Lupei Claudiu Andrei-istorie,anul III

Istorioara de față ne poartă în Franța(chiar în timpul celui de-al Doilea Război

Mondial).Amplasamentul este o școală pentru băieți(la Fond de l’Etang).Băieții erau fie orfani,fie
copii ai căror părinți nu au resursele necesare pentru a-i crește și să le ofere o educație aleasă.

În cadrul acestui institut poposește un pedagog nou, domnul Clément Mathieu.Chiar de la

venire, Mathieu este „luat destul de tare” de către director, care îl mustră pentru lipsa sa de
punctualitate,fiind pus în gardă cu privire la ce-l așteaptă de către fostul pedagog, care îi arată
copcile cu care s-a ales în urma unui mic „accident” pe care i l-au aranjat elevii.

Atât administratorii școlii,cât și domnul Rachin au un singur principiu pedagogic: „Acțiune și

reacțiune!”, pe care îl repetă mereu ca pe o rugăciune sfântă(ceea ce era cu totul greșit;se
cuvenea ca dânșii să meargă pe un principiu de genul ,,dragoste și compasiune”);dat fiind fiind
faptul că elevul de câte ori greșea se„cuvenea”să fie pedepsit(cel mai „grav” fiind băgarea la
carceră).

În acest context nu tocmai atrăgător, bunul domn Mathieu, care îi privește pe copii așa
cum sunt — ca pe niște copii, face notă discordantă. Fără a dezavua valoarea pedepsei, el
consideră că aceasta trebuie însoțită și de un efort de recuperare a copilului. De
exemplu,în momentul în care unul dintre băieți îl rănește destul de grav pe bunul și
bătrânul îngrijitor Maxence, domnul Mathieu îl trimite pe vinovat să lucreze la infirmerie,
respectiv să-l îngrijească pe rănit.În acel moment când vinovatul a fost pus față-n față cu
cu suferința provocată de gestul său necugetat,în interiorul său s-au trezit două sentimente
noi:vinovăția și remușcarea.

După puțin timp pedagogul a realizat că poate schimba ceva în atitudinea copiilor înrăiți
tocmai de sistemul care ar fi trebuit să-i facă mai buni, iar asta cu ajutorul muzicii.
Pasiunea sa din acea clipă s-a convertit schimbării în atitudinea copiilor înrăiți tocmai de
sistemul care ar fi trebuit să-i facă mai buni, iar asta cu ajutorul muzicii.

Din punctul meu de vedere marele succes al lui Mathieu nu a constat în reușita de a
scoate copii buni,ci în în schimbarea de mentalitate pe care a produs-o la nivelul
profesorilor și administratorilor, exceptându-l pe Rachin(un tip meschin, care nu ezită să
își asume meritele reușitei lui Mathieu atunci când consideră că lucrul acesta i-ar putea
aduce o avansare).