Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de YOGA – Costineşti 2009 81

dezvăluiri despre erorile grave

Și aspectele nefaste nocive ale
PROGRAMării NEURO-LINGVISTICe (NLP)
„Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului,
ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.“
(Efeseni 5, 11)

NLP-ul şi pervertirea valorilor spirituale

Cunoaşteţi, desigur, celebra expresie: „Un gram de practică valorează cât
tone de teorie.“ Această veritabilă axiomă a sistemului YOGA a fost adusă
în atenţia Occidentului de o mare personalitate precum Mahatma Gandhi.
La cursurile Şcolii de YOGA M.I.S.A., ea constituie un principiu practic
fundamental. Probabil nu cunoaşteţi însă varianta acestei expresii pervertită
de societatea de consum, oferită spre învăţătură în cadrul anumitor „cursuri
de formare“ tinerilor occidentali care vor să aibă succes în afaceri: „Un gram
de ipocrizie face cât tone de virtute.“ Acesta constituie un exemplu foarte
expresiv de pervertire a valorilor spirituale.
Valorile morale şi spirituale nu sunt prea apreciate în societatea modernă.
NLP
Credem că au existat perioade în trecutul omenirii şi vor mai exista perioade
de graţie în viitor când valorile autentice, divine se vor putea manifesta din
plin şi vor fi apreciate cu adevărat de fiinţele umane. Atunci când există o stare de puritate sufletească, atunci când
oamenii sunt mult mai aproape cu sufletul de natură, de lucrurile şi calităţile divine, de lumile subtile elevate, de
DUMNEZEU, valorile spirituale sunt, la rândul lor, respectate şi cultivate în mod firesc.
Dar în haosul social şi moral care există la ora actuală pe această planetă, fiecare urmăreşte să-şi satisfacă cât
mai repede şi cât mai mult numai propriile interese. Egoismul şi orgoliul au ajuns la rang de cinste în ierarhia aşa-
ziselor valori ale societăţii. Minciuna, mânia, mândria, dispreţul, făţărnicia, trufia, neîndurarea, duşmănia au ajuns să
fie considerate calităţi ale omului puternic, gelozia a ajuns să fie considerată o dovadă de iubire, iar răzbunarea o
acţiune justificată. Dorinţele şi interesele personale au ajuns să întunece minţile oamenilor şi să devină ţelul principal
al existenţei.
Valorile sufleteşti sublime care sunt în firea omului născut pentru o natură divină şi care este angrenat pe calea
căutării lui DUMNEZEU (neînfricarea, puritatea inimii, statornicia în Cunoaşterea divină, bunăvoinţa, înfrânarea
simţurilor, sacrificiul, dragostea pentru învăţăturile sacre, dreapta purtare, hotărârea de a nu vătăma pe nimeni şi
nimic, respectarea adevărului, renunţarea, lipsa mâniei, devoţiunea, împăcarea lăuntrică, lipsa tendinţei de a bârfi,
milostenia faţă de toate făpturile, blândeţea, smerenia, cumpătarea, tăria sufletească, iertarea, răbdarea, hotărârea,
lipsa pizmuirii şi a trufiei) au ajuns, în stadiul actual de degradare morală în care se află omenirea, să fie considerate
aspecte ce denotă slăbiciune şi pe care, prin urmare, oamenii „puternici“, apreciaţi de societate, nu trebuie să le
manifeste – conform acestei viziuni perverse.
Categoric, celebrul capitol 16 din Bhagavad Gita, cartea sacră a Indiei, este şi acum de actualitate. Morala nu se
schimbă odată cu moda, pentru că legile divine rămân neschimbate. Acest veritabil îndrumar de înţelepciune şi bună
purtare – capitolul 16 din Bhagavad Gita – indică foarte precis care sunt calităţile care trebuie cultivate, pentru că îl
apropie pe om de Dumnezeu, şi care sunt cele care, fiind specifice naturii demoniace, duc la prăbuşire şi degradare.
Astfel, conform învăţăturilor lui Krishna, există două tipuri de fiinţe umane: cele înţelepte şi cei ignorante; cele la
care predomină natura divină şi cele la care predomină natura demoniacă. Spre exemplu, cunoaşterea de sine este
o calitate divină, în timp ce ignoranţa este demoniacă, blândeţea şi bunătatea sunt calităţi divine, în timp ce violenţa
şi răutatea sunt trăsături demoniace. Persoanele care au un caracter demoniac nu ştiu ce este bine şi ce nu este bine
să facă, sau chiar dacă ştiu nu vor să se abţină de la a face anumite fapte rele. Ele nu respectă adevărul, sunt lipsite de
curăţenie sufletească, sunt orgolioase şi egoiste.
Aceste reflecţii ne-au fost trezite de un subiect controversat: practicile sistemului NLP (în româneşte, Programarea
Neurolingvistică). Considerăm necesar să vă prezentăm aceste informaţii zguduitoare pentru a demasca înşelăciunile
şi capcanele acestui domeniu găunos, care promite celor lacomi de câştig şi uşor de păcălit „succesul rapid în orice
domeniu“. Este uluitor ce explicaţii pot găsi unii oameni inteligenţi, dar lipsiţi de valori spirituale şi morale, pentru
82 Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de YOGA – Costineşti 2009

a-şi justifica foamea de câştiguri materiale şi de putere. „Experţii“ NLP sunt

cei care au inventat conceptul de „manipulare pozitivă“, adică manipulare
realizată, chipurile, „în interesul celui manipulat“. Întregul NLP este un
amalgam de „furtişaguri“ – unele idei şi concepte de valoare din alte domenii
sunt combinate într-un sistem care are ca deviză „scopul scuză mijloacele“.
Nu există nicio teorie globală, nicio validare experimentală, niciun studiu
ştiinţific de lungă durată care să confirma validitatea NLP-ului – doar o foarte
mare putere de a convinge oamenii şi de a-i manipula, pe care practicanţii
o dobândesc şi prin care îi conving pe cei mai slabi de minte decât ei de
aşa‑zisul lor succes.
Ceea ce este uluitor pentru noi este nu neapărat succesul la public pe care
aceste metode le au – pentru că acest succes arată exact măsura degradării
spirituale şi morale a societăţii umane – cât faptul că există şi unii aşa-zişi
practicanţi YOGA care, în ciuda cunoştinţelor pe care le-au acumulat, preferă
să lepede principiile spirituale şi morale şi să practice metodele NLP din
interese materiale. Aceştia ajung până la a afirma că acuzele aduse NLP-ului
de oameni de ştiinţă celebri din diferite domenii sunt similare cu campania
mediatică împotriva M.I.S.A. Exersându-şi puterea de convingere, aceşti
pseudo-yoghini vor încerca să vă păcălească cu argumente de genul că NLP-ul este atacat de francmasoni. Ei nu vor
ezita să-l compare pe sociopatul dezaxat care a inventat NLP-ul, Richard Bandler, cu marele yoghin tibetan Milarepa.
Acesta din urmă, în tinereţea sa, a practicat magia neagră pentru a se răzbuna pe nişte rude care i-au furat moştenirea
şi, pentru a-şi arde păcatele şi a compensa efectele devastatoare ale acesteia, a realizat o asceză de lungă durată în
peşteri izolate, sub îndrumarea unui mare maestru yoghin, Marpa. Este evident pentru oricine are cât de cât bun simţ
că nu există nimic similar ascezei spirituale în NLP, aşa că această comparaţie este cu totul ridicolă.
Dat fiind faptul că „un om prevenit şi lucid valorează cât doi oameni neştiutori şi dezinformaţi“, această prezentare
are menirea de a vă pune în gardă cu privire la înşelătoria numită sofisticat Programare Neurolingvistică. Aşa cum bine
ştim, noi avem întotdeauna posibilitatea şi libertatea de a alege binele sau răul în toate situaţiile din viaţa noastră în
care suntem încercaţi, în care trecem prin experienţe dificile sau ne confruntăm cu tot felul de provocări. Acest lucru
este valabil şi în ceea ce priveşte practicile NLP.

Psiho-frauda NLP (Programarea NeuroLingvistică) a fost inventată de un sociopat

violent şi dependent de droguri. Richard Bandler a încercat să-şi omoare tatăl la 10
ani (şi aceasta a fost doar prima dintre tentativele sale de crimă)
„Sunt puţin sociopat, dar iluziile mele sunt atât de puternice încât devin reale,
şi nu doar pentru mine.“ – Richard Bandler, fondatorul NLP
A fost arestat şi judecat pentru omor; este un mare consumator de alcool
şi cocaină; la vârsta de zece ani, a încercat să-şi omoare tatăl vitreg prin
electrocutare; a ameninţat cu moartea mai multe persoane şi recunoaşte el
însuşi că este „puţin sociopat“. Aţi recunoscut, desigur, în rândurile de mai
sus profilul unui infractor extrem de periculos. Până aici, nimic neobişnuit.
Cutremurător este însă că infracţiunile enumerate sunt reale şi au fost sau
sunt comise de Richard Bandler, celebrul mentor al unei întregi generaţii de
oameni de afaceri, unul dintre fondatorii Programării Neurolingvistice – NLP,
un om care pretinde că îi „programează“ pe ceilalţi în câteva secunde şi îi
controlează mental.
Programarea Neurolingvistică (NLP) este privită de unii ca o metodă
care îţi asigură succesul în viaţă. Dacă privim însă cu atenţie, observăm că
metodele propuse în cadrul NLP pentru atingerea succesului pun un accent
nefiresc de mare pe controlul exercitat asupra celor din jur. O gamă destul
de largă de cursuri de NLP a invadat în ultimii ani şi piaţa românească şi în
capcana lor au căzut mulţi creduli. Departe de a fi o formă de autocunoaştere
şi de transformare, de îmbunătăţire a comunicării şi a relaţiilor cu ceilalţi, aşa
cum este prezentat pompos credulilor, NLP-ul este doar o abilă formă de
manipulare aducătoare de mari câştiguri.
Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de YOGA – Costineşti 2009 83

NLP-ul, dincolo de aparenţe

Propagandiştii NLP-ului îi manipulează, pe de o parte, pe cei care urmează aceste cursuri, dar pe de altă parte, îi
învaţă pe aceştia să manipuleze la rândul lor, pentru a-şi atinge scopurile şi interesele personale. Experţii NLP reuşesc
relativ uşor să aibă un control nefiresc asupra celorlalţi prin faptul că le exploatează la maxim slăbiciunile; printre
altele, metoda are succes la public tocmai pentru că flatează şi hrăneşte în mod insidios orgoliul. Un efect vizibil, rapid
şi complet nefast este exacerbarea orgoliului care apare la toţi adepţii acestor metode.
Iată ce viziune distorsionată şi degradantă oferă NLP-ul adepţilor săi: oamenii – adică ceilalţi oameni, desigur –
sunt consideraţi un fel de computere (sau roboţi) uşor de programat, atunci când cunoşti „butoanele“ sau „tastele“
pe care trebuie să apeşi. „Cei care urmează formări NLP sunt programaţi să creadă în programul care le dă dreptul
să îi programeze pe alţii“, scrie psihologul B. L. Beyerstein în Jurnalul Internaţional pentru Sănătate mentală. Această
„programare“ nu este altceva decât o manipulare abilă. Pentru a-şi atinge scopurile, adepţii sistemului NLP sunt
formaţi să îi manipuleze pe ceilalţi fără a avea deloc în vedere ceea ce este bine, cinstit, etic şi moral şi, desigur, se
consideră îndreptăţiţi să nu respecte câtuşi de puţin voinţa sau liberul arbitru al celorlalţi. Astfel că nu-i de mirare că,
printre altele, totala lipsă de respect şi consideraţie faţă de ceilalţi oameni îi caracterizează pe practicanţii NLP.
NLP a apărut în anii ‘70, pornind de la studiile realizate de lingvistul John Grinder şi studentul la psihologie Richard
Bandler. Aceştia îşi propuseseră să studieze modul de comunicare al unor psihoterapeuţi de succes. Ceea ce a rezultat,
adică aşa-numita „ştiinţă“ a Programării Neurolingvistice, este în realitate un ghiveci de lingvistică şi hipnoză ce se
străduieşte să imite modul de comunicare al unor celebrităţi din lumea psihologiei: Fritz Perls – părintele Gestalt-
terapiei, Virginia Satir – cunoscut psihoterapeut de familie şi Milton Erickson - hipnoterapeut.

NLP – o psiho-fraudă bazată pe orgoliu şi hipnoză

Inspirându-se copios din hipnoză, NLP-ul are la bază ideea că oamenii pot
fi programaţi sau reprogramaţi asemenea unui computer, fiind astfel uşor de
determinat să aplice anumite modele de comunicare şi de comportament. NLP-
ul este prezentat într-o lucrare de referinţă ca fiind: „un model de comunicare
focalizat pe identificarea şi utilizarea unor modele (pattern-uri) în procesul
gândirii, care influenţează comportamentul verbal şi non-verbal pentru a creşte
eficienţa comunicării.“
Într-un act oficial găsim însă o altă definiţie: „NLP este o tehnologie care
construieşte şi utilizează modele de comportament uman în scopul de a
forma persoane şi organizaţii pentru a-şi atinge mai bine scopurile şi pentru a
le accelera procesul de învăţare.“ Pornind de la această definiţie, este lesne de
înţeles de ce NLP-ul a devenit tot mai mult o metodă de manipulare şi de control
utilizată intens în afaceri, politică, publicitate, mass-media. Prezentată iniţial
lumii psihologilor ca un instrument de transformare şi dezvoltare personală, Programarea neurolingvistică a ajuns să
fie astăzi controversată şi privită ca „exponent al curentului New Age“, o „psiho-fraudă“, o „pseudo-ştiinţă“ sau chiar o
„sectă întemeiată de un nebun“.
Alţii consideră că NLP este un brand ca oricare altul, pentru care interesele financiare sunt dominante. Mărturie în
acest sens stau procesele în care Richard Bandler, unul dintre fondatorii NLP, l-a târât pe asociatul său John Grinder,
pentru a obţine exclusivitatea în ceea ce priveşte eliberarea certificărilor. Cum afacerea s-a extins la nivel internaţional,
sumele încasate pentru astfel de formări (cursuri) sunt uriaşe, de ordinul a milioane de dolari. După despărţirea de
Grinder, Bandler s-a asociat în 1994 cu un fost hipnotizator de estradă, Paul McKeena, cu ajutorul căruia susţine
acum şedinţe de NLP în Marea Britanie. Modul în care ele se desfăşoară este descris foarte plastic de un jurnalist
englez, care a asistat în 2006 la un astfel de „curs“: „Ai crede că în sala de conferinţe a hotelului Ibis din Londra are
loc vreun spectacol evanghelic în care se promit vindecări miraculoase. O muzică specifică bubuie în sală, iar cei 600
de participanţi par electrizaţi. Într-adevăr, sunt prezenţi mulţi oameni care trebuie «reparaţi», dar nu este un show cu
vindecări miraculoase. Prezentatorii sunt atei, iar publicul este format din angajaţi ai unor mari companii.“

Opinia specialiştilor
Criticile pe care specialiştii în psihologie le aduc sistemului NLP sunt numeroase. Prima dintre acestea este
observaţia pertinentă şi de bun-simţ că NLP nu este nicidecum o ştiinţă, aşa cum pretind fondatorii săi. NLP nu are
nici măcar o teorie unificată, ci este prin construcţie un amalgam, o însăilare de teorii şi modele copiate de la diferiţi
psihologi. Dacă ar fi fost o ştiinţă aşa cum pretinde, ar fi fost firesc ca rezultatele sale să fie dovedite prin studii şi
cercetări riguroase, realizate după anumite standarde. Or, studiile realizate de cercetători de renume demonstrează
că, din contră, NLP este o înşelătorie abilă, iar rezultatele sale sunt temporare. Durata scurtă a efectelor se datorează
84 Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de YOGA – Costineşti 2009

faptului că tehnicile NLP procedează mai degrabă la o negare sau la o înlocuire forţată a unor amintiri cu alte elemente
psiho-emoţionale, fără a acţiona însă asupra cauzelor profunde. Alte studii, cum sunt cele ale lui Cody, demonstrează
că utilizarea tehnicilor de manipulare pornind de la limbaj, aşa cum sunt ele învăţate la cursurile NLP, au într-adevăr
efect asupra comunicării şi relaţionării, dar nu în sens pozitiv, ci în sensul că persoana care le aplică este, la un moment
dat, percepută de ceilalţi ca fiind nedemnă de a i se acorda încrederea, şi ajunge să fie izolată de ceilalţi.
Psihologul Corballis arată că „însuşi numele pompos de Programare neurolingvistică este unul înşelător, menit să
dea impresia că avem de-a face cu o ştiinţă, şi chiar cu una dintre cele mai moderne. În realitate, NLP nu are nimic de-a
face cu neurologia, cu lingvistica sau cu orice fel de neuroştiinţă.“ De aceea, mulţi specialişti consideră că NLP este
mai degrabă un brand al fraudei şi înşelătoriei, o afacere profitabilă pentru fondatori, dar păguboasă şi inutilă pentru
oamenii care se lasă „programaţi“.

La 10 ani, Bandler şi-a electrocutat tatăl

„Am auzit de Richard Bandler pentru prima oară în 2002, când un fost ofiţer din forţele speciale mi-a povestit că în
urmă cu mai mulţi ani, Bandler „reprogramase“ în câteva secunde o fată plăpândă, transformând-o într-un ţintaş de
elită. Intrigat, am căutat mai multe informaţii şi aşa am aflat cât de venerate erau teoriile lui Bandler în anii ’70-’80 şi
cum Al Gore, Bill Clinton şi o mare parte dintre cei mai bogaţi 500 de preşedinţi de mari companii se declaraseră fanii
lui“, scrie Jon Ronson într-un articol publicat în cotidianul britanic The Guardian.
Richard Wayne Bandler s-a născut în 1950 în New Jersey, SUA. A suferit de mic de o tulburare de vorbire, care a făcut
din el un copil singuratic şi, ulterior un adolescent retras, care şi-a creat o lume proprie, alcătuită din ambiţii şi aspiraţii
neîmplinite. Încă de atunci îşi descoperise capacitatea de a imita comportamentul unor persoane de succes – ceea
ce avea mai târziu să se numească în termeni NLP „modelare“. Visa să cânte la tobe precum Buddy Rich, însă talentul
său era mediocru. A reuşit ca la vârsta de 16 ani să predea lecţii de baterie fiului unui psihiatru, Robert Spitzer, de la
care a citit primele cărţi de psihologie. Prin intermediul lui a cunoscut-o pe Virginia Satir – bine cunoscută în lumea
psihologiei ca unul dintre reprezentaţii psihoterapiei de familie. Aceasta nota despre Richard Bandler în 1988: „părea
subnutrit (şi fizic şi emoţional). Mi-a trezit simpatia datorită inteligenţei sale, însă în acelaşi timp percepeam în el o
mare instabilitate şi nesiguranţă interioară.“
După liceu, Bandler a studiat filosofia, iar unul din puţinii săi prieteni din acea perioadă spunea despre el: „exista
în mod clar o limită dincolo de care nimeni nu putea să se apropie de el. Nu se simţea deloc bine în pielea lui şi nici
printre noi.“ În 1970, s-a înscris la Universitatea California din Santa Cruz pentru a studia psihologia şi l-a cunoscut pe
John Grinder. Aşa cum îl studiase pe bateristul Buddy Rich – prin imitaţie, numită ulterior pompos „modelare“, Bandler
a început să îi imite pe doi mari psihoterapeuţi: Virginia Satir şi Fritz Perls, fondatorul Gestalt-terapiei. A reuşit aceasta
cu mare acurateţe, fiind capabil, după cum povestesc cunoscuţii săi din acea perioadă, să vorbească, să gesticuleze şi
să se comporte exact ca şi ei.
Într-un interviu publicat de ziarul britanic The Guardian în luna mai 2006, din care reproducem mai jos un schimb
semnificativ de replici, Richard Bandler face câteva dezvăluiri şocante despre copilăria sa, dezvăluiri care explică în
mare parte comportamentul său violent şi dezechilibrat ca adult.
„Richard Bandler: Eram un copil compulsiv (conform Dicţionarului de psihologie Larousse, compulsia este «o
tendinţă patologică, imperioasă de a săvârşi un act. Gest iraţional generat de constrângerea interioară de a îndepărta
angoasa sau tensiunea ce apare în lipsa realizării acelei acţiuni. Un exemplu clasic este cel al persoanelor care se spală
pe mâini în mod repetat, până la a-şi face răni, de frică să nu ia microbi», n.n.). Când eram mic îmi plăcea să trag la ţintă.
Îmi aduc aminte că stăteam în curtea casei până la trei noaptea şi, la lumina slabă a unui bec, trăgeam la ţintă cu arcul,
din nou şi din nou, la nesfârşit, până îmi ieşea perfect.
Jon Ronson: De unde venea acest comportament compulsiv?
Richard Bandler: Poate din faptul că eram singur cea mai mare parte a
timpului. Era un fel de auto-motivare. Mama era mereu plecată la lucru, iar tata
era violent şi periculos. De fapt, tatăl meu natural ne-a părăsit când eu aveam cinci
ani şi era foarte violent. Mama s-a recăsătorit cu un beţiv şi bătăuş binecunoscut în
Marină. Şi el era foarte violent, mi-a rupt multe oase. Dar în final am câştigat.
Jon Ronson: Cum aşa? (Mă aşteptam să îmi răspundă: păi uită-te la mine acum,
mă plimb într-o maşină scumpă, am o vilă în Hawai, notează Jon Ronson).
Richard Bandler: L-am electrocutat. Nu în sensul că l-am omorât, deşi puteam
să o fac. Am aşteptat o zi ploioasă. Am pus sub ştergătorul de picioare firele unui
cablu electric şi celălalt capăt l-am trecut prin gaura cheii. Eu stăteam cu mâna pe
întrerupător şi când a ajuns la ştergător, am apăsat butonul. Am auzit un strigăt
puternic şi l-am văzut rostogolindu-se pe scări. A stat şase luni în spital.