Reforma serviciilor de sanatate din Romania

Consideratii generale privind accelerarea reformei - traditie si

schimbare

Reforma trebuie inteleasa ca un proces si in consecinta este necesar sa

existe o viziune clara a directiei schimbarilor de esenta, a obiectivelor
urmarite si a impactului pe termen lung asupra starii de sanatate (D.
Enachescu, C. Vladescu, Cornelia Tesliuc). Este insa la fel de important ca
guvernul si populatia sa aiba convingerea ca procesul a demarat, ca el
evolueaza in directia dorita, ca este monitorizat cu exigenta si ajustat atunci
cand este nevoie. Tranzitia sistemului de la o stare la alta trebuie considerata
a fi in acelasi timp o etapa si un scop.

Reforma serviciilor de sanatate, cresterea eficientei sale interne si a

impactului asupra starii de sanatate reprezinta un proces continuu de invatare
din experienta.

Principalele OBIECTIVE ale strategiei de reforma sunt deci:

• elaborarea unui cadru legislativ unitar care sa permita

schimbarile esentiale propuse pentru sistemul de sanatate in integralitatea sa.
Este vorba aici pe de-o parte de a modifica textele deja existente si care nu
se conformeaza obiectivelor si principiilor enuntate anterior, precum si de
elaborarea unui nou pachet de legi;
• modificarea si diversificarea mecanismelor generatoare de
resurse financiare; aceasta presupune reguli care sa permita atragerea de
fonduri suplimentare, ameliorarea transparentei deciziei in repartizarea
fondurilor la nivel intersectorial si intrasectorial si stimularea sectorului
privat.
• separarea platitorilor de furnizorii de servicii prin introducerea
de contracte , care sa stipuleze modalitatile de plata dupa criterii de eficienta
si calitate a actului medical, indiferent de statutul public sau privat al
furnizorului; pentru Romania, mijlocul esential de utilizat pentru aceste doua
ultime obiective il reprezinta asigurarile de sanatate.
• modificarea echilibrului intre componentele extraspitalicesti si
intraspitalicesti ale serviciilor de sanatate in favoarea dezvoltarii asistentei
ambulatorii si mai ales a asistentei medicale primare .

1
 • trecerea la o reforma institutionala a organizatiilor sanitare,
stabilindu-se rolurile si relatiile dintre autoritatile sanitare centrale, locale,
asociatiile profesionale, institutiile finantatoare si reprezentantii populatiei.

Continuarea procesului de reforma din anul 1997 s-a bazat pe aceleasi

principale obiective; chiar daca acestea s-au regasit printre optiunile
guvernelor anterioare, orientarea politica actuala doreste sa le faca
operationale , aceasta fiind problema fundamentala a schimbarii.

De aceea, „Cartea Alba a preluarii guvernarii, decembrie 2000 in

domeniul sanatatii” este o analiza detaliata a domeniului ocrotirii sanatatii
in Romania, bazata pe date statistice de ultima ora la nivel national si
international, cu referiri pertinente la reforma sistemului sanitar, resursele
umane, financiare, unitati sanitare si dotarile cu aparatura medicala, situatia
medicamentului si a unitatilor farmaceutice, programele nationale de
sanatate, programul national de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana
pentru sanatate, proiectul de reabilitare a sistemului sanitar RO-3409 finantat
prin Banca Mondiala, situatia sistemului informational, cat si trecerea in
revista a principalelor acte normative initiate de Ministerul Sanatatii in
perioada 1996-2000. Potrivit acesteia Romania trebuie sa revizuiasca rapid
modul de abordare a ocrotirii sanatatii, sa identifice nevoile reale de
servicii medicale si sa elaboreze programe de actiune pe termen scurt,
mediu si lung, bazate pe resursele disponibile, dar si pe intelegerea ca nu
mai putem cheltui ineficient, ca nu ne putem permite inca o protectie sociala
asemanatoare tarilor dezvoltate, dar ca trebuie asigurate conditiile decente
de accesibilitate, acceptabilitate si echitate la serviciile medicale de baza .

Privatizarea distribuirii produselor farmaceutice, atat a marilor

distribuitori (en gros), cat si a farmaciilor, s-a terminat deja in anul 1992.
Prin lipsa organismelor de reprezentare patronale, cat si lipsa unui sistem
eficient de control al preturilor din partea statului, s-a ajuns ca produsele
farmaceutice din import sa fie mai scumpe decat in multe tari vecine si mult
mai scumpe decat in tarile de origine.
Prin infiintarea Agentiei Nationale a Medicamentului (ANM) si
emiterea Ordonantei Guvernului nr. 125/1998 s-a realizat separarea politicii
medicamentului (pe care o face Ministerul Sanatatii Publice) de activitatea
profesional stiintifica privind produsele farmaceutice, care este realizata de
ANM, precum si armonizarea cu normele europene si o stabilitate relativa in
sistemul de asigurare cu medicamente. O consecinta favorabila a fost si

2
cresterea investitiilor straine in producerea medicamentelor si a produselor
biologice.