“Numai Poetul”, din punct de vedere al continutului, poezia are doua strofe care corespund doua planuri,

aflate in antiteza: planul omului obisnuit, si cel al omului de geniu. Omul obisnuit, este caracterizat prin
efemeritate, supus trecerii ireversibile a timpului, avand o viata ciclica. Realizarile acestuia sunt inutile,
care nu vor dainui in timp, aflandu-se sub semnul mortii. Motivul “marii infinite” sugereaza viata in care
oamenii sunt simplii actori.
Omul de geniu se caracterizeaza prin invingerea timpului, operele sale facandu-l nemuritor si
indiferent in raport cu lumea, neadaptabil in societate, cauta absolutul, refugiindu-se in scris, pentru ca
astfel el poate fi inteles de cei asemenea lui.
Eminescu afirma ca poezia trebuie citita si inteleasa, adevarat fiind faptul ca poezia nu are sa
descifreze, ci din contra, sa incifreze o idée poetica.
Versul poetic eminescian anunţă ideea de catharsis (perfecţiune prin artă) („voi le citiţi ca să puteţi a
plânge căci prin izvor de lacrimi mor durere.”)
numai poetul poate trece peste nemărginirea timpului, el învinge timpul prin creaţia sa – 
 Numai poetul 
;
Crezul artistic al lui Mihai Eminescu este acela ca numai arta
eternizeaza creatorului, îl poete face nemuritor, idee exprimata în
poezia intitulata sugestiv "Numai poetul...":

"Lumea toata-i trecatoare, Numai poetul

Oamenii se trec si mor Ca pasari ce zboara

Ca si miile de unde, Deasupra valurilor,

Ce un suflet le patrunde , Trece peste nemarginirea timpului...

Treierând necontenit În ramurile gândului,

Sânul marii infinit. În sfintele lunci ,

Unde pasari ca el

Se-ntrec în cântari."

Creatia eminesciana se caracterizeaza printr-un mare numar de arte poetice. Ars poeticaa€ este o specie
prin definitie clasica, creata inca din Antichitate de Horatiu, prin care se exprima un crez artistic, o
conceptie despre poezie. Prezenta acestui mare numar de arte poetice in creatia eminesciana constituie
una din notele clasicizante ale romantismului eminescian. Cele mai cunoscute arte poetice antume ale lui
Eminescu sunt: Epigoniia€, Scrisoarea IIa€, Criticilor meia€.
Arta poetica : e conceptul care defineste ansamblul de trasaturi care exprima conceptia despre lume si
viata a unui poet, viziunea lui asupra menirii poetului si a artei sale, definitorii pentru creatia lui.
Conceptul se poate folosi si pentru a defini mentalitatea specifica unei epoci.
Mihai Eminescu este în literatura româna "poetul nepereche" ,creator
al unei opere care strabate timpul neuscata de seve prin interpretare
si netocite de repetate rostiri. La Eminescu nu se poete vorbi de o
poezie programatica , ideile sale despre arta nu se constituie în
poezii anume, ci se regasesc în întreaga sa creatie , fie în
publicistica, fie în poeziile despre arta, conceptiile sale despre
conditia poetului si menirea artei sale fiind exprimate într-un fel
sau altul , în majoritatea creatiilor lirice. Câteva creatii ale lui
Eminescu directioneaza conceptia poetica ,cele mai multe fiind

Referat.clopotel.ro
postume, desi unele fusesera scrise la începutul perioadei de creatie
ori în plina maturitate: "Icoana si privaz", "eu nu cred nici în
Iehova", "Ordin si poetul", "Iambul", "În zadar în colbul scolii".
Între poeziile programatice antume se numara "Epigonii", "Glossa",
"Oda(în metru antic)", "Criticilor mei" care sunt si cele mai
valoroase din punct de vedere literar si profund filozofice.

Poetul este un ţărm de idei minunate, ce se luptă între cuvinte şi timp. Nichita Stănescu spunea.. " Poetul
este omul care vorbeşte liber în libertate". 

Numai poetul găseşte alte universuri şi le transformă în versuri subtile. Numai el adună vise şi le
transformă în cuvinte. Acesta transpune stări cărora ceilalţi nu ştiu să le spună pe nume. Astfel, se
deosebreşte de toţi muritorii, devenind o bucată a frumosului omenesc şi în acelaşi timp artă.  

Doar poetul îşi vindecă nebunia prin poezie căci poezia este o regăsire, iar fiecare poet transmite în felul
său propriul lui univers interior personalizat în poezie, transformându-se într-un înger al cuvintelor.

Acest teritoriu cu puzderii de expresii răvăşite, prinse frumos într-o pânză poetică, poet se numeşte. El şi
lumea lui îmbibată doar în culori fine, ei pot întrece timpul şi să-l prefacă în scrieri de cuvinte.
Arta poetica : e conceptul care defineste ansamblul de trasaturi care exprima conceptia despre lume si
viata a unui poet, viziunea lui asupra menirii poetului si a artei sale, definitorii pentru creatia lui.
Conceptul se poate folosi si pentru a defini mentalitatea specifica unei epoci.
Arta poetica (fr. "l artpoetique"; lat. "ars poetica ") defineste un ansamblu de trasaturi care compun
conceptia artistica a unui scriitor despre lume si viata, despre menirea lui si rolul creatiei sale, realizata
intr-un limbaj si o tehnica artistica proprii, care-l particularizeaza in intreaga literatura nationala.

Arta poetică (din latină ars poetica; franceză l’art poétique) ori poetica este un concept cu normativ

caracter, specific esteticii ce desemnează un ansamblu de norme sau reguli privind „nașterea“ sau
„facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii – cu abordări dinspre genuri sau specii literare,
dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică –, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor
înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul,
expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc.» [1].
Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul
de mimesis («arta – imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice – pentru literaturile antice – au ca autori
peHorațiu (Epistola către Pisoni), Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului,
celebră este Arta poetică de Nicolas Boileau, din anul 1674:
O veritabilă ars poetica a romantismului, poate, cel mai important manifest poetic din secolul al XIX-lea

Referat.clopotel.ro