Contro-
• Profesi- 4.Abordarea lul Măsurare, analiză, îmbunătăţire
onalismul pe bază de calităţii
• Respec- proces 3.Asigu- Procese
tul şi 5.Abordarea rarea
toleranţa managemen- calităţii Procedurile SMC:
• Bunăvo- tului ca 4.Îmbu- 1. Controlul documentelor
inţa sistem nătăţirea 2. Elaborarea documentelor
• Transpa- 6. Îmbunătă- calităţii. 3. Controlul înregistrărilor
renţa ţirea 4. Responsabilitatea managementului
continuă 5. Resurse umane
• Confi- E
denţiali- 7.Abordarea V 6. Infrastructura
pe bază de A 7. Procese referitoare la clienţi
tatea.
fapte în L 8. Proiectare şi dezvoltare
U
luarea 9. Aprovizionarea
A
deciziilor R 10. Controlul procesului de prestare
8. Relaţii E servicii
reciproc A 11. Controlul echipamentelor de
avantajoase măsurare şi monitorizare
C
cu 12. Evaluarea satisfacţiei beneficiarului
A
furnizorul. L 13. Evaluarea satisfacţiei personalului
I 14. Auditul intern
T 15. Controlul produsului/serviciului
Ă neconform
Structuri organizaţionale Ţ
16. Îmbunătăţirea continuă
I
I 17. Acţiuni corective
18. Acţiuni preventive

COMPETENŢĂ
INSTITUŢIONALĂ PRODUS COMPETITIV
(oferta educaţională)

SATISFACEREA NEVOILOR
CLIENŢILOR

Figura 1.1 Paradigma Managementului Calităţii

46
 Teoria educaţiei: inovaţie şi modernizare
principalii factori ai calităţii şi efectele care pot
apărea la interacţiunea acestora.
Modelul este format din patru cadrane, care
apar în rezultatul interacţiunii dimensiunilor
interne (conştiinţă) şi externe (comporta-
ment) ale calităţii la nivel individual şi insti-
tuţional. Putem evidenţia patru componente
ale calităţii: axa valorică, competenţe, cultura
calităţii, procese. În rezultatul interacţiunii si-
nergice ale acestor componente se realizează
calitatea: etnosului, capitalului uman, sistemu-
lui şi managementului din instituţie.
Prezentăm principalele concepte ale mode-
lului şi anume cei opt factori interni ai calităţii:
1. Axa valorică – este lumea interioară a
indivizilor, acele idei, principii, valori care stau
la baza personalităţii. Valoarea ca raportare
motivantă caracterizează alegerea unei alterna-
tive din mai multe posibile, iar ca stare emotivă
localizează o trăire şi o măsură subiectivă, ea
exprimă capabilitatea fiecărui om de a extra-
ge diferite satisfacţii din interacţiunea cu un
obiect, un eveniment sau o altă persoană. In-
dividul poate nu numai să discearnă valori, dar
şi să le ordoneze calitativ după intensitatea şi
nuanţa plăcerii sau suferinţei primite.
2. Competenţe – se referă la realizarea
activităţilor de muncă dintr-o profesie, la
capacitatea necesară pentru a îndeplini cu
succes funcţiunile specifice profesiei, precum
şi la aplicarea adecvată a cunoştinţelor şi
deprinderilor corespunzătoare.
3. Cultura calităţii – este o componentă a
culturii organizaţionale care rezidă în ansamblul
valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi
comportamentelor conturate în decursul timpu-
lui în instituţie, care predomină în cadrul său şi
condiţionează asigurarea calităţii.
4. Procese – ansambluri de activităţi in-
terdependente, care presupun utilizarea de
resurse (umane, materiale, financiare, infor-
maţionale) în scopul obţinerii unui rezultat.
Calitatea procesului se referă la gradul în
47
care un proces acceptabil, inclusiv măsurători
şi criterii de calitate, a fost implementat şi este
conform cu standarde prestabilite, ghiduri etc.
Calitatea procesului este măsurată nu numai
prin gradul în care procesul este conform cu o
calitate superioară, ci şi prin gradul de calitate
a produselor rezultate din proces. La estimarea
calităţii procesului se ia în considerare starea
implementării curente a procesului, în compa-
raţie cu implementarea planificată. Un proces
„de calitate” prezintă aptitudinea de a reprodu-
ce menţinerea sub control a fluxului procesului.
Procesele decizionale complexe orientate
pe sinergie au în vedere “combinaţia optimă”
a funcţiilor şi efectelor individuale ale fiecărei
componente ale unui ansamblu pentru a obţine
efecte mai mari decât suma efectelor compo-
nentelor. Mai concret, nu combinaţiile de efec-
te ale unor elemente ce se completează trebuie
să constituie obiectivul unei decizii complexe,
ci urmărirea integrării optime a componentelor
şi a relaţiilor într-un sistem astfel încât să se ob-
ţină efecte (rezultate) favorabile maxime.
5. Calitatea etnosului – grup uman cu tră-
sături comune, exprimat prin starea de spirit a
personalului orientat spre calitate, ce tinde să
prevaleze într-o anumită perioadă, reflectare
atât a culturii organizaţionale, cât şi a evoluţii-
lor recente ale instituţiei, în special economice
şi manageriale.
6. Calitatea capitalului uman – constă în
acele abilităţi ale indivizilor, care sunt caracte-
ristice acestora şi rămân aceleaşi în orice mediu
social, putând fi valorificate pe piaţa muncii în
schimbul unor resurse economice de orice tip.
Practic, capitalul uman este format din
capital educaţional (abilităţi dobândite de
indivizi în procesul de instruire şcolară,
dar şi în afara acestuia) şi capital biologic
(abilităţi fizice ale indivizilor, sintetizate cel
mai adesea prin starea de sănătate). Fiecare
dintre componentele capitalului uman ridică
probleme de definire şi operaţionalizare.
 UNIVERS PEDAGOGIC
Conştiinţă
I. Axă valorică
Valori şi principii
individuale
Calitate la nivel
individual Calitatea capitalului uman
Calitatea
etnosului
Calitate la nivel
instituţional
III. Cultura calităţii
Tradiţii, obiceiuri, ritualuri
Figura 1.2 Modelul interacţiunii sinergice a factorilor interni ai calităţii
Capitalul educaţional se prezintă în două
forme distincte: pe de o parte, sunt abilităţile
dobândite în urma participării la sistemele
educaţionale formale, cunoştinţe atestate
prin diplome; pe de altă parte, sunt orice alte
cunoştinţe şi abilităţi dobândite în cursul
vieţii, prin eforturi proprii sau prin contacte
cu experţi în diverse domenii, finalizate cu
câştiguri de cunoaştere în urma asimilării
informaţiilor primite prin interacţiunea cu
aceştia. Pentru capitalul educaţional atestat
prin diplome, problema măsurării la nivel
individual nu este foarte spinoasă, chiar dacă
pot fi discutate diferitele metode utilizate:
măsurarea prin ani de şcoală, prin grade de
instrucţie etc. În schimb, educaţia neformală
produce stocuri de capital educaţional greu
de estimat.
7. Calitatea sistemului – un ansamblu
organizat de subsisteme dependente între ele,
perceput ca un întreg prin intermediul relaţiilor
Comportament
II. Competenţe
Cunoştinţe, capacităţi, atitudini,
acţiuni
EXCELENŢĂ
Calitatea
şi
COMPETITIVITATE managementului
Calitatea sistemului
IV. Procese
Resurse, capabilităţi şi competenţe,
activităţi, proceduri
ce leagă subsistemele între ele. Cel mai
important subsistem, care determină calitatea
instituţiei de învăţământ, este Subsistemul de
predare-învăţare-evaluare.
8. Calitatea managementului – arta
de a înfăptui ceva împreună cu alţi oameni.
Reprezintă activitatea de management
în direcţia dezvoltării şi implementării
unui set de reguli şi instrumente care
formează sistemul de management al
calităţii şi care are ca scop asigurarea
nivelului dorit de calitate pentru produsul
companiei. Managementul calităţii are
patru componente principale: planificarea;
controlul calităţii; asigurarea calităţii;
îmbunătăţirea calităţii.
Deci, pentru a asigura calitatea instituţi-
ei de învăţământ, este necesar de a îmbună-
tăţii aceşti 8 factori care, prin efecte sinergi-
ce, vor produce excelenţă şi competitivitate
instituţională.
48
 Teoria educaţiei: inovaţie şi modernizare
Putem afirma cu certitudine că aplicarea Pa-
radigmei Managementului Calităţii în instituţiile
de învăţământ contribuie substanţial la sporirea
calităţii serviciilor educaţionale oferite.
Rezultatele ştiinţifice teoretice obţinute în
cadrul proiectului au fost:
• analizate orientările actuale şi deduse
tendinţele în dezvoltarea învăţământului
în Republica Moldova şi Uniunea Euro-
peană;
• fundamentată concepţia managementului
calităţii în învăţământ, bazată pe o viziune
sistemică asupra asigurării calităţii: valori,
principii, domenii, structuri instituţionale;
• elaborat modelul sistemului de manage-
ment al calităţii pentru instituţiile de învă-
ţământ, bazat pe: managementul procese-
lor, evaluarea şi asigurarea calităţii;
• stabilite standardele calităţii managemen-
tului formării profesionale continue la ni-
velul instituţiei de învăţământ;
• elaborată paradigma şi metodologia ma-
nagementului resurselor umane; metodo-
logia de implementare a managementului
resurselor umane în instituţia de învăţă-
mânt;
• definite şi validate componentele mana-
gementului resurselor curriculare din în-
văţământul preuniversitar din Republica
Moldova;
• stabilite cauzele declanşării situaţiilor per-
turbative în evaluarea rezultatelor proce-
sului educaţional din sistemul de învăţă-
mânt din Republica Moldova;
• elaborate reperele conceptuale ale ma-
nagementului resurselor financiare în în-
văţământul preuniversitar din Republica
Moldova;
• Valorile teoretice stabilite s-au materiali-
zat în următoarele rezultate aplicative ale
proiectului:
• stabilită metodologia de asigurare a calită-
ţii ofertei educaţionale;
49
• evidenţiate modalităţile de îmbunătăţire
şi de reinginerie a proceselor din instituţia
de învăţământ;
• elaborată şi validată experimental design-
ului evaluării calităţii procesului educaţi-
onal;
• determinate strategiile de planificare, re-
crutare şi selecţie a resurselor umane,
precum şi a strategiei formării continue la
nivel de instituţie de învăţământ;
• elaborate instrumente manageriale pentru
planificarea resurselor umane, a modalită-
ţilor şi conţinuturilor pentru integrarea lor
în instituţia de învăţământ;
• elaborate strategii de implementare a mo-
delului managementului resurselor curri-
culare din învăţământul preuniversitar din
Republica Moldova;
• elaborate sugestii şi recomandări me-
todologice şi manageriale cu referire la
organizarea activităţii educaţionale în în-
văţământul preuniversitar din Republica
Moldova;
• determinate şi validate modalităţi de ad-
ministrare a factorilor de personalitate
care perturbează evaluarea rezultatelor
procesului educaţional;
• elaborate modele manageriale de gestio-
nare a resurselor financiare în învăţămân-
tul preuniversitar.
În fine putem afirma – calitatea învăţă-
mântului are o pondere decisivă în dez-
voltarea cu succes a oricărei ţări. Nivelul
potenţialului intelectual al ţării, determinat de
calitatea învăţământului său superior, devine
un factor important în prosperitatea societăţii.
Cum a spus Mark Malloch Brown, adminis-
tratorul PNUD, „Învăţământul nu mai repre-
zintă fundamentul, pe baza căruia o ţară îşi
creează succesul său în lupta concurenţială,
ci devine un succes în sine” [2]. În prezent,
învăţământul s-a plasat pe primul loc printre
factorii, ce contribuie la dezvoltarea omenirii.
 UNIVERS PEDAGOGIC
Însemnătatea cunoştinţelor în dez-
voltarea economică a ţărilor din
lume creşte rapid, depăşind impor-
tanţa mijloacelor de producţie şi a
resurselor naturale. Conform esti-
mărilor Băncii Mondiale, capitalul
fizic în economia modernă consti-
tuie 16% din patrimoniul total al fi-
ecărei ţări, capitalul natural – 20%,
iar capitalul uman – 64%. În ţările
precum Japonia şi Germania, cota
capitalului uman constituie
80% din patrimoniul naţio-
nal. La etapa actuală de dez-
voltare a societăţii, valorile
se creează pe baza creşterii
productivităţii şi utilizării
inovaţiilor, adică aplicarea
cunoştinţelor în practică
[2]. Prosperitatea economi-
că, tot mai mult, depinde de
capacitatea de a obţine noi
cunoştinţe şi de a le aplica
în viaţă [3]. În lume a avut
loc conştientizarea faptului că succesele eco-
nomice ale statului, în primul rând, sunt con-
diţionate de către sistemul său de învăţământ
şi de educaţia cetăţenilor. Nivelul de cultură
şi educaţie este considerat ca fiind unul din-
tre cele trei componente ale calităţii vieţii în
general. Această circumstanţă a condus la o
revizuire în ţările dezvoltate a rolului educa-
ţiei în societate şi necesitatea dezvoltării sale
prioritare.
Educaţia şi societatea constituie un sistem
integrat. Orice proces global, care are loc în
interiorul lui, în mod inevitabil se reflectă asu-
pra stării educaţiei. Din aceste considerente, L.
Pogolşa afirmă că: „Problematica domeniului
educaţional din Republica Moldova reprezintă
un spectru multiplu de soluţii care sunt aşteptate
în învăţământul preuniversitar şi cel universitar”
[4, p.15].
50
Cascada evenimentelor din
ultimii ani a deschis perspectiva
afirmării valorilor specifice civi-
lizaţiei europene (spirit demo-
cratic, umanism, spirit raţional,
gândire critică etc.) şi în învăţă-
mântul din Republica Moldova.
Schimbările economice şi soci-
ale, care au loc în societatea din
Republica Moldova, integrarea
în spaţiul econo-
mic mondial şi,
îndeosebi, euro-
pean, pun, în faţa
sistemului de
învăţământ, noi
priorităţi şi sar-
cini, dintre care
cea mai relevan-
tă este calitatea
activităţilor edu-
caţionale.
Bibliografie
1. Всемирный форум по образованию.
Заключительный доклад. Дакар, Сенегал,
2000, 26-28 апреля.
2. HARTWELL A. Scientific Ideas and Edu-
cation in the 21st Century. // Electronic
newsletter. 1995.
3. ИНОЗЕМЦЕВ В.Л., За пределами эко-
номического сообщества. Постиндуст-
риальные теории и постэкономические
тенденции в современном мире. М.: Наука,
1998.
4. POGOLŞA L., Institutul de Ştiinţe ale Edu-
caţiei – promotor al unui învăţământ de cali-
tate. În: Calitatea Educaţiei: teorii, principii,
realizări. Materialele conferinţei ştiinţifice
internaţionale IŞE. Partea II. Chişinău: CEP
USM, 2005, p. 15-17.
Recenzent: Viorica ANDRIŢCHI, doctor
în pedagogie, conferenţiar universitar, IŞE