REFERAT

„Salinitatea”

Student: STANCU COSMIN-ALEXANDRU

Anul I

SALINITATEA
 Salinitatea este un indicator al continutului total de săruri din apa de mare și este una din
principalele caracteristici a apei marine. Apa de mare sau apa sarata, este apă dintr-o mare sau ocean.
Apa de mare este o soluţie complexă în care se întâlnesc peste 35 din elementele chimice clasice
cunoscute, precis determinate şi soluţii.
Gustul său, care o deosebeşte de celelalte ape, este dat însă numai de două dintre elemente şi anume
de clor şi sodiu, de unde şi termenul de salinitate.
Duxbury (1971) a definit salinitatea ca fiind „ cantitatea totala de substante solide, exprimata in
grame (g) dizolvate intr-un kg de apa de mare, cand toti carbonatii au fost transformati in oxizi, toate
iodurile si bromurile au fost inlocuite de cloruri si toate substantele de natura organica au fost complet
oxidate”.
Mai simplu, salinitatea poate fi definita, ca fiind conţinutul total de săruri dizolvate (g) intr-un kg de
apa de mare.
Salinitatea este exprimata in ppt (parts per thousand), g/kg sau ppm (parti per milion). Notată prin
simbolul S‰, este o caracteristică, care condiţionează proprietăţile fizice ale apei marine: densitatea,
temperatura de îngheţ, viteza sunetului etc. Valoarea ei mai depinde şi de procesele fizice : evaporare,
aportul de ape dulci, topirea gheţii, îngheţarea apei.
Apa de mare normală are în medie o valoare de 35 ‰, 35 de părți de sare dizolvată la o mie de
părți de apă, sau 35 ppt. Limitele intre care oscilează in ocean sunt intre 32 si 37 la mie.
Salinitatea apei este direct proporţională cu conţinutul de ioni de clor, [Cl-].
Clorinitatea (Cl ‰) reprezintă conţinutul total de Cl, Br, I care există în 1 000 g de apă marină şi
este de 19 ‰ la o salinitate de 35 ‰.
Cantitatea de săruri dizolvate într-un kg de apă de mare este diferită de la un loc la altul, dar
proporţia sărurilor principale rămâne întotdeauna aceeaşi. Oricare ar fi cantitatea totală de săruri, clorura
de sodiu va deţine cu 77,8% din totalul sărurilor, iar celelalte săruri îşi vor păstra procentul lor.
Salinitatea este o proprietate chimică a apelor oceanice care joacă un rol important în mersul
regimului termic, în formarea curenţilor şi în dezvoltarea condiţiilor de viaţă. Cu cât nivelurile saline sunt
mai ridicate, cu atât apa este mai densă.
Salinitatea poate afecta densitatea apei oceanului: apa care are o salinitate mai mare este mai densă
și mai grea și se va scufunda sub apă mai puțin salină, mai caldă. Acest lucru poate afecta mișcarea
curenților oceanici.
Gradul de salinitate în oceane este un factor determinant în circulația oceanică a lumii, unde
schimbările de densitate datorate atât modificărilor de salinitate, cât și schimbărilor de temperatură la
suprafața oceanului produc schimbări de flotabilitate, care determină scufundarea și creșterea masei de apă.
Salinitatea apei de mare se folosește la determinarea gradului de concentrare al apei, la stabilirea
purjei cazanelor de aburi sau la stabilirea contaminării diferitelor tipuri de ape cu apă de mare, determinarea
conţinutului de cloruri din apa tehnica de la bordul navei.
Cauzele care determină variația salinitatii sunt: vantul si temperatura ridicata care activeaza
evaporarea, ploile si aportul apelor dulci continentale care tind sa micsoreze salinitatea, circulatia apei
marine.
De exemplu dacă componenta dulcicolă a bilanţului de apă este mică, iar evaporarea este foarte
înaltă atunci salinitatea apei poate ajunge la 38-39‰ (Marea Mediteraneană, golful Persic) şi chiar 40-42‰
(Marea Roşie). În Marea Neagra salinitatea este de 17-21 °/oo.

1 din 2
 La apele mai saline se atribuie apele de suprafaţă a Oceanului Atlantic (35,4‰), mai puţin saline sunt
apele Oceanului Pacific (34,9‰) şi Indian (34,8‰). Deosebit de diluată este apa stratului superior al
Oceanului Arctic (29- 32‰, la ţărmuri – 0-10‰)
Salinitatea variaza in funcție de latitudine valorile sale scăzand de la zona ecuatoriala spre zona
polară, in zona ecuatoriala temperaturile ridicate compeseaza abudenta ploilor prin evaporare.
Salinitatea apei marine se determină după conţinutul clorului sau după conductibilitatea electrică a
apei, deoarece apa marină este un electrolit: cu cât mai multe săruri se conţin în apă, cu atât e mai înaltă
conductibilitatea, adică este mai mică rezistenţa.
Poate fi folosită măsurarea unghiului de refracţie a luminii în apă, deoarece el depinde de salinitate.
Poate fi obţinută şi din măsurătorile densităţii apei.
Foarte simplu salinitatea se determină cu ajutorul areometrului – se determină densitatea. Apoi din
tabele speciale se obţine valoarea salinităţii. Această metodă, însă, oferă rezultate cu o precizie de 0,05.
Cea mai precisă este analiza chimică completă, însă această metodă este dificilă. În practică cel mai
des se utilizează metoda determinării salinităţii din concentraţia clorului.
Salinitatea se determină în g/kg sau ‰, sau ppt, utilizând relaţia empirică:
S‰ = 1.80655∙[Cl-]
Pentru probele de apa de mare, conţinutul de cloruri, exprimat în g/kg se determină utilizând formula:

[Cl-] = v x 0,001 x 0,3 x 35,5 x 1000 [g/kg]

Vρ
în care: v - volumul de de AgNO3 0,3 M folosit la titrare (mL);
V- volum proba apa de analiza (mL)
ρ- densitatea probei de apa supuse analizei, in g/cm 3. Densitatea apei de mare de suprafață variază
de la aproximativ 1020 la 1029 kg / m3, în funcție de temperatură și salinitate. La o temperatură de 25 ° C,
salinitate de 35 g / kg și 1 atm presiune, densitatea apei de mare este de 1023,6 kg / m3. Apa de mare este
mai densă decât apa dulce și apă pură deoarece sărurile dizolvate măresc masa cu o proporție mai mare
decât volumul.
35,5 - echivalentul-gram al clorului.
Determinarea Cl- se face prin metode titrimetrice. Probele de apă sunt titrate cu soluţie de AgNO3 în
mediu neutru în prezenţa cromatului de potasiu K2CrO4.
Prin citirea volumului de AgNO3 utilizat la titrare, necesar atingerii punctului final al titrarii, cand
apare prima picatura de precipitat brun-roscat, se determina cantitatea (g) de cloruri si respectiv, salinitatea
din proba supusa analizei.
Nr. Probă de analizat Vprobă VAgNO3 [Cl-] S
det. (mL) (mL) g/kg g/kg
1 apă dulce 5 1,3 2,76 5,00
2 apa salmastră 5 6,6 13.83 25, 00
3 apa sărată 5 9,3 19,37 35,00
1023kg/m³=1,023 g/ cm³
2 din 2