10.11.

2020

Timpul, spațiul, acțiunea, personajele

Spațiul teatral are două forme: pe de o parte spațiul-scenă (al reprezentării),

iar pe de altă parte spațiul ficțiunii, spectatorul fiind pus în situația de a-și imagina
scena ca un fragment de lume.
Timpul în teatru are două semnificații: durata și momentul. Durata se referă
la timpul reprezentației, în timp ce momentul se referă la timpul ficțiunii.
Acțiunea dramatică este constituită din succesiunea de evenimente
prezentate sau povestite pe o scenă și care permit să se treacă de la situația inițială
la situația finală.
Conflictul dramatic reprezintă înfruntarea dintre două personaje dintr-o
piesă de teatru, cauzată de interese sau sentimente opuse. Conflictul este un
element fundamental al construcției acțiunii dramatice.
Personajul dramatic are o dublă natură: este rodul imaginației autorului,
dar este o ființă ficțională întruchipată de o ființă reală, actorul.
Ca ființă ficțională, personajul are trăsături distinctive: un statut social, o vârstă,
trăsături fizice, o istorie personală și un nume.

Mijloace de caracterizare:

A. DIRECTĂ: NAP (narator, autocaracterizare, personaje);

B. INDIRECTĂ: acțiuni, gesturi, comportament, modul în care personajul
vorbește și replicile sale.

Ironia se realizează prin formularea cu seriozitate a unui enunț cu conținut

comic, opus față de ceea ce se afirmă aparent în enunțul respectiv.