Numere Complexe - Borș PDF

BIBLIOTECA SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE MATEMATICE Şl FIZICE DIN R.P.R.
Mc. BORŞ * D. BORŞ I
NUMERE COMPLEXE
CONSTANTIN BORŞ ★ DAN BORŞ
A
NUMERE COMPLEXE
(IN T R O D U C E R E ELEM ENTARĂ
IN ALGEBRA MODERNĂ)
BIBLIOTECA SOCIETĂ ŢII DE ŞTIIN ŢE

M ATEM ATICE ŞI FIZICE DIN* R. P .R .
E D I T U R A T E H N I C Ă
BUCUREŞTI - 1962
Lucrarea conţine trei definiţii echivalente ale numărului
complex date cu ajutorul vectorilor plani, a perechilor ordonate
de numere reale şi a claselor de resturi de polinoame cu coefi
cienţi reali modulo x2+ l , formele numărului complex (algebrică,
trigonometrică şi exponenţială), precum şi aplicaţiile acestuia în
geometrie (teoremele lui Pompei) şi algebră (la studiul ecuaţiilor
de gradul al doilea şi al treilea).
De asemenea, au fost introduse unele noţiuni de algebră
abstractă şi algebră liniară, la care studiul numerelor complexe
conduce în modul cel mai potrivit.
Majoritatea capitolelor sînt completate cu aplicaţii nume
rice şi exerciţii, urmate de indicaţii şi răspunsuri.
Se adresează elevilor din ultimele clase, studenţilor şi
cadrelor didactice din învăţămîntul de cultură generală şi învă-
ţămîntul tehnic.
P R E F A Ţ Ă
Publicarea unor lucrări de matematici care au la bază

cursurile predate în universităţi aduc un m aterial bogat, conţi-
nînd şi rezultate recente obţinute în diferite domenii ale mate
maticii.
Prin calităţile lor, ele sugerează ideea realizării unor încer
cări m on ografice al căror scop ar f i, în prim ul rînd, să p re
g ă tea scă p e începători pentru lectura acestor cărţi rem arcabile,
prin însuşirea unor noţiuni elem entare de m atem atică m odernă
şi prin recapitularea unor cunoştinţe, variate de alg eb ră şi ana
liz ă clasică.
Lucrarea de f a ţ ă îşi are rădăcinile în c ă r ţile : „Introdu
cere în a lg ebră. Inele şi id ea le11 voi. I de Gr. C. Moisil (Editura
Academ iei R.P.R., Bucureşţi, 1954), „Lecţii de a lg e b r ă “ de Vera
M yller-Lebedev (E ditura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1953),
„Analiza m atem atică“ v o l.I de Miron N icolescu (E ditura Teh
nică, Bucureşti, 1957), „T eoria fu n cţiilor de o variabilă com-
p le x ă “ v o l.I de S. Stoilov, (E ditura Academiei R.P.R., Bucureşti,
1954), „Metode vectoriale în fiz ic a m atem atică“ voi. I de N.
Teodor eseu (Editura Tehnică, Bucureşti, 1954) etc.
In organ izarea şi tratarea m aterialului lucrării, un spri
jin însemnat ni l-au adus traducerile „Cursul de algebră supe-
r io a r ă “ (E ditura Tehnică, Bucureşti, 1955) şi „T eoria g ru -
p u rilo r“ (E ditu ra Tehnică, Bucureşti, 1959) am bele de A. S.
K uroş, etc., precum şi unele articole publicate în colecţiile
G azeta M atematică şi F izică seriile A şi B.
F olosin d aceste m ateriale, am încercat să prezentăm p r o
cesul istoric de dezvoltare a noţiunii de număr com plex şi a
aplicaţiilor lui pîn ă la unele rezultate obţinute de a lg eb ra
m odernă.
L ucrarea se adresează unei m ase mai larg i de cititori,
începînd de la absolvenţii şcolilor medii de cultură g e n e r a lă ;
e a conţine trei defin iţii echivalente ale numerelor complexe şi
an u m e: cu ajutorul vectorilor plani, a perechilor de puncte şi
3
a claselor de resturi de polinoam e cu coeficien ţi reali m odule >
x 2Jr 1 ; fo r m a algebrică, trigonom etrică şi exponenţială a nu
m erelor com plexe cu două u n ită ţi; aplicaţii la geom etrie (teo
remele lui Pom pei) şi la studiul ecu aţiilor de g ra d u l al d o ilea
şi al treilea.
P r o fe s o r ii şcolilor de cultură g en erală vor g ă s i în unele■
p a r a g r a fe m aterial pentru cercurile de studii ale elevilor.
Din dorinţa de a f a c e m aterialul prezentat mai accesibil ,
au f o s t introduse noţiuni necesare care să ajute p e cititorul
neavertizat-, astfel au f o s t introduse p e scurt noţiuni de a lg e
bră abstractă, alg eb ră liniară şi alg eb ră m atricială (cap. V II-
VIII), congruenţe şi clase de resturi (cap. IV şi VIII), funcţii
simetrice (cap. VI) etc. Ultimul capitol (IX) cuprinde teoria
analitică a numerelor com plexe cu două şi cu nj>2 unităţi ş i
teorem a lui Frobenius.
In capitolul I am dat inform aţii istorice asupra numerelor
complexe, iar în celelalte capitole, aplicaţii şi exerciţii rezolvate
care să aju te pe cititor în fix a rea ideilor. In aleg erea ex erciţii-
lor am fo lo s it diverse culegeri de problem e, printre care cule
g e r ea de exerciţii din volumul „Lecţii de a lg eb ră “ de Vera
M yller-Lebedev (E ditura Academiei R. P. R., Bucureşţi, 1953)..
precum şi cu'egerile de problem e ale lui D. K. Fadeeu şi I. S-
Som inski şi ale lui N. M. Ghiunter şi R. O. Cuzmin. Am insistat în
m od deosebit asupra rezolvării ecuaţiei de g r a d a i al treilea
(cap. VI) care constituie una din etapele importante ale dez
voltării noţiunii de număr complex.
L u crarea se încheie cu o parte intitulată „Note b io g ra fice
în care sînt date b io g r a fii succinte ale m atem aticienilor care■
au contribuit la dezvoltarea noţiunii de număr complex şi a ?
aplicaţiilor sale.
Aducem mulţumiri conducerii Seminarului m atematic al uni
versităţii „Al. I. Cuza“ din Ia şi pentru m aterialul b ib lio g ra fic
oferit, acad. p r o f. G rigore Moisil şi p r o f. univ. A d o lf H aim ovicf
pentru sugestiile date în organ izarea m aterialului.
D e asem enea mulţumim p r o f. univ. Andrei Popovici pentrw
îndrum ările date în vederea îmbunătăţirii textului.
AUTOFtlŞ
i n t r o d u c e r e
In dezvoltarea matematicii moderne un rcl hotărîtor l-au jucat

'cercetările matematicienilor din secolul al XlX-Iea şi descoperirile
'lor în legătură cu interpretarea geometrică a numerelor complexe
(G. W essel [27], K. F. Gauss [13]), cu dezvoltarea geometriilor ne-
euclidiene (N. 1. Lobacevski [18], F. B . Riemann [22]) şi descoperirea
teoriei grupurilor (E. Galois [12]) şi a teoriei mulţimilor (G. F.
Cantor [5]). Pentru înţelegerea multor probleme de matematică
modernă şi contemporană, cu ramificaţii în teoria numerelor, în
algebra modernă sau în teoria funcţiilor analitice, în geometrie sau
în topologie, în fizică şi teoria relativităţii sau în calculul probabi
lităţilor, este esenţial studiul numerelor complexe în procesul lor
de dezvoltare. Ca orice problemă a cunoaşterii şi studiul [matema
ticii are la bază metoda dialectică de cercetare. O schemă cît de
simplă a dezvoltării noţiunii de număr, începînd de la noţiunea pri
mară de număr natural şi pînă la noţiunea de număr complex,
pune în lumină clară procesul complex al cunoaşterii fenomenelor
obiective în acest domeniu.
In „Caiete filozofice" V. I. Lenin arată că abstractizarea a fost
condiţionată de viaţa practică a omului care a trebuit să aducă de
miliarde de ori conştiinţa umană la repetarea diferitelor figuri logice.
Acest fapt caracterizează şi procesul istoric de dezvoltare a mate
maticii şi a condus la axiomatizarea diferitelor ramuri ale mate
maticii, conferindu-i în acelaşi timp şi posibilităţi multilaterale de a
fi aplicată în practică.
Naşterea şi dezvoltarea algebrei a fost condiţionată de nevoile
practice impuse fie de necesităţile tehnicii, fie de dezvoltarea comer
ţului, de dezvoltarea navigaţiei etc.
încă de la sfîrşitul secolului al XV-lea, odată cu descoperirea
unor mijloace tehnice noi, apar şi probleme noi pentru mate
maticieni. Astfel, fabricarea ceasornicului, dezvoltarea navigaţiei etc.
impun orientarea matematicii pe un drum nou, conduc la descope
rirea geometriei analitice, a calculului diferenţial şi a calculului inte
gral. In procesul istoric de dezvoltare a matematicii, în orientarea
5
sa nouă, trei dintre descoperiri au jucat un rol h otărîtor: descope
rirea numerelor complexe, dezvoltarea geometriilor neeuclidiene şi
a teoriei mulţimilor.
Punctul de vedere asupra algebrei şi a scopului ei fundamen
tal a îmbrăcat în cursul vremurilor trei concepţii diferite: 1 ) con
cepţia asupra algebrei ca teorie a calculelor cu diferite mărimi,
dată de L. Euler [9] în cartea sa de algebră din 1770 şi care are
la bază ideile lui F. Viete [25] şi R. Descartes [7] (introducerea
literelor în calcu l); 2 ) concepţia asupra algebrei ca teorie a ecuaţii
lor algebrice, dată în tratatul lui Serret, apărut ia mijlocul secolului
al X lX -lea, care conţinea prima expunere a teoriei lui Galois, bazată
pe rezultatele ob{inute de matematicienii secolelor XV1-X1X (N.
Tartaglia [24], G. Cardano [6], Descartes, Newton, Euler, d’Alem-
bert, Tschirnhausen, Bezout, Lagrange, Gauss, Abel, Lobacevski,
Sturm e tc .); 3) concepţia asupra algebrei ca studiu al diferitelor
sisteme algebrice (algebra axiomatică sau abstractă), care este popu
larizată pentru prima oară prin tratatul intitulat „Algebra Modernă“
de Van der Waerden (1 9 3 0 — 1931). La baza acestei concepţii stă
dezvoltarea în secolul al X lX -lea a teoriei grupurilor, a structurilor
algebrice (grupuri, inele, corpuri etc.), a teoriei invarianţilor şi a
calculului tensorial (care au influenţat şi dezvoltarea geometriei),,
dar mai ales, dezvoltarea fizicii în a doua jumătate a secolului al
XlX -lea şi începutul secolului al X X -lea. Aceasta a impus folosirea
unor noi clase de m ărim i: matrice, spinori, numere hipercomplexe
etc. Algebra modernă a găsit explicaţii extrem de profunde în geo
metrie (topologie şi grupuri Lie) şi în fizica modernă (fizica cuantică).
Aritmetica s-a născut din nevoia de a număra şi astfel s-a
ajuns la numerele naturale şi apoi la operaţiile efectuate cu e le :
adunare şi înmulţire, şi operaţiile lor inverse, scăderea şi împărţirea.
Fiind cunoscută mulţimea numerelor naturale, dacă a şi b sînt două
numere ale acestei mulţimi, operaţiile a + b şi a>b au totdeauna
sens, căci rezultatele lor sînt tot numere naturale. Scăderea a două
numere naturale a —b are ca rezultat un număr natural numai dacă
a > b ; dacă a^Lb, op erata scăderii nu mai are sens dacă nu cunoa
ştem şi alte numere în afară de cele naturale. Adică, ecuaţia
x + b —a nu este satisfăcută în mulţimea numerelor naturale decît
dacă a > 6 şi nu are soluri dacă a ^ b . Aici apare o contradicţie,
o negare a operaţiei de scădere. Pentru a înlătura această imposi
bilitate a scăderii s-a ajuns la soluţia de a lărgi mulţimea numere
lor naturale prin introducerea unor simboluri noi 0 , — 1 , — 2 ,.,.
numite, primul zero iar celelalte numere întregi negative. Aceste
numere, adăugate mulţimii numerelor naturale, alcătuiesc mul imea
numerelor întregi. In această mulţime, ecuaţia x + b = a are întot
deauna soluţie.
6
Pentru ca mulţimea numerelor negative să nu fie fictivă, să
nu se reducă la nişte simboluri formale, trebuie să ştim cum să
operăm cu elementele ei şi facem aceasta aşa cum făceam cu nu
merele naturale. Adică, folosim operaţiile numerelor vechi (naturale),
definindu-le ca valabile pentru numerele noi (întregi şi negative)
introduse. Se adaugă ca element nou regula semnelor la înmulţire.
Definiţiile alese păstrează pentru numerele întregi oarecare
proprietăţile principale ale operaţiilor cu numerele naturale: comu-
tativitatea şi asociativitatea adunării şi înmulţirii, distributivitatea
înmulţirii fată de adunare.
S-au negat numerele naturale ca singurele existente şi s-a re
curs la introducerea numerelor negative, pentru care au fost alese
ca valabile o parte a proprietăţilor vechi, ale numerelor naturale.
In mulţimea numerelor întregi oarecare sînt deci posibile operaţiile
de adunare şi înmulţire şi operaţia inversă adunării, scăderea. In
algebra modernă mulţimile de acest fel se numesc inele (7.05).
Inelul numerelor întregi fiind comutativ şi neexistînd numere
diferite de zero al căror produs să fie zero (divizori ai lui zero) se
spune că formează un domeniu de integritate.
In mulţimea numereler întregi oarecare, împărţirea nu este
totdeauna posibilă, adică ecuaţia b x = a nu are totdeauna soluţie.
Se iveşte astfel o contradicţie, o negare a împărţirii. In această
situaţie sînt necesare simboluri noi şi acestea se obţin prin negarea
imposibilităţii împărţirii, ajungîndu-se la noţiunea de număr frac-
tionar ~ •
Mulţimea formată de aceste numere noi, împreună cu nume

rele întregi oarecare, alcâtueşte mulţimea numerelor raţionale, în
care ecuaţia bx = a poate fi întotdeauna rezolvată. Şi pentru această
mulţime se păstrează ca valabile operaţiile şi proprietăţile din mul
ţimea numerelor întregi oarecare. In această mulţime se pot efectua
operaţiile de adunare şi înmulţire care admit şi operaţiile inverse,
scăderea şi împărţirea. O asemenea mulţime se numeşte corp (7.06).
Procesul de extensiune (prelungire) a mulţimii numerelor a
fost dus mai departe şi pe aceeaşi cale dialectică au fost introduse
numerele iraţionale1). Ecuaţia x2—2 nu are soluţie în corpul nume
relor raţionale. Se introduce simbolul nou \2, adăugîndu-1 mulţimii
numerelor raţionale, şi se definesc cele patru operaţii pentru mul-
') Posibilitatea existentei altor numere (iraţionale) în afara celor raţio

nale a fost intuită geometric încă din antichitate, deci cu mult înaintea des
coperirii numerelor negative. Se cunoştea faptul că raportul dintre diagonala
şi latura pătratului nu poate fi un număr raţional.
7
ţimea obţinută; o dată cu ]/2 , se introduc şi toate numerele de for
ma a + b ][2 , în care a şi b sînt numere raţionale oarecare.
Operaţiile cu numere raţionale sînt valabile în mulţimea nouă
obţinută cu condiţia de a înlocui x2 prin 2. Mulţimea de numere
a + b V 2 , obţinută, este un corp şi ecuaţia x 2= 2 poate fi rezolvată
în acest corp.
Numărul real, raţional sau iraţional, a fost definit de către
Dedekind care a introdus noţiunea de „tăietură" (în mulţimea nume
relor raţionale) şi de către Q. Cantor şi Ch. Meray, cu ajutorul
şirurilor fundamentale (şiruri Cauchy).
I. Noţiunea de tăietură (Dedekind). Fie în general ecuaţia
xn= k{k)> 0 ), în care k poate fi sau nu puterea unui număr raţio
nal. Rezolvarea acestei ecuaţii sugerează împărţirea numerelor raţio
nale în două clase A, B, astfel încît:
1) Orice număr raţional aparţine fie clasei A, fie clasei B.
2) Dacă a ţ A şi b ţ B , atunci a < fr.
Orice împărţire în clase cu proprietăţile (1), (2) se numeşte
„tăietură" (A/B).
Efectuarea unei tăieturi (A/B) conduce la următoarele trei
posibilităţi:
a) Clasa A conţine un număr a mai mare decît toate celelalte
ale acestei clase (cel mai mare).
b) Clasa B conţine un număr b mai mic decît toate celelalte
ale acestei clase (cel mai mic).
c) In A nu există numărul cel mai mare, în B nu există nu
mărul cel mai mic.
In cazurile (a), (b) tăietura se numeşte de speţa I şi defineşte
un număr raţional a respectiv b, în cazul (c) tăietura se numeşte
de spe{a a Il-a şi defineşte numărul iraţional a, a < a < £ > .
De exemplu, ecuaţia x 2 = 2 conduce la împărţirea numerelor
raţionale în clasele A şi B care conţin aproximaţiile respectiv prin
lipsă şi prin exces ale lui |/2 :
Clasa A Clasa B
X j = 1,4 x[ = 1,5
* 2 = 1.41 x '2 = 1,42
X 3 1,414
= *3 1,415
=
X4 = 1,4142 * 4 1,4143
=
x5 = 1,41421 4 1,41422
=
x6 = 1,414213 Xg 1,414214
=
X7 = 1 4142135
, . x\ 1 4142136
= , .
8
Iî. Noţiunea de şir fundam ental ( Cauchy ). Un şir de numere
raţionale (rn) se numeşte şir fundamental') (şir convergent în sine
.sau şir Cauchy), dacă pentru orice s > 0 există un număr natural
N { s) astfel încît să avem
I rn - r m\ < s
pentru «>7V(&), m >/V(s).
După Cantor şi Meray se numeşte număr iraţional a 'un^şir
fundamental de numere raţionale r x , r 2 , .
O b s e r v a ţie . Definiţia numărului real este dată cu ajutorul
noţiunii de echivalenţă*2). Mulţimea şirurilor fundamentale de numere
raţionale se împarte în clase prin introducerea noţiunii de şiruri
fundamentale echivalente: două şiruri (an) şi (bn) se numesc echi
valente ( a n) ~ ( bn) dacă pentru orice s > 0 există un număr N(e),
astfel încît să avem
I @n bn |
■îndată ce n > N (e).
Noţiunea de şiruri echivalente este o relaţie de -echivalenţă,
căci satisface condiţiile:
a) Este reflexivă
(a„) ~ («„)
-căci j a n — a n |= 0 < e .
b) Este simetrică
(an)~(bn) s=> {bn)~{an)

căci \an —bn\ = \ b n — a n\ şi deci din \an — 6„ | < s rezultă şi
I bn anj
c) Este tranzitivă
{an )~ {b ny, (bn)~{cn) = > {an) ~ {c n).
(n adevăr, conform definiţiei şirurilor echivalente avem
I O-n — bn |< -|- , îndată ce nf>N' (s),
I bn — cn |< ~ , îndată ce nf>N" (e)
') Vera Myller-Lebedev, Lecţii de algebră, Editura Academiei R.P.R.,

Bucureşti. 1953.
Miron Nicolescu, Analiza matematică, voi. I, Editura Tehnică, Bucu
reşti, 1957.
Caius Iacob, Curs de matematici superioare, Editura Tehnică, Bucu
reşti, 1957.
2) Miron Nicolescu, Analiza matematică voi. I., Editura Tehnică, Bucu
reşti, 1957.
9
şi deci
\an Cn | == 1V bn) “t" iPn ^n) \ +C \ ®n bn I "P \ ^n ^n\

adică
\an —cn \< e îndată ce n > N r şi nţ>N" şi deci (an) ~ (c„).
Se poate lua ca mulţime a numerelor reale mulţimea claselor
de şiruri echivalente. Orice element (clasă de echivalentă) al acestor
mulţimi va fi numit număr real. Numărul va fi raţional dacă clasa
corespunzătoare conţine un şir de numere raţionale egale.
Mulţimea numerelor reale, formată din numerele raţionale şi
iraţionale, este de asemenea un corp.
Introducerea numerelor imaginare se poate face acum fără
dificultate. Ecuaţia x 2-(-l = 0, cu coeficienţi raţionali, nu are soluţii
în mulţimea numerelor reale (raţionale şi iraţionale). Se introduce
noul simbol i — V — 1 , numit unitate im a g in ară ; o dată cu el, se
introduce şi mulţimea numerelor a + b i, în care a şi b sînt numere
reale oarecare, numite numere com plexe, şi care conţin numerele
reale ca un caz particular (pentru b = 0). Se definesc ca valabile
operaţiile din mulţimea numerelor reale, cu condiţia de a înlocui în
rezultatele lor pe i2 cu — 1. Numerele complexe a + b i formează
un corp şi ecuaţia x 2 + l = 0 poate fi rezolvată în acest corp.
însemnătatea introducerii corpului numerelor complexe constă
şi în rezolvarea unei importante probleme de algebră (purtînd şi
numele de „teorema fundamentală a alg eb rei"): o ecuaţie de g r a
dul n are n rădăcin i în corpul numerelor com plexe.
In algebra modernă se demonstrează c ă :
1. Corpul numerelor com plexe este înehis faţă de operaţiile
aritmetice, adică operaţiile elementare ale aiitmeticii (adunarea,
înmulţirea şi operaţiile lor inverse, scăderea şi împărţirea) efectuate
asupra numerelor complexe nu duc în afara numerelor complexe.
2. Corpul numerelor com plexe este algebric închis, adică
rezolvarea ecuaţiilor algebrice cu coeficienţi complecşi nu duce în
afara mulţimii numerelor complexe.
3. Corpul numerelor com plexe este topologic închis fată de
operabile analizei, adică derivarea şi integrarea funcţiilor de varia
bilă complexă nu duc în afara mulţimii funcţiilor de variabilă
complexă.
Aceste rezultate au fost consemnate în celebra teoremă dato
rită matematicianului L. S . Pontriaghin [21], care spune că „Un corp *)
*) A. Haimovici. Despre relaţia de echivalentă şi despre clase de echi

valentă, G.M.F.—A. nr. 11/1959.
10
local compact şi conex este izomorf unuia dintre următoarele trei
corpuri: a) corpul numerelor reale, b) corpul numerelor complexe,
c) corpul cuaternionilor".
Interpretările geometrice date numerelor complexe în cursul
secolului al XlX -lea, prin asocierea biunivocă dintre punctele M (x, y)
ale planului şi numerele complexe x-\-yi (A. Argand [1], Gauss) şi
mai ales prin asocierea biunivocă dintre segmentele orientate cin
plan şi numerele complexe (W essel), sînt hotăritoare pentru impu
nerea numerelor complexe în matematică.
Cercetările lui W essel, Argand şi Gauss au adus, prin inter
pretările geometrice date numerelor complexe şi operaţiilor cu ele,
soluţiile contradicţiilor care se iveau în dezvoltarea algebrei şi ana
lizei. Afirmaţia că o problemă nu poate fi rezolvată dacă rezultatul
ei se exprimă în numere complexe este combătută şi înlocuită prin
afirm ata că problema este nerezolvabilă în domeniul numerelor
reale, dar p oate f i rezolvată în domeniul numerelor com plexe.
Este lămurit în acelaşi timp şi un paradox care apărea în calculele
algebriştilor: apariţia numerelor complexe ca intermediare în
cursul operaţiilor care duceau la rezultate reale. Explicaţia dată
de interpretarea geometrică este limpede: vectorul obţinut în urma
operaţiilor aritmetice şi deci şi numărul complex corespunde biuni
voc unei familii ordonate de numere reale. Astfel, toate numerele
sînt forme care exprimă reiaţii între diverse domenii de obiecte reale.
Această concluzie este rezultatul unei lupte creatoare îndelun
gate. Dacă caracterul real al noţiunii de număr natural era limpede,
pentru că numărul natural era rezultatul numărătorii şi deci numărul
natural reflecta o proprietate cantitativă a obiectelor; dacă carac
terul real al noţiunii de fracţie pozitivă era de asemenea limpede ca
o reflecţie cantitativă, ca rezultat al m ăsurării; dacă noţiunea de
număr iraţional a putut obţine o explicaţie geometrică încă la grecii
vechi, cu totul alta a fost calea dezvoltării numerelor complexe şi
a celor negative.
Numerele complexe, abia după ce au devenit o verigă inter
mediară în calculele cu numere reale, au primit şi interpretări geo
metrice date de Argand, Gauss, W essel. Filozofii idealişti au sus
ţinut că numerele complexe sînt o născocire a mintii omeneşti, dar
ele au orientat creaţia matematicienilor şi astăzi au cele mai variate
aplicaţii în mecanica ondulatorie, în mecanica fluidelor, in electricitate,
în teoria relativităţii etc. Dezvoltată formal, teoria numerelor com
plexe a căpătat şi explicaţia obiectivă.
Numerele complexe ca şi algebrele sau sistemele de numere
hipercomplexe în general reflectă relaţii obiective, ele nu constituie
o formă arbitrară, comodă, convenţională, întîmplătoare, a legăturii
11
dintre două numere re a le : algebra mărimilor complexe constituie o
abstracţiune a realităţii obiective. Această abstracţiune îşi găseşte
aplicarea în rezolvarea unor probleme practice privind mărimi reale
{vezi algebrele ataşate diverselor particule elementare).
Se naşte astfel o întrebare fundamentală al cărei răspuns este
hotărîtor pentru dezvoltarea matematicii: „Cum se explică faptul
că teorii matematice abstracte ne dau o cunoaştere a fenomenelor
naturii care poate fi verificată experim ental?".
La această întrebare materialiştii şi idealiştii dau răspunsuri opuse.
Astfel unii matematicieni şi filozofi idealişti consideră calitatea
matematicii de a explica fenomenele naturii ca o întîmplare fericită
care nu trebuia să se producă în mod necesar.
Această atitudine a unora dintre matematicienii din ţările capi
taliste reflectă contradicţiile societăţii capitaliste asculte la maxi
mum de imperialism, contradicţie dintre ideologia idealistă dominantă
şi adevărata dezvoltare materialistă a ştiinţei contemporane.
Imperialismul promovează curente filozofice idealiste care, ne-
gînd existenţa obiectivă a lumii şi materialitatea ei, neagă în ace
laşi timp şi orice posibilitate de cunoaştere a lumii reale (agnos
ticism).
In opoziţie cu diferitele teze reacţionare idealiste, care oglin
desc criza profundă a orînduirii capitaliste, materialismul dovedeşte,
pe baza studiului istoric şi logic al formării noţiunilor şi a dezvol
tării ştiinţei matematicii, că ştiinţa (în particular matematică) nu este
o creaţie liberă a raţiunii, ci o abstracţiune a formelor şi relaţiilor
rea!e dintre obiecte reale. Abstracţiunile ştiin ţifice ju ste reflectă
natura m ai profu n d, mai exact, m ai complet.
C A P I T O L U L I
DEZVOLTAREA ISTORICĂ A NOŢIUNII DE

NUMĂR COMPLEX|
Descoperirea numerelor complexe, a fost posibilă numai după

cunoaşterea extragerii rădăcinii pătrate şi a numerelor negative.
Babilonienii ştiau să rezolve ecuaţiile de gradul al doilea, care
pentru ei aveau numai soluţii pozitive şi reale, numerele negative
nefiind încă cunoscute. La fel, spiritul geometric al matematicienilor
Greciei antice i-a condus pe aceştia, în cercetarea ecuaţiei de gra
dul al doilea, numai la rădăcinile reale şi pozitive.
Pentru prima dată, numerele negative au apărut in secolul
al III-lea al erei noastre, la matematicianul grec Diofante din Ale
xandria, în legătură cu efectuarea produsului ( a —l ) - ( a —2 ) ca enti
tăţi de sine stătătoare dar fictive. Abia în secolul al Xll-lea al erei
noastre, numerele negative au fost considerate de către indieni ca
avind o existenţă independentă. Ei cunoşteau operaţiile cu numerele
negative şi cele două valori ale rădăcinii pătrate, în legătură cu
rezolvarea ecuaţiei de gradul al doilea. T o t atunci a fost găsită şi
rădăcina pătrată a numerelor negative, socotită insă ca fictivă
deoarece numerele negative nu pot fi pătrate ale numerelor reale.
Concepţia aceasta, de a considera numerele complexe (şi cele
negative) ca imaginare (fictive) iar ecuaţiile de gradul al doilea
corespunzătoare nerezolvabile, a durat pînă în epoca Renaşterii,
cînd problemele ridicate de evoluţia ştiinţelor naturii, a matematicii
şi a tehnicii au impus calculul empiric cu numerele complexe. S -a
căutat felul în care trebuie făcute operaţiile cu numerele complexe,
pentru ca rezultatele reale obţinute să fie corecte.
O etapă importantă pentru dezvoltarea noţiunii de număr
complex o constituie cercetările matematicienilor italieni din seco
lul al XVl-lea.
Dezvoltarea ştiinţelor naturii şi a tehnicii a impus această
cercetare empirică şi teoretică. Acumularea rezultatelor obţinute a
13
condus, în primul rînd, ia ideea că folosind regulile obişnuite de
calcul cu numerele reale, se obţin rezultate exacte care pun în
lumină existenţa unor paradoxuri, a unor contraziceri. Urmărind
exemplificările din acest capitol vom înţelege procesul istoric — ace
laşi care a condus de la noţiunea de număr întreg, la aceea de
număr raţional, de la aceea de număr raţional, îa noţiunea de
număr iraţional — care cere o nouă generalizare prin introducerea
unor numere noi.
Nu numai teoria ecuaţiilor de gradul al doilea a dat naştere
acestui proces; ecuaţiile de gradul al doilea cu discriminant negativ
sînt expresia algebrică a unor probleme de geometrie, fizică, meca
nică e t c ., care nu admit soluţii reale. Studiul ecuaţiilor cubice a
adus, pentru prima dată, exemple de probleme posibile, rezolvabile,
dar ale căror soluţii se obţineau, prin intermediul rădăcinilor pătrate,
din numere negative. Cercetările matematicienilor italieni Scipione
del Ferro [23], Niccolo Tartaglia, Lodovico Ferrari [10], Rafaello
Bombelli [4] şi Girolamo Cardano [6] asupra ecuaţiilor de gradul
al treilea şi al patrulea au condus la ivirea acestui paradox şi au
îndemnat la cercetări pentru soluţionarea lui.
In paragraful 6.02 vor fi stabilite formulele lui Cardano pentru
ecuaţiile cubice, x 3+ p x + < 7= 0 .
Dacă
ecuaţia are o rădăcină reală şi două complexe conjugate. Ecuaţia

x 3—9 x —28 = 0 are rădăcinile x 1 = 4 , x 2 = — 2 + i f 3 , x 3 = —2 —i f 3 .
Numerele complexe, în cazul de faţă, apar în rezultatul final şi de
aceea matematicienii din secolul al XVI-lea (pentru ei rădăcina
cubică avea o singură valoare) conchideau că ecuaţia are o singură
rădăcină.
Ecuaţia
x 3— 12 x + 1 6 = 0 ,
pentru care
are rădăcinile reale X i = x 2= 2 , x 3= —4. Acest caz conducea, deci,

la un rezultat satisfăcător; ecuaţia avea trei rădăcini. _
Ecuaţia
x 3— 2 1 x + 2 0 = 0
<14
are rădăcinile x ^ l , x 2 = 4, x 3= — 5, dar
şi aplicînd formula lui Cardano, rezultă
x = V -1 0 + f^ 2 4 3 + V —lQ-1^243.
In acest caz (cazul ireductibil), numărul complex apărea mate
maticienilor din secolul al XVI-lea, nu ca un rezultat, ci ca un termen
intermediar în calculele efectuate pentru obţinerea rădăcinilor reale.
Ei n-au putut rezolva ecuaţia în acest caz şi de aceea l-au numit
ireductibil.
Intîlnind mereu asemenea exemple, G. Cardano a ajuns la
concluzia că numerele complexe nu trebuie ignorate. Dacă nu se
poate explica această justificare, Cardano a arătat că, în anumite
condiţii, numerele complexe pot fi socotite rădăcini ale unor ecuaţii
de gradul al doilea, pornind de la rezolvarea problemei: „să se
împartă numărul 10 în două părţi al căror produs să fie 4 0 “.
Rezolvînd ecuaţia x2— 1 0 x + 4 0 = 0 , a obţinut x , = 5 + F — 15, x 2 =
= 5 —f — 15 şi a arătat că dacă operăm cu aceste numere după
leg ile numerelor reale ( x , + x 2 = 10 ) şi d acă socotim — 1 5 x F
x F — 1 5 = — 15, problem a este verificată. Judecind-astfel, Cardano
este pe drumul bun al rezolvării acestei problem e; dar el se opreşte
aici şi numeşte numerele complexe „sofisme" ; să nu le folosească nu
se putea, căci sînt indispensabile în cazul rezolvării ecuaţiei de
gradul al treilea; să le folosească nu era posibil, aşa cum arăta
F F
relaţia — 15 - — 15 = — 15, care contrazice regula semnelor din
teoria înmulţirii obişnuite.
R. Bombelli a continuat să cerceteze proprietăţile numerelor
complexe. El a lămurit printr-un procedeu simplu ceea ce părea de
neînţeles pentru C ardano: valorile lui U, V din 6.02, exprimate
prin rădăcini cubice, sînt aşa fel încît adunîndu-le, părţile imaginare
se reduc la z ero ; deci valoarea lui X j , dată de formulele ( 1 1 )
din 6.02, este reală. Mai departe vom analiza un exemplu concret,
pe baza calculului lui Bombelli.
Vom urmări acum procedeele interesante prin care algebriştii
italieni au ajuns la rezultatele importante anunţate.
In secolul al XVI-lea numerele negative nu erau cunoscute l) ;
cercetarea unei probleme prin algebră făcea deci necesară o împăr
■) Deşi existenţa numerelor negative fusese sesizată încă de indieni

(secolul al XH-lea), abia în secolul al XVII-lea Qirard le-a folosit sistematic
în cartea sa de algebră apărută în anul 1629.
15
ţire a ei în probleme particulare. Astfel, problemele în care inter-
veneau ecuaţii cubice fără termenul de [gradul al doilea, au fost
împărţite în trei c la s e :
x3+ p x = q (A)
x3= p x + q ( p , q > 0) (B>
x3+ q = p x . (C)
Cu studiul ecuaţiei (A) s-a ocupat pentru prima oară S. del
Ferro. Nicolo Tartaglia a rezolvat fiecare din cele trei cazuri (A),
(B), (C). Folosind rezultatele celor doi, G. Cardano a publicat
în 1545 rezolvările ecuaţiilor cubice (A), (B), (C) în lucrarea „Artis
magnae sive de regulis algebraicis liber unicus". R. Bombelli a
publicat în 1572 „Algebra". Vom reproduce demonstraţiile date, pe
cale geometrică, de Cardano şi Bombelli.
1. A rezolva ecuaţia cubică x3+ p x = q , înseamnă a determina
un cub şi un paralelipiped dreptunghic astfel c a :
1 ) înălţimea paralelipipedului, x, să fie egală cu muchia cubului;
2 ) aria bazei paralelipipedului să fie p ;
3) suma volumelor paralelipipedului şi cubului să fie q.
Procedeul geometric folosit de Cardano şi Bombelli este inge
nios. Dacă u şi 3 v sînt dimensiunile bazei paralelipipedului, este
totdeauna posibil să se determine aceste numere prin produsul şi
diferenţa lor •
u -3 u = p ,
(1)
u—u = x. '
Din fig. 1 şi din fig. 2 se observă că cele trei paralelipipede
de dimensiuni (u, u, x) în care se poate descompune paralelipipe
dul (fig. 1 ) pot fi aşezate pe cubul de muchie x (fig. 2 ) formînd o

figură geometrică pe care Bombelli a numit-o gnom onoid cu dimen
16
siunile u, v şi al cărui volum este egal cu diferenţa volumelor cubu
rilor de muchii u, respectiv u. Rezultă:
u3—u3= x 3+ p x sau din (A ): u3—u3= q ,
căci volumul gnomonoidului s-a obţinut din volumul cubului x 8 şi
din suma volumelor celor trei paralelipipede, care este
uux+ uvx + uvx = 3 uvx ;
din ( 1 ) deducem
3 au x= px.
Dimensiunile u, v sînt deci soluţii ale sistemului
j u3—v3= q ,
| 3 u v= p. (!')
Rezolvînd acest sistem prin substituţie, se obţine ecuaţia de

gradul al doilea în u3
{u3)3—qu 3— ~ = 0 ( 1 ")
şi deci
Muchia x a cubului este
2. A rezolva ecuaţia cubică x 3--/?x+< 7, înseamnă a găsi un

cub şi un paralelipiped dreptunghic, astfel c a :
1 ) înălţimea x a paralelipipedului să fie egală cu muchia
cubului;
2 ) aria bazei paralelipipedului să fie p ;
3) diferenţa dintre volumul cubului şi al paralelipipedului să
fie egală cu q.
Procedînd în acelaşi fel, însemnînd prin u şi 3 v dimensiunile
bazei paralelipipedului, putem determina u şi v astfel c a :
I u -3u = p,
{ u+v-(2>
a - Numere complexe
17
Scoţînd din cubul de muchie x trei paralelipipede de dimen
siuni u, v, x (fig. 3), se obţine un solid al cărui voLm este egaî
cu suma volumelor cuburilor de muchii u, v, care este egal, pe de
altă parte, cu volumul cubului de muchie x mai pufin cele trei
paralelipipede scoase, adică u3+ u 3= x 3—px. Rezultă că u, v sînt
soluţiile sistemului
u3+ u 3= q ,
( 2' )
3u v= p.
Rezolvind (2'), obţinem ecuaţia de gradul al doilea in u3
Ecuaţia rezolvantă (l* ) are discriminantul pozitiv; acela afi

ecuaţiei {2") poate fi şi negativ.
Acest caz a fost numit de Cardano „casus irreduc'ibilis". Din
imaginea geometrică expusă (fig. 3), Cardano a dedus, însă, că
există totdeauna un paralelipiped şi un cub care să satisfacă con
diţiile 1 ,2 , 3 impuse de ecuaţia cubică (B) şi, care, va avea totdea
una o soluţie pozitivă, deşi (2m) ascunde acest fapt.
Jată cum a procedat Bombelli în cercetările sale asupra cazului
ireductibil. Ecuaţia
x 3= 1 5 x + 4 , (3)
pentru care p = 1 5 , q = 4 , determină, cu ajutorul formulei (2 "b

pentru x , valoarea:
x= y 2+1 u + y (4)
Bombelli a izbutit să extragă rădăcina cubică pornind de la
egalitatea
ţ+ ir j= y a + ib .
Ridicînd la cub şi egalînd numerele complexe ob{inute în cei
doi membri, se găseşte sistemul
i 3E2t] - t)3= A
Ridicînd la pătrat şi adunînd, rezultă
(E2+7] 2)3= a 2+ & 2, (4')
adică a 2 + b2 este cubul unui număr m. Deci E, tj pot fi obţinuţi din:

( E3-3 E rj 2= a , u)
l E2+ ?) 2= m .
—____ i__
Prin încercări, în cazul ecua
ţiei (3), Bombelli a obţinut din
k.L__
1
t
1
1
1
sistemul \ H
A\r b
f E3- 3 E tj2 = 2,
x&Xl
1 S2+ *]2= 5,
valorile E = 2 , t]=\, adică l \m

* -p
Fig. 4
y 2 + 1 l t = 2 +/, V 2 — 11 / = 2 —/;
deci, din (4) se obţine x = 4 . Astfel, printr-o operare (algoritm)

nouă, Bombelli a izbutit să calculeze rădăcina pozitivă a ecuaţiei (3).
Cum însă algoritmul folosit nu părea să poată ti rezultatul
unei interpretări (construcţii) geometrice, Bombelli n-a putut adînci
importanta descoperirii sale. Căutind o interpretare geometrică, el
a sesizat şi o altă proprietate interesantă (6 .0 4 ): problema trisecţiei
unghiului depinde de o ecuaţie cubică cu discriminantul negativ
(cazul ireductibil).
Scriind ecuaţia cubică (B) sub forma x (x 2—p ) = q , Bombelii a
conchis că a rezolva ecuaţia cubică (B) înseamnă a construi un
dreptunghi cu dimensiunile x şi x 2—p de arie q. lată cum a pro
cedat : pe o dreaptă r (fig. 4) a construit segmentele A B = 1, B C —p\
pe perpendiculara s pe r, a construit segmentul B H = ^ . Mişcînd
19
un unghi drept rigid astfel încît o latură să treacă prin A şi vîrful D
să fie mobil pe s (B D —x), a doua latură D E trece prin E şi avem :
BD2—A B 'B E , adică x 2= l -B E şi B E = x 2 ; rezultă că C E = x 2—p
şi deci S lmec= ( x2—p ) x. Trebuie aşezat un al doilea unghi drept
rigid cu vîrful K, aşa fel ca C, D, K să fie coliniare şi una din
laturi să coincidă cu FH. In acest caz, avem S lmec= S bcfh, adică
{x2—p ) x = q sau x2= p x + q -
lată, deci, cum a obţinut Bombelli siguranţa practică a verifi
cării algoritmului său, folosit pentru a pune în evidenţă rădăcina
pozitivă a ecuaţiei (B) în cazul ireductibil. Dreapta DE este trisec-
triţa unghiului KDM.
In timp ce Cardano căuta să evite întilnirea cu acest element
nou, numărul complex, Bombelli s-a silit să-l folosească, încercînd
să-l explice. Formula lui Cardano este adaptată şi pentru cazul
ireductibil, o dată cu progresul studiului funcţiilor trigonometrice.
Descoperirea se datoreşte lui Franţois Viete, care compară ecuaţia
cubică cu formula arcului triplu
COS cp= 4 COS3 y — 3 COS y •
Făcînd substituţia cos — — , am obţinut ecuaţia cubică:

6 p
4 x 3— 3p2= p 3 cos<p
ale cărei rădăcini sînt
cp cp-h2tc
X i = P C O S-|, X2 = p C O S ^ y — , X3 = p C O S ^ y — •
Identificînd ecuaţia cubică iniţială cu ecuaţia cubică de mai

3 1
sus, rezultă y p 2 = p , — — p3 cosop = 9 . De aici,
co s
în care cp este dat de relaţia de mai sus. Adică (aşa cum vom
vedea şi în 6.04), soluţia ecuaţiei cubice Gx3+ t o 2+ c x + c?= 0 se
reduce la problema trisecţiei arcului cp în cercul de rază p= 2
Aceeaşi cale, pentru cazul ecuaţiei cubice cu discriminant pozitiv, a
urmat-o Albert Girard [14] şi Rene Descartes.
John W allis [26] a reluat, dezvoltîndu-1, algoritmul lui Bombelii
pentru a arăta că valoarea (4) este reală.
Abraham Moivre [19J a generalizat procedeul folosit de Bom -
belli, punînd ?+ / z)= v /a-\-ib din care a obţinut ecuaţiile
j r - c ^ n- v + c „ 4r _ V - . . . ='«>
Ridicînd la pătrat şi adunînd, a obţinut (?2- f rj2)n= a 2+ b 2.

Punînd ^2+ r] 2= p 2, adică z;2= p 2—£2, din prima ecuaţie (5) Moivre
a dedus, pentru /z= 1, 2, 3, . . . , ecuaţiile:
£=a; 2? 2- P2= a ; 4Ş3- 3 p 2E = a ;

8£4 _ 8 p 2?2+ p 4 ...
din care a treia este ecuaţia studiată de Viete. Moivre a scris
ecuaţiile sub fo rm a :
cos 9 = cos cp; 2 cos2- - — 1 = c o s 9 ;
4 cos 3 y —3 cos y = cos cp;
8 cos 4 —8 cos2 + 1 = cos 9 ; .,
Putem pune cos cp — - = pentru că i£ â l.

pn
Prima dintre ecuaţiile (5) este satisfăcută de
r 0 2/fTC • 0*-f-2h%
t = p1c o s ----------
n > 7) *= 3 S i n — -----
r? Ar=0, 1, 2, 3,
21
şi deci
V â ± î b = î / r ( c o s + / sin , (6 )
unde a 2+ b 2—r2, deci rn= p. Cu formula (6), Moivre a obţinut,

folosind formula lui Cardano, cele trei rădăcini ale ecuaţiei cubice
în cazul ireductibil.
Impunerea folosirii numerelor complexe era tot mai puternică.
Ele permiteau o formulare generală a rezultatelor. Astfel, în 1629,
A. Girard a enunjat, fără a o putea demonstra, teorema fundamentală
a algebrei: „O ecuaţie de gradul n are n rădăcini", exprimare
care implică necesitatea folosirii numerelor complexe, aşa cum o
implică şi relaţiile dintre rădăcinile şi coeficienţii ecuaţiilor algebrice.
In secolul al XVlI-Iea, descoperirea geometriei analitice de
către R. Descartes l-a condus pe acesta la rezolvarea problemei
intersecţiei cercului cu parabola; el a ajuns la concluzia că, atunci
cînd cercul nu intersectează şi nu este tangent într-un punct para
bolei, ecuajia corespunzătoare n-are rădăcini reale, ci toate rădă
cinile sînt complexe. Astfel, numerele complexe sînt utile pentru a
indica poziţia celor două curbe.
Incepînd cu secolul al XVIII-lea, numerele complexe apar in
cercetările practice şi in analiza matematică. Recunoaşterea nume
relor complexe se datoreşte supunerii formale a acestor numere la
operaţiile cu numere reale, iar nesupunerea lor la unele reguli a
condus la un paradox, la negarea realităţii aritmetice pentru nume
rele complexe. Chiar pentru L. Euler, numerele complexe existau
numai în imaginaţie, pentru că nu se referă, spunea el, Ia natura
cantităţii şi nu posedă un conţinut real. La începutul secolului al
XVIII-lea A. Moivre descoperă formula care-i poartă numele şi pe
care L. Euler o scrie sub forma (introducînd simbolul /= K — 1 ):
(cos x + i sin x ) " = c o s n x + i sin nx,

stabilind în acest fel şi formula sa
elx = cos x + /sin x,
care va juca un rol important în analiza matematică. Această for
mulă avea să conducă pe' Euler la forma exponenţială a numărului
complex şi la definiţia logaritmului numerelor com plexe; ea avea
să explice paradoxul ivit în cercetările lui G. W . Leibniz [17] şi
lohan Bernoulli [3].
Descoperirea sensului numerelor complexe se datoreşte mate
maticienilor din prima jumătate a secolului al XlX -lea, care au obţinut
22
reprezentări geometrice ale acestor numere. O reprezentare geome
trică a numerelor complexe şi a operaţiilor cu ele a fost dată
pentru prima oară de topograful danez G. W essel. El a observat
că transformarea segmentelor orientate, din plan, nu se poate ex
prima cu ajutorul aritmeticii; dar, dacă această reprezentare nu
poate fi obţinută astfel, nu înseamnă că ea nu poate fi totuşi rea
lizată. G. W essel îşi propune: 1) să obţină o expresie analitică
unică care să exprime în acelaşi timp mărimea şi direcţia unui
segment dirijat din plan, cu ajutorul a două segmente orientate
date; 2) să introducă operaţii pentru aceste expresii analitice, aşa
fel ca să poată exprima schimbările pe care le produc asupra lun
gimilor şi direcţiei segmentelor orientate.
In acest fel, va putea fi înţeleasă realitatea numerelor com
plexe şi a operaţiilor cu ele, precum apariţia lor ca intermediare
în calculele cu rezultate reale. Aceste idei ale lui W essel constituie
extinderea noţiunii de număr real. Transformările segmentelor orien
tate pe o axă, determinată de segmentul + 1 , pot fi caracterizate
cu ajutorul aritmeticii numerelor reale şi al aritmeticii numerelor
complexe. Rezultatele obţinute pe aceste două căi trebuie să fie
aceleaşi. Iată cum a rezolvat W essel această problemă.
y
y
*£
Mcx.y)
9 0 ’f x
0 X X
-E
Fig. 5 Fig. 6
Fie segmentele orientate1) unitare + 1 , — 1, + E , —E (fig. 5).

W essel a reprezentat un număr complex z —x + iy prin segmentul
•orientat OM (fig. 6). Această interpretare conduce pe Wessel la re
zultate esenţiale:
a) Relaţiile „ > “ şi „ < “ neexistînd pentru segmentele orien
tate, nu există nici pentru numerele complexe.
b) Suma numerelor complexe z , , z 2 este numărul complex z
corespunzător diagonalei paralelogramului construit pe cele două
segmente orientate corespunzătoare lui z lt z2 -
p Denumirea de „vector" a fost introdusă ulterior deW . R. Hamilton [15].
23
c) Produsul numerelor complexe z x , z 2 este numărul com
plex z ce corespunde segmentului orientat care provine din segmen
tul orientat corespunzător numărului complex z2 , in acelaşi fel cum
segmentul orientat corespunzător numărului complex zx provine din
segmentul unitar + 1 .
d) i fiind numărul complex ce corespunde segmentului orien
tat + E , avem P = — 1 . In adevăr, conform definiţiei date de
W essel înmulţirii, rezultă:
(+ i).(+ i)= + l (+ l)-(— 1 ) = — 1
( - l) .( - i) = + i ( + 1). ( + £) = + £
(+ 1 )• (-£ ) = - £ ( - 1). ( + £ ) = - £
( - !)• (-£ )= + £ (+ £ ).( + £ ) = - 1
(+ £)•<-£)=+1 ( '- £ ) • l - £ ) = - 1.
Pornind de la aceste rezultate, Wessel a introdus expresia
trigonometrică a numărului complex
z —r (cos cp + i sin 9 )
şi folosind această expresie a demonstrat caracterul real al pro

dusului numerelor complexe. T o t el a arătat că, dacă numerele
complexe sînt scrise sub forma algebrică, ele se înmulţesc ca poli-
noamele, înlocuind în rezultate i2= — 1 .
W essel a generalizat şi formula lui Moivre pentru exponenţii
fracţionări
m
/ , ■ ■ Cn m . . . rm
(cos cp ^sin cp) = cos — 9 + r sin — 9 ,
în care (c o s 9 + /sin 9)" are n valori distincte: cos + i sin — »

cos + f s in 9+ ‘^-T' ’ W essel a încercat să obţină expresia
algebrică a segmentelor orientate din spaţiu şi, prin aceasta, este
înaintaşul lui W . R. Hamilton [15]. Ideile lui W essel nu au fost
răspîndite în lumea matematicienilor; ei au recunoscut teoria nume
relor complexe ca o teorie matematică logică abia după cercetările
lui Gauss, una dintre marile autorităţi matematice ale secolului al
X lX -lea. Faptul că Gauss a demonstrat teorema fundamentală a
algebrei cu ajutorul numerelor complexe a contribuit la schimbarea
concepţiei matematice asupra acestor numere.
Contribuţii importante la dezvoltarea numerelor complexe au
fost aduse tot în decursul secolului al X lX -lea de către Mourey, G.
Bellavitis [2], T . Despevrous [8], Hamilton, Galois, Laguerre [16] etc.
24
O interpretare geometrică ireproşabilă a numerelor complexe
a fost dată de Mourey. El a arătat că un segment orientat în plan
determină două cantităţi: lungimea sa (modulul r) şi unghiul pe
care -1 face cu o axă fixă (argumentul 6), care este determinat pînă
la un multiplu de 2n. Segmentul orientat de lungime r şi argument 0
se notează r0. Astfel suma mai multor segmente r0 , r'w, . . . este
rezultanta lor dată de rti+r'&, + . . . Două segmente orientate sînt
egale (sau echipolente, termen introdus de Bellavitis) cînd modulii
lor sînt egali şi argumentele lor diferă printr-un multiplu de 2 tc.
Diferenţa rfl — r& va fi segmentul orientat u*\ care compus
cu rţf dă segmentul r0 , astfel că r6=f^-\-Ua.
Produsul segmentelor orientate rd , r &, va fi segmentul orien
tat de modul r-r' şi argument 0 + 0'. Citul lui r 0 prin r0- va fi
segmentul ua , care înmulţit cu r 'w , ne dă re , adică cîtul este dat
Pătratul segmentului orientat r 0 este produsul lui prin el însuşi

sau (/'2)20- Rădăcina pătrată din r 0 este segmentul al cărui
pătrat este r 0
(«m)2= r e
sau
« L = re-
deci
u2—r, 2to = 0+2/f'7ţ ( k = 0, 1, 2, 3 , . . . )
de unde u = Yr, co = y + / « t ; deci are valorile (]/ r) 0 >
Qfr) y + 7T-
2
Cînd argumentul unui segment orientat este nul, convenim să
nu-1 scriem : ra= r.
Segmentul orientat, paralel cu axa fixă, se numeşte real.
Rezultă că segmentul — 1 este egal cu — l e sau cu — 1* şi că
rădăcinile sale pătrate sînt —l x , + 1 , . Deci rădăcina pătrată din
¥ ¥
— 1 este un segment orientat de lungime 1 , perpendicular pe axa
fix ă ; putem scrie c ă ]/-—1 = 1 şi — 1 = l 3jt.
¥ ¥
Orice segment orientat, rezultant al segmentului orientat real a
şi al segmentului orientat b^ , perpendicular pe axa fixă, poate fi
¥
25
reprezentat prin a + b x. sau a + b O x , adică prin a + b ] f — I . Astfel,
2" "2
calculul imaginarelor se reduce la calculul segmentelor orientate.
O interpretare geometrică a numerelor complexe a fost dată
şi de Bellavitis, interpretare care l-a condus la „metoda echipo
lentei" pe care a folosit-o în rezolvarea diferitelor probleme de
geometrie. El a numit segmente echipolente, ABXPCD (notaţia lui
Bellavitis), două segmente orientate AB, CD din plan, egale, para
lele şi de acelaşi sens. Adunarea a definit-o prin operaţia de aşe
zare a segmentelor echipolente cap la cap, extremitatea unuia
■coincizînd cu originea următorului. Înmulţirea segmentelor echipo
lente A B şi CD a făcut-o raportîndu-le Ia o direcţie fixă AX,
considerată ca origine pentru direcţiile segmentelor orientate, alegînd
pe AX o lungime AI egală cu unitatea şi formînd triunghiurile ABP
şi AIC direct asemenea; AP este produsul. Cîtul a două segmente
■echipolente fiind ^ şi unghiul BOA fiind drept, vedem că acest
raport se supune la aceleaşi reguli de calcul ca şi f — l=*zM).
Deci, i devine simbolul perpendicularităţii; aplicat unui seg
ment orientat îl roteşte de un unghi drept în sensul pozitiv. Aşadar,
dacă din extremitatea segmentului OM coborîm perpendiculara PM
pe originea OX a direcţiilor segmentelor orientate, avem O P —a
şi P M = bi, a şi b fiind coordonatele carteziene ale lui M ; prin
compunere, rezultă OM = a + bi sau OM = r (cos6-|-zsin0) = r e le,
unde r —OM, 6= POM.
Bellavitis a folosit şi segmentele orientate conjugate, repre
zentate de numerele complexe conjugate a + b i, a —bi.
Matematicienii şi-au pus problema de a întrebuinţa anumite
imaginare care să poată demonstra şi teoreme din geometria în
spaţiu. Unul dintre aceştia, Despeyrous, a considerat un segment
orientat în spa{iu, determinat prin modulul său r, longitudinea cp şi
latitudinea iji, care sînt longitudinea şi latitudinea unui segment
echipolent cu cel dat şi care trece prin originea axelor rectangulare.
Acest segment se notează
■) In adevăr, OA fiind dat de re , iar OB, de rj]H----- sau —ir9t

r ( 1 \ r 2
OB = r ( — sin e + i cos ej = — cos e ----- — sin 0 I = — (cos 0 + / sin 0) =
= — ir (cos 0 + f sin 0), rezultă
OA _
OB ~ i
26
Segmentele orientate /*,,, şi sînt egale c în d r = r ', 9 = 9 ',
9 = 9 '. Suma mai multor segmente orientate este rezultanta lor.
Scăderea este operaţia inversă adunării. înmulţirea este dată de
r ^ ’ r^,y = { r r \ W i ^ , ,
Despeyrous a notat /= 1. şi j = 1 , deci i2—j 2— — 1 .
Dacă r0. 0= r , avem rViV — r (c o s 9 cos 9 -f- i sin 9) (cos -9 + j sin 9 )

sau încă
r ^ —r [cos 9 cos 9 +/ sin 9 cos 9 9 j sin 9 (cos 9 +/ sin 9 )] =

= r (cos 9 + i sin 9) (cos 9 + j sin 9 ) ;
dacă punem
e'v = cos 9 -+-i sin 9 , = cos 9 + / sin 9 ,
.avem
Despeyrous a arătat că orice ecuaţie de gradul n, în care

■necunoscuta este un segment orientat, are n rădăcini.
Trebuie observat că în teoria lui Despeyrous, înmulţirea nu
este distributivă.
In anul 1830, matematicianul Hamilton a introdus definiţia
numerelor complexe cu ajutorul perechilor ordonate de numere
reale (cap. III) şi cuaternionii, (8.01 exemplul 3).
Este remarcabilă şi contribuţia lui E. Qalois, care creînd o
nouă specie de imaginare (funcţii de variabilă /), a adus importante
contribuţii la teoria numerelor (congruenţe aritmetice) şi în analiza
matematică.
E. N. Laguerre a folosit pentru imaginare simbolul
a b c
a' b 1 c' ’
a’ b" c’
mulţimea elementelor a, b, c, a', b', c',a ' , b " , c' formînd un

sistem liniar. El a definit suma a două sisteme liniare
«l + fi b\-\rb Cj -f—c
a\+ a' b l+ b ' ci + c '
al + a ’ bl + b' c î+ c '
27
şi produsul
a a x + ba\ + ca'i ab x+ bb\+ cb" acx + bc\ + cc'[ '
■ a ’a l + b 'a [+ c'a " a'b1 + b'b[+ c'b" a'c1 + b'cl + c'c" .
a"a1Jr b"a'iJr c”a ’l a"bl + b"b'i+c"b" u"cl + b nc\-\-c"c"
In sfîrşit, î! amintim pe marele matematician A. L. Cauchy'

care a plecat de la ideea înlocuirii egalităţilor a = a ', b = b', c = c ’
prin expresia echivalentă de forma
a + b i+ c j= a ' + b ' i + c ' j (7)
şi a numit simbolurile i şi j, chei (immaginaires clefs). Cauchy a

considerat expresiile de forma (7) ca fiind funcţii liniare de i, j. El a
obţinut rezultate exacte luînd i j = 1, j i — —\, i2= j , j 2~ i . Astfel,
Cauchy, considerînd formele liniare
a + b i —a'+ b'i, c + dt—c'+ d 'i,
în sensul de mai sus, a dedus că
a + c + (b + d ) i = a ' Jr c, + (b' + d')i,

a c —b d \ i {ad-\-bc) = arc'—b'd'-\-i (a'd '+ b 'c'),
relaţii care definesc suma şi produsul. Citul şi rădăcina pătrată le-a

definit în modul obişnuit.
Considerînd funcţia'liniară — 1 -j-0• / şi făcînd calculul următor:
V —1+ 0•i\=-a+ bi,

— 1 + 0 * i = ( a + b i f = a 2—b2+ 2 a b i,
din care rezultă
a 2—b2— —1 , ab —0,
adică dacă a = 0, b = ± 1 şi dacă b = 0 , a = ± \ — 1 , obţinem:
]/ — 1 + 0 •/ = a-\-bi*=Q± l/ = ± i,
V—1 + 0 •i = a + W = ± f ^ l + 0 . / = ± f - î .
Convenind să scriem funcţia liniară — 1. + 0 -/= — 1 , rezultă

V—1 =/, ceea ce arată că numerele imaginare sînt un caz parti
cular al teoriei generale a cheilor imaginare ale lui Cauchy.
28
In afară de imaginarul cheie i, printre cheile] cunoscute sînt
şi cele care intră în componenta cuaternionilor lui Hamilton (adică
simbolurile i, j, k din 8.01 exemplul 3).
Numerele complexe devin indispensabile dezvoltării matema
ticii şi sînt supuse unui proces de generalizare care conduce la
numerele hipercomplexe, recent numite algebre.
Cuaternionii introduşi de Hamilton aduc în lumea creaţiei ma
tematice un exemplu de înmulţire necom utativă: produsul se
schimbă o dată cu schimbarea ordinei factorilor. Superioritatea
mulţimii numerelor complexe este pusă în evidentă de aceste gene
ralizări şi, în 1878, F. G. Frobenius [11] a demonstrat că numerele
complexe alcătuiesc singurul sistem de numere care păstrează toate
regulile calculului algebric real.
Secolul al X lX -lea scrie, prin E. Galois, care introduce în
algebră noţiunea de grup de substituţii în scopul rezolvării ecuaţii
lor, prefaţa algebrei moderne (algebra abstractă sau axiomatică).
Constituirea algebrei moderne ca disciplină are loc la începutul
secolului al X X -lea, o dată cu cercetările despre corpuri, datorite
lui Steinitz şi se dezvoltă datorită matematicienei Emmy Noether şi
elevului ei Van der Waerden. In timp ce algebra clasică este o
ştiinţă a calculului, algebra abstractă, aşa cum arată şi numele ei,
este o abstractizare a ei. Operaţiile matematice, făcînd abstracţie
de conţinutul lor cantitativ, conduc la sinteză, sînt reductibile la
scheme unice: grup, inel, corp (cap. VII). Domeniul concret al al
gebrei de calcul intervine ca mulţime abstractă în măsura în care
relaţiile determinate de operaţii organizează mulţimea.
Algebra modernă arată că numerele complexe sînt o extensie
a corpului numerelor reale prin adjuncta elementului t = Y —1 , so
luţie a ecuaţiei x 2- ( - l = 0 , şi a elementelor a + b i, în care a şi b
sînt reale. Algebra modernă arată, de asemenea, că corpul nume
relor complexe este algebric închis, în sensul că operaţiile aritme
tice efectuate asupra numerelor complexe nu conduc la elemente
în afara mulţimii acestor numere. Aşa cum am arătat în introducere,
matematicianul sovietic L. Pontriaghin, prin teorema sa din 1932,
relevă importanta numerelor complexe în algebră şi analiză.
Algebra modernă stabileşte proprietăţile comune ale obiectelor
matematice conţinute in aceeaşi schemă. Astfel, de exemplu, în
schema generală a grupului abstract, sînt cuprinse proprietăţi co
mune ale mulţimilor de fracţii ordinare, de translaţii şi de rotaţii,
ale mulţimilor de substituţii din teoria ecuaţiilor, ale mulţimii func
ţiilor modulare, ale mulţimii transformărilor lui Lorentz din mecanica
relativistă; grupul rotaţiilor unui poligon regulat, grupul lui Klein
de ordinul al patrulea, grupul de rotaţii al tetraedrului regulat etc.
29
In Rusia, din şcoala lui D. Grave fac parte O. Schmidt, B.
Delone, N. Cebotariov şi mai tîrziu matematicienii sovietici P. S.
Alexandrov, A. Kuroş, L. Pontriaghin, I. Ghelfand etc.
La noi în ţară, prof. Vera Myller-Lebedev şi acad. Gr. Moisii
au predat primele cursuri de A lgebră abstractă la laşi. In anul
195H a apărut volumul „Lecţii de a lg e b r ă “ de Vera Myller-
Lebedev, iar în 1954, volumul „Inele şi id ea le “ de acad. Gr. Moisii,
primul dintr-o serie intitulată „Introducere în a l g e b r ă La Bucu
reşti a expus, începînd din anul 1945, un curs de A lgebră axiom a
tică matematicianul Dan Barbilian. In anul 1958 a apărut primul
volum din „A lgebra su p erioară“ de A. Froda. Recent, în 1962, a.
apărut „Algebra liniară" de I. Creangă şi C. Haimovici.
PRIMA DEFINIŢIE A NUMERELOR COMPLEXE
Pentru studiul numerelor complexe sînt necesare unele noţiuni'

elementare de algebră vectorială. In cele ce urmează reamintim
numai cunoştinţele necesare în paragrafele următoare.
2.01. Noţiuni p reg ătito a re. Segm ente orientate coliniare.
Numărul real ca raport a două segmente. Se numeşte segm ent
--- 1
orientat un segment de dreaptă d = A0A, în care A0 este originea
--->
şi A extremitatea lui. Segmentele orientate A0A situate pe o
dreaptă (5) se numesc mărimi vectoriale şi sînt definite p rin :
1 ) modul (mărime, intensitate);
2 ) sens.
Modulul unui segment orientat
---► ---►
modul AQA —\A0A\ = a
este o mărime s c a la r ă !), reprezentată geometric prin lungimea:
vectorului, adică printr-un număr pozitiv.
Se numesc echipolente pe dreapta suport (S), segmentele
orientate de pe această dreaptă, care au acelaşi modul şi a celaşi
sens. Toate segmentele echipolente pe o dreaptă definesc un vector.
Un vector pe dreapta (S) poate fi:
1) legat, dacă originea A0 este un punct determinat;
2) liber, dacă originea ri0 este un punct oarecare al dreptei (5)_
---►
Din punct de vedere geometric vectorul A0A caracterizează o
translaţie pe dreapta (S). Segmentul orientat (vectorul) este deter-
>) Expresiile scalar şi vectorial au fost introduse de Hamilton: scalar.

de la scala (scară), indică existenţa unei scări de măsură (de exemplu gra
darea termometrelor etc . ) ; vector, de la vehere (a transporta), sugerează miş
carea unui punct către altul. Orice mărime caracterizată printr-o singură
indicaţie numerică, exprimată în unităţi oarecare de măsură, se numeşte scalar-
minat prin modulul şi sensul de parcurs, ca şi translata pe care o
determină.
--- b -- ----b
Doi vectori ă = A0A şi b = B 0B sînt egali,
a = b, (1 )
dacă au acelaşi modul şi acelaşi sens. Egalitatea (1) se numeşte
vectorială şi are aceleaşi proprietăţi fundamentale ca şi egalităţile
algebrice:
1 ) este reflex iv ă , adică â = â ;
2 ) este sim etrică, adică ă = b implică b = ă ;
3) este transitivă, adică ă = 6 , H= c implică â= c.
Doi vectori ă, b care au acelaşi modul şi sensuri diferite,
adică satisfac ecuaţia vectorială
a= — 6,
se numesc vectori opuşi.
Egalitatea sau inegalitatea vectorilor se poate stabili în două
fe lu r i:
1 ) calculînd modulii şi comparînd sensurile;
--- ► --- b
2) vectorii AQA şi B 0B sînt egali sau nu după cum, în trans-
--- b
laţia definită de vectorul A0B0, coincid sau nu.
O peraţii cu vectori coliniari. Suma a două segmente orien-
----b ■—■>
tate AqA şi AB, situate pe dreapta (5), este egală cu segmentul
orientat A0B (fig. 7 ) :
Ă0A + A B = A 0B.
(O
Ao A B
Fig. 7
— --- b
In general, dacă A()A şi B0B sînt două segmente oarecare situate
----b ----b
pe dreapta (5) şi dacă A C = B 0B, avem (fig. 8 )
In cazul particular cînd A0 coincide cu C, segmentul orientat A0C
este numit segment zero. In acest caz, avem :
AqA-\- B0B = 0 ,
--- h —
adică segmentele orientate A0A şi B0B sînt opuse. Dacă avem
I A)^ \= a > \B0B\~b,

---►
vectorul sumă A0C este caracterizat prin:
1. Modulul
I A)^* |= u-\~b,
•dacă segmentele au acelaşi sens şi
I Ă ,C |= |a —b |,
dacă sînt de sensuri opuse.
2. Sensul identic cu sensul comun, cînd segmentele au acelaşi
sens, şi cu al vectorului al cărui modul este mai mare (fig. 8),
cînd segmentele au sensuri opuse.
--->■ ---
D iferen ţa a două segmente orientate A0A şi AQB, situate pe
—
dreapta (6), este segmentul BA (orientat de la extremitatea B a

segmentului scăzător la extremitatea A a segmentului descăzut):
A0A—A0B = B A .
---►
In general, diferenţa a două segmente coliniare oarecare A0A,
■►
B 0B este
ĂqA—B 0B = C A ,
——
► ---►
în care C este aşa fel ca segmentul A0C este echipolent cu B0B.
- -- >
Produsul unui segment orientat a = AoA cu un scalar k este
un vector b —k â coliniar cu ă şi care a re:
1 ) modulul \b\=k \ă\;
2 ) sensul acelaşi cu al lui a sau opus cu al lui a, după cum
A:>0 sau * < 0 .
:3 — Numere complexe
33
O b s e r v a ţii. 1. Suma şi diferenţa a două segmente orientate
este un segment orientat ce se obţine printr-o translaţie; produsul
unui segment orientat printr-un scalar k este un segment orientat:
care se obţine din segmentul dat printr-o dilatare, dacă Ar> 1 şt
printr-o contractare, dacă & < 1 .
2. Adunarea segmentelor orientate este comutativă
a+ b= b+ a
şi asociativă
{a-\-b)-\- c = a-\-(b c).
3. Produsul unui segment H printr-un scalar .este asociativ
{k2ă)= (k1k 2 )ă = k 2 (k 1â) = k lk2ă
şi distributiv faţă de adunare
{k1+ k 2) ă = k 1ă + k 2â.
4. In relaţia
b= ka,
scalarul real oarecare k poartă numele de m ăsură a segmentului!

orientat 6 _prin segmentul orientat â luat ca unitate de măsură..
Vectorul a se numeşte în acest caz vector unitar sau versor .
Vom nota versorii prin litera u, astfel încît u— 1 ; orice segment;
orientat a se poate scrie
a = ku,
aşa fel că
a=k
şi deci
a = au,
adică, un segm ent orientat este egal cu produsul versorului prirc
modulul său, avînd acelaşi sens cu u pentru /t> 0 şi sens opus.
lui u pentru A:<0. Relaţia (1) (pag. 32) se poate scrie (a fiind un.
scalar)
— î ---- *------------•-----------_ i _
D u k tl(m) u — —a,
Fig. 9 adică versorul unui segm ent orien
tat este egal cu segmentul îm
p ă r ţit cu modulul său. Un număr real oarecare poate fi con
siderat ca raportul a două segmente orientate coliniare. Conside-
rînd pe o dreaptă Ox un sistem de referinţă, determinat de punc
tul origine O şi de versorul u (fig. 9), fiecărui punct M al dreptei
34
îi corespunde segmentul orientat OM—mu (m scalar oarecare) şi,
--->
invers, fiecărui segment orientat OM, numit vector de poziţie, îi
corespunde un punct M şi numai unul. Această corespondentă
arată că unui număr (pozitiv sau negativ) pe axa Ox, ii corespunde
biunivoc un segment orientat. De asemenea, rezultă că fiecărei
operaţii cu numere îi corespunde o transformare geometrică între
segmentele orientate, aşa cum rezultă din observaţia 1 .
Generalizarea în plan a segmentelor orientate coliniare va
conduce la generalizarea noţiunii de număr, la definirea numerelor
complexe şi la operaţiile cu ele.
2.02. G eneralizarea în plan a noţiunii de segment orien-
—
tat. Vectorii şi operaţiile cu ei. Un vector liber AaA = ă în plan

(fig. 1 0 ) este definit prin:
—
y
1 ) modulul [A 0Aj (mărimea sau intensitatea vectorului);
2 ) direcţia cp= (A0A, u) care este unghiul format de sensul

pozitiv al vectorului cu sensul pozitiv al axei Ox (determinată de
versorul ei u ) ;
3) sensul, indicat prin fixa y
rea originii A0 şi a extremităţii A
a vectorului.
Se numeşte vector legat,
vectorul a cărui origine A este
determinată, şi vectori echipolenţi,
vectorii care au acelaşi modul,
direcţie şi sens. Fiecărui vector
---►
OM, legat în O, îi corespunde
biunivoc un punct M al planului
şi deci şi o pereche ordonată Fig. 10
(a, b) de numere. Noţiunea de
vector, introdusă astfel, generali
zează numerele reale, şi perechea z*={a, b) se numeşte număr
co m p lex '). Considerînd punctul M, determinat prin coordonatele
polare r, cp, numărul complex se scrie
z = [r, cp].
Condiţiile ca două numere complexe
__________ z' = (a’, b% z"—{a”, b")
•) Studiul numerelor complexe pe baza acestei definiţii este făcut în
capitolul III.
35
să fie egale sînt ca extremităţile vectorilor de poziţie M' ( a b ' ) ,
M"(a0, b") să coincidă. Deci
( a b ' ) = ( a " , b"),
dacă
a' = a ', b' =b".
Numerele complexe
z = (a, b),
pentru care 6 = 0, sînt numere reale, iar numerele complexe
z = ( 0 , b),
pentru care a = 0 , se numesc pu r im aginare. Numerele reale se
reprezintă pe axa Ox (axa reală) şi cele pur imaginare pe Oy
(axa imaginară).
Numim unitate reală numărul 1 = ( 1 ,0) şi unitate imaginară,
*'“ (0, 1 ).
Numerele complexe
z = { a , b ), z = (a , - b)
se numesc com plexe conjugate. Extremităţile vectorilor de poziţie
sînt simetrice faţă de axa reală.
2 .0 3 . Numărul com plex ca rap ort a doi vectori din plan.
Am arătat în 2.01 că numărul real poate fi definit ca raport a
două segmente orientate, coliniare. Generalizînd această noţiune de
raport a două segmente coliniare, prin înlocuirea lor cu vectorii
din plan, obţinem o generalizare a raportului de segmente orientate
coliniare, deci a numărului real. Acest număr nou, mai general,
considerat ca raport a doi vectori din plan, este numărul complex.
Justificarea acestei consideraţii este dată prin reprezentarea geo
metrică a raportului între doi vectori, înţelegînd prin raport, com
pararea nu numai a mărimilor lor ci şi a direcţiilor lor (căci vec
torii din plan se deosebesc de segmentele orientate, coliniare, prin
faptul că în afară de mărime şi sens, sînt caracterizaţi şi prin di
recţii diferite). Deci, este de aşteptat ca raportul a doi vectori din
plan să depindă de raportul mărimilor lor (ca şi cum ei ar fi coli-
niari) dar şi de diferenţa intre direcţiile lor, care nu mai este nulă,
ca în cazul segmentelor orientate coliniare. Printr-o imagine geo
metrică, vom arăta că raportului a doi vectori din plan îi cores
punde un vector al cărui raport faţă de versorul axei Ox este egal
cu raportul între vectorii daţi. Cum unui vector din plan îi cores
punde un număr complex (2 . 02 ), va rezulta că raportul a doi
vectori din plan generalizează noţiunea de raport a două segmente
coliniare orientate şi determină un număr complex.
36
Fie vectorii OM' şi OM" (fig. 11). Vectorul OM" se obţine
—-F
din OM' prin două transformări succesive:
--->•
1) o rotaţie de unghi a < f > ' care transformă vectorul OM'
---► --->
în vectorul ON' coliniar cu OM" ;
--- ► ■—
>
2 ) o contractare sau dilatare de modul k — ^ ^ 0M) ^
|OiV' | |OM’ |
— ► — y
pe dreapta OM", care transformă vectorul ON' în OM".
Fie vectorul OM de modul k = J şi de argument

► _ [ OM' |
a=cp"’— şi versorul O Z = u al axei Ox. Triunghiurile M'OM" şi
LOM sînt asemenea, căci
n"
M' OM"—LOM
Şi
OM" 1 _ |OM |
—* I Ti I
1OM' I 11
Vectorul OM construit astfel, este

u n ic; el interpretează raportul a doi
vectori în plan. Rezultă că raportul
a doi vectori din plan reprezintă un
număr complex. Vom scrie simbolic
OM"
OM-+
OM'
care indică în partea a doua raportul a doi vectori în plan —

nu o operaţie.
2.04. O peraţii cu numerele com plexe. Adunarea. Ca şi în
—
cazul segmentelor orientate coliniare, un vector ă = A0A defineşte
—
în plan o translaţie de modul |A0A \ pe direcţia şi în sensul vecto-

---
rului AaA, care deplasează punctul A0 in punctul A. Considerăm
—
un alt vector AB, care deplasează pe A în B pe direcţia şi în
37
sensul vectorului AB (fig. 12). Translaţiile definite de vectorii A0A
şi AB pot fi înlocuite prin translaţia definită de vectorul A0B.
Vectorul rezultant AQB care închide triunghiul A0AB, se
numeşte suma vectorilor A0A şi AB :
A0A + A B = A 0B.
Suma vectorilor e s te :
1) com utativă ; aplicînd punctului A0 translaţia AB obţinem
punctul B', căruia aplicîndu-i şi translaţia A0A obţinem punctul B ;
deci (fig. 12 )
B' B
A B + A 0A = A 0B.
Rezultă că suma a doi vec
tori este egală cu diagonala pa
ralelogramului construit pe ei.
2 )----------- asociativă-, fie vectorii
Fig. 12 ---► ► ---►
A A > A A > A2A3; punctul A0 îl
putem deplasa în A3, fie prin translaţiile A0AXşi AlÂ3= A 1A2+ A 2A3,
---► ---> ---► --->
fie prin translaţiile A0A2= A QAl + A1A2 şi A2A3 , şi deci
A - A —A A A~[Ai A2~\-A2A3j
■A'A— iA3A^-\-AÂ2)~\~A2A3,
adică
A A + (A A + A A ) — ( A A + A a 2) + A A *
Folosind definiţia dată numărului complex ca pereche ordo
nată de numere ce definesc extremitatea vectorului de poziţie, avem:
{a',b')V {a\ b") = {a,b),
în care (fig. 13):
a = a'+ctn, b=b'-\-b";
deci suma a două numere complexe e definită prin
(a’, b')+(a", b " )= {a '+ a ”, b + '
b (2 )
Consecinţe. 1. Numărul ( 0 ,0 ) se numeşte element neutru
faţă de operaţia de adunare şi este definit de
(a, b )+ {0 , 0) = (0 , 0) + ( a , b) = {a, b).
38
2. Orice număr complex poate fi scris sub forma
[a, b )= {a , 0) + ( 0 , b)
sau
{a ,b )= a {\ ,0 )+ b (Q ,\ ),
ăn care se notează (0 , 1 )= / , adică
care se numeşte fo r m a algebrică a numărului com plex ').

3. Suma a două numere complexe conjugate este un nu
măr real
[a, b )+ (a , —b ) = { a + a , b - b ) ,
3dica.
{a ,b )+ {a , —b )= (2 a , 0).
— y — y
Scăderea. A scădea un vector OM" dintr-un vector OM' în
seam nă a determina un vector x, aşa fel încît
x + O A f = O A f '.
Rezultă că vectorul diferenţă x închide triunghiul OM"M' şi are

sensul de la scăzător la descăzut (fig. 14 ):
x = aF m '
___________ OM'—OM"==M"M'.
>) Studiul numerelor complexe sub forma algebrică este dezvoltat în
«capitolul V. (5.01).
39
Vectorul x poate fi obţinut şi prin compunerea vectorilor
OM' şi OM" = —OM’ , adică
O M '+ (-O M ')= *O M [.

Rezultă că scăderea numerelor complexe este definită de re la ta
(a ',b ')-{a " ,b " )= (a , - a " , b '-b " ). (3)
O b s e r v a ţie . Relaţiile (2), (3) generalizează operaţiile de adu
nare şi scădere a numerelor reale. In cazul numerelor reale, vec
torii sînt coliniari cu axa Ox. Din (2) şi (3) avem
( a ', 0) ± (a", 0) = (a '± a", 0) = a' ± a".
înm ulţirea. Fiind daţi vectorii OM', OM" pe baza raportului,,

definit în 2.03,
unde u este versorul axei Ox, se poate ajunge la definiţia înmul

ţirii numerelor complexe. Egalitatea precedentă arată că putem
ob{ine vectorul OM" din vectorul OM1, aşa cum din versorul u
—**►
am obţinut vectorul OM, adică printr-o roiape de unghi egal cu
---► --- b
diferenţa argumentelor vectorilor OM1, OM" şi o contractare (sau
■ -►
dilatare) de modul k = L ^ _ L . Schimbarea mărimii într-un raport
|OM’ |
oarecare o numim înmulţirea acestei mărimi cu numărul corespun-
zător. Deci OM"-> OM’. ( ^ 3 - j , adică înmulţirea astfel definită este
o construcţie care arată că vectorul OM" poate fi obpnut unic prin

construcpa triunghiului M'OM" direct asemenea cu triunghiul LOM
---► ►
(fig. 11). Insemnînd modulele şi argumentele vectorilor OM, OM',
---►
OM" respectiv prin r, r', r" şi cp, cp', cp", rezultă
r’ =rr', cp"=cp+cp'. (4)
—“►
Deci vectorul produs OM" a re :
1 ) modulul egal cu produsul modulelor;
2 ) argumentul egal cu suma argumentelor.
40
Rezultă că produsul a două numere complexe [r, 9], [r', 9']
este definit prin egalitatea
[r, —y
Dacă vectorii OM, OM', OM" sînt daţi prin coordonatele
(a, b), ( a',b '), (a", b") ale extremităţilor lor, avem
a = rco s9 a ' —r' cos cp' a"—r" cos cp"
6 = rsinip b' = r' s in ? ' b" = / sin 9".
Rezultă, după (4),
a" = rr' cos (9 + 9 ') = rr' cos 9 cos 9 ' —rr' sin sin 9 ', cp
b"=rr' sin (<p+cp')=rr' sin cp cos 9 ' + rr' sin 9 ' cos 9 ,
ciclică
a"= aa' —bb', b" = ba' -\-ab',
deci
( a ,b )‘ (a',b') —(aa'—bbl, ab' + b'b). (5 ')
Formulele (5) şi (5') arată că produsul numerelor complexe

este comutativ . In adevăr, relaţia
(a'b') •(a, b) = (a'a —b'b, a'b + b'a),

pe baza proprietăţii de comutativitate a sumei şi a produsului nu
merelor reale, se poate pune sub forma
(a1, b')-[a, b)—[aa'—bb', ab’ + a'b),

adică, conform (5'), rezultă
(a',b ')’ (a, b) = (a, b)(a', b').
Se poate da şi o demonstraţie geometrică a comutativităţii
numerelor complexe cu ajutorul construcţiei din fig. 15.
Fie vectorii OM, OM' şi produsul lor OM". Construim triun

ghiul OM'M" asemenea cu OEM, în care O E = 1. Pentru a construi
—
y —*■>
produsul vectorilor OM' şi OM, construim un triunghi OMM'i asemenea
= OEM'. Deci direcţia vectorului OM" coincide cu direcţia vecto-
41
rului OM". Se vede că punctele M", M" coincid, căci prin con
strucţie AOEM~kOM'M" şi &.OEM' ~ AOMM", deci
OM" OM' OM” OM
OM 1 Ş1 OM" ~ 1 '
•din care rezultă
OM"=OM"1,
adică
{a, b )‘ (a', b')= [a', b')>{a, b ).
Produsul numerelor complexe este distributiv fată de adu

nare. Să arătăm că
(a, b H a '+ a " , b '+ b " )= (a , b)(a', b ')+ (a, b )(a ", b").
Calculînd prima parte, obţinem
[a, b)'{a’ +a", b'+b") = (a a '+ a a " —bb' —bb", ab'+ ab" + ba'-\-ba”)
care, pe baza proprietăţilor operaţiilor cu numerele reale, se
poate scrie
(a, b) •(a1+ a " , b' - f b”) = (a a ' —b b '+ a a " — bb", ab'+ ba' + a b " + b a ")=
= (a, b)'{a', b ')+ [a, b){a", b").
Proprietatea se poate demonstra şi geometric, folosind defi
niţia dată produsului a doi vectori prin construcţia de triunghiuri
asemenea (fig. 16). Fie OMs=O M ' + OM" şi vectorii ON', ON",
► --- * ---> ■ --- ►
ONs egali, respectiv cu produsele vectorilor OM şi OM', OM şi
42
--- ► --- b ---->•
OM", OM şi 0M S şi construiţi pe baza definiţiei produsului a doi
■vectori (fig. 1 1 ).
Figura ON'NsN" este un paralelogram, căci prin construc
ţie avem
AOEM'~\OMN' ; AOEM"~AOMN"; AOEMs~AOMNs ,
din care rezultă
OM’ OM" OMs

ON’ ~ ON" ~ ONs ’
adică
ONs = ON' + ON".
Dar, prin construcţie, ONs este produsul vectorilor m —OM

şi m '+ m "= O M s ; ON' este produsul vectorilor m şi m'=OM '
iar ON" este produsul vectorilor m şi m" —OM". Deci
m {m',+m ")=m m '+m m ",
adică produsul numerelor complexe este distributiv faţă de adunare.
Produsul numerelor complexe este asociativ. Demonstraţia
algebrică se obţine pe baza formulei (5'). Avem
{a', b')(a",b") = {a'a"-b'b", a ’b"+b'a")
şi
(a, b)[(a', b')(a", b")\ = \
= [a {a 'a " -b 'b " )-b (a 'b " + b 'a " ), a(a'b" + b'a")+b [ a ' a " - b ’b’ )\ =
= [a" (a a '—bb') —bn (ab'-j-ba'), a" {a b '+ b a ')+ b n{aa'—bb')\ =
= {a", b"){aa'~ bb\ a b '+ b a ')= {a n, b”) [(a, b){a', b')\.
Demonstraţia geometrică se face pe baza definiţiei geometrice
a produsului de vectori, ca în demonstraţiile precedente (fig. 17).
Amintim de existenţa numărului complex
( 1 , 0 ), astfel că oricare ar fi numărul com
plex ( a , b) avem
( 1 , 0)-(a , b )= (a , & ).(!, 0) = (a, b),
căci, conform (5 '),
( 1 , 0)*(a, Z>) = (1 •a — 0-b, 1 •6 -j- 0 *a) = (a, b). Fig. 17
43
Numărul complex (1, 0) se numeşte element neutru fată de ope
raţia de înmulţire.
Produsul numerelor reale este un caz particular al produsului
numerelor complexe. Făcînd în (5'), b = b ' = 0, obţinem
(a, 0)•(<*', 0)= {aa', 0) = aa'.
Produsul a două numere complexe conjugate este un număr real
(a, b)-{a, —b) = (a2+ b 2, 0) = a 2+ b 2.

In cazul unui produs de factori egali, conform (5), avem
[r, ?]"=[/■", « ? ] , (6 )
adică pu terea a n-a a unui număr com plex este un număr com
plex al cărui modul este eg al cu puterea a n-a a modulului
numărului com plex dat şi al cărui argument este egal cu de n
ori argumentul numărului com plex dat.
îm p ă r ţir e a J). Definind împărţirea între două numere com
plexe ca operaţie inversă a înmulţirii, dacă [r, cp] este cîtul şi [rff, cp"],
[/•', 9'] respectiv deîmpărtitul şi împâr{itorul, avem relaţia
V, 9J•['■'» 9'] = ['■"> <p'I» (7)

din care rezultă
r"=rr', / = ¥ + < *> ';
aceste relaţii determină modulul şi argumentul citului:
r= y ’ 9 = 9 ', - 9 ' -
Deci cîtul a două numere com plexe este numărul complex

a l cărui modul este egal cu cîtul m odulelor deîm părţitorului
şi îm părţit or ului şi al cărui argument este egal cu d iferen ţa
dintre argumentul deîm părţitului şi al îm părţit or u lu i:
[/■", „'] r
( 8)
[P . 9'] ~ k ’
Dacă numerele complexe sînt definite prin coordonatele extre
mităţii vectorilor corespunzători, avem, conform (5')
(a, b)'{a', b’) = (a', b"),
<) înmulţirea, ridicarea la putere, împărţirea şi proprietăţile lor vor fi

reluate în cap. V (5.02).
44
în care
a a ' —bb' = a ", a b '+ b a'= b " .

Rezolvînd sistemul, obţinem
a'a"+b'b" . bra"—a'b"
a~ a'2+ b '2 ’ 0 ~ a't+b'2 ’
deci
(a", b") la'a"+b'b" b’a " -a ’b"
(8')
(ia',b') ~ I a'*+b'2 ’ a '2+ 6 '2
In particular, în cazul numerelor reale, avem b'=b" = 0 şi deci
O b s e r v a ţie . Fiind dat un număr complex oarecare (a, b )^ 0

(deci sau 0 , sau by±0), ecu aţia.(a, b)-{x, y) = 1 are o soluţie,
căci făcînd în (8’) a" = l , b " = 0, obţinem
X a'2+b'P y ~ a'2+b't
APLICAŢII
Definiţia numerelor complexe cu ajutorul vectorilor are multe

aplicaţii interesante şi în domeniul geometriei elementare. Vom
consemna cîteva dintre ele.
Teorem ele lui D. Pom pei [2 0 ].
A .01. F iin d dat un triunghi echilateral P , P 2P 3 Şi un punct
oarecare P 0 în planul triunghiului, lungim ile P 0P lr P 0P 2 , P 0P 3
sîn t laturile unui triu n g h i J).
Teorema nu exclude cazurile limită: 1) vîrfurile coliniare;
2 ) una din laturi egală cu zero.
Demonstraţia dată de D. Pompei este simplă şi ingenioasă.
Din identităţile:
«1 (z2- Z 3) + Z2 (z3- Z i ) + z3 (z 1- z2) = 0, 0 )
z0 {z2- z 3) + z 0 (Z a -g jJ+ Z o fo - z 2)= 0 , (2 )
i) D. Pompei: „Une identite entre nombres complexes et un theoreme

.de geometrie elementaire“ — Bull. Math. de l’Ecole Polytechnique de Bucarest.
45
prin scădere, rezultă identitatea
( * o - * i ) (z 2 - zs )+ (z o - z 2) (z3- Z i ) + ( z ^ z 3) ( z i - z i ) = 0 . (3>
Considerînd un triunghi echilateral P0P 2P 3 c u vîrfurile în z Q, z 2 ,
z 3, avem
\ z 2 -z 3 \ ^ z 3—z l \= \zx- z 2\, (4)
relaţii care exprimă egalitatea laturilor triunghiului. Fie P 0 coplanar

cu P 1P 2P3> dat de z0.
Din identitatea (3), conform (4), rezu ltă:
f\ z 0- z l \^\ z0- z 2 \+ \z0- z 3\
l| z 0- 2 i I ^ | Z o- 22 H * o—■
z s\
( \ z o - z 2 \^\z0- z 3 \+\z0- z 1\
y\zG- z 2 1^ \Zo-Z3 |-| Z o-Z i I
P z 0- z 3 \ ^ \ z0- z l \+\z0- z 2\
l| z 0- z 3 | ^ | z 0—z, |—Iz 0—Z2 I
relaţii care exprimă condiţia necesară şi suficientă ca lungimile
Ô^lHÔ — 2 ll* P ^ 2 = \ZQ~Z2\ ■> PoP3~\Z0 ~ Z3\

să formeze un triunghi, degenerat sau nu.
A.02 . F iin d dat un p a tr a t P lP 2P 3Pi şi un punct P 0 , co-
plan are, lungim ile P 0P t { i = l , 2, 3, 4) form eaz ă totdeauna un
contur polig on al închis.
In planul variabilei complexe z, fie P t (/= 1 , 2, 3, 4) punctele-
reprezentate de numerele complexe z t şi un punct P 0 (z0). Consi
derăm expresia
5 = (Z [ — z0) (z2—2 z 3 + z 4) + ( z 2 —z0) (z3—2zi -\-z]) +
+ { z 3- z 0){zi - 2 z ^ + z 2) + {z i - z f ) { z x- 2 z 2+ z 3). (6)
Dintre configuraţiile (Z j, z 2 , z3 , z 4) le alegem pe acelea

care îndeplinesc condiţiile suplimentare:
(Z2 — 2 z 3+ z 4) + (z4— 2z1+ z2)= 0 , (7)

(z i - 2 z 2-j-z3)-i-(z3—2z4-j-Zi)—0, (T )
z i (z2— 2 z3+ z 4) + z 2 (£ 3— 2 z 4+ Z i ) +
+ z3 (z4 ~ 2zi + z 2) + z 4 (z\- 2 z2+ z 3) = 0. (7*)
46
Relaţiile (7), (7') se scriu sub forma
z x—z 2+ z 3—z 4= 0, (8)
care exprimă condiţia ca punctele P t să formeze un paralelogram.

Să cercetăm condiţia impusă acum configuraţiei (z ,, z 2 , z 3 , z 4),
care conform (7) şi (7 ') este un paralelogram, de către (7"), pe
care o scriem sub forma
z 1z 2 + z 2z3+ z 3z 4+ z 4z l = 2 (z1z 3+ z 2z4) (7"r)
sau, socotind originea vectorilor în P , ,
{z2- z l) (z 3- Z i )+ (;? 3- Z i ) {zi - z 1) = 2 (z2- z l) (z4—z x),

adică
{z3- z x) [(z 2- 2 i ) + ( « 4—« i)] = 2 f e - ^ i ) (Z4- Z 1) • (7IV>
Relaţia (8) poate fi scrisă astfel
(z2- z x)+ (z 4- z x) = z 3- z x (8r>
care exprimă faptul că diagonalele paralelogramului sînt egale..

Folosind (8'), din (7!V) deducem
(z3- z xf = 2 ( z 2- z x)(z 4- z x). (9>
Procedînd în mod similar şi alegind ca origine a vectorilor punc

tul P 4 , rezultă
(z4 z 2)2= 2 {z2 zx) (zx z4). (9r)
Adunînd (9) şi (9') obţinem
(z3- z xf + ( z 4- z 2)2= 0, (9").
a cărei semnificaţie este urm ătoarea: vectorii z3—z x şi z 4—z 2„

care-s diagonalele paralelogramului, sînt egali şi perpendiculari şi
deci paralelogramul definit de (6 ), în condiţiile impuse de (7), ( 7 'j,
[7m), este un pătrat. Deci patrulaterul P lP2P 3P 4 este un pătrat.
In acest caz, din (6), avem 5 = 0 , P 0 fiind un punct oarecare în:
planul pătratului.
In adevăr, dacă P ,P 2P 3P 4 este pătrat, sînt satisfăcute rela
ţiile (8), (9"), (7'). Ţinînd seama de identitatea
zo l(z 2 — 2z3-\-z4)-{-(z3—2z4 + zx) P ( z4— 2 z x+ z3)-\-(z x— 2z2-\- z 3)]= 0 r
( 10)
47
pe care o scădem din (7"), deducem
( z i ~ z o) (Z2 ~ ^ Z3~^Zi)-\^(Z2 ~ Zo) (2:3 — 2 2 4 4 -^ i ) +
+ (Z3 ~ z o) ( * 4 — 2 *1 + Z2) + i Zi ~ Zo) (Zl - 2 * 2 + * 3) = 0 , (1 0 ')
adică <S=0. Dar modulii vectorilor care intră în identitatea (10')

sînt egali cu jumătatea diagonalei pătratului:
%2 •^4 ^
I Z2 — 2 * 3 + Z4 1 = y 2 ~ z*33
*2~2''4' ’
Z3+Z 1
! Z 3 ~ 2 ^ 4 + 2^! |= -y | —^ - 4
2 — z4 z4 ’
I7 -L 7 |_ 1 z4+ z2
z4 + z 2 ,
1^4 ~r Z2 |— 2" 22 Z1 ’
Z1 +Z3 —Zl
l ^ - 2 z 2+ 23 h |
deci sînt egali între ei. Din (1 0 '), folosind teorema modulului sumei
numerelor com plexe1) rezultă relaţiile:
| * 1 — *0 I ^ I Z2 Z0 l + l 4 “ «0 | + | ^4 — ^0 U
| Z2- + | ^ | Z3 - Z o I + I ^ 4 - ^ 0 l + l * j - Z 0 I .
I Z3 *0 I **= I *4 ~ Z0 l + l Z\— Z0 l + l Z2 ~ Z0 I •
lz 4- z 0 l ^ l z 1- z 0j + j z 2- z 0 l + lz 3- z 0 \,
care exprimă condiţiile necesare şi suficiente ca lungimile P 0P i=
—|Zi— Zq |(/= 1, 2, 3, 4) să formeze un contur poligonal închis2).
A.03. N o t ă . Teoremele A.01 şi A.02 au interesat publicaţiile mate
matice de după 1936 şi au fost date multe demonstraţii geometrice şi gene
ralizări. însuşi D. Pompei reia teorema în cazul triunghiului şi-i găseşte o
formă echivalentă, dar care face posibilă trecerea la limită şi prin aceasta
conduce la rezultate remarcabile.
Fiind dat un triunghi echilateral Q,Q2Qs şi P<> un punct coplanar cu
el, dacă P{ sînt mijloacele laturilor triunghiului echilateral, distanţele P0Pi (i—1,
2, 3) sînt laturile unui triunghi3).
*) I Zl + Z2 I—I 2i l + l z2 I •
2) D. Pompei, „La gdometrie elementaire et Ies immaginaires, ddmonstra-
tion de quelques theoremes elementaires“, Bull. Math. de l’Ecole Polytechnique
de Bucarest, T. XI (1940)
s) D. Pompei, „Un theoreme de geometrie", Bull. de Acad. Roumaine,
nr. 4, 1941.
48
Fie punctele Q(- (zf) şi identitatea
Z
-~ ^ - Z 0 ) (Z 2 - Z 8) + _ z 0J ( Z 3 — Z j) + - z 0j ( Z , - Z 2) = 0. (11)
Mijloacele P ; ale laturilor triunghiului echilateral sîn t:
P2( ^ ) ,
'insemnînd
r=| z2—z3 1= |z3—Zj |= |Zj—z2 1
Ş i1
6i = arg (z2—z3), 02= a rg (z 3- z , ) , 93= a rg (z 1- z 2)
.avem (v. p. 8 7 ):
—z3- r e Wl,
z2—z3 z3- z 1= re 102, z1—z2=re'ea ( 12)
înlocuind în (11), rezultă
-Z o ) & + ( â ± % - z „ j e!'02 + - Z o ) c!'03 = 0 . (1 V)

l 2
’Ţinînd seama că
z2+ z 3 Z3 + Z1 _
\PqP i I= 2
Zq ,
|/V»2 l= 2
zi+ z 2
|PoP3 [= - Z o ' (13)
2
srelaţia (11') arată că suma vectorilor care au modulul dat de (13) este
nulă, deci formează un contur poligonal închis.
Relaţiile (11), (12) se extind pentru linii poligonale regulate cu ti laturi
-.-şi deci teorema enunţată este adevărată şi în acest ca z : fiind dat un contur
poligonal plan închis, ale cărui laturi sînt egale cu r şi un punct P0 din planul
.conturului, lungimile obţinute unind P0 cu mijloacele laturilor conturului poli
gonal închis, formează un contur poligonal închis. Presupunînd că numărul
laturilor conturului poligonal închis creşte la infinit, lungimea fiecărei laturi
tinzînd la zero, conturul poligonal se transformă într-o curbă T şi identi
tatea ( 11) devine
^ (z—z0) d z= 0, (14)
r
iintegrală care constituie un cazjparticular al teoremei fundamentale a lui Cauchy:
^ /(z )d z = 0 ,
r
cînd / ( z ) = z - z 0 .4
4 — Numere complexe
49
EXERCIŢII
1. T rei vtrfu ri succesive ale unui paralelog ram se a fla i

în punctele P t (zt)(i— 1, 2, 3). S ă se a fl e p o z iţia celui de a l
patru lea v îrf.
In d ic a ţie . Fie P (z ) vîrful căutat a! paralelogramului. A cesta
fiind un contur închis, avem
P 1P2 + P 2P 3+ P 3P -\-PP i = 0>

P lP 2-\-P%P=0, P 2P3-\-PP\—0
care reprezintă condiţiile ca laturile opuse să fie egale, să aiba
aceleaşi direcţii şi sensuri opuse.
A treia relaţie este o consecinţă a primelor două.
Avem:
P 1P 2 = 0 / :>2—OP \=z2 %it
P 3P = O P —OP3= z —z 3
şi înlocuind în a doua relaţie, dintre cele de mai sus, obţinem ecuaţia

paralelogramului în numere complexe
z 2—z 1+ z —z 3= 0 ,
de unde
z = z t - z 2+ z 3 .
2. D ouă v îrfu ri ale unui triunghi isoscel dregtunghic se-
a flă în punctele P i(z t)(i= \ , 2 ) ; să se a fl e al treilea v îr f P 3(z3)..
In d ic a ţie . Vectorii P XP 2, P 2P 3 trebuie să aibă modulii egalii

şi să fie perpendiculari:
Z ,~ Z n = Z o — Zo
arg(z3- z 2) - a r g ( z 2- z ]) = f = a r g /,
deci
~z2—z,
~ 3 = i, z3— —z"Zi + (l +/) z 2.
3. D ouă v îrfu ri succesive ale unui p ă tr a t se a fl ă în:

punctele P{ {z{) { i = l , 2). S ă se a fle celelalte v îrfu ri ale p ă
tratului.
50
In d ic a ţie . Fie P '(z'), P" (z") vîrfurile căutate. Avem
z2—z l + z " —z '= 0
sau
z'—z2+ z l —z"= 0
şi condiţiile ca vectorii P lP 2= z 2—z } ; P2P' = z '—z 2 să fie per
pendiculari şi egali, adică
|*2- Z i l = |2 ' - 2 2 l> ™ g ( z ' - z 2) - a r g ( z 2- z l)= f -

Aceste condiţii se pot scrie
Z'—Zn
Z2-Zj- —t,
------
I Z'-Z 2 I
arg ( iE | ■) = arg (z2- z j ) ~ arg (z’ - z 2) = arg i = •
Din relaţia scrisă, rezultă poziţia Iui P ' (z')
Z ' = — ZZj + ( l + / ) Z 2 .
De aici şi din prima condiţie scrisă, rezultă vîrful P" (z")
z"= ( l - i ) z , + i z 2 ,
4. Cinci vîrfuri consecutive ale unui exagon regu lat sînt
în punctele P i(z i)(i= 1, . . . , 5). S ă se a fle a l şaselea v îrf.
In d ic a ţie . Fie P (z) vîrful căutat. Procedînd ca în problema 1
se obţine ecuaţia exagonului regulat în numere complexe
Z2 — Z i + Z 3 — Z4 - f Z — Z5 = 0 ,
de unde
z = z l —z2+ z 3—z4+ z 5.
5. Un segm ent are extrem ităţile P { (zt)(i= 1, 2 ). S ă se
a fle m ijlocul segmentului.
In d ic a ţie . Notăm cu P (z) punctul ce împarte P , P 2 î° două

părţi egale. Avem
P ÎP + P ^ P = 0
sau
z —z l + z —z2= 0,
51
de unde
z = Zl+ Z2
O b s e r v a ţie . Vectorii P XP, P P 2 au acelaşi modul şi acelaşi

argument
\ z - z x |= |z2—z |, arg (2:—2',) = arg (z2—z),
deci
z—z1
arg = 0.
z2- z
Avem
z —zx
Zi —z = 1,
din care se obţine z.
6 . R elaţia
z\—2 , z2 ~ z2
Z\-Zx ~ z'2- z 2 ’
reprezintă condiţia necesară şi su ficien tă cu triunghiurile

P\P'\P'[, P 2 P 2P 2 să f i e asemenea.
In d ic a ţie . Fie punctele P t (zt), P\ (zi), P" (zi) (i — 1 ,2 , 3). Condi
ţia este necesară. Dacă triunghiurile sînt asemenea, laturile omoloage
sînt proporţionale
K - z i l _ \z'{~zl\ _ | zi - zii /jv

|z2~zi | |Z2 z2 ( |z2~zz\ ’
şi unghiurile orientate eg ale:
arg (z”—z i) —arg (z\ - z x) = arg (z”
2- z 2) - arg (z'2- z 2)
arg (zx z'i) arg ( z î - z î ) = arg (z2 - z 2)- arg ( z \ - z ‘2) (2 ),
arg (z\ - z'i) - arg (zx— z'{) = arg (z2- z"2) - arg (z 2- z 2)
sau
z \—Zx ZÎJ—Z2 z\ ~ z\ z2 —z2
arg-^— r = a rg ?7— 7 ;
Zj —Z] Z2 — Z2 z l ~ z l Z2 Z1
z 'j -z ţ
arg
zl~ z'{
52
Din (1) avem
Zj Zj Z2 - Z 2 zi-z; Z2 - Z 2
Zi-Zl z'2- z 2 > 4~4
Z i - 2" 4~4
z i- z " z2- 4
Rezultă
4 ~ zi z"2- z 2
zJ-Z j ~~ z ' - z 2
Condiţia este suficientă. Scăzînd 1 din ambele părţi ale rela-
{iei date, găsim
şi deci
4 ~ zi ^ z]-z\ _ z [ - z i
z2—z2 ' z\—z'2 ~ Z f-Z 2
De aici deducem relaţiile (1) şi (2) care exprimă faptul că
triunghiurile P 1 P 2P 3 , P ÎP 2P 3 sînt direct asemenea.
7. S ă se a fle condiţia ca punctele Pi(zi) să f i e coliniare
( i= 1, 2, 3).
In d ic a ţie . Dacă segmentele orientate P XP 3, P 2 P 3 care au
punctul comun P 2, vor fi paralele, punctele P { vor fi coliniare.
Trebuie deci să avem a r g P ,P 3 = arg P 2P 3, adică
arg (z3—z 1)—a.rg(z3—z 2) = 0
sau
arS ^ E j = 0 = a rg k (k real),
de unde
z- ^ = k .
z -i-z 2
Considerînd z 3= z oarecare, această relaţie reprezintă ecuaţia dreptei
care trece prin punctele , z 2:
„ z,-/c z 2
8. S ă se dem onstreze că eg a lită ţile

3 3 *
Y ih * k = 0, I]A * = 0 (A* reali)
1 1
exprim ă condiţiile ca punctele P k (zk) să f i e coliniare.
53
In d ic a ţie . Matricea j 2‘ 22 23J a sistemului din enunţ, este.
de rangul al doilea, căci altfel am avea z 1= z 2= z 3. Punînd X3 =
= —(X! + X2), din prima ecuaţie rezultă egalitatea
Z1- Z 3 _ _ X2 >
Z2-23 Xi ’
care reprezintă condiţia ca punctele Pk să fie coliniare.

9. S ă se a f l e condiţia ca patru puncte Pt{zi) să f i e con-
ciclice.
In d ic a ţie . Fie punctele conciclice Pi(zt) (/= 1 4) în
sensul invers mersului acelor ceasornicului. Unghiurile sub care se
vede, din P 3 şi P 4 , segmentul P , P 2 sînt egale:
P ^ p jp 2 = T C -a rg (z , - £ 3) + a rg (z 2 - z 3),
P j P 4P 2 = arg (z2- z4) - arg (z, - z 4)

şi deci
arg | z J - arg | z J ; = arg * (A: real).

Rezultă
Z1-Z 3 . Z1-Z 4
(1)
22-23 ‘ 22-^4
adică, condiţia necesară ca patru puncte să fie conciclice este ca

biraportul numerelor complexe corespunzătoare să fie real.
Condiţia este suficientă, căci dacă ( 1 ) există deducem
arg (Z1- Z 3 zi ~ z4j = arg k = 0 ,

U2- Z 3 Z2- Z 4)
deci
arg Z1- Z 3 - a r g z i ~ z4 = 0 ,
Z2 ~ Z 3 z2- z 4
de unde
P 1 P 3 P 2 - P 1P 4 P 2
10. F iin d date trei puncte P i{z i ) să se construiască
punctul P {z) a s tfe l ca biraportul (zlt z2 , z 3 , z) să f i e armonic,
adică
Z - Z l . Z 3 - Z 1
Z~Z2 ' Z3- Z 2 ( 1)
54
In d ic a ţie . Din problema 9 rezultă că P (z) se află pe cercul
«circumscris triunghiului P XP 2P 3 , căci biraportul celor patru puncte
este real, k = — l. Din relaţia (1) avem
I Z—Zi z3~zl
z—z2 Z3 Z2
sau
I z - z .l ! 23- z , |
\z-z2\ Z3- Z 2 1
.adică
p xp PiP3
P2P PiP-i
Deci P (z ) se află şi pe cercul lui Apollonius, care are ca
■diametru segmentul P\P2 , punctele P\ , P '2 fiind punctele ce îm
p a rt segmentul P XP 2 în raportul P XP 3 : P 2P 3.
11. S ă se dem onstreze echivalenţa eg a lită ţilo r
I z2 ~ z i |z= |*2- Z o |2+ I z i ~ zo I2 şi z2—z0= k i{ z x- z 0)

în care k este un param etru real.
In d ic a ţie . Dacă P 0 , P x, P 2 sînt punctele corespunzătoare
numerelor complexe z 0 , z x , z2, triunghiul P 0P X P 2 este dreptun-
ghic, căci prima relaţie din enunţ se scrie P XP \ = P 2Po + P xP q. Re
laţia a doua din enunţ, scrisă sub forma = k i arată că arg zx—Zo =
= arg k i; dar arg k i = arg fc+ arg /= căci a rg &= 0 (k real) şi
deci a rg (z 2— z f —zxg(zx—,z0) = \ sau P-P qP x— y • A doua re

laţie din enunţ arată, de asemenea, că triunghiul P 0P XP2 este drept-
>unghic.
12. S ă se a fle p e segmentul P XP 2 un punct P a s tfe l ca

PxP _ X i
pp2 y-2
In d ic a ţie . Intrucît P x(zx), P 2(z2), P {z) sînt coliniare, avem
arg {zx—z )= a rg {z —z 2)
sau
55
zx—z =
dar, prin ipoteză, , aceste relaţii arată că numărul co m -
x2 ’
X *
plex h zlL este real şi egal cu X j : X2 , deci
Z—Zo
_= X
Z 2Z1+;-X-----•
------ 1Z2
Xi +X2
13. D acă, fiin d date punctele P i{z t) (/-= 1, 2, 3), avem'
3
S z ;= 0 , | Z f| = l, să se arate că
triunghiul P {P 2P 3 este echi-
1
lateral şi înscris în cercul cu ra za 1.
Indicaţie. Avem \zi\ = OPt = 1, adică punctele P ; se află:
pe cercul de rază 1. Să arătăm că triunghiul este echilateral. Din
3
5 3 2Tf= 0, deducem z 1+ z 2= —z 3 adică \zl + z 2 \= |— z3\= 1 . Deci:
1
punctul P'z(zx-\-z2) este simetricul lui P 3 faţă de 0 ; el se află pe
cercul de rază 1. Figura P xOP2P 3 este un romb şi corzile P ,P 3=
= P 2P'3 =\ sînt laturile exagonului regulat înscris; deci P XP 2 este
latura triunghiului echilateral.
14. D acă, fiin d date punctele P {(zi (/= 1, 2, 3, 4) avem
4
£; = (), |z; | = l , să se arate că Pi sînt vîrfu rile p ă tratu lu i
î
înscris în cercul unitate.
Indicaţie. Relaţiile din enunţ arată că linia poligonală este
3
închisă şi, respectiv, înscrisă în cercul de rază 1. Din $3 z i = —z i
*3 3 1
se deduce |£z,-| = l şi arg ( £ z t) ~ ai'g z 4 = * 1 deci P 2 este si~
1 1
metricul lui P 4 faţă de centrul cercului cu raza 1.
4 4 4
La fel, din 53 Zi= —z t se deduce I $3 ^ |= 1 şi arg ( 53 z d —
2 2 2
— arg z, = 71, ad icărP 3 este simetricul lui P , pe cercul unitate.
15. In punctele P i(z t) (/= 1, 2 , 3) se a f l ă m asele m,-. Să?
se a fle p o z iţia centrului de greutate.
Indicaţie. Se-determ ină întîi centrul de greutate P 12 al ma~
selor mx , m2 din
P,P m2
P*P mi
şi se obţine
Z\—Z _ m2
z2- z tn f
56
adică
m1z1+ m2z2
*12 = mi + m2
Centrul de greutate al sistemului P m se obţine aflînd cen
trul de greutate al maselor m x-\-m2 şi m3 din punctele P 12, P 3
adică
P 1j P 123
P 123P3 mx+m2
Calculînd, găsim
Zi2 3 ~ Z3 mi +m2
înlocuind pe z 12, obţinem

v
L rrifZf
1 1
Z\23 '
£ m.
1 1
16. In punctele Pt(zi) se a flă m asele . . . , n). S ă
se a fle centrul de greu tate G( z) al sistemului.
In d ic a ţie . Este generalizarea problemei 1 5 :
n
h mg.
Z l . . . n = - n-------
l i m,
1 ‘
C A P I T O L U L III
A DOUA DEFINIŢIE A NUMERELOR COMPLEXE
3.01. Expunerea din capitolul II lasă să se întrevadă posibi

litatea de a defini numerele complexe cu ajutorul perechilor ordonate
de numere reale. Această definiţie a fost dată de Hamilton 1830.
Introducerea acestor numere noi a fost impusă de multe probleme,
precum şi de problema rezolvării ecuaţiilor de gradul al doilea în
•general, şi a ecuaţiei
x 2+ l = 0 (1 )
în special. In adevăr, dacă în simbolul puterii mn, baza m este

un număr negativ ( m < 0 ) acest simbol nu mai are totdeauna sens.
Astfel, de exemplu, dacă m = — 1, n — nu poate exista nici
un număr real x aşa fel ca
x = (— l ) 2-
Numerele reale nu sînt, deci, suficiente pentru a efectua, cel
puţin cum arată exemplul de mai sus, orice ridicare la putere.
Exemplul acesta poate fi pus şi sub form a: ecuaţia (1) nu are
rădăcini reale, căci nu există nici un număr real x aşa fel ca
x 2= - l .
Este necesară lărgirea corpului numerelor reale prin adăugarea
măcar a unui număr al cărui pătrat să fie egal cu — l ; fie i acest
număr nou definit de
i'2= — 1 , I
(conform notaţiei lui Euler).

Corpul acesta de numere noi conţine toate numerele reale a,
produsele bi (b real), precum şi sumele a-Lbi. In mulţimea nouă <2
de numere, operaţiile de adunare şi înmulţire se efectuează după
58
procedeele obişnuite de calcul înlocuind însă, peste tot, i2= — 1 .
Astfel, efectuînd suma şi produsul, căpătăm rezultatele din 2.04.
Deci, dacă vom putea fundamenta lărgirea mulţimii numerelor reale
aşa cum am arătat, noua mulţime de numere va permite rezolvarea
ecuaţiilor de forma ( 1 ) etc. A fundamenta acest procedeu de lăr
gire a mulţimii numerelor reale, înseamnă a introduce o serie de
definiţii care să precizeze operaţiile cu aceste numere noi.
D e f i n i ţ i e . Se numeşte număr com plex p erechea ordo
n ată de numere reale x = ( x t , x2) a şa f e l ca să s a tisfa că urm ătoa
rele definiţii ce stau la baza lă r g ir ii mulţimii numerelor r e a le :
(cap. Ii. paragrafele 2 .0 1 —2.04).
D, . Două numere complexe x = ( X j , x 2), y = (}>i, yf] sînt egale
atunci cînd X t = y t (/= 1, 2). Egalitatea astfel definită este r e f l e x i v ă :
( * ! , x 2) = (x 1, x 2),
sim etrică :
(x, , x 2) = (y, , y2) implică (y{ , y2) = (x, , x 2),
tra n z itiv ă :
( * i , x 2) = ( ^ i , y2) şi (y, , y2) = {zx, z 2)
implică
(X i, x2) = (z l , z 2).
D2 . Suma a două numere complexe x, y este numărul complex
. x2+ y 2).
D3 . Produsul a două numere complexe x, y este numărul
com plex
x y = (x 1y 1- x 2y2 , x ^ + x ^ J .
D4 . x = ( x , 0) este un număr re a l; cazuri particulare sînt nu
mărul zero 0 = (0 , 0) şi 1 = ( 1 , 0 ).
D5 . M O , 1).
Din aceste definiţii rezultă:
1. R egulile de calcul pentru adunare.
A [ . x + y = y + x (comutativitatea).
A2 . x + ( y + z ) = ( x + y ) + z (asociativitatea).
A3 . Din D 2 rezultă că suma admite operaţie inversă, scăd erea:
s e numeşte diferenţa dintre numerele x , y, numărul complex z =
= (z i , z 2), astfel ca
z = x - y = { x l - y l , x 2 —y2).
59
Demonstraţiile se obţin cu ajutorul proprietăţilor numerelor reale.
2. R egulile de calcul pentru înmulţire.
I , . ( x .+ x’)y = xy+ x'y-, x ( y + y ')= x y + x y ' (dubla distri—

butivitate).
12 . (x -y )y '= x (y y ') (asociativitatea).
13 . x - y = 0 numai dacă x = 0 sau y = 0 , adică nu există divi—
zori ai lui zero diferiţi de zero.
14 . x y = y x (comutativitatea).
15 . x x '= y determină unic pe x\ dacă x ^ O .
Demonstraţiile acestor proprietăţi au fost date în 2.04.
3. Conform D 2 , D3 , D4 , avem
x + 0 = ( x j , x 2) + ( 0, 0) = ( x , , x2) ;
0 este elementul neutru faţă de adunare,
[ x - l = ( x ! , x 2) * ( 1 , 0) = ( x i, x 2) ;
1 este elementul neutru faţă de înmulţire.
Conform D3 , D 5 avem
*'2= ( 0 , 1 ) *( 0, 1 ) = ( - 1 , 0 )
şi deci, conform D4 ,
/2 = - l .
4. In virtutea proprietăţilor D3 , D4 , avem

x y = (x , 0) .( jr ,, y2)= {x y l , xy2),
care arată modul de înmulţire a unui număr complex printr-ura
număr real. Avînd în vedere D2 , putem scrie
x = ( x j , x 2) = ( X j, 0) + ( 0 , x 2) ;
dar, conform D 4 şi D 5
(X j, 0 ) = X j •(1, 0 ) = x , , (0, x 2) = x 2 *(0, l ) = x 2i,
deci
x = ( x , , X2) = X i + Z X 2
care este forma algebrică a numărului complex (5.01).

C A P I T O L U L IV
A TREIA DEFINIŢIE A NUMERELOR COMPLEXE
Definiţia a treia a numerelor complexe impune introducerea

•cîtorva noţiuni de teoria numerelor (congruente şi clase de resturi),
precum şi extinderea lor la polinoamele cu coeficienţi reali.
4.01. Congruenţe. Noţiuni fundam entale. Fie două numere
întregi a, b care, împărţite prin întregul m, dau acelaşi rest r,
ad ică:
a=mq'-\-r, b —mqn-\-r.
In acest caz, numerele a şi b se numesc numere de acelaşi

rest f a ţ ă de modulul m, sau, mai pe scurt, congruenţe m odulo m.
Congruenta modulo m între numerele a şi b se exprimă prin
relata
a = b (modm), (1)
care se citeşte a congruent b modulo m. De exemplu,
2 9 = 5 (mod 3) (1')
înseamnă că 29 şi 5 împărţite prin 3 dau acelaşi rest 2. Relaţia (1')

mai poate fi scrisă sub forma echivalentă
2 9 = 5 + 3 .8 (F )
sau
2 9 -5 = 3 -8 ,
relaţie care exprimă că diferenţa numerelor 29 şi 5 este divizibilă
prin modulul 3.
In general, spunem că congruenta numerelor a şi b, adică (1),
este echivalentă cu:
a) reprezentarea numărului a sub forma
a = b+m > t,
în care t este un număr întreg:
61
b) divizibilitatea diferenţei numerelor a, b prin modulul con
gruenţei
a —b •m
sau
a —b ~ 0 (mod. m). ( 1 "')
In adevăr, dacă este satisfăcută relaţia (1), adică dacă a şi b
împărţite cu m dau acelaşi rest r, avem;
a= m q '+ r, b=m q"+r (0 ^ r < m ) .
De aici, rezultă
a —b=-m (q' —q n),
deci
a —b\m
Şi
a -= b + m (q'—qn)
în care q' —q" este un număr întreg.
4.02. P rop rietăţile congruenţelor.
A. P roprietatea de reflexivitate. Orice număr a este con
gruent cu el însuşi
a = a (mod m ),
căci putem scrie
a = a-[ /7z •0.
B. P ro p rietatea de sim etrie. Dacă a ~ b (mod m), atunci
şi b = a (mod m ), căci din ( 1 ) rezultă
a —b\ m ;
deci
b —a = —( a —b)
este divizibil prin m, adică
b = a (mod m). ( 2)
C. P rop rietatea de tranzitivitate. Dacă a = b (mod m),
b = c (mod m ), atunci a = c (mod m ), căci, în loc de ( 1 ) şi (2 )
avem :
a —b = q ’m, b —c ^ q ’m,
în care q', q" sînt numere întregi. Adunînd membru cu membru,
avem
a —c ^ m i q ' + q 1’)
62
în care q'-\-q" = t este un număr întreg, deci
a —c = m t ;
aşadar,
a = c (mod m).
D. Congruenţele se p o t aduna şi înmulţi membru cu membru.
1. Fie congruentele
a x= b l (mod m), a 2= b 2 (mod m )
pe care le scriem sub forma echivalentă
a l = b 1+ m t 1, a2= b2+ m t2 .
Adunînd membru cu membru obţinem
a i Jr a 2 ~î Jr b 2~\-m [tx-\-t2),
unde tl Jr t2= t este un număr întreg şi deci
a 1+ a 2= b 1+ b 2-ţ-mt,
adică
a l + a 2= b l + b 2 (mod m).
2 . înmulţind relaţiile precedente, membru cu membru, obţinem
a xa2= b xb2+ m { b ^ - fb j^ + m t fc ) ,
unde 61f2+ ^ i + mî^2—t este un număr întreg, adică
o, a 2= b xb2-\-mt
sau
a xa 2= b xb2 (mod m).
O b s e r v a ţie . Fiind dat un număr întreg m, mulţimea km a
multiplilor acestui număr, în care k ia toate valorile întregi, se nu
meşte idealul prin cipal J/(m) generat de m.
Cu noţiunile introduse, putem exprima congruenta (1), folosind
formula echivalentă ( 1 "'), astfel: două numere întregi a şi b se zic
congruente modulo m, dacă d iferen ţa lor fa c e p a rte din idealul
prin cipal al numărului m.
4.03. C lase de restu ri1). Congruenta ( l m) reprezintă numerele
care împărţite prin m dau acelaşi rest r. Aceste numere formează
cla sa de resturi modulo m. Cum 0^ r < m , rezultă că există m clase
i) Să se vadă şi 7.05 exemplul 2.

de resturi modulo m, după cum dau resturile r —O, 1 , 2, . . . , m — 1 .
Două numere a, b din aceeaşi clasă sint congruente modulo m. De
exemplu, congruenţa modulo 2 conduce la două clase de restu ri:
a = 0 (mod 2 ), numerele pare
a = l (mod 2 ), mumerele impare.
Congruenţa modulo 3 conduce la trei clase de resturi:
o = 0 (mod 3), o = l (mod 3), o = 2 (mod 3).
Cu ajutorul proprietăţilor congruenţelor putem deduce pro

prietăţile claselor de resturi modulo m. Fie, de exemplu, congruenţa
modulo 2 ; însemnăm J/ ( 2 ) mulţimea formată din cele dcuă clase
de resturi şi fie două perechi de elemente oarecare
o' = O (mod 2 ), b '= O (mod 2 )

o " = l (mod 2 ), b" = 1 (mod 2 )
din cele două clase. A vem :
1 . a ' + b '= O (mod 2 ),
o '+ f l " = 0 -f-l (mod 2 ) = 1 (mod 2 ) etc.
adică suma a două dem ente din 3/(2) este un element ce a p a r

ţine lui J/ ( 2 ). :
2. Dacă o£J/(2), atunci —ogJ/(2).
3. a'b' = O (mod 2), a'a"^ 0 (mod 2), a"b" = 1 (mod zj etc.,
deci produsul a două elemente din J/ ( 2 ) este un element con
ţinut în J/ ( 2 ).
4. Clasele O şi 1 aparţin mulţimii J/ ( 2 ).
Operaţiile de adunare şi de înmulţire satisfac regulile de calcul
algebric: sînt asociative, comutative, adunarea admite operaţia in
versă (scăderea), există elemente neutre, şi înmulţirea este distri
butivă faţă de adunare.
Tabelele de calcul pentru J/ (2) sînt:
+ a' a” • a' a"
a! a' a” a' a' a'

a" a" a' a” a' a”
64
In adevăr, mulţimea J/(m) a claselor de resturi modulo rn admit
două operaţii: de adunare şi de înmulţire, dintre care prima admite
şi operaţia inversă (de scădere). Insemnînd prin C,- o clasă oare
care de resturi congruentă i modulo m, sînt satisfăcute proprietăţile:
1. Dacă Cm 6 J/(m) şi C„ £ J/(m) = > Cm+ C n 6
2. Dacă Cm£ J(m ) -=>— Cm€D/(m).
3. C0 £ J/(m) (C0 = clasa „ 0 " ; elementul neutru faţă de adunare).
4. Dacă Cm £ 3ţ(m) şi Cn 6 ^ / (m )= > Cm*C „S ^l(m).
5. Q sD / ţm ) (C ]= c la sa „ 1 " ; elementul neutru faţă de în
mulţire).
Operaţiile de „adunare" şi de „înmulţire" cu clase de resturi
satisfac regulile obişnuite de calcul algebric:
Cm + (Cn-)-Cp) = (Cm+ Cn)-l-Cp; Cm.(C„.Cp) = (Cm.C „ ).C p ;
C0+ C m= CmJr C 0= C m; Cj ‘ Cm—C m•C] = C j;
Cm) = ( —C m)-F Cm= C0 ;
Cm“t”Cn= Cn+ Cm; Cm'Cn—Cn'Cm.
In afară de acestea, înmulţirea este distributivă faţă de adunare:
C m.(C B+ C p )= C mC „ + C m.C p ; (COT-ţ-C „)C p=C mC p+C „C p.
4.04. E xtinderi la polinoam e cu coeficienţi reali. Fie
n
A (x)= E an-pXp (3)
p=o
un polinom cu coeficienţi reali a„_p (p = 0, 1 ,2 , . . . , n). Polinomul (3)
este de gradul p, dacă an= 0 , . . . , a n- p- i = 0 , a„_p^ 0 . Deci, dacă
putem scrie polinomul (3) sub forma
(3')
9=0
vîn care
Oq= <31 — . * • = ar~ n—i = 0 , fl'r_ n= o,Q^ 0
cir—«+i — ci\i . . . , a r = a n.
P r o p r ie t ă ţi. 1. Suma a două polinoam e cu coeficien ţi
r e a li este un polinom cu coeficien ţi reali.
Considerăm polinomul (3) şi
m
B {x) = Y ib m- s x s , (4)
5=0
65
astfel ca n ^ m , pe care, pentru r ^ n , îl scriem sub forma (3') şir
r
B (x )= Y ib 'r-qX cI. (4'>

<7=0
Polinomul
r
C (X) = Yl (a'r- q + b’r -q ) X<1
q=n
se numeşte suma polinoamelor (3') şi (4'). Gradul r al polinomulufi

sumă este cel mult egal cu cel mai mare dintre gradele polinoa
melor A{x), B (x ); coeficienţii polinomului sumă sînt numere reale..
Deci, suma a două polinoame cu coeficienţi reali este tot un poli—
nom cu coeficienţi reali.
2. Dacă (3) este un polinom cu coeficienţi reali, polinomul — A (x)i
este de asemenea un polinom cu coeficienţi reali.
3. Polinomul (3) pentru care a 0 = . . . = a n = 0 este polinomul'
n u l ; el are, deci, coeficienţi reali.
4. Produsul a două polinoam e cu coeficienţi reali este urc
polinom cu coeficien ţi reali.
Fie polinoamele (3), (4 ); produsul lor este polinomul
C (x) = a0b0xm+n + (a0b} + a xb0) xm+n~ 1 + . . . +
~t~(a n—i bm -\-anbm—i )x-\-anbm ,
al cărui grad este egal cu suma gradelor celor două polinoame şic
ai cărui coeficienţi sînt numere reale.
5. Polinomul A (x )= 1 pentru care a0 = . . . = a ,:- 1 = 0 , an = \.
este un polinom cu coeficienţi reali.
In concluzie, suma, d iferen ţa şi produsul a două polinoame-
cu coeficien ţi reali sînt polinoam e cu coeficien ţi reali, şi, de-
asem enea, 0 şi 1 sînt polinoam e cu coeficienţi reali.
Fiind dat un polinom M (x) cu coeficienţi reali, mulţimea poli
noamelor K {x )'M (x ), în care K {x) este un polinom oarecare cu.
coeficienţi reali se numeşte idealul polinoam elor, generat de poli
nomul M(x).
4.05. Noţiunea de congruenţă şi p rop rietăţile congruenţe
lor, precum şi clasele de resturi, se extind la polinoam ele cu-
coeficien ţi reali.
Două polinoame (3), (4) cu coeficienţi reali se numesc con
gruente modulo. M{x), dacă împărţirea prin M (x) dau acelaşi rest;:
R {x), adică
4 ( x ) = 5 ( x ) [mod M{x)\',
66
această relaţie exprimă faptul că A{x) —A'(x)M(x)-\-R(x), B {x) =
—B '(x) M (x )+ R (x ), unde M{x) şi R (x) sînt polinoame cu coe
ficienţi reali. Congruenţa definită este echivalentă cu relaţiile :
a) A(x) = B (x) + M (x)'T (x),
b) A ( x ) -B ( x ) = T ( x )' M (x ) ,
în care T ( x ) = A' (x )— B' (x) este un polinom cu coeficienţi reali.
Relaţia b) mai poate fi scrisă şi sub forma
A (x) —B ( x ) = 0 [mod M (x)].
Congruenţele între polinoam ele cu coeficienţi reali se pot
aduna şi înmulţi membru cu membru. F iin d date congruenţele
(.x ) = B 1 (x) [mod M{x)],
A2 ( x ) ~ B 2 ( x ) [mod M{x)\,
%
le scriem sub formele echivalente
A (x ) = B i (x )+ M {x)T i (x),
A2 ( x ) = B 2 ( x ) + M (x)T2 ( x ),
în care T2 sînt polinoame cu coeficienţi reali. Adunînd şi în
mulţind ambele relaţii membru cu membru şi făcind acelaşi raţio
nament ca la congruenţele între numerele întregi, avem :
Al (x)+ A 2(x )= B 1 ( x ) + £ 2 (x)[mod Af(x)],
Ai (x) A2 (x ) = B j (x ) B 2 (x ) [ mod M (x)].
Congruenţa
A (x )= B (x ) [mod M (x)[
reprezintă polinoamele cu coeficienţi reali care, împărţite prin M(x),
dau acelaşi rest R (x). Aceste polinoame formează o clasă de res
turi de polinoam e m odulo M (x).
4.06. C lasele de resturi de polinoam e cu coeficien ţi reali
modulo x 2+ l . P roprietăţi.
Fie A (x ), B (x) două pojinoame cu coeficienţi reali, congruente
modulo M ( x ) = x 2+ 1. Resturile împărţirii lor prin x 2 + l sînt poli
noame de gradul întîi cu coeficienţi r e a li:
A (x) = a ' + a ffx(m od x 2+ l ) , B{x)=b'-\-bBx (mod x 2+ l ) (5)
sau sub forma echivalentă:
A (x) = a' + a"x + (x2+ 1) A' (x)
B (x )= b '+ b " x + (x2-1-1) B' (x),
în care A', B' sînt polinoame cu coeficienţi reali.
67
1 . Suma a două clase de resturi modulo x 2+ l este o clasă
de resturi modulo x 2+ l , In adevăr, folosind proprietăţile congruen
telor, putem aduna relaţiile (5) membru cu mem bru:
A(x) + B (x) = (a' + b') + (a" + b")x [mod x 2+ l ]
2. Dacă
A ( x ) = a ' + a "x (mod x 2 + l) .
este o clasă de resturi modulo x 2+ l , atunci
—A (x )= —a'—a"x (mod x 2+ l )
este o clasă de resturi modulo x 2+ l .
3. Clasa zero (0) aparţine clasei de resturi modulo x 2+ 1 :
A (x ) = 0 (mod x 2 + l). '
4. Produsul a două clase de resturi modulo x 2 + 1 este o

clasă de resturi modulo x 2+ l . Astfel, înmulţind membru cu mem
bru congruentele (5), avem
A{x) B {x) = a'b'+{a'b" A-b'a") x-{-anb"x2 (mod x 2+ l ) .
Dar
x 2= — 1 (mod x 2+ 1 ) (6)
şi deci
A(x) B(x) = (a'b'—a"b")Jr{a'b"-\-b'a")x (mod x 2+ l ) ,
unde a'b'—a"b" şi a'b"+b'a" sînt numere reale.
5. Clasa (1) aparţine claselor de resturi modulo x 2+ l :
A ( x ) = l (mod x 2+ 1 ).
6. Oricare-ar fi clasa de resturi
Ra { x )= a ,Jt a"xÔ (mod x 2+ l ) ,
există o clasă
(x) = a' + a*x,
astfel ca
R (x )R ~ l (x) = /?“ ’ (x) R { x ) = l

şi care aparţine clasei de resturi modulo x 2+ l . In adevăr, conform
(6) putem scrie
A {x )= a' -\-a"x (mod x 2+ l )
B (x) = a '+ a " x (mod x 2+ l )
68
Şi
A (x)-B (x) = (ara' —a"a.")+(a'o."-fa"a.')x [(mod x 2+ 1)].
Putem determina două numere reale a', a", aşa fel ca
a'al— f l V = l , a 'a " + a''a, = 0.
Avem
a' —a"
a =
a'*+a"2 ’ fl'2+ 0''2 *
Deci
a' a
-a x =
a'2+ a ”2 a’2+a"2
este clasa inversă unei clase de resturi modulo x 2+ l .
4.07. D efin irea numerelor com plexe prin clasele de res
turi de polinoam e cu coeficienţi reali modulo x 2+ l .
D e f i n i ţ i e. Se numesc numere com plexe, elem entele mulţi
mii JZ-ţ a claselor de resturi de polinoam e cu coeficien ţi reali,
modulo x 2+ l .
Intre clasele de resturi de polinoame cu coeficienţi reali mo
dulo x 2+ 1 şi numerele complexe nu există nici o deosebire a pro
cedeelor de calcul. Cele două corpuri diferă numai prin natura
obiectelor. Din relaţia
A (x) = a ' + a/'x + (x 2+ 1)* A'(x)
rezultă că clasa de resturi a = a '+ a " x se obţine făcînd x 2+ l = 0,
adică x 2= — 1 .
Înlocuind x 2 prin i2, deci i2— — 1, rezultă că putem reprezenta
fiecare clasă prin numărul
a = a' + a "i
care se supune procedeelor de calcul ale corpului claselor de res
turi modulo x 2 -[-1 , a d ică :
a) Suma a două numere a şi (3 este comutativă şi asociativă;
b) Produsul a două numere a şi ţi este comutativ, asociativ
şi distributiv faţă de adunare.
Aceste reguli de calcul, pentru clasele de resturi modulo x 2+ l ,
rezultă imediat din proprietăţile congruenţelor. Orice operaţie cu
aceste numere se face la fel ca operaţiile cu numere reale înlo
cuind i2= — 1 .
C A P I T O L U L V
FORMA ALGEBRICĂ, TRIGONOMETRICĂ

ŞI EXPONENŢIALĂ A NUMERELOR COMPLEXE1)
5.01. Form a algebrică. Definiţiile date numărului complex

conduc la expresia sa algebrică z = a + i b al cărui modul este r —
~ ]fa 2-\-b2 şi al cărui argument este unul dintre unghiurile făcute
--->■
de vectorul OM cu sensul pozitiv al axei O x: argz=<p - f 2kn.
Numărul complex z se numeşte afixu l punctului M {a, b ).
Numărul r2~ n {z ) = a 2+ b 2 se numeşte norma numărului z.
Numerele z=a-\-bi şi z = a —bi se numesc com plexe con
ju g a te.
Operaţiile cu numere complexe conjugate se efectuează după
regulile următoare, care se stabilesc cu uşurinţă:
_ _ _ 2 22
z f z = 2 a, z — z —2bi, zz = n{z), - y = ^ >
F^2 = ~ lf~ Z2’ Zj z2 = 2 1 z2, Z 1 Z2 = 2 l 22 > ~

Ca aplicaţie propunem cititorului să verifice următoarele relaţii:
n(z) = n(z), n(zlz2) = n { z 1) n(z2), n(zP) = n r{z),
n (z )n (z ~ 1) = 1 , n fa/Z i) = J j| y - , n(Ţ z) = Yn(z).
L eg ile fundam entale de c a lc u l:
1. Legea fundamentală de comutatiuitate

Z\-\-Z2 — Z2 - j - Z , , Z ]Z 2 = Z 2 Z ].
’) Se consideră cunoscute din şcoala medie operaţiile cu numerele com

plexe sub forma algebrică şi trigonometrică.
70
2. Legea fundamentală de asociativitate
( Z j + Z 2) + Z 3 = z i + {z2+ z f),
(zxz2) z 3 = z t (z2z3).
3. Legea fundamentală de distributivitate
(Zj + z 2) z3= z xz 3+ z2z 3.
Adăugăm aici că legile fundamentale de calcul se extind asu-

jpra operaţiilor cu un număr oarecare n de termeni sau de factori.
Demonstraţia se face prin metoda inducţiei complete sau m etoda
■trecerii de la n la n + 1 .
O b s e r v a ţie . Numerele complexe z = a + i b fiind reprezentate
prin punctele planului, M (a, b), nu se pot bucura de proprietăţile
de ordonare (numerelor reale le corespund punctele unei drepte care
pot fi ordonate). Pentru numerele complexe nu există noţiunile de
„mai mare“ şi „mai mic“ (pentru demonstraţie vezi 7.03 obser
vaţia C).
A P L IC A Ţ II
1. Unde sînt situate punctele M c.u a fix e le z = a + bi, a st

f e l incit |z |= r , |z |< r , |z |> r ?
Distanta de la M la originea axelor fiind constantă, locul
^geometric al lui M este cercul de rază r cu centrul în origine.
Intre coordonatele x , y ale lui M de pe acest cerc, există relaţia
x 2+ y 2= r 2, care este ecuaţia cercului cu centrul în origine şi
.raza r. Cercul separă planul in două regiuni: în regiunea interi
oară sînt situate punctele pentru care |z |< r (x 2 + y 2 < r 2) şi în
regiunea exterioară sînt situate punctele pentru care |z |> r (x 2 +
+ y 2> r 2) (fig. 18).
2. F ie numărul com plex variabil z = x + / y şi altul f i x
za = x0+ iy 0 . S ă se a fle locul geom etric descris de punctul de
■afix z, a şa f e l incit \z—z0 \=R , R fiin d pozitiv dat.
Avem |z —z0 1 = C M ; ' punctul C (x0, y0) fiind fix, M (x, y)
descrie cercul cu centrul C, de rază C M = R . Ecuaţia cercului este
i(x — x 0)2 + { y - y 0f = R 2, care se mai poate scrie x 2+ y 2 —2 x 0x —
- 2 y 0y + x 2 + y 2 - R 2 = 0 (fig.19).
3. Să se demonstreze că n {zx-\-z2) + n { z x—z2) = 2 \ n (zf, f-
+ n (z2)] şi să se enunţe teorem a de geom etrie exprim ată prin
.acea stă relaţie.
71
Fie
2 i = tf, F V , z 2= a2+ b2i ;
n {z f)= a ]+ b \ , n ( z 2)=a \-\ b\,
n (zt + 2 2) = (ai+ O2)2 + ( ^ 1 + ^2)" > /2(^î —^2) ~ ( ai ~ a 2 )2 + (^1 ~ b2)2 -

Inlocuind, obţinem
(fli + n ,2)2 + ( 6j -F&2) + ( a i — a 2)2 + (^ 1 — ^2) = 2 (#1 -\-b\ + a.2 -\-b2 )

care exprimă teorema că suma pătratelor diagonalelor unui para
lelogram este egală cu suma pătratelor laturilor.
4. Din identitatea cu numere complexe
Zi Z2 Z3 z4 Z j Z3 + Z 2Z4 — Z\24 + Z2Z3
z2 z\ —z 4 z3 ~ 222 3 + 2 l24 2224 + 2 l23

să se deducă proprietatea că produsul unei sume de patru p ă
trate p rin tr-o sumă de patru p atrate este o sumă cu patru
patrate.
Punem z k= a k + i b k , zk = a k —ibk şi, calculînd, identitatea
dată devine
[n {z f)+ n {z 2)\ \n[z3)+ n {z 4)1 =
= n (z l)n (z 3) + n (z l)n (z4) + n (z2) n (z 3) + n {z2) n (z4)
care, după înlocuire şi calcule simple, conduce la proprietatea
enunţată.
5. F ie M şi M! punctele de a fix e z = x + i y , z'= x ' + iy',.
aşa f e l ca
zz' = k, (A)
72
k fiin d o constantă. Se c e r e : 1) Locul punctului M' cînd M
devine o dreaptă. 2) Locul punctului M' cînd M descrie un
cerc. 3) Care este transform area d efin ită de zz' = k ?
1) Avem
ky
/ = x*+y2
Şi
kx' _ ky'
x = x'z + / ' 2 ’ y==~ x '2+ y '2 ‘
Dacă punctul M descrie dreapta a x 4 -try + c = 0, punctul AP

descrie curba
c (x'2-\-y'2) + a k x ’ —bky' = O
care este un cerc ce trece prin originea coordonatelor (nu are ter
men liber) şi cu centrul în punctul [— y ) şi raza R = ~ Va2+ b 2..
Dacă M descrie o dreaptă care trece prin origine (c = 0 ) a x + b y = 0 r,
punctul AP descrie dreapta ax' —by' —0.
2) Dacă punctul M descrie cercul
a0{x2+ y 2) + a ix + a 2y + a 3= 0 ,
punctul AP descrie cercul
a3{x'2+ y ' 2) Jr a 1kx'—a 2k y l + a 0k 2= 0 ,
al cărui centru se află în punctul ( — — , — \şi a cărui rază este

1 a3 a3 '
Ic i[ ' '
R = — v a2-\-a2—a0a3 . Cînd a0 = 0, ob(inem cazul cercetat în
punctul 1 ).
3) Însemnînd
x=x, y = -y , (B)
formulele transformării zz' = k sînt
kx ky
x' / = x2+y'2 (C)
x2+ y2 ’
Deci transformarea (A) se obţine cu succesiunea transformă
rilor (C), care este o inversiune de pol O şi de putere k şi a trans
formării (B), care este o simetrie fată de axa reală Ox. Se zice
că transformarea (A) este egală cu produsul transformărilor (B), (C ):
(A) = (B ).(C ),
73
adică punctului M îi corespunde punctul M', obtinut din M printr-o
simetrie fată de Ox, urmată de inversiunea de pol O şi de putere k
(fig. 20 ) :
OM-OM' = OM-OM' = k.
Se observă că în cazul de faţă ordinea celor două transfor

mări este indiferentă, adică ele sint permutabile:
(A) = (C )-(B).
Dacă A:<0, transformările (B) şi (C) sînt precedate de o sime

trie faţă de origine.
5.02. Form a trigonom etrică. Numărul complex z se poate
scrie sub forma trigonometrică
£ = r(c o sa -t- fsin a),
in care r este modulul lui z, iar a argumentul lui z.

Avem relaţiile:
r = ] f a 2+ b 2, cos a = — > s in a = —
' ’ r r
Numărul complex z, scris sub formă trigonometrică, este

2 = r (cos a —/sin a).
tl'or.f)
A p lic a ţii
1. Să se g ă sea scă poziţia vîrfului unui triunghi echila
teral, dacă celelalte vîrfu ri sînt punctele cu a fix e le Zj = 1 ,
z s = 2 + i (fig. 2 1 ).
74
Vîrfurile z 3 , z3 ale celor două soluţii se obţin prin rotirea
vectorului M1M2=O M 2— OM, respectiv cu unghiurile -Ş- şi — -Ş-*
Rotaţia se face multiplicînd vectorul MtM2 respectiv prin:
c o s f - 's i n y = ' fi-.
c o s ( - f ) + ; si„ ( _ f ) _ l _ /Ş .
Punctele căutate au coordonatele:
3 —V3 1+V3 1
. 2 ’ 2 J
'3 + V3 1-1/3 1
„ 2 ’ 2 ]
2. Interpretarea geom etrică a puterii. Fie M (r, a) punctul

al cărui afix este
z = r ( c o s a + /şina)
şi U punctul unitate al axei Ox (fig. 22). Construim triunghiurile

direct asemenea MON ~ UOM, MOP ~ UOM, P O Q ~ UOM, . . .
Rezuită
fi
ON OM
adică OM2= O N ;
OM ~ OU
edeci N are ca afix numărul complex
n —ON (cos 2 a + /sin 2a) =
—r2 (cos 2 a + /sin 2 a),
.astfel că n = z 2 ; apoi
OP ON
OM ~ O U ’
adică O P = OM >ON= OM3 şi deci P

are ca afix numărul complex
p = OP (cos 3 a + / sin 3a) = r 3 (cos 3a +■/sin 3 a),
astfel că p = z 3; etc. Se observă că modulele puterilor formează o
progresie geometrică de raţie O M = r , iar argumentele puterilor o
progresie aritmetică de raţie a.
75
3. R ădăcinile unităţii co = V 1 sîn t:
co0 = cos 0 + / sin O,
2tc . .. 2tc
coi = c o s ----- h i sin — >
1 n 1 n
4tc . .
co2 = c o s 1 sin — >
z n n
-
2nk . . . 2izk
oăk = c o s ------ \- /sin — 5
2tz(îl—1) , • . 2%{tl—1)
co/2—i = cos — ------ - + /sin — -------
n ‘ n
relaţii care, conform formulei lui Moivre se scriu (însemnînd coj = co)
co9 = co2, co3= co3, , . , co*= co * , . . , C0n- l = 0)n- 1,
Deci, valorile rădăcinii de ordinul n a unităţii reale sînt
1 ; co = c o s ^ + r'sin-^ ; co2 ; co3 ; . . . ; con- ‘ . (1 )
Procedeul pentru extragerea rădăcinii de ordinul n dintr-un

număr complex poate fi formulat a stfel: valorile rădăcinii de
ordinul n a unui număr com plex se obţin înmulţind succesiv
valoarea
C o ( c o s + /sin
cu
co, co2 , co3 , . . . , co"- 1 .
T e o r e m ă . R ădăcinile unităţii fo rm ea z ă un g r u p 1) fin it

f a ţ ă de înmulţire (grup multiplicativ). Am arătat că rădăcina de
ordinul n a unităţii are un număr finit de valori (n valori), date
de (1). Produsul a două rădăcini
U>ltU>k=z C0/!co* = coft+*
este o rădăcin ă a unităţii. Dacă h + kţ> n, putem scrie
b + k ^ l-n + r (r </z)
]) Vezi 7.04.
76
■sau
h + k v r (mod n).
In acest caz, putem scrie
u)ft+k = a)r-n+r = aj/-n.wr _ u)r (r<C.tl).
Mulţimea valorilor rădăcinilor unităţii este ciclică. Cîtul a

două rădăcin i ale unităţii
este o rădăcin ă a unităţii dacă 0 </z — A:</z— 1 ; dacă h —kf> n

se arată, ca mai înainte, că este rădăcină a unităţi căci avem,
în acest caz,
h —k = r(m od/ 2).
D acă h — k = —r < 0 (r > 0), avem
&h-k = w—r = w = 2rx . . 2rn

c o s -------1-1 sin —
n n
Amplificînd cu conjugatul numitorului, se obţine
2rr. ■ ■ 2m
w_r = c o s --------i sm ------
Dar
„ . 2 (n — r) k , ■ ■ 2 (n —r) k
on_ r = a)"-r = cos - 1------------ b l sin —------ — =
= cos |2 n— ~ j + i sin j 2 tc— ~
2Ttr . . 2nr
= c o s -------- i sm -------
n n
Deci
U)_,— r>
este o rădăcin ă a unităţii. Existînd operaţia inversă înmulţirii (şi

aceasta fiind comutativă), rezultă, conform 7.04, că rădăcinile
unită{ii formează un grup abelian finit fată de înmulţire.
Se poate demonstra proprietatea interesantă:
C ondiţia necesară şi suficientă ca grupul m ultiplicativ ciclic
77
g en erat de numărul com plex z să f i e fin it, este ca z să f i e
rădăcină a unităţii.
Condiţia este necesară: dacă grupul este finit, h şi k fiind
întregi oarecare, avem
'yh— vk ^
adică
zh~k= 1
şi deci z este rădăcină a unităţii.
Condiţia este suficientă: dacă z este rădăcină a unităţii, grupuf
multiplicativ ciclic, generat de numărul complex z, are cel mult n
elemente distincte, căci dacă
h=kn-\-r (r</z),
atunci
z h = z kn'+r = z kn. zr= zr #
5.03. Form a exponenţială a numărului complex. Deducerea

formei exponenţiale a numărului complex impune cunoaşterea unor
noţiuni elementare despre şiruri de numere complexe, despre serii
de puteri de numere complexe, despre unele proprietăţi ale func
ţiilor elementare de o variabilă complexă. Expunerea lor, cît de
succintă, poate asigura un caracter riguros introducerii formei ex
ponenţiale a numărului complex ca atare, precum £i comunicarea
faptului că trecerea în domeniul complex face să apară legătura
dintre funcţia exponenţială şi funcţiile trigonometrice — legătură
ascunsă atîta vreme cît ne limităm la domeniul real.
Are loc acelaşi fenomen matematic ca şi în cazul teoriei
polinoamelor. Corpul numerelor reale, închis faţă de operaţiile arit
metice, este insuficient pentru studiul polinoamelor. De exemplu,
ecuaţia x 2 + l = 0 nu poate fi rezolvată în corpul numerelor reale.
Prin adăugarea rădăcinii acestei ecuaţii la mulţimea numerelor reale
se obţine corpul numerelor complexe a -fb i, în care poate fi rezol
vată orice ecuaţie algebrică, conducînd la teorema fundamentală a
algebrei: orice ecuaţie algebrică de g r a d n, a cărei coeficien ţi
sînt numere complexe, are n rădăcin i complexe.
Astfel, teoria polinoamelor poate căpăta o formă organizată
numai considerînd polinoamele peste corpul numerelor complexe. In
acelaşi fel, noţiunile amintite mai sus, ne vor ajuta să generalizăm
pentru' numerele complexe funcţiile reale ex , cos x , sin x şi, prin
aceasta, să găsim — odată cu legătura internă dintre aceste funcţii
— forma exponenţială a număruiui complex.
78
1. Şiruri de numere complexe. Se numeşte şir de numere
com plexe o mulţime de numere din planul complex (w) aflată în
corespondentă univocă cu mulţimea numerelor naturale de pe axa
reală a planului complex (z ).
a) Şir convergent de numere complexe. Şirul de numere
complexe
Z\ i %2 > z3 ’ ••• ’
este convergent dacă oricărui număr pozitiv s îi corespunde un
număr natural N ( s), aşa fel ca pentru nf>N(&), mf>N{&) să avem
|Zn-Z m \'< S . (1)
T e o r e m ă . Condiţia necesară şi su ficientă pentru ca un

şir de numere com plexe să f i e convergent este ca şirul p ă rţilo r
reale şi şirul coeficien ţilor lui i să f i e convergente.
In adevăr, punînd z n= a n+ b ni ; zm= a m+ b mi şi scriind (1)
sub forma ______________________
I z n- Z m |= y ( an- a mf + ( b n - b mf , (2
rezultă că
' - f a n- a m\^\ zn—zm\<s,
\ b n -b m \^ \ z n—z m\<s,
reia ţi care exprimă convergenta şirurilor reale (an), ( bn). Reciproc,
dacă şirurile ( a n), ( bn) sînt convergente, adică dacă avem
|&ri | ~2 j |bfi bm ] ^ (^)
pentru n f> N '(s), m > A/7 (e) şi respectiv pentru n > A " '( s ) ,,
m > N" (e), din (2) şi (3) rezultă
\zn-Z m \ ^ \ a n- a m\+ \bn—bm \< e
care exprimă convergenta şirului dat.
b) Lim ita unui şir de numere complexe. Se zice că şirul
Z j, z 2 , . . . , z n , . . . are ca limită numărul complex zQ, dacă ori
cărui număr pozitiv s îi corespunde un număr natural, N (s), astfel
încît să avem
|Zn Zq|< s , (4)
îndată ce nf>N {e).
Ţinînd seama că (4) reprezintă interiorul cercului cu centrul
în z0 şi de rază s (vecinătate a lui z0), se poate da acestei definiţii
79
o formă geom etrică: şirul de numere complexe z , , z 2 , . . . . zn, . . .
are limita z0, dacă în orice vecinătate a punctului z 0 există o
infinitate de termeni ai şirului, iar în afara ei un număr finit.
T e o r e m ă . Condiţia necesară şi suficientă ca un şir de
numere com plexe să aibă o lim ită este ca şirul p ă rţilo r reale
şi al coeficien ţilor lui i să aibă limită.
In adevăr, dacă şirul are limita z 0= a0+/&0 , adică dacă are
loc relata (4), avem şi
\an- a 0 \ < s , \bn- b 0 \ < £
pentru /z>A/(&), relaţii care arată că şirurile reale (an), (bn) au

limita a 0 , respectiv b0 .
Reciproc, din
I @n @0 ! ^ 2 ’ i ^0 I 2 ’
pentru n > N(s) se ob{ine, ca mai sus,
\zn- z 0 \ ^ \ an- a 0 \+ \bn- b 0 \<s.
Teoremele demonstrate permit extinderea criteriului lui Cauchy

pentru şiruri de numere com plexe:
Condiţia necesară şi su ficien tă pentru ca un şir de nu
mere com plexe să aibă o lim ită, este ca acest şir să f i e con
vergent, ad ică să existe rela ţia ( 1 ).
2. Funcţii de o variabilă com plexă. însemnăm prin (z) planul
variabilei complexe independente z şi prin E mulţimea valorilor
lui z din acest plan.
Se numeşte fu n cţie de o variabilă com plexă z, corespon
denta care asociază fiecărei valori z£E o valoare wţ[Vv) din
planul variabilei complexe w.
In cazul particular cînd E este mulţimea numerelor naturale
ale axei reale a planului (z) se ob{ine definiţia şirului de numere
complexe folosită mai sus.
a) O funcţie f ( z ) definită pe E are limita / în z0 , dacă
pentru orice vecinătate Ve,i a lui l există o vecinătate T 6,z„ a lui z0>
astfel încît pentru orice zţ.Ve,Za din E să avem wţV 8>Zo.
b) O funcţie w = f( z ) definită pe E, este continuă în z £ E ,
dacă
'im / (z) = f ( z 0).
-■* -o
z G E
80
3. S erii de numere complexe. Fiind dat un şir de numere
com plexe z j , z 2 , . . . . zn, , considerăm şirul
®i = ^ i ; a 2 —z 1 + 2'2 ; c n=Zi-|-z2+ . . . + zn ; . . . (5)
P rin definiţie se numeşte serie partea stingă a egalităţii

oo
S= Y i Z n = lim o n . (5r)
n= \ n-yco
iSeria se numeşte convergentă sau divergentă după cum şirul an

-este convergent sau divergent. Problema convergenţei unei serii
-•este deci echivalentă cu aceea a unui şir.
a) Criteriul lui Cauchy pentru şirurile de numere complexe
ia forma criteriului general de convergenţă a seriilor:
co
C ondiţia necesară şi su ficien tă pentru ca seria Ş] zn să
n=\
f i e convergentă este ca oricărui e pozitiv s ă -i corespundă un
,număr natural N { s), aşa f e l ca să avem
|a n+p — °7z [ = | Z n + l - \ - Z n + 2 - \ ~ ’ • -fZ n + p | <C s, (6)
d e îndată ce /z>7V(s) oricare ar f i numărul natural p.

co
C o n s e c in ţă . Dacă seria Yi z n este convergentă, şirul (zn)
■este mărginit. n=1
In adevăr, din (6) rezultă că |zn+i| < e pentru n f> N(e)

•şi, deci, însemnînd prin M cel mai mare dintre numerele e, |z x \,
\z2 \, . . . , |z N+i |, avem, oricare ar fi n, |z„|<AÎ.
b) Serii absolut convergente. Seria (5') se numeşte absolut
convergentă dacă seria
Î \ Z n\ (5")
n —1
este convergentă.
T e o r e m ă . D acă seria (5") este convergentă, atunci şi
s e r ia (5') este convergentă (absolu t convergentă).
In adevăr, dacă (5") este convergentă, conform criteriului ge-
meral (6 ) a lui Cauchy, avem
| Zn+ i | + | Z n + 2 | + . . . + | Z n + p \
13 - Numere complexe
81
pentru nf>N (e), oricare ar fi numărul natural p. Rezultă
|Zn+\-\-Zn+ 2 J r • • . + 2tî+p |^ |Z n + i | + |Zn +2 |+ . ••+ |Z n + p \ <Ce
şi deci seria (5') este convergentă.

4. S erii în tregi sau serii de puteri. Fiind date funcţiile
f 0(z), /, (z), f 2(z), . . . . f„ (z), . . . , de o variabilă com plexă z, de
finite pe o mulţime E din planul (z) şi în aşa fel că in orice punct
z,zE , f n(z0) sînt finite, se numeşte serie de fu n cţii expresia
I I f n{z) = / o ( z ) + / j(* )+ • • •+/»(*)+••■ (7)

n=0
Pentru orice număr complex za£E, seria de funcţii (7) devine

o serie de numere complexe
I f n (Z0), (7')•
n =0
a cărei problemă de convergenţă este echivalentă cu aceea a şirului,

cu termenul general
Gn(z0) = X f n(Z o)= fo(zo)Jrf\ ('2o) + - ••+/„(2:o)- (7 ')

n= 0
A determina mulţimea de convergenţă a seriei (7) înseamnă

a determina mulţimea E din planul (z) pe ca re: a) funcţiile f n(z)
sînt definite; b) valorile f n{z) sînt finite; c) seria (7'), adică,
şirul (7"), este convergentă. Suma seriei este prin definiţie limita
şirului an(z).
Seria de funcţii introduce o noţiune nouă. Dacă şirul o„(z)
are o limită o(z) pentru zţE , aceasta înseamnă că putem deter
mina, pentru oricare &> 0, un număr N aşa fel ca |a„(z) — a(z) |<&
îndată ce « > N. In cazul şirului de funcţii, N depinde şi de s şi
de z. Dacă există o submulţime E x<zE aşa fel ca pentru zţ.E^
numărul N să nu depindă de z, şirul an (z) se numeşte uniform
convergent pe E { , iar seria (7) corespunzătoare se numeşte uniform
convergentă pe E x . Vom enunţa, fără a reproduce demonstraţiile,,
două teoreme necesare scopului acestui paragraf.
Criteriul de convergenţă al lui Cauchy devine pentru şirurile
uniform convergente:
82
T e o r e m ă . C ondiţia necesară şi suficientă pentru ca şirul
de fu n cţii an (z ) să f i e uniform convergent este ca pentru orice e
pozitiv să putem determ ina un număr N a s tfe l ca să avem
| On+p{z) —On{z) | < E ,
în dată ce « > N, oricare ar f i z£E 1 şi oricare ar f i numărul

natural p.
Rezultă şi proprietatea seriei (7 ): condiţia necesară şi sufi
cientă pentru ca seria (7) să fie uniform convergentă pe E x este
ca pentru orice & > 0 să putem determina un număr N care. nu
depinde de z, aşa fel ca să avem
l/n+i (2 ) + / n+z (z) +• ■•+fn+p(z ) I < s>
îndată ce nf> N, oricare ar fi zÊx şi oricare ar fi numărul

natural p.
A două teoremă se referă la continuitatea funcţiilor:
T e o r e m ă . Lim ita unui şir uniform convergent p e E x de
fu n cţii continue p e E x , este o fu n cţie continuă p e E x.
a) S erii de puteri. Luînd în seria (7) funcţia particulară
f n (z) = anz n , obţinem seria
X a nz n= a 0+ a 1z + a2z 2 + . . . + a nz nf . . . , ( 8)
n r=0
numită seria în treagă sau seria de puteri. Coeficienţii a n sînt

numere complexe date şi z variabila complexă.
Chiar de la începutul dezvoltării matematice a fost observat
faptul că multe funcţii de variabilă reală, în anumite condiţii, se
pot dezvolta, în jurul oricărui punct al intervalului lor de existenţă,
în serie de puteri de variabilă reală. Această clasă de funcţii, din
care fac parte şi funcţiile elementare de variabilă reală, au fost
numite funcţii analitice şi joacă un rol deosebit prin aplicaţiile lor.
Prin extinderea la domeniul complex a unor serii reale au fost
introduse seriile (8) care conduc la o adîncire a studiului
funcţiilor analitice de vai iabilă reală. Seriile (8) realizează o cores
pondenţă între mulţimea lor de convergenţă E din planul complex (z)
şi planul complex (w ) ;
b) Vom consemna unele proprietăţi ale seriilor de puteri.
83
T e o r e m a lu i A b e l. D acă o serie de puteri (8 ) este con
vergentă în punctul z = z0 , ea este absolut convergentă pentru
toate valorile lui z care s a tis fa c >)
I z |< |z 01 . (8')
In adevăr, seria (8 ) fiind prin ipoteză convergentă în z 0 , con
form consecinţei semnalate în aliniatul precedent, şirul (anz") este
mărginit, deci, oricare ar fi n, avem |anz\ |< M. Putem scrie
|a nz n |= |a nz l | • < M
adică
M
a nz n I < (8"J
I zo I
Deci termenii seriei (8) sînt mai mici în modul decît termenii
seriei geometrice
M
I |20 |n
n=0
care este absolut convergentă pentru toate valorile lui z ce satisfac
adică 2 |< |z0
Rezultă că pentru aceste valori, situate în interiorul cercu

lui (8'), seria (7) este absolut convergentă, deoarece seria cu ter
menul de rang (8") este convergentă.
Cercul (8') se numeşte cercul de convergenţă al seriei de
puteri ( 8).
2. Calculul razei R a cercului de convergenţă a seriei de
pu teri (8).
Putem împărţi punctele semiaxei reale în două cla se: clasa(C )
a punctelor pentru care seria (8) este convergentă şi clasa (D) a
punctelor pentru care seria (8) este divergentă. Aceste clase deter
mină o tăietură Dedekind (vezi „Introducere"), căci, conform teo
remei demonstrate, sînt satisfăcute proprietăţile:
a) orice punct al semiaxei reale pozitive aparţine unei clase
. — ori clasei (C ), ori clasei (D ).
b) Orice punct din clasa (C) se află la stînga oricărui punct
din clasa (D).
J) Reamintim că relaţia (8') reprezintă mulţimea punctelor din inte

riorul cercului cu centrul în origine şi de rază r < [ z0 \.
84
Această tăietură Dedekind defineşte un număr real R, raza
cercului de convergentă al seriei (8) ; dacă clasa (D ) este vidă,
R = 00.
Pentru calculul razei de convergentă se va aplica seriei cu
oo
termeni pozitivi Yi \cin\\zn \ criteriul raportului (D’Alembert), sau
n=O
criteriul rădăcinii (C auchy):
R = ]im | (9)
n-yao an+1
Seria este absolut convergentă dacă 1= ~ < 1 ; divergentă

dacă /= - i > 1 .
A
3. C o n s e c i n ţ ă . Rezultă, din cele de mai sus, că suma unei
serii de puteri de o variabilă complexă este o funcţie continuă
în cercul ei de convergentă :
co
W{ z ) = Yi anz n
n = as
pentru Jz | < / ?.
A P L IC A Ţ II
1) Seria
J j Qa n.Zn= 1 + y + YŢ + -| ţ + •■• + + ••• (10)
este absolut convergentă pentru orice punct z din plan.

In adevăr, avem, folosind (9) •
nl
R = lim = l i m ( / z + l ) - ~ = co.
n-±oo ,n+1 n-> oo 1^1
(« + !)!'
D e f i n i ţ i e . Se numeşte fu n cţie exponenţială de o varia
bilă complexă z funcţia continuă pe întreg planul, definită de seria
întreagă (10). Ea se notează prin ez
ez= £ p r jz n ( 10 ')
şi constituie „prelu n g irea“ în domeniul complex a funcţiei reale ex.
85
2 ) Seria
J5, z3 z5 „ z2n+l
l k o anZ n= Z ~ 5T _ ' ' ■ — (2n+\)\ +••• (1J)

In adevăr, avem
1 ~2n + 1
(2n + l)!
R = lim = lim (2/z + 2) (2/2 + 3) • —^ = oo,
n-t-cc 1 y2n+3 Z -» °° IZ |
(2/2 + 3) ! '
D e f i n i ţ i e . Se numeşte fu n cţie trigonom etrică sinus, de o

variabilă com plexă z, funcţia continuă pe întreg planul, definită de
seria întreagă (11). Ea se notează
“ J2 n + \
s i n Z = g o ( . _ i r _ _ (IE)
şi constituie prelungirea in domeniul complex a funcţiei reale sin x.

3) Seria
~2 r4 «2»
^ a nz n = 1 — Y f + - 4 7 + •••+ ( — !)" (2 n ) f + ••• (1 2 )

In adevăr, avem (conform (9))
(2/2)!
R = lim z 2n+2
= lim (2 « + l ) (2 /2+ 2 ) —^ = 00.
n -+ 00 /1-4-co J2 [
(2/2 4-2) !
D e f i n i ţ i e . Se numeşte funcţie trigonom etrică cosinus,
de o variabilă com plexă z, funcţia continuă pe întreg planul, defi
nită de seria întreagă (12). Ea se notează
c ° sz== ! ( , ( _ ! ) « ( 12 ')
şi constituie prelungirea în domeniul complex a funcţiei reale c o sx .

4. Form ulele lui Euler. Expresiile (10), (11) şi (12), ale
funcţiei exponenţiale şi ale funcţiilor trigonometrice de variabilă
complexă, pun în evidentă relaţia care există între aceste funcţii şi,
prin aceasta, conduc la forma exponenţială a numărului complex.
86
In adevăr, înlocuind în (10') pe z prin iz obţinem, după înlo
cuirea puterilor lui/, i2= — 1 , i3= —i e t c ., şi separarea părţii reale
de cea imaginară,
g lZ _
4,- . ^
z4
~2\ ' 4a l — +/
Conform relaţiilor (1 0 ') şi (11') rezultă

e'* = c o s z + / s in z , e~iz = cos z —i s i n z ; (13)
a doua relaţie fiind obţinută din prima şi din ( 1 1 '), ( 12 ') prin înlo
cuirea lui z cu —z.
Din (13) rezultă şi
c o s z = -j-(eiz + e ~ iz) ; sin z = ~ ( e iz—e~iz). (14)
Formulele (13) sau (14) sînt formulele lui Euler.

5. Form a exponenţială a numărului complex. Sîntem acum
-în măsură să rezolvăm problema centrală a acestui paragraf: forma
exponenţială a numărului complex.
Considerînd cazul particular cînd numărul complex z este rea1,
z = x + 0 w ' = x ; din (13) rezultă
e!X = c o s x + / s in x
IX= cos x —i sin x, (13')
din care se deduc expresiile numărului complex z şi a conjugatului

său, căci putem scrie
reix = r ( c o s x + i s in x ) = z
re~ix= r (cos x —i sin x) = i .
Operaţiile cu numerele complexe sub formă exponenţială
z 1 =r,eO ’1; z 2 = n2e'^
se efectuează după regulile urm ătoare:
z lz 2= r lr 2e(-'f'+ 'f°) ~~ = ~ e(cpi_q,2)1; zî=r"e<<’1' ;
V * i = V o - T " i-
87-
EXERCIŢII
1. S ă se determine valorile lui X pentru care număruR

a+ib+x (a—ib)
Z=
1+ X
este real, a şi b fiin d reale.

In d ic a ţie . Scriem numărul dat sub forma
„ _ o. (l+x)+t& (1 —x) „ , ;u i —~x

z = ----------7 + x --------- = a + l b ’ î+ x '
Se observă că z este real dacă este de forma

■I i Â
l-x , . , 1 —k2 2k
l + x - k i ( k rea l); deci X - 1+/fi( 1+k2 Ir
a cărei normă este
(1 — Ar2) 2 +4Ar2 _ (
/z(X)=
(1 +k2)2 ~
Deci z este real, dacă X este complex de normă 1..
2. S ă se efectu eze operaţiile'.
a) Z — 7 + 2 4 /
b) (1+ / ) (1+ 2/ ) (1+ 3/ ) (1+ 4/ ) (1 + 5/)
[3 3 + 56i
o f Ai—3
R : a) ± ( 3 + 4 / ) ; b) 1 0 ( 1 9 - 9 / ) ; c) ± ( 3 - 2 / ) .
3. S ă se descompună în fa c to r i suma
S = ( a + Z7M+ CC+) + (n + /ko2+ c w ) }

în care « este rădăcin a cubică a unităţii reale.
I n d ic a ţie . Se ţine seama că co3= l , co2+co + l = 0 .
R . S —{2a —b —c){2b—c —a ){2 c—a —b).
4. S ă se demonstreze identităţile :
, ( l - x 2+ V 3 xt ) (l -x 2- Y3xi) 1
' l-x 6
b) [(2a - b - c )+ (b - c) ]f3 i f = [(2b- c - a)-+ (c - a) f3/]'l.
5. S ă se rezolve ecu aţiile:
a) x2—( 7 + / ) x + 1 4 + 5 / = 0 . R : x, —3 + 2 / , x 2 = 4 —/.
88
b) x 2+ ( 5 - 2 / ) x + 5 ( l - / ) = 0. R: x, = - 2 +/, x 2= - 3 + i .
c) x 2+ ( l — 2 i)x —2/ = 0. R: xx—2i\ x 2= — 1.

d) x 4+ 4 ( l - / ) 2-f 3 - 4 / = 0. R: ± ( 1 + 2/); +/.
6 . S ă se calculeze
,• 2* n - t 2k
+u+/
£ 2 = ( l + / ) 6n- ( - 8/T
R : £■, = 2 (— 1)*, £ 2 = 0.
7. S ă se rezolve s istem ele:

J (3—/) x +( 4+ 2 /) y = 2 + 6/,
R: x = l + / ; y = i .
l (4+2/)x-(2+3/)y=5+4/.
| ( 2 + / ) x + ( 2 — i)y = 6,
R : x = 2 + / ; j/= 2 —/.
l (3+2/)x + ( 3 - 2 / ) y = 8 .
x + y i —2 z = 10 ,
x —y + 2iz= 20, R: x = 3 — 1 1 /; y = —(3 + 9/)r
z = l-7 i.
ix + 3 iy —(1 + /) z = 3 0 .
8. S ă se scrie sub fo rm ă trigonom etrică numerele urmă-

toare .
z x= 1 —cos a + / sin a
z 2= 1 + s i n a — /c o sa
Z3= l + / t g a .
R : z x= 2 s in y ( s in y + /c o s ~
a • • l tz a
z 2= 2 cos -j- — -y cos
T sln (t - T
*3 = (cos a + / sin a).

COS a
89
9. S ă se rezolve ecu a ţiile:
vI i +i'tgg
; l l - x kl ) l- / t g «
b) {xk+ i) n+ { x k—i)n= 0 .
. a + k 71
R : a) x * = tg (Âr=0, 1 , 2 , . . . , n - l ) ;
b) x * = c t g ^ g ^ 7 t ( * = 0, 1 , 2 , . . n-l).
10. S ă se efectu eze operaţiile

2tz . . . 2k
E ,= c o s i + / sin 1 c o s -g - -\-i sin -g- co s-| +/ sin J -
4 it , . . 47t
cos-g- + 1sm —
E2=
5re . . . 5 :t
COSl 8 + ' SWT8
R : E l —/; E 2— ~2 (K3-)-/).
11. S ă se calculeze expresiile

Ex= (a w + 6w2) (ao)2- f bo)
E2= {a-\- b o Ccn2) -f-(fl-{-^co2-{-“Cco) ?
unde
2ti . • • 2n
w = cos —1 + is in -
3 1 3
R : E l = a 2—a b + b 2 ■
, E2~ { 2 a —b —c ) { 2 b —a —c)(2 c—a —b).
12. S ă se exprim e în fu n cţie de sin cp şi cos cp urm ătoarele
fu n c ţ ii:
f\ (<p) = cos4cp, f 2 (p) = sin 5 p.
R : /1 (cp ) = cos 4 cp— 6 cos 2 cp sin 2 cp-(-sin 4 cp
/ 2 (cp) = 5 sin cpcos 4cp— 10 sin3 <pcos 2 p + sin5 p.
13. S ă se exprim e cu ajutorul funcţiilor trigonom etrice de
unghiuri multiple urm ătoarele fu n c ţii:
A (P) = cos 4 p, f 2 (p)= sin4p.
R : /1 (?) = -g- (3 + 4 cos 2 p - f cos 4 p ) ;
/ 2 (<p)= y ( 3 - 4 cos 2 p + cos 4 p).
90
14. Să se calculeze
s1=.i-că+că-cS+...
S2~C,n-Cl + (fn-C1n+...
R : 5, = 2T c o s ; S2= 2 2 sin •
15. S ă se se n e s«b fo r m ă trigonom etrică
z l = y \ —i, z2= t y l + i
R : z x= y 2 |cos — Y2 ---- 7ţ+ * sin “— îă ------- 71
8/^ j 1+8 Ar , . . 1+ 8 A- I
z2= (cos -]9— T t+ ism ^ tcJ •
16. Să se ca lcu lez e:
S 1 = l + x c o s 0 + x 2 c o s2 0 + . . . + x " cosnQ
S 2= x s in 0 + x 2sin 2 0 + . . . + x :n sin 0.
P _ xn+2 cosn 6 + x " +1 cos (/i+ 1) h—x c o s 9 + 1 .

^ x 2—2x C O S 0 + 1
x”+2sin n 0 —x ”+1 sin (n + 1 ) e + x s in e

2_ x 2—2x cos 0 +1
17. f/n poligon regu lat cu n laturi are două vîrfu ri con
secutive în punctele zQ, z, . Să se a fle vîrful următor.
In d ic a ţie . Fie z2 vîrful căutat; avem
\z2- z l \= \z1- z 0 \
arg {z 2—Z\ ) =
deci
2jt
z2= z 1+ \zl —z0 \ en .
18. Un triunghi echilateral are două v îrfu ri în punctele
.zQ= 1, z l = 2 + i. Să se a fle al treilea v îrf.
In d ic a ţie . Mărimea laturii triunghiului este
l * i - Z 0 |= (%
91
iar argumentul laturii z0z2 (z 2 al treilea vîrf) este
cp= 71 7t _ 7jt .
T 1 3 ~ 12 ’
deci z 2 este dat de numărul complex
z = z + y 2 e ~ ^ ' = l + y 2 e Y2\
19. S ă se calculeze
z = a r c tg x i. 201
In d ic a ţie . Calculăm, folosind formulele
tg z = sinz = 1 . e2:'2 - 1 =
b cos z i e2,z _j_i
Rezultă
e 2/ * _ A r*
“ l+ x
sau
2 iz = In + 2km
l+ x
şi deci
1 , 1—X . .
z = -Trrln r - — \-krz.
21 l+ x
20 . S ă se determine fo r m a curbei z = z 0-\-teai în ca re
z0= x 0+ i y 0 şi t real.
In d ic a ţie . Avem
arg |z —z0 |= a r g f+ a r g eai = a==const,
căci a rg / = 0 . Deci, punctul z se mişcă pe dreapta care trece
prin z0 şi face cu Ox unghiul a.
21. S ă se determine fo r m a curbei z = z + r e u în care
z0= x 0+ i y 0 şi t real.
In d ic a ţie . Avem
\z—z0 \—r |en \=r căci |eH|= l .
Punctul z descrie cercul cu centrul în z0 de rază r. Se poate
ob{ine ecuaţia in coordonate rectangulare, scriind
\ x + iy - ( x 0+ iy 0)\=r,
adică
( x - x 0f + ( y - y 0f = r 2.
92
22. S ă se determine fo r m a curbelor defin ite prin ecu a ţiile:
a) z = z0 + aen+ b e - n ;
b) z=acpef"';
c) z = a eat,
în care t este un param etru real, iar a şi a constante com plexe
ş i e ±n= cos t + i sin t.
In d ic a ţie , a) Punînd z = x + i y , z 0= x 0+ iy0 , se obţin ecuaţiile
parametrice ale elipsei:
x -x0 y- yg = sin ?
a+b
—cos t,
a+b
•care reprezintă elipsa cu centrul în punctul zQ şi cu semiaxele
a + b şi a —b.
b) înlocuind z = relq>, rezultă ecuaţia spiralei lui Arhimede în
coordonate polare:
r = ay.
c) In acelaşi fel se ob{ine ecuaţia spiralei logaritmice.
23. Unde se a flă punctele pentru care
a) |z |^ 2 ; b) |z|> 2 ; c) d) R {z2) = a-,
z—z,
e) \z2—1 |= a > 0 ; f) = 1.
z -z 2
In d ic a ţie , a) Dacă z ~ r e h avem r ^ :2 ; dec z se află în
■interiorul sau pe cercul de rază 2 ; b) r > 2 ; z se află în exteriorul
-aceluiaşi c e rc ; c) Dacă z —x + iy , atunci R {z )~ x şi deci
z se află pe paralela la Oy, dată de x = ^ - s a u în regiunea de la
această dreaptă spre x = + oo ; d) La fel, avem R (z 2) = x2—y 2= a 2
care este ecuaţia hiperbolei echilatere avînd axele ca asimptote;
punctul z se află pe această parabolă; e) Scriind
| z - l | |z + l |= a ,
se deduce că suma produselor distanţelor punctului z la punctele 1
:şi —1 este constantă, deci z este o lemniscată; f) z descrie me-
diatoarea segmentului z xz 2 .
C A P I T O L U L VI
APLICAŢIILE NUMERELOR COMPLEXE LA STUDIUL

ECUAŢIILOR DE GRADUL AL DOILEA
ŞI AL TREILEA
6.01. Calculul rădăcin ilor complexe ale unei ecuaţii de

g ra d u l al doilea. Fie ecuaţia
ax2+ bx-\-c= 0 ( 1)
ale cărei rădăcini x ', x" sînt complexe conjugate, adică

b2—4 o c < 0 . (2 )
Scriem rădăcinile ecuaţiei (1) sub forma trigonometrică:
x '= r ( c o s 9 +/sinm)
(3)
x"—r (c o s y —i sin qp)
şi presupunem că x' este rădăcina pentru care coeficientul unităţii
imaginare este pozitiv, adică sincp>0. Rezultă c ă 0 < c p < 1 8 0 \ Con
form (3), formulele lui Viete pentru ecuaţia (1),
devin:
Din aceste relaţii determinăm unic pe r şi cp:
(4)
Insemnînd e = + t, ultima relaţie (4) se scrie
( 4' )
94
în care s = + l sau &= — 1 , după cum a este pozitiv sau negativ-
Formulele (4) permit să calculăm cu ajutorul logaritmilor modulul r
şi argumentul cp a rădăcinilor ecuaţiei (1). Ele dau valori unice
pentru r, cp şi deci pentru partea reală rcostp şi coeficientul uni
tăţii imaginare rsin<p. Rădăcinile x', x" se obţin din (3).
O b s e r v a ţie . Scriind relaţia (2) sub forma
6 2< 4 a c ,
rezultă că a - c > 0 şi deci, mai putem scrie
Rezultă că putem determina un unghi cp astfel, încît
pe care o putem scrie sub forma (4')
în care e = + l sau e = — 1 , după cum a este pozitiv sau negativ-

E x e m p l e . 1. Să se rezolve ecuaţia x2—x + l = 0 .
Ecuaţia dată are rădăcini complexe conjugate, căci b2—Aac —
— — 3 < 0 . Avem a = l (deci s = + l), b = — 1, c = l . Formulele (4)
dau valorile pentru r şi cp:
r = 1 , cos 9 = y ( 0 < ? < 180°);
rezultă că <p= 60° şi deci
x ' = c o s 6 0 ° + / sin 6 0 ° = ~ + /
x”= c o s 6 0 ° —/sin 60°--= ~ —i -~-
2. Să se rezolve ecuaţia 3 x 2+ 2 ,2 0 5 x + 4 ,713 = 0.

Ecuaţia are rădăcini complexe. Din formula (4), cu ajutorul
logaritmilor, se obţine:
’ 1 4^13 ’ 1g /' = y ( |g 3 + c o lg 4,713)
lg r = 0 ,4 0 191, deci r = 2 ,5 2 3 .
95
Din (4'), în care e = - f l , se calculează argumentul
-2 ,2 0 5
cos<? = . ’■ — ,
2V3-4.713
H orvo \ 2,205
C O S (180 — <p) = — = - .
' 2V3-4.713
Logaritmînd, se deduc valorile pentru r, cp:
lg c o s (1 8 0 ° —cp)=T,4 6 7 1 7 ; 180o-tp = 72°57'

şi deci
9 = 107°3'.
Aceste valori se înlocuiesc în (3), obtinîndu-se astfel rădă
cinile x 1, x".
6.02. R ezolvarea ecuaţiei de g radu l al treilea (ecuaţie
cubică). In primul rînd, vom arăta că orice ecuaţie de gradul al
treilea (ecuaţie cubică)
ax3+ b x 2+ c x + d = 0 (5)
se poate reduce la o ecuaţie de forma
x3-\ -p x + q = 0 (5')
prin substituţia
x —y + x .
Intr-adevăr, înlocuind în (5), avem
ay3+{3aoc + b) y2+(3aa.2+2bcc + c) y + aoc3+ b x 2-f cx + d —0.
Putem determina pe a astfel ca
3aa-|-6 = 0,
adică
b
a = —
3a
Efectuînd, deci, asupra ecuaţiei (5) substituţia
aceasta ia forma mai simplă ( 5').

Considerăm, acum, două necunoscute ajutătoare u şi u. Punînd
x=u+v (6 )
şi înlocuind în (5'), se obţine relaţia
u 3 jr v 3+ ( u + v ) ( 3 u u + p ) + q = 0 . ( 7)
96
Putem alege u, v astfel ca să satisfacă o a doua reiate, obţinută
■anulînd în (7) coeficientul termenului u + v , astfel, necunoscutele
iii şi v sînt soluţiile sistemului
u?-\-v3= —q, au —— ?-. (8)
Fiecărui sistem de soluţii(8), îi corespunde o valoare dată

<de (6) pentru x. Deci, rezolvarea ecuaţiei cubice (5') s-a redus la
rezolvarea sistemului (8), care se obţine scriind (8) sub fo rm a:
u3+u 3= —q, « 3y 3 = —
sau
• U + V = -q , U V = -[ţ\ , (8')
unde u3—U, v3= V . De aici se vede că U, V sînt soluţiile ecua

ţiei de gradul al doilea în 1
f ) 3=0, (9)
•numită rezolvanta ecuaţiei cubice (5'). Rădăcinile U, V ale ecua

ţiei (9) conduc la ecuaţiile binome
u3= U, v3= V (9')

u3= V , v3= U . (9")
Pentrua evita eventualele rădăcinistrăine, introduse prin ri

dicarea lacub aecuaţiei a doua din (8), fie u—U o rădăcină
•cubică a primei ecuaţii (9'),
U3= U ,
provenită din rădăcina U a ecuaţiei rezolvante. Pentru aceasta de
terminăm valoarea lui v din ecuaţia
adică
;şi, deci, înlocuind în ( 6) obţinem,
x = U --L r. (IO)
3U
T - Numere complexe
97
Procedînd astfel, ar urma să avem şase valori pentru x : trei:
provenite din rădăcinile cubice U, u>U, w2^/1) ale rădăcinii U a
ecuaţiei rezolvante şi altele trei provenite din rădăcinile cubice V,
« V, o>2V ale celeilalte rădăcini V a ecuaţiei rezolvante. Vom arăta
că rădăcinile U şi V ale ecuaţiei rezolvante conduc la aceleaşi
valori pentru x, adică vom arăta că există trei soluţii, nu şase..
In ecuaţia
_ « 3 " 3= - ( f ) sau CJ' V = - 4

Înlocuind u = U , rezultă
y3= ţz= _ P_
3V
adică
P
F = -
3U
este o rădăcină cubică a celei de a doua rădăcini V a ecuaţiei re

zolvante. Vom avea, deci, pentru x valoarea
x = V— ( 10 ' )
3V
sau
P_
3U P_
3 -
3U
adică obţinem (10). Deci, soluţiile date de (9") sîut aceleaşi ca şi
cele date de (9 '). Din (10), (10') şi ţinînd seama că rădăcinile-
cubice (J3= U relativ la U sînt U, u>U, w2tj respectiv V, u>V, a 2V
pentru rădăcina V a ecuaţiei rezolvante, cele trei valori ale lui x sînt
X| = U -
3U
=u±v,
x 2= o U - - 4 = = co{/+ ^
3U
77
x 3= o >2U P = V = w 2t/+coV,
3uW
- . 1
căci —5- = = 63.
>) Aşa cum am arătat In 5.02, aplicaţia 8, 1, co, «i2 sînt rădăcinile cu
bice ale unităţii care satisfac relaţiile :
U>3 = 1, 1 +U) + U32= 0 .
98
Prin urmare,
xÛ +V ,
x2= u U + u 2V, (11)
JC3 = <02U+<*V.
Deci, soluţiile ecuaţiei (5) sînt date de formulele (11) în care
U, V sînt rădăcini cubice ale rădăcinilor U, V ale ecuaţiei re-
zolvante (9 ): ___________
^ - f + V S + W -
( 12)
Formulele (11) se scriu:
W V - l + V l l f + ( ! ) '+
( 11' )
n V - * - V ( * j + (t J
(/= 1, 2, 3),
în care
7 ]l= Ş l = l, r}2 = Ş 2 = W, 7)3 = Ş 3 = a)2.
Formula (1 P ) poartă denumirea de fo rm u la lui Cardano.

E x e m p l u . Să se rezolve ecu aţia x 3+ 6x —7 = 0 .
Avem p = 6, q = —l şi deci, din (12), U = —8, P = l , adică
U= —2, V= 1 ; înlocuind în ( 1 1 ) obţinem soluţiile ecuaţiei date
* ! = —1, x2= —2 w + w 2, x 3= —2 o)2+ ( d,
în care
« = y ( - l + /F3), w2= -1 (1 + /F 3 ).
6.03 D iscuţia naturii rădăcin ilor ecuaţiei x3-\-p x + q = 0 .

C a z u l 1 . R ădăcinile ecu aţiei rezolv ante (9) sînt reale
şi distincte. Condiţia ca ecuaţia (9) să aibă rădăcinile reale şi dis
tincte este ca discriminantul ei să fie pozitiv, adică
99
In acest caz U este rădăcina cubică reală a rădăcinii U a ecua
ţiei rezolvante; V", după cum arată expresia sa, este de asemenea
real. Rădăcinile, date de (11), sînt x x reală, x2 şi x3 com plexe
conjugate.
C a z u l 2. R ădăcinile ecuaţiei rezolvante (9) sînt reale şi
egale. Condiţia ca ecuaţia (9) să aibă o rădăcină dublă este ca
discriminantul ei să fie nul
In acest caz, avem
u -v — i
şi deci
Rădăcinile ecuaţiei cubice (5) date de formulele (11) sîn t:
o rădăcin ă reală sim plă, şi pentru că
*2 = 1/ - 2 (w+ “ 2) = - ]/ — y = * 3 (w + co2 = - l ) ,
există o rădăcin ă dublă
C a z u l 3. R ădăcinile ecuaţiei rezolvante (9) sînt com plexe

conjugate. Condiţia ca ecuaţia (9) să admită rădăcinile complexe
conjugate este ca discriminantul ei să fie negativ
D -(t )’ + ( I ) <»■
In acest caz, rădăcinile U şi V fiind conjugate, rezultă că şi

L Işi V sînt conjugate; la fel cot/, <*>2 V şi o d - U . col/ sînt respectiv
conjugate, căci co şi co2 sînt complexe şi conjugate şi de asemenea
şi U, V. Suma a două numere complexe conjugate fiind un număr
real, rezultă că rădăcinile x i, d ate de ( 1 1 ), sînt reale. In acest
caz, formula ( 1 1 ') a lui Cardano exprimă rădăcinile reale xt prin ră
dăcini pătrate şi cubice din cantităţile complexe. Calculul algebric
100
al rădăcinii cubice dintr-un număr complex, conduce tot la rezol
varea unei ecuaţii de forma (5), pentru care
Deci, formula (11') nu poate ajuta la calculul efectiv al rădăci

nilor ecuaţiei (5) în căzui cînd aceste rădăcini sînt reale. Matematicienii,
încă din secolul al şaisprezecelea, au numit acest caz „casus irreducti-
bilis". Frămîntarea şi discuţiile pe care le-a ridicat de-a lungul
secolelor următoare şi această problemă, au condus pe oamenii de
ştiinţă la lărgirea mulţimii numerelor cunoscute pînă atunci, a nu
merelor reale, prin introducerea unor numere noi, a numerelor
complexe. Lectura capitolului I a ajutat pe cititor să-şi facă o idee
asupra dezvoltării dialectice a noţiunii de număr complex. For
mula (11') a lui Cardano poate conduce la determinarea rădăcinilor
reale ale ecuaţiei (5) introducînd forma trigonometrică a numărului
complex.
6.04. R ezolvarea trigonom etrică a ecuaţiei xZjrpx-\ -q= 0
în cazul ireductibil £ ) < 0.
In acest caz, ecuaţia rezolvantă (9) are rădăcinile U şi V
complexe conjugate, pe care le scriem sub forma trigon' metrică
U = r (cos 9 + / sin cp), V = r (coscp—i sin <p).

Folosind pentru ecuaţia (9), formulele (8 '), avem:
1) In adevăr, fie de efectuat extragerea rădăcinii cubice z — \/ a + ib.

Folosind metoda algebrică, dacă z= x + iy , din ecuaţia (x + iy)3= a + ib se ob
ţine sistemul x3—3xy2= a, 3 x'2y —ya—b ; rezolvarea acestui sistem se reduce
prin substituţia y —wx, la ecuaţia de gradul al treilea aws—3bw3—3aw + b= 0
care se aduce la forma (5) prin substituţia w = z + — 1
z3- ^2 (a+b) z - ^ s (a+ b) = 0 ;

se obţine
D = _ s ^ p L <0.
a22
2) Din ipoteza că D < 0, rezultă p < 0, deci r real.
101
înlocuind pe r şi <p, din (9)' obţinem
u = y ,r ycos cp + i sin >p) = |/ — y [cos +/ sin j

k = 0, 1 , 2 . ____
v = -y/ r (cos cp — i sin cp) = ]/ — y (cos - +|— —i sin cp+-~— |.
A vem :
s?
II
v - t (
cos 4 - + 120 ° + / sin 4 + 1 2 0 °

II
cos 4 + 240° + / sin 4 + 2 4 0

II
co
y - f
Şi
y - K
cos 4 + 120 ° — i sin 4 + 120 ‘

II
<M
V - i
U3~ cos 4 + 2 4 0 ° - i sin 4 + 2 4 0 °

V - i t
Rădăcinile vor f i :
P (14)
^3 = 2 |/ — y COS ( y + 240°) •
Deci, fiin d dată o ecuaţie de fo rm a (5) pentru care D < 0,

rădăcin ile ei se obţin determ inînd p e cp (’0 < rp < 1 8 0 °) din (13) şi
introducîndu-l în (14).
E x e m p l e . 1. S ă se rezolve ecuaţia 5 x 3—2 5 x + 6 = 0.
Avem p = —5 ; <7 = 1 , 2 ; deci Z ) < 0, adică sîntem în cazul
ireductibil, în care, pentru a afla rădăcinile ecuaţiei, folosim metoda
trigonometrică. Determinăm pe =-------- 25---- sau cos (180 —c p ) = -— 25—■*
102
Calculînd cu ajutorul logaritmilor obţinem
9 = 106°41'42".
înlocuind valoarea lui 9 în (14), se obţin rădăcinile ecuaţiei date.
2. O ecuaţie de trisecţie a unghiului este de fo r m a (5)
în cazul ireductibil şi reciproc, o ecuaţie de fo r m a (5) în cazul
iredu ctibil este de trisecţie a unghiului.
Avem formula cunoscută
cos 3 x = 4 cos 3 x —3 cos x.
Înlocuim 3 x = a şi deci x = y şi obţinem ecuaţia
4 cos3y —3 cos y — c o s a = 0 ,
-care determină pe cos rezolvind problema trisectiei unghiului.

3 q _ cos» ^ cj e cj _ 1 sj n 2 a< ô. Ecuaţia
Avem p =
4 ' ’ 4 ~ 64
.scrisă este de forma (5) cu £><0 şi are ca rădăcini cos * >
c o s | 4 + 120°|. cos ( 4 + 2 4 0 °
Reciproc, fie ecuaţia (5) cu ipoteza D < 0, adică p < 0 ; putem
-determinaun număr k şi un unghi 9 astfel incit k 2= — ^- p, c o sa =
2 «a =
= — -p q, căci cosz i* r < 1 , care rezultă din ipoteza Z ><0.
(-K
3 k3
înlocuind p = — y f t 2, <7= — y cos a în (5), avem
3k* k3
x 3------ r - x ------ r c o s a = 0 ,
care pentru x = k c o S y , se reduce la ecuaţia pentru trisectia un

ghiului a.
6.05. E cuaţia binomă z n—a = 0. In paragraful 5.02 am văzut
că rădăcinile ecuaţiei
zn- l = 0 (15)
se reprezintă prin
a>* = c o s ^ y + / s i n - y - , k = 0, 1, 2, . . . , n —1. (15')
103
Am văzut, de asemenea, că rădăcinile unităţii, co*, formează!
un grup abelian faţă de înmulţire şi că, din punct de vedere geo
metric, rădăcinile o>k ale unităţii reprezintă vîrfurile unui poligon-
regulat cu n laturi înscris în cercul |z|— 1. Pentru acest motiv.»
ecuaţia binomă se numeşte ecuaţia de diviziune a cercului. S-a:-,
arătat că dacă z 0 este o rădăcină a ecuaţiei binome
7n—(1
*0 U>
toate rădăcinile sînt de forma
Zk — WatZq,
în care w* sînt rădăcinile ecuaţiei (15).
In paragraful de faţă sînt expuse unele proprietăţi ale ecua
ţiei binome, stabilite cu ajutorul formei trigonometrice a numerelor
complexe, legătura ecuaţiilor binome cu proprietăţile indicatorului <p(/z)-
din aritmetică, precum şi studiul ecuaţiei binome în corpul nume
relor complexe pentru a = |a |(c o s a + z s in a ).
P rop rietăţile ecuaţiei binome. Se numeşte rădăcin ă prim itivă
a ecuaţiei (15), sau rădăcin ă prim itivă de g ra d u l n, orice rădă
cină a ecuaţiei (15) care nu este rădăcină a unei ecuaţii binome (15).
de grad m<,n. Dacă a" = 1 , a fiind o rădăcină a ecuaţiei binome
z n— 1 = 0 , se zice că a aparţine exponentului n. Teoremele ur
mătoare arată existenţa şi proprietăţile rădăcinilor primitive ale-
ecuaţiilor binome.
1. Orice rădăcin ă a ecuaţiei binome (15) este rădăcin ă a
ecu aţiilor de fo rm a
zmn— 1 = 0 (15">
în care m este un în treg oarecare.
In adevăr, dacă a este o rădăcină a ecuaţiei (15)
a n = 1,
avem, m fiind un întreg oarecare, şi
l(« » f= l
şi deci
am« — 1 = 0,
adică a este rădăcină şi a ecuaţiei (15").
2 . R ădăcinile comune ale ecuaţiilor binome
z p - 1 = 0 (16)1
z?—1= 0
104
s în t r ă d ă c i n i a le e c u a ţie i
z * - 1=0, (16">
în care d = D {p , q) este cel m ai mare divizor comun al nume
relor p şi q.
In adevăr, fie to^, rădăcinile de forma
2k'iz . . . 2k'ic
= c o s ------- h /sin ----- »
P P
2k \ . . . 2 k"n
■cos -s----- \-i sin
Q Q
ale ecuaţiilor binome (16), (16'). Numerele complexe % , c a v î n d
modulii egali
I <0*' I = |w*» 1 = 1 ,
sînt egale, dacă argumentele lor diferă printr-un multiplu de 2n„,
adică d a că :
~ 2~q~ (k întreg oarecare).

Rezultă
Dacă d = D {p , q), putem scrie t,

p = p ’d, q = q ’d
în care întregii p\ q' sînt primi între ei şi relaţia precedentă
devine
q ’k '—p'kn= p ’q'dk.
Rezultă că p' divide termenul q'k ' ; fiind prim cu q', rezultă că
divide pe k', adică, r fiind întreg oarecare, avem k' = rp'. Rădă
cina u>k' , se poate scrie
2rp'n . • ■ 2rp'%
«)*■= c o s ^ —11 + z sin ■
p p
Dar
Pi
p
şi deci
2rn . . . 2r%
w *'= - J - + z sin - j -
adică, u>k' , este rădăcina ecuaţiei (16").
105
O b s e r v a ţii, a) Dacă p şi q sînt primi intre ei, adică d =
= D ( p , <7) = 1 , ecuaţiile (16), (16') au o singură rădăcină comună z = l .
b) O rădăcină care nu este primitivă pentru o ecuaţie (15),
este rădăcină a unei ecuaţii z m—l —0, în care m este divizor
al lui n. In adevăr, dacă o rădăcină a ecuaţiei (15) nu este pri
mitivă, va fi rădăcină a ecuaţiei (16") în care d = D (m , n).
E x e m p lu .
Rădăcinile comune ecuaţiilor
z 6—1 = 0, 24- l = 0
sînt rădăcinile ecuaţiei
Acest lucru se verifică uşor şi prin descompunere în factori:

z6— 1 = ( z 2— 1 ) (z2+ z + l ) ( z 2—z + 1 )
Zi - l = (z2- l ) ( z 2+ l ) ,
de unde se vede că rădăcinile comune sînt date de z 2—1 = 0.
3. R ădăcinile prim itive ale ecuaţiei binome (15) se obţin
prin form u la
(15"')
pentru valorile în tregi şi pozitive ale lui k, prim e cu n şi mai

m ici decît n.
In adevăr, conform definiţiei rădăcinilor primitive, să căutăm
ecuaţia binomă (16) de gradul cel mai mic p, satisfăcută de rădă
cinile Zic ale ecuaţiei (15). Va trebui să avem
(z*)P= 1 .
înlocuind Zk cu valoarea lui, şi scriind pe 1 sub forma trigonome
trică, va trebui să avem egalitatea numerelor complexe
cos 2kpit - f i sin ÊlL = cos 0 ° -I- /sin 0°.

n n
Numerele complexe avînd acelaşi modul |zp k |= 11 |= 1, vor fi egale
dacă argumentele lor vor diferi prin 2m , în care r este un întreg
oarecare , adică
deci
(17)
106
■ I
Fie 5 = D (k , n) cel mai mare divizor comun al numerelor k, n.
Putem scrie
k= k'8 , n = n'h,
k ', n! fiind numere prime între ele. înlocuind în (17), avem
ţjr = r (r întreg),
adică numărul din primul membru trebuie să fie întreg. Dar D(k', n ' ) = 1
şi deci p trebuie să fie divizibil prin n ' ; cea mai mică valoare a
lui p , divizibilă prin n', este n! ; deci trebuie să avem
p= (18)
Aşadar, ecuaţia binomă de g rad u l cel mal mic, care adm ite ca
n
rădăcin ă Zk a ecuaţiei (15), este ecuaţia binomă de g r a d y
în care 8= D {k , n).
Acest rezultat conduce la demonstraţia teorem ei; dacă x* este
rădăcină primitivă a ecuaţiei (15), această ecuaţie trebuie să fie
ecuaţia de grad minim care admite ca rădăcină pe x * . Deci, trebuie
să avem n —p, adică, conform (18),
S = D {k , n) = 1
care exprimă faptul că n este prim cu/rşi că rădăcinile ecuaţiei (15)
se obţin din (15') pentru Ar=0, 1, 2, 3, . . . , n —1 (k<C.n); rezultă
că rădăcinile prim itive ale ecuaţiei binome (15) se obţin din (15')
pentru valorile lui k prim e cu n şi m ai mici decît n.
C o n s e c i n ţ e , a) Rădăcinile primitive sînt conjugate, căci din
(1 5 ') avem
2kn 2kn
z= cos -i sin
2 (n - k ) ti 2 (n—Ar) K
Z n- k = COS f/ sin
n n
( r, 2k%\ . . . (o 2kTl\ 2 kft . . 2kft
—cos 2 r t ---- — l+ z sin \2n------— = cos —— i sin — •
Dacă Zk este primitivă, adică dacă numărul k este prim cu n,

rezultă că şi n —k este prim cu n şi deci z „ ~ k , conjugată cu Z k,
este rădăcină primitivă.
b) Numărul rădăcinilor primitive ale ecuaţiilor binome este un
număr par, cu excep ta ecuajiei z 2—1 = 0.
107
c) Numărul rădăcinilor primitive ale ecuaţiei binome de gradul n
este egal cu numărul numerelor întregi şi pozitive, prime cu n şi
mai mici decît n. In teoria numerelor, acest număr, funcţie de n,
se notează cp(n) şi se numeşte fu n cţia lui Euler sau indicator.
Proprietatea a treia se poate enunţa astfel: numărul rădăcin ilor
prim itive de g ra d u l n este egal cu y{n).
E x e m p l e . 1. S ă se a fle rădăcin ile prim itive ale ecu aţiei
binome z3— 1 = 0.
Avem n = 3 şi cp( 3 )= 2 , pentru că în şirul k = 0, 1, 2, nume
rele prime cu 3 sînt 1 şi 2. Rădăcinile primitive ale ecuaţiei se obţin
înlocuind în (15"') A r = l ,2 :
Z, = COSy + / s in y = — y + / -y -= w ,
4 tt: . . . 4 tc 1 . o
Z2= C O S y + Z S ffly = — y - / - y = W2,
w, co2 fiind rădăcinile cubice ale unităţii.

2. S ă se a fle rădăcinile prim itive ale ecuaţiei binome z 4—
- 1 = 0.
Avem n = 4 ; k = 0 , 1, 2, 3 , 4 şi cp(4) = 2 ; deci ecuaţia are-
două rădăcini primitive care se obţin din (15w) pentru k = 1 , 3 :
Zi = cos y + i sin y = /,
3 îx . . • 3n
z3= c o s y + r s i n y = —1 .
4. Rădăcinile ecuaţiei binome (15) sînt eg ale cu n p u teri

în tregi consecutive ale unei rădăcin i primitive.
Fie şirul format din n puteri consecutive ale unei rădăcini
primitive a a ecuaţiei (15) •
ai, ar+1, ar+z, . . . , a r+n~l. (19).
Orice număr din şirul (19) este rădăcină a ecuaţiei (15), căci putem
scrie:
an— 1 , arn= l , (ar)”= 1 etc.
Dacă numerele şirului (19) sînt distincte, ele sînt rădăcinile
ecuaţiei (15). Să presupunem că pentru două numere / > j şi astfel
ca 0 < / , j < m — 1, am avea două numere din şirul (19) egale„
adică
ar+i —ar+l = 0.
108
S ă scriem această relaţie sub forma
a.r+1 (af-J—1 ) = 0 ;
cum oi.r+15^ 0, ar urma că
a!—t — 1 = 0 ,
adică a ar fi rădăcină a ecuaţiei
z l~] — 1 = 0,
cu —1 , ceea ce contrazice ipoteza că a ar fi rădăcină
primitivă. Numerele şirului (1.9) fiind distincte, ele sînt rădăcinile
ecuaţiei (15). In cazul particular r = 0, rădăcinile sînt a ° = l , a,
o?, . . . ,a n—1.
Exemple. 1. Putem obţine rădăcinile ecuaţiei binome z 3—1 = 0,
pornind de la una din rădăcinile primitive, de exemplu z , = —
y3 2
Avem rădăcinile
4 = 1 , Z|=Z, = - 1 + lE . Z? =
2 ' * 2
La fel, rădăcinile ecuaţiei z 4 — 1 = 0 se obţin, de exemplu, din

Zi = i :
z ° = i°= 1 , z\ — i, z ] = i 2= — 1 , Z i= /3= —/
sau din z3= —i :
4 = - / = 1, 4 = -/ , z i--il, 4=
2 . S ă se rezolve ecuaţia z5—1 = 0 să se arate care dintre
răd ăcin i sînt prim itive.
Rădăcinile sînt date de (15"'):
z *= co s^ y + z s in ~ -, k = 0 , 1, 2, 3, 4.
S e obţin rădăcinile:
z 0= l ,
z , = c o s y + / s i n y = - j Q/5— 1 + r |/l0 + 2 ^ 5 ) ,
, . . 4n tz • • iz
2 2= C O S y + / S in y = CO S y — / S in y =
= ^ ( —f 5 — 1 + z l/ lO —2 f 5 ) , (19')
109
6 tC i • • 6 tC IZ . • TE
Z3 = C O S y + * S i n y = C O S y + / S i n y =
= - J - C - K s - 1 —/ 1/10 - 2 / 5 ) ,
Z4= COS y + i sin y = COSy —i sin y =
= j- ( f 5 - i -/ y 1 0 + 2 f i ) .
Rădăcinile primitive sînt cele obţinute pentru valorile lui k

prime cu 5, adică pentru k = 1, 2, 3, 4 ; deci sînt primitive rădă
cinile z lt z2 , z3, z4 care sînt conjugate două cîte două:
Z\ = 2 4 ) Z2 ~ Z3 •
Rădăcinile primitive sînt rădăcini ale ecuaţiei reciproce de

gradul al patrulea
z 4+ z 3+ z 2+ z + 1 = 0 ,
obţinute prin împărţirea
z s-l
z —1 *
Alegînd una dintre rădăcinile primitive, de exemplu pe zx , să

se verifice că rădăcinile ecuaţiei date sînt z0= z y = l , z x= z x, z 2=
= z\ , z3= z3, z4=z\. Numărul rădăcinilor primitive se putea obţine
direct, cu funcţia lui Euler, cp(5) = 4, căci dintre numerele 0, 1, 2,
3, 4 sînt prime cu 5 numerele 1, 2, 3, 4.
5. D acă n = p q , p şi q fiin d numere în treg i prim e în tre
ele, rădăcinile ecuaţiei
zm — 1 = 0 (20 )
sînt eg a le cu produsul rădăcin ilor ecuaţiilor binome (16), (16')..

Fie două rădăcini date (15w) ale ecuaţiilor (16), (1 6 '):
r 2/^TC , • • 2k'i: (r\ ^ 11 ^ \

zk'= cos — + 1 sin — (0 <A:'</?),
n 2k . • 2k TZfr. - i» , ,
z"n = c o s ------ b 1 sin —— ( 0 < * £r< q).
Numărul complex
„ _ 2(qk’ +pk") k . . . 2(qk' +pk”) n
zr —zk' ‘ zk"= c o s -------------------b 1 sin ------------------
pq pq
110
2 (qk'+pk") K „ . „
are ca argument pe — , deci zr este o rădăcină a ecua
ţiei (20 ). ^ pq
Reciproc, dacă
2rit 2/~îi
2V = co s
+ i sin
~PQ PQ
este o rădăcină a ecuaţiei binome (20 ), întregii p şi q fiind primi
între ei, putem determina două numere întregi k 1, k" astfel ca,
r fiind dat, să avem
q k'+ p k " = r.
Putem scrie deci, înlocuind pe r,
2 (q k'+ p k") n . . 2 (q k '+ p k ") n
Zr = COS — ----- — — + *S in — -------P— LH , (20')
PQ PQ
relaţie care arată că
Zr —Z'k' ’ Zk".
6. D acă n = p q , p şi q fiin d numere întregi, prim e între-
ele, rădăcinile prim itive ale ecuaţiei (20 ) sînt eg a le cu produsul
rădăcinilor prim itive respectiv ale ecuaţiilor (16), (16').
Dacă z'k', zf" sînt rădăcini primitive respectiv ale ecuaţiilor
(16), (16') înseamnă că p este prim cu /<', iar q este prim cu k"..
Să arătăm că, în cazul acesta p q este prim cu qk'+ pk".
Presupunem, prin reducere la absurd, că ar exista un divizor
comun d pentru p q şi q k ' + p k " ; divizînd pe p q el va divide pe p ori
pe q. Fie p : d ; atunci avem şi pk" 1 d şi cum aţii presupus că
q k ' + p k " |d, ar urma că şi qk' '■d, adică sau q ţ d, sau k' j d, ceea
ce nu este posibil pentru că şi q şi k' sînt prime cu p. Deci pq
şi qk'+ pk" sînt prime între ele.
Reciproc, dacă zr dat de (20') este o rădăcină primitivă a
ecuaţiei (20 ), adică pq este prim cu r, din (20 ') rezultă că k' este
prim cu p, k" prim cu q şi deci z\>, zi" sînt rădăcini primitive ale
ecuaţiilor (16), (1 6 '). Să demonstrăm, deci că k', k" sînt prime
respectiv cu p, q.
In adevăr, dacă ar exista un divizor comun pentru k' şi p<
acesta ar fi divizor şi pentru qk' şi pentru pk" deci, conform ( 20')
şi pentru r ; r şi p avînd un divizor comun, r şi p q nu ar mai fi
prime între ele, cum am presupus. Rezultă că produsul zr=z'k''Zl"
a două rădăcini primitive ale ecuaţiilor (16), (16') este o rădăcină
primitivă a ecuaţiilor (20 ).
Reciproc, orice rădăcină primitivă zr a ecuaţiei (20) este egală
cu produsul a două rădăcini primitive ale ecuaţiilor (16), (16').
111
O b s e r v a ţii. Teorem a 6 conduce la o proprietate interesantă
a funcţiei lui E uler: fu n cţia y{ri) este o fu n cţie m ultiplicativă *).
Va trebui să arătăm că pentru p , g > 0, întregi şi prime între ele,
avem
<p(p-q)='p(p)-'p(q).
Considerăm ecuaţia binomă (15) şi p şi q prime între ele, aşa
fel ca n = p - q . Numărul rădăcini'or primitive ale ecuaţiei (20) este
dat de funcţia <p[p-q)', deci
? (« )= ? (/ > • ? ):
Numărul rădăcinilor primitive ale ecuaţiilor (16), (16') sînt res
pectiv cp(p), y(q). Conform teoremei 6, numărul rădăcinilor primi-,
tive ale ecuaţiei ( 20) este egal cu numărul rădăcinilor obţinute făcînd
produsul, în toate felurile posibile, ale rădăcinilor primitive ale
ecuaţiilor (16), (1 6 '), deci:
9 (P •9') = *P(P) "f{q),
adică
astfel ca D (p, q ) = l .
E x e m p l u . S ă se rezolve ecuaţia binomă x 12— 1 = 0 , să
se a fle numărul rădăcin ilor prim itive şi să se calculeze aceste
rădăcini.
Rădăcinile ecuaţiei date se obţin prin înmulţirea rădăcinilor
ecuaţiilor z3— 1 = 0 , z 4— 1 = 0 , căci 1 2 = 3 » 4 şi D ( 3 , 4 ) = l . Rădă
cinile celor două ecuaţii sînt, respectiv,
1 , co, w2 , 1 , ij 1, i.
Rădăcinile ecuaţiei date se obţin făcînd toate produsele din şirurile
de rădăcini scrise:
2<_1 =0
1 i —1 —i
^ ^ 2 3 —1=0
1 1 l -1 —i
(O O) a)i — O) — ai
cu2 (!)2 m2i -O )2 —io2i
J) Funcţia 0 (a) se numeşte mu'.tiplicativă dacă: a) este verificată pen

tru toate valorile întregi şi pozitive ale lui a şi nu se anulează pentru nici
una dintre valorile lui a ; b) pentru orice a', a" pozitivi şi primi, există relaţia
e (a'-a") = o (a')-e (a").
112
Aflăm numărul rădăcinilor primitive cu ajutorul relaţiei
¥ ( 1 2 ) = ? (3)»<p (4) = 4.
D eci, ecuaţia dată are patru rădăcini primitive; ele se obţin din
rădăcinile celor două ecuaţii sc rise :
«o, a)2 ; i, —i.

Rădăcinile primitive ale ecuaţiei date, sînt calculate în tab ela:
z 1— 1 = 0
i —i
^ - ^ z 3— 1 = 0
V3 1 .
(1) - o ,l = -Ş - + y /
2 2 1
(N
« 1 i
3
2 . Aspectul general al teoremei 5 este următorul: D acă

ti= p * K . .p°jk este descompunerea canonică cu p ., p j prim i între
e i, rădăcinile ecuaţiei (15) se obţin fă c în d toate produsele r ă
d ăcin ilor ecuaţiilor
z p°y — 1 = 0 , z p2 - l = 0 , . . . , z pkk- 1 = 0 . (21)
R ădăcinile prim itive ale ecuaţiei (15) se obţin, în acelaşi

f e l , din rădăcin ile primitive ale ecuaţiilor (21). Această teoremă
conduce la proprietatea funcţiei lui Euler:
? (p il • • • Pl k) = ? Cp ? ) • • ■<p (Plk)- (2 2 )
Cu ajutorul relaţiei (22), in teoria numerelor se demonstrează

teorem a: f i e n —p ^ . . . p af descompunerea canonică a lui n : atunci
«avem form u la lui Gauss
Să calculăm factorii din membrul drept al relaţiei (22). Divi-

zorii numărului p sînt 1, p x, p\, . . . , p\l~l , p af Fie /z<p“‘ şi 8=
= D(n, p af . Dacă d este cel mai mic divizor al lui 8, atunci d
:şi deci (d fiind prim) trebuie ca d = p x\ rezultă n : d. Deci, în şirul
divizorilor Iui p°f există multipli ai lui p x8
P\ > 2P\ . 3/ b , . . . , p ?~ ' -p x
8 - N u m e r e c o m p le x e
113
în număr de Celelalte numere din acel şir sînt prime cu p^ţ
ele sînt în număr de p'f—p'^-1. Adică
? (/ ? ) = P ^ -P i1-' =P\'[ 1 - “ ]
şi, în acelaşi fel,

? ( / £ ) ■ = / > ? jl
(P“* ) = P “A : ( 1 - 1 ) .
Numerele /?,, p 2 , . . . fiind prime între ele, şi puterilfe lor de

asemenea, din ( 22 ) reiese
? (Pî1■■■P ?)= P T • • • Plk ( 1 “ j j • • • ( :1 ~y}\
adică tocmai formula lui Gauss scrisă mai înainte.

Exem plu, a) Dacă n = 360 = 2 3 • 3 2*5, a tu n ci'9 (3 6 0 ) =
- 3 6 0 ( l - | ) j l - | j ( l - i ) = 96. '
b) S ă se a fle numărul rădăcin ilor prim itive ale ecuaţiei

2 6o_ i _ o. Numărul rădăcinilor primitive este dat de indicatorul!
9 ( 6 0 ) = 16, căci 60 = 22»3 • 5. Rădăcinile primitive pot fi obţinute
făcînd toate produsele rădăcinilor primitive ale ecuaţiilor:
z 22- 1 = 0, z 3- 1 = 0, z s- 1 = 0,
Ele se obţin din tabela
Z1 2 - ] = 0
coz ca2 i —coi —coH
2 '— 1 = 0
Zi toiZ, a 2 izx - wizi —M2iZi

Z2 o)iz2 o>2 iz2 — 0)ZZ2 - ro2 iz2
z3 oylz3 O)2 iz3 - u>i z 3 -O )2 iz3
z4 toiz4 u>2 iz 4 -u>iz4 — o)2 iz4
unde z x, z2 , z3 , z 4 sînt date de (19').

6.06. în scrierea polig oan elor regu late cu n laturi în cerc _
Vom arăta că rezolvarea ecuaţiei binome (15) conduce la înscrierea
114
poligonului regulat cu n laturi în cercul trigonometric unitate. Pre
supunem că am înscris poligonul regulat cu ti laturi, de latură
ln=AM în cercul de rază 1 , unind din k în k punctele de diviziune,
în n părţi egale, ale cercului. Numărul k trebuie să fie prim cu n
| altfel poligonul ar avea laturi şi nu n
şi evident, k < y '). Avem (fig. 23)
măs. arc A7kf= —

n
şi deci
OP = C O S --------
n
Segmentul OP este cieci partea reală a rădăcinii ecuaţiei (15)

dată de (15"'). Pe de altă parte, cunoscind OP, putem construi
ln=AM şi reciproc, cunoscînd AM poate fi determinat OP. Deci,
rezolvarea e-cuatiei (15) şi înscrierea poligonului regulat cu ti laturi
în cerc, sînt probleme echivalente. Numărul k fiind prim cu n ( deci
şi cu y j şi mai mic decît numărul poligoanelor regulate cu ti
laturi înscrise în cerc este egal cu ycp (n), în care <p(/z) este func{ia
Iui Euler [adică cu numărul perechilor conjugate, al rădăcinilor pri
mitive ale ecuaţiei (15)]. Deci, calculul rădăcinilor primitive ale ecua
ţiei (15) şi înscrierea poligonului regulat cu n laturi în cerc sînt
probleme echivalente. Cunoscînd rădăcinile primitive ale ecuaţiei (15),
laturile poligoanelor înscrise corespunzătoare se obţin din triun
ghiul dreptunghic APM (fig. 2 3 ):
AM2= {\ —O P f A- MP2-
înlocuind
O P —c o s — , M P = s in ^ 5 ,
n n
rezultă că
/n=|/ 2 ( l - 2 c o s Ş ^ ) , (23)
în care k ia valorile prime cu n şi mai mici decît •
J) Unind punctele din n—k în n—k se găseşte aceiaşi poligon, obţinut

unind punctele de diviziune din k în k.
115
O b s e r v a ţii. 1. Se poate forma ecuaţia ale cărei rădăcini să
fie /„. Avem :
2/Ctc i • • 2kn
Zk — c o s ------ \ - i s m — ,
n n ’
1 2kn • • 2kn
—= c o s -------- 1 sm — ,
Z r. îl îl
adică
z k+ ——2 cos —n ■
Dacă în ecuaţia (15) n este impar, împărţim membrul întîi

prin x — 1 ; dacă n este par, îl împărţim prin x 2 — 1 ; ecuaţiile re
zultate au numai rădăcini complexe. Făcînd substituţia folosită la
rezolvarea ecuaţiilor reciproce,
y= z+ }’ (23')
obţinem o ecuaţie în y ale cărei rădăcini sînt date de j/= 2 c o s ^ p

înlocuind, din (23) avem
ln= \ f2^ y,
adică
y = 2 -ll, (23")
obţinînd astfel ecuaţia căutată în ln .

E x e m p l u . Problema înscrierii pentagonului regulat în cercul
trigonometric este echivalentă cu rezolvarea ecuaţiei binorne z 5— 1 = 0.
Ecuaţia are cp(5) = 4 rădăcini primitive. Numărul pentagoanelor
regulate înscrise este egal cu -|-cp(5) = 2.
Din (1 5 '), pentru k = 1, se obţine OP ca parte reală a lui x ( ,
pentagonul convex, pentru k —2, pentagonul stelat. Inlăturînd rădă
cina reală z = 1 a ecuaţiei, după împărţirea prin x — 1 , rezultă ecua
ţia reciprocă
z 4+ z 3+ z 2+ z + 1 = 0
care prin substituţia (2 3 ') se reduce la ecuaţia de gradul al doilea
y2+ y — 1 = 0 ,
ale cărei rădăcini sînt
v 4 ( - i± r 5 ) .
116
Din (23") rezultă
/5= y 1 / 1 0 -2 / 5 ,
latura pentagonului regulat convex înscris în cercul de rază 1 , şi
/s = y V lO + 2 /5,
latura pentagonului regulat stelat.

Formulele obţinute pentru laturi arată, simultan, şi posibilitatea
înscrierii pentagonului regulat numai cu rigla şi compasul (conţin opera
ţii de adunare, scădere, înmulţire şi extragere de rădăcină pătrată care
se construiesc numai cu rigla şi compasul).
. 2. Se poate folosi şi un alt procedeu care conduce şi la cal
culul apotemei poligonului înscris. Latura poligonului regulat înscris,
obţinut unind cele n puncte de diviziune din k m k, este dublul
sinusului arcului ~ ^ , adică
n 2 sin —
/„= ;
n >
scriind-o sub forma
; n - 2k TZ
ln = 2 sm ~2n~’
ne arată că latura poligonului regulat cu n laturi este egală cu dub
lul coeficientului unităţii imaginare în
r 2ICtz . . . 2kiz /r\4 \
zk= cos-^ + i s m ~ . (24)
Dar valorile (24) sînt rădăcinile ecuaţiei binome

z 2n— 1 = 0 . (25)
Rezultă că obţinem laturile poligoan elor regulate înscrise,
cu n laturi, luînd dublul p ă rţilo r im aginare ale rădăcin ilor
ecuaţiei (25) pentru k prim cu n şi m ai mic decît . P ărţile
reale ale rădăcin ilor sînt apotem ele poligoan elor.
E x e m p l u . In cazul pentagonului, cercetat în exemplul prece
dent, avem ecuaţia binomă z 10— 1 = 0 . Valorile lui k trebuie să fie
& < / ^ = 5 şi prime cu 5, adică k —1, 2, 3, 4.
117
Din (24) avem
z\ = z\= c o s y + / s i n ~ ,
Z2= 23= cos y +/ sin y • (24')
Laturile celor două poligoane, convex şi stelat, sînt, respectiv:
l5= 2 s i n J - , /s= 2 s i n Ş ,
iar apotemele lor,
o
a 5= c o s y , a 5= c o s y -
Comparînd cu rezultatele obţinute prin celălalt procedeu, deducem s
2 sin y = y j/lO— 2 f 5 ,
2 s i n y = y ]/ 1O + 2 I/5 ,
adică
sin y = s i n 3 6 ° = -i- ]/10 — 2^5,
sin y = sin 72° = y ]/10 + 2 ^ 5 .
Calculînd c o s y [care este partea reală a primei rădăcini (24')]

obţinem (după transformarea radicalilor dubli)
C O S y = C O S 36° = y (1/5 + 1),
a cărei valoare este

c5= 4 (K 5 + 1).
A P U C A Ţ II
1. Se dă ecuaţia binomă z 6— 1 = 0 şi se ce r e : a) să se
calculeze una dintre rădăcinile prim itive şi apoi să se deducă
celelalte rădăcini, b) să se deducă liniile trigonom etrice ale
arcelor de 60°, 120°, 240°, 300°. c) să se calculeze latura şi
118
<apotema exagonului regulat înscris în c e r c ; să se deducă f a p
tul că înscrierea exagonului regu lat în cerc se fa c e cu rig la
ş i com pasul.
In d ic a ţie . Avem cp ( 6 ) = 2 , deci ecuaţia binomă dată are două
.rădăcini primitive pentru A:= 1,4. Făcînd k — 1 în
2k 7C I • * 2Â? TZ
zk= c o s -g ---- b «sin — ,
■obţinem rădăcina primitivă
2:l = cos-|- + /sin -|-
■(vezi exemplul din 6.06).
2. Se dă ,ecuaţia binomă z8— 1 = 0 şi se c e r e : a) să se
«calculeze una dintre rădăcinile primitive şi apoi să se deducă
i.celelalte rădăcini, b) să se deducă liniile trigonom etrice ale
arcelor 45°, 135°, 225°, 315°. c) să se calculeze laturile şi apo-
tem ele octogoanelor regulate în scrise; să se deducă fa p tu l că
în scrierea octogonului regulat, convex şi stelat, se fa c e cu rig la
şi com pasul.
In d ic a ţie . Ecuaţia dată are <p(8) = 4 rădăcini primitive; deci
există y <p(8) = 2 octogoane regulate înscrise: octogonul convex,
■obţinut unind punctele de diviziune din 1 în 1 şi octogonul stelat,
iunind punctele de diviziune din 3 în 3. Rădăcinile primitive se
■obţin din
kiz , • • kn
Zk —cos j - + i sin ,
'.pentru k = l , 3 , 5, 7. Se ia rădăcina
z ,= c o s ~ - + i sin f ,
îiar celelalte rădăcini vor f i :
z0= z°; z2= z2l; z3= z8; z4=zf = - 1;
z5= z 8 = z3; 26= zŞ= i 2; z7=z\ =5, etc.
3. Se dă ecuaţia binomă z 10— 1 = 0 şi se ce r e :
■a) să se calculeze una dintre rădăcinile prim itive şi apoi să
se deducă rădăcinile ecuaţiei, b) S ă se deducă liniile trigono
m etrice ale arcelor 36°, 108°, 252°, 324°. c) Să se calculeze
daturile şi apotem ele decagoanelor înscrise regu late (convex şi
ste la t ) ; să se deducă fa p tu l că înscrierea lor se realizează
,numai cu rig la şi 'compasul.
119
In d ic a ţie . Sînt două decagoane regulate înscrise, căci
| ? ( 10 ) = 2 ;
rădăcinile ecuaţiei binome date se ob{in din rădăcina primitivă
z x= cos y + i sin y . etc.
6.07. Funcţii simetrice. Fie funcţia de două variabile, / ( x ,, x 2)

Făcînd permutările cu variabilele x 1, x2, adică P 2= 1*2 = 2, funcţia,
dată generează prin aceste permutări două funcţii f ( x x , x 2) şti
f(X2 , xx).
1. Dacă f (xx , x2) = f ( x 2 , x ,) funcţia se numeşte sim etrică -
2. Dacă f { x x, x2) = —f (x2 , Xj) sau f ( x x, x 2) + f ( x 2 , xx) = 0 y
funcţia se numeşte antisim etricâ.
Funcţiile
- jD=X i + x 2 q = x xx2 (26)
sînt simetrice căci
—p = x 2+ x , q = x2x x,
pe cînd funcţia
O= X , — x 2
este antisimetricâ, pentru că '
(x 2—x i).
Funcţia
5 = y 2= (x, —x 2)2
este simetrică pentru că
5 = ( x 1 - x 2)2 = ( x 2 - x 1f . (2 7 )
Funcţiile (26) se numesc fu n cţii simetrice elementare, iar
funcţia (27) discriminantul variabilelor x x, x 2 .
Orice polinom simetric de două variabile, P { x x, x 2) ~
= P (x2 , x ,), se p o a te exprim a ca un polinom de funcţiile si
metrice elementare (26). In adevăr, dacă ox“xêste un termen at
polinomului simetric dat, există două posibilităţi:
a) Ş = a şi atunci ax\ xV = a(xxx2)a = a q a
b) fs^ a şi fie Ş < a ;
polinomul P (xx, x 2) conţine termenii ax*x\, ax^xţ şi tf(x jx fj+ -
+ x j x “ ). Ultimul se poate scrie (căci Ş < a )
ax\ x\ (xpP + x “- f î ) = aq$ (x"_fi + xţ~P )_
120
Rămîne de arătat că expresiile de forma Sk=x\-\-x\ se pot
exprima prin funcţiile elementare (26). Acest lucru se obţine scriind
că variabilele X j, x2 sînt rădăcinile ecuaţiei de gradul al doilea
x2+ p x + q = 0 , adică
x \ + p x x+ q = 0 , x2 + x 2p + q = 0 ,
din care, prin adunare, rezultă

s2 —x2 -j-x| = p 2—2q.
înmulţind relaţiile precedente respectiv prin x , , x 2 , obţinem :

x \ + p x 2 + q x x = 0, x32 + p x 2 + q x 2 = 0
din care, prin adunare, rezultă
s3 = - P 3+ 3 a <7.
înmulţind aceleaşi relaţii respectiv prin x j , x\, x \, x|, . . . , se

obţin expresiile lui sk în funcţie de p , q. Deci, termenul polinomului
P ( X ] , x2) se poate scrie
ciqt (xpP + x ş~ P ) — aqi sa_ p.
Orice polinom antisimetric se exprim ă raţional în funcţie

de p , q şi f s = j/(xx + x 2)2 — 4xlx j= ]fp 2 — 4q. Avem P ( x , , x2) +
+ P ( x 2 , X!) = 0 ; făcînd X [ = x 2 , rezultă P (x 2 , x 2) = 0, adică
P (X j, x2) este divizibil prin X !—x 2
P ( x 1; x2) = ( x i—x 2) Q ( x i , x 2),
în care Q este un polinom simetric. In adevăr, avem
P ( x j , x 2) + P ( x 2 , Xj) = (X] x 2) Q (X j, x 2) + ( x 2- x , ) Q (x 2 ,X j) = 0 ,
din care rezultă

Q ( x i , x 2) = Q ( x 2 , Xj).
Polinomul P ( X j, x2) se poate scrie
P ( x , , x 2) = ( x j - x 2) Q ( X j, x 2) = f S . Q ( X j, x 2)
sau
P {x i , x 2) = \p2 2q •Q ( x , , x 2).
Q fiind simetric, este funcţie de p şi q. Deci, polinomul antisime
tric P este funcţie raţională de ]fp2—2q, p, q.
121
Exem plu. Polinomul antisimetric P ( x , , x2) = x-j — x f se
poate scrie
P ( x i, x 2) = ( x j - x 2) (x 2 + x ,x 2 + x 2)
în care al doilea factor este o funcţie simetrică ce se exprimă
prin p şi q :
x 2 + x , x 2 + x 2 = p 2—q,
ia r
* i - * 2= F p 2 -2 < ?.
deci
P { x x, x 2) = f p 2 - 2 q (p 2- q ).
Un polinom P (xl , x2) sa tis fa c e o ecuaţie de g radu l al
doilea cu coeficien ţii fu n cţii sim etrice în x{ , x 2
P 2(x i , x2) + P 1 (x ,, x 2) P ( x , , x 2) + P 2 (x 1, x 2) = 0.
In adevăr, putem forma funcţia simetrică
A( xif x 2) = y [P (x , , x 2) + P ( x 2 , Xi)]
şi funcţia antisimetrică
P ( x , , X2) = y [ P ( x i , x 2) - P ( x 2 , x,)].
Deci
P ( X i , x 2) = A (xi , X2) + P ( X ! , x 2).
Funcţia B fiind antisimetrică, avem
P ( x i , x 2) = B (xj , x 2) • ]/5, unde B { x x, x 2) = —P ( x 2 , x ,).

:Deci
P ( x i , x2) = A(x , , x 2) + P ( x i , x 2) • f s
'care conduce la
[P (X i, x2) A (X] , x 2)]2 —B 2 ( X j, x 2)*S,

adică
P 2 ( x ,, x 2) -2 A ( x ,, x 2) P (X j , x 2) + j4 2 (X j , x 2) —B 2{xl , x2)S = 0,
în care
■Pi ( * i , x 2) = —2A (x i , x 2),
P 2 ( * i . x 2) = 4 2 ( x , , x 2) - P 2 (x i , x 2)
sînt funcţii simetrice.
122
Funcţii simetrice de trei variabile. O funcţie de trei varia
permutarea variabilelor P 3=
bile / ( x , , x 2 , x3) generează prin
= 1 *2 *3 = 6 funcţii:
/ l = / ( X l X 2X 3), f 2 = f { X 2X3X 1), f 3 = f ( X 3XiX2),
h = f { x xx3x2), f 2 = / ( x 3x 2x ,), }3= f (x2xxx3).
Se pot ivi următoarele cazuri *):
f« f\ = f 2 = f s = ~ţ\~l2~~i3
.■şi atunci / ( x ,x 2x3) se numeşte sim etrică.
2* f l = f 2 ~ f 3 > 7 l = f 2 = ?3
şi atunci / ( X jX 2x 3) se numeşte ciclică, generînd două funcţii

distincte.
3 * / i = fi> / i = f2> f i —h
şi atunci / (x ,x 2x3) se numeşte p a rţia l sim etrică, generînd trei

funcţii distincte.
4- f\ — fi > f i = ’f 2 * f\ = ~~h
şi atunci f ( x xx2x3) se numeşte antisim etricâ, adică îşi schimbă
.semnul la o transpoziţie x,-xy->xyx ;- a variabilelor; / (x t x 2x 3) se
numeşte p a rţia l antisim etricâ, dacă numai una dintre cele trei
relaţii este satisfăcută.
E x e m p l e . 1. Funcţiile elementare
—p = x l + x 2+ x 3, ^ = x 1x 2 + x 2x 3+ x 3x 1) - r = x xx2x3 (26')
.sînt sim etrice; variabilele X i , x 2 , x 3 sînt rădăcinile ecuaţiei de
gradul al treilea
x3+ p x 2 + q x + r = 0 . (26")
2. Funcţia
v { x x, x2, X 3) = (X j x 2) (x 2 - x 3) (x 3- x , ) =
1 1 l
Xt x2 *3
Y2 x2 Y2
A1 A2 *3
ieste antisimetricâ, deoarece îşi schimbă semnul la o transpoziţie.
*) Excluzînd cazurile de neegalitate parţială şi neegalitate în totalitate.
123
3. Funcţia
S= V2= (Xj - x2f (x 2- x3f (x3—Xj f
este simetrică şi se numeşte discriminantul variabilelor x, , x 2 , x 3 ..

Expresia lui 5 se obţine din
1 1 i 3 «1 «2
8= *2 *3 = «i «2 «3
\*2
X2 A2 a 32
X «2 S3 S4
în care
s, = —p , s2= p 2—2q, ss = - p 3+ 3 p q - 3 r , . . .
şi deci
h—p 2q2~ 2 1 r2—4p3r+ 1 8 p q r—4q3. (27')
O funcţie de trei variabile f ( x x, x 2 , x3) se numeşte relativ

ciclică, dacă
/ ( x 2 , x 3 , x 1) = X f ( x 1, x 2 , x3).
Rezultă
/ (x 3 , x t , x 2) = X f (x 2 , x3 , xx) = l 2f { x x, x 2 , x3)
şi, din această relaţie,
/ ( x , , x 2 , x 3) = X / (x 3 , x , , x2) ;
înlocuind pe / (x3 , x x, x 2)= A 2 / (x , , x 2 , x3), rezultă
f ( x i , x2, x3) = X3 f (x3 , x , , x 2),

adică m ultiplicatorul X este rădăcină cubică a unităţii X, = 1 ^
X2 = co, X3= w2 (astfel că <d3= 1 , m2+ co+ 1 = 0 ) . Deci
/ ( x 2 , x 3 , x ,) = / ( x 1 , x 2f x 3),
adică funcţia este ciclică, iar funcţiile
/ (x 2 , x3 , x , ) = w / ( x ,, x 2 , x3)
/(X 3 , X, , X2) = (02/(X j , x 2 , x 3)
sînt funcţii relativ ciclice.

Rezolvantele lui L agran ge. Există două funcţii liniare rela
tiv ciclice (rezolvantele lui Lagrange). In adevăr, fie funcţia liniară
/ ( X j, x2 , x3) = ajX! + c2x 2 4- a 3x 3
124
:şi funcţiile relativ ciclice pe care le generează:
co/(xi, x 2 , ■x3)= M aiX 2+ a 2x3+ a 3xi )
o>2 /( x , , x2> x 3) = 6)2 (o1x 2 + o2x3 + o3X i ).
Funcţia f ( x x , x 2 , x3) este relativ ciclică, dacă avem:
« i* ! + a2x2+ a3x3 = co(ojx 2 + a2x3+ a3x,)
O, X, + a2X2 + a3X3= O)2 (OjX2 + 02X3 + C3^l)-
Identificînd, se obţine
fl[ = ufl3 , a3= w a j, a 3 = wfl2 = co2a 1
•şi
a 1= ia2a3 , o2 = co2Oj , o3 = w2o2 =o) 4o, = o o , .
Rezultă că funcţiile relativ ciclice generate de funcţia liniară
sînt de forma:
co03X| + co#jX2~f to 02X 3 = 0! (x! —
|—coX2 -(-a)2 X3)
O)2 0 3X, + W2 0 ,X 2 + a>2 0 2x 3 = fli (Xj + to2 X 2 + a )X 3)
sau, făcînd abstracţie de factorul constant o, , obţinem expresiile

rezolvantelor lui Lagrange:
(to, X ) = X i + WX2 + w2 x 3
(w3= l , a)2+ w + 1 = 0). (28)
(w2, x) = X! + « 2 x 2 -fo>x3
Rezolvantele lui Lagrange au proprietăţi care le fac proprii
pentru rezolvarea ecua{iei cubice:
1. D ată fu n cţia liniară elem entară de nedeterminatele
X , , x 2 , x3 , acestea sînt fu n cţii liniare de p şi de rezolvantele
lui L ag ran g e (o, x), ( o 2, x).
în adevăr, rezolvînd sistemul liniar
Xj + x 2+ x 3= Pj
■ x 1 + o x 2+ o 2x 3 = (o), x ) , (29)
X, + o)2x 2 + cox3 = ( o 2, x ),
obţinem:
(u>2, x)+(co, x ) - p
X! - 3 ">
■'2 ((O 2, X ) + to(u), x) —p

*2: (29')
(io2 , X) + O)2 (ffl, X) — P

X ,=
125
2 . Rezolv antele lui Lagrange satisfac ecuaţia
(w, x)*(<o2, x ) = p 2—3q (30)
în care p, q sînt funcţiile simetrice elementare (26') de nedeter
minatele * 1 , x2, x3.
In adevăr, din (28) avem
K x ) ( w 2, X ) = ( X 1 + C0X2 + 0)2X 3) ( X 1 +
+ W2X 2 + « X 3) = : X 2 + w 3 x 2 + « 2 x 2 +
+ ( w 2+ <o) Xj X 2 -f~ ( to2 -{- to4) x 2x 3 -f-
_ +((02+ wVx 3x 1 ,
în care
o)4= (o 3co= co, a>2 -fc o = — 1
şi deci
(w, x )-( w2, x) = x2-f x | + x ^—X jX2—x 2x 3—
- x 3x i = (x 1+ x 2+ x 3)2- 3 ( x ix 2+ x 2x 3+ x 3x 1).
înlocuind în (26'), rezultă că rezolvantele lui Lagrange satisfac

ecuaţia (30).
3. Cubul rezolvantelor lui Lagrange satisfac ecuaţia de
gradul al do ile a :
z 2+ ( 2 p 3- 9pq+27r) z + ( p 2~ 3 q f = 0 . (30')
In adevăr, din (28) rezultă
co2 (w, x) = u>2xl + x 2+ a x 3 .
w (c o 2, X ) = COXj - f X 2 + co2 x 3 .
Ridicînd la cub, ţinînd seama de (26') şi notînd

(<o, x f = z l , (co2, x f = z 2 , (30")
rezultă
z t + z 2= - ( 2 p 3- 9 p q + 2 7 r ) ,
z, •z 2~ ( p 2- 3 q f ,
relaţii care arată că (30') este îndeplinită.
C o n s e c i n ţ ă . Din proprietăţile precedente rezultă că rezol
varea ecuaţiei cubice (26") se reduce la :
126
E t a p a 1. Rezolvarea ecuaţiei de gradul al doilea (^0'), care,,
se reduce la rezolvarea unei ecuaţii binome de gradul al doilea !)
S2= A , (30'").
în care A = — 27§ (S fiind discriminantul (2 7 ')).
E t a p a 2. Calcularea rezolvantelor lui Lagrange din ecuaţiile
binome de gradul al treilea (30").
E t a p a 3 . ' Calcularea rădăcinilor x x, x2 , x3 prin formu
lele (29').
Deci, rezolvarea ecuaţiei de g ra d u l al treilea se reduce la
rezolvarea ecuaţiilor binome de g ra d u l al d oilea şi al treilea:
E x e m p l u . S ă se rezolve ecuaţia cubică <x3+ 6x —7 = 0..
Etapa 1. Ecuaţia rezolvantă (30') este
z2- 7 * 3 3 z - 2 3 . 3 6= 0
şi deci A = 3 10; ecuaţia binomă (30"') C2= 3 10 are rădăcinile C = 3 5,

£ = — 3 5.
Pentru z x , z2 avem valorile z x= {— 3)3, z2= 63.
E t a p a 2. Rezolvantele lui Lagrange sînt soluţiile ecuaţiilor
binom e:
(« , x )3 = ( - 3 ) 3, ( co2, x )3 = 6 3,
adică (co, x ) = — 3co2, (co2, x) = 6co2.

E t a p a 3. Din (2 9 ') obţinem soluţiile
Xi = 1 , X 2 = 2 c o 2 — co, X 3— — co2 + 2co,
pentru (co, x ) = — 3, (co2, x) = 6 ; sînt acceptabile, căci verifică (30)..

Luînd (co, x) = — 3co, (co2, x) = 6co2, căci verifică (30), obţinem
soluţiile
X "= 2 c0 2— CO, X 2 = 2 cO— CO2 , X 3= l .
Luînd şi (co, x ) = — 3co2, (co2, x) = 6co, căci şi în acest caz este

verificată (30), epuizăm toate posibilităţile. Obţinem
XÎ" = 2C 0 — CO2 , X 2j = l , X 3 = 2 c o 2 — co.
Deci există numai trei valori distincte x, = 1, x 2=2co 2—co-,

x 3= — co2+ 2 co găsite şi în 6.02 prin aplicarea directă a formulei
lui Cardano.
*) Ecuaţia de gradul al doilea az2+ b z + c = 0 se reduce la ecuaţia ţ 2=A,,

unde £ = 2az + b, a = 62—4ac.
127
6.08. R ezolvarea ecuaţiei cubice ax3-\-bx2+cx-\-d= 0 în
■corpul numerelor complexe.
Prin transformări identice cu cele folosite în 6.02, ecuaţia
ax3-\- &x2+ c x + d = 0 se reduce la forma
x3+ p x + q = 0 ,
în care p, q sînt numere complexe.
E t a p a 1. Făcînd în (30') p = 0, q = P , r = Q , obţinem ecua
ţia rezolvantă
z2+ 2 7 Q z = 2 7 P 3= 0 .
Ecuaţia binomă (30"') este
P - â _ 2 s.27J. [ ( f ) '+ ( - f f | .
ale cărei rădăcini
C,,! - + 2 - 2 7 * V | 4 - f + j - f ) ’.
determină, pe z x, z2 , ad ică:
z, — | - Q —2 7 ' \ / ( 4 - f + ( #
2 7 V iiM #
E t a p a 2. Rezolvantele lui Lagrange sînt soluţiile ecuaţiilor
binome (30"). Valorile rezolvantei (co, x ) sîn t:
(co, x) = Vî> (w> X) = (0 -y/Z[, ( co, x ) = w2 -\/z 1 ,

iar ale rezolvantei (co2, x ) :
(w2, x ) = i / z 2, (“ 2. x) = w ţ /^ . ( « 2, x ) = o>23/ z2 .
Alegem valorile rezolvantelor care satisfac ecuaţia (30)
(co, x ) •(co2, x ) = —3 P
care sînt
(“ > x )-(c o 2, x)=ŞJzx • \/z2= ^J zxz2= -2,P ,
deci
(co, x )= ^ Jz x , (O)2, x ) ^ J 2, (31)
(co, x) (co2, x) = o>$]Zx>uy/Z2= i»3Ş]zxz2= —3P ;
128
■aşadar,
(<*>, x )= m a/ z , . (W2, x) = co2 ^ / z 2 , (3 1 ''
(w, x)(co2, X) = G)2 a/£ | •6> a/ z 2 - = w 3 a/ z 1z 2 = — 3P ,

•deci
(co, X) = C02 ^ /Z j , ( « 2, x) = co \ / z 2 . (3 » ')
E ta p a 3. Din (29'), în care /? = O, avem, respectiv pentru
■valorile (31)
„ \/z2+
X j = ----------5--------->
1)2■y/zTg“Eo) Zj
x 2=
<» a/Z2 + U)2 \/Z]

X 3 ---------------- 3
că ci w3= l , pentru valorile (3 1 '):
w2 Z2+ (o"\/Zj
Xi = 3
(!) V Z2-|- a)2V Zj
x 2=
x 3=
1 fc+ V 7i
că ci 6>4= ( o3 m = co, pentru valorile (3 1 "):
X, =
V ^2 (!>2 V Z)
n V^Z^+ a/^
x 2----------5------>
; V Z24-(oa/Z|
X3 =
Dintre aceste nouă valori numai trei sînt distincte; ele sînt
rădăcinile ecuaţiei cubice (3 0 ):
X>- 3 ’
„ . (1) \/z, + (U2 -\/z2

X2 - ----------- 3 ------------ ’
„ _ (02a/z1+ (!)'\/z2
X3 3
3 - Numere complexe
129
înlocuind pe z x , z2, obţinem formulele lui Cardano ( 1 1 ') pen
tru cazul ecuaţiei cubice în corpul numerelor complexe:
* 1- V - f — ^ + 7 - ? + ^
+ ^ ^ / - Ş + KĂ7 , (32>
* 3= ~ \f - f - U ’ §• + fÂ7,
în care
Deci, ecuaţia cubică are, în corpul numerelor com plexe,

trei rădăcini.
E x e m p l u . S ă se rezolve ecuaţia x 3+ 3 / x — (1 + 0 = 0 .
Ecuaţia rezolvantă este
Z2—( l + z ) 2 + 1= 0 .
Ea are rădăcinile zt = 1, z 2 = /; ecuaţiile binome (co, x)3= 1 ,

(co2, x )3= / au soluţiile:
(co, x) = 1, (co, x) — CO, (cOj x) = co2

(co2, x ) = —i, (co2, x ) = — /co, (co2, x ) = — /co2.
Ţinînd seama de relaţia
(co, x).(co2, X ) = — /,
din (29') se obţine
Xj = 1 — i, x2=a>—icc>2, x 3=co 2— /co.
Soluţiile se pot ob{ine şi direct cu ajutorul formulelor (32) îra
care punem:
Q = — ( 1 + 0 » A '= — ~2^'
EXERCIŢII
1 . Sd se rezolve trigonom etric ecuaţiile de g ra d u l a i

d o ile a :
a) x 2- 35,2 3 7 x + 189,44 = 0 ;
b) x 2+ / ?x + < 7 = 0 ,
ştiind că lg /? ==3,46124 ; lg ^ = 5 ,71523.
130
Indicaţie. Se procedează ca la rezolvarea exemplelor din 6.01.
2. S ă se rezolve trigonom etric ecuaţia
x 2- 6 , 2 8 3 1 8 5 3 x + 10,87312 = 0.
R : x i,2 = 3 ,1 4 1 5 9 2 6 5 + 1,00175583/.
3. Să se rezolve urm ătoarele ecuaţii aplicîn d form u lele
lui Cardano :
a) *x3— 6x —9 = 0 ;
b) x 3- f 6x —7 = 0 ;
c) x 3— 7 x —6 = 0.
R : a) Xj = 3 ; x 2(3= y ( —3 ± / f 3 ) ;
b) x x= l ; x 2, 3 = - = ( — l ± i / 2 7 ) ;
c) Xj = —2 ; x 2= — 1 ; x 3= 3 .
4. S ă se rezolve ecuaţiile
a) x 3+ 3 / x —( l + / ) = 0 ;
b) x 3+3/'x 2— 10 / = 0.
Indicaţii, a) Ecuaţia rezolvantă este

z2- ( \ + i ) z + i= 0
rădăcinile ecuaţiei date sint de forma Zy+ŞJz2, în care ^Jzx= 1 ,

*42.
, w2 şi \jz2~ —i, —/«, —iio2. Rădăcinile sînt

£
x, = 1 — x 2= w— i(x>2, x 3= w2— im,
w fiind rădăcina cubică a unităţii reale,

b) Se face substituţia
10/
x= —
u
şi se obţine ecuaţia
u3 + 3 0 « + 1 0 0 = 0,
a cărei ecuaţie rezolvantă este

z 2+ 1 0 0 ^ - 1 0 0 0 = 0.
131
Rădăcinile sînt:
Xl = - f ( V 6 + f 3 5 + y 6 — 1/35 + 1),
x2= - i ( c o V 6 - f 3 5 + w 2 y 6 + f 3 5 + 1 ) ,
x 3 = —i (co y 6 + f 35 + co2 y 6 — f 3 5 + l) ,
în care se poate înlocui

0
y 6 + |a35 = y ( K l 4 ± y i O ) .
5. S ă se rezolve ecu aţiile:

a) x 3—3 x + l = 0 ;
b) x 3+ 3 x + l = 0 .
R : a) 2 s in l0 ° , —2 cos 20°, 2 cos 4 0 ° ;
b) 0 ,3 2 2 4 ; 0 ,1 6 1 2 + 1 ,0 1 2 9 f 3 z .
6 . S ă se rezolve trigonom etric ecu aţiile:

x 3+ 4 , 7 1 5 2 x - 3 , 8156 = 0 ;
x 3- 3 , 1 0 2 1 x + 1 6 , 7 l 5 = 0.
In d ic a ţie . Se procedează la fel ca în exemplele din 9 .0 4 .

7 . Să se rezolve ecuaţiile binome
a) x 40— 1 = 0 ;
b) x 60—1 = 0 .
In d ic a ţie , a) Se face substituţia
y=x5 (1 )
şi se obţine
j /8—1 = 0 . (2 )
Se înlocuieşte în (1)
x = -\/y -z
şi se obţine ecuaţia
z 5- l = 0 . (3)
Valorile lui x sînt
X i,j— V y i'Z j (^"= li 8, j — 11 •••> 6),
132
în care yt sînt valorile lui y din ecuaţia ( 2 ) şi Z j , valorile lui z
din ecuaţia (3).
b) Se face substituţia y = x 9
10, de unde rezultă y6— 1 = O; apoi
x= y -z şi se obţine z 10—1 = 0 care se descompune în
(z 5+ l ) (z5—1 ) = 0 etc.
8. D acă a este o rădăcin ă prim itivă a ecuaţiei x n— 1 = 0,

punînd
, TI TI
9 (x) = X p kx k, i|>(x) - Y qkxk,

avem
" 'i n
I n d ic a ţie . Avem
^ j-^-) = Y d l ~ Ţ ’
— P i d l + P 2 Ch <xJr P 3 d l a-2 j r - • • + P 2 ( 7 2 + / ,2(7 3 + / t y 7 3 ~ + • • •
In acelaşi fel se calculează
9 («2) ^ 2 j =Pl<7l+/?29 l* 2+ . ••+P2<l2+P2Q3^2 +• •• etc.
Se sumează şi se obţine
n n n n \
Y 9(«*) Y p * = n Y Pkqk + p 2<h Y ^k+ p 2q 3 Y1 ~T + • * •
a
Dar
S a^ ° - X ^ =0 etc-
9. Se dă ecuaţia binomă
x 20—1 = 0
133
şi se cere :
a ) să se rezolve ;
b) să se deducă rădăcin ile p rim itiv e:

c ) să se fo rm ez e ecuaţia rădăcin ilor p rim itiv e;
d) dacă
e = c o s yg + /sin
io
să se a rate care pu teri a lui s sînt primitive.

In d ic a ţie . Se procedează ca în exemplele din 6.05.
a) Rădăcinile se obţin făcînd £ = 0 ,1 , . . . , 19 în formula
2kn . . . 2kn 'ÎCn , . . kn
x k= cos + I sin 2Q- = C O S - jQ + i sin •
b) Numărul rădăcinilor primitive este dat_de funcţia lui Euler

<p(20)=8. Ele sînt ± i x ± i x 2 ; ± ix 2; ± i x x în care . x x , x 2 au
valorile de la a).
c) Ecuaţia rădăcinilor primitive este
x 8— dc6+ x 4— x2+ 1 = 0.
d) Rădăcinile primitive sînt date de puterile lui e prime cu 20
ii mici decît 2 0 : e, e3, e7, e9, e11, e13, s>7, s 19; avem :
s = ix4= i x x s n = c9 = — ixx
e3= —ix2— —ixx s 13= e7 = ix2
s7= —/x3= —ix2 s 17= &3= ixx
e9= /x, e19= s = cos

- /Sini s '
10. S ă se rezolve ecuaţia x 24— 1 = 0 şi să se specifice care
dintre rădăcinile ei sînt prim itive şi să se scrie ecuaţia lor.
S ă se pună sub fo r m ă de rad icali simpli, expresia
s = cos 4 - i sin ^ *
In d ic a ţie . Ecuaţia dată se scrie

(x I2- l ) (x 4+ l ) (x 8- x 4+ 1 ) = 0.
Ecuaţia x 12— 1 = 0 a fost rezolvată în 6.05. Ecuaţia x 4+ l = 0
are rădăcinile egale cu ± 0 ,5 ( 1 + / ) . Ecuaţia trinomă, care dă rădă
cinile primitive ale ecuaţiei x 8—x 4+ l = 0 , se reduce prin sub-
134
stituţia x 4= y la ecuaţia de gradul al doilea y2—y + 1 = 0 şi la
tecuatiile binom ex 4= y 1, x4= y 2 , y x şi y 2 fiind rădăcinile ecuaţiei în>>
Trebuie să calculăm ^ y x 2 . Avem succesiv
Pentru a extrage rădăcina pătrată punem
rşi, prin două ridicări la pătrat, obţinem sistemul

1 3
u- y = T ’ UU= J 6
care determină pe u, v. înlocuind pe u, u cu valorile găsite,
rezultă că
Extrăgînd din nou rădăcina pătrată, prin acelaşi procedeu

*ob{inem, pentru rădăcinile ecuaţiei tririome de gradul al optulea
x = - \ J ^ ± ~ = ± 4 - ( V 2 + lT3 ± i ]/2 - Y 3 ),
x = ’\ J - ]T - + Y ^ ± Y ^ 2 - ^ ± i ^2 + ^ -
'Transformînd în radicali simpli
]/a ±Yb =
.în care C 2= A 2— B 2, avem
]/2 ± 7 1 = i-(f6± K 2)
.şi deci cele opt rădăcini ale ecuaţiei trinome pot fi scrise sub forma
x = + j [ f b + K .2 ± i ( K 6 - l /2 ) J j ± [lr 6 - F 2 ±/(V 6-f2j)J.
135
*
Pentru k = 1, din (15"') rezultă
s= c o si + i sin i = | [ f 6 + f 2 4 i ( f 6 - f 2 )].
Procedînd ca în exerciţiul precedent, rădăcinile primitive se p ot

ob{ine ca puteri ale lui s : e, s5, &7, e11, e13, s 17, e19, e23 etc.
11. S ă se scrie şi să se rezolve ecuaţia rădăcin ilor prim i

tive ale ecuaţiei binome
x 15—1 = 0 ;
n f)
să se deducă valorile pentru c o s ^ > s in — -
1 Io 15
In d ic a ţie . Sînt
cp(15) = ţ>(3)-9 (5) = 8
rădăcini primitive (două cîte două conjugate); ele se obţin fie
făcînd A:= 0, 1, 2 , 3, 5, 7, 1 1 , 13 în formula (15"'), sau din ecuaţia
x 8—x 74 -x 5—x 4+ x3—x + 1 = 0,
a ’e cărei rădăcini sînt
Xjw ; x 2co; x 3a> = x 2co; x 4w = X ! C o ;
x 1w 2= x 1w ; x 2co2= x 2w ; x 3m 2 = x 2w ;
x 4w 2 = x 1« ;
în care w este rădăcina cubică complexă a unităţii reale, ia r

xt (i = 1, 2, 3, 4) sînt rădăcinile primitive ale ecuaţiei binome
x 5— 1 = 0 [date de (1 9 ') din 6.05]. Se obţine:
c o s i j r = | ( i + K ă + n * y i o ~ 2 ţ/5),
sin | | = | ( f l 5 4 f 3 - 1 0 - 2 f 5).
A N E X A A. CAPITOLUL VII
NOŢIUNI ELEMENTARE
DE ALGEBRĂ ABSTRACTĂ
Pentru a putea urmări evoluţia noţiunii de număr complex cit

mai aproape de dezvoltarea recentă a matematicii, sînt necesare
cîteva noţiuni de algebră abstractă.
7.01. Corespondenţă (aplicaţie, fu n cţie). Corespondenţă

biunivocă. Fie mulţimile SH de elemente a, b, c, . . . şi SK' de
elemente a', b', c' . . . Asocierea de perechi (a, a') a elementelor
celor două mulţimi se numeşte leg e de corespon den ţă ; a (respec
tiv a') se numeşte corespondentul elementului a' (respectiv a). Dacă
corespondenta este recip rocă: a', adică elementului agSIl îi
corespunde numai a'gSR' şi invers, elementului a 'g S ll' ii corespunde
numai «gSH, corespondenţa între SR şi Sic' se numeşte biunivocă.
Cuvîntul corespondentă exprimă aceeaşi noţiune ca şi cuvîntul
funcde (aplicaţie).
A spune că fiecărui element 06°® îi corespunde un element
a 'g Sll', înseamnă a defini o funcţie f ( a ) cu domeniul de definiţie Sil
şi cu codomeniul Sil', adică aşa fel ca să avem a ' = f{ a ) £SR'. Se
spune că / este aplicata mulţimii Sil pe mulţimea SH' şi se no
tează / : Sll-> S lt'.
Dacă corespondenţa între Sil şi SI' este biunivocă, atunci /
satisface condiţiile:
1) a' ia orice valoare în SR', deci pentru orice a'£S R ' există
un element agSR şi . numai unul, aşa fel ca / (a ) = a ' (deci
f : SR->SR').
2) Fiecare element a'gSR' corespunde unui singur element a£Sll
astfel ca f ~ l (a ') = a, (deci f ~ l : SR'->SR).
Funcţia f ~ x indică corespondenţa de la SR' la Sic (aplicaţia
sau funcţia inversă lui /).
137
Exemple, a) Dacă Si este mulţimea numerelor naturale şi &
mulţimea numerelor pare pozitive:
1, 2, 3, n, . . . }
S = { 2, 4, 6, . . . . 2 n, . . . }
elementele lor pot fi puse în corespondentă biunivocă:
1^2, 2 4, . . . , n <^ 2n, . . .

sau
f(n )= 2 n , /z=/- 1 (2 n).
b) Dacă S i l , este mulţimea vectorilor din plan şi SUl2 mulţimea

perechilor ordonate de numere reale şi y£oHl,, a£ SH2 , atunci între
elementele mulţimilor se poate stabili o corespondentă biunivocă
v ^ a sau v= f(oc) şi a = / - I (u ); funcţia/ este aplicaţia mulţimii S\i2
pe mulţimea Slix , adică
/ : Sii2-+S\lx ,
şi /_l este aplicaţia mulţimii S\l1 pe mulţimea S\i2 , adică
/ - 1 : Sil, -> S\l2 .

7.02. O peraţie algebrică. In mulţimea SIL este definită o
■operaţie binară „ o “ dacă fiecărei perechi ordonate a, bţSK. îi co
respunde un element c£$ll, şi numai unul, astfel că a o b = c .
In studiul mulţimilor cu o opera{ie algebrică „ o “ este comod
să întrebuinţăm terminologia şi notata aditivă „ + “ sau multiplica
tivă In primul caz operaţia se numeşte adunare şi asociază
perechii ordonate a, b numărul a + b, numit sumă; în al doilea caz,
operata se numeşte înmulţire şi asociază perechii ordonate a, b
numărul a*b, numit produs. In studiul mulţimilor cu două operat»
algebrice vom folosi termin ologia şi notaţia aditivă şi multiplicativă.
Astfel, definifia dată operaţiei algebrice este satisfăcută de
mulţimea numerelor negative, fa{ă de operaţia de adunare, căci
fiecărei perechi ordonate de numere negative îi corespunde un
singur număr negativ bine determinat. Definiţia nu este satisfăcută
de aceeaşi mulţime fa{ă de operaţia de înmulţire, care asociază
fiecărei perechi ordonate de numere negative un număr pozitiv, care
nu aparţine, deci, mulţimii numerelor considerate.
Definiţia dată pentru operaţia algebrică este satisfăcută de
mul{imea numerelor complexe faţă de operaţia de adunare şi
înmulţire.
138
A sociativitatea. Operaţia „ o “ este asociativă, dacă
a o {b o c )= (a o b )o c.
Com utativitatea. Operaţia „ o “ este comutativă dacă
a o b —b o a .
Elem ent neutru (unitatea). Mulţimea $11 în care a fost de
finită o operaţie algebrică „ o “ are uneori proprietatea că, oricare
a r fi a 6$H avem
a o e = e o a —a ;
elementul e, dacă există, se numeşte element neutru (unitate). In
scrierea aditivă şi multiplicativă se notează respectiv e —0, e = l .
De exemplu, mulţimea numerelor întregi are elementul neutru
zero faţă de adunare şi elementul neutru 1 faţă de înmulţire.
O peraţia inversă. O operaţie „ o “ definită în mulţimea $K
admite o operaţie inversă, dacă oricare ar fi a, 66$H, ecuaţiile
a o l= b , rjoa = b
au fiecare cîte o soluţie unică.
Dacă operaţia „ c “ nu este comutativă, soluţiile celor două
•ecuaţii nu trebuie neapărat să coincidă.
De exemplu, operaţia de adunare în mulţimea numerelor în
tregi se poate inversa pentru că ecuaţiile
a + ţ= b, fj + a = b
admit soluţii (în cazul de faţă unice şi operaţia este comutativă).
7.03. Izom orfism . Considerăm mulţimile $H, $11' în care s-a
definit cîte o operaţie algebrică, pe care le notăm cu acelaşi
simbol „ o “, adică avem a o b = c£$H, dacă a,bţ.S)11 şi a'ob' =
= c ' 6$lt', dacă a', b'£S)\V.
Mulţimile $îl, $11' se numesc izom orfe în raport cu opera
ţiile „ o “ d a c ă :
1 ) între mulţimile $ 11, $ 11' se poate stabili o corespondenţă
(aplicaţie) biuiivocă, adică a ^ a ’, b ^ b ' , c< ± c' . . .
2 ) corespondenţa biunivocă stabilită păstrează operaţiile „ o “,
adică a o b *^ a'ob '.
Corespondenţa dotată cu proprietăţile 1 ), 2) se numeşte izo-
m orfie (izom orfism ), iar mulţimile izomorfe se notează
$ H ~ $ t l'.
139
Izomorfia este o relaţie de echivalentă, adică, aşa cum se
deduce imediat din definiţie, sînt satisfăcute proprietăţile de
a) reflexivitate oUl ~ oJll,
b) sim etrie: dacă <911 ~ SR', atunci SIL' alt,
c) tranzitivitate : dacă 911 ~ 9R' şi 911' 91T, atunci 911 ~ aiV.
O b s e r v a ţie . Dacă în mulţimile 911 şi 911' sînt definite mai
multe operaţii „ o “, „ o “, . . . care formează familia SF, mulţimile
911 şi a r se numesc izom orfe în rap ort cu fa m ilia § , dacă sînt
izomorfe în raport cu fiecare operaţie „ o , o “, . . .
E x e m p l e . 1. Dacă aii [a) este mulţimea vectorilor a situaţi
pe o dreaptă şi R mulţimea numerelor reale, din cele expuse re
zultă c ă :
a) între mulţimile ail(a) a vectorilor coliniari şi R a nume
relor reale, există o corespondenţă biunivocă;
b) în alt (ă) a fost definită operaţia de adunare care-i asocia
tivă, cumutativă şi admite operaţia inversă — scăderea — şi ele
mentul neutru; această operaţie corespunde operaţiei de adunare
în R şi are aceleaşi proprietăţi;
c) mulţimile 91t(ă) şi R sînt izomorfe
• an (5) c- R
faţă de operaţia de adunare, căci prin corespondenţa biunivocă sta
bilită avem a ^ r \
â = 6+ c , r = r ’ +r"
în care 2
2. Dacă aiC, este mulţimea vectorilor spaţiului bidimensional

şi ait2 mulţimea perechilor ordonate de numere reale, proprietăţile
din 2.02 pot fi transcrise în limbajul algebrei abstracte:
a) între aii, şi ait2 există o corespondenţă biunivocă; fiecărui
vector a din plan îi corespunde perechea reală (c , b) formată din
componen'ele a, b ale lui a după doi vectori ortogonali de lun
gime 1 , versorii 1 şi i, şi invers, perechii de numere reale (a, b) îi
corespunde vectorul ă ;
b) în mulţimea aii, au fost definite două operaţii: adunarea,
care este asociativă, comutativă şi admite operaţia inversă —
scăderea — şi elementul neutru (0, 0 ) ; înmulţirea care este aso-
140
ciativă, comutativă şi admite operaţia inversă — împărţirea — şi
elementul neutru; la fel pentru mulţimea SM,2;
c) mulţimile Sil, şi SK.2 sînt izom orfe f a ţ ă de operaţiile de
adunare şi înmulţire definite. Dacă avem
a + b —c, a - b —d
în care
â ^ ( a ' , a"), b ^ { b ' , b"),
atunci
c ^ { c ' , c"), d ^ ( d ' ,d " ) .
In adevăr,
c ^ { a ' + a n, b'+b")
d ^ { a ' b ' - a nb", a'b"+ anb’ )

unde
c' = a’+ a ' , c"=b'+b", d1= a ' b ' - a nb", d"=a'b"+a"b'.
Proprietatea de izomorfie între mulţimile <Pll, şi &\i2 va con

duce la demonstrarea echivalentei definiţiilor numerelor complexe.
3. Mulţimea DU, a vectorilor plani este izomorfă cu m u lţim e a ^
a claselor de resturi de polinoame cu coeficienţi reali modulo
x2+ i, pentru că :
a) între SI4 şi STL3 se poate stabili o corespondentă biunivocă:
fiecărui vector a de componente a, a' îi corespunde o clasă de
resturi a + a 'x şi invers;
b) în Sil, şi cP1t 3 au fost definite cîte două operaţii (adunarea
şi înm ulţirea);
c) mulţimea o>Ilj este izomorfă cu S\i2 în raport cu familia
operaţiilor de adunare şi înmulţire, definite în cele două mulţimi;
considerăm vectorii a, b£3\ix, pentru care avem
a+ b= , â -b = dţSftLl
şi
â ^ a + a 'x , c & ţ + t 'x , d ^ S + 5 'x .
Să arătăm că
c ^ ( a + Ş ) + ( a '+ Ş ') x
d (aj3 — a'j3') + (aŞ'-f-Şa') x.
141
In adevăr, vectorul c are ca componente pe a + Ş şi a' + fF*
adică tocmai coeficienţii polinomului a - f Ş + ( a '+ § ') x ; vectorul d
are componentele ocŞ—a'Ş' şi adică coeficienţii polinomului
(aŞ — a 'Ş ') + (afţ' + p a ')x .
O b s e r v a ţii. 1 ) Fie două numere complexe conjugate:
z —x' + ix", z = x ' —ix".

Intre mulţimea numerelor complexe olll(z) şi mulţimea ofllţi)'
este o corespondenţă biunivocă
z ^ 2.
Faţă de această corespondenţă biunivocă, dacă avem
atunci, din proprietăţile amintite în paragrafele precedente, rezultă

că avem ş i: _____
z ' + z ” = z' + z",
z'z" = z' 2",
adică
z '+ z " ^ 2 ' + 2"
z'z” ^ 2 ' 2"
deci, corespondenţa între $11 (z) şi $11(5) este izom orfă (7.03). Din
izomorfia celor două mulţimi rezultă şi proprietăţile demonstrate
direct mai înainte: ;
a) numărul complex conjugat diferenţei a două numere com
plexe este egal cu diferenţa numerelor complexe conjugate
b) numărul complex conjugat citului a două numere complexe
este egal cu citul numerelor complexe conjugate;
c) dacă numărul complex z se exprimă prin numerele com
plexe z k [k = 1 , 2 , . . . , n) cu ajutorul operaţiilor de adunare şi
înmulţire şi a operaţiilor inverse lor (scăderea şi împărţirea), înlo
cuind numerele z k prin conjugatele lor zk , se obţine 2 .
2 ) O transformare izomorfă a unui corp pe el însuşi se nu
meşte autom orfism interior al corpului.
De exemplu, izomorfia între $ 1l(z) şi $11(5) este un auto
morfism.
142
Autom orfism ul este identic dacă transformă un element al'
corpului în el însuşi.
T e o r e m ă . Automorfismul identic şi automorfismul z ^ z sînt

singurele automorfisme ale corpului numerelor complexe, care sînt
automorfisme identice pentru corpul numerelor reale.
In adevăr, dacă automorfismul corpului numerelor complexe-
este identic pentru numerele reale, el este determinat de îndată ce
cunoaştem transformatul lui i ; fie acesta i', adică
i ^ V.
In baza presupunerii făcute, că automorfismul este identic
pentru corpul numerelor reale, avem
a + b i^ a + b i'.
Datorită izomorfismului transformării, trebuie să avem:
1 + / «* 1 + i r, 1 -i^ l-i'
Şi
( 1 +/) ( l - / ) 3 f c ( l + P ) ( l - / , ) = l - / ,2>
adică
2 = 1 — i'2
sau
i' 2+ 1 = 0.
Rezultă două posibilităţi
i'= i, i'= -i= i,
adică automorfismul identic, respectiv automorfismul z ^ z ' .

C. O mulţime STl (a, b, c, . . . ) în care se defineşte o relaţie
de egalitate şi de inegalitate, se numeşte total ordonată (sau pe
scurt ordonată), dacă sînt satisfăcute postulatele:
I. Dacă a, bestii, este verificată una şi numai una din relaţiile
a < b, a= b, a> b
(postulatul determinării).
II. Dacă a,b,c£S )11 şi dacă a < b , b < c rezultă şi a < c
(postulatul tranzitivităţii).
In cazul cînd mulţimea S\i este un corp sau un inel, spunem
că am ordonat corpul dacă în afară de postulatele I şi II sînt
impuse ş i :
143
III. Postulatul monotoniei a d u n ă rii ; dacă a, b, cgDH şi
a < . b atunci
a + c O, avem
ac < bc.
Din postulatele I, II, III, IV rezultă că pentru elementele
•corpului (sau inelului) ordonat există următoarele proprietăţi:
1. Dacă a< C b, c < fd , atunci a + c < b + d .
In adevăr, din postulatul 111 rezultă
a + c < fb + c , b + c < fb + d
şi deci, conform postulatului II avem
a + c < b+ d.
2. Elementele a şi —a nu pot fi ambele pozitive sau ambele
negative, căci relaţia a + ( —«) = 0 ar contrazice postulatul I.
3. Produsul a două elemente pozitive este un element pozitiv.
In adevăr, dacă a > 0, b > 0 conform postulatului IV avem
a • b > 0 • b, adică ab > 0 .
4. Dacă a+ :0, atunci a 2> 0 . In adevăr, avem a 2= ( —a f şi con
form proprietăţii 2 , unul din elementele a şi —a este pozitiv; dar
produsul a două numere pozitive, conform proprietăţii 3, este pozitiv,
deci vom avea una din relaţiile:
a - a —a 2y 0 ,
( - a ) ( - a ) = ( - a ) 2 > 0.
5. Dacă aÔ , b ? t 0, avem a2+ b 2ţ> 0, căci conform proprie

tăţii 4, avem a 2 > 0 , b2 > 0.
T e o r e m ă . Corpul numerelor com plexe nu p o a te f i ordonat.
In adevăr, avem
f 2+ l = / 2+ l 2
şi după proprietatea 5, ar urma că

z'2+ l > 0 ,
ceea ce contrazice faptul că în corpul numerelor complexe avem
î 2+ l = 0.
144
7.04. Grup. Mulţimea § se numeşte grup, dacă pentru ele
mentele ei poate fi definită o operaţie „ o “ (7 . 02 ) care să admită
următoarele proprietăţi:
a) operata să fie asociativă;
b) operaţia să poată fi inversată.
Dacă operada satisface numai proprietatea de asociativitate,
mulţimea <Ş se numeşte semigrup. Dacă operaţia definită între
elementele grupului este comutativă, mulţimea § se numeşte grup
■abelian; dacă operaţia semigru'pului § este comutativă, <Ş se nu
meşte sem igrup abelian.
E x e m p l e . 1. N um erele naturale fo rm ea z ă un semigrup
abelian f a ţ ă de adunare. Numind cu 81 ( 1 , 2,3, . . . , nt , . . . , n , . . . )
mulţimea numerelor naturale, atunci pentru m + n j= n k avem nki°^
■căci nt, njţcZ. Operaţia de adunare este asociativă şi comutativă
(«/+«/) + « * = « ; + ( n j + n k), ni+ n j = nj f n{ ,

■dar nu admite operaţie inversă, căci diferenţa a două numere na
turale poate să nu fie un număr natural. Deci, numerele naturale
fo rm ea z ă un sem igrup abelian relativ la operaţia de adunare.
2. N umerele naturale fo rm ea z ă un semigrup abelian f a ţ ă
de înmulţire, căci pentru n{ , n jţS i avem n r U j= n k , unde
Jik£Stl, iar pentru nt , n} , nk0 L avem («,- • n f • nk = m {nj • nk),
ni
n in j= n jn i, dar nu totdeauna — = n k£S>i.
nj
3. Mulţimea numerelor pare formează un semigrup abelian
‘faţă de adunare; la fel faţă de înmulţire.
4. Mulţimea numerelor întregi formează un grup abelian fa{ă
>de adunare şi un semigrup abelian faţă de înmulţire.
5. Mulţimea SAly a vectorilor plani are proprietăţile:
a) formează un grup abelian faţă de operaţia de adunare,
căci adunarea este asociativă şi se poate inversa; grupul este
abelian pentru că adunarea vectorilor este comutativă;
b) formează un grup abelian fată de operaţia de înmulţire, pentru
că aceasta este asociativă şi se poate inversa; grupul este abelian,
că ci înmulţirea este comutativă.
O b s e r v a ţii. 1 . Definiţia grupului implică existenţa elemen
tului neutru pentru operaţia grupului. Există un element unic ea al
grupului aşa fel ca
a o e a= a ,
10 - N u m e r e c o m p le x e
145
a fiind un element al grupului. Dacă b şi y sint elemente a le
grupului aşa fel ca
yoa= b,
atunci
b = y o a = y o ( a o e a).
Operaţia fiind asociativă, avem
y o ( a o e a) = ( y o a ) o e a= b o e a
şi deci
b o e a = b.
Această egalitate arată că ea este unitate şi pentru elemen
tul b, adică ea joacă rol de unitate la dreapta pentru orice element:
al mulţimii, şi-l notăm cu e'. La fel se arată existenţa elementului
unitate la stingă, notat e"
e" o a = a.
Elementele unitate e', e" coincid, căci avem
e"oe' = en, e"oe' = e',
adică
e' = e"= e.
Rezultă că intr-un gru p există un element e unic aşa f e l c a
aoe= eoa= a
pentru orice element a al grupului. Elementul e se numeşte
elementul neutru al grupului.
2. Din definiţia grupului rezultă că, oricare ar fi ag.<Ş, existăs.
un element l astfel ca a o l = e şi un element rj astfel mcît rjoa —e .
Din prima relaţie, operînd la stingă cu 7), deducem kjo (a o ţ) —r}oe;.
aplicînd asociativitatea, obţinem (r(ofl) deci £ = 7] = a *. A cest
element a*, unic determinat, se numeşte inversul elementului a. In
cazul grupului aditiv elementul invers lui a este — a şi este numit
opusul lui a ; în cazul grupului multiplicativ elementul invers lui a
se notează a~ l.
3. Definiţia grupului poate fi dată şi în felul următor. Legea
de compoziţie internă „ o “, determină pe o mulţime §, o structură,
de grup, dacă:
1 ) oricăror două elemente a, b ţ§ li se poate asocia un al trei
lea element a o b sau b o a care să aparţină lui Ş, cu a o b ^ b o a ;
aceasta spune că mulţimea § este algebric închisă faţă de legea de
compoziţie internă „ o “ ;
146
2 ) legea este asociativă
a o (b o c ) = ( a o b ) o c ;
3) legea posedă un element neutru e astfel încît
a o e = e o a = a.
4) orice element a£§ admite un element invers £Z*0 Ş pentru
această lege
a o a * = a * o a = e.
Se poate da o definiţie echivalentă, înlocuind 3) şi 4) cu ecua
ţiile a o l = b , r\oa —b, unde a, b, ţ, au soluţii în §.
Grupul § se numeşte abelian (comutativ), dacă
5) a o b = b o a .
Dacă operaţia „ o “ este de adunare, grupul se numeşte aditiv;
dacă operaţia „ o “ este de înmulţire, grupul se numeşte multiplicativ.
4. Elementele unei mulţimi p o t avea orice natură. Dacă
considerăm că elementele mulţimii sînt transformări geometrice,
obţinem un grup de transformări geometrice. Exemple simple de
astfel de grupuri sînt şi cele studiate în geometria elementară:
grupul translaţiilor şi grupul rotaţiilor. Definind operaţia grupului
ca o succesiune de două transformări, şi numind această succesiune
p rod u s de transform ări, translaţiile formează un grup abelian c ă c i:
a) produsul a două translaţii xt , x2 este o translaţie x3
t 1 * t2= t3 .
b) transformarea inversă x-> a unei translaţii este tot o

translaţie;
c) există elementul neutru, translaţia de amplitudine zero.
La fel rotaţiile în jurul unui punct formează un grup. Demon
straţiile au caracter elementar şi se găsesc şi în manualul de geometrie
de clasa Vili pentru şcolile de cultură generală.
5. Grupul diedric de ordinul al treilea şi stabilirea form u
lelor lui Cardano. Este interesant să consemnăm un alt procedeu
pentru stabilirea formulelor lui Cardano, ce se bazează pe proprie
tăţile grupului de transformări care invariazâ triunghiul echilateral
şi care poartă numele de grupul diedric de ordinul al treilea D3.
Transformările acestui grup sîn t:
1 ) rotaţiile R0 , R x, R2 în jurul centrului O al triunghiului
0 —
U’ 3 ’ 3 (%• 24, a, b, c ) :
•^1 A2 4l; (Ai ^2 (A, A2 ^3
#n = R2=
A, An A-. L J ' u Ax A2,
147
Expresiile analitice ale rotaţiilor sînt respectiv:
ac . 2ac .
(R0) z'=e°-iz = z , (#,) z' = e 3 —uz, (7?2) z' = e 3 = u 2z. (1)
2) simetriile S x, S2, S3 respectiv faţă de înălţimile AxA'i,

A2A'2, A3A3 ale triunghiului AXA2A3 (fig. 25, a, b, c):
j4 j A2 A3 A\ ^ 2 ^3 (Ai A2 A3\
S2— s ,=
1 IA Â3 A2 i43 A2 Ax Vj42 A x A3)
Fig. 25
Expresiile analitice ale simetriilor se deduc cu uşurinţă ţinînd

seama că pentru S i
z ——
z
>
iar S2 = R 2'S x, S 3= /?1 * S 1 :
(S,) z'=j-.
(52) z '= - ţ (2)
(53) z' =
148
Se numeşte grupul diedric D3 de ordinul al treilea ’)
gru pu l form a t de cele şase tran sform ări R0, /?, , R2 , S : , S2, S3
care invariază triunghiul echilateral şi ale căror expresii ana
litice sînt date de ( 1 ), (2 ).
P roprietăţi ale grupului diedric de ordinul al treilea :
1) Funcţia
(z3+ l f
t(z) = 4 z3 (3)
este invariantă f a ţ ă de tran sform ările ( 1 ), (2 ) ale grupului

diedric D3. In adevăr, pentru R 1 , tinînd seama că &)3= 1 , se veri
fică uşor că av em :
[(„), z)3+ l f 3
(Z + l )2
z )= = C (* )
4 («o, z)3 4z3
t K , Z)= t(i| = î(-| | = ; = C(z)-
Din (3) obţinem pentru z expresia
z = l/2 C - r ± 2 f C ( C T ) (3')
sau, folosind-transformarea radicalilor dubli în radicali simpli,
Yă W b -
unde
C = |J Ă ^ B ;
în cazul formulei (3') putem scrie (A = 2 £ — 1, B = 4 ţ ( ţ — 1), C2= 1) că

2
z = (/ e ± r c -i)3. (3")
2) D acă variabilele x , , x 2 ,x 3 sînt leg ate prin relaţia
•*l+ * 2 + -S:3 = 0 t (4)

tran sform area
^ _ A'i + coX2+ a)2^3
V + o)2X2+ 00X3 (5)
conduce la relaţiile
X, X, X,
2+1 (i)22 +co (1)2+ O)2 (6 )
>) După noţiunile introduse, cititorul poate demonstra că D3 este un
grup faţă de operaţia de înmulţire care este asociativă şi aşa fel încît opusul
fiecărui element este un element al grupului.
149
In adevăr, avem
^ Xj-i-a)X 2-|-o)^3 X\ + u i 2 X 2 + u ) X 3
şi, conform (4) şi u>2 + &>+ 1 = 0 , obţinem

u+u U+ U U+ U
P = 2Xj + X2 ((0 + IO2) + *3 (u>+ U)2) 2 X t - x 2- x :l ~37r;
apoi
10U+ io2U toU+ to3U
p= 2x2- x l- x 3 3 x2
(i)2U+ 0ăV <a2U+ u)V

p= 2x3- x, - x2 3x:i
Rezultă că
*1
U+ U (02U+ ioU wU+<o2U
în care făcînd după (5) u = v z şi simplificînd prin v, se obţin rela
ţiile (6).
3. R elaţiile (6) se transform ă în ele însele prin tra n sfo r
m ările grupului D3 .
Folosim relaţiile (1) şi (2 ):
'1 *2 x3\
m m - (/?2)—►
Xj X2 x 3. X3 ■ *3 • x, x j"
(X, *2 *3 Xj x2 x3 Xi X2 x3
X3 x2
( s 2)- (s 3y
(SH I *2 *1 '2 *1 %
In adevăr, pentru R l avem z' = ioz şi efectuînd R{ vom
obţine din (6 )
( 6' )
z' + l io2Zr + ( 0)Z' 4-t!)2
Din (5) avem
z'-\
dar o) + 1 = co2 şi deci

m2 (2^2 X] —X3)
z '- f 1 =
X, + to2X2+ I0X3
Conform (4) rezultă că
3m2X2______
z ' + 1 = X} + w2X2+ mX3
150
L a fel obţinem şi:
3(o-Xs
u)2z ' + ( i) = w2 ( co, z ) + m = z + o>=
X ] + (1)^X2 + (!)Xg
3o)2x,
coz'+ co2 = co (w, z )L w2= w2Z+&)2 =
Xj + a>2X2+ C0X3
şi deci (6') conduc la transformarea
Xj x2 x3
x2 x3 X!
a grupului D3 . La fel se ob{in şi celelalte transformări. Deci gru
pul diedric D3 dă variabilelor x x, x2 , x 3 , legate prin (4), permutările
grupului simetric D3.
C o n s e c i n ţ ă . Proprietăţile grupului diedric D3 conduc la
rezolvarea ecuaţiei cubice ax3+ b x 2-\-cx -\-d=0 , ale cărei rădăcini
x x , x 2 , x 3 satisfac (4). Insemnînd prin k valoarea comună a rapoar
telo r (6), av em :
X i= A :(z+ l),
X2 = /f(co2Z + co),
x 3 = â: ( coz+ o^).
Constanta k se determină prin relafia x xx2x3= —q, adică
/c3 (z-|-l) (zto2 + u)) (orz+a)2) = — q,
®de unde
adică
X i = (z + 1 )
X2 = K z + « ) A / j = ^ ,
x 3= ( ^ + « 2) - \ / ^ t - (7)
Rădăcinile x , , x 2 , x 3 verificînd (4), pentru permutările gru

pului D3, z satisface ecuaţia (3). Înlocuind valoarea lui z în (5) şi
«efectuînd, rezultă că
înlocuind în (3') valoarea lui £ avem
din care se obţine, înlocuind în (7), formula lui Cardano.

7.05. Inel. Mulţimea J se numeşte inel dacă pentru elemen
tele ei pot fi definite (7.02) două operaţii a şi n care să admită
a) mulţimea J este un grup abelian faţă de operaţia a ;
b) mulţimea J este un semigrup necomutativ faţă de operaţia n ;
c) operaţia n este distributivă faţă de operaţia a, adică
an (bac) = (anb) a (ane), aa (bnc) = (aab) n(aac).
Dacă operaţia n este comutativă, adică mulţimea este semigrup
abelian faţă de n, mulţimea J se numeşte inel com utativ, dacă
mulţimea este un semigrup abelian faţă de a, atunci J se numeşte
semiinel.
Dacă operaţia a este de adunare, atunci mulţimea J este grup
abelian (aditiv) faţă de adunare. Dacă operaţia tc este de înmulţire,,
mulţimea J este semigrup necomutativ faţă de înmulţire. Elementul
neutru al adunării este elementul zero.
Produsul între un element a al inelului şi elementul neutru faţă
de adunare este zero
a »0 = 0 *a = 0.
Dacă avem
a*& = 0 (a A 0 , b A 0 ; a, b£3),
elementele a, b se numesc divizori ai lui zero, a divizor la stînga.
al lui zero, b divizor la dreapta al lui zero.
O b s e r v a ţie . Definiţia inelului se mai poate da în felul următor.
Legile de compoziţie internă a şi tt determină pe o mulţime J o
structură de inel, d acă:
1 ) o dată cu elementele a ,b £ 3 , elementul aob este conţinut
în mulţimea J ;
2 ) legea a este comutativă
aab = b a a ;
3) legea a este asociativă
aa (bac) = (aab ) ac ;
4) legea a posedă un element neutru e astfel că.
aae = e a a = a ;
152
5) orice element a din J admite un invers a* pentru legea o
aoa* = a*ca = e ;
6) o dată cu elementele a, b£J , elementul arib este conţinut
în mulţimea J ;
7) legea rc este asociativă
Atî: (6rtc) = (orc6 ) nc ;
8) legea n es'.e dublu distributivă faţă de legea a

cm (bc,c) = (ar.b) o {aice),
ao (bxc) —(aab) k (aoc).
Dacă legea ti posedă element neutru s astfel că
9) am = e7ia = a,
inelul j se numeşte inel cu unitate.
Dacă legea % este comutativă, adică
10 ) cmb==bKa,
inelul J se numeşte inel comutativ.
Dacă inelul comutativ J nu are divizori ai lui zero, ei se
numeşte domeniu de integritate.
E x e m p l e . 1. Mulţimea J (n) a numerelor întregi este un
inel comutativ, căci este grup abelian faţă de adunare şi semigrup
abelian faţă de produs (cîtul a două numere întregi nu este totdea
una un număr întreg). Elementul aditiv neutru este zero şi avem
0 .n = n -0 = 0
pentru orice n& («). Inelul J (n) nu are divizori ai lui zero.
2. Mulţimea K a claselor de resturi formează un inel. Con-
siderind mulţimea numerelor întregi, ea se poate împărţi în clase
după restul ce -1 dau numerele prin împărţirea lor cu un număr
întreg dat, acestea numindu-se clase de resturi , iar numărul prin
care se împart numindu-se modul.
De exemplu, împărţind mulţimea numerelor întregi cu 3, după
resturile ce se obţin (restul împărţirii cu un număr dat este cel
mult cu o unitate mai mic decît împărţitorul) avem următoarele
clase de resturi:
a) K n , clasa multiplilor de 3 (numerele ce dau restul zero );
K q= 3 m ;
b) K lt clasa numerelor ce dau restul 1 ; ^ = 3 /7+ 1 ;
c) K2, clasa numerelor ce dau restul 2 ; K 2=3k-\-2.
Acestea sînt singurele clase (m, h, k sînt numere întregi).
153
Considerăm mulţimea K (K 0, K x, K2); ea este un inel pentru c ă :
a) K este închisă faţă de adunare. In tabela I putem af
clasa în care se găseşte suma a două elemente din K ; ele se
bucură de proprietatea
K t-\ -K j= K j+ K t (i, j = 0 , 1 , 2).
Elementele din tabela I se obţin adunînd un element de pe
linia întîi cu un element de pe coloana întîi, rezultatul aflîndu-se
la intersecţia liniei şi coloanei considerate.
I K0 Kx k2 11 K0 Kx k2
Kx k2 K0 K0 K0 K0
K, Kx k2 K0 Kx K0 Kx k2
K2 k2 K0 Kx k2 K0 k2 Kx
Mulţimea K este închisă faţă de înmulţire. Clasa în care se

află produsul a două elemente oarecare din K este dată de tabela II.
Oricare ar fi elementele mulţimii K, produsul lor se află tot în K.
Tabela II se citeşte ca şi tabela I.
b) Adunarea este comutativă
k t+ K j = K j + K j .
c) Adunarea este asociativă
Ki-\-(Kj-ir Kil)= {K iJţ-K])-\-Kh .
d) K conţine un element neutru faţă de adunare, care este K0
K ^ r K i-K i+ K ^ K i.
e) Pentru orice K&K există un element — KfcK, numit
opusul lui K t , astfel ca
K i + ( - K i) ^ ( - K i) + K i= K 0 .
f) K satisface legea distributivităţii
Kt {Kj Ţ K h) —KjK j T K tK h .
S e poate demonstra că inelul K {K 0 , K x , K 2) este inel comutativ
şi asociativ. El are element unitate K x.
154
7.06. Corp. Mulţimea SC se numeşte corp, dacă pentru ele
mentele ei pot fi definite (7.02) două operaţii a, rc care să admită
a) Mulţimea SC este un grup abelian faţă de a :
b) Mulţimea SC fără elementul neutru al operaţiei a este grup,
abelian sau nu, în raport cu n.
c) operaţia tc este distributivă faţă de operaţia a.
Corpul este deci un inel aşa fel, încît elementele lui for
mează un grup şi faţă de rc, adică operaţia n admite operaţie
.inversă. Dacă operaţia % este comutativă, corpul se numeşte co
mutativ.
Există un singur element a* şi unul singur a ** aşa fel ca
pentru a ţK să avem
aoeC—e, a n a **= e,
în care e şi s sînt elementele neutre ale corpului SC. Dacă a este ope
raţia de adunare, iar tc operaţia de înmulţire, elementul a * se
numeşte opusul lui a, iar elementul a * * se numeşte inversul lui a :
a * = —a, a** = a_ I.
O b s e r v a ţie . Definiţia corpului se mai poate da în felul

următor.
Legile de compoziţie interne a şi n determină pe o mulţime SC
-o structură de corp, dacă sînt satisfăcute axiomele 1 —9 din defi
niţia inelului şi axiom a: orice element agSC admite un invers a * *
pentru legea u :
axa**=a**Tta = s .
Dacă legea tt este comutativă, adică este satisfăcută axioma 10
din definiţia inelului, corpul SC se numeşte comutativ.
Exem ple. 1. Mulţimea Sil, a vectorilor spaţiului bidim en
sional fo r m e a z ă un corp comutativ, adunarea şi înmulţirea fiind
definite în paragraful 2.04. In adevăr, în ©llj au fost definite două
operaţii, adunarea şi înmulţirea, asociative şi care se pot inversa,
exceptînd vectorul zero, elementul neutru aditiv. SUj fiind grup
comutativ faţă de operaţia de adunare şi înmulţire, corpul vecto
rilor plani este comutativ.
2 . Mulţimea perechilor de numere reale SH2 fo r m e a z ă un
corp comutativ, adunarea şi înmulţirea cu proprietăţile lor fiind
definite în capitolul III. Elementul neutru al adunării este (0, 0 )‘
Adunarea se poate inversa; la fel, înmulţirea poate fi inversată,
-exceptînd perechea (0 , 0).
155
3. Mulţimea $R3 a claselor de resturi modulo x 2+ l formează
un corp comutativ faţă de operaţiile de adunare şi înmulţire defi
nite în capitolul IV. Adunarea se poate inversa. înmulţirea claselor
se poate inversa, exceptînd clasa zero, care este elementul neutru
al adunării.
7.07. Echivalenţa defin iţiilor numerelor complexe. A arăta
că cele trei definiţii ale numerelor complexe d ate:
1 ) cu ajutorul mulţimii vectorilor plani oJHj (cap. Ii),
2 ) cu ajutorul mulţimii $ll2 a perechilor ordonate de numere
reale (cap. III),
3) cu ajutorul mulţimii oJtl3 a claselor de resturi de polinoame
cu coeficienţi reali, modulo x 2+ l (cap. IV), sînt echivalente, înseamnă
a arăta că mulţimile SH ,, o>ll2 şi ofll3 sînt izomorfe (7.03), adică
între elementele a două oarecare dintre ele există o corespondenţă
biunivocă (7.01) care satisface relaţiile din (7.03).
In 7.03 a fost demonstrat izomorfismul între $11, şi S\l2 , adică
definiţia întîi şi definiţia a doua ale numerelor complexe sînt echi
valente. In acelaşi paragraf s-a demonstrat izomorfismul între
$ 11] şi Sl 3 , adică definiţia întîi şi definiţia a treia ale numerelor
complexe sînt echivalente. Conform proprietăţii de tranzitivitate a
izomorfismului, rezultă că S>IL2 este izomorfă cu $H3 şi deci definiţiile
a doua şi a treia ale numerelor complexe sînt echivalente.
O b s e r v a ţii. Cunoaşterea diferitelor definiţii date numerelor
complexe este necesară nu numai pentru folosirea lor în diferitele
ramuri ale ştiinţei, cum ar fi algebra, geometria, mecanica, aero
dinamica, electricitatea etc., ci şi pentru a ajuta la înţelegerea pro
cesului de abstractizare a noţiunilor, fundamental pentru matematici.
Izvorul viabilităţii matematicii constă în faptul că noţiunile şi con
cluziile ei, cu tot caracterul lor abstract, îşi au rădăcinile in rea itate
şi-şi găsesc aplicaţii în alte ştiinţe, in tehnică, în toată practica vieţii.
Procesele de abstractizare au condus la noţiunea de grup
abstract şi, la algebra modernă (abstractă) care îşi propune să
găsească toate proprietăţile comune obiectelor matematice con crete;
de la grupurile numerice faţă de o operaţie şi de la grupurile de
mişcări din geometria elementară pînă la grupul lui Lorentz al
mecanicii relativiste şi la'grupurile de transformări topologice.
Introducerea noţiunii de număr complex pe căi diferite, folo
sind pentru definiţia numărului complex obiecte diferite (vectori
plani, perechi ordonate de numere reale şi clase de resturi de
polinoame cu coeficienţi reali modulo x 24 1) sînt necesare ca mate
rial intuitiv, al contemplării vii care să facă apoi posibilă abstracti
zarea. Astfel deşi cele trei corpuri amintite ofili, ofil2 , ofil3 sînt
156
mulţimi cu elemente diferite, totuşi relaţiile algebrice între elemen
tele lor sînt aceleaşi. Orice proprietate algebrică, în care nu inter
vin decît operaţiile de adunare şi înmulţire (precum şi acelea care
se definesc cu ajutorul lor) a unuia dintre corpurile SK/ este trans
formată într-o proprietate algebrică pentru corpul izomorf. Deci
corpurile izomorfe ©It; nu diferă decît prin natura obiectelor. Dacă
facem abstracţie de natura obiectelor corpurilor izomorfe SIli, tota
litatea proprietăţilor lor comune constituie proprietăţile corpului
numerelor complexe. Consemnarea detaliată a diferitelor definiţii ale
numărului complex, bazată fiecare pe obiecte concrete, este necesară
şi pentru a înţelege îndelungatul proces istoric de abstractizare.
In acelaşi fel, Georg Cantor a ajuns la noţiunea abstractă de
mulţime şi la proprietăţile ei. Numai faptul că noţiunile matema
tice sînt abstractizări ale unor obiecte reale şi ale relaţiilor dintre
ele şi sînt strîns legate de realitate, explică calitatea excepţională
a matematicii de a putea fi folosită în studiul fenomenelor naturii.
Am consemnat axiomele structurilor algebrice (grup, inel,
corp), fapt care îndreptăţeşte şi denumirea de algebră axiomatică
pentru algebra abstractă (denumirea de algebră modernă se dato-
.reşte în special cărţii lui Van der Waerden „Moderne Algebra").
Materialismul dialectic a dovedit că toate axiomele, ca toate cunoş
tinţele omeneşti în general, provin din experienţă.
Materialismul dialectic a demonstrat şi caracterul relativ al
axiomelor, care exprimă — pe fiecare treaptă a dezvoltării istorice
a cunoaşterii — limita de aproximaţie relativă la care au ajuns
cunoştinţele noastre pe linia cunoaşterii adevărului obiectiv. Practica
(care include producţia şi tehnica), precum şi experienţa servesc
drept criterii pentru orice cunoaştere veridică a naturii şi, în par
ticular, permite a discerne problema veridicităţii axiomelor. Această
strînsă legătură cu practica, legătura cu alte discipline şi posibili
tatea de a aplica rezultatele la probleme variate ale practicii indus
triale, dau valoarea adevărată a construcţiilor ştiinţifice.
Pentru a rămîne în domeniul numerelor complexe, vom da
doar un singur exemplu, care reiese din dezvoltările paragrafelor
precedente. O dată găsită interpretarea geometrică a numerelor
imaginare, ele încetează de a mai fi socotite fictive, capătă drept
la cetăţenie în matematică şi conduc la dezvoltarea teoriei funcţiilor
•de variabilă complexă. Această teorie aşa zisă a funcţiilor „ima
ginare" de variabile „imaginare", a condus la rezolvarea specta
culoasă a multor probleme tehnice. Cu ajutorul acestei teorii,
N. E. Jucovski demonstrează teorema fundamentală despre portanta
aripii de avion, cu ajutorul aceleiaşi teorii se rezolvă problema
infiltrării apei sub baraje etc.
157
7.08. T op olog ia mulţimii numerelor com plexe. O mulţime
abstractă (în care nu este specificată natura elementelor) poate fi
organizată:
1 ) sau definind pe ea o structură algebrică (grup, inel,,
corp etc.) pe baza operaţiilor aritmetico-algebrice,
2 ) sau definind pe ea o structură topologică care să abstrac
tizeze noţiunile intuitive de vecinătate, lim ită, continuitate.
Mulţimea numerelor complexe C are proprietatea de a fi
organizată din ambele puncte de vedere. Am arătat că mulţimea C
este un corp (adică este înzestrată cu o structură algebrică). Vom
arăta că în mulţimea C a numerelor complexe se poate defini şi
o structură topologică. Deci mulţimea C a numerelor complexe, în
afară de proprietăţile algebrice şi metrice studiate, este dotată şi
cu proprietăţi de natură topologică.
Pentru a fi mai uşor urmărită noţiunea de structură topo
logică, vom particulariza teoria generală la mulţimea numerelor
complexe. In acest scop, vom introduce pe mulţimea C a numerelor
complexe, noţiunea de metrică, cu ajutorul căreia vom defini
noţiunile de vecinătate a unui element şi continuitate.
1) Spaţiu metric. Mulţimea M de elemente x, y, z, . . . se
numeşte spaţiu metric dacă fiecărei perechi x, y din M îi cores
punde numărul nenegativ d{x, y) numit distanţa de la x la j;, care
satisface axiomele:
Mi) axioma identităţii: d{x, y) = 0 atunci şi numai atunci,
cînd x= y',
M2) axioma simetriei: d(x, y ) =d { y , x ) ;
M3) axioma triunghiului: d(x, y ) + d ( y , z ) ^ d { x , z).
Evident, d (x, y) este funcţie de x , y ; ea se numeşte me
trică în M.
Planul euclidian, adică mulţimea o)ll2 a perechilor ordonate
de numere reale, este un spaţiu metric. Distanţa între punctele
x = ( x ', x"), y = (y', y") din §JK2 este definită prin formula
d(x, y ) = ] / { x ' - y ' f + ( x " - y nf .

Axiomele M, , M 2 sint verificate în mod evident de metrica
din oJILj. Verificarea axiomei M 3 se obţine folosind inegalitatea lui
Cauchy-Buniakovski:
{ a ' ,a " + b 'b " f^ { a ' 2+ b'2){a"2+ b n2),
egalitatea avînd loc cînd
o f_ l
a'- b'> ’
158
Fie punctele
x = ( x '. x"), y= (y', y"), z = (z ', z").
i
Notăm
a '= y ' —x', a"—z ' —y', b'=y" —x", b" = z"—y".
Din
(a' + a " f+ {b ' + b " f= (a '2+ b '2)+(a"2 + b"2)+ 2(a'a"+ b'b'r)

şi conform inegalităţii lui Cauchy-Buniakovski, rezultă că avem
{ a ' + a n)2+ {b '+ b " f ^ (Ya’2+ b ' 2 + ]f a"2+b"2f ;
dar conform notaţiilor făcute, avem

a'-{-a"= z'—x', b '\ b n—z”—x".
După extragerea radicalului obţinem
V (z1—x ’f + ( z " ~ x ”? BL ]/ ( / —x ') 2+ ( y " —x")~ +
+ V (z '- y 'f+ (z " - y " f,

adică
d{x, z ) ^ d ( x , y) + d{y, z).
2 . Planul euclidian ca spaţiu topologic. Se numeşte veci
nătate a punctului x^SHl2 (sau disc), mulţimea punctelor yiaStL2 ,.
astfel că d(x, y)<ţr cu r > 0 , adică interiorul cercului de centru x
şi rază r.
Vecinătatea punctului x, de rază r, o vom nota Vx [r).
Sistemul de vecinătăţi Si(x) ale punctului x se numeşte bază
de vecinătăţi ale punctului x , dacă fiecare vecinătate Vx conţine
o vecinătate oarecare ‘ttx din sistemul ® (x) considerat. Baza ® (x )
de vecinătăţi ale punctului x defineşte o structură topologică
în HZ2 dacă satisface axiom ele:
/?,) dacă Vţ@>(x), atunci x ţ V;
B 2) dacă V 'e® (x), V 'g a ţx ), atunci V’ f) V’ e® (x) ’) ;
B3) dacă V£S!> (x), atunci există 6lf£oB (y) aşa fel ca ‘M CI IA•
)
•) Pentru noţiuni de simbolistică şi operaţii cu mulţimi a se vedea

manualul pentru clasa XI reală „Elemente de analiză matematică" de N.
Dinculeanu şi E. Radu, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică; Bucureşti, 1960.
159;
Planul euclidian este un spaţiu topologic. Pentru demonstraţie
este deajuns să alegem ca bază de vecinătăţi ale punctului x£ăK.2 .
totalitatea discurilor Vx (r), r > 0, căci această mulţime satisface
axiomele B x, B2 , B 3 .
In adevăr din Mlt d(x, x) = 0 ne arată că Vx (r), r > 0 ;
adică axioma Z?, este îndeplinită.
Axioma B 2 este satisfăcută, căci intersecta discurilor Vx (r ,),
Vx (r2) ne va da discul Vx {r), unde r = m in (r 1 , r2).
Pentru a verifica axioma B3 trebuie să arătăm că dacă
yţ.'Vxir)£®, {x), atunci există Uy (/■ ')€ $ (y) aşa fel ca Uy (r1) CI Vx (r).
In adevăr, dacă y iV x (r) atunci d(x, y ) < r , r > 0 ; notăm r"==
= r — d(x, y ) > 0 . S ă arătăm că pentru / '< " avem Uy (r1) CI Vx (r).
Alegem, pentru aceasta, zgUy fr1), deci d(y,z)<Cr’. Conform M3 ,
avem
d {x , z ţ k d ( x , y) + d{y, z )< d {x , y ) + r ' < d { x , y )+ r " = r
adică orice zţU y (r') este conţinut în Vx {r), deci Uy (r') CZ Vx (r).
Demonstraţiile pot ti intuite pe fig. 26. Deci -planul euclidian, metri-
zat prin relaţia d(x, y) = j/ ( x '— y ' f+ ( x " —ynf este un spaţiu topo
logic (am demonstrat că structura metrică implică o structură to
pologică).
Fig. 26
Mulţimea C a numerelor complexe fiind izomorfă cu mulţi

mea oJlt2 a perechilor ordonate de numere reale, adică cu punctele
planului euclidian, rezultă că şi mulţimea C a numerelor complexe
este un spa{iu topologic, structura topologică definită în o»!^ putînd
fi transportată prin izomorfismul dintre o)lt2 şi C, pe mulţimea C.
Evident că şi pe mulţimea C, topologia astfel introdusă poate fi
definită cu funcţia de distanţă
d {x , y) = \z'—z" |, unde z '= x '+ iy ', z"~x"-\-iy".
160
Axiomele Mx , M2, M3 devin:
M\) |z'—z "| = 0 atunci şi numai atunci cînd z' = z " ;

M'2) \z ' - z"\= \z " - z'\-,
M'3) \zr—z”'\2l\z'—z\ + \ z—z"\.
In C vecinătatea elementului z este mulţimea tuturor elemen
telo r z' pentru care \z—z '| < r , r > 0. Ea reprezintă interiorul cer
cului (discul) de centru z şi rază r.
3. N oţiuni de algebră topologică. Pentru a putea introduce
noţiunile de grup, inel şi corp topologic este necesară definirea
produsului cartezian a două mulţimi şi continuitatea unei aplicaţii a
unui spaţiu metric pe alt spaţiu metric.
a) Fie date mulţimile A şi B\ se numeşte produsul cartezian
al mulţimilor A şi B, mulţimea A x B ale cărei elemente sînt pe
rechile (x, y) cu xţA, yţB.
De exemplu, planul euclidian pe care-1 notăm /?2 este produ
sul a două drepte euclidiene R2= O x x O y .
b) A plicata a spaţiului metric M pe spaţiul me
tric M' este continuă in punctul xţM, dacă oricărui e > 0 îi cores
punde un număr 3 (s, x ) > 0, astfel cad e îndată ce d(x, y ) < 5 să avem
d 'lf(x ), / 0 > )]< e (d , d' definesc distantele in M, Mr).
Pentru metrica definită în C, continuitatea se enunţă în mod
•analog: a p lica ţia / : C -^ C a mulţimii numerelor complexe pe ea
însăşi este continuă în z£C , dacă oricărui e > 0 îi corespunde nu
mărul 3 (s, z ) > 0, astfel că dacă |z —z' |< 5 , atunci |/ (z)—f { z ' ) |< s .
1) Se numeşte gru p topologic mulţimea G înzestrată cu o
structură algebrică de grup şi cu o structură topologică, ce satisfac
următoarele două axiom e:
G T X) Aplicaţia (x, y ) - + x o y a produsului cartezian G x G
,pe G este continuă.
G T2) Aplicaţia x -> x * a grupului G pe G este continuă, (x* este
inversul elementului xgG fa{ă de operaţia a).
Se spune că structura de grup şi structura topologică date pe
mulţimea G sînt compatibile, dacă satisfac axiomele G T X, G T 2.
2) Se numeşte inel topologic mulţimea /, înzestrată cu o struc
tură algebrică de inel şi una topologică care satisfac axiomele.
IT X) Aplicaţia (x, y )-+ x a y a produsului cartezian I x l pe /
«ste continuă.
I T 2) Aplicata x —>-x* a spaţiului I pe / este continuă, (x* este
elementul invers lui x£/ fa{ă de operaţia a).
XL — N u m e r e c o m p le x e
161
IT 3) Aplicaţia (x, y ) - * X 7tj; a produsului cartezian I x l pe /'
este continuă.
3) Se numeşte corp topologic mulţimea K înzestrată cu
o structură algebrică de corp şi una topologică, compatibilă cu
structura de inel din K şi satisfăcînd, în afară de aceasta, axioma r
KT) Aplicaţia x —> x** a grupului K * pe K * este continuă;
(x ** este elementul invers lui x£K faţă de operaţia rc, iar K * grupul1
elementelor din K, fără elementul neutru al operaţiei a).
S ă demonstrăm că mulţimea C a numerelor comp'exe for
mează un grup topologic aditiv.
Fie z £ C , z ’ţC , deci z + z ' £ C ; avem (z, z') $ C x C . Să arătăm
că aplicaţia (z , z ')—* z + z' a produsului C x C pe C este conti
nuă. Alegem z 0 , zâ astfel ca |z— z 0 |<A -> \z '—z'0 |< y »' avem
|{z-\-z’)—(z 0+Zo) |= |(z—z0) + (z'—z ’o) |ş^| z - z 0 1 4- |Z’—Zo |< <?
Deci aplicaţia (z, z')^>~z+z' este continuă. Este satisfăcută astfel

axioma G T X.
Fie acum zgC, deci — z ţ C ; să arătăm că aplicaţia z - + —z
a lui C pe C, este continuă. In adevăr, aceasta reiese din
I( z) - (-Z o)| = |Zq z |= \ z - z 0\< s .

Axioma GT2 este şi ea satisfăcută.
Să demonstrăm acum că mulţimea C a numerelor complexe
formează un grup topologic multiplicativ.
Fie zgC, z'iC , deci z z 'ţC ; avem (z, z ’) £C X C.
Să arătăm că aplicaţia (z, z ' ) z z " a produsului C x C pe C
este continuă. In adevăr, aceasta reiese din
\zz'—Z0Zo \= \ZZ'—Z0Z0+ (ZZo—ZZo) + (z0z'—z0z') +

+ (z0Zo—z0z'o) 1 = |z0 (z'—z'0) + z ’o (z —z 0) + (z—z 0) {z'—Zo)
< | z 0 | | z '—41 + |Zo| | Z — Z q | + \ z - z 0 \ \ z ' — z'0 \ < S.
Astfel, axioma G T X este îndeplinită.’

Să observăm că dacă operaţia a, din definiţia inelului topo
logic, este operaţia de adunare, iar % operaţia de înmulţire, atunci
sînt satisfăcute, conform celor demonstrate, şi axiomele I T X, IT 2 ,.
I T 3 , adică mulţimea C a numerelor complexe este un inel topologic^
Considerăm acum toate numerele complexe z, diferite de zero,,
din C. Evident că dacă z£C, z ^ 0, atunci z - I £C. Să arătăm că
162
aplicaţia z —> z~ J a lui C pe C este continuă. In adevăr, aceasta se
deduce din
•V--1I 1 1 Z0 - Z
z 0 1 2 <Z0
Z -1 (Z o-Z )Z g1! ^
ZZ0
== I Z 1 | |Z —Zq | | | < £.
Cu aceasta axioma G T 2 este satisfăcută. Mai mult, este îndeplinită,
şi axioma KT.
Deci mulţimea C a numerelor complexe formează un corp
topologic, pentru z^Q.
EXERCIŢII
1. Să se arate că numerele com plexe de form a z = x Jr i\ 3y,

unde x şl y sînt raţionale, fo rm ea z ă un corp, 3 £ (/ f3 ), numit
corpul rădăcin ilor cubice ale unităţii1).
Pentru a arăta că mulţimea Si (i f 3) este un corp, trebuie să
arătăm că această mulţime satisface condiţiile de la 1.08. Fie z' =
= x' + f 3 y'i, z" = x"-\-]t3y"i; avem
z' ± z " = x ± y Y 3 i,
în care x —x'±x", y = y '± y " sînt numere raţionale;
z'-z" —x-\-y^ 3/,
în care x = x 'x ”—3y'y", y = x ’y"-\-x"y’ sînt numere raţionale;
z f _ x " + y " f3 i .
z' x '+ y ' V 3/
efectuînd, deducem
y =x+yV ~3i,
unde
x'y"+3y'y" , x'y"—x"y'
X~ x '2 + 3 yr* ’ y= x’2+ y '2
sînt numere raţionale.
i) Pentru x = — y > y = y şi x = — y = —~ se obţin cele două
rădăcini cubice complexe ale unităţii
- 1 + 1 / 3 , - l - i / 3
“ = 2
-------- ---------- --------- 2
-------- --------
care satisfac relaţia co2+ m+ 1 = 0 .
163
2 . S ă se arate că mulţimea J (z) a numerelor z = x + y Y 3 i,
în care x şi y sînt numere în tregi, fo r m e a z ă un inel.
Trebuie să arătăm că mulţimea considerată satisface condi
ţiile de la 1.07. In adevăr, avem
z ' ± z " = ( x ' ± x " ) + (y’ ± y " ) Y 3i.
z 'z r —[x'x"— 3y'y") + {x'y ”-\-xny ') Y 3i,
în care părţile reale şi coeficienţii de pe lingă 1A3/ sînt numere întregi.

3. Să se arate că mulţimea 3 (co) a întregilor com plexi
de fo r m a z=x-\-y <.», z = x+ya>2, în care w şi co2 sînt rădăcinile
cubice com plexe ale unităţii, form ează un inel (inelul întregilor
din 3C(i K 3)).
A vem :
z ' ± z " = ( x '± x " ) + ( y '± y " ) u > ,
z 'z " = x 'x " + ( x 'y " + x " y ') co+ j/ jAd,
dar u)2= — m —1 şi deci

z'z" = {x 'x " —y 'y " ) 4 -{x 'y n + x"y '— y'y")
In cazul al doilea, se procedează în acelaşi fel, pornind de la
z = x + yu)2 = { x —y ) — yco.
A N E X A B. C A P I T O L U L V I I I
NOŢIUNI DE ALGEBRĂ LINIARĂ. ALGEBRE
8.01. S paţii liniare. In paragrafele 2.01, 2.04, am văzut că

adunarea vectorilor şi înmulţirea lor cu scalari se pot obţine geo
metric, independent de alegerea sistemului de coordonate. Studiul
mulţimii vectorilor coliniari şi a mulţimii oJllj a vectorilor spaţiului
bidimensional (planul) arată că este posibilă o definiţie a acestor
mulţimi alcătuind, prima, un spaţiu cu o dimensiune, a doua, un
spa{iu cu două dimensiuni, fără folosirea sistemului de coordonate,
adică a sistemelor ordonate de numere dintr-un corp dat U f .
Această observaţie a condus la definiţia spaţiului liniar (vectorial)
cu n dimensiuni peste un corp numeric x) R. Mulţimea £ (x, y, z, ...)
se numeşte spaţiu liniar (vectorial) peste corpul numeric R, dacă:
a) £ este un grup abelian aditiv,
b) fiecărui element x££ şi fiecărui număr cţR îi corespunde
un element cx££, numit produsul numărului c cu elementul x.
Operaţiile de adunare şi înmulţire cu numerele corpului R
satisfac condiţiile:
1 ) x-\-y=y + x (comutativitatea);
2 ) (x + y ) + z = x + ( y + z ) (asociativitatea);
3) există elementul neutru faţă de adunare;
4) x + 0 = 0 + x = x ;
5) operaţia de adunare se poate inversa; pentru fiecare ele
ment x există un element opus —x astfel ca x + (—x) = 0 ;
6) l* x = x ;
7) c' {c"x) = {c,c")x;
8) (c'-Jr c" )x = c 'x + cnx ;
9) c{x-\-y) = cx + cy .
*) In acest paragraf, 3C va fi considerat corpul numerelor reale R. Mai

departe vom cerceta şi cîteva cazuri de spaţii liniare peste corpul numerelor
complexe C.
165
Elementele x, y, z, . . . ££ se numesc v ecto ri ; dacă £ (x, y, z , . . . )
este definit peste corpul numerelor reale R, atunci £ se numeşte
spaţiu liniar real-, d a c ă £ ( x , y, z, , . . . ) este definit peste corpul
numerelor complexe C, atunci £ se numeşte spaţiu liniar complex.
Definiţia spaţiului liniar nu cuprinde înmulţirea vectorilor,
deci £ nu poate fi un inel.
Aşa cum s-a arătat în 7.06, un corp constituie un grup abe-
lian în raport cu adunarea, adică este un grup aditiv al corpului.
Un rol important îl joacă, în algebra modernă, corpurile ale căror
grupuri aditive sînt spatiile liniare peste un corp numeric.
Un corp al cărui gru p aditiv este spaţiul liniar n-dim en
sional şi în care înm ulţirea cu un număr din R sa tisfa ce
con diţia
(cx )y = x (c y )= c(x y ) (1 )
se numeşte a lg eb ră de rangul n (dimensiunea spatului liniar
aditiv) ca diviziunea peste corpul R. Algebra este cu diviziune în
cazul corpurilor pentru care înmulţirea se poate inversa. Algebrele
inelelor nu sînt cu diviziune. In ultimul timp, deci, prin algebră se
înţelege ştiinţa care studiază algebrele peste un corp numeric. No
ţiunea de algebră înlocuieşte vechea noţiune de sistem hipercomplex.
E x e m p l u . Corpul numerelor com plexe este o algebră de
rangul 2 cu diviziunea peste corpul R al numerelor reale.
In adevăr, numerele complexe sînt reprezentate prin vectori
din spajiul bidimensional, adunarea numerelor complexe fiind o adu
nare vectorială. Deci spaţiul liniar (vectorial) bidimensional poate fi
considerat grupul aditiv al corpului C al numerelor complexe. Pro
dusul vectorului bidimensional x {a , b), care corespunde numărului
complex a (x) prin numărul real c£R, este vectorul cx (ca, cb) care
corespunde numărului complex ca (cx). Produsului numărului complex
a (x) prin numărul real c, format după legile de înmulţire ale cor
pului numerelor complexe, îi corespunde produsul vectorului x ( a , b)
prin c după legile produsului unui vector cu un scalar. Relaţia (1)
este satisfăcută pe baza proprietăţilor de asociativitate şi comuta-
tivitate ale produsului mumerelor complexe. Deci corpul numerelor
complexe este o algebră de rangul 2 cu diviziune, peste corpul R
al numerelor reale.
Construcţia unei algebre de rang finit cu diviziune, comutativă
sau nu, peste corpul R, face necesară introducerea noţiunii de bază
a unui spaţiu liniar. Cîteva exemple vor ajuta la intuirea acestei
noţiuni. In mulţimea vectorilor coliniari, dacă doi vectori oarecare
x şi y sînt proporţionali, adică dacă între ei există o legătură li
niară de forma
a x + b y = 0,
16G
'vectorii se numesc liniar dependenţi. Deci în mulţimea vectorilor co-
’finiari, fiecare în parte este independent. In spaţiul bidimensional al
vectorilor, fiind dat un vector x el poate fi descompus după alţi
doi vectori (regula paralelogramului), adică între trei vectori oare
care ai spaţiului bidimensional există relaţia liniară
ax-\-by-\-cz—Q;
prin urmare x, y, z sînt liniari dependenţi. Deci, in plan se pot găsi
doi vectori liniar independenţi. In acelaşi fel, în spaţiul tridimensional
.al vectorilor, patru vectori oarecare sînt liniar dependenţi dacă
ax + b y + c z + du = 0 ,
■dar se pot găsi trei vectori liniar independenţi. Numărul maxim al
vectorilor liniar independenţi este egal cu dimensiunea spaţiului.
Se numeşte bază a unui spaţiu liniar n-dim ensional un
sistem de n vectori liniar independenţi. Astfel, în spaţiul cu
o dimensiune, al vectorilor coliniari, baza este formată dintr-un
•vector e1— l, fiecare vector x, coliniar cu e x, al mulţimii, putînd
ifi exprimat prin
x = ce 1 ,
mnde c£R. In spaţiul liniar bidimensional, baza este formată din
doi vectori e , , e2; orice vector bidimensional poate fi scris în
această bază sub forma
x —c1e l + c2e2,
«unde Cj, c2£R se numesc coordonatele vectorului în baza e l , e2 .
In spaţiul n-dimensional, baza este formată din n vectori
,£i (z = 1 , . 2, . . . , n) şi orice vector x al spaţiului se poate scrie
n
*= S W i,
i—i
■unde c£ R sînt coordonatele vectorului x.
Construcţia unei algebre peste un corp constă, în afară de
alegerea bazei spaţiului liniar aditiv, şi în fixarea unei tabele de
înmulţire pentru baza dată. Fixarea tabelei de înmulţire, care va
«exprima legea după care se vor înmulţi două elemente ale alge-
:brei, este indicată de legea de distributivitate
x y = ( Ş cteij ( Ş c'jejj = Ş (ac}) (x*xy).
Exemplele expuse vor clarifica acest procedeu. Scopul intro

ducerii acestor noţiuni este de a face posibilă consemnarea cîtorva
167
exemple de algebre şi construcţia lor cu ajutorul fixării bazei şi fi
rmei tabele de înmulţire.
E x e m p l e . 1 Corpul R al numerelor reale este o algebră
de rang 1 cu diviziune. In adevăr, spaţiul liniar aditiv este al vec
torilor coliniari. Produsul vectorului unidimensional x prin numărul
real c satisface legile de calcul din corpul numerelor reale. Unui
număr real c, îi corespunde în baza e x= l, vectorul x = cxe x. T a
bela de înmulţire se reduce la
I «i = l
e, = l 1
Produsul a doi vectori coliniari x = c xe x, x' = c\ex este

xx' = (cxe x) (cxe x)=*(cxc[) (exex) = c xc x,
căci din tabelă, e ,e 1= l.
2. Am arătat că corpul numerelor com plexe form eaz ă o>
alg eb ră de rang 2 cu diviziune. Construcţia acestei algebre, ca
în exemplul anterior, se face a stfel: baza spaţiului liniar bidimen
sional este formată din vectorii ej = l , e2= i pentru care este fixatăv
tabela de înmulţire:
11 «i = l e2=i
ei = l 1 i
e2~i i -i
Produsul a două numere complexe în baza dată

x = cxex+ c 2e2 , y = c\ex+ c'2e2
este
xy = (Ci«! + c2<?2) (c'ie i + ci e2)

care se poate calcula cînd se cunosc produsele două cîte două a le
bazei, e/ey care se obţin din tabela II. Efectuînd calculele, obţinem-.
x y = {c xc\ - c 2c'z) ex+ ( c xC2 + c 2c'i) e2= ( c xc[—c2c2 ) + ( c xc2+ c 2c[)
Numărul
x = c xe x- c 2e2 ,
168
se numeşte numărul complex conjugat lui x şi avem
n ( x ) = x x = ( G G + c2e2) ( c ^ —c2e2) = a 2A- b2,
n(x) = xx numindu-se norma numărului complex. Rezultă că
1 - c, c2 .
X ~ n ( x ) X~n( x) n {x )1'
adică orice număr complex x admite un invers (înmulţirea se poate
inversa) şi deci se verifică faptul că algebra numerelor complexe
este un corp. Deci fiin d aleasă baza 1, / şi fiin d form u lată
pentru această bază, tabela de înmulţire II este determ inată
algebra de ran g 2 cu diviziune a numerelor com plexe p este
corpul numerelor reale.
In acelaşi fel se pot construi algebre de rangul n cu diviziune,
prin alegerea unei baze şi fixarea tabelei de înmulţire pentru baza
aleasă.1)
3. Algebra cuaternionilor. Se numeşte astfel algebra ne
comutativă de rangul 4 cu diviziune, peste corpul numerelor reale.
Elementele acestei algebre se numesc cuaternioni. Grupul aditiv
fiind spaţiul liniar cuadridimensional, fie baza e, = l , e2= i , e3=
= j, e4= k în care e, este elementul unitate al algebrei ce o con
struim şi este identic cu elementul unitate al corpului numerelor
reale, iar simbolurile i, j , k satisfac tabela de înmulţire I I I :
IV e, = l e2—i II
II
e2 = i
Hi
ui
1 11
e3= J
e, = i 1 i j k
e2 —i -1 k - j
e2= i i -i k - i
e3= j —k -1 i
es= j j —k -1 i
j --- 1 -i
II
e4= k k j —i -i
Tabela de înmulţire a algebrei astfel definite este tabela IV .

Tabela IV arată că algebra definită este asociativă
em'{en-ep) = {em'en)-ep (m, n, p = 1, 2, 3, 4).
De exemplu,
_________ e r (e2e3) = l - k = k , {e xe2) e3= i ' j = k .
') A. G. Kuroş, Curs de algebră superioară (trad. din 1. rusă). Editura

Tehnică, Bucureşti, 1955.
1 b9
Algebra definită este însă necomutativă, cum se verifică din
“tabela IV. De exemplu,
e2e3= k , e3e2= —k.
Tabelele III, IV — baza fiind aleasă şi tabela de înmulţire
fixată — definesc o algebră necomutativă de rang 4 cu diviziune,
peste corpul numerelor reale — algebra cuaternioni'or.
Produsul a doi cuaternioni în baza 1, i, j , k,
4 4
x = S c ,- ^ , y=YiC\ei
i i
este
= CjC i — C.2C'i— C3C3— C4C4+
+ (C1C2+C2CÎ + C3C4-C4C3)/+(C1C3-C2C$+ C3C; + C4C2)./+
+ (C1C4+ C2C3— C3C2-f-C4CÎ) k,

de unde rezultă că norma cuaternionului este
4
n ( x ) = x x = E cf,
1
unde
x = c x— c4k
se numeşte cuaternionui conjugat lui x. Inversul cuaternionului
XyÔ este deci cuaternionui
adică
Y—1— ___________ / ____________ C3 _ / _ C4 r,
n (x ) n (x) rt(x) J n (x)
Se verifică, deci, că algebra cuaternionilor este un corp
(fiecare element admite un element invers, adică înmulţirea cuater
nionilor se poate inversa) şi anume un corp necomutativ. Amintim
aici teorema lui Frobenius [ 1 1 ] : Corpul numerelor reale, corpul
numerelor complexe şi corpul necomutativ al cuaternionilor sînt
singurele algebre de rang finit cu diviziune, peste corpul numerelor
reale (v. 9.13).
8.02. A lgebra m atricelor. Noţiunea de matrice şi studiul
elementelor algebrei matriciale sînt legate de o altă noţiune cu
caracter elementar, noţiunea de determinant. Această noţiune este
170
•implicată în rezolvarea sistemelor de ecua{ii liniare (de gradul întîi).
Vom reaminti noţiunea de determinant şi vom expune cîteva no
ţiuni simple de algebră matricială, necesare paragrafelor următoare.
Cîteva noţiuni elementare de algebra matricelor fac posibilă, în
afară de o interesantă posibilitate de a defini şi în alt mod nume
rele complexe, şi generalizarea numerelor complexe pentru n uni
tăţi (v. cap. IX).
Fie sistemul liniar neomogen de două ecuaţii cu două necunos
cute, x , , x 2
| a ux l + a l2x2= b l
l o2, x , -p o 22x 2 = b2
în care indicii /, j ai coeficienţilor a tj indică — primul, numărul
de ordine al ecuaţiei în care este scris (linia) şi al doilea, necu
noscuta al cărei coeficient este (coloana). Sistemul (2) ar putea fi,
-deci, scris şi sub forma
anxl + ai2x2= bi (/==!, 2) ( 2' )
sau, şi mai simplu

2
E aijX j = b i (/= 1, 2). ( 2" )
/=!
Rezolvind sistemul liniar (2), se obţine soluţia
bicioo a iobo an^2~^ta2i
*i =
aUa22~a12a21 *2 = alla22~al2a21 (3)
Expresiile de la numărători şi numitori se scriu sub forma

o 12 0,1 by Oii O 12
A ,= A2 = A=
b 2 a 22 a2l ^2 a 21 a 22
•şi se numesc determ inanţi de ordinul al doilea, a căror valoare
s e obţine după regula
o bI
= a d —bc.
c d
Deci, solubile (3) se pot sc rie :
Determinantul este deci un număr. Determinantul coeficien

ţilor necunoscutelor sistemului, A, se numeşte determinantul sis
temului. El poate fi scris şi sub forma
‘ A= \a ij I
171
primul indice, i, arătînd linia din care face parte elementul a t j , al
doilea indice j, arătînd coloana din care face parte atj . Se ştie
că dacă AÔ, sistemul (2 ) este compatibil, iar dacă A = 0 siste
mul (2 ) este incompatibil sau nedeterminat, după cum A j^ O (deci
şi A2 ^ 0), respectiv Aj = 0 (deci şi A2 = 0).
Sistemului (2) îi corespunde tabloul
(4)
alcătuit cu coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi; invers, fiind

dat tabloul (4), îi corespunde sistemul (2), indicii arătînd locul
coeficienţilor în sistem. Tabloul (4) se numeşte m atrice dreptun
ghiu lară.
Intre sistemele liniare de ecuaţii cu două necunoscute (2) şi
matricele (4) există o corespondenţă biunivocă. Spre deosebire de
determinanţi, m atricele nu sînt numere. Dacă cel puţin unul dintre
determinanţii de ordinul al doilea al matricii este diferit de zero,
atunci matricea are rangul doi ( r = 2 ) ; dacă toţi determinanţii de
ordinul al doilea sînt nuli (A, = A2 = A = 0), dar cel puţin unul dintre
coeficienţii a {j este diferit de zero, matricea are rangul unu ( r = l ) .
Acest fapt se poate exprima şi a stfel: dacă matricea (4) a siste
mului (2 ) are rangul 1 ( r < 2 ), sistemul (2 ) este nedeterminat, iar
cele două ecuaţii sînt liniar dependente, adică există A ,^ 0, A2^ 0 ,
astfel ca
* i ( 011X1 + 0 , 2X2- 6,) + 'X2{a2lx i + a22x2- b 2)= 0 .
Proprietatea este valabilă şi pentru sisteme liniare de n varia

bile ; dacă matricea dreptunghiulară
Ou £7j2 ••■ Om bi
O21 022 ••• O2n b2
a sistemului
O u X ţT O j 2X2~t~ •••+ O inxn= 6 ]
{ 0 2iX, + a 22x2+ •. . + a 2nX n = b2
sau
n
I ] a\]Xj=--bx
1
n
£ a y X j= b 2
172
are rangul 1 , înseamnă că între cele două ecuaţii ale sistemului,
există relaţia liniară
*1 \Ys cL\jXj—bxJ + X 2 a 2jXj— b2\= 0 ,
în care X j^ O , X2 ?e0.
Dacă b x= b2= 0, sistemul (2) se numeşte liniar omogen
a llx l + =Q
( 2m )
a 2\X\~t~a 22X2~®
şi admite soluţia banală X ! = x 2= 0. Dacă A = 0 şi cel puţin unul
din coeficienţii a ,j este diferit de zero (rangul matricei (a,-j-) este 1 )
sistemul admite şi soluţii diferite de cea banală, iar ecuaţiile sînt
liniar dependente, adică
Xj (fl) lx l + a l2x2) + ^2 ia 2lX\+ a 22^2)f= 0 >

unde X j^ O , X2 ^ 0.
8.03. R otaţii. In geometria analitică se foloseşte, pentru stu

diul proprietăţilor figurilor, rotaţia axelor de coordonate. Dacă
( X j, x 2) sînt coordonatele punctului M faţă de sistemul O x,x 2 şi
( x ţ , X2), coordonatele aceluiaşi punct faţă de Ox\x2 , obţinute prin
rotaţia de unghi 9 , proiectînd conturul OMM\ pe axele Ox\, Ox2,
avem :
X î = X j C 0 S 9 + x 2 C0S ( y — ? )
X2= Xj c,os ( y + 9 j + x 2 c o s cp,

adică
x[ = X| coscp + x2 sincp
(5)
x 2= —x xsin <p+x2 cos cp
care exprimă coordonatele (x [ , x2) în funcţie de ( x j , x 2). Pro
iectînd conturul OMMl pe O xI , O x 2 avem :
X, = X Î CO S 9 + X 2 COS +cp
x 2 = xi COS (-Ş- — 9 ) + X 2C O S 9,
adică
x x= X i cos 9 —X2 sin 9 ,
(5')
x 2= x( sin 9 + X2 cos 9 .
173
Relaţiile liniare (5), (5') exprimă o schimbare de necunoscute
(variabile) şi se numesc substituţii sau tran sform ări liniare (în cazul
de fată, rotat»).
Schimbări de variabile (liniare, ca în cazul de faţă, sau nu) se
întîlnesc des în algebră şi analiză.
O transformare liniară generală de dcuă variabile se scrie
sub forma
x 2= a 21x î + a 22X2
sau
2
X i= E a ijX 'j (6)

i
în care coeficient» a {J- pot fi reali sau complecşi, după cum fa c
parte din corpul numerelor reale sau din cel al numerelor complexe,
care se numeşte corp de bază al transformării (6). Tabloul
«n u 12
= (« t j ) m
«21 «22
este m atricea p ă tra tic ă de ordinul al doilea a transformării (6),

peste corpul de bază (în aceste paragrafe matricele vor fi consi
derate peste corpul numerelor reale).
In cazul transformărilor (5), (5'), matricele sînt respectiv:
cos cos cpJ ’ Vsin cp cos <pj
Se numeşte determinant al matricei pătratice (g/7-), deter-
minantul
A=
M atricea pătratică se numeşte nesingulară (nedegenerată) sa c
singulară (degenerată) după cum determinantul ei este diferit de
zero sau egal cu zero.
In cazul matricelor transformărilor (5), (5'), avem
cos <p sm cp cos — sin cp
A= = 1,
— sin cp cos <p sin <p cos cp
deci matricele sînt nesingulare.
Intre transformarea (6) şi matricea ei (6') există o cores
pondentă biunivocă. Această corespondentă arată că fiecărei pro
174
prietăţi a transformărilor liniare, îi va corespunde o proprietate a
matricei pătratice. Pe această observaţie se bazează proprietăţile-
matricelor pătratice de ordinul al doilea pe care le vom introduce
în paragrafele următoare.
Dacă două transformări liniare
2 2
X ,-= CttjXj , X i= \ J bijX j
1 1
sînt identice, adică dacă
a ij — b ij ,
matricele pătratice corespunzătoare se zic egale:
(a ij) = (bij) •
Reciproc, dacă două matrice pătratice sînt egale, atunci ele
mentele lor corespunzătoare sînt egale şi deci transformările lor
corespunzătoare sînt identice. Transformării identice:
* ! = * ; , X 2 = X2
îi corespunde matricea
numită m atrice unitate. Matricea
se numeşte m atricea zero.

8.04. M atricele p ă tra tice de ordinul al doilea form ează
un spaţiu liniar p este corpul numerelor reale, f a ţ ă de operaţia-
de adunare şi de înmulţire a unei m atrice cu un număr real.
(v. 8.0 1 ).
Fie matricele pătratice de ordinul al doilea (6') şi
(7)
1. Se defineşte ca sumă a matricelor ă , St, matricea p ătra-

tică de ordinul al doilea
(8 )
175
aşa fel încît
ci j = a i j + b i j .
2. Se defineşte produsul matricii pătratice & = ( a tj ) de ordinul
al doilea, prin numărul real k, matricea
k a = a ' = {a'il),
aşa fel ca
a'ij = k a ;j .
3. Adunarea matricelor pătratice e s te :
a) comutativă, căci
£t-j- oB= (ctij+ btj) = (bfj + du) —$> ă ;
b) asociativă, pentru că
d+(cH>+<S) = (aij)-j-[(bij)-h(Cijj] =
= (atj)+ (b ij + cu) = (au + bij + ctJ) = (au + b u ) + c u = (ă + & ) +<g.
4. înmulţirea unei matrice pătratice cu un scalar are pro

prietăţile :
a) k(ă+®>) = kâ+k®>, întrucît prin definiţie,
k(ă\-Sh).=k \(a{j)+ ( b tj)] = k ( a t j + b tJ) = (katj + kbij) =
—( kaij)-\-(kbtj) = kă+k3t>,
b) (k--l) ă*=kh-\-l£l, că ci:
(k + l) (aij)=s(ka{j + l a tj) = (kaij) + {laij)=:kâ+l®>.
c) k (Iă ) —(k l) ă , deoarece
k (l ă ) = k [/ {au )] = k ( la u ) = {klatJ) = kl (,atj) = k l ă ;
d) 1 - ă —ă ( 1 —unitatea reală), căci
1 . &=, 1 . (atJ) = ( 1 . a u) = (au ) = ă .
Am demonstrat deci că matrice le pătratice formează un spaţiu
liniar peste corpul numerelor reale.
8.05. M atricele p ătratice de ordinul al d oilea peste corpul
numerelor reale fo rm ea z ă un inel necomutativ, (v. 7.05).
Matricele pătratice vor forma un inel, dacă în afară de ope
raţia de adunare, asociativă şi comutativă, şi care se inversează,
vom putea defini şi a doua operaţie, înmulţirea, care să fie aso
ciativă şi distributivă faţă de adunare — comutativă sau nu. Ope-
176
raţia de înmulţire a matricelor se introduce cu ajutorul proprie
tăţilor transformărilor liniare. Fie transformarea liniară (6 ) ; să
âplicăm variabilelor x\, x2 transformarea liniară
x\ = b n x'[+b]2x 2
X2 = b2\X" b22^2
sau
2
x 'j= Y i b jkXk (9)
i
•de matrice (7). Aplicarea succesivă a transformărilor (6), (9) se
numeşte produsul lor şi este transformarea liniară
X \ = { Q \ \ b \ i \ # 1 2 ^ 2 l ) ■XÎ + ( fl' l l ^ l 2 “F a 12^ 22)' ,C2

( 10)
X2 —{<*2 \b\i + ° 22^2i) x"-\-(a2lb l2-\-a22b i2) x?
.sau
2 2 2 / 2 \
Xi= ti a ii (Y jbjkx’k) = ti E c iijb jA x l.
i i i vi )
Fie & = (a tj), <&= {bjk) matricele transformărilor (6), (9), iar
@ = {c ik) matricea transformării (10). Avem (6 '), (7), şi
^ n ^ l l + ^12^21 a \ \ b \ 2 Jr a u b 2 2 \
a 2\b\1 + <î22^21 ^21^12 “F^ 22^12/

Matricea pătratică <2 de ordinul al doilea se defineşte ca pro
dusul matricelor pătratice de ordinul al doilea <£to&:
e = < 3 .® ,
aşa fel că elementul cik al matricei produs & din linia i şi co
loana k este egal cu suma produselor elementelor corespunzătoare
din linia i a matricii ă şi din coloana k a matricii Si:
cn ~ a \\b\\-\-d\2b2\ c\2—a \\b a \4)22

C2\~a2\b\\ + #22^21 C22 = fl21^12 + fl22^22
.sau
2
Cik— X Qijbjk .
Această definiţie exprimă şi proprietatea transformărilor liniare:

matricea produsului a două transformări liniare este egală cu pro
dusul matricelor celor două transformări.12
177
a) Produsul matricelor pătratice este asociativ:
& (■§.£) = (<&&) e.
Fie matricele (6'), (7), ( 8). Conform definiţiei produsului matricelor

pătratice
1C11 + ^ 12C21 ^1 l C12 + ^12C22\

V ^21C11 + ^ 2 2 C21 ^ 2 1 C 1 2 ~ t~ ^ 2 2 C22 J
Ş>
d ($ e )=
_ | ( f ll A l + f f 12^ 2l) f l l + ( fl,11^12 + a 12f,22) C21 ( a l A l + ^ 12^ 21 ) C1 2 + A A 2 + f l 12&22) C22J _
l A A l + fl22^2l) C11 + ( fl21^12 + a 22^22) C21 (a 2A 1 + ^22^21) C12 + (a 21^12 + fl22^22) C22t
= (a& )e.
b) Produsul matricelor pătratice este distributiv faţă de adunare r
(ă + ® ,)e= ă e + ® > e
e (& +,© )=e a +-(2®
A vem :
(< 3 _ 1 -$> ) g _ j a l l CIl + ^ l l Cl l + a 12e 2l + ^ 1 2 ^ 2 1 Ul l C12 + A C12 + a 12C22 + ^12C22
' f l21Cl l + f , 21CI l + f l21c 21 + ^21C21 a 21C1 2 + ^ 2 1 C12 + a 22C22 + ^22C22
_ |(a l l Cl l + a 12C2 l) +A l Cl l + frl2 C2 l) ( a l l C1 2 + U l 2 C 2 2 ) + ( & l 1^12 + ^12^2) j

' ( ° 2 1 C11 + fl21C2 I) + A l C11 + ^21C21) ( fl21Cl 2 + a 22C22) + (&21C12 + ^ 2 2 C22) '
Se observă, după definiţiile adunării şi înmulţirii matricelor,,

că în partea a doua a egalităţii avem suma produselor
La fel se demonstrează şi a doua egalitate.
c) Produsul matricelor pătratice este necomutativ. In adevăr*
acu ( a n ^ , U J r a \2^2l °11^12+ ^12^22
â 21^11 + a 22^21 A A 12A a22^22

Şi
/A lA l + ^ lîA l ^ ll fl12 + ^ 12a 22^
eG>cl = y
'■ 2 1 A l ~P A 2 A 1 A A 1 2 T A 2 a 22'
deci
i3S&5^ s&d.
178
d) Matricea pătratică unitate IC este elementul neutru al pro
dusului matricelor pătratice:
v a —(' a ,î) “M - a
1.0 l j l #21 #22) '#21 #222
«11 #12
ă nc= ' ° ) - ( “" ““l - a .
#21 #22. o lj '.#21 #222
Rezultă că matricele pătratice de ordinul al doilea formează
un inel necomutativ şi o algebră necomutativă peste corpul nume
relor rea'e, (proprietatea este adevărată pentru matricele pătratice
peste orice corp). Vom arăta că inelul matricelor pătratice nu
poate forma un corp, adică operaţia inversă înmulţirii nu conduce
la elemente ale inelului.
8 06. M atrice scalare. Se numeşte matrice scalară, matricea
W ,= k ° U (1 1 )
în care k este real, iar V. matricea unitate. Conform definiţiei

înmulţirii matricelor pătratice cu un număr, avem
1 0 k 0
0 1 0 k
adică matricea scalară are elementele diagonalei principale egale
cu k, celelalte fiind nule.
Matricele scalare de ordinul al doilea peste corpul numerelor
reale formează un corp izomorf cu corpul numerelor reale.
Intre corpul numerelor reale şi matricele scalare există o co
respondentă biunivocă
k 0
0 k
astfel încît, dacă avem
k = k '+ k " , k^k'lc"
atunci şi între matricele S(, Si1, Si", corespunzătoare numerelor
k, k' k\ av em :
SC=.3C, -l-3Cff, SKWSC'Sl*
In adevăr, conform definiţiei adunării matricelor pătratice,
k' + k n 0 k 0>
§C' + S t"= = sc.
0 k'+k". 0 k.
179
Conform definiţiei produsului matricelor pătratice, avem:
(k'k"
S E '3 t ' = ° 1 [k °)
10 k ’k") 1 lo kJ
Rezultă că mulţimea matricelor scalare este izomorfă (v. 7.03)
cu corpul numerelor reale.
Deci mulţimea matricelor scalare este un corp (v. 7.06). M a-
tricele scalare formează un subcorp al inelului matricelor pătratice.
Proprietăţi. 1 . Orice matrice scalară este permutabilă cu o
matrice pătratică
sca= o st.
In adevăr,
k 0 ‘12 kan k a l2
S C ă= = kă.
0 k '21 '22 k&21 kO-22
Ş>
ui a 12 k 0 a uk a l2k kan k a l2
asc= = kâ,
'21 @22> v0 k. a2\k a 22k ka ?, k a•22
deci
® ă= ă8C = kâ.
Observaţie. Se numeşte element central al unei mulţimi,
fa{ă de o operare, orice element permutabil cu toate elementele
mulţimii. Mulţimea elementelor centrale se numeşte centrul mulţimii.
Rezultatul de mai înainte, poate fi exprimat sub form a: orice ma
trice scalară este un element centra! pentru inelul matricelor pătra
tice şi subgrupul matricelor scalare este centrul inelului de matrice
pătratice. De exemplu, matricea unitate IC este element central al
inelului matricelor peste corpul numerelor reale.
Consecinţă. Din proprietatea întîi reiese că produsul unei
matrice pătratice ă cu un număr real k este egal cu produsul ma
tricei ă prin matricea scalară SC.
2. D acă o matrice pătratică de ordinul a! doilea este permu
tabilă cu orice matrice pătratică de ordinul al doilea, ea este matrice
scalară.
Fie matricea pătratică &=(s{j) şi 1 = ( Xij) o matrice pătratică
oarecare. Avem:
* 11*11 + S12X21 S 11* 12H-S 12*22
S21Xll~\~S22X2\ S21*12 + S22X22
XUS11 + * 12S21 *1 lS 12~b X12S22
vx 21s ll + X22S21 * 21S12 + * 22S22.
180
Cele două matrice obţinute, trebuie să fie egale, adică
I ^21^1 2 ■S12:>c21 = 0
S\2X\\+ (S22 “ S11 ) *12 + S12*22 = 0

. S21* 1 1 + ( S22— Sl l ) JC21~ S21^22==^ '
Acest sistem de ecuaţii care trebuie să fie satisfăcut oricare ar

fi Xij. Rezultă
S2i = S j 2 = 0, ^22 —S n = 0 -
Punînd sn = s22= s , obţinem că matricea
este matrice scalară.

8.07. Inelul m atricelor p ătratice de ordinul al doilea peste
corpul numerelor reale, conţine un subcorp al m atricelor de
fo r m a
iz o m o rf cu corpul numerelor complexe.

Matricele Z formează un corp. In ad ev ă r:
1. Această mulţime formează un grup abelian faţă de adu
nare, căci suma
Z '+ Z " = ( Q' b') + ( a " b" ) - ( a ' + 0" b'+ i "\ (12)
+ l-b ' + a") ~ \ - ( b ' + b m) a'+a") {12’
este o matrice Z, adunarea fiind asociativă şi comutativă, iar ma
tricea opusă
a 6V t —a —b
-b aj = l b -a
este de asemenea o matrice de forma Z.
2. Mulţimea matricelor Z j t 6 (distinctă de matricea zero),
formează un grup abelian faţă de înmulţire, deoarece produsul
f a'a"-b'b" a'b"+a"b'\
Z'-Z" = ( 12')
[ - ( a ' b " + a ”b') a'a " -b'b " )
181
este o matrice de forma Z , produsul fiind asociativ şi com utativ:
z *z , (
a" b" \{ a ' b' \ _
1 - 6" a n) \ - b ' a ' j ~
f a"a'—b"b’ a"b' + b"a'\ / n
= { -{a'b" + a" b') - b nb' + a"a') = Z ' Z "*
Să arătăm că orice matrice Z admite o inversă, adică, pro
dusul a două matrice Z se poate inversa. Fie substituţia liniară ( 6)
de matrice ă nesingulară (6'), adică |d |= |a ;7 1^ 0.
In acest caz, sistemul se poate rezolva în raport cu x\, x-i şi
obţinem transformarea liniară inversă:
f floo g12 v
Xl = f â Ţ x i _ W \ 2
4 - , g21 y . gu X
a |Xl + 1a 1 2
a cărui matrice
( g22 g12 '
1ă 1 l« l 1 ( a 22 - « 12^1
a r '= - |a| V — «21
(13)
g21 «11 «11 J
V |a| 1«1 7
este, prin definiţie, matricea inversă a matricei â .
O b s e r v a ţie . Formula (13) arată că matricea ă~\ inversă
matricei <3, există atunci şi numai atunci cînd determinantul A =
= [ ă | al matricei ă este diferit de zero, adică atunci cînd matricea ă
este nesingulară. Matricea inversă unei matrice nesingulare, este o
matrice nesingulară căci determinantul matricei inverse este
“ 22
4 4
‘ 22 ‘ 12
A -‘ = = — cu AÔ.
4
£şi_ a 22 ‘ 21 ‘ 22
4
Fie ă o matrice nesingulară, iar â 1 inversa ei şi 31 matricea
unitate. Avem
( Og2_ 012 \
4 4
« 12^
ă d ~ ' = [ aU
V«21 « 22 i _ g2i g 22
4 4 7
«11 «12 « 12«21 ~ a \ \a 1 A 0
= 3t,
«21 « 2 2 « 22«21 “ « 2 1 «1
4 0 A
182
adică
a e r 1= v .
La fel se obţine şi
a ~ 1a = e[i
■şi deci
â ă ' = <3. 1d = 3 f . (13')
Rezultă că pentru matricele nesingulare, şi numai pentru ele,
putem efectua împărţirea la dreapta şi la stînga a unei matrice
nesingulare printr-o matrice $ , adică putem găsi o matrice
respectiv 31, astfel ca
a3e=<& (14)
31&=&. (15)
înmulţind (14) la stînga cu 61 1 şi (15) la dreapta tot cu ă

:şi ţinînd seama de (13') găsim
ă *<33î=£t !of>
adică
W = (a -IS ;
*dar, oricare-ar fi *1 , matricea unitate 3C fiind element central, avem
n t f = <s ,5i f = ‘îs,
-deci
1E=<3 lS!>, (14')
Apoi, din
<y ă & r t= s > e r 1,
reiese
<%=8i>er\ (15')
In general, vom avea 3 V 3 I, căci produsul matricelor este
necomutativ. Urmează că inelul matricelor pătratice nu poate forma
•>un corp.
E x e m p l u . Să se efectueze împărţirea matricelor
Matricea ă este nesingulară, căci determinantul ei |ă

= 1 ^ 0 şi deci ă admite o matrice inversă
183
Putem afla, deci, citurile la dreapta şi la stingă ale lui 3b prin d c
Am obţinut deci citurile diferite şi ‘â).

Există, după cum vom vedea, submulţimi ale inelului m atri-
celor pentru care produsul este comutativ şi deci tf£ = l3J şi care
deci formează corpuri (subcorpuri ale inelului necomutativ al m a -
tricelor pătratice).
In cazul matricelor de forma Z , avem
au = a, a l2—b, a 21 = —b, a 22= a\ A = a 2+ b 2;
f fl b\. d~1 -* 1[ *
l-b a) ’ a ~ a2+b 2 u a)
Şi
i a 2+ b 2 —ab+ ab\
aer1
a2+b2 —ab + ab b2+ a 2 J
= _ ^ f a2+ft2 0 U ot
a2+b* \ o a 2jr b 2)
1 f a2+ b 2 ab —ab\
â <3 = ‘S2+ f [ a b - a b a 2+ b 2 J =n£
Orice matrice Z are o inversă şi deci este efectuabilă şi:
împărţirea matricelor Z . Pentru matricele Z produsul fiind comuta
tiv, soluţiile ecuaţiilor (14'), (15'), coincid. In adevăr fie matricea.
nesingulară, adică
i = s ,2 + i ' 2 ^ 0
şi matricea
( a " b"
3b-
{ - b " a"
Avem
-i—i î
a'2+b'2 \b'
184
Şi
i ( a'a"+b'b" a'b”-a"b'\
« f = a _1& =
a V— (a'bn—a"b') a'a”-\-b'b"j
i ( a ’ci”+ b'b" a'b"—a"b'\
a \—{a'b"—a"b') a'an+ b ' b T
unde A—a'2jrb'2.
3. Produsul este distributiv faţă de adunare, aşa cum reiese-
din 8.05.
Deci matricele Z formează un corp comutativ, subcorp ai
inelului necomutativ al matricelor pătratice de ordinul al doilea
peste corpul numerelor reale.
Mulţimea matricelor Z este izomorfă cu corpul numerelor
com plexe: corespondenţa biunivocă
( a b\
I sau z^ Z
este aşa fel încît, dacă avem numerele complexe z, z', z" şi între
ele relaţiile
z —z'+ z", z= z'z".
atunci avem şi
Z = Z '+ Z " , Z = Z 'Z "
In adevăr, numărului complex
z= z'+ z"= (a'+ a")-\ -(b'+ b")i
ii corespunde matricea
f a' b ( a ” b"\ ( a'+ a" b '+ b "

+
1 -6 ' a'. ,- b " « • H -(b' + b") a' + a ",
care este matricea ( 12 ), corespunzătoare numărului complex z —
= z '+ z " .
La fel, numărului complex
z = z'z"=(a'a"—b'b")-\-{a'b" + a"b') i
îi corespunde matricea
a' b' a ” b"\ t a 'a " -b 'b n a'b"+a"b'
-b' a’ b” a") = \—(a'b"+a"b') a'an- b ' b '
care este matricea (12'), corespunzătoare numărului complex z = z ' z n.
185
Subcorpu! matricelor Z este, deci, izomorf cu corpul nume
relor complexe. Subcorpul matricelor Z admite aceeaşi unitate dt
ca şi inelul necomutativ al matricelor p ătratice; în adevăr, pentru
ca o matrice 6IC să poată fi unitate a subcorpului Z trebuie să avem
<
u z = z eu = z ,
adică
f x y) ( a l’ \ ( a x —by bx+ay\ ( a b\
l —y x) l —b a] — l — (b x + a y ) a x —b y ) ~ \ —b a )'
deci trebuie să avem
ax —b y = a , bx-\-ay=b,
sistem care este compatibil, căci A = a 2 f 62?£0 şi deci determină
unic pe x, y. Rezolvînd, obţinem x = l, y = 0 ; există, deci, o ma
trice unitate eU.
Unităţii imaginare / = 0 + l / ( a = 0 , 6 = 1 ) îi corespunde ma
tricea / = qJ care, în subcorpul matricelor, joacă rolul uni
tăţii imaginare. Se poate verifica proprietatea lui / de a fi element
central al subcorpului matricelor Z , căci
a
-b
adică
a /= Iă.
Concluzie. Corpul numerelor complexe poate fi, deci, con
struit cu ajutorul corpului matricial ^ J.
8.08. M atrice transpuse sau conjugate. Fie matricea (6'
se numeşte m atrice transpusă sau conjugată, matricea
* 12^ °2\ |
l #21 â 22J ~ U l 2 a22J
astfel ca
aij —-aj j ,
a u fiind elementele matricei transpuse ă . Deci, matricea ă se obţine
din ă schimbîndu-i liniile în coloane şi coloanele în linii.
P r o p r ie t ă ţi. 1. Determinanţii A şi A ai matricelor ă , a
sint egali.
186
Aceasta se vede din
«11 «12
A= —« n «22 « 12«21 >
«21 «22
« 11 «21
A= = « 11«22 « 12« 2I >
a, 2 a 22
adică
A =Â
şi deci matricea <3 este nesingulară, sau singulară o dată cu ă .

2. Transpusa sumei şi produsului a două matrice sînt egale
cu suma şi produsul, în ordine inversă a transpuselor m atricelor:
ă-\-Sb = <Sl+ o&5 6t*o&=$dî.

Din expresia sumei
reiese ca
« 11+ ^ 11 C21 + ^2D ' ii b
+ 211 = a+ & .
V«12 + ^12 « 22'T^ 22-' l«‘ 12 J 22 ^12 b22
Apoi
( a u b u + a l2b 2l a 2lb n + a 22b2{\
6t« =
\au b l2+ a l2b 22 a 2xb x2+ a 22b 22)
^11 ^21 #21 \ —

l = a .a .
b\2 b22) \a 12 a 22
3. Transpusa inversei unei matrice nesingulare este egală cu
inversa transpusei matricei
(£ t- ') = (<3)'
—1
căci
a 22 — «21
a - '= i
— «12 «11
<de unde
°22 ~ « 1 2
a~ l= —
— «21 « 11-
11 a 21
<3 =
«12 «22
187
de unde
a22 ‘ 12
a 2l ‘ 11
8 .0 9 , A plicaţie la subcorpul m atricelor Z . 1. Matricea trans

pusă matricei Z este
_ (a —b
z= l «
şi corespunde numărului z = a —bi complex conjugat cu z = a + bi .
2. Suma conjugatelor a două numere complexe este egală cu
numărul complex conjugat al sumei.
3. Inversul z~ x al numărului complex z, corespunde matricei
l fa -b
Z -1 =
W U a
din care
a b
a2+ b2 ( — b a
Inversa matricei Z este
- , i ( a b
a2 + b2 \—b a
deci
d F )= (z r’.
4. Citul a două numere com plexe. Fie două numere com

plexe reprezentate de matricele
a' b' a" b"
<3' =
b" a"
Subcorpul matricelor fiind comutativ, citurile lui Sb prin ă, la
dreapta şi la stingă, coincid. N otînd:
<3l (r x' y'\ e\\

f x"
<-y' x'j ’ l—/
avem
fx > /'\ 1
V-/ 1 ~ a'2 +b'2 W a' ) l
j (a'a"+b'b" a'b"—a"b'
* * + b r\ - ( a ' b " - a , b' a'a" + b'b"
188
Conform definiţiei egalităţii matricelor, avem:
,, a'a"+b'b" a'b"-a"b\
x ~ a’t+ b ’2 ’ y ~ a'2+ b '2 ’
(16)
obţinem astfel elementele şi deci matricea % căutată — citul la

dreapta al numărului complex reprezentat de citul matricei prin
matricea â .
La fel, pentru citul ‘31 la stingă, obţinem aceeaşi valoare. Re
zultă x " = x ',y " = y ' şi deci
în care x', y' au valorile date de (16).

5. R ădăcina p ă tra tă a unui număr complex. A extrage ră
dăcina pătrată din numărul complex, reprezentat de matricea
înseamnă a găsi numărul complex
care înmulţit cu el însuşi să ne dea pe â , adică înseamnă să rezol

văm ecuaţia matriceală
£L=
sau
x 2- y2 2xy \
— 2xy x2—y2 )
Elementele x , y ale numărului complex reprezentat de matri
cea 1 , sînt soluţiile sistemului
x2—y2= a , 2x y = b ,
din care rezultă că rădăcina pătrată dintr-un număr complex are
două valori opuse.
E x e m p l e , a) Să se efectueze împărţirea
189
Ştim că există un singur cit, soluţia uneia dintre ecuaţiile (14'
(1 5 ') ; avem
( 1 5\
x y 3 2W 1 -1 _ U 1 2 2
51
-2 3Hi l) 2 1 -5 1. 5 1
-y x
l 2 2 j
1 5
X = Valorile x şi y p
T ’ y ~ ~ 2‘
fi obţinute folosind şi formulele (16).
b) Să se extragă rădăcina pătrată din numărul complex repre
zentat de Scriind
(-Î a)'
3 4\ x y )f x y
—4 3) \—y x) V—y x
se obţine sistemul
x2—y2= 3, xy=2
ale cărui soluţii sînt
x, = 2 x 2= —2
Ji = l y2= - \ .
Deci rădăcina pătrată căutată este dată de
2 1 -2 -1 2 1
Şi
-1 2 1 -2 -1 2
6. N orm a numărului complex. Se numeşte norma numărului
complex reprezentat de
a b
Z=
—b a
determinantul matricei Z , notat
a b
n (Z) = A = = a 2+ b 2.
—b a
Modulul numărului complex este dat de
P=Y n(Z) = ] f a 2 + b2.
190
E x e m p l e , a) Să se afle norma numărului complex conjugat..
Numărul complex conjugat numărului complex reprezentat de Z
este reprezentat de matricea
şi deci norma lui este dată de
n(Z) = L = a 2f b 2.
In concluzie
n{Z) = n (Z).
b) Să se afle norma produsului Z '-Z " .
Conform (12'), avem
n(Z '-Z n)= (a 'a n- b ' b " f+ { a ' b " + a ' ’b ' f =
= (,a 'a " f+ (b 'b " f+ (a 'b ’ )2+ (a " b 'f=
= (a '2 + b12) (a"2+ b "2) = n (Zr)•n(Z").
8. 10. O defin iţie a cuaternionilor cu ajutorul m atricelor

p ă tra tice de ordinul a l doilea p este corpul numerelor complexe.
Vom arăta că algebra cuaternionilor
q = x’r + x"i+ y’ j + y"k (17)
este izomorfă cu algebra matricelor pătratice de ordinul al doilea
(18)
peste corpul numerelor com plexe:

x = x '+ x " i y = y '+ y " i
x = x ' — x"i y = y ' —y"i
în care x', x", y', y" sînt numere reale şi
191
unităţile. In adevăr, corespondenţa între cuaternionul (17) şi ma
tricea (18) este biunivocă şi dacă
Xh -M (h = 1 , 2 ) (18')
v - y h *h
ş>
qh=x'h+ x!i+ y';j+ y"hk (17')
sînt două perechi omoloage, condiţiile de izomorfism (7.03) sînt

satisfăcute, căci
* i+*2 y i- W ,=
? i +<72 =
— ( î / i + i / 2) x r + x 2)
r x ’l + x 2 + ( x ' ; + x " ) i y\+y" 2+ { y \ + y " 2) î
- ( y \ + y 2) - ( y " + y 2) 1 + * ;- ( < + * 2 ) *
Şi
ql + q 2= x [ + 4 + (4 + X 2 ) / + (y\+ y 2) j+ iy ' l + y’i) k
relaţii care arată că corespondenţa între (17) şi (18) este izomorfă
faţă de adunare.
Corespondenţa este izomorfă şi faţă de înmulţire căci
X\X2 - y xy 2 x^2+y\x2\
? 1?2 =
<-y\x2+ y {y 2 -y ^ + x ^ x j
x\x^ x"x2~ yiy2—y"y2+(x'ix2+y"x2+yiy'2—/iy'2)/ . . .
-(x'ly2—x ”y2+y\x2+y"x'2)+(x[y2 + x"y2—y'ix2jr y ' l x 2 ) .
Şi
q xq2= X 1X2 - 4 4 — y[y2—y1y2 + ( 4 4 + 4 4 4 - y\y'2—y\y’2) i 4
+ ( 4 4 —4 : 4 + 4 4 + 4 4 ) j+(x\ y2+X iy2—y\x2+y"x'2 ) k.
1. P rop rietăţile unităţilor. Avem:
O)2 ( -1 0 o n 2_ -1 o
0 -1 -1 o l= o -1
o i \2 (- 1 o
i 0 o -1
deci
i2 ~ j 2 = k . 2 = — r ;
192
apoi
i 0 0 1
adică ij= k
.0 - / -1 0 l i o
0\ (0 i
(0 - 1 adică i k = —j
i 0 li o
'0 i 0 1 f-i 0
adică k j = —i
i 0 -1 0 0 i
0 i i 0 0 1
adică k i= j
1 0 .0 -i -1 o
0 n fi 0’ o adică j i = —k
-1 o jlo —i 1 —z
f 0 1 0 i i O
adică jk = i.
l- l 0 1 0 lo -i
2. Cuaternionul conjugat. Considerăm cuaternionul (17) re
prezentat de matricea (18). Matricea conjugată matricei (1 8 ):
'X
-^ 1 x'—x"i ■(y'+y"i)
Q =
(18")
y J = l -y i x' +x"i
.reprezintă cuaternionul
q = x'r—x"i—y 'j—y"k,
-.numit cuaternionul conjugat lui q.
3. R elaţia între normele a doi cuaternioni conjugaţi. Norma
cuaternionului dat de (17) este (8.01 exemplul 3)
n {q) = x'2+ x"2+ y l2+y"2
sau din (18),
x y
n(q) = —xx-\-yy = x'2+ x " 2+ y'2-\-yn2.
-y x
Norma cuaternionului conjugat (18") este
x —y
n (q) = = x x + y y = n (q ) .
y x
Produsul a doi cuaternioni conjugaţi este egal cu
n 0 \ __[n {q) 0
q q = n (q)
0 1 0 n (q)
193
In adevăr, avem
- / X yU x -y '\ (x x + y y O ' i f nfa) O
1 —y x)\y xj 1 O xx+yy) i O n(q ) J
4. Conjugatul produsului a doi cuaternioni este egal c
produsul con ju gaţilor fa c to r ilo r luaţi în ordinea inversă.
In adevăr, făcînd produsul cuaternionilor (18')
X1X2+ J W 2 x iy 2+ y ix 2'\
? 1?2 =
~ ( x j 2+ y xx2) x iX 2 -y iy 2)
şi apoi conjugatul produsului, g ăsim :
x\x2- y xy2 - ( x 1y2+ y 1x2)\
Ziy2+ h X 2 xix2- y xy2 I
x2 —y2 x i = q2- q x .
•3^2 x2 y\
5. N orm a produsului a doi cuaternioni este eg ală cu p r o
dusul normelor fa c to r ilo r .
Fie cuaternionii (18'). Am calculat produsele q xq2 şi qxq2 şl
am obţinut relaţia
9 l(7 2 = (?2, ^l ’
de unde avem
n {qiq 2) -r = q xq 2-q 2ql = q 1n {q2) r q l = q i q ln (q2) r = n ( q l )n {q 2)r,
deci
n {q 1q2) = n { q 1)n (q 2).
6. Inexistenţa divizorilor lui zero d ife r iţi de zero. Pro
dusul a doi cuaternioni este nul numai dacă unul din factori este nuL
Pentru a demonstra, definim cuaternionul invers cuaternionu-
lui q j t 0
( x y \
fx -y )_ n(q) n{q)
\y XJ y X
\n{q) n(q) )
Matricea q~x este matricea inversă matricei q. Ecuaţiile
q2q l = q '
194
au soluţiile unice:
q 2= Q T i ^,==^ ) V
9 2 = 9 , * 9 r 1= 9 ' [ « ( ? i ) r 19i-
Fie produsele <7ig 2 = 0 Şi 92? i = 0 Ş‘ Rezolvînd, vom
avea:
^2 = g r '• ° = o
g 2 = o - g r I==0-
O b s e r v a ţie . Din expresia lui q~x rezultă:
x y
n (q) n (q ) 1
n(q~') =
y x W
n (?) n (?)
adică norma inversului unui cuaternion este egală cu inversa nor

mei cuaternionului.
EXERCIŢII
1. Să se efectu eze înmulţirea numerelor complexe repre
zentate de m atricele
Şi
şi să se generalizeze.
In d ic a ţie . Factorii sînt numere complexe conjugate. In gene
ral, avem
a -b a 2+ b 2
-b
b\ J a
a. 0 a 2+0 b 2))
= (a2+ b 2) U
a)
unde ’U este matricea unitate. In cazurile particulare din enunţ,
obţinem cTi şi 4ctE.
2. Să se efectu eze îm părţirile numerelor com plexe date de
m atricele din exerciţiul 1 .
In d ic a ţie . Am arătat că în corpul matricelor
a b
—b a
împărţirea este efectuabilă, citurile la dreapta şi la stînga sînt egale.
195
In cazul general avem
.( a ~ b\ . y'
[ a { X
l-b a) a) U
Calculăm inversa matricei împărţitor,
( b \
a b a2+ b2 a2+ b 2
—b a b a
\ a2+ b 2 cfi + b2)
şi deci, avem
±_\
a b a2+ b 2 a2+ b 2 X
—b a b a -y
\ a2+ b 2 a2+ b 2]
Efectuînd produsul şi punînd condiţiile de egalitate a matrice-

lor, rezu ltă:
_ a2- b 2 . 2 ab
X~ a2+ b 2 ’ a2+ b 2 ‘
In cazurile particulare citurile sînt respectiv:
( J_ V3 \
0 1 ' 2 2
1 0 1
ll
V 2 2 !
3. S ă se ex tra g ă rădăcina p ă tr a tă din numerele com plexe
reprezentate de matricele
( V3_\
2 2 -3
VJ 1
V 2 2J
In d ic a ţie . Determinăm pe x, y astfel ca
( a b \
a b a2 + b2 a2+ b 2 X
-b a —b a -y
\a2+ b 2 a2+ b2 )
196
Efectuînd produsul şi egalind matricele, rezultă sistemul de
ecua{ii
x2— y2— —-
care determină
*= ± T y -± y |
şi deci rădăcina pătrată din primul număr complex este formată din
numerele complexe
( _1_ f3 \ 1 ys\
2 2 2 2
V~3 y3 1
'2 2 7 2 27
Pentru a doua matrice, avem sistemul de ecuaţii
j x2—y2—5
\ 2xy = — 3
şi se obţine
5+ m -5 + y34
> y= ±
:- + V : v :
4 . S ă se efectu eze
1 tg a 1 — tg a
a)
, —tg a 1 n
3 4
b)
-4 3
t 4 = 4 =\
V2 y 2
C)
i i
v "yj y^ 7
197
In d ic a ţie . Pentru punctul (c) se scrie
1
( — \
x n n
(-
< -y i i
V n n /
şi se ob{ine sistemul
x3—3xy2 — y=
3x2y —y2 = — etc.

cos 2a sin 2a t /+
R : (a)
- sin 2a cos 2a J ’ l+ l ±
_L\ ( y3 +1 V3-1N
n n 2 y2 2 y2
c)
i i y3—i y3 +i
\ y2 y2 / V 2y2 2 Y2 J
l ^3 ~ 1 V3+ 1 \
2^2 2 y2
yr+ 1 yr- 1
\ 2 y^ 2 y2 /
5. S ă se arate că tran sform ările d efin ite de m atricea
( cos cp sin tp^
sin cp cos cpJ (1 )
fo r m e a z ă un gru p abelian f a ţ ă de produs.

In d ic a ţie . Produsul a două transformări de tipul celei scrise
i COS cp' sincp't / cos Cp" sin cp" t
V—sin cp7 cos cp'J V —sin cp" cos cp" J
c o s (c p '+ (p "’) s in (< p '+ < p ")'
t — s in (cpf + cp") co s (cp1+ cp") I
este o transformare de acelaşi fel. El este comutativ. Produsul
admite operata inversă, adică orice matrice de forma celei scrise,
admite o inversă
/ C O S cp sin cp \
—î
cos cp sin cp' _l A
-sin cp cos cp_ s i n cp C O S cp
A A
198
■in care
cos 9 sin <p
A= = 1
—sin cp cos 9
-este determinantul matricei. Deci
' COS <p sin cp \ tcoscp — sin cpî

sin cp COS cp ) Isin cp COS cpj
care este o transformare de acelaşi fel. Pentru <p= 0, se obţine trans

form area identică, corespunzătoare matricei unitate
t cosO sin 0 t _ (\ (A
V— sinO cosoj Io lj
Produsul a două transformări, transformările identică şi inversă,
fiind transformări ale mulţimii, aceasta formează un grup, al rota
ţiilor ; el este abelian, căci produsul a două transformări este co
mutativ.
Transformările (1) se numesc tran sform ări ortogonale ( A = l) .
6 . Se dă m atricea
ş i se cere să se calculeze ă (m atricea conjugată), ă _1 (m atri

cea inversă) şi ă 2. S ă se cerceteze dacă m atricea unitate V.,
m atricea ă şi m atricea d 2 sînt sau nu liniar dependente.
In d ic a ţie . Matricele ®LC, ă , ă 2 sînt liniar dependente dacă
există numerele reale A?£0 , pÔ astfel ca să avem
n e + x & f p<32= o ,
adică
fi 0j f X 3At f—5ji 9nW 0 0t
|o l j | -2 A 2x j | - 6n — 2pJ |o O j’
<de unde
1+ A —5 (i= 0 , 3A +9p=0, —2A—6 p = 0 , l+ 2 A -2 p = 0 .
Sistemul este com patibil; se obţine
199
şi deci % d, d 2 sînt liniar dependente.
/ 1
± \
-2 \ 4 4
- (1
a -1
= 1.3 2; ’ 3 1
V 8 8/
7. F ie m atriceie p ătratice tridimensionale
1 —2 2 -2
f 4
2 -1
, o& = 6 3 -3
°
6 ! 4 —5 V— 10 - 5 5
Să se arate că m atricea produs ă$> este singulară.
In d ic a ţie . Produsul matricelor tridimensionale se obţine, ca:
şi la matricele bidimensionale, făcînd produsul elementelor unei linii
dintr-o matrice cu elementele unei coloane corespunzătoare din cea
laltă matrice:
-2 8 -1 9 19
£LS>= 2 1 -1
-7 4 -3 7 37
Determinantul matricei ă®> este nul, cum se observă uşor
dacă adunăm elementele coloanei a doua la cele ale coloanei &
treia:
-2 8 -1 9 19 -2 8 -1 9 0
A= 2 1 — 1 =: 2 1 0
-7 4 — 37 37 0 -7 4 -3 7
8. Să se a rate că m atricele p ă tra tice de fo r m a
b c
( a d\
-b a -d c
—c d a —b
V ~d —c b a/
peste corpul numerelor în treg i fo rm ea z ă un inel.
In d ic a ţie . Se arată că matricele ă formează un grup abe'ian?
faţă de sumă. Ea este asociativă şi comutativă. Există operaţia
inversă adunării (scăderea), căci orice matrice admite o matrice-
inversă.
Se arată, apoi, că matricele ă formează un semigrup faţă de
operaţia de înmulţire; produsul este necomutativ dar este asociativ..
Produsul este distributiv faţă de adunare.
200
9. Fie numerele com plexe date de m atricele
cos cp sin cp'
z,=
sin cp cos,
cos(cp+\p) sin(<p+i|>)'
*2 =
-sin (cp+ap) cos (cp-Ml>).
cos(cp+ 2 i|j) sin (<p+2 ip)\
Z3=
-sin (<p+2 \p) cos(<p-t-2 ^ )j
Să se g ă sea scă condiţiile pentru care
z \Jr z2Jr z2,= ^-
In d ic a ţie . Condiţiile ca matricea sumă z 1-\-z2+ z 3 să fie nulă»
sîn t:
cos cp- f cos (cp+^) + cos (cp+ 2 rţ>) = 0
sin 9 + sin () -f- sin (cp-f2 rp) = 0
sau, transformînd în produse,
cos (cp-f- \p) (2 cos ri- 1 ) = 0
sin (cp-f ip) (2 cosxp+ 1 ) = 0
a căror soluţie este dată de
2 cos \p+ 1 ==0 , adică \p= 120 °
şi deci, cp fiind oarecare, Zi sînt vîrfurile unui triunghi echilateral
înscris în cercul de rază 1 .
10. F ie numerele com plexe reprezentate de m atricele
cos [<p+ (/r— 1 ) tp.) sin [cp+ (ic— 1 ) ip] '

Zk = (k = 1, 2, 3, 4).
—sin [cp+(Ar— l)ip] cos [<p+(£— l)ip ].
S ă se g ă sea scă condiţiile ca Y iz k = 0.

In d ic a ţie . Scriind că matricea sumă are toate elementele
nule, după transformarea sumelor în produse se obţin ecuaţiile:
. . cb 2cp+ 3d>
COS \\) COS -pr cos y ‘ y = 0
Zu A
2cp+ 3tp
cos ap cos y sin =0,
201
de unde
cos^ = 0, adică \p=90°;
deci punctele P k {z k) sînt vîrfurile unui pătrat înscris în cercul de
rază 1. Făcînd k — 1, 2, n şi procedînd in acelaşi fel, se
obţine
, 2kn
In acest caz, punctele sînt vîrfurile poligonului regulat

(convex sau stelat) cu n laturi, înscris în cercul de rază 1 .
11. S ă se g ă sea scă condiţia ca un număr com plex
a b
—b a
s ă se p o a tă pune sub fo rm a
I K
unde X este un număr real.
In d ic a ţie . Trebuie să avem
a M fl —X\ _ ( 1 X'
-b a) U l
sau
— aX + b \ _ f 1 Xf
\aX -b a+bX J ~ { - X lj'
Egalitatea matricelor conduce la ecuaţiile:
a + b l= 1
(a + \)X=b,
între care, eliminînd pe X, obţinem
a 2+ b 2=\.
In concluzie, numărul complex trebuie să aibă norma egală cu 1.
ANEXA C. C A P I T O L U L IX
STUDIUL ANALITIC AL NUMERELOR

COMPLEXE
A. S T U D IU L A N A LIT IC A L N U M E R E L O R C O M P L E X E CU
DOUĂ U N IT Ă Ţ I
Definiţiile date în capitolul III se bazează pe exemplul concret

al mulţimii vectorilor plani. Ele pot fi deci punctul de plecare al
unei organizări a mulţimii perechilor ordonate de numere reale, a
unei construcţii analitice a acestei mulţimi, adică a corpului nume
relor complexe cu două unităţi (bidimensionale). Această construcţie
va permite, prin generalizare, studiul numerelor complexe cu n unităţi,
şi, implicit, justificarea şi demonstrarea teoremei lui Frobenius (8.01).
Vom completa noţiunile de algebră abstractă din capitolul VII cu
cîteva definiţii şi teoreme pe care le vom folosi în paragrafele
următoare.
D e f i n i ţ i i : 1. Un semigrup (7.04) se numeşte semigrup
integral f a ţ ă de operaţia de grup „ o “ (legea internă de com
poziţie a grupului) dacă oricare din relaţiile a o x = a o y , x o a ^ y o a
a trag e eg a lita tea x = y .
2. Se numeşte inel de integritate sau domeniu de integri
tate, un inel comutativ care este semigrup integral f a ţ ă de
op eraţia de înmulţire (7.05).
T e o r e m e : 1. Un inel comutativ şi f ă r ă divizori ai lui
zero d iferiţi de zero, este un domeniu de integritate.
Să arătăm că în ipotezele făcute, relaţia a x = a y [ a ^ 0) implică
x = y . In adevăr, din rela ta
a x —a y = 0
rezultă, pe baza proprietăţilor inelului,
a { x — j>) = 0
203
şi cum a 7^0, iar prin ipoteză nu există divizori ai lui zero diferiţi
de zero, urmează x —y = 0 şi deci x = y .
2. Un corp nu p o a te avea divizori ai lui zero d ife r iţi
de zero.
Dacă am avea a x = 0 ( a ^ 0 ) , după proprietăţile corpului există
elementul invers lui a, a r 1, aşa fel ca a~la = a a ~ x= 1 ; deci, din
a x = 0 [a 7 ^0 ) înmulţind cu a - 1 rezultă
a - I (ax) = (a_ 1a ) x = x = 0. (1 )
Legătura dintre regulele de calcul fundamentale (Cap. 111) şi
mulţimile inel, domeniu de integritate, corp, pot fi reţinute cu uşu
rinţă prin schema intuitivă a sistemelor algebrice pe care o particula
rizăm pentru mulţimea numerelor complexe după „Algebra superioară“
de A. Froda, voi. 1, p. 89 (fig. 27)
9.01. Considerăm numărul real X şi numărul complex u = {ux, u2)ţ

numim multiplu de u în rap ort cu X sau produsul scalar al lui u
prin X numărul complex
X u = X ( « j, «2) = (X «j, X«2). (2)
Vom avea
X «=0,
numai dacă X = 0 şi « ^ 0 sau dacă XÔ şi u = 0 (adică Ui= 0)»
Numărul complex
« ' = - ( « ! , u2) = ( - u 1, —u2)

se numeşte opusul lui u şi satisface relaţia
u-\-u' = 0 ,
căci
(«i , u2) + ( - u , , - u 2) = (°> 0). (3)
204
Produsul scalar (2) este asociativ
n(X«) = X(|i«) = (X[i) u (4)
-şi distributiv faţă de adunare
(X+|i ) « = X«+| jlm, (5)
unde X, ja sînt numere reale oarecare.
F iin d date două numere com plexe
u = (ux, u2) j £{0,0), v = ( vx , v2)^ {0 ,0 ), (6)
condiţia ca să nu f i e unul oarecare dintre ele produsul

scalar al celuilalt printr-un număr real XÔ adică, de exemplu,
u^Xv,
este ca
«1 «2
ut , vt ^ 0. (7)
vx vx
Rezultă că dacă numerele com plexe (6 ) s a tis fa c (7) şi

jc = (^ !, x 2) este un număr complex oarecare, avem
x = ţ xu + ţ 2v ( 8)
în care sînt reale oarecare.

In adevăr, relaţia (7) fiind satisfăcută, putem determina unic
două numere reale ^ , \2 > a§a fel ca
l xu2+ l 2v2= x 2 ,
deoarece matricea sistemului
( «1 «1 Xi \
{ u2 v2 x2 )
are rangul doi. Din (8'), rezultă că
X= [XX, X2) = {ŞxUx+ ţ2Vx, ţ xU2+ ?2y2) = (?!«, , ?l«2) + (?2yl - ?2y2)
şi deci
x = ? 1 (u1 , u2) + ţ2(vx, v2) = ţ xu + ţ 2v.
Spunem că u, v alcătuiesc baza sistemului de numere com
plexe x . Coeficienţii reali & se numesc componentele numărului
complex x în raport cu u, v pe care le numim numere unitate.
205
O b s e r v a ţii, a) Dacă sînt date numerele unitate
« = ( 1 , 0 ), « = (0 , 1 ) O)
pentru că
1 0
= 1 * 0,
0 1
putem scrie, conform (8),
x = (l, 0 ) x ,+ ( 0 , l)x 2 , (9'>

adică x{ sînt componentele lui x faţă de unităţile (9).
b) Schim barea unităţii. Considerăm unităţile (6) şi (9) faţă
de care numărul complex x are componentele & , respectiv x/, adică
avem îndeplinite relaţiile (8J şi (9'). Prin egalarea lor obţinem siste
mul (8'), dacă ţinem seama de proprietăţile D x, D 2 (Cap. III) şi (2),
Deci, schimbarea unităţii echivalează cu transformarea liniară (8')
asupra componentelor.
c) Fie numerele complexe
x = ( x , , x2) = ţ{u + ţ 2v
y = (y \ , j '2 ) = 7hu +*i2y (io )

în care u, u sînt unităţile (6). Condiţiile de egalitate x = y , faţă de
unităţile (9), sînt x i= y i (/ = 1 ,2 ) {Dx), iar faţă de unităţile (6) vor fi
ţt= y t (i = 2)-
Suma numerelor complexe (10), faţă de unităţile (9) este dată
de D2 , iar faţă de unităţile (6) va fi
^ + y = ( ? i + r ) 1) « + ( ? 2+ 7) 2)y . (1 1 )
In adevăr, din (10) rezultă sistemele (8') şi
y\=w \+W \
( 8" )
yz = h\“ 2+ ^ 2 .
adică
x Jr y ~ { x \Jry\ ^ * 2 + ^ 2) ==( ( ? i+ 7î i ) Hi» (?i+ ^ îi)« 2) +
+ ((?2 + rÎ2)i,l > (?2 + ^2)y2)>
de unde reiese expresia (11). Din (10), (8'), (8") rezultă
1X/, yi \= \ţlUi+Ş2vi , « f, ^|-
Dacă (7) este îndeplinită, adică u şi v sînt liniar independenţi,,
rezultă că determinanţii |x t , y. | şi |& , rj{ | sînt în acelaşi timp sau
diferiţi de zero, sau nuli.
206
d) Mulţimea numerelor complexe cu două unităţi pentru care
s-a definit operaţia de adunare D2 şi de înmulţire' cu un număr
real ( 2 ) formează un spa{iu liniar bidimensional ( 8.0 1 ), care este un
grup abelian fa{â de operaţia, de adunare D2 . Vom proceda la
extensia grupului de numere complexe definind o a doua operaţie,
produsul a două numere complexe.
9.02. D efin iţia produsului a două numere complexe. Con
siderăm numerele complexe
« i= ( « u > «12), «2 = (« 2 1 , «22). O 2)

astfel ca să avem satisfăcută relaţia (7)
|Mu, U2i j 5^0.
Alegînd numerele ui (i—1 ,2 ) ca unităţi şi considerînd numerele
complexe ( 10 ), avem:
' , _ / *1 = ?!«U + ?2«21
x = e iu1 + ?2«2 ;
‘ -1^12 T- . 2^22
( 10' )
y-W i V h y y 2= r ]l« 12+ r) 2u22.
Să definim pentru fiecare pereche de numere complexe (1 0 '),
un număr complex z —xy
' Zl = CP l«ll + lTl2«21
( 1 0 ")
Z2~ ?! «12 + T2U22
produsul numerelor complexe ( 10 '), astfel ca să păstreze proprie
tăţile produsului numerelor reale, sau o parte din ele. Aceasta în
seamnă să determinăm componentele cp, care sînt funcţii de rjf
rf , rn , % ), (/= 1 , 2 )
astfel ca în mulţimea de numere complexe definită să se păstreze:

A, h din capitolul III:
/, , proprietatea de distributivitate a produsului faţă de adunare ;
/2 , proprietatea de asociativitate a produsului;
I3 , inexistenta divizorilor lui zero, diferiţi de z ero ;
/4 , proprietatea de comutativitate a produsului; adică mulţi
mea numerelor complexe obţinută prin această extensiune (prelungire)
este un domeniu de integritate. Dar orice domeniu de integritate
poate fi extins astfel încît să devină un corp ’) ; va rezulta, deci,
că mulţimea numerelor complexe cu două unităţi formează un corp.
*) Miron Nicolescu, Analiza Matematică, voi. I, p. 62, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1957.
207
Pentru obţinerea acestei extensiuni (prelungiri) să determinăm,
deci, clasele de funcţii tp;. aşa fel ca să satisfacă proprietăţile I j ,
h< I3 > U •
Ii. Condiţia necesară şi su ficien tă ca produsul să f i e
distributiv f a ţ ă de adunare, este ca componentele lui cp. să f i e
fu n cţii biliniare de E ,, rlt.
Condida este necesară. In adevăr, cu ajutorul unităţilor (12)
putem scrie
u l u / = O l u l + P i] U 2
= ^ 1 2 U 1 ""!■ P l 2 M2
U2Wi = X21U ]+ P 2 1 U2
U2U2 ~ ^22^1 d- V-22^2

în care X/j, fiy sînt opt numere reale oarecare. Dacă produsul
păstrează proprietatea de distributivitate fată de adunare, conform I j ,
(4) şi (13) avem:
* y = l ţ 1«1 + ?2«2) M l + ÎJ2 « 2 ) = 5 l“ l + Ul +
+ ?2«2rÎ2«2 = ? lTl l ( « l « l ) + ţl>l2 ( « M + ^ l (« 2 « l) + ?2*l2(«2«2) =
= (Şl 1+ ?17Î2^12 + ^ 1 ^ 2 1 + 52^2^22) « l + ( ? l W n + ? P ] 2f t 2 +
+ ?27/l!121 + ?27Î2p22) U2 >

adică
^ = (Ş Pi + ( ş 5/tyR/] P2 • 04)
Deci, produsul a două numere complexe oarecare (10') are

•componentele
Tl = S Ş/V'7 ’ T2= S yP (14')
care sînt funcţii biliniare omogene în raport cu componentele £,•, t]t

ale factorilor.
Condiţia este suficientă. In adevăr, dacă componentele produ
sului au forma (14'), este păstrată distrib uti vi ta tea produsului fată
de adunare:
( * + * ' ) y = [(?,«! + ?2«2)+(?{U i + ?2«2)] (*li « 1 + W 2 ) = f(?i + £ ) u\+
+ 0 2 + & )tf2] (7Î1«1+ % «2) = ?1^1 (« i « i ) + ? i % («1«2) + ?2^1 («2«l) +
+ ^ 2 («2«2) + ? l ^ l ( » l « l ) + ? ! % ( « ! W2) + ^ l ( « 2 Ul) + ?27]2(“ 2«2)-
208
Folosind (13), (14), (14') rezultă
(2 2 (
(x + x') y = s ţir\j h j Jr S Z'Wjhj «i +
+ £ £ ZoijV vW ^xy -Vx’y.
12 . Condiţia necesară şi suficientă pentru ca produsul să

■fie asociativ este ca coeficienţii, A,y, jjl,y din (14') să sa tisfa că
,r e la ţ iile :
t'iA 1* + [X/A2k = Xjkhl + V-jAi2 ■
hiPlk + fe/fe/t = Xy*H/| + (X;A.[i,-2 .
(/, j, A r = l, 2)
Condiţia este necesară, căci dacă este satisfăcută proprieta

te a I2 , înlocuind pe x şi y cu ( 10 ’), iar
y'-=r,'iul -yri2 U2
ş i folosind relaţiile (13) şi proprietatea I , , se obţin ecuaţiile:
^■12= ^21 >
U12= U21 >
?'12Ul2= ^-22Ull> (15')
Xl2[Xl2+ Ul2Ul2= ^llpl2+ ltlliJ’22 i
^•rt22+ ^12U22= ^12Ăl2+?>22Ul2 •
«echivalente cu (15).
Condiţia este suficientă, căci (15) sau (15') arată că unită
ţile ( 12 ) satisfac proprietatea de asociativitate («;«y)ufc= U ; {ujuk),
c a re atrage asociativitatea numerelor x, y, y'.
13 . Condiţia necesară şi su ficien tă ca să nu existe divi-
zori a i lui zero d iferiţi de zero, este ca coeficien ţii Xtj , p;y
*din (14') să f i e aşa f e l ca determ inanţii 4 ' (y), A"(x) ai siste-
m elo r liniare, cu necunoscutele t , , respectiv rn
f Olivii + * 12^12) ? i + (*11^21 "h^2^22) ?2 = cPl

l falIM 1 + rJ2th 2 ) ?1 + (Vl fel + 7)2fe2) ?2 = ? 2
f + ? 2^2l)^ l + ( ^ 1 2 + ?2^22) 7l2 = Tl -
I ( ? l f e l + ? 2 f e l ) ’)l + (?lfe2 + ?2fe2)% = 92-
s ă se anuleze numai pentru y —0 , respectiv x = 0.
209
In adevăr, sistemele (16) se obţin din (14), socotind pe £,•*
respectiv rjt ca necunoscute. Deci, A '(y )^ 0 pentru orice 0 este
condiţia necesară şi suficientă ca primul sistem (16), în care am'
avea cp,=0, să nu admită soluţii diferite de zero pentru La fel,.
A " ( x ) ^ 0 pentru orice ? ,^ 0 , reprezintă condiţia necesară şi sufi
cientă ca al doilea sistem (16), în care am avea cp(. = 0, să nu admită
soluţii diferite de zero pentru rji . Deci, A' este funcţie de y, adică
de v . , iar A" este funcţie de x , adică de în consecinţă,
A' = 0, dacă y= 0 (adică rj; = 0)

(17)'
A "= 0 , dacă x=0 (adică ?, = 0).
I4 . Condiţia necesară şi su ficientă pentru ca produsul să

f i e comutativ este ca coeficien ţii Xu , |xi7 , din (1 4 ') să satis
f a c ă relaţiile
^12—^21 > [i,12 — [i2i (18
}
Condiţia este necesară, căci dacă proprietatea I4 este satis
făcută, adică dacă
(E ,« !+ E 2y2) (rllul +r}2u2) = (rnul+ri2u2) ( ţ lu1+ ţ 2u2),
atunci trebuie să avem şi

uxu2= u 2uf\. (1 8 ')
care, conform (13), este îndeplinită dacă (18) sînt adevărate.

Condiţia este suficientă căci (18) atrag (18') şi acestea I4 .
O b s e r v a ţie . Condiţiile (18) sînt îndeplinite pe baza proprie
tăţilor I, , I2 , I3 aşa cum reiese din (15) sau )15').
9.03. U nitatea reală. Rezultatele de pînă acum arată că pentru,
a putea construi o mulţime de numere complexe cu două unităţi
care să păstreze proprietăţile numerelor reale, trebuie să arătăm că
putem determina opt coeficienţi \{j , jx,-j (i, j ~ 1 , 2 ) ai funcţiilor
biliniare (14'), aşa fel ca să satisfacă I2 (15), I3 (17), I4 ( 18).
In adevăr, din teoremele demonstrate rezultă următoarele'
consecinţe:
C ,. D acă în mulţimea numerelor com plexe cu două unităţi
sînt valabile p rop rietăţile I , , şi I3 , produsul variază odată cu
oricare din fa c to r i, celălalt fiin d d iferit de zero.
In adevăr, dacă x ^ x ’ şi yÔ, conform I3 avem (x —x ')y 5^0
şi deci, conform I , , xyj^x'y, adică produsul xy variază odată cu x ,
dacă yÔ.
210
C2 . D acă în mulţimea numerelor complexe cu două unităţi
sînt valabile prop rietăţile Ij şi I3 , ecuaţiile
xy0= z , x0y = z (19)
au cîte o singură soluţie oricare-ar f i z, cînd sînt date nume
rele XqÔ, y 0^ 0.
In adevăr, ecuaţiile (19) cu necunoscutele (10') sînt de forma (16)
în care 7]( = (r.)0 , respectiv = (£,-)0 sînt componentele numerelor
date y0 , x0 . Conform I3 (17), ecuaţiile (19) au, pentru y0^ 0, x 0?H>
soluţii unice.
Numerele x şi y din (19) se numesc divizorul la stînga
(cîtul împărţirii Ia stingă a lui z prin yfj, respectiv divizorul la
d reap ta (cîtul împărţirii la dreapta a lui z prin x0) al numărului
Existenţa acestor divizori arată că în mulţimea numerelor complexe
cu două unităţi, în care am presupus proprietatea I4 valabilă, operaţia
de înmulţire D3 are două operaţii inverse: îm părţirea la stînga
şi îm părţirea la dreapta care coincid cînd produsul este comu
tativ (/4).
C3 . D acă în mulţimea numerelor com plexe cu două unităţi
sînt valabile p rop rietăţile I ,, I2 , I3 , există în această mulţime,
un singur număr r aşa f e l ca, oricare-ar f i numărul com plex a,
să avem
ra = a r = a . (20 )
In adevăr, dacă numărul complex b este diferit de zero, există
un singur număr r care satisface ecuaţia xb —b, adică un r unic,
astfel ca r b = b (r este divizorul împărţirii la stînga a lui b prin b).
Dacă a este un număr complex oarecare şi z = a r alt număr com
plex, conform I2 avem succesiv zb = ( a r ) b = a ( r b ) = a b , căci rb = b .
Deci zb= ab\ dar b j £ 0 şi deci z = a , adică
ar= a, (20 ')

pentru orice a.
La fel, pentru b ^ 0 avem o soluţie r' a ecuaţiei by = b, astfel
ca b r'= b {r' este cîtul împărţirii Ia dreapta a lui b prin b). Dacă a
este un număr complex oarecare şi z'= r'a, conform I2 , avem
bz' = b (a r')= a (b r') = ab, deci z' —a, adică
r 'a = a (20")
pentru orice a.
Din relaţia (20') pentru a —r' (putem lua astfel căci a este
oarecare) avem r'r= r', iar din ( 20 ") pentru a = r , avem r 'r = r .
De aici r' = r şi deci din (20'), (20") rezultă relaţia (20) pentru
orice număr a complex cu două unităţi. Numărul r este deci, unic.
211
Numărul r se numeşte unitatea reală a mulţimii numerelor
complexe cu două unităţi: mulţimea numerelor com plexe cu două
unităţi, în care sînt valabile p roprietăţile I, , I2 , 13 , adm ite o
unitate reală unică.
C4 . D acă în mulţimea numerelor com plexe cu două unităţi
sînt valabile p rop rietăţile I, , 12 , I3 există şi p rop rietatea I4 .
In adevăr, conform C3 , mulţimea numerelor complexe admite
unitatea reală unică r ; făcînd în relaţia (20 ) a = r şi a = u2 , obţinem :
r-r= r, ru2 = u2r = u2, (2 1 )

adică produsul unităţilor r, u2 este comutativ. Deci, fiind date nu
merele complexe ( 10 ') în care ux= r,
x=H i r + Ş2 u2 , y —t\xr + r j 2 u2 ( 10 "')
avem, conform comutaţivitătu numerelor t. şi t\. , r şi u2 ;
xy = £,r]1 rr + ţ t f 2ru2+ ţ 2i]xu2r + ţ2T}2 u2u2=
= fh ?i rr+ rji Ş2 rctz + tâ i «2 r+7]2 ţ2 u2u2= yx.

După cum am spus, conform I4 , împărţirea la stînga şi la
dreapta coincid, deci mulţimea numerelor complexe cu două uni
tăţi fo rm ea z ă un corp comutativ.
9.04. Unitatea im agin ară i. In corpul numerelor com
plexe cu două unităţi există două numere i, opuse unul altuia
şi a stfel ca
i - i = —r. ( 22 )
Numărul i se numeşte unitate im aginară. Alegem ca unităţi

ale corpului numerelor complexe pe ux = r şi u2, fată de care
numărul complex a are reprezentarea, conform (8) :
a —ax r + a 2 u2 .
Fie
u2u2 = h /'+ p 2 w2 .
Calculăm produsul
a a —a\ r r + a xa 2ru2 - f a xa 2u2 r f-a\ u2u2—
= a\ r r + a xa2 ru2+ a xa2u2r+ al(\ ixr + [i2 u2)
care conform (2 1 ), devine
aa = {a ] + a \ n,) r + ( 2 a xa2+ a] n2) u2 .
212
Vom avea, în particular, aci—er, dacă
a] -t-a||i,=s, 2aâr fa \ ^ z = 0
sau
(23)
deci
Luînd e = + l, avem
Se observă că k < .0 şi 1. In adevăr, k nu poate fi pozi

tiv, căci din a a = r , ar urma ca produsul a două numere b, c dife
rite de zero să fie nul
b c = ( a + r ) (a —r) = a a —r r = a a —r = r —r = 0,
ceea ce este exclus, căci am presupus valabilitatea proprietăţii I3 .
Dacă k — 1, din (23) ar urma s = 0 (cu 0) şi ar exista divizori
ai lui zero diferiţi de zero, căci am avea a - a = e r = 0 r = 0 (şi aÔ)
contrar ipotezei I3 .
Aşa cum arată prima relaţie (23), putem lua e = —1 şi deci
a a —e r ^ —r. Dacă a = i = a lr + a2u2 cu a t daţi de (23'), avem :
i— V-2 r + (24)
f-k
42 >
21—k
deci relaţia (22) este satisfăcută. Numerele (24) astfel definite sînt
unice; în adevăr, dacă ar exista încă unul i', atunci din —r,
i'i' = —r, urmează că ii= i'i' şi ii= i'i' = (i-\-i') (i—i') = 0 şi deci
/ '= + / . Pentru că a2^ 0 , între unitatea reală r şi cea imaginară /,
nu pot exista, conform (24), relaţii de forma i=X r, în care X să
fie real.
Rezultatele obţinute pot fi exprimate sub form a:
D acă în mulţimea numerelor com plexe cu două unităţi
p o a te f i d efin it produsul D3 în aşa fe l ca să p ă strez e p r o
p rietă ţile corpului numeralor reale (distributivitatea faţă de adu-
213
nare I, , asociativitatea I2 , inexistenta divizorilor lui zero, diferiţi de
zero I3 şi comutativitatea I4), atunci există un număr r (unitatea
reală) şi două numere i opuse (i =unitatea imaginară), care satis
f a c tabela de în m u lţire:
r i
(25)
r r i
i i —r
după cum rezultă din (20) ş i- (22). Alegînd numerele r şi i ca

unităţi («, = r , u2—i), (10') devin
* = f i r + l 2i, y=T\\ r+f\2 i, (26)
iar produsul lor se poate scrie, folosind tabela (25), sub forma
x j M f i T}\~ l 2 %) r + ( f i 7)2+ l 2 7),) i. ,(14")

Reciproc, dacă în mulţimea numerelor com plexe cu două
unităţi r şi i, care s a tis fa c (25), definim produsul (14"), atunci
mulţimea numerelor com plexe a s tfe l construită p ă strea ză p r o
prietăţile numerelor reale.
Pentru aceasta trebuie să arătăm că componentele
cP l= I l7 ? l- ? 2 7)2 , ? 2 = l l 7)2-h f2
ale produsului (14") au proprietăţile I, (14'), 12 (15), I3 (17), I4 (1 8 ):
I, , cp£- satisfac condiţiile (14') de a fi funcţii biliniare de f , r\t ;
12 , este valabilă proprietatea de asociativitate pentru că tabela
(25) comparată cu (13), în care ux—r, u2= i, conduce la valorile
îi = l> Pii = 0 ; >^12 = 0, Pi2= l ;
^21 = 0 , 1*21 “ 1 i ^22= 1> P22 = 0) (15*)

soluţie particulară a sistemului (15) sau (1 5 ');
13 , nu există divizori ai lui zero diferiţi de zero, căci deter
minanţii (17) calculaţi cu valorile (15*) ale coeficienţilor XtJ- ,
Pi/, sînt _ _ -
A '0 > )= ^ ? + 7 !L A '( x ) = i ? + u
şi deci, se anulează numai pentru rj. = 0 , respectiv f . = 0 ;

14 , este valabilă comutativitatea, căci valorile (15") satisfac (1 8 ):
î2= ^2i ~ b» lxn~\h\ = !•
214
Corpul numerelor complexe astfel construit satisface, deci,
■următoarea teoremă de unicitate:
E xistă un singur corp de numere com plexe cu două uni
tăţi care p ă strea ză p rop rietăţile operaţiilor din corpul nume
r e lo r reale.
Corpul de numere complexe cu două unităţi se obţine din
sistemul de numere complexe (26) făcînd o transformare a unită
ţilor r şi i :
r = l llul + l n u2, /=/21« i +/ 22«2 (27)
în care A = |/u , /2, 5^ 0. Transformarea inversă transformării

(27) este
u I ^ r - ^ i = l ' u r + l\2 i,
A A
«2 = -A . r + A l f= / 21 r+ / 22f. (27')
Tabela înmulţirii noilor unităţi ut este:
= l \i — I 1 2 I1 2 ) f +(/îi i \2 + /12 ^11) U

U\U2 = {l'n /21 — 7i 2 ^22) r +(^n /21 +^12 hi) i,
u2U\ = ( l 21 l'i 1 —/22112) r +(/21 1\% + I 22 iu ) i>
U2U2 = (^21^2l - ^ 22/22)^ + (^21 I22 + / 22/21) i‘
înlocuind pe r şi i cu (27), comparînd rezultatele obţinute

cu (13) şi ţinînd seama de (15"), putem determina orice soluţii X/y,
H ij ale sistemului (15) prin formulele:
1, 2
Xij ~ £ iia tjfi i'h Xg(3
a, 3, T
1, 2 _
Ptj = £ 4/ypANp» ('- 7 = 1 . 2 ) (28)
o, P, Y
in funcţie de /,y şi soluţia particulară (15"). Obişnuit, unitatea reală

se notează r — 1 , obţinînd astfel construcţia analitică a corpului nu
merelor complexe cu două unităţi 1 şi i şi justificarea definiţiilor
care au stat la baza teoriei lui Hamilton despre numerele complexe.
215
B. Teoria analitică a numerelor complexe cu /z>2 unităţf
9.05. Noţiuni introductive. Fie sistemul liniar omogen cu

ecuaţii şi n necunoscute, x (-
n
Y aikx k= 0 , t = l , 2 , . . . , n. (29 ).
*=i
Tabloul
/ «11 Q] 2 «13 • • • Q\n

^21 «22 «23 • .. a 2n
«31 «32 «33 • .. a3n (a ‘^n, n (30)
'a n i Un2 «n3 • • • Qnn

se numeşte m atricea p ă tra tică de ordinul n a sistemului (29)..
Ei îi corespunde determinantul de ordinul n notat simbolic prin
\aik\n . (31 >
Dacă determinantul (31) este diferit de zero, matricea (30) se-

numeşte nesingulară (nedegenerată), iar dacă determinantul (3i) este-
nul, matricea (30) este singulară (degenerată).
Configuraţia simbolică
_ (0 pentru i^ k , (32).
ik ~ 1 1 pentru i = k,
pune în evidentă existenta m atricei unitate 6lf, ca fiind matricea
pătratică nesingulară ale cărei elemente de pe diagonala principală
(diagonala matricei care conţine elementele Uu) sînt egale cu 1 iar
celelalte sînt nule şi a m atricei zero 0, ca fiind matricea pătratică
singulară ale cărei elemente sînt nule.
R angul p al m atricei (30) se numeşte cel mai mare număr
dintre toate numerele j , pentru care în matricea (30) există j linii
şi j coloane, astfel ca determinantul matricei format din elementele
care sînt la intersecţia acestor linii şi coloane, să fie diferit de-
zero. Sistemul de n linii
bk= ( b lk, b2k, . . . , b nk) k = 1, 2, . . . , n (33)
se numeşte liniar dependent, dacă există numerele Xk , nu toate
nule simultan, astfel ca
TI
^fcbfc —0,
216
adică
E **&/*=0. (34)
1
Dacă numerele l k nu există, atunci sistemul de n linii, consi
derat, este liniar independent.
Orice sistem (33), în care o linie este formată din zerouri,
este, liniar dependent, căci dacă, de exemplu, 6, = ( 0 , 0, . . , , 0)
atunci pentru X j = l , X *= 0(A ’= 2 , . . . , n) are loc egalitatea (34).
Dacă într-un sistem liniar dependent (33) avem X j^ O , atunci
n n
b, = — Y ! ^ b k , adică b n = — V ^ 6,* , (/= 1, 2, . . . , « ) . In acest
A=2 x> t A Xl
caz, spunem că b x poate fi pus sub forma unei combinaţii liniare
in funcţie de b 2 , b3, . . . , bn sau că b x depinde liniar de b 2 , ■ . . , b n.
Legătura dintre rangul matricei şi dependenţa liniară este dată
de teorem a: dacă rangul m atricei (30) este p, atunci în această
m atrice se g ă sesc p linii
a j = (a \j > a2j ’ •••> @tij) j = î 2 ) •••> p
care să form eze un sistem liniar independent, dar orice alt
sistem de linii m ai m are decît p linii este liniar dependent .
D acă liniile
a j\ ’ a j2 I •••1 a )Q
sînt liniar independente, atunci fie c a r e din liniile răm ase p o a te
f i pusă sub fo r m a unei com binaţii de aceste p linii.
Revenim la sistemul de ecuaţii (2 9 ); el este omogen şi atunci
are soluţia X; = 0 numită soluţie banală. Dacă
x i= {x u , x2i, . . . , xni), /= 1 , 2 , . . . , n
îl
este o soluţie a acestui sistem, atunci şi combinaţia liniară Şj X/X/
va fi de asemenea o soluţie a sistemului (29). 1
D acă rangul m atricei (30) este p, atunci sistemul (29) are
n — p soluţii liniar independente, adică dacă n —p > 0 şi X j ,
x 2 , . . . , Xn—Q sînt soluţii liniar independente, atunci orice soluţie
nebanală a sistemului (29) poate fi pusă sub forma
n—f
x = Yi X; X / .
1= 1
De aici rezultă că dacă rangul m atricei (30) a sistemului

(29), este n, sistemul (29) nu are soluţie nebanală.
217
Ca şi în cazul particular al sistemului liniar neomogen (2) din
8.02 , condiţia ca sistemul
n
Y ciikXk —b i , /= I , 2, n (29')
*=i
să fie compatibil, este ca matricea (30) să aibă rangul n şi reciproc,
dacă matricea (30) are rangul n, liniile ei sînt liniar independente,
adică au loc relaţiile (29').
9.06. Necomutativitatea mulţimii numerelor com plexe cu,
2 unităţi. Teoria analitică expusă pentru construcţia corpului
numerelor complexe cu două unităţi permite, prin generalizare, stu
diul mulţimii numerelor complexe cu n unităţi. Vom vedea că există
o deosebire esenţială în construcţia mulţimii numerelor com
plexe cu două unită{i şi construcţia mulţimii numerelor complexe
cu n unităţi. Deosebirea aceasta o constituie proprietatea în
mulţirii a două numere complexe cu n unită{i de a nu fi comu
tativă. Vom vedea că în cazul numerelor complexe cu « > 2 unităţi,
inexistenta divizorilor lui zero diferiţi de zero, exclude existenţa
comutativitătii şi reciproc, existenta comutativitătii o exclude pe
aceea a divizorilor lui zero diferiţi de zero.
In cazul numerelor complexe cu două unităţi, comutativitatea
produsului era o consecinţă a proprietăţilor de distributivitate, aso
ciativitate şi a inexistenţei divizorilor lui zero, diferiţi de zero (9.02
şi 9.03 consecinţa C4).
Procesul de generalizare a construcţiei numerelor complexe cu
două dimensiuni (unităţi) ne conduce la punerea în evidentă a aces
tei deosebiri.
Este necesar să subliniem deosebirea dintre sistemele hiper
complexe sau algebre (8. 0 1 ) şi „numerele complexe cu n unităţi".
Aşa cum vom vedea în paragraful următor (9.07) un număr
complex cu n unităţi (număr hipercomplex) este definit ca un sistem
ordonat de n numere reale (numărul complex obişnuit, cu două
unităţi, este definit printr-o pereche ordonată de numere reale).
Acest punct de vedere însă rămîne nesatisfăcător pentru dezvoltarea
contemporană a algebrei. Noul punct de vedere transmite rolul
jucat pînă acum numai de corpul numerelor reale (care conducea
la definiţia numerelor hipercomplexe) elementelor unui corp arbitrar.
Astfel, ţinînd seama de alegerea acestui corp, o mărime hiper-
complexă poate fi definită prin n numere complexe, prin n nu
mere reale etc.
Înlăturarea restricţiei la mărimile hipercomplexe definite doar
pe corpul numerelor reale a condus la noua definiţie a algebre-
lor (8. 0 1 ).
218
Se numeşte alg eb ră sau sistem hipercom plex peste un corp
P , un sistem de mărimi S aşa fel incit:
a) pentru orice element a ţP şi orice mărime xţS este definit
un element axţS numit produsul lui a cu x ;
b) pentru fiecare pereche de mărimi x, mărimea a +
numită suma celor două mărimi date este unic determinată;
c) pentru fiecare pereche a, figS, mărimea afSgS numită pro
dusul mărimilor date este unic determinată; şi astfel incit operaţiile
•definite să aibă următoarele proprietăţi;
1 ) ot—
f—P= ( - oc;
2 ) (a + Ş) + T= a + (^ + T) 1
■
3) există mărimea 0gS cu proprietăţile
x -)-0 = a ;
4) a (a+Ş) = ua + aŞ;
5) (a + b ) x = a x + b x ;
6) ( a b ) x = a ( b x ) ;
7) 0a = a (0£S)
1 * a = l ( 1 £P ).
8) există anumite mărimi liniar independente a, , a2 , . . . , a„
îormînd o „bază" a lui S cu ajutorul cărora orice mărime x£S este
:unic reprezentată prin
TI
x = Yi a/a i •
i=i
9) (ax) Ş = a (aŞ) = a (ajî)
10) a (P+T) = <*fi + aT

( Ş + 7 ) a = pa+ T a.
In această definiţie corpul numerelor reale (folosit în definiţia

numerelor hipercomplexe) a fost înlocuit cu un corp arbitrar P şi
deci proprietăţile 1 —8 exprimă că sistemul 5 este un spa{iu liniar
peste corpul arbitrar P ( 8. 0 1 ).
In loc de denumirea de „sistem hipercom plex"1) se pre
feră în ultimul timp cea de „algebră" deoarece proprietăţile ele
*) Academia de Ştiinţe a U.R.S.S., Matematica, conţinutul, metodele şi

importanţa ei, voi. III (trad. din 1. rusă), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961 ;
Kuroş A. G., Curs de algebră superioară, (trad. din 1. rusă), Editura Tehnică,
Bucureşti, 1955.
219
mentelor unor „sisteme hipercomplexe" foarte generale, pot fi foarte
diferite de proprietăţile numerelor obişnuite; denumirea de „număr
hipercomplex" sau „sistem hipercomplex" se mai foloseşte doar
pentru algebrele foarte simple (de exemplu, algebra cuaternionilor).
9.07. D efin iţia numărului com plex cu n unităţi. E g a lita
tea şi suma a două numere com plexe cu n unităţi. Definiţiile se
obţin prin simpla generalizare a celor expuse în 9.01 pentru nume
rele complexe cu două unităţi.
1. Se numeşte număr complex cu n unităţi mulţimea ordo
nată de numere reale x , , x2 , . . . , xn , pe care o notăm
, x2, . . . , x„), (35)
numerele reale xt numindu-se elementele numărului complex cu n

dimensiuni x .
2. Numărul zero este numărul
x = ( 0 , 0 , . . . . 0). (35')
Deci, condiţiile ca numărul complex (35) să fie nul sînt ca
elementele sale x, să fie nule.
3. Fiind dat numărul complex cu n unităţi
y=(yi. ?2 . •••> y n)< (36)

condiţia ca numerele complexe (35) şi (36) să fie egale, se exprimă
prin
X t=yn / = 1 , 2 , /z.
Egalitatea este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.

4. Suma a două numere complexe cu n unităţi (35) şi (36)
este numărul complex cu n unităţi
(*1 ’ X2t + ’ y 2 » •••’ 37J = (X1 - •••> Xn + y„)

ale cărei elemente sînt egale cu suma elementelor termenilor.
Adunarea este comutativă, asociativă, admite elementul neu
tru (35')
( * ! , X2 , . . . , x„) + (0, 0, . . . , 0) = {xl , x2 , . . . , xn)
şi se poate inversa: se numeşte diferenţă a numerelor complexe
cu n unităţi (35), (36), numărul complex
z = ( z { , z2 , . . . . zn), (37)
220
astfel ca
(Z i , Z2 > •.•> Z n)= > ^2 > • • • > ^ n ) (.V 1 > 3^2 > • • • > J^n)’
şi ale cărei elemente sînt egale cu diferenţa elementelor termenilor.

5. Din cele spuse pînă acum, reiese că mulţimea numerelor
com plexe cu n unităţi, fo rm ea z ă un grup abelian f a ţ ă de
op eraţia de adunare (7.04).
9.08. Produsul scalar al unui număr complex cu n unităţi
printr-un număr real. 1. Dacă X este un număr real, numărul
complex cu n unităţi
X x= (X xj , Xx2 , . . . , Xxn) (38)
se numeşte multiplul numărului com plex cu n unităţi (7) sau

produsul scalar al numărului complex (35) prin numărul real X.
Produsul scalar astfel definit satisface proprietăţile:
(Xx, , Xx2 , ... , Xx„) = (0, 0, . . . , 0),
dacă
X = 0 şi (x, , x 2 , . . . , x „ ) ^ ( 0, 0 , . . . , 0)
sau
XÔ şi (x, , x 2 , . • * , Xn) = (0 , 0, . . . . 0)
este asociativ
p [ X ( x , , x2 , . . . , Xn )] = X [ p ( X j , x 2 , . . . , * « ) ] =
= (X.p) (x. , X 2 , . . . , X ,;) , *
este distributiv faţă de adunare

A (x, , x 2 , . . . , xf) - p p ( Xj , X 2 , • . . , x„) = (X + p ) (x, , * 2 » •
O b s e rv a ţie . Dacă X = — 1 , numărul complex
X~ (Xj , x 2 , . . . , a'n)~{ , %2 ’ •' • , - X ,
se numeşte opusul numărului complex (35) şi satisface relaţia
( X j , x 2 , •. • , x rt)-{-( Xţ , x2 , . . . , Xh) = (0 , 0, . . *, 0).

2. Date două numere complexe cu n unităţi (35), (36), dacă
( x , , x 2 , . . . , x„) = X (y l , y2 , . . . , y j (39)
221
numerele (35), (36) se zic în raportul real A. Condiţia (39) exprimă
faptul că matricea elementelor celor două numere complexe
*1 *2 •. . xn
yi y2 ■ •• y„.
are rangul egal cu 1 , adică toţi determinanţi de ordinul al doilea
ai matricei, sînt nuli
Xi X ]
=0 i, j = 1 , 2 , . . . , n).
yt yj
In adevăr (1.10),
xiyJ— x Jyi - 0 ,
adică
Vi yj
de unde reiese relaţia (39). Reciproc, dacă matricea elementelor
numerelor complexe (35), (36) are rangul 1, ele sint într-un raport
real A, ceea ce însemnează că are loc (39).
3. Fiind date m numere complexe cu n unităţi:
X 1= (X U > x 12 > X m ),
X 2 = ( x21 . *2 2 - • • • > X 2n ),
Xm — (X m l i Xm 2 , . . . > X mn),
dacă p este rangul matricei elementelor numerelor complexe date
i xn X\2 ••* x ln \
*21 X 22 . •• X 2n
'X m l Xm2 ••• Xmn '
există proprietăţile:
Q
3 '. 5 j hXiTÔ; numerele complexe x x , x2, xQ se zic
1=1
liniar independente.
3". Din egalitatea
Q Q
S Ai X t= Yi P i X t .
1=1 1=1
222
rezultă că
h = Vi-
( / = 1 , 2,
4. Date n numere complexe cu n unităţi
X i = ( x iu xi2, . . . . Xi„), i — 1, 2, n
liniar independente, adică pentru care matricea elementelor (xtj)n n

are rangul n, orice număr complex cu n unităţi (35) poate fi scris
sub forma
x = Y i^ X t, (40)
în care E(. satisfac sistemul

TI
X{= Y X ijt, i = 1, 2 .......... n. (40')

J =i .
Alegînd ca numere unitate numerele complexe cu n dimensiuni
ei = ( l , 0........... 0)
«2 = (0 , 1 , 0 , 0)
en= (0 , 0, 0, 1 ),
adică
Ci (Cil j , . •. , Cin) î = l) 2 , •. •, îl (41)
în care
e _ ( 0 pentru i^ j
l 1 pentru i —j
şi pentru care matricea elementelor
/I 0 0 ... 0\
0 î 0 ... 0
Vo 0 0 ... l]
are rangul n (adică e,- sînt liniar independente), un număr complex
Xk (Xfc] , X k2 i • • •i Xkn)
223
se poate scrie
%k — S î^ki k — 1 > 2 , . . . » 11.

i
5. Conform 9.07 punctele 3, 4 şi 9.08 punctul 1, mulţim

numerelor com plexe cu n unităţi fo rm ea z ă un spaţiu liniar, a
cărui bază este alcătuită din unităţile e, date de (41).
9 0 9 . D efin iţia produsului a două numere complexe cu n
unităţi. Transformarea în inel sau în corp a grupului abelian al
numerelor complexe cu n unităţi, faţă de adunare, implică definirea
unei a doua operaţii, de înmulţire, care, eventual, pentru ca mulţimea
numerelor complexe să fie un corp, trebuie să admită şi o ope
raţie inversă.
Pentru produsul
f a , z2, •••, 2 n)=(xj, x2 , , xn){yi, y2, ■■■, y„)

al numerelor complexe (35), (36), există proprietăţile I, , 12 , I3 , I4
din 9.02.
Fie ei baza dată de (41) a spaţiului liniar al numerelor com
plexe cu n unităţi; atunci, numerele complexe cu n unităţi (35),
(36) au reprezentările:
n n
* = £ ? # , = Ş n fi > 02)
iar produsul lor dat de numărul (37) are reprezentarea
z = x y = Y i r- ffi (42')
în care elementele <p; ale produsului sînt funcţii de elementele

factorilor:
?,•=?,(?,> \)-
I , . Condiţia necesară şi suficientă ca produsul să f i e
distributiv f a ţ ă de adunare, este ca elem entele sale să f i e
funcţii biliniare de elementele fa c to r ilo r .
Condiţia este necesară. In adevăr, fie tabela de înmulţire a
.bazei alese, dată de
etej= £ '4f]ek ( i* j\ 0 7 = 1 . 2, . . . , n), (43)

k=l
.224
in care sînt numere reale. Produsul fiind distributiv, avem
xy= { k = l , 2, , n), (44)
adică componentele produsului (32)
?*= S S flA k) ( * = U 2, n) (45)

/,/=!
sîn t funcţii biliniare de E ,, f]i .
Condiţia este suficientă, căci relaţiile (45) atrag existenţa
distributivităţii produsului (42) faţă de adunare. Calculul se face cu
tabela de înmulţire (43) şi pe baza formulelor (44), (45), analog
ca in cazul n = 2 (9.02).
I2 . C ondiţia necesară şi su ficien tă ca produsul să f i e
asociativ este ca coeficien ţii \tj să v erifice sistemul de ecu a ţii:
S
k= 1
t
k= 1
a , j , / = !, 2 , . . . , n).
13 . C ondiţia necesară şi su ficien tă ca să nu existe divi-

z o ri ai lui zero d ife r iţi de zero este ca coeficien ţii Xtj să f i e
în a şa f e l , incit determ inanţii
A '0 0 = £ •)/!?’ (/, k = l , 2 , . . . , n)

;= i 1
A "(x) = i ţw (/, £ = 1 , 2 , . . . , /i)
a i sistem elor
S St =<pt .
s ă se anuleze numai pentru 7^ = 0 , respectiv E; = 0 .

I4 . C ondiţia necesară şi suficientă ca produsul să f i e
com utativ, este ca
4 fc)= 4 ‘) (i , j , k = 1 , 2 , . . . , n).
.Demonstraţia rezultă din comutativitatea vectorilor bazei:
e ie j^ e je i (i, y = l, 2 , . . . , n).
225
9.10. Cum se pune problem a gen eralizării numerelor com
p lex e pentru n unităţi. Din cele arătate pînă acum, rezultă că
mulţimea numerelor complexe cu n unităţi formează un inel al'
cărui grup aditiv este spaţiul liniar n dimensional al vectorilor cu n
dimensiuni.
Pentru a lămuri felul în care se pune problema de fată, vom-,
trece în revistă unele rezultate obţinute pînă acum în dezvoltarea»
noţiunii de număr complex, pe baza elementelor simple de algebră:
abstractă şi algebră liniară introduse în capitolele VII—VIII.
Astfel, am văzut (8.01) că un spaţiu liniar (vectorial) n dimen
sional peste corpul numerelor reale este un grup abelian, fată de-
operaţia de adunare a vectorilor cu n dimensiuni. Pentru elementele
acestui grup s-a definit şi înmulţirea cu un număr real care are-
proprietăţile enunţate in 8.01. Această proprietate a spaţiului liniar
îi atrage denumirea de grup abelian cu operatori în corpul nume
relor reale. Un sistem de n vectori liniar independenţi formează o
bază a spaţiului liniar şi orice vector al spaţiului se exprimă liniar
în funcţie de vectorii acelei baze, coeficienţii fiind numere reale.
Am consemnat, de asemenea, (7.05) că un inel este un grup
abelian în raport cu operaţia de adunare, pentru care s-a definit şi
o a doua operaţie, înmulţirea, care este asociativă şi dublu distri
butivă faţă de adunare, distributivitatea coincizînd, dacă înmulţirea
definită este comutativă. Grupul abelian faţă de adunare se nu
meşte grupul aditiv al inelului. Spatiile liniare fiind grupuri abeliene-
faţă de adunare, pot alcătui grupuri aditive ale inelelor.
Am consemnat inele ale căror grupuri aditive sînt spaţii
liniare şi am ajuns la noţiunea de algebră peste corpul numerelor
reale. In 8.01 am dat următoarele exemple de algebre:
a) Algebra de rang 1 cu diviziune, a numerelor reale, al
cărei grup aditiv este spaţiul liniar al segmentelor orientate coliniare..
b) Algebra de rang 2 cu diviziune, a numerelor complexe cu
două unităţi, al cărei grup aditiv este spaţiul liniar al vecto
rilor plani.
c) Algebra necomutativă de rang 4 cu diviziune, a cuater-
nionilor, al cărei grup aditiv este spaţiul liniar al vectorilor cu 4
dimensiuni.
Am arătat că construcţia unei algebre peste corpul numerelor
reale (sau în general peste un corp oarecare) se obţine prin ale
gerea unei baze şi prin definirea tabelei de înmulţire în această bază.
Problema se pune, deci, în felul următor: se p o t construi
p este corpul numerelor reale, algebre cu diviziune (corpuri),
226
care să aibă drept gru pu ri aditive şi alte sp aţii liniare în
a fa r ă de spaţiile liniare ale vectorilor cu 1, 2 şi 4 dim ensiuni?
Răspunsul la această chestiune îl dă teorema lui Frobenius,
amintită la sfîrşitul paragrafului 8.01 şi a cărei demonstraţie, con-
stind în a căuta toate algebrele de rang finit cu diviziune (comu
tative sau nu) peste corpul numerelor reale, va fi dată în 9.13.
Introducerea unităţii reale şi a unităţilor imaginare, în mulţimea
numerelor complexe cu n unităţi, va scoate în evidentă deosebirile
dintre această mulţime şi mulţimile numerelor complexe cu 2
şi 4 unităţi.
9.11. U nitatea reală. Pentru spaţiul liniar al numerelor com
plexe cu n unităţi sînt valabile consecinţele C , , C2 , C 3 din 9.03.
Luînd ca unitate reală
en= r = \ ,
un număr complex se poate scrie sub forma
«—i
* = ?o+ Ş ţfi •
Unitatea reală există, conform C3 , din 9.03 dacă mulţimea nume

relor complexe cu n unităţi satisface proprietăţile I x , I2, /3 .
9.12. U nităţile im aginare.
T e o r e m ă . Orice număr com plex din mulţimea numerelor
com plexe cu n unităţi (fără divizori ai lui zero, diferiţi de zero)
sa tisfa ce o ecuaţie de g radu l al doilea cu coeficienţi reali.
In adevăr, orice număr complex a cu n unităţi (liniar inde
pendente) satisface o ecuaţie cu coeficienţi reali, nu toţi nuli simul
tan, de forma
xn+' + k 0xn-\-klxn- 1+ . . . + kn~ ix = 0 , (46)
căci, datorită proprietăţilor operaţiilor, puterile
a, a 2, a 3, . . . , an
ale numărului complex a, sînt liniar independente.
Conform teoremei fundamentale a algebrei, ecuaţia (46) se
poate scrie
x I I (x—«r) •I I [ ( x - Ş s)2+ YfJ = 0, (46')
în care x este un număr complex cu n unităţi, iar ar , şi i S)

numere reale. Neexistînd divizori ai lui zero, diferiţi de zero şi ar
fiind real, adică
( X j , x 2 , . ••, Xfl) 5^( 0, 0, . . . , 0) şi Xj£ccr ,
227
din (4 6 ') rezultă că orice număr complex a cu n unităţi satisface
ecuaţia de gradul al doilea
(x —Ş)2+ t2 = 0 (47 )
cu coeficienţi reali.
1) Această teoremă conduce la precizarea naturii unităţilor (41)
£\ i e2> e3 ........ en—1

numite unităţi imaginare.
Împărţind (47) prin y şi punînd
ecuaţia (47) se poate scrie sub forma
(x x + a 'f= —1.
In cazul particular
x=e/ ( i = l , 2 .......... n— 1 ),
avem ecuaţiile
(<*{£/+a ,')2= - 1 . (48)
Putem face o schimbare de bază, alegînd vectorii
ei= a.tei+«k (49)
ca formînd o nouă bază, căci unităţile
e \, e2, £3 ! ••• . £n-2 . £n—1 ) r

formează un sistem liniar independent, deoarece
a. 0 0 . . . 0
0 a 2 0 . . . 0
0 0 a3 0
0 0 0 « n —1
Din (48), (49) rezultă că

< 2= - l ,
adică în a fa r ă de unitatea rea lă r = 1 , există n—1 unităţi ale
căror pătrate sînt egale cu —1 şi care se numesc unităţile
im agin are ale mulţimii numerelor complexe cu n unităţi.
2 28
Dacă, 'în afară de unitatea reală, există o singură unitate
imaginară
e\= i,
ob{inem corpul numerelor complexe cu două unităţi; dacă există
trei unităţi imaginare
e'i = i, e’2= j , e'3=/r,
am văzut (8.01) că mulţimea numerelor complexe cu 4 unităţi
cuaternionii) formează un corp necomutativ sau o algebră de rang 4
cu diviziune, peste corpul numerelor reale.
2) Pentru toate celelalte mulţimi de numere com plexe
cu 2, 5, 6, . . . unităţi im aginare, înmulţirea nu p oate f i
comutativă.
In adevăr, dacă înmulţirea a două numere complexe cu n
unităţi date de (14) ar fi comutativă, aceasta ar atrage şi comuta-
tivitatea unităţilor
eiei = ei ei , (50)
adică, putem scrie
{ei- e j ){eif - e j ) = 0 ,
deşi factorii sînt diferiţi de zero, căci
( e i- e j) ( e t + e j ) = e f - e ) + e ^ j - cye, =
= - 1 + 1 + e^ j - ejet= e te} - e;-ef = 0.
Neexistînd insă divizori ai lui zero diferiţi de zero, relaţia (50),
adică proprietatea de comutativitate, nu poate avea loc.
Definiţia produsului în mulţimile de numere complexe cu n > 2
unităţi, implică renunţarea la proprietatea de comutativitate.
9.13. T e o r e m a lu i F ro b e n iu s . Singurele corpuri asocia

tive şi f ă r ă divizori ai lui zero d ife r iţi de zero sînt corpul
numerelor reale, corpul numerelor com plexe cu două unităţi şi
corpul necomutativ al numerelor com plexe cu patru unităţi
(cuaternionii).
Teorema lui Frobenius se mai "poate enunţa şi|(sub forma
echivalentă:
Singurele algebre asociative de rang fin it cu diviziune,
p este corpul numerelor reale, sînt corpul numerelor reale,
corpul numerelor com plexe cu două unităţi şi corpul necomu
tativ al cuaternionilor.
229
Din cele expuse in paragrafele precedente, rezultă că pentru
n = 1, n = 2, n ~ 4, teorema lui Frobenius este adevărată.
Pentru justificarea completă a teoremei Iui Frobenius, mai
trebuie arătat că:
1) Nu există corp asociativ şi f ă r ă divizori ai lui zero
d ife r iţi de zero, cu n = 3 unităţi.
In adevăr, fie, piin reducere la absurd, un corp asociativ şi
fără divizori ai Iui zero diferiţi de zero, cu trei unităţi.
1, u , = e , , «2 = ae, + Pe2 . (51)
Matricea
are rangul egal cu doi căci determinantul ei este egal cu (3 ^ 0.

Numerele o t , v2 sint deci liniar independente şi pot fi alese îm
preună cu 1 ca bază a corpului de numere complexe. Numerele
reale a şi j3 pot fi determinate prin ecuaţiile :
f «?= ~ 1
■» 1 (52)
l vlu2+ v 2vl = 0 '
sau, conform (52), din (51) avem:
( (*e1+pe 2)(«el + pe 2) = - l ,
\ e1(a e ,+ Ş e 2) + (a e ,+ p e 2) e 1= 0.
Calculînd şi ţinînd seama de e\—e\ = — \, rezultă sistemul
( ap (exe2 + e2ex) - (a2+ p 2) = 0,

(53)
\ 2 z —$(ele2 + e2ei) = 0 ,
din care putem determina pe a şi Ş.
Cazul 1. Dacă
e ie2 + c 2e i = 0 ,
sistemul este verificat de
a = 0, Ş=±l
şi transformarea (51) este
Vi—ex, u2= e 2
sau
«1 = ^ ,, v2= - e 2
230
.-a cărei matrice
1 O
0 1
respectiv
1 O
O -1
■este de rangul doi.
C a z u l 2. Dacă
e 1e2-l-e2e 1^ 0 ,
din ecua{ia a doua (53) rezultă

8= ----- ------ ;
1 e,e2 + e 2 e,
înlocuind în prima ecuaţie (53), avem
a 2 1 ------------ ------ y ~ ~ 1•
(efr+e&Y
Pentru ca a să fie real (dacă a2> 0), trebuie ca
( « A + e2^ i f < 4 , (54)

paranteza fiind astfel negativă.
Să demonstrăm valabilitatea inegalităţii (5 4 ); numerele complexe
e l + e2 > e \~e2
verifică fiecare cîte o ecuaţie de gradul al doilea cu coeficienţi a',
f i '; a.", p" reali
{e l + e2-'x.’f + p ’2 = 0,
(ei — e 2 — a , " f + p l,2= 0 . (55)

Dar
(e, + e2)2=(e, + e2) (e, + e2) = - 2 + e ^ + e2e,
(e, - e 2)2==(e, - e 2) («i + e 2) = - 2 - ( e 1e2+ e 2e1). (56)
înlocuind în (55), pus sub forma
(ei + e2)2 - 2 ( e ,+ e 2) a ' + a ' 2+ p ,2= 0
( e , - e 2)2- 2 ( e 1- e 2) a " + a " 2+ p = 0 (57)

şi adunînd, rezultă
2 (a ' + a")eI+ 2 ( a '- a " ) e 2+ a '2+ Ş ,2-ba''2+ ^ 2= 4. (58)
231
Unităţile e, şi e2 fiind liniar independente, această relaţie (5 8 )
nu poate avea loc pentru valori diferite de zero ale coeficienţilor ;•
deci trebuie să avem :
a ' 4-a" = 0, a '—a" = 0,
a ' 2+ p + aff2+ ^ 2_ 4 ==0 > (59)
adică
a ' = a" = 0 , Ş '2 + ^ 2= 4 , (5 9 ')
din care deducem
0 < P'2 < 4 , 0 < P < 1 . (59")
înlocuind în (57), avem
{el+ e 2f + p 2=Q,
apoi în (56), avem
e1e2+ e 2e 1= 2 - p 2;
pentru că Ş '2 < 4 , decurge relaţia (54) şi deci putem determina

numerele reale a şi Ş, aşa fel ca să putem face transformarea ( 51)
şi să putem alege ca unită(i noi pe 1 , v x , v2.
Dacă £0 , Ş , , E2 sînt componentele reale ale numărului com
plex vtu2, fată de aceste unităţi, atunci
^ lf 2= Şo+ ?lyl + ^ 2y2 -

înmulţind la dreapta cu v2(v\=v\— —1 ), deducem
{vxv2)v2= ţ 0v2 + E1viv2- ţ 2= ţ 0v2+ Şl {ţ0+ ţ 1v1+ E2 v 2) — & =
= ( ^ i - y + ^ 1 + ( ? o + ^ 2) y 2 .
Dar, prin ipoteză, corpul fiind asociativ,
(vlv2)v2= u l ( u2v2) = - v 1
avem
- « i = ( ? ( & - Sa) + S2t,i + (S0+?i?2)y2.
de unde
SoS i-Ş 2= 0 , ?2= - l , Şo+ S,?2=0.
A doua relaţie arată că £, n-ar fi real, ceea ce este absurd r
deci nu există corp asociativ şi fără divizori ai lui zero deferiţi de*
zero, cu trei unifăti.
2) Nu există corp asociativ şi f ă r ă divizori ai lui zero,,
cu « > 4 unităţi.
232
Alegem ca unităţi , i2 , in- 1 prin transformarea
h=V\, h= '3 = « ^ 2 + ^ 3 > l4= *4V2 + h°4’ (5 1 ') ’
în — 1 — %n —1^2 H~ Pn— 1 ^n—l •
Coeficienţii ar şi pr ( r = 3 , 4, . . . , n — 1) ca în cazul precedent,

se determină prin sistemul de ecuaţii
{ 1> /2/ r + M 2 = 0 . (52')

Noile unităţi ik {k —1, 2, n—1) sînt liniar independente,
căci matricea transformării (58) este
a2
a3
§2
0
0 .
■
•
. 0
0 \
J
•
1 0 • P
o
^ n - * n —1
şi are rangul n, pentru că determinantul ei este egal cu

••• Pn_ i ^ 0.
Pentru determinarea coeficienţilor reali a r , Şr avem sistemul
I «rŞr (v%vr + vrv2) ( r = 3 , 4, 5, n -l)

(53')
\ 2ar—^r {u2ur + v rv2) = 0.
C a z u l 1. Dacă
v2vr -{-vru2= 0 ,
sistemul este verificat de
a r = 0, Şr = ± l .
Cazul 2. Dacă
v2vr+ v rv2j4 0,
obţinem din (5 9 ):
ă = - 2g'
'r v v +v v
şi înlocuind în prima ecuaţie (31),
1 = - l .
(v2v r + v rv2y
233
In mod cu totul analog ca şi în cazul mulţimii numerelor
complexe cu trei unităţi, se arată că a r este real, adică expresia
din paranteză este negativă, căci
{v2vr+ v rv2f < 4. (54')

In adevăr, fie numerele com plexe:
v2+ v r , v2- v r
care satisfac ecuaţiile de gradul al doilea:
(y2 + tV — a') 2+ p = 0 ,
(v2- v r—o ') 2+ p « = 0 . (55')
Relaţiile corespunzătoare ecuaţiilor (56), (57) şi (58) sî nt :
(ul Jr ur)2= —2 + v 2vr + vru2 ;

(v2- Vr f = - 2 -- v2vr - vrv2
{v2+ v rf —2{v2+ v r)x'+«.'2+ $'2= 0 ; |

(v2- v rf - 2 (u2- D rK + a ’ 2+ P = 0 )
2 (a' + a") u2-\-2(a'—a.") t»r + a ' 2 -)-Ş'2 + a ''2 + P"2= 4. } (58')

Unităţile vx , u2 fiind liniar independente, rezultă relaţiile (59),
adică (59') din care deducem (59").
înlocuind în (57') şi apoi în (56'), avem
v2vr+ v rv2 = 2 - $ ' 2,
de unde decurge relaţia (54'), adică ar este real. Putem, deci, de
termina coeficienţii reali a r , pr , astfel ca transformarea (51') să
poată fi realizată, alegînd ca noi unităţi pe i k (k —1 , 2 , . . . , n — 1 ).
P' îţPresupunînd, prin absurd, existenta unui corp asociativ cu « > 4
unităţi, şi ţinînd seama de (5 2 '), pentru r > 2 avem
(/W V) (V W ) = ( V 2) (M i) (hb) = (hh) ( W ) (M 2) = ( m V i ) ( $ 4 =
= ~ ( h h h ) h = h (i?) 4 = - * 1 = 1
sau
(V W ) = i>
(* V W -i) ( V W + i) = o ,
de unde
VW = ±1 sau i xi 2= ± i r
234
şi deci, pentru /î> 4 , am avea
h h = ±h=s ± h ~
adică /,, i2 , i3 , . . . , in—i n-ar fi liniar independenţi, ceea ce con
trazice ipoteza; aşadar, nu există corpuri asociative fără divizori ai
lui zero, diferiţi de zero, cu /z> 4 unităţi.
Teorema lui Frobenius este demonstrată în întregime.
Matematicianului sovietic L. Pontriaghin îi revine meritul de a
fi creat algebra topologică şi de a fi demonstrat teorema care
.scoate în evidenţă cele trei corpuri topologice.
NOTE BIOGRAFICE
1. A rgand Aime ( 1755— 1803) — matematician francez, năs

cut la Geneva. Este primul care a încercat să expună riguros teo
ria numerelor imaginare, folosind interpretările lor geometrice.
2. B ellavitis Ginsto (1803 — 1880) — matematician italian,,
născut la Bassano (Venezia). De mic copil a fost foarte sărac,
astfel încit studiile nu le-a putut urma cu regularitate; a învăţat
singur aproape fără cărţi, matematica, fizica, chimia, latina,,
greaca, franceza e t c .; la vîrsta de cincisprezece ani cunoştea cal
cului diferenţial şi integral. In călătoriile pe care le-a făcut la
Padova, a cunoscut diferiţi savanţi cu care apoi a corespondat. In
1845 a obţinut catedra de geometrie descriptivă de la Universitatea
din Padova, primind fără examen, titlul de doctor în filozofie şi
matematici. In 1832 a dat ingenioasa sa teorie a echipolentelor în
lucrarea „Sposizione del metodo delle equipollenze". El a lăsat un
mare număr de memorii şi de note, în care se găsesc tratate cele
mai diverse idei, dintre care cele mai remarcabile se referă la can
tităţile imaginare. La rezolvarea ecuaţiilor („Determinazione numerica
delle rădici immaginarie delle equaizioni algebriche,,) şi la calculul
cuaternionilor („Calcolo dei quaternioni del Hamilton e sue relazioni
col metodo delle equipollenze"). I s-au publicat mai mult de
250 scrieri.
3. B ernoulli Jo h a n (1667— 1748) — este cel mai renumit
dintr-o fam lie de mai mulţi matematicieni (Bernoulli Dannipl, B er
noulli Iacob) elveţieni din Băle. In 1695 a fost numit profesor
la Gâttingen, iar în 1705 la Basel. A lucrat, ca colaborator, cu
Leibniz, la calculul diferenţial şi integral şi este primul care a dat
acestei teorii o expunere sistematică. El a descoperit calculul ex
ponenţial şi metoda de integrare a fracţiilor raţionale. Bernoulli
este, de asemenea, primul care a dat definiţia funcţiei sub forma
destul de particulară: „Funcţia unor cantităţi variabile, este o ex
presie analitică, alcătuită într-un fel oarecare din aceste cantităţi
variabile şi din numere sau cantităţi constante".
236
4. Bom belli R a fa ello — inginer şi matematician italian care
a trăit în a doua jumătate a secolului al X V I-lea ; s-a născut Ia
Bologna: a publicat importanta carte „Algebra, parte maggiore
dell’Aritmetica, divisa in tre libri" (1572 — 1579).
in prefaţa acestei cărţi trece în revistă dezvoltarea algebrei de
la Diofante; prima carte conţine calculul radicalilor şi al cantităţi
lor imaginare; a doua carte conţine rezolvarea ecuaţiilor, iar a
treia carte reia probleme puse de Diofante. ;
Principalul progres realizat în lucrarea sa este relativ la cal
culul imaginarelor -fi/’— 1 şi — ]/— 1 , cărora le dă denumirile de
„piu dimeno" şi „meno dimeno". Fără a clarifica esenţa acestor
cantităţi, el arată cum trebuie operat, în general, cu mărimile com
plexe, pentru a scoate în evidenţă valorile reale, în cazul ireductibil
al ecuaţiei de gradul al treilea. Pe exemplul concret al ecuaţiei
x 3= 1 5 x + 4 , Bombelli a arătat că, în acest caz, rădăcina reală se
pune sub forma de sumă a două numere imaginare de forma a - f
+ b ] f — 1 şi a —b Y — l :
x= ^2+ F -I 2 T4- y 2 - V—-12T = ( 2 f f ^ T ) + ( 2 - f = T ) = 4 .
5. Cantor G eorg Ferdtnand (1 8 4 5 — 1918 — matematician

germ an; a urmat cursurile universităţii din Zurich (1862), apoi la
Berlin (1863). In 1867 a fost numit doctor în filozofie, de către
universitatea din Berlin, in 1872 a fost numit profesor la universitatea
din Halle. A scris o serie de articole, referitoare la teoria numerelor
şi la seriile trigonometrice. Restul lucrărilor le-a consacrat teoriei
mulţimilor, fiind considerat şi întemeietorul ei. A aprofundat noţiunea
de infinit în matematici, de continuu matematic etc. Ca gînditor,
Cantor a fost un adversar al apriorismului lui Kant.
6. C ardano Girolam o (1501 — 1576) — matematician italian,
născut la Pavia; studiile şi le-a făcut la Pavia şi apoi la Padova.
In 1534 a fost numit profesor de matematici la Milano, unde şi-a
făcut o mare reputaţie atît ca profesor cît şi ca medic. In 1663,
la Lyon, s-a publicat o ediţie completă a operelor lui Cardano, în
zece volume, conţinînd cercetări matematice, astronomice, astrologice,
medicale etc. Cercetările matematice sint conţinute în volumul al
patrulea: Artis magnae sive de regulis algebraicis liber unus qui et
totius operis de arithmetica est în ordine decimus" (1545). In 1539,
Cardano a scris cartea sa „Ars magna".
El a constatat, primul, existenţa rădăcinilor negative ale ecua
ţiei de gradul al doilea. Descoperirea lui Ferrari, elevul Iui Cardano,
237
a soluţiei ecuaţiei de gradul al patrulea derivă din tentativele lut
Cardano de a rezolva problemele numerice de acest ordin, trans-
formînd ecua{ia aşa ca ambii membri să fie puşi sub formă de
pătrat perfect.
Ca filozof Cardano a fost un idealist.
7. D escartes Rene (1 5 9 6 — 1 6 5 0 )— celebru matematician, fizi
cian fiziolog şi filozof francez; şi-a făcut studiile la colegiul La.
Fleche sub iezuiţi. Nemulţumit de „doctori şi cărţi" el a hotărît să.
caute adevărul „numai în el însuşi sau în marea carte a naturii".
După călătorii prin Europa, s-a retras în Olanda pentru a avea
linişte în studiu; acolo a stat douăzeci şi trei de ani şi apoi a ple
cat în Suedia; a murit după cîteva luni la Stockholm.
Principalele sale opere sînt „Discours de la methode pour
bien conduite sa raison et chercher la verite dans Ies Sciences-
(1637), „Dioptrique", „Geom etrie", „Principes de la philosophie".
Concepţia sa despre lume a fost influenţată de inconsecventa ideo
logiei burgheze din secolul al XVll-lea, care reflecta paralel cu ten
dinţele progresiste ale burgheziei franceze din acea epocă, frica ei
de masele populare, politica ei de acomodare la monarhia feudală,
In problema raportului dintre gîndire şi existentă, problema funda
mentală a filozofiei, Descartes era dualist, admiţind existenta mate
riei şi a spiritului ca două principii independente unul de altul. Prin
concepţia sa materialistă despre natură Descartes a contribuit la
dezvoltarea ştiinţei şi a filozofiei, pe cînd latura idealistă a con
cepţiei sale despre lume era îndreptată spre apărarea religiei.
Descartes avea o mare încredere în raţiunea umană creînd raţiona
lismul, curent care considera raţiunea ca unicul izvor al cunoaşterii
adevărate.
In fizică, Descartes a dezvoltat idei materialiste anticipînd legea
conservării impulsului (cantităţii de mişcare) ca lege universală, for
mulată astăzi sub formă riguroasă de fizica relativistă.
Ca matematician, Descartes este creatorul metodei analitice
în geometrie (geometria analitică); el este primul care a introdus
în matematici mărimea variabilă şi o dată cu ea mişcarea şi dialec
tica. Descartes a introdus coordonatele în plan şi spa{iu, noţiunea de
funche, a dat clasificarea curbelor în curbe algebrice şi transcendente.
8. D espeyrons T heodore (1 8 1 5 — 1883) — matematician fran
cez ; a fost profesor la Facultatea de Ştiinţe din Paris, apoi la
Dijon şi director al observatorului astronomic din Toulouse. A scris
mai multe memorii interesante asupra funcţiilor eliptice, rezolvarea
ecuaţiilor, aberaţia luminii etc. A scris şi un curs de mecanică.
9. E uler Leonhard (1707— 1783) — ilustru matematician el
veţian născut la Băle. A fost elevul matematicianului Johan Bernoulii.
238
A avut şi lucrări în domeniul fizicii (în special mecanică raţională),
astronomiei, chimiei etc. Astronomia îi datorează noua teorie asupra
mişcării lunii şi memorii importante asupra planelor, Mare parte
a vieţii a fost profesor şi membru al Academiei de Ştiinţe din
Petersburg, apoi la Berlin.
Euler are vaste cercetări în toate domeniile matematicii. In
1748 a scris cartea „Introducere în analiza infiniţilor mici", în care
apare neschimbată definiţia funcţiei dată de Johan Bernoulli iar pe
lingă funcţiile „explicite", el a considerat funcţiile „implicite" defi
nite de ecuaţii nerezolvate: tot aci găsim teorema lui Bolzano-Cauchy
„dată funcţiei f ( x ) definită şi continuă în intervalul [o, b\ şi / (a ) = a,
f ( b ) = $, atunci oricare ar fi ţ cuprins între a, {J, se găseşte un
număr c£[ n, b], astfel ca / ( c ) = f “, pe care Euler o aplică la pro
blema existenţei rădăcinilor reale ale ecuaţiilor algebrice.
In 1755, Euler a publicat opera sa „Calculul diferenţial" în
care a dat o definiţie mai generală a funcţiei: „Cînd diferite can
tităţi depind de alte cantităţi, astfel că prin schimbarea celor din
urmă şi primele se schimbă, acestea se numesc funcţii de canti
tăţile de care depind". Euler a notat, primul, funcţia prin simbo
lul f ( x ) . In acest tratat, Euler a considerat cazuri particulare de
expresii omogene — întregi, fracţionare, cu radicali şi combinaţii
ale lor, dar nu a dat o definiţie generală a acestor expresii. Totuşi,
dînd formula f'x-x + f'y-y + f'z- z = k f , unde f = f ( x , y , z ) , el a de
terminat proprietăţile funcţiilor omogene.
In 1730, Euler a început să publice ciclul de lucrări asupra
seriilor infinite, în revistele Academiei de Ştiinţe din Petersburg.
El a introdus seria exponenţială şi logaritm ică; a dezvoltat sinusul
şi cosinusul în serie: a dat formulele
î i
a descompus y > ctg z în funcţii sim ple; a considerat serii cu

termeni com plecşi; a studiat sumarea seriilor etc. Euler a notat cu
e = lim (l + -M” > unde e —2 ,71828 . . .
n ->• oo I n 1
Expresiile nedeterminate > o*oo, oo — co se întîlnesc pentru

°° 1 n l
prima dată la Euler. Relativ la seria armonică ^ — , unde h n ’
î 1
Euler a calculat //iooo= 7,48 . . . , //i000000 = 14,39 avînd astfel pri
lejul de a observa creşterea sumelor Hn.
239
In legătură cu aceasta, relativ la seria convergentă
co
■i — l n ^ j
n n I
'Euler a arătat că //„ = ln « -(- C + T n » unde C = 0,577215 . . . este

constanta care-i poartă numele, iar f n, un infinit mic.
In 1859, Euler a dat un exemplu interesant de transformare
a produselor infinite, în serii:
co co
1 . .
— » x>l, p k= numere prime.
nr
Această formulă a fost folosită de Riemann în lucrările sale

asupra distribuţiei numerelor prime. Cu ajutorul unei formule ce
derivă din aceasta, Euler a dat o nouă demonstraţie a faptului că
mulţimea numerelor prime este infinită. Euler a demonstrat pentru
prima dată unicitatea dezvoltării unor funcţii în serii de puteri, el
s -a ocupat de dezvoltarea funcţiilor algebrice în serii trigonome
trice; în „Calculul diferenţial" găsim :
oo co
V sinnx k —x V t 1^n+i sinnx ’.x
2-} n ~2 ’ 2j g n — y
1 1
Multe din lucrările lui Euler au fost consacrate calculului
integral. El a dat substituţiile care-i poartă numele, prin care se
poate ajunge la raţionalizarea expresiilor de sub integralele de
forma ^ R { x , \ ax2+ b x -\ -c) dx. In 1769, Euler a demonstrat ega
litatea
il b b t\
$ d } ^ / ( x , y j d x = $ d x $ / ( x , y)dy [c^ ^ d ).
c a a c
El a calculat integrala
(0 < a < 1 ).
Intr-o scrisoare din 1729 către Goldbach, Euler a dat formula
(n -l)!
r ( u ) = lim na
n-+oo { a + n - 1)!
240
■care se numeşte formula lui Euler-Gauss, deoarece Gauss a definit
în acelaşi timp, funcţia r c ( a ) = r ( a + l ) .
In 1725 Euler începe să publice lucrări asupra calculului va-
riaţional (asupra problemelor extremale). El a ajuns la ecuaţia dife
renţială de ordinul al doilea F'y— 7y=0 care este condiţia
necesară pentru ca curba y = y ( x ) să facă extremă funcţională
Xi
u( y) = S F { x , y(x), y '{x))âx. .
*0
Euler a arătat necesitatea condiţiilor f x(x0, j /q) = l), f [x0 , y0) = O
pentru ca funcţia f(x, y) să aibă un extremum în punctul (x0 , y0).
In 1859, într-o comunicare făcută Academiei din Petersburg,
Euler a introdus pentru prima dată integralele duble în legătură cu
problema calculării volumelor şi suprafeţelor corpurilor.
împreună cu d’Alembert, în 1748, Euler a dat soluţia gene
rală a ecuaţiei coardei vibrante ytt = a 2yxx sub forma y = y ( x + a f ) +
+ \J>(x —at). Euler a introdus noţiunile de soluţie „generală" şi
„particulară" în teoria ecuaţiilor diferenţiale ordinare. El este primul
care a introdus variabila complexă şi funcţia de variabilă complexă
în matematici, studiind şi integrarea funcţiilor de variabilă complexă.
Cu această ocazie el a introdus notaţia /= f — 1 ; de asemenea el
a dat formulele
Jy+p-iy J y —e-<y
c o s j> = ----- 2------’ sin y = ------ ^-------
Euler a avut lucrări importante şi în geometria diferenţială.

El a exprimat, primul, suprafeţele sub forma parametrică, formă
întrebuinţată în importantele lucrări ale lui Gauss. El a dat formula
care-i poartă numele, relativ la curbura normală a unei curbe de
pe suprafaţă
1 cos2 e sin2 e
~T ~ + ~W ’
unde ~~ > ~ sînt curburile principale în punctul considerat al su

n i « 2
prafeţei, iar 9 unghiul dintre o direcţie pe suprafaţă şi linia para

metrică u = co n st, ce trec prin acelaşi punct. La vîrsta de 60 ani,
Euler a orbit, dar nu şi-a abandonat activitatea. A murit în 1783.
10. F e r r a r i Lodovico (1522 — 1565) — matematician italian,
născut la Bologna. La vîrsta de 15 ani a devenit elevul lui Cardano,
iar după trei ani a început să ţină lecţii de matematici la Univer-
241
sitatea din Milano. Lui Ferrari ii datorăm rezolvarea ecuaţiei de
gradul al patrulea, dată la 23 ani şi publicată în „Ars magna“ ___
a lui Cardano.
11. Frobenius F erdin an d G eorg (1 8 4 9 — 1917) — matema
tician germ an; a studiat la Universitatea din Berlin, unde a devenit
profesor în 1874. In 1893 a fost ales membru al Academiei de
Ştiinţe din Berlin. Lucrările sale de bază sînt în domeniul algebrei,;
teoria numerelor algebrice, teoria matricelor, teoria grupurilor finite
şi reprezentarea lo r cu ajutorul matricelor.
12. G alois E variste (1811 — 1832) — matematician şi revo
luţionar francez; copilăria şi-a petrecut-o instruit de mama s a ;
radicalismul intransigent, dragostea de libertate care aveau să
distingă mai tîrziu pe republicanul Galois, i-au fost transmise de-
către tatăl său. In 1823 este trimis la Paris ca intern al liceului'
Louis-Le-G rand: Parisul de dincolo de zidurile internatului, frăm în-
tat de mişcări revoluţionare era totuşi, prezent în inimile internilor..
Pasiunea activităţii politice şi vocaţia matematică apar aproape
simultan la Galois. Gradele iniţierii matematice le străbate repede,,
pentru a studia curînd matematicile superioare; operele lui Gauss,
şi Lagrange le cunoaşte încă din anii ultimelor clase de liceu.
In 1828 publică articolul „ Demonstration d’un theoreme sur
Ies fractions continues periodiques", de unde se văd preocupările
sale algebrice. Galois a prezentat Academiei de Ştiinţe din P aris
trei memorii: primul a fost pierdut de Cauchy, ’cu al doilea s&
întîmplă acelaşi lucru, iar al treilea este declarat „neinteligibil" de
către Poisson. Toate trei cuprindeau lucrările sale asupra rezolvării
ecuaţiilor. Galois a murit într-un duel înscenat de poliţia regală,
franceză, în 1832.
Galois a introdus în ştiinţă noţiunea de grup, precizată la
începutul secolului al X X -lea de matematicianul american Hunting-
ton. Galois a considerat grupul permutărilor de automorfisme ale
corpului de reducere a unei ecuaţii. Noţiunea de grup este esenţială
în teoria lui Galois, această teorie constă în studiul proprietăţilor-
unei ecuaţii cu ajutorul grupului automorfismelor corpului de redu
cere (grupul lui Galois), care poate fi determinat apriori. Teorem a
centrală a teoriei lui Galois afirmă existenţa unei corespondenţe-
biunivoce între subcorpurile corpului de reducere şi subgrupurile,
grupului lui Galois. Paternitatea noţiunii de divizor normal revine
lui Galois. Adevăratul titlu de glorie a lui Galois îl constituie carac
terizarea ecuaţiilor rezolubile prin radicali, cu ajutorul grupului
corespunzător şi aplicaţia la ecuaţiile primitive şi la diviziunea peri
oadelor funcţiilor eliptice.
242
13. Gauss K arl F riedrich (1 7 7 7 —1 8 5 5 )— mare matemati
cian german, născut la Brunswick, după terminarea studiilor la co
legiul din Brunswick, s-a înscris la universitatea din Gottingen (1795),
consacrîndu-se exclusiv matematicii şi, în particular, compunerii
celebrei sale opere asupra teoriei numerelor „Disquisitiones arith-
meticae“. In 1807 a fost numit profesor la Universitatea din Gott
ingen şi director al observatorului astronomic din acelaşi o raş:
astfel în 1809 publică „Theoria motus corporum coelestium“, care
i-a adus o reputaţie universală; însuşi Laplace l-a numit „primul
matematician al Europei". In 1799 Gauss a demonstrat teorema
fundamentală a algebrei. El a scris un ciclu de lucrări asupra serii
lor infinite, teoria potenţialului etc.
Prima concepţie precisă despre corespondenţa biunivocă din
tre numerele complexe şi punctele planului aparţine lui Gauss „Ia
fel după cum tot domeniul mărimilor reale poate fi reprezentat cu
ajutorul dreptei infinite, întregul domeniu al tuturor mărimilor, reale
şi imaginare, poate fi reprezentat cu ajutorul planului infinit, în care,
fiecare punct de abscisă a şi ordonată b, reprezintă în acelaşi timp
mărimea a + ib " . In demonstrarea teoremei fundamentale a algebrei,
Gauss porneşte de la ideia lui d'Alembert că punctele (a, b) ale
planului pentru care a + i b este rădăcina polinomului P (jc-j-iy) =
= X (x, y) + iY (x, y), sînt punctele de intersecţie ale curbelor
X = 0 , y = 0 ; studiind aceste curbe, el a arătat că un arc continuu
oarecare al lor uneşte punctele a două domenii distincte, mărginite
de cealaltă curbă şi a conchis de aici că curbele se intersectează:
demonstraţia prin claritatea şi originalitatea ei, a însemnat unul din
tre primele exemple de consideraţii topologice aplicate la probleme
algebrice.
Gauss a fost un mare geom etru: în geometria diferenţială,
formele fundamentale ale suprafeţelor, curbura totală a suprafeţelor,
reprezentarea sferică a suprafeţelor, teorema egregium, importanta
formulă
unde — este curbura geodezică a unei curbe de pe suprafaţă, &

unghiul dintre curba de pe suprafaţă şi curba parametrică « = c o n st,
K este curbura totală a suprafeţei, toate poartă numele lui Gauss.
Gauss a avut ideea geometriei neeuclidiene descoperite de Loba-
cevscki şi Bolyai, fără a publica rezultatele sale obţinute în această
direcţie şi trecînd sub tăcere lucrările lui Lobacevski şi Bolyai—
fapt care reflectă poziţia oscilantă a burgheziei germane în etapa
243
dată. In 1833, împreună cu W eber, Gauss a construit telegraful
electromagnetic.
14. Gir ard Albert, matematician fran cez; în 1626 a publicat
un tratat de trigonometrie, iar în 1629 cartea „Invention nouvelle
en algebre" care conţinea măsura poligoanelor sferice, stabilirea
naturii coeficienţilor unei ecuaţii algebrice, interpretarea rădăcinilor
negative ale ecuaţiei de gradul al treilea. Această carte a fost
modelul pe care Descartes l-a folosit în geometria sa.
15. Hamilton William Row an (1805— 1865) — matematician
irlandez, născut la Dublin; se spune că la 13 ani cunoştea tot
atîtea limbi cîţi ani av ea; cîştigînd un concurs de calcul mintal,
a început studiul Aritmeticii Universale ale lui Newton şi a operei
acestuia „Principiile matematice ale filozofiei naturale". La 17 ani
cînd a intrat la Trinity College din Dublin, unde la toate exame
nele de admitere a fost primul, educaţia s-a matematică putea fi
considerată ca terminată şi a început să scrie lucrări originale. In
1822 a scris un memoriu valoros despre contactul curbelor şi
suprafeţelor algebrice. In 1827, la 22 de ani a fost numit profesor
de astronomie la Universitatea din Dublin. Intre 1837— 1846 a fost
preşedintele Academiei din Irlanda. In 1848 a fost ales membru
corespondent al Academiei de Ştiinţe din Paris. Intr-o mică notă
„Caustics", comunicată în 1824 la Academia Irlandeză, Hamilton
pune bazele teoriei refracţiei optice, pe care o extinde la meca
ni c ă; contribuie la stabilirea legii minimei acţiuni (legea lui O s-
trogradski-Ha milton).
16. L agu erre Edm otid N icolas (1 8 3 4 —1886) — matemati
cian francez; era încă in liceu cînd a publicat în „Nouvelles Annales
des mathematiques" o soluţie a problemei relative la transformarea
proprietăţilor metrice unghiulare. In armată orele libere le între
buinţa pentru studiul matematicii. In 1885 a fost ales în locul ma
tematicianului Serret, membru al secţiei de geometrie a Academiei
de Ştiinţe din Paris. Laguerre este unul din fondatorii geometriei
moderne. El a reprezentat concret punctele imaginare ale planului
şi spaţiului; a înţeles primul rolul important al noţiunii de triunghi
sfe ric; a imaginat două sisteme noi de coordonate; a semnalat
proprietăţi noi ale curbelor şi suprafeţelor analagmatice; a studiat
liniile geodezice; a extins teorema lui Poncelet la funcţiile hiper
bolice şi teorema lui Ioachimsthal, la suprafeţele de ordinul al doilea.
In memoriul „Sur Ies systeme lineaires" a dezvoltat punctele esen
ţiale ale teoriei substituţiilor liniare; a dat o metodă pentru separarea
şi calcularea rădăcinilor imaginare.
17. Leibniz G otfried W ilhelm (1646— 1716) — filozof idea
list, matematician şi savant enciclopedist germ an; s-a născut la
Leipzig. Este fondatorul Academiei de Ştiinţe din Berlin, al cărei
244
preşedinte a fost mai mult timp. Independent de Newton, a pus
bazele calculului diferenţial şi integral. In una din lucrările sale din
lb 9 2 s-a găsit termenul de „funcţie", fără a fi definit. Notaţiile
derivatei unei funcţii, ~ sau sînt date de Leibniz. El a stabilit,
împreună cu Johann Bernoulli, formula
y' —uu + v' In «| >
în care y = uv, « > 0 şi u=u {x) , v=u( x). Noţiunea de diferenţială

şi însuşi termenul (de la latinescul „diferenţia", care înseamnă dife
renţă) aparţin lui Leibniz, care, totuşi n-a dat o definiţie exactă
acestei noţiuni. Alături de diferenţiale, Leibniz a considerat şi deii-
vateîe parţiale; totuşi pentru Leibniz, diferenţiala era o noţiune
primară.
Dezvoltarea în fracţii simple provine de la Leibniz.
El a introdus pentru integrală simbolul jjydx, unde J provine
de la litera 5 (litera iniţială a cuvîntului latin ,,summa“). Termenul
„integrală" (de la latinul „integer — întreg) a fost introdus de
elevul lui Leibniz, Johann Bernoulli; Leibniz spunea doar „suma
tuturor y âx “.
In 1693 Leibniz a propus pentru integrarea ecuaţiilor diferen
ţiale metoda coeficienţilor nedeterminaţi. Pe această cale a obţinut
din nou dezvoltarea logaritmului şi sinusului. Intr-o scrisoare din 1697
către Johann Bernoulli, Leibniz a demonstrat formula de diferen
ţiere sub semnul integralei.
a a
In mecanică, Leibniz a evidenţiat legea conservării energiei

cinetice ( y mvA în anumite condiţii, caz particular al legii generale
a conservării şi transformării energiei.
Leibniz a fost un filozof idealist, creînd teoria,, monadelor" după
care între suflet şi corp ar exista o armonie prestabilită.
18. Lobacevski N icolai Ivanovici (1792 — 1856', matematician
rus, creatorul geometriei neeuclidiene, gînditor materialist, exponent
de seamă al concepţiei materialiste asupra matematicii şi a bazelor
ei. S -a născut la Nijni-Novgorod (azi oraşul Gorki). A făcut gimna
ziul şi universitatea la Cazan; în 1822 a fost numit profesor ordinar
şi apoi decan al Facultăţii de Matematici şi Fizică a Universităţii
245
din Cazan. A ocupat catedra timp de 40 ani, ţinînd şi cursuri de
fizică şi astronomie. In 1827 a fost ales rector al Universităţii
din Cazan, detinînd acest post timp de 19 ani.
Operele sale cele mai importante sî nt : «O H a n a j i a x reoMeTpnn»
(Principiile geometriei) în 1829— 1830 « F e o M e T p n q e c K H e n c c j i e A O -
BaHHH no Teopun napaAAeAbix» (Considerat» geometrice asupra
teoriei paralelelor) în 1840, «naHreoMeTpna» (Pangeometria),
în 1855. In 1826 Lobacevski a prezentat secţiei fizico-matematici
a Universităţii din Cazan, lucrarea „Precis de geometrie fondee
sur une theorie generale et rigoureuse des paralleles", în care creează
(paralel cu J. Bolyai) o nouă geometrie care mai tîrziu a luat nu
mele de geometrie neeuclidiană de tip Lobacevski-Bolyai, distinctă
de geometria neuclidiană de tip sferic datorită lui Riemann.
Importanta geometriei sale constă în aceea că ea este prima
teorie geometrică diferită de geometria euclidiană, deschizînd astfel
o nouă epocă în geometrie şi matematici în general. Timp de
douăzeci de secole, geometrii renumiţi, ca Saccheri, Lambert,
Legendre, Laplace, Lagrange, Gauss, Ostrogradski, Buniakovski etc.,
au depus eforturi pentru a deduce postulatul V al lui Euclid din
celelalte postulate ale sale, eforturi care n-au fost încununate de
succes. Postulatul V al lui Euclid arată că în planul determinat de
o dreaptă (d) şi un punct P exterior dreptei (rf), nu se poate
duce mai mult de o singură dreaptă care să treacă prin P şi să
fie paralelă cu ( d). Lobacevski a exprimat clar ideea că postulatul V
al lui Euclid nu poate fi dedus din celelalte postulate ale lui Euclid;
el a păstrat postulatele lui Euclid, în afară de al cincilea, şi pre-
supunînd că acesta nu este adevărat, a construit o geometrie nouă
pe care a numit-o „imaginară" şi care este lipsită de contradicţii
logice la fel ca geometria lui Euclid. Postulatul V al lui Euclid a fost
înlocuit de Lobacevski prin următorul postulat, negaţia primului: există
dreapta (d) şi un punct P nesituat pe (d), astfel încît prin punctul P
trec două drepte paralele cu dreapta (d ) ; prin P mai trec o infini
tate de drepte ce nu întîlnesc dreapta (d) nici la distanţă finită,
nici la infinit. (In geometria neeuclidiană sferică a lui Riemann,
printr-un punct P nu trec nici un fel de drepte care să nu inter
secteze dreapta (d) la distanţă finită).
Rezultatele cercetărilor lui Lobacevski pot fi rezumate a stfel:
a) postulatul paralelelor nu este o consecinţă necesară a ce
lorlalte postulate din geometrie, adică nu depinde logic de acestea;
b) independenţa postulatului paralelelor de celelalte postulate
este confirmată prin existenţa unei alte geometrii, în care nu se
păstrează acest postulat, ci negarea lui, pe lingă geometria Iui
Euclid.
246
Înaintea lui Lobacevski singura teorie posibilă asupra spatului
■era considerată geometria euclideană. Prin generalizarea geometri
l o r neeuclidiene, s-a ajuns la noţiunea de spaţiu abstract, funda
mentată în matematicile moderne.
Concordanta logică a geometriilor neeuclidiene a fost eviden
ţiată prin crearea unor modele euclidiene datorită lui Beltrami Klein,
Poincare şi alt». Geometria lui Lobacevki este realizată pe „pseu-
dosfera" lui Beltrami. Geometriile euclidiene şi neuclidiene sînt si
multan necontradictorii sau contradictorii. De exemplu, modelul lui
F. Klein constă în urm ătoarele: se consideră un cerc de rază oare
care (sau o elipsă) în plan; punctele din geometria lui Lobacevski
corespund punctelor euclidiene din interiorul cercului, iar dreptele
din geometria lui Lobacebvki coardeler cercului considerat. Modelul
lui Klein poate fi considerat şi în spaţiu, referitor la totalitatea
punctelor euclidiene din interiorul unei sfere de rază arbitrară sau
ale unui elipsoid.
Geometria neeuclideană are o mare importantă în ştiinţă. însuşi
Lobacevki a aplicat geometria sa la calculul integralei definite. In
teoria funcţiilor de variabilă complexă, geometria lui Lobacevski
a ajutat la crearea teoriei funcţiilor automorfe; ea şi-a găsit explicarea
şi în teoria numerelor, creindu-se „geometria numerelor".
Legătura între geometria lui Lobacevski şi teoria relativităţii
a lui Einstein s-a dovedit a fi strîn să ; ea se bazează pe faptul că
egalitatea care dă legea de propagare a luminii x2+ y 2 + z 2= c 2t2,
prin împărţirea cu t2, dă pentru componentele vitezei spaţiale ecua
ţia v2 x+ v 2y+ v 2= c 2, ecuaţia unei sfere din spaţiul vitezelor (de co
o r d o n a te ^ , vy, vz). Această sferă este invariantă de transformă
rile lui Lorentz, care fiind liniare, transformă dreptele spaţiului
•vitezelor tot în drepte. După modelul lui Klein, în spaţiul tridimen
sional al vitezelor din interiorul sferei de rază c, adică pentru vi
teze mai mici ca viteza luminii (numai ele fiind cele posibile conform
teoriei relativităţii), are loc geometria lui Lobacevski.
In consecinţă legea compunerii relativiste a vitezelor este iden
tică cu legea compunerii segmentelor într-o geometrie tridimensio
nală de tip Lobacevski.
Lobacevski a prevăzut modificarea legii compunerii vitezelor
şi mai general, a mecanicii clasice, pe baza noii geometrii.
Ca gînditor materialist, Lobacevski considera lumea exterioară
ca fiind obiectivă; el spunea că pot fi acceptate ca bază a ştiin
ţelor matematice „noţiunile dobîndite din natură, oricare ar fi ele".
Lobacevski a arătat că absenţa contradicţiilor logice într-o geometrie
dată nu este deajuns pentru a o considera pe aceasta ca adevărată.
Valabilitatea unei geometrii sau a alteia (deci a sistemului de axiome
247
al lui Euclid, Lobacevski, Rieman sau al altuia) nu e o problemă a
geometriei, ci a fizicii, deci a experienţei. Lobacevski a luptat de
asemenea contra formalismului în matematici, care vede în semnele
şi operaţiile un simplu jo c de simboluri.
Lobacevski a dat o grea lovitură apriorismului kantian care
dogmatizase geometria euciideană ca singura posibilă şi apriorică.
Kant considera adevărurile geometriei nu ca un rezultat al expe
rienţei omenirii, ci ca forme apriorice ale conştiinţei omeneşti. In
geometria lui Lobacevski se stabileşte interdependenta unghiurilor
şi segmentelor, din care decurge faptul că problemele geometrice
au şi un aspect fizic, că problema sumei unghiurilor unui tri
unghi este o problemă fizico-geometrică, ea nemaiputînd fi rezol
vată în acelaşi mod pentru orice punct al spaţiului, pe cînd în
geometria euciideană, indiferent de mărimea laturilor unui triun
ghi, suma unghiurilor este de 180°.
Lobacevski a anticipat de asemenea teoria ganerală a rela
tivităţii, postulînd dependenţa proprietăţilor geometrice ale spaţiului
de distribuţia maselor din Univers şi de scara distanţelor (distincţia
dintre geometria microcosmică, macroscopică şi cosmică).
Geometria lui Lobacevski şi tezele sale materialiste s-au ciocnit
de ostilitatea regimului ţarist şi de conservatorismul majorităţii sa
vanţilor epocii sale (inclusiv al lui F. Gauss).
Revoluţia pe care a creat-o opera lui Lobacevski, în mate
matici şi în ştiinţă în general, a fost relevată de unul dintre renumiţii
continuatori ai lui Lobacevski, matematicianul englez Clifford, care
l-a numit pe Lobacevski, „Copernic al geometriei".
19. Moivre Abraham (1 6 6 7 — 1759), matematician francez, de
timpuriu a arătat dragoste pentru m atem atici; a fost numit profesor
de matematici în Anglia, fiind remarcat de Newton. Formula cunoscută
sub numele său (cos a + / sin a)" = cos /za -f-f sin m se găseşte în
„Miscellanea analytica de seriebus et quadraturis" (1730).
2 0 . Pom peiu Dimitrie (1 8 7 3 — 1954) — matematician romîn ; a
urmat şcoala normală de institutori din Bucureşti, îmbrâţişînd apoi
cariera didactică. In 1898 a plecat la Paris unde şi-a terminat stu
diile, luîndu-şi bacalaureatul: s-a înscris la universitate, susţinîndu-şi
teza de doctorat sub conducerea savantului Henri Poincare. In 1907
a fost numit profesor de mecanică Ia Facultatea de Ştiinţe din Iaşi.
In 1912 a fost transferat, tot ca profesor de mecanică, succesor
al lui Spiru Haret, la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. In 1934
a fost ales membru al Academiei Romîne. Sub regimul democrat-
popular, Pompeiu a fost decorat cu ordinul „Steaua Republicii Populare
Romîne" şi cu „Ordinul M u ncă"; Universitatea din Varşovia l-a^
numit doctor honoris causa.
248
Cea mai de seamă descoperire a lui Pompeiu este aceea
existentei funcţiilor analitice uniforme continue pe mulţimea singula
rităţilor, rezultat conţinut şi demonstrat în teza sa de doctorat din
1905. In tratatele de teoria funcţiilor reale este cunoscută „funcţia
lui Pompeiu" care are aplicaţii în topologie, în studiul ecuaţiilor
diferenţiale etc. Pompeiu a introdus noţiunea de derivată areolară,
noţiune importantă a analizei, dezvoltată esenţial de şcoala mate
matică romînească (N. Teodorescu şi alţii). El a introdus noţiunea
de distantă între două mulţimi închise, în legătură cu studiul unor
familii de curbe plane, noţiune care a constituit punctul de plecare
a unor vaste cercetări de topologie.
Pompeiu a luat parte activă la mişcarea democratică pentru
p a ce; a fost director al Institutului Romîn pentru relaţiile culturale
cu Străinătatea.
21. Pontriaghin Lev Semionovici — matematician sovietic,
născut în 1908 la Moscova. In 1939 a fost ales membru cores
pondent al Academiei de Ştiinţe a U .R .S.S. In 19>9 a terminat uni
versitatea din M oscova, iar în 1935 a devenit profesor la această
universitate.
Lucrările sale de bază se referă la topologie şi la teoria gru
purilor continue. In 1932 a descoperit legea de bază a dualităţii;
acesta a fost unul dintre cele mai mari succese ale topologiei, dînd
naştere unui lung şir de cercetări. Pontriaghin a enunţat proprietă
ţile de bază ale grupurilor comutative. Această teorie, la fel ca şi
teoremele despre structura unor anumite grupuri topologice, au
schimbat radical topologia algebrică. In 1938 a publicat rezultatele
obţinute în monografia „grupuri continue", Pontriaghin a obţinut
rezultate şi în alte domenii ale topologiei, în algebră, în teoria gru
purilor Lie, în geometria diferenţială etc. El a primit ordinul Lenin,
două alte ordine şi medalii.
22. Riemann F riedrich B ern hard (1 8 2 6 — 1866) — matema
tician germ an; a studiat matematicile la Gottingen şi Berlin. In
1851 a fost numit doctor în matematici la Gottingen, iar în 1859
a devenit profesor titular. Riemann a lăsat o operă considerabilă
care la situat printre cei mai iluştri matematicieni ai secolului al
X lX -lea. Introducînd, mai ales în studiul funcţiilor abeliene, consi
deraţii de ordin geometric şi imaginînd suprafeţele care-i poartă
numele (suprafeţele riemanniene), el a elucidat o teorie rămasă pînă
atunci obscură şi a deschis un vast domeniu de cercetări: acestea
se găsesc în lucrarea sa „Grundlagen fur algemeine Theorie der
Funktionen einer verănderlichen complexen G rosse". Relativ la do
meniul funcţiilor de variabilă complexă, Riemann s-a mai ocupat de
249
problema transformărilor conforme (principiul simetriei Riemann-
Schwartz).
Lui Riemann îi datorăm crearea unei noi geometrii, numită
sferică, care îşi are locul alături de aceea a lui Lobacevski şi expusă
în teza inaugurală din 1854: Ober die Hypothesen, welche des
Geometrie zu Grunde liegen". Deosebirea dintre geometria sferică,
creată de Riemann şi geometriile lui Euclid şi Lobacevski constă
în urm ătoarele: în planul euclidian cît şi în cel lobacevskian,
două drepte distincte nu pot avea mai mult decît un punct comun,
pe cînd, în geometria pe sferă, unde rolul dreptelor îl joacă cer
curile mari ale sferei, două cercuri mari ale sferei se intersectează
totdeauna în două puncte diametral opuse ale sfe re i; în acest fel,
în geometria de pe sferă ca şi în geometria plană corespunzătoare
nu are loc una dintre cele mai importante propoziţii din geometriile
lui Euclid şi Lobacevski, aceea că prin două puncte diferite trece
numai o „dreaptă". Deci în geometria sferică a lui Riemann, prin
un punct exterior unei „drepte" nu se poate duce nici o paralelă
la o „dreaptă".
In teza inaugurală din 1854, Riemann a definit noţiunea de
„spaţiu (aritmetic) n- di mensi onal t ermi nol ogi a aceasta fiind intro
dusă mai tîrziu de Cantor. Spatiile metrice multidimensionale de
curbură variabilă definite de Riemann, cuprind drept spaţii particu
lare, spatiile de curbură constantă ale lui Euclid, Lobacevski şi
Riemann (spaţiul geometriei sferice). De aici au urmat un lung şir
de cercetări profunde, datorită cărora s-a creat geometria rieman-
niană generală, adică geometria spatiilor metrice curbe, de curbură
variabilă, baza geometrică a teoriei generale einsteiniene a relati
vităţii. De altfel, în teza din 1854, Riemann anticipează în mod
genial, postulînd determinarea structurii geometrice a spaţiului de
către „forţele de legătură" exercitate de materie, atît teoria gene
rală a relativităţii cît şi geometria spatiilor discrete (discontinue)
(folosită în fizica cuantică).
In domeniul calculului integral, teoria generală şi riguroasă a
integralei definite aparţine lui Riemann.
23. Scipione dai F erro (1465 — 1526) — matematician ita
lian născut la Bologna: între 1496 — 1526 a profesat la Universi
tatea din Bologna. A fost primul care în 1515 a găsit rădăcina
reală a ecua{iei de gradul al treilea, deci a contribuit, împreună cu
Tartaglia la rezolvarea ecuaţiilor cubice. Ferro s-a mai ocupat şi
de construcţiile geometrice cu aceeaşi deschidere de compas.
24. T artag lia N iccolo (1499 — 1557) — matematician italian
născut la B rescia; de la virsta de 6 ani a rămas orfan şi sărac,
250
a şa că a fost nevoit să studieze singur. Lucrările sale cuprind do
menii ale matematicii, mecanicii, balisticii, geodeziei, fortificaţiilor
<etc. Tartaglia a publicat cartea „La prima parte del general trattato
di numeri e delle musure“ (1556) care conţine material asupra arit
meticii, algebrei şi geometriei. Lui Tartaglia, avînd prioritate faţă
de Cardano, i se datoreşte formula rezolvării ecuaţiilor cubice, care
poartă de obicei numele lui Cardano.
25. Viete Fra.ng.ois (1 5 4 0 — 1603)— matematician francez; este
primul care a combinat simbolurile operaţiilor cu acelea ale canti
tăţilor şi care a făcut din algebră o ştiinţă simbolică.
26. W allis Joh n (1 6 1 6 — 1703) — matematician englez: în 1649
a fost numit profesor de geometrie la O xford; din a sa „Opera
mathematica“ cea mai importantă este „Arithmetica Infinitorum"
(1655) care a jucat un mare rol în dezvoltarea calculului integral.
Aici el a dat prima definiţie a noţiunii de limită.
Primele idei despre corspondenţa între numerele complexe şi
punctele planului au fost găsite în tratatul său „Treatise of Algebra"
din 1685. El a găsit expresia Iui iz sub formă de produs infinit de
numere raţionale:
’7i i. - 2-2»4*4* . . . •2n*2/z
T ” 1™ ’ 1 -3 -3 .5 . ....( 2 / z - l ) ( 2 / * + l ) ;
W allis a introdus simbolul „oo“ şi a descoperit caracterul mărginit

al ariei triughiului în geometria care poartă numele de Lobacevski.
27. Wessel G aspar (1 7 4 5 — 1818) — matematician danez, ori
ginar din Norvegia, de profesiune inginer geodezic. El este autorul
cărţii „Despre reprezentarea analitică a direcţiilor" (1799) unde ex
pune teoria vectorilor plani şi spaţiali şi prima construcţie completă
din acel timp a teoriei numerelor complexe, priviţi ca vectori plani.
B IB L IO G R A F IE
■ 4 /.^ ^ .^ .-Matemaiica,.. ciQntiiuituIr . metodele - şi im-por--
. tanţa ■ei-'(taad. din 1. niaă),-wi.-jy^-Editura-Ştiinţifică’,"Bncnreşti, 1961.
-Aiex&n4rov~ P ,~£^-M«>dueefe--*n-4eefta grtipuriloi—(trad.-dinT.--ru9ă)y -E d ito a -
a y -H -d tttrn rT e h -
nteă-r-Bttettreşti; 1'957T
Barbilian Dan, Curs de algebră axiomatică (litografiat), Bucureşti, 1945—1946.
Beztcovici I. S., Calcule aproximative (trad. din 1. rusă), Editura Tehnică,
Bucureşti, 1952.
BypâaKU, H. Ofimaa T o n o a o r H H . O c H O B H b ie c T p y K T y p u (ile p e B o a c c ţ ip a H -
u y3 C K o ro ) < t > H 3 M a ir H 3 , M o c K B a , 1958.
Bourlet Carto, Legon de trigonometrie rectiligne, Armând Colin, Paris, 1927.
Corduneanu C., Curs de teoria funcţiilor de variabilă complexă, notiţe, Iaşi,

1 9 5 8 -1 9 5 9 .
Gcmaftâ-In-MaiiRaiăCi C.. Algebră _Uaiarăr-4ţdi-tttra—Bidactică—sf-Peda-goriefe.
.(tead^d»-4,-H«ă-},~Ed-itnrm--Tehnicăy-
:i, 19277—
-Editura---Academiei - R-;P.R., - Bueu-
reşttrT958-.
nieă7-4^3j'
•frrfihancen /W K.t Aritmp.iica7.-C.uxs^ litografiat. Institutul-Politehnic Iaşi, 1953.'
•gftftmfcr Ni M’., Cuzmin ffr-0r,—€tttegerg-de-pfobleme --de-matematicl- anpe-
f-ioare—ftracI.- din- 1, rusă), voi. II (ed. a II— a). Editura Tehnică,
Bueu-feşt-i, 1953.
Ioachimescu A. G., Culegere de probleme de algebră, partea a Il-a Bucureşti, 1939.
Kocirr-N-: Er,...Cale-ulul vectorial şt introducere în calculul tensorial (trad. din
L-Xiiaă).-Editura Tehnică, Bucureşti, 1954.
Krilov A. N., Lecţii de calcule prin aproximaţie (trad. din 1. rusă), Editura^
_Xelmicăr -Bucureşti,. 1357,
Kttroş-A, S„ Cut3--de--fttgebjă superrOTT^--ţ4fadr-dHi'4.--fttsă)7-Editttfa-T&hfli6ăy
Kiitfş-A. S., --Teopia-gatpuriIop-ţtfftdv-dtft--h-fusă),—Edi4m:a--TehRieă-,-4959.

GalcH^tul-ifrtegraf,—(trad-.- -dinT. -rusăh -Editura TehniCăTBucu-
roştiţ-T955T—
Mo4sU,.C^Grigor-e, - IntrodueereTrr-al-gebră....I
Academiei- R.P.R., •-Bueureştiy"1954r
25 2
.MoisiL.,C. Gr.ig.Qi-A
&r-Algebra-,parteari şi if,cu rs titograftaGM; I., “Bucureşti, Î956;
Myller-Lebedev Vera, Lecţii de algebră. Editura Academiei R.P.R., Bucu-
1 reşti, 1953.
Myller-Lebedev Vera, Curs de teoria funcţiilor de variabilă complexă, notite,
Iaşi, 1933-1934.
r-Baea-reşt-iy-1-95&
Niewenglowski B., Cours d’Algdbre, Armând Colin, Paris, 1892.
Novoselov-S.-J„..IIius..sp£cial-.<le--al-gebră--eieTrten-tară- (trad. dâi-l.-n tsă)rB d i-
tura Tehnică, 1955:
Onicescu Octav, Curs de algebră, litografiat, 1945.
" din-l,- r'U9ă)r -Edit-ttrar Telinieăr"“BttCTireşti-,"l-952: -
Pjiyi Rugea,..Articole..-adresate...profesorului de...matematici,...Editura "derStat

Bidactieă-şi--Pedagogică-,—495?-,—-
Sacter O., Olimpiade Matematice, Editura Tineretului, 1959.
Sffrfmm^-Vr'/rr-eurs -de -Tnatematici sirperioare - (trad.-din-l. rusă^- voL-I-IV-,-
r-Baeufeştiy-1953-.- -
B-4.-rwsă),-EditBra-JFeh—
Steftou—û22ti2flT--,Ieoria-.imictiilor..de....o_vanahilă---complexă-,—-votri;, Editura
,...IiU£ii£eşti,..1954,_
-în--fi2ica"-rrratemati'car'Vot.''I17..Ediffiră'Telf-'
•fflcăr-Bue-ttreşti-,- ~1954r.
Ve silarhp SergfU r-E iemvnte -de-teoaa-malţhnilor'^t..g^stmcturilor -algebrice.
Editer-a-Academiei -R-.-P-.-Rr~
Vessiot E. şi Paul Montei, Cours de mathematiques generales, Paris, 1930.
V-inogradov-L -M .;..Bazete-teoriei numeretorr-Edrtrnm"Armriemrei’EEd^r, 'Btrcu=-
.r e ş ti, 195 4 -
Vlasov A. K., Curs de matematici superioare (trad. din l.'rusă), voi. I, II,
Editura Tehnică, 1951.
Articole
Barbilian Dan, Algebra modernă în U.R.S.S., din „Comunicări şi Referate".

Institutul de Studii Romîno Sovietice 1948-1949.
Cabiria Andreian-Cazacu, Introducere în obiectul teoriei funcţiilor complexe,
G.M.F. - A, nr. 2, 1958.
Constantinescu G„ Asupra unor teoreme de geometrie, Pozitiva nr. 8, Bucu
reşti, 1941.
Gigli D., I numeri complessi, articol din cartea Questioni riguardanti le ma-
tematiche elementari, Zanicheli, Bologna.
Gnedenko-B. V.,.. Kalughin Li, Bespre-fapta dlritrCTnaTerialism şi idealism în
matematică, (i.M .F. — A, nr. 'TrT95th—
253
Goneearov V-.-brr Noţiunea generală d c-fmteţie, G.-Mdk-^tf. 16; 1953~;—
...MnrijiQ TpşifeSCU, PfynlyarP^ PCHaţjpi— de— ----- B r-W -? r-4 â 5 5 .-
Molodşi V. N., Noţiunea de număr complex în dezvoltarea ei, G.M.F. — A,
nr. 4 - 5 , 1940.
Moisil C. Grigore, Sur une classe de systemes d’equations aux derivees par-
tielles de la physique mathematique, Bucureşti, 1931,
Popa I . ,
- nr. 11, -1-95&—
Pompei D., Un thăoreme de geometrie, Bulletin de la Section Scientilique,
T. XXIV, nr. 4, Bucureşti, 1941.
Pompei D., Orientarea figurilor în geometrie, Pozitiva, nr. 3 —4, Bucureşti, 1941.
Pomm — P-r,— Noţkinoa do—grup în—matematica—elementară;—G. M. B. — B,~
—nr, 3 4, 1 9 5 5 . ~~
Sacter O., Funcţia lui F.uler G.M.F. — B, nr. 8, 1955.

Stoilov S., Despre natura cantităţilor imaginare, Pitagora, nr. 7 —8, Bucu
reşti 1940.
TABLA DE M A TERII
Prefaţă . ............................................................................................................
I n t r o d u c e r e ........................................................................................ . 5- .
Cap. I. Dezvoltarea istorică a noţiunii de număr complex . . 13
Cap. II. Prima definiţie a numerelor complexe . . . . 31
E x e r c iţii......................................................................................................... 50
Cap. III. A doua definiţiea numerelor complexe . . . . 58
Cap. IV. A treia definiţie a numerelor complexe . . . . 61
Cap. V. Forma algebrică, trigonom etrică şi exponenţială a nu
merelor complexe . 70
E x e r c iţii..........................................................................................................88
Cap. VI. Aplicaţiile numerelor [complexe la studiul ecuaţiilor
de gradul al doilea şi al t r e i l e a ................................... 94
E x e r c iţii.........................................................................................................130
Anexa A. Cap. VII.
Noţiuni elementare de algebră ab stractă . . . . 137
E x e r c iţii........................................................................................................ 163
Anexa B. Cap. VIII.
Noţiuni de algebră liniară. A l g e b r e ................................... 165
E x e rc iţii.........................................................................................................195
Anexa C. Cap. IX.
Studiul analitic al numerelor complexe . . . . 203
A. Studiul analitic al numerelor complexe cu două unităţi . . 203
B. Teoria analitică a numerelor complexe cu n > 2 unităţi . . 216
Note b i o g r a f i c e ................................................................................. 235-
B i b l i o g r a f i e .............................................................................................. 25L
Redactor resoonsabil : TICOŞ LINA
Tehnoredactor : MORARESCU VALERIU
D a t l a c u l e s : 2 1 .0 6 .1 9 6 2 . B u n d e t i p a r : 0 7 .0 8 .1 9 6 2 . A p ă
r u t 1962. T i r a j : 3500-\-l40. B r o ş a t e . H î r t i e s e m i v e l i n ă d e
65 g i m 2, 6 W X 8 6 0 J1 6 . C o l i e d i t o r i a l e 1 4 ,1 5 . C o l i d e t i p a r 16 .
A . 0 2056/1962. C . Z . p e n t r u b i b l i o t e c i l e m a r i 5 1 2 .9 .
C . Z . p e n t r u b i b l i o t e c i l e m i c i 51 2 .
Tiparul executat sub comanda nr. 4045 la întreprinderea

Poligrafică Timişoara, str. Popa Şapcă nr. 8. — R.P.R.
ERATĂ
P as. R ln d u l tn loc d e : Se va c iti: D in v in a :
15 4 X = \ — 10 + y —243 + x = y / — 10 + V2 4 3 + T ip o g ra fie i
113 7 j rf(n )= n A u to ru lu i
1 P\ ' Pk > j )
149 11 şi 12 (io, Z) (a>2, Z) (tn Z) (tn 2 Z)

151 2 şi 3 (co, Z) (tn Z ) »
1 62 12 j ZZ" zzr E d itu rii
N u m e r e c o m p le x e

Numere Complexe - Borș PDF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Numere Complexe - Borș PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE MATEMATICE Şl FIZICE DIN R.P.R.

Mc. BORŞ * D. BORŞ I

BIBLIOTECA SOCIETĂ ŢII DE ŞTIIN ŢE

Publicarea unor lucrări de matematici care au la bază

In dezvoltarea matematicii moderne un rcl hotărîtor l-au jucat

Mulţimea formată de aceste numere noi, împreună cu nume­

') Posibilitatea existentei altor numere (iraţionale) în afara celor raţio­

(an)~(bn) s=> {bn)~{an)

I O-n — bn |< -|- , îndată ce nf>N' (s),

I bn — cn |< ~ , îndată ce nf>N" (e)

') Vera Myller-Lebedev, Lecţii de algebră, Editura Academiei R.P.R.,

\an Cn | == 1V bn) “t" iPn ^n) \ +C \ ®n bn I "P \ ^n ^n\

*) A. Haimovici. Despre relaţia de echivalentă şi despre clase de echi­

DEZVOLTAREA ISTORICĂ A NOŢIUNII DE

Descoperirea numerelor complexe, a fost posibilă numai după

ecuaţia are o rădăcină reală şi două complexe conjugate. Ecuaţia

are rădăcinile reale X i = x 2= 2 , x 3= —4. Acest caz conducea, deci,

şi aplicînd formula lui Cardano, rezultă

■) Deşi existenţa numerelor negative fusese sesizată încă de indieni

dul (fig. 1 ) pot fi aşezate pe cubul de muchie x (fig. 2 ) formînd o

Dimensiunile u, v sînt deci soluţii ale sistemului

Rezolvînd acest sistem prin substituţie, se obţine ecuaţia de

Muchia x a cubului este

2. A rezolva ecuaţia cubică x 3--/?x+< 7, înseamnă a găsi un

Rezolvind (2'), obţinem ecuaţia de gradul al doilea in u3

Ecuaţia rezolvantă (l* ) are discriminantul pozitiv; acela afi

pentru care p = 1 5 , q = 4 , determină, cu ajutorul formulei (2 "b

Ridicînd la pătrat şi adunînd, rezultă

(E2+7] 2)3= a 2+ & 2, (4')

adică a 2 + b2 este cubul unui număr m. Deci E, tj pot fi obţinuţi din:

valorile E = 2 , t]=\, adică l \m

deci, din (4) se obţine x = 4 . Astfel, printr-o operare (algoritm)

Făcînd substituţia cos — — , am obţinut ecuaţia cubică:

Identificînd ecuaţia cubică iniţială cu ecuaţia cubică de mai

Din ultima relaţie se deduce

Ridicînd la pătrat şi adunînd, a obţinut (?2- f rj2)n= a 2+ b 2.

£=a; 2? 2- P2= a ; 4Ş3- 3 p 2E = a ;

cos 9 = cos cp; 2 cos2- - — 1 = c o s 9 ;

4 cos 3 y —3 cos y = cos cp;

8 cos 4 —8 cos2 + 1 = cos 9 ; .,

Putem pune cos cp — - = pentru că i£ â l.

unde a 2+ b 2—r2, deci rn= p. Cu formula (6), Moivre a obţinut,

(cos x + i sin x ) " = c o s n x + i sin nx,

Fie segmentele orientate1) unitare + 1 , — 1, + E , —E (fig. 5).

p Denumirea de „vector" a fost introdusă ulterior deW . R. Hamilton [15].

şi folosind această expresie a demonstrat caracterul real al pro­

în care (c o s 9 + /sin 9)" are n valori distincte: cos + i sin — »

Pătratul segmentului orientat r 0 este produsul lui prin el însuşi

de unde u = Yr, co = y + / « t ; deci are valorile (]/ r) 0 >

■) In adevăr, OA fiind dat de re , iar OB, de rj]H----- sau —ir9t

Dacă r0. 0= r , avem rViV — r (c o s 9 cos 9 -f- i sin 9) (cos -9 + j sin 9 )

r ^ —r [cos 9 cos 9 +/ sin 9 cos 9 9 j sin 9 (cos 9 +/ sin 9 )] =

Despeyrous a arătat că orice ecuaţie de gradul n, în care

mulţimea elementelor a, b, c, a', b', c',a ' , b " , c' formînd un

In sfîrşit, î! amintim pe marele matematician A. L. Cauchy'

şi a numit simbolurile i şi j, chei (immaginaires clefs). Cauchy a

a + b i —a'+ b'i, c + dt—c'+ d 'i,

în sensul de mai sus, a dedus că

a + c + (b + d ) i = a ' Jr c, + (b' + d')i,

relaţii care definesc suma şi produsul. Citul şi rădăcina pătrată le-a

V —1+ 0•i\=-a+ bi,

Convenind să scriem funcţia liniară — 1. + 0 -/= — 1 , rezultă

Pentru studiul numerelor complexe sînt necesare unele noţiuni'

>) Expresiile scalar şi vectorial au fost introduse de Hamilton: scalar.

Mulţimea formată de aceste numere noi, împreună cu nume

') Posibilitatea existentei altor numere (iraţionale) în afara celor raţio

*) A. Haimovici. Despre relaţia de echivalentă şi despre clase de echi

şi folosind această expresie a demonstrat caracterul real al pro

unde u este versorul axei Ox, se poate ajunge la definiţia înmul

Fie vectorii OM, OM' şi produsul lor OM". Construim triun

Produsul numerelor complexe este distributiv fată de adu

( 1 , 0)(a, Z>) = (1 •a — 0-b, 1 •6 -j- 0 a) = (a, b). Fig. 17

Procedînd în mod similar şi alegind ca origine a vectorilor punc

+ (Z3 ~ z o) ( * 4 — 2 1 + Z2) + i Zi ~ Zo) (Zl - 2 2 + * 3) = 0 , (1 0 ')