Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evaluarea Aptitudinilor Spaţiale
Evaluarea Aptitudinilor Spaţiale
Evaluarea Aptitudinilor Spaţiale
Evaluarea aptitudinilor spaţiale poate fi identificată în timp o dată cu începuturile
testării inteligenţei (Binet & Simon 1905). Ca aptitudine cognitivă este adesea o componentă
principală a bateriilor de teste psihologice de aptitudini sau a modelelor inteligenţei (Guilford,
Fruchter & Zimmerman, 1952). O serie de studii privind structura cognitivă o consideră parte
a inteligenţei spaţial-kinestezice (Gardner, 1983).
Aptitudinile spaţiale reprezintă capacitatea de a genera, reţine şi transforma imagini
vizuale abstracte (Lohman, 1979).
Studiile de metaanaliză indică faptul că aptitudinea spaţială nu este o aptitudine
generală (omogenă), ea putând fi divizată în următoarele componente (Linn & Peterson,
1985):
1. Relaţii spaţiale – această componentă este cel mai bine pusă în evidenţă în sarcinile
care necesită transformarea imaginilor. Sarcinile de rotire satisfac această condiţie.
2. Orientare spaţială – această componentă se referă la capacitatea unei persoane de a-şi
imagina cum ar arăta un câmp perceptiv dintr-o altă perspectivă. În sarcinile de orientare
spaţială, subiectul e solicitat să analizeze diferite aspecte ale unui spaţiu schimbându-şi
punctul de vedere.
3. Generarea de imagini mintale prin compunerea altora – această componentă implică
analiza unui câmp perceptiv complex şi combinarea imaginilor mintale astfel obţinute.
Imaginea mintală este o reprezentare cognitivă care conţine informaţii despre forma şi
configuraţia spaţială (poziţia relativă) a unei mulţimi de obiecte, în absenţa acţiunii
stimulilor vizuali asupra receptorilor specifici (Miclea, 1994).
Scopul acestui test este acela de a evalua capacitatea unei persoane de a transforma
reprezentările imagistice, în particular prin rotire.
Principala caracteristică a imaginilor mintale, vizează capacitatea de a reprezenta
relaţiile topologice dintre elemente. Măsura cea mai des utilizată în evaluarea transformărilor
imaginilor mintale este sarcina propusă de R. N. Shepard şi J. Metzler (1971). Ei propun
pentru prima dată testul rotirii mintale ca o modalitate de operare asupra imaginilor mintale.
Pornind de la asumpţia că identificarea transformărilor la care este supus un obiect este
dependentă de calitatea reprezentării mintale a acestuia, autorii au investigat în ce măsură
gradul de rotire al unui obiect influenţează rapiditatea recunoaşterii identităţii acestuia cu un
stimul ţintă.
Testul construit are la bază paradigma experimentală propusă de Shepard şi Metzler
(1971). Persoanei examinate i se prezintă un obiect alcătuit din 10 cuburi, numit obiect
“ţintă”, iar apoi el trebuie să identifice din mai multe obiecte, două care sunt identice cu
obiectul ţintă dar rotite. Rotirea imaginilor a fost realizată atât în plan cât şi în adâncime,
utilizându-se o rotire gradată a stimulului. Este cunoscut faptul că rapiditatea în detectarea
identităţii celor două obiecte este dependentă de gradul de rotire al imaginii ţintă faţă de
imaginea stimul, precum şi de tipul de rotire – cele în adâncime fiind mai dificil de analizat în
raport cu cele realizate în plan.
Testul rotirilor mintale are o validitate de criteriu bună, majoritatea evaluărilor
aptitudinii spaţiale includ această măsură, indicând valori psihometrice bune (Voyer, Voyer,
& Bryden, 1995). Rezultate sunt datorate în parte faptului că rotirile mintale sunt o
componentă a majorităţii sarcinilor care implică aptitudinea spaţială (Carroll, 1993).
Testul este alcătuit din 10 itemi, ordonaţi în ordine crescătoare a dificultăţii acestora.
Fiecare item este alcătuit dintr-o figură ţintă şi patru alternative de răspuns. Atât figura ţintă
cât şi variantele de răspuns sunt figuri compuse din câte 10 cuburi. Cuburile au aceeaşi
dimensiune şi textură a suprafeţei, îmbinarea dintre ele făcându-se pe feţele acestora. Figurile
sunt construite având o axă principală la care este ataşat un număr variat de axe secundare;
acestea au fost astfel poziţionate încât figura rezultată să fie asimetrică (pentru a evita
facilitarea recunoaşterii).
Cele 10 figuri ţintă sunt distincte şi nu pot fi obţinute una prin rotirea alteia. Variantele
de răspuns pentru fiecare item cuprind două răspunsuri corecte şi două greşite. Răspunsurile
corecte au fost obţinute prin rotirea figurii ţintă. Rotirile au fost realizate în plan, adâncime şi
combinat utilizând unghiuri de rotire multiple de 30 de grade. Cele două alternative de
răspuns greşite ale fiecărui item nu pot fi obţinute prin rotirea în spaţiul tridimensional al
figurii ţintă. Ele au fost generate prin repoziţionări ale axelor componente. Cel mai adesea
modificările poziţiei axelor au fost făcute pe baza imaginii în oglindă conform sarcinii
originale propuse de Metzler şi Shepard (1971). Această modalitate de transformare face
foarte dificilă rezolvarea itemilor prin altă metodă (ex. descriere verbală) decât rotirea,
(Shepard 1982), ceea ce garantează că testul măsoară capacitatea de operare cu imagini, fără a
fi contaminat de aptitudinile verbale ale subiecţilor.
Figurile generate sunt tridimensionale şi abstracte (nu au corespondenţe familiare în
realitate). Unghiurile dintre axe sunt de 90 de grade.
Testul are două variante: creion-hârtie şi soft.
Interpretarea rezultatelor
Performanţa unei persoane examinate exprimată prin scorul brut se raportează la unul
dintre etaloanele urmatoare:
1.Masculin
Descriere Foarte slab Slab Mediu Bun Foarte bun
Clasă/Nivel
1 2 3 4 5
Vârsta
12–15 ani 0– 5 6–9 10 – 12 13 – 16 17 – 20
16–18 ani 0–7 8 –11 12 – 15 16 – 18 19 – 20
19–29 ani 0–6 7 – 10 11 – 13 14 – 18 19 – 20
peste 30 ani 0–6 7 – 10 11 – 13 14 – 17 18 – 20
2. Feminin
Descriere Foarte slab Slab Mediu Bun Foarte bun
Clasă/Nivel
1 2 3 4 5
Vârsta
12–15 ani 0–3 4–6 7 – 10 11 – 14 15 – 20
16–18 ani 0–5 6–9 10 – 12 13 – 16 17 – 20
19–29 ani 0–6 7–9 10 – 12 13 – 16 17 – 20
peste 30 ani 0–5 6–7 8 – 11 12 – 15 16 – 20
În funcţie de valoarea obţinută, persoana este încadrată în una dintre cele 5 clase astfel:
Clasa 5 - nivel foarte bun de a realiza transformări ale imaginilor mintale (subiectul
are o performanţă mai bună decât 93,3% din populaţie)
Clasa 4 - nivel bun de a realiza transformări ale imaginilor mintale (subiectul are o
performanţă mai bună decât 69,1% din populaţie);
Clasa 3 - nivel mediu de a realiza transformări ale imaginilor mintale (subiectul are o
performanţă mai bună decât 30,9 % din populaţie)
Clasa 2 - nivel slab de a realiza transformări ale imaginilor mintale (subiectul are o
performanţă mai bună decât 6,7 % din populaţie);
Clasa 1 - nivel foarte slab de a realiza transformări ale imaginilor mintale (subiectul
are o performanţă care-l încadrează între cei mai slabi 6,7 % din populaţie).
Întrucât între cele două variante (creion-hârtie/soft) nu există diferenţe semnificative,
scorul persoanei testate va fi raportat la acelaşi etalon. De exemplu, dacă performanţa unei
persoane de sex feminin în vârstă de 39 de ani este de 18 puncte brute, o încadrăm la nivelul 5
de performanţă.
Testul de Imagini Mintale – Transformări evaluează capacitatea unei persoane de a
opera mintal cu o serie de imagini, în principal cu rotiri.
Un scor mare la test indică faptul că procesele implicate sunt dezvoltate optim. Astfel,
se poate spune că persoana este capabilă de a-şi reprezenta mintal diferite imagini, indiferent
de complexitatea acestora; de a le transforma prin rotire independent de tipul acesteia (în plan
sau adâncime). Reuşeşte să le compare pentru a decide dacă sunt similare sau diferite cu un
obiect ţintă. Acestor persoane li se pot indica meserii saturate în activităţi care cer operarea cu
imagini mintale, cele care au nivelele 4 şi 5 pentru Aptitudinea Spaţială în cadrul profilelor
ocupaţionale.
Un scor mic la test indică faptul că persoana are dificultăţi în a realiza mintal operaţii
de transformare a imaginilor, aceasta reuşind să realizeze doar sarcinile de rotiri simple.
Activităţile care sunt saturate în aceste operaţii vor fi realizate cu dificultate de cei care au
performanţe scăzute la test.
Atât preadolescenţilor din mediul rural cât şi la cei din mediul urban au aptitudinea
spaţială mai bine dezvoltată faţă de celelalte aptitudini. La baza acestei afirmaţi stau
rezultatele obţinute de preadolescenţi : nivel foarte bun (nivel 5) 11,7%, respectiv 10%
preadolescenţi din mediul urban, respectiv mediul rural; nivel bun (nivelul 4) 21.7%, respectiv
16,6% preadolescenţi din mediul urban, respectiv mediul rural; nivelul mediu (nivel 3), câte
un procent egal 13,33% de preadolescenţi din mediul urban şi rural. Nivelul 4 (bun) obţinut
într-un procent de 21,7 % elevi şi nivelul 5 (foarte bun) obţinut într-un procent de 11,7%
elevii din mediul urban este mai mare decât procentele elevilor din mediul rural la aceleaşi
nivele 4 ( bun) şi 5 (foarte bun)respectiv 16,65 şi 10%.