Referat

Tema: „Carateristica omului de afaceri arab”

Chișinău, 2021
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….3
Capitolul I. Abordări teoretice despre Arabia …………………………………………………
4
Subiectul 1.1 Scurt istoric despre dezvoltarea
statului…………………………………………….4
Subiectul 1.2 Cultura și tradițiile Țărilor Arabe……………………….,…………………………
8
Subiectul 1.3 Etica afacerilor in
Arabia…………………………………………………………..11
Capitolul II Caracteristici ale omului de afaceri
arab………………………………………..13
Subiectul 2.1 Reguli de care se conduc oamenii de afacere
arabi………………………………...13
Subiectul 2.2 Caracterizarea oamenilor de afaceri arabi…………………………………………
14
Capitolul III Recomandări pentru doritorii de a desfășura afacere pe teritoriul
arab……..17
Concluzie………………………………………………………………………………………...20
Bibliografie……………………………………………………………………………………...21

2
 Introducere

Actualitatea și importanța temei. Actualitatea și importanța temei de cercetare reese din

realitatea cu care se confruntă la momentul de față oamenii de afacerii arabi și anume cu
suficiență de venituri la buget, cu necesități de cheltuieli și investiții considerabile. Politica
abordată în scopul inițierii unei afacei pe teritoriul arab, maniera oamenilor de afaceri arabi de-a
se comporta in domeniul afacerilor la nivel international reprezintă în sine o pârghie de
influenţare a activităţii economice şi a vieţii sociale. Astfel, sursele de bază ale veniturilor
financiare și destinația cheltuielilor efectuate de stat definesc economia și prioritățile sale de
dezvoltare.

Scopul lucrării. Prin acest referat ,am încercat să descoper care sunt principalele caracteristici
ale omului de afaceri arab,cât și modul de implicare a statului în viața cultural a statului .

Obiectul studiului. Noțiunile teoretice despre etica afacerilor care este procedura afacerilor, cine
sunt responsabilii de elaborare a planului de afaceri și care sunt metodele de desfăurare a
afacerilor in Arabia.

Metodologia de cercetare. Redactînd acest referat am utilizat deducția,pornind de la informația

generală despre cultura araba și tradițiile care predomină, legea precum și modul de elaborare a
afacerii.Am analizat atît informația din literatura de specialitate cît și anumite surse web , date
statistice.

Importanța practică. Cunoaşterea condițiilor de desfăsurare a afacerilor si caracteristica

oamenilor de afacre arabi în condițiile în care presiunile politice sunt deja mult prea mari, și
statul nu permite doamnelor să conducă o afacere și nu poate miza pe creșterea surselor de
finanțare a cheltuielilor. În acest context, un aspect important la care negociatorii straini trebuie
sa-și orienteze scopul și ideile.

Cuvinte-Cheie.etica afacerilor, eticheta afacerilor, entitate economică, oameni de afacere.

3
 Capitolul I. Abordări teoretice despre Arabia Saudită
1.1 Scurt istoric despre dezvoltarea staului

Istoria arabilor începe la mijlocul secolului al IX-lea î.Hr., care este cea mai veche atestare
cunoscută a limbii arabe vechi. Arabii par să fi fost sub vasalitatea Imperiului neo-asirian; au plecat
din Peninsula Arabică în Mauritania. Triburile arabe, mai ales ghasanidele și lahmidele, încep să
apară în deșertul sirian din sud de la mijlocul secolului al III-lea d.Hr., înaintea etapelor mijlocii și
ulterioare ale imperiilor roman și sasanian. Tradiția susține că arabii provin din Ismael, fiul lui
Avraam. Deșertul Sirian este casa primelor grupuri „arabe” atestate, precum și alte grupuri arabe
care s-au răspândit în țară și au existat de milenii.
Înainte de extinderea califatului Rashidun (632–661), „arabul” se referea la oricare dintre
popoarele semite în mare parte nomade și stabilite din Peninsula Arabică, deșertul Sirian,
Mesopotamia de Nord și de Jos. Astăzi, „arab” se referă la un număr mare de oameni ale căror
regiuni native formează lumea arabă datorită răspândirii arabilor și a limbii arabe în întreaga
regiune în timpul cuceririlor musulmane timpurii din secolele VII și VIII. Arabii au forjat califele
Rashidun (632–661), Umayyad (661–750) și Abbasid (750–1258), ale căror granițe ajungeau în
sudul Franței în vest, China în est, Anatolia în nord și Sudan în sudul. Acesta a fost unul dintre cele
mai mari imperii funciare din istorie. La începutul secolului al XX-lea, primul război mondial a
semnalat sfârșitul Imperiului Otoman; care stăpânise o mare parte din lumea arabă de la cucerirea
sultanatului mameluc în 1517. Acest lucru a dus la înfrângerea și dizolvarea imperiului și împărțirea
teritoriilor sale, formând statele arabe moderne. După adoptarea Protocolului de la Alexandria în
1944, Liga Arabă a fost fondată la 22 martie 1945. Carta Ligii Arabe a aprobat principiul unei patrii
arabe, respectând în același timp suveranitatea individuală a statelor sale membre.
Țările arabe au avut, în general, o relație aparte și problematică, în multe cazuri, a entității
statului cu entitatea națională – națiunea. În lumea arabă, formarea statului a avut loc într-o perioadă
în care indivizii erau încurajați să-și afirme aspirațiile și identitatea ca părți ale unor diverse
comunități structurate pe criterii etnice, religioase, tribale, teritoriale sau mai extinse.

4
 Evoluțiile din țările arabe în perioada ultimelor decenii indică faptul că sistemul statal s-a
consolidat, în pofida instabilității unor regimuri aflate la putere. Nu s-au înregistrat, totuși, eforturi
semnificative de a asigura o legitimitate superioară statului prin procese politice, sociale și
administrative democratice sau reformatoare, pe baza unor ideologii moderne. Procesele încă în
derulare indică, în continuare, promovarea la nivelul cetățenilor și al societății a sentimentelor de
identificare cu propriul stat prin intermediul unor tradiții, obiceiuri, cutume și experiențe comune,
situație care nu trebuie, însă, respinsă sau minimalizată, având în vedere că, în unele cazuri, ea a
condus la legitimizarea unor sisteme și la generarea unor sentimente naționaliste – cum este cazul
ideologiei palestiniene care a evoluat nu ca parte a naționalismului arab, ci complementar acestuia.
La consolidarea structurii statale în țările arabe contribuie și aspectele legate de putere și utilizarea
acesteia. Este evidentă, inclusiv în prezent, tendința de apariție a unor regimuri autoritare, chiar
totalitare, orientate către acapararea întregii puteri la nivelul statului și, în unele cazuri, către ideea
de uniune (unitate) arabă. Realizarea acestei uniuni ar trebui, însă, făcută conform conceptelor,
concepțiilor și aspirațiilor hegemonice ale respectivilor lideri (cum a fost cazul liderului irakian
Saddam Hussein, sau ideilor promovate de liderul libian Moammar Al-Ghaddafi).
Conform Coranului, sarcina națiunii islamice sau comunității islamice („ummah”) este de a
construi o societate bazată pe valori pozitive și negarea răului. Unitatea musulmanilor este posibilă
numai dacă ei își păstrează caracterul de comunitatea religioasă având ca obiectiv construirea unei
societăți fără opresiune și injustiție și ținând cont că există mai multe căi de a ajunge la adevăr.
Islamul cere musulmanilor să rămână uniți și să nu iște conflicte între ei, însă nu le cere să evolueze
într-o comunitate politică, apreciind că politica va conduce la proiecte și, mai ales, lupte pentru
putere, fapt care, la rândul său, va aduce preponderent dispute și secesiuni, în detrimentul unității. În
pofida acestui fapt, după moartea profetului, principalul obiectiv al musulmanilor a fost cine să
dețină puterea (politică) și cine să fie lider, obiectiv perpetuat și în perioadele ulterioare, inclusiv
până în prezent.
Ideologia de bază
Urmare procesului de formare a lor, condițiilor istorice și geo-politice specifice în care acest
proces a avut loc, ca și statutului religiei islamice ca religie de stat și, în cea mai mare parte, ca
structură și ideologie de forță în stat, țările arabe islamice au dezvoltat, pe parcursul evoluției lor,
raportat mai ales la specificul și valorile occidentale, imaginea unor autocrații, a unor societăți
relativ închise și restrictive în domeniul social și al drepturilor omului. Cu toate acestea, dezvoltarea
și, în multe cazuri, acreditarea percepției că statele și lumea arabă sunt „strict controlate de
regimurile la putere” și că „strada este numai ecoul palatului”, înseamnă, de fapt substituirea unei
greșeli politice cu o alta. Percepția politicilor și intereselor din afara statelor arabe, fără a cunoaște
specificul și situația lor internă și în context regional și internațional, poate conduce – și a condus,
5
în multe cazuri, la evaluări și, mai ales, decizii politicostrategice cu urmări și rezultate contra-
productive, atât din perspectiva islamică – arabă, cât din cea a inițiatorilor și/sau promotorilor
respectivelor decizii. Este necesară luarea în considerare a factorilor de natură socială, politică,
economică, etnică și religioasă pentru o evaluare complexă și reală a poziției, orientărilor și
obiectivelor majore are popoarelor arabe și statelor lor. Au existat și există, în unele din aceste state,
curente și orientări democratice și în dezvoltare, de promovare a pluripartitismului, cu influențe
importante inclusiv asupra segmentelor fundamentalist-islamice. O serie de reforme democratice,
deși încă fragile, spre exemplu în Egipt, Iordania și Algeria, au pus la îndemâna grupărilor islamiste
un spațiu de manevră politică însemnat pentru consolidarea și extinderea bazelor lor, inclusiv ca
aderenți. Pe acest fond, evoluții regionale importante, cum au fost războiul din Golf, din 1991 și
războiul din Irak, din 2003, au creat, la nivel arab-islamic, un context în care s-a putut testa
posibilitatea și abilitatea conducerilor „democrate” de a mobiliza cetățenii urmându-se proceduri
democratice pentru adoptarea unor poziții politice, unele chiar la nivel pan-arab sunnit.

Democrația și societatea civilă în statele arabe islamice

Indiferent de denumirea utilizată, fie că este folosit termenul simplu de „democrație”, fie cel
de „guvernare populară”, participarea cetățenilor la guvernare, schimbarea pașnică a liderilor și
guvernarea legii reprezintă caracteristici definitorii pentru societatea civilă modernă. Prin urmare,
societatea civilă nu poate exista fără prezența unui sistem democratic.
Democrația și societatea civilă sunt noțiuni care nu pot fi separate. În caz contrar, atât statul,
cât și societatea civilă își pierd legitimitatea, iar statul devine un instrument dictatorial în societățile
bazate pe caste sociale, în cele conduse de regimuri totalitare și în pseudo-democrații. Nu există nici
o îndoială ca libertatea este baza esențială a oricărui efort de creare a unui stat democratic, unde
guvernarea legii este o realitate și este respectată și în care activitatea societății civile este strâns
corelată și complementară cu cea a altor instituții, societatea civilă însăși fiind un catalizator pentru
constituirea oricărei infrastructuri democratice, ca și pentru protejarea ei ulterioară. Prin urmare, se
poate aprecia că dezvoltarea societății civile depinde de cetățeni, de nivelul lor de conștiință și de
percepție a valorilor democratice, de modul și nivelul lor de organizare, elemente care nu se pot
materializa într-un stat nedemocratic, dictatorial.
Cetățenii trebuie să beneficieze de dreptul de a se exprima liber pentru ca societatea civilă să
devină o putere organizată și cu reală influență în relația cu statul. În consecință, crearea unui climat
politic și economic corespunzător pentru dezvoltarea societății civile trebuie să constituie o
prioritate pentru statele arabe islamice care au început sau au în vedere începerea unor reforme
politice, întrucât societatea civilă reprezintă cel mai important și eficient vector pentru promovarea
reformelor politice. Trebuie, totuși, avut în vedere, și pentru o astfel de etapă, faptul că definirea
6
societății civile din perspectiva arabă islamică diferă destul de mult de conceptul similar occidental.
Mai mult, societatea civilă din statele arabe, chiar dacă în prezent se află mai mult în stadiu
conceptual, diferă din punct de vedere istoric de cea din occident. În marea majoritate a statelor
arabe, dezvoltarea de ansamblu a societății civile a fost estompată, în cea mai mare parte, de statul
însăși și de aplicarea legilor sale, precum și de relațiile strânse și loialitatea cetățenilor față de
structurile tribale și cele de familie. În prezent, conceptul societății civile a devenit tot mai cunoscut
și la nivelul cetățenilor din statele lumii arabe islamice, urmare accesului rapid și tot mai diversificat
la informație, fapt care constituie un sprijin semnificativ în perspectiva dezvoltării și evoluției
acestei societăți.
Este, de asemenea, tot mai evident că societatea civilă poate să devină, în mod real, o forță
revoluționară la nivelul statelor arabe, în primul rând pentru promovarea democrației, dar numai în
contextul în care vor fi înțelese corect, luate în considerare și aplicate componentele sale sociale și
culturale specifice.

Problema frontierelor
Majoritatea liniilor de frontieră, respectiv crearea și demarcarea statelor în mare parte a
Orientului Mijlociu sunt o creație relativ recentă. Cele mai multe au fost stabilite între anii 1880 și
1930 și definitivate, preponderent conform propriilor interese, de puterile occidentale, prin tratatele
de pace de la sfârșitul primului război mondial.
Este demonstrat, istoric, faptul că statele arabe în forma în care sunt ele cunoscute astăzi, au
fost delimitate și „modelate” astfel încât să creeze și să mențină o atitudine favorabilă a elitei
conducătoare promovată și susținută la conducere de către puterile occidentale acestea asigurându-
și, astfel, alianțe și aliați pe termen lung. Arabia Saudită, lider regional important, putere
economică, și principal exponent spiritual religios care nu a fost dominată de vreo putere străină sau
vreo dinastie impusa din exterior, a intrat sub incidența unei puternice influențe americane începând
din anii 1930. Alte state din Golf au fost preluate sub controlul și influența Marii Britanii printr-o
succesiune de acorduri încheiate cu aceasta, datând de la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului XX. Strategia și tactica britanice vizau reducerea – în favoarea lor - a activităților
comerciale tradiționale pentru Peninsula Arabică. De asemenea, deoarece principalele rute
comerciale trecând prin porturile și orașele din Golful Persic, centrul de greutate s-a mutat, treptat,
către activitățile din interiorul regiunii. Ca urmare formațiunile tribale care au stat la baza diviziunii
politice și teritoriale apărute înaintea primului război mondial au impus ca sistemul politic rigid,
ereditar și absolutist din zonă, să fie, totuși, preferat de britanici unuia mai puțin primitiv, bazat pe
alternarea la putere a elitelor tribale, conform unor reguli democratice liber consimțite.

7
 Frontierele maritime, însă, nu pot fi trasate decât pe hartă. Aici, jurisdicția este mult mai
complicată, deoarece chiar dacă reglementările internaționale sunt clare, apartenența insulelor care
sunt suficient de aproape de țărm induce probleme deloc neglijabile privind apele teritoriale și, mai
ales, exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze ale platformei maritime respective. Au apărut,
astfel, motive de tensiune regională greu de aplanat care nici în ziua de astăzi nu își găsesc
rezolvarea, întrucât nu există date de identificare precise anterioare demarcării arbitrare. Disputa
asupra frontierelor constituie, încă, un fel de bombă cu ceas, un barometru al relațiilor politice care
se reactivează în funcție de interese și ambiții politice, amenințând stabilitatea regională.

1.2 Cultura și tradițiile Țărilor Arabe

Cel mai important fapt despre cultura arabă este că lumea arabă bogată este formată din
comunități, grupuri și culturi diferite și, prin urmare, nu se poate vorbi niciodată despre o singură
cultură arabă. Astfel încât diferențele nu sunt doar între țări, ci și în cadrul comunităților.
Este imposibil să vorbești despre un grup de oameni fără a face generalizări despre ei și,
în același sens, este de asemenea imposibil să vorbești despre o cultură purtată de un grup de
oameni fără a face generalizări. Dar se poate susține că acest studiu asupra obiceiurilor și
tradițiilor culturii arabe a fost realizat într-un mod destul de prudent, deoarece elicită exemple
specifice cât mai mult posibil despre cultura și stilul de viață arab, precum și despre
caracteristicile comunității arabe.
Lumea arabă, care este formată din 22 de țări, găzduiește mai multe credințe, iar oamenii
din multe grupuri etnice vorbesc diferite limbi și dialecte. Aproximativ șaizeci la sută din
rezervele mondiale de petrol se află fie în Peninsula Arabică, fie foarte aproape de regiunea
respectivă. Situată în geografia arabă, Arabia Saudită este țara cu cele mai mari rezerve de petrol
din lume.
Stilul de îmbrăcare al femeilor arabe le impune să-și acopere capul pentru a-și arăta
respectul, chiar dacă poartă costume occidentale. Locul femeii în societatea arabă este atât de
valoros încât un bărbat trebuie să se ridice când o femeie intră în cameră. Cu toate acestea, în
ciuda respectului arătat și a distanței păstrate față de femei în cultura arabă, femeile nu pot
beneficia de multe drepturi pe care le au bărbații în societate.
Familia se află în centrul onoarei, devotamentului și reputației. În cultura arabă și
islamică, bărbații sunt capul familiei. Trebuie să dai mâna bărbaților cu care faci afaceri, dar ai
grijă să nu te strângi prea tare. Este important să construiți respect și încredere înainte de a
începe să faceți afaceri cu arabii.
8
 Viața și sărbătorile sunt, de asemenea, sub influența islamului în țările arabe. Calendarul
arab este un calendar lunar în care un an constă din 12 luni și 353 sau 354 de zile. Ziua sfântă
pentru musulmani este vinerea. Deși sărbătorile din țările arabe variază de la o țară la alta,
sărbătorile comune sunt desigur feste religioase și zile speciale. Aceste date se schimbă în fiecare
an, deoarece utilizează calendarul lunar.
Deoarece cultura arabă și tradițiile islamice sunt împletite, arabii nu mănâncă carne de
porc, multe animale carnivore și animale marine fără solzi. Alcoolul este una dintre principalele
interdicții din țările arabe. Toate animalele pe care le mănâncă sunt sacrificate în conformitate cu
regulile islamice. Carnea de oaie este cel mai popular tip de carne. Conform culturii și stilului de
viață arab, oaspeților li se oferă întotdeauna gustări, ceai sau cafea, iar refuzul acestor oferte este
considerat nepoliticos, deoarece își prezintă prietenia și respectul împreună cu acestea. În cultura
arabă, este mai potrivit pentru dvs. să ridicați tot ce vi se servește cu mâna dreaptă.

Zile importante la arabi

Pelerinaj la Mecca

Hach sau Hajj, este pelerinajul pe care musulmanii din toată lumea îl fac anual în orașul sfânt
Mecca, activitate religioasă considerată unul dintre pilonii Islamului.Conform scripturilor,
fiecare musulman trebuie să facă acest pelerinaj cel puțin o dată în viață. Este considerată o
realizare spirituală atât de importantă încât oamenii care participă la ritual sunt foarte respectați
de comunitățile lor. Pelerinajul adună milioane de musulmani în fața așa-numitei Moschei Sfinte,
unde se roagă la Kaaba, o mare figură cubică acoperită cu o mătase neagră care, conform religiei
indică, conține rămășițele Piatrei Negre, provenind din Paradisul lui Adam și Eva.
Ca parte a pelerinajului, unii musulmani includ o vizită în orașul Medina, unde sunt îngropate
rămășițele muritoare ale profetului Mahomed (570-632 d.Hr.), fondatorul Islamului.

Eid al-Fitr
Înseamnă „banchet de caritate” și este o activitate religioasă similară Crăciunului pentru oamenii
cu credință creștină. Relațiile nu se datorează originii lor, ci datorită caracteristicilor ritului,
deoarece copiii primesc cadouri, se consumă feluri de mâncare speciale și oamenii poartă haine
noi.

Eid al-Adha

9
Cunoscută drept „sărbătoarea sacrificiului”, ea are loc exact la douăzeci de zile după Eid al-Fitr.
Această activitate se desfășoară pentru a comemora actul patriarhului Avraam, care a fost dispus
să-și sacrifice propriul fiu pentru a-și demonstra credința în Dumnezeu.

Festivalul Janadriyah
Este un eveniment care este responsabil pentru expunerea celor mai bune din cultura saudită
timp de două săptămâni, prin vânzarea de obiecte de artizanat, dansuri populare, târguri de carte
și chiar o cursă de cămile care are loc în timpul deschiderii festivalului.
Evenimentul datează din 1985 și de atunci a devenit o tradiție care întâmpină mai mult de un
milion de oameni în fiecare an. Semnificația sa este chiar de natură internațională, deoarece
regatul invită anual o țară ca oaspete de onoare. Egiptul, India, Emiratele Arabe Unite și chiar
țări europene precum Franța și Germania au participat la acest festival al culturii saudite.

În cultura Arabiei există mai mult de cincizeci de manifestări ale dansului, care variază
în funcție de zona regatului. Trei dintre ele sunt enumerate mai jos:
Dansul săbiilor
Acest dans, cunoscut în mod tradițional sub numele de Ardah, este considerat dansul național și
este format din două rânduri de bărbați care poartă săbii și dansează în ritmul tobei și al
cântecelor poetice. Acest dans a fost declarat Patrimoniu Cultural Imaterial al UNESCO în 2015
și este utilizat în mod obișnuit la nunți și evenimente populare.
Samri
Este un dans tipic care implică și poezie cântată și acompaniamentul tobei. În acest caz,
două rânduri de bărbați execută actul în genunchi, deplasându-se la ritmul muzicii.
Khaligee sau Khaliji
Acest dans interpretat de femei, folosește mișcări foarte delicate ale picioarelor,
mâinilor, umerilor și capului cu o utilizare pronunțată pentru a exprima mișcarea părului. De
aceea a câștigat numele popular al „dansului părului”.
Rochia purtată de dansatoare nu este foarte revelatoare, constă dintr-o tunică lungă, largă și
brodată care se poartă peste îmbrăcămintea tipică a dansului din burtă.

10
 1.3 Etica afacerilor în țările Arabe

Etica în afaceri studiază moralitatea sistemelor economice, a corporaţiilor şi a indivizilor

care interacţionează cu aceste corporaţii. Experienţa mondială evidenţiază două abordări de bază
ale eticii afacerilor:
1. Abordarea moralistă – de orientare creştină, care susţine ideea conform căreia principiile de
bază ale eticii creştine şi ale filozofiei morale trebuie extinse şi în sfera afacerilor;
2. Abordarea pragmatică – presupune că afacerile trebuie să fie etice nu pentru a urma normele
morale şi creştine, ci pentru că dovedirea unei responsabilităţi sociale sporite contribuie la
conferirea durabilităţii afacerii şi la obţinerea de profituri suplimentare, evitând o serie de riscuri
şi tensiuni. 
Ca abordare pentru etica afacerilor, utilitarismul încurajează eficienţa şi stabilitatea
activităţilor economice pe termen lung (cum ar fi, de exemplu, investiţiile de capital),
productivitatea şi maximizarea profitului, stimulează performanţa economică individuală,
conducând evaluarea morală spre conceptul de analiză cost-beneficiu. Conceptul de utilitate este
folosit în teoria microeconomică pentru a compara beneficiile nete cu costurile asociate unei
acţiuni, unui bun sau unui serviciu.
Ordinea economică islamică are la bază trei valori fundamentale: dreptatea socială,
corectitudinea şi moderaţia. Etica islamică în afaceri oferă o alternativă viabilă - din punct de
vedere economic şi moral - eticii occidentale. Principala valoare care călăuzeşte societatea arabă

11
este reprezentată de respectarea legilor din Coran (Cartea Sfântă a islamicilor), atât în viaţa
privată şi socială, cât şi în viaţa de afaceri.
În lumea islamică, investiţiile de afaceri sunt coordonate de etica islamică şi de legea
numită Shari'ah. Etica islamică interzice investiţiile în companiile implicate în afaceri cu alcool
sau cu jocuri de noroc, ca şi în companiile care obţin profituri din dobânzile încasate în urma
banilor daţi cu împrumut (băncile şi grupurile de asigurări). Totuşi, investiţiile islamice
reprezintă segmentul de investiţii fundamentate pe religie (credinţă) care înregistrează cea mai
rapidă creştere din lume.
Produsele înspre care sunt dirijate investiţiile islamice constituie o alternativă potrivită pentru
investitorii aparţinând altor religii, în mod special pentru creştinii conservatori, deoarece ambele
religii interzic investiţiile în aşa-numitele „acţiuni ale păcatului": alcoolul, ţigările şi pornografia;
de asemenea, se evită şi companiile financiare tradiţionale, deoarece legea islamică interzice
încasarea dobânzilor în urma sumelor date cu împrumut şi obţinerea de profituri într-o companie
care acţionează ca o instituţie de credit sau de debit.
În jurisprudenţa islamică, există două tipuri de contracte financiare care înlocuiesc
tranzacţiile occidentale bazate pe dobândă. Acestea sunt: Shirkah (parteneriatul) şi Mudarabah
(relaţia agent - principal). În relaţia de afaceri bazată pe parteneriat, două sau mai multe persoane
pun bazele unei afaceri comune, fiecare furnizând un anumit procent din capitalul necesar, cu
precizarea că profiturile sau pierderile vor fi împărţite între cei doi parteneri, într-o proporţie
predeterminată. Pe de altă parte, relaţia agent - principal se bazează pe un contract de afaceri în
care una dintre părţi, proprietarul (Rabbul - Mal), furnizează capitalul necesar, în timp ce cealaltă
parte, agentul (Darib), îşi aduce contribuţia în termeni de muncă şi efort (fizic şi psihic), iar
profiturile obţinute vor fi împărţite conform unui acord iniţial între părţi. Aceste două tipuri de
relaţii contractuale înlocuiesc opţiunile occidentale bazate pe dobânda plătită şi încasată şi
armonizează relaţiile de afaceri cu valorile morale şi religioase ale lumii arabe.
Accentul Islamului asupra perspectivei muncii grele este pozitiv, dar susținerea eticii în
afaceri reflectă adesea un angajament față de principiile sale, mai degrabă decât practica (Ali și
Al-Shakhis, 1989). Islamul încurajează, de asemenea, liderii să se consulte atunci când fac
decizii. Cu toate acestea, Bjerke și Al-Mecr (1993) susțin că managerii arabi au găsit să ia decizii
de muncă paternalist, limitând consultările la anumite persoane. Majoritatea manierelor și
comportamentului normativ și nonverbal interacțiunilor musulmanilor se bazează tocmai pe ceea
ce a fost afirmat în Coran și conform practicilor profetului Mahomed. Islamul pune accentul pe
smerenie și modestie, ca dirijare și îndrumare a comportamentului indivizilor.
Ei consideră că: „Islamul ne învață valorile noastre în ceea ce privește angajamentul de a
munci. Dacă un angajat are valori islamice puternice, el se va comporta foarte bine și va fi o
12
persoană productivă. Islamul ne încurajează, de asemenea, să lucrăm foarte mult pentru a obține
un salariu echitabil. De asemenea, Islamul ne învață să păstrăm secretele companiei și să ne
comportăm bine în interiorul și în afara locului de muncă ”. (ZML.9)
„Toată lumea ar trebui să știe că Allah ne observă. Trebuie să ne păstrăm moralitatea în interiorul
și în afara locului de muncă și, de asemenea, în rețelele noastre sociale. În departamentul nostru
există un număr de non-musulmani și, în conformitate cu religia Islamului, ”.(ZML.4)
Sharia, principiile islamice și prescripțiile Profetului Mohammed servește drept schiță
pentru managerii arabi în activitățile lor de afaceri. Dovezile arată că comportamentul
managerial în contextul organizațional arab este modelat de valorile islamice. Mai mult,
educația și mediul de acasă al indivizilor joacă un rol semnificativ în accentuarea respectului față
de manageri. Astfel, angajații sunt obișnuiți să accepte și să respecte autoritatea managerilor lor.
Potrivit Kaptein (2004), 52,5% dintre cele mai mari organizații din lume au coduri de
afaceri. În timpul desfășurării studiului actual, a devenit evident că codurile de afaceri sunt
vizibile în mediul de afaceri modern arab. În plus, organizațiile care nu au în prezent coduri de
etică în afaceri sunt încurajate din ce în ce mai mult, uneori cu forța, să adopte apoi prin
reglementare.

Capitolul II Caracteristici ale omului de afaceri arab

2.1 Reguli de care se conduc oamenii de afacere arabi

Relaţiile bune dintre colegi şi relaţiile pe care le avem cu investitorii, cu partenerii noştri
sunt de o importanţă fundamentală pentru noi. Dând dovadă de o integritate ireproşabilă şi un
comportament etic, vom asigura, de asemenea, şi increderea continuă de care ne bucurăm din
partea clienţilor noştri.
Sunt câteva principii călăuzitoare de bun simţ care pot ajuta oamenii de afaceri în a ţine
seama de implicaţiile etice ale deciziilor lor şi ale comportamentului lor ca businessmeni:
1. Supunerea în faţa legii. Ceea ce înseamnă că o teză a responsabilităţii sociale şi a eticii
manageriale e supunerea faţă de lege, de preferat atât în privinţa literei, cât şi a spiritului ei.
2. Să se spună adevărul. Spunerea adevărului e importantă în constituirea atitudinii de încredere
reciprocă.
3. Respectul faţă de oameni, adică tratarea cu respect a oamenilor, care are adânci rădăcini în
studiul eticii.
4. Utilizarea şi respectarea „Regulii de aur”. Tradusă în condiţiile lumii afacerilor, această
regulă înseamnă deservirea clienţilor, tratarea indivizilor corect şi cinstit, asa cum managerii ar
dori să fie tratată afacerea dacă aceasta ar fi un individ. Putem spune că etica relaţiilor ar tebui să
13
fie construită pornindu-se de la principiul regulii de aur, adica „fă celorlaţi ceea ce ai dori ca ei
să-ţi facă ţie”.
5. Inainte de orice să nu păgubeşti pe cineva, să nu faci rău. Acest principiu – în realitate,
prima regulă a eticii medicale – este considerat de unii cercetători americani a fi linia de bază a
oricărei considerări etice şi, totodată, una uşor de aplicat în afaceri.
6. Participaraea activă fără paternalism, acest principiu a ţintit mai mult spre a-i învăţa pe
oamenii de afaceri să cunoască nevoile interesaţilor relevanţi, decât spre a-i învăţa să decidă bine
pentru ei.
7. Totdeauna să acţionezi când ai responsabilitate. Managerii au responsabilitatea de a iniţia o
acţiune sau de a lua o decizie de câte ori au capacitatea sau obligaţia de a proceda aşa, sau atunci
când cei apropiaţi sunt în nevoie şi managerul este singurul care le poate oferi ajutor.

2.2 Caracterizarea oamenilor de afaceri arabi

Acest stil de negociere este un stil cu adânci rădăcini în tradiţiile culturii islamice. Arabii îi
vor respecta pe ceilalţi în momentul în care aceştia respectă tradiţiile arabe, dar păstrîndu-şi
propriile obiceiuri.
Negociatorii islamici se caracterizează printr-o ospitalitate deosebită şi o preocupare
pentru relaţiile sociale. Stabilirea relaţiei dintre negociatori (“topirea gheţii”) ocupă o perioadă
importantă în timpul negocierilor. Vizitatorul trebuie să reuşească să le câştige încrederea.
Încă de la început se va negocia la un nivel foarte înalt. Bill Scott (1996) remarca faptul că
“discuţia poate fi foarte dură, dar din această conversaţie socială extinsă poate deriva un respect
mutual şi posibilităţi reale de a încheia o afacere.”
De asemenea, s-a mai observat că negociatorii islamici sunt mai puţin înclinaţi spre
compromis (“tradiţia este că răzbunarea este mai respectabilă decât compromisul” -  Bill Scott –
“Arta negocierilor”, 1996, pagina 122).
Caracteristici importante ale discursurilor negociatorilor arabi sunt  exagerarea, repetiţia şi
insistarea asupra unor aspecte pentru accentuarea lor. În limba arabă se întâlnesc deseori
exagerări. De exemplu: anumite cuvinte se accentuează  la sfârşitul propoziţiei; în mod frecvent,
pronumele se repetă pentru a dramatiza mesajul; se utilizează în mod obişnuit metafore şi
comparaţii; poţi auzi un arab înşirând o listă de adjective pentru a accentua un punct de vedere.

14
 De asemenea, în limba arabă sunt obişnuite ameninţările verbale, dar ele funcţionează mai
mult ca o eliberare psihologică şi în general nu reflectă adevăratele intenţii ale vorbitorului.
Această exagerare lingvistică este o formă de ambiguitate sau inexactitate, care nu transmite un
mesaj direct, precis.
O variabilă importantă pentru negocieri este atitudinea faţă de timp. Culturile arabe sunt
policronice, considerând timpul o resursă nelimitată. Datorită acestei indiferenţe faţă de timp,
negociatorii care vin în contact cu oameni de afaceri arabi se pot simţi frustraţi sau insultaţi.
Atunci când negociem cu un arab, ne putem aştepta la dese întârzieri şi întreruperi.
Managerii arabi de obicei nu sosesc la întâlniri la ora stabilită. De ce şi-ar schimba
obiceiurile doar pentru un străin? Obligaţiile faţă de familie, prieteni şi tradiţii sunt mult mai
importante pentru ei.
În ţările arabe, chiar şi atunci când se află într-un punct critic, negocierile pot fi frecvent
întrerupte de telefoane, secretare care doresc anumite semnături şi chiar vizitatori care doresc să
discute cu gazdele arabe respective un subiect cu totul diferit de cel al negocierii. Dacă europenii
sau americanii interpretează aceste întreruperi ca un semn de impoliteţe sau lipsă de interes,
gazda lor arabă, sensibilă la relaţiile personale care îl leagă de societate, consideră a fi extrem de
nepoliticos să refuze un telefon sau o vizită din partea unui prieten sau asociat  şi presupun că cei
aflaţi la masa negocierilor nu se vor supăra pentru o întrerupere de câteva minute.
Bill Scott  recomanda negociatorilor europeni “să se adapteze unui asemenea mod de
negociere, să accepte pierderile relative de  timp, să fie capabili la momentul potrivit să aducă
discuţia la punctul în care s-a întrerupt şi să reconstruiască momentul pierdut”. (“Arta
negocierilor”, 1996, pagina 122).
Valoarea acordată timpului se regăseşte şi în atitudinea faţă de termenele limită şi
programele stabilite anticipat. Arvind V. Phatak (“International Dimensions of Management”,
1995) observa că în Orientul Mijlociu oamenii reacţionează în legătură cu termenele limită ca şi
cum ar fi “ameninţaţi şi înghesuiţi într-un colţ”. Dar dacă termenele limită nu sunt importante
pentru ei, se pune problema cum îi determinăm să facă un anumit lucru într-un anumit interval de
timp.
Arvind V. Phatak (“International Dimensions of Management”, 1995) spunea că “fiecare
cultură îşi are propriile modalităţi de a exercita presiuni în scopul obţinerii unor rezultate”, iar
modalitatea arabă este “cicălitul”, pe care alte culturi l-ar considera o impoliteţe. El prezintă
cazul unui om de afaceri arab care povesteşte cum îşi repară maşina: “Întâi merg la garaj şi îi
spun mecanicului ce este în neregulă cu maşina. N-aş vrea să creadă că nu ştiu. Apoi las maşina
şi mă plimb puţin prin zonă. Mă întorc la garaj şi îl întreb dacă a început deja lucrul. Când plec
de  la birou spre casă pentru a lua masa, mă opresc pe la garaj şi îl întreb cum merg lucrurile.
15
Când mă întorc la birou, mă opresc iar. Seara revin şi îmi arunc o privire peste umărul lui. Dacă
n-aş continua astfel, el s-ar ocupa de maşina altcuiva. Dacă n-ai fost cicălit de un arab, n-ai fost
cicălit niciodată.”
Alegerea timpului pentru negocieri se face de obicei în funcţie de orele pentru rugăciune
(de 5 ori pe zi)  care afectează programul de  muncă. În timpul negocierilor, oamenii de afaceri
arabi caută să stabilească afaceri corecte, cu nivele rezonabile ale profitului. Ei urmăresc
obţinerea unui nivel satisfăcător al profitului şi nu maximizarea acestuia.
La negocierea cu oameni de afaceri din ţările musulmane nu trebuie să uităm că legea
islamică interzice perceperea de dobânzi la împrumuturi. Pentru depăşirea acestei bariere
culturale va fi nevoie să înlocuim taxele financiare cu taxe administrative pentru a putea fi
acceptate la masa negocierilor sau să acceptăm acţiuni ca remunerare pentru un credit acordat. În
unele ţări islamice, băncile primesc acţiuni   de la companiile pe care le finanţează, deci vor
beneficia de o parte din profitul obţinut de acestea sau vor suporta o parte din pierderi.
O altă problemă care se pune este aceea a meselor de afaceri  date pentru managerii arabi,
la care se recomandă să se ţină seama de tradiţiile islamice care interzic consumul de alcool sau
de carne de porc. Tot tradiţia impune abstinenţa de Ramadan, când musulmanilor li se interzice
mâncarea şi băutura de la răsăritul soarelui până la apus. Toate aceste tradiţii trebuie respectate.
Bill Scott  (”Arta negocierilor”, 1996, pagina 122) a arătat însă că acest stil tradiţional a
început deja să fie depăşit datorită petrolului şi a numeroşilor arabi care au început să-şi facă
studiile în S.U.A., aceştia adoptând stilul american.
Îmbrăcămintea bărbaților. Bărbații sunt obișnuiți să poarte tunici lungi de lână numite dezgheț,
plus o batistă saughutra pe care le pun pe cap. De asemenea, femeile poartă haine lungi, de
obicei negre, cunoscute sub numele de abaya, precum și un voal pe care îl
numesc nicab acoperindu-și capul, cu excepția ochilor.
Oamenii de afaceri arabi sunt încă foarte tradiționali, iar modalitatea lor obișnuită de a
încheia afacerea este să conducă o afacere grea. Cu toate acestea, procesul de negociere este mai
lent în această parte a lumii, deci ar trebui să aveți multă răbdare. Așteptați-vă să treacă încet
birocrația birocratică. Procesarea documentelor va dura timp și, dacă nu aveți răbdare, veți fi
învinși. Negocierile și deciziile sunt de obicei discutate cu întreaga echipă executivă implicată în
afacere, așa că fiți pregătiți să așteptați.
Un alt lucru de reținut că conceptul de salvare a feței, fie că este al lor, fie al tău, este
foarte viu în lumea arabă. Evitați să nu fiți de acord cu colegii dvs. arabi direct în timpul
întâlnirilor. Aflați arta subtilității pentru a-i duce la modul dvs. de gândire, parafrazându-vă
dezacordul. De asemenea, trebuie să înțelegeți că omologii dvs. nu ar fi de acord cu dvs. direct în
timpul negocierii. Învață să citești limbajul corpului, ceea ce îți poate oferi indicatori despre
16
evoluția negocierilor. Urmăriți întâlnirea cu un e-mail sau un apel telefonic, unde omologii dvs.
pot fi mai sinceri cu gândurile și comentariile lor, astfel încât să știți cum să treceți la următoarea
rundă de negocieri.
În lumea arabă, punctualitatea ia un alt sens. Dacă sunteți atât de obișnuiți să fiți punctuali,
întâlnirea cu un omolog arab ar putea fi o revelație. Trebuie să fii destul de flexibil cu timpul tău,
deoarece omologii tăi arabi pot apărea cu 30 de minute târziu la întâlnire. Este un eveniment
normal. Ați fi surprins să știți că au existat cazuri în care apar cu o oră, câteva ore sau o zi târziu.
În loc să vă simțiți frustrat, este recomandabil să mergeți cu fluxul, dar să arătați respect ca
invitat și să ajungeți la timp pentru întâlnirea dvs.
Agendele nu sunt foarte importante atunci când ne întâlnim cu arabii. Structura întâlnirii
este mai circulară decât liniară, cea mai în vârstă dintre arabi prezenți conducând și conducând
discuția de afaceri. Întâlnirea începe de obicei cu mici discuții care ar putea dura aproximativ
cinci minute. Chiar dacă este o întâlnire privată, așteptați-vă să se producă întreruperi. Odată cu
utilizarea sporită a smartphone-urilor, arabii își verifică de obicei telefoanele des și comunică cu
alte persoane în timpul întâlnirii. Nu sunt lipsiți de respect. Ele fac doar parte din noua cultură
bazată pe tehnologie.
Asigurați-vă că aveți mai multe copii ale broșurilor, planurilor de afaceri sau propunerilor
dvs. în timpul ședinței. Este posibil să nu vă întâlniți cu factorii de decizie adevărați, așa că
aceștia vă vor cere să le dați copii ale materialelor pe care le-ați prezentat.
Capitolul III Recomandări pentru doritorii de a desfășura afacere pe teritoriul arab

În timp ce mulți proprietari de afaceri se aventurează în Europa și America de Nord, există

companii care doresc să exploreze alte piețe și să încerce să facă afaceri în lumea arabă, o
regiune cu o piață foarte diversă.
Veți avea nevoie de tot ajutorul pe care îl puteți obține dacă doriți să explorați afaceri în
lumea arabă, unde practicile și normele sunt foarte diferite de perspectiva americană sau
europeană. Regiunea arabă este diversă din punct de vedere cultural, religios, etnic și geografic.
Prin urmare, este esențial să înțelegeți detaliile culturale și economice ale fiecărei țări pentru a
găsi oportunitățile de afaceri disponibile în care vă veți încadra compania.

1. Înțelegeți momentul corect

Trebuie să înțelegeți că săptămâna de lucru în Orientul Mijlociu este diferită de Occident.
Având islamul ca religie dominantă, vinerea este considerată cea mai sfântă zi. Vineri, amiaza
este ora rugăciunii congregaționale. În multe state din Orientul Mijlociu, weekendul muncitorilor

17
este vineri și sâmbătă. Dar acest lucru nu este valabil pentru toate domeniile, deci iată un ghid
rapid.
Programul de weekend de vineri și sâmbătă este respectat în Algeria, Bahrain, Egipt, Irak,
Iordania, Kuweit, Libia, Oman, Palestina, Qatar, Arabia Saudită, Sudan, Siria, Emiratele Arabe
Unite și Yemen. În Liban, Maroc și Tunisia, programul de weekend este sâmbătă și duminică.
Calendarul gregorian este folosit în lumea arabă, cu excepția Arabiei Saudite, dar urmează
și calendarul lunar islamic atunci când vine vorba de observarea festivalurilor lor religioase.
Două dintre cele mai importante sunt Eid-al Fitr (sfârșitul postului în timpul Ramadanului) și Eid
al-Adha, care este sfârșitul pelerinajului Hajj sau anual. Acestea sunt sărbători mobile care
urmează mișcările lunii; prin urmare, este dificil de determinat când vor avea loc aceste două
festivaluri islamice. Amintiți-vă că data exactă pentru a le observa variază și în funcție de țară
(datorită diferenței de timp).
Având în vedere aceste scenarii, este esențial să vă actualizați calendarul și să vă asigurați
că veți evita să planificați întâlniri de afaceri sau conferințe în aceste perioade, în special în
timpul lunii Ramadan.
În unele state, în special în Egipt și Iordania, unde există minorități creștine, se observă, de
asemenea, festivaluri creștine precum Crăciunul, care pot afecta programele de lucru și
operațiunile comerciale.

2. Programați comunicarea față în față

Pentru persoanele care doresc să exploreze posibilitățile de a face afaceri în lumea arabă,
trebuie să vă angajați în comunicare față în față. Asigurați-vă că evitați angajarea în afaceri prin
telefon sau e-mail. Pentru arabi, contactul personal este foarte vital, deoarece pentru majoritatea
dintre ei, există doar o foarte mică distincție între relațiile personale și de afaceri, astfel încât
întâlnirile personale sunt critice. Asigurați-vă că programați și întâlniri personale.
În general, întâlnirile trebuie rezervate cu cel puțin o săptămână în avans. Asigurați-vă că
confirmați întâlnirea prin telefon cu câteva zile înainte.

3. Respecta-ți limba
Araba standard modernă este limba oficială în majoritatea statelor arabe, cu excepția
Emiratelor Arabe Unite, unde majoritatea oamenilor de afaceri sunt expatriați. Sunt foarte
mândri de limba lor maternă, deci este vital să învățăm cel puțin câteva felicitări arabe pentru a
face o impresie bună. Arată omologilor dvs. că sunteți serios în ceea ce privește activitatea cu ei

18
și că respectați propria limbă. Puteți aduce un interpret cu dvs. dacă colegii de afaceri preferă să
organizeze întâlnirea în limba arabă.
Pentru a vă introduce limba, iată câteva fraze pe care le-ați găsi utile pentru fiecare ocazie.
În timpul întâlnirii inițiale, puteți spune As-salaam alaykum (adică, Pace cu voi). Îl vei auzi pe
omologul tău răspunzând spunând Wa alaykum as-salaam (adică, Și pacea să fie și cu tine). Bună
ziua în arabă este Marhaba, în timp ce Mulțumesc este Shukran. Când spui Keif al-haal? (Ce mai
faci?), Răspunsul pe care îl vei primi va fi Al-hamdulillah (Mulțumesc lui Dumnezeu). A spune
„Vă rog” este diferit dacă solicitați un bărbat sau o femeie. Spui Min fadlak unui bărbat și Min
fadlik unei femei. Inshallah este o expresie pe care o puteți folosi atunci când dvs. și omologii
dvs. arabi vorbiți despre acțiuni sau planuri viitoare. Înseamnă că Dumnezeu vrea. Îl folosești pe
Ma As-salama când îți iei rămas bun. Se traduce a merge în pace.

4. Strîngerile de mână
Strângerile de mână sunt, de asemenea, schimbate de obicei, deși poate dura mai mult decât
ceea ce sunteți obișnuit. Nu vă retrageți mâna imediat. Mai degrabă, fiți politicos și așteptați ca
colegul dvs. arab să vă elibereze mâna. Dacă vă întâlniți cu o femeie de afaceri arabă, așteptați ca
ea să-i ofere mâna, deoarece majoritatea sunt încă foarte conservatori și nu vor da mâna unui
coleg de sex masculin. Dacă sunteți o femeie de afaceri care se ocupă cu un omolog arab, ar
trebui să așteptați ca acesta să-i ofere mâna pentru a schimba strângerea de mână. Arabii
organizează de obicei întâlnirile în mod formal, așa că așteptați să vă adresați doamna sau
domnul înainte de prenumele dvs., dar acest lucru variază de la o țară la alta.
Este important să aveți cărțile de vizită tipărite în engleză și arabă. Asigurați-vă că sigla
companiei dvs. este pe partea dreaptă a cardului, deoarece limba este citită de la dreapta la
stânga.

5. Câștigă încrederea lor devenind prietenul lor

Chiar și cu expunerea lor crescândă la practicile comerciale în afara lumii arabe, mulți arabi
consideră în continuare că viața profesională și cea personală nu sunt distincte una de cealaltă.
Dacă ești un potențial partener de afaceri, colegul tău arab te privește inițial ca prieten.
Din acest motiv, arabii favorizează întâlnirile față în față. Pentru ei, este important să
construiți raporturi prin mici discuții despre lucruri personale înainte de a trece la scopul
principal al întâlnirii. Pentru arabi, este esențial să te cunoască la nivel personal înainte de a
vorbi despre afaceri.
Prin urmare, înainte de a vă întâlni cu clienții arabi sau cu potențialii parteneri de afaceri,
ar trebui să pregătiți răspunsuri la întrebări despre familia și sănătatea dvs., experiențele dvs. de
19
călătorie și casa dvs. De asemenea, ar trebui să le puneți aceleași întrebări. Un lucru de reținut
este să evite să pună întrebări specifice despre membrii familiei lor de sex feminin.
Este dificil să pătrunzi într-o industrie sau afacere în statele arabe. Trebuie să aveți o
persoană de contact în cadrul unei organizații sau companii. Dacă nu aveți un contact, asigurați-
vă că angajați un sponsor de contact sau un intermediar pentru a vă prezenta persoana pe care ar
trebui să o cunoașteți. Acesta este un sistem predominant și acceptat în Orientul Mijlociu, care se
numește wasta. Dacă aveți deja un contact influent, puteți avea un timp mai ușor de trecut prin
birocrația existentă.
Împrumuturile și returnarea favorurilor există, de asemenea. Dacă omologul tău arab
solicită o favoare, va fi benefic pentru tine să o îndeplinești. Nu trebuie să refuzați niciodată o
cerere directă. Chiar dacă nu puteți îndeplini favoarea, eforturile dvs. vor fi apreciate și amintite,
ceea ce vă va fi de folos.
6.Vestimentația corectă
Îmbrăcămintea adecvată pentru o întalnire de afaceri cu un arab este costumul negru și cămașa
albă la bărbați, iar la femei îmbrăcămintea care va acoperi brațele și care nu vor arăta prea mult
formele corpului.

Concluzie

Arabii au reguli de comportament destul de diferite față de restul popoarelor. Majoritatea

sunt musulmani, iar rolul special pe care religia îl are în viața fiecărui musulman, îi dictează
acestuia un comportament în concordanță cu textul Coranului. De regulă, discuțile cu un arab vor
începe liber, cu întrebări privitoare la familie, sănătate, ocupație, făcându-se de mai multe ori
referire la Allah.
Ospitalitatea este caracteristica ce îi definește cel mai bine pe arabi. Pentru ei este foarte
important ca oaspetele să se bucure de toată atenția. În acest sens, există și o vorbă la arabi  să fii
mai generos decât Hatim Tayy, cel care și-ar fi sacrificat singura lui camilă, un mare sacrificiu
pentru beduini, pentru a-și servi cum se cuvine un musafir neașteptat.

20
 Adesea, sentimentele imediate, mai degrabă decât dovezile empirice, sunt influențe
esențiale în gândire și decizii. Saudiții sunt educați ca gânditori asociativi, cu toate acestea mulți
își completează învățământul superior în Regatul Unit sau în Statele Unite, astfel încât s-au
adaptat la gândire conceptual și analitic. Când negociază, arabii folosesc adesea argumente
personalizate, apeluri și convingeri persistente, astfel că se vor aștepta la o abordare similară față
de dvs. Liderul de sex masculin este factorul-cheie de luare a deciziilor, cu toate acestea el nu va
precede până când nu va avea consensul grupului. Leadershipul și identitatea apar din familia și
abilitatea de a proteja onoarea familiei extinse.
Majoritatea țărilor occidentale au încercat să promoveze egalitatea între bărbați și femei.
Cu toate acestea, țările arabe cred că cele două sexe sunt entități complet diferite. Viața publică
este domeniul exclusiv al bărbaților din Arabia Saudită, iar femeile din Arabia Saudită nu
participă, de regulă, la lumea întreagă de afaceri. Pentru călătorii de afaceri pentru femei,
limitările privind comportamentul permis sunt foarte reglementate. Chiar dacă ați acordat o viză,
desfășurarea afacerii poate fi destul de dificilă pentru o femeie. În timp ce vor fi acceptate fără
voaluri, trebuie să se imbrace foarte conservator.
Analizând această națiune am constat faptul că acestețări au muțime de restricții, și odată
ajunși în acele țări este bine de consultat toate sursele de informașie cu referire la modificarile
legale și la restricțiile implimentate.

Bibliografie
1. Johns G. ”Comportament organizational”, Bucuresti, Economica,1998.
2. Zait N. „Managementul intercultural: valorizarea diferentelor culturale”, Bucuresti,
Economica,2002.
3. Hofstede G. „Managementul structurilor multiculturale”, Bucuresti, Economica,1996.
4. Robinson D. ”Eticheta in faceri”, Bucuresti, Rentrop and Straton, 1999
5. Zait N. „Managementul intercultural: valorizarea diferentelor culturale”, Bucuresti,
Economica, 2002.
6. Code of Ethics and Professional Conduct in Arabia
7. https://rum.mentorbizlist.com/4259560-business-etiquette-role-meaning-and-basic-rules
8. https://www.daytranslations.com/blog/business-arab-world-best-practices/

21
9. https://www.almaany.com/en/dict/ar-en/business-rules/
10. http://arabic.speak7.com/understanding_arabic_business_culture.htm
11. https://entrepreneurhandbook.co.uk/business-in-the-arab-world/
12. https://context.reverso.net/translation/english-arabic/business+rules
13. https://www.arabicpod101.com/arabic-vocabulary-lists/phrases-for-doing-business-
successfully
14. https://www.robertsonlanguages.com/business-etiquette-abroad-a-guide-to-the-middle-
east/

22