PETRU

ZADNIPRU
M{ CAUT
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev
Ilustra\ii de Alex Ussow
Tabel cronologic de Tudor Palladi
Fotografii din arhiva editurii, a familiei
autorului =i a lui Nicolae R[ileanu

REFERIN|E ISTORICO-LIT ERARE :

George Meniuc,
Vasile Coroban, Emilian Bucov,
Mihai Cimpoi, Gheorghe Vod[, Ion Ciocanu,
Mihail Dolgan, Nicolae Dabija,
Tudor Palladi
 Editura „Litera Interna\ional“
O. P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia
tel./fax (021) 3303502; e-mail: info@litera.ro

Grupul Editorial „Litera“

str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova
tel./ fax (3732) 292 932, 294 110, fax 294 061;
e-mail: litera@litera.ro

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2003 ]n versiune tip[rit[

=i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“
=i Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu

Lector: Tudor Palladi
Tehnoredactare: Lorina G]ncu
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u
Comanda nr. 31529
CZU 821.135.1(478)-1
Z 14

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

Zadnipru, Petru
M[ caut / Petru Zadnipru (Bibl. =colarului, col. ini\. =i coord. Anatol =i
Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop. / Vladimir Zmeev; serie nou[, nr. 464).
B.: Litera Int., Ch.: Litera, 2003 (Combinatul Poligrafic). 304 [p].
ISBN 973-675-107-4 — ISBN 9975-74-754-X
821.135.1(478)-1

ISBN 973-675-107-4 © LITERA INTERNA|IONAL, 2003

ISBN 9975-74-754-X © LITERA, 2003
 1927 1961-1963
13 ianuarie Redactor-=ef la
Se na=te ]n satul revista
Sauca, jude\ul Soroca, „Chip[ru=“.
Petru Zadnipru, cel de-al
treilea copil, mezinul, 1962
]n prefa\a
dup[ sora Vera =i la volumul M[ Apare
fratele Dumitru, caut, c`ntecul de la Editura
]ntr-o familie de Stat „Cartea
leb[d[ al poetului de
de \[rani, moldoveneasc[“
la Sauca, intitulat[
viitor poet =i Imagini vii,
traduc[tor, autor de poetice, versurile
c[r\i pentru copii =i de autorului tr[dau un
c`ntece. Absolve=te talent adev[rat, cu
=coala primar[ din toate c[ sub
satul natal,
aspectul
apoi liceul agricol
prosodic nu
din Soroca.
Mama Maria cu str[nepoata Nina

str[luceau deloc.
1947-1952 1959
Studii la
Universitatea de Vede lumina
Stat din Chi=in[u. tiparului la Editura
Absolve=te Facultatea de Stat „Cartea
de Istorie =i Filologie, moldoveneasc[“
specializarea Limba =i cea de-a doua
literature rom`n[, sa carte,
promo\ia a }nsetat
doua. A ]nceput de dep[rt[ri.
Constantin =i Vladimir la Chi=in[u, 1964

s[ scrie versuri
]n anii
}mpreun[ cu mama Maria =i cu fiii

studen\iei.
1952
Debuteaz[ editorial
cu placheta
Luminile
c`mpiei, semn`nd
Petru Zadneprov. Dup[
cum va m[rturisi mai
t`rziu Em. Bucov,
]nainta=ul s[u,
}mpreun[ cu s[ucenii ]n perioada de studii la Soroca. 1943

de versuri pentru
copii Spionul.
Liceeni soroceni veni\i ]n vacan\[ acas[. 1943

1967
La Editura „Cartea
moldoveneasc[“
]i apare
volumul Versuri, ]n
colec\ia „Aurora“, cu un
cuv`nt ]nainte semnat
de George Meniuc
Popas pe r[zor.
1968
Distins
cu „Diploma de
Onoare a Republicii
volumul poetic 1964 Belarusi“.
Lume, drag[
lume… =i Vede lumina 1969
cartea de versuri tiparului volumul Public[
pentru copii liric Gustul p`inii, sub num[rul 4
Titirezul. constituit dintr-un (patru) al colec\iei
ciclu magistral de Olimp un volum de
1963-1971 versuri, intitulat Versuri ]nso\it
Secretar Boabe de gr`u =i de cuv`ntul
responsabil compartiment poetului
al Comitetului de de c`ntece – ]nainta= George
Conducere al Uniunii Pe costi\a Meniuc, reluat din
Scriitorilor din dealului. Tot placheta precedent[
Moldova. acum ]i apare cartea (Popas pe r[zor).
 }n excursie la Ialomi\a, poetul ]n postur[ de c[ru\a=,
]nso\it de V.Zadnipru. 1968
1971
Poetul e
prezent ]n libr[rii
cu o nou[ carte liric[

De ziua nun\ii cu Vanda Zadnipru.

Mi-e dor. Ea cuprinde
ciclurile: Culori,
Mi-e dor, A fost
r[zboi, Oaspe\i
(t[lm[cirri)
1976

Chi=in[u, 1950
Public[ la
Editura „Cartea
moldoveneasc[“
volumul M[ caut,
]nso\it de un cuv`nt propriu.“ Culegerea include =i eseul
]nainte apar\in`nd lui este compartimentat[ Redactorul
Em. Bucov (Imagini structural, cuprinz`nd meu prim,
vii, poetice). Re\inem =i relu`nd sub raport consacrat ]n
din el urm[toarele ideatic motivele =i fond tat[lui s[u
r`nduri: „Peste c[ut[rile centrale (Iv[na= a lui Iosub
dou[zeci de ani ale autorului Moscalu), pe care ]l
izvorul inspira\iei de o via\[: c`nt[ =i ]ntr-o poezie
}nsetat de omonim[ din placheta
lui Zadnipru s-a
Lume, drag[ lume…
]nv`rto=at, dep[rt[ri, Gustul
=i ]n alte piese…)
s-a ramificat. p`inii, Mi-e dor, 23 octombrie
Scrisul acestui M[ caut, Lume Petru Zadnipru
poet la ora actual[ drag[ lume… se stinge din
e multilateral, =i L`ng[ via\[ la
multiform, inima mea Chi=in[u. Este
contur`nd tot mai (t[lm[ciri din poe\ii ]nmorm`ntat
precis individualitatea s[i prefera\i de pe alte la Sauca
autorului – stilul meridiane). Volumul natal[.
Zilele literaturii moldovene=ti la Moscova. Cu E.Bucov,
A.Busuioc, G.Meniuc, S.Pasico, V.Votcetkovski, V.Malev

cu emblema vie\ii
]ns[=i pe piept. Avea
imprimate pe fa\[
zbuciumul
unei cioc`rlii
speriate din brazd[ =i
continu`ndu-=i trilurile
]n nep[sarea z[rilor,
neclintirea zborului
}n anii 40 la Sauca; o revedere cu cons[tenii

cocorului-c[l[uz[,
care nu poate
s[ se ]mpace cu
oboseala (despre
aceasta a scris
poetul). I
se potrivesc de
minune cuvintele spuse
de Taine despre Alfred
de Musset: „Era mai
mult dec`t un
,

poet, era
un om“. Cu
Zadnipru s-a stins
1977 semnat[ de Mihai o zare de omenie,
}n colec\ia Cimpoi. („Era mai mult de con=tiin\[, o zare de
„Biblioteca =colarului“ dec`t un poet…“) din c`mpie curat[, bl`nd[,
vede lumina tiparului care nu putem s[ nu priitoare firii a c[rei
volumul selectiv cit[m urm[toarele oglind[ este“.
Vatra doinelor g`nduri: „Petru La „Literatura
str[bune Zadnipru a artistic[“
cu o prefa\[ trecut prin via\[ apare placheta
 La Muzeul Al. Donici, Orhei, ]mpreun[ cu N.St[nescu, M.Tomu=,
Gr.Vieru, A.Ciocanu, V.Be=leag[, D.Matcovschi, I.Vatamanu =.a.
B[ie\ii tatii, b[ie\i!…,
]nso\it[ de un cuv`nt

Cu fiii Constantin +i Vladimir la cimitirul

Bisericii Constantin =i Elena din Chi=in[u
]nainte – Lacrima din
palm[, semnat de
Gheorghe Vod[:
„Petru Zadnipru a
fost un adev[rat poet-
cet[\ean, un adev[rat
poet-patriot, cel care
a cinstit ]n imnuri
bobul de gr`u
=i fruntea ]n
boabe de
sudoare, a
c`ntat omul ]n
clipele bune =i cele
}mpreun[ cu interpre\ii N.Glib =i A.P[duraru

ale ]ndoielilor, a adus

laud[ faptelor mari
]n cuvinte simple
=i dulci ca
p`inea.
1981
La „Literatura
artistic[“ ]i apare
volumul selectiv
Poezii cu o prefa\[
(Lirica lui Petru
Zadnipru =i
contemporaneitatea
de Mihail Dolgan.
 2001
Vede lumina
Placa memorial[ instalat[ pe casa

tiparului la centrul
editorial al Universit[\ii
p[rinteasc[ din satul natal

de Stat din Moldova

antologia Iubirea
de metafor[ ]n
dou[ volume
de Mihail Dolgan.
Vol I, De la Petru
Zadnipru la
Svetlana
Corobceanu,
1992 cuprinde un ciclu din
}n colec\ia cele mai frumoase
„Orfica“ crea\ii lirice ale
apare volumul poetului,
M[ nasc ]ntruna ]ntre care:

Ultima fotografie a poetului. Chi=in[u, 1976

(selec\ie =i prefa\[ de Casa mare (lui Ion
Ion Ciocanu – Laud[ Dru\[), Moldovenii,
firescului). „Petru Pa=ii mamei, Lemn,
Zadnipru a fost =i Cina cea de tain[,
r[m`ne un liric A trece, Destin,
]nzestrat cu +i lacrima,
o putere }n limba
ne]ndoielnic[ mea
de evocare a sim\irii (Fragment).
omene=ti. Mai ales ]n
poeziile axate 2003
pe motivul Apare la
scrut[rii lumii Editura de Stat
suflete=ti autorul „Cartea Moldovei“
ne-a dat ]ntreaga =i toate prin firescul florilegiul Cocorul
adev[rata m[sur[ a tr[irii =i exprim[rii c[l[uz[ cu o prefa\[ de
talentului s[u, sentimentelor =i Tudor Palladi (Datul
caracterizabil proceslor de sau c`ntecul „]ntre
]nainte de con=tiin\[. p[m`nt =i cer“).
MÃ CAUT
 "
P. Z A D N I P R U M { C A U T
ªI MÂINE

C A U T
Privirea mea abisul o sã-ncingã
În cerc pãtrat cu-a ochilor obadã
ªi-atunci din cer începe-va sã ningã

M {
Cu albe scrisorele de zãpadã.
#
Va fi un vis þesut din albe fire –

P. Z A D N I P R U
un vis real de-ntoarcere acasã.
Pãmântul o sã-mi joace în privire

.
Cu oamenii ieºiþi în câmp la coasã...
 ªI TU, POETE

ªi tu, ca mii ºi mii de oameni

Îþi depeni paºii pe pãmânt
C A U T

ªi ari, ºi boroneºti, ºi sameni

ªi eºti un zbucium ºi-un frãmânt.
M {

Necunten sapi tunel spre Mâine

$ În stânca anilor din greu
ªi nu ºtii urma de-þi rãmâne
P. Z A D N I P R U

Pe-al vieþii hopuros traseu.

ªi tot mai viu, tot mai departe

Înfioratã ca de vânt
Îmbietor în calea-þi arde

.
Steluþa visului tãu sfânt.
DAR MAI ÎNTÂI

Dar mai întâi

Potrivescu-mi cântul
Dupã vecinii din mahalã,
Care în tot rândul

C A U T
La orã devreme se scoalã,
Pe faþã se spalã
Cu raze-aurii,

M {
Ca niºte bucurii,
Apoi se duc la muncã pe ºantier
%
Când soarele-abia de-ºi scoate,

P. Z A D N I P R U
Cum poate,
Scãfârlia pe cer.
Acesta mi-i cântul dintâi,
Ce pune altui cântec cãpãtâi,
Dar mai întâi
Îmi spãl ºi eu vorba nouã
În lacrimi de rouã,
Sã nu lase vreo patã

.
Pe foaia curatã.
 SCRIS A FOST

Scris a fost în piept sã-mi pice

Miresmate alifii
Orga mãrilor de spice
ªi-a podgoriilor de vii.

Scris a fost sã-mi umplu vãzul

C A U T

Cu-albãstrime de azur
Când se coace-n câmp ovãsul,
Când de brumã-i codru-i sur.
M {

Scris a fost sã-mi umble gândul

& Dintr-o zare-n alte zãri,
Sã cutreiere pãmântul
P. Z A D N I P R U

Necuprinsei mele þãri.

Scris a fost sã-mi fie flaut

Sufletul la tot ce-i bun.
Printre semeni sã mã caut,
Dintre ei sã mã adun.

ªi în piept mereu sã-mi intre

Vraja zilelor de azi
Cu-amintiri þesute printre
Firiºoare de necaz.
Scris a fost prin stânci sã spintec
Pârtie ºi-n larg sã trec

C A U T
ªi în fagure de cântec
Sã-mi vãrs sufletul întreg.

M {
Scris a fost sã-mi placã omul,
ªi de gând ºi bucurii
E împovãrat, ca pomul, '
Când vin toamnele-aurii.

P. Z A D N I P R U
Scris a fost s-aºtern pe pagini
Mult durute poezii
ªi-n a Patriei imagini

.
Sã mã caut zi de zi.
 L I VA D A
C A U T

Livada se trudeºte zi ºi noapte

Pe ploaie ºi pe vânturi ºi pe cald.
M {

ªi când gustãm din poamele ei coapte

Îi creºte parcã ramul mai înalt.

Aºijderi tu cu propria-þi cântare
P. Z A D N I P R U

De potoleºti ale cuiva dorinþi,

Te-nseninezi ºi soarele-þi rãsare

.
Din patru pãrþi cu raze mai fierbinþi.
POTRIVIRE

Tunã, tunã, tunã-ntruna

a furtunã ºi potop.
Speriate una-n una
s-au strâns frunzele de plop.

Sus, pe creasta culmii, prunii

parcã dau sã cadã-n brânci,
iar în preajma lor lãstunii
taie aerul în hrinci.

C A U T
Toate verzi, înfiorate
tac vâlcelele chitic

M {
ºi cã nu au, vor sã-arate,
cu neliniºtea nimic. 

P. Z A D N I P R U
Stau gorunii în pãdure,
ca niºte haiduci semeþi.
Numai ei pot sã îndure
vânt ºi ploaie, ºi nãmeþi.

Potrivire cu gorunii
eu în viaþã îmi doresc,
sã þin piept, ca ei, furtunii
sub albastrul corp ceresc.

ªi sã cânt pe ploi ºi soare

cântecul meu cel mai sfânt:
Am o þarã, ca o floare,

.
unicã pe-acest pãmânt.
 MAMEI

E mic rãvaºul ce l-ai scris

Cu buchii deºirate,
În ºase rânduri mi-ai trimis
Un car întreg de sfaturi.

Ca pe-o podoabã îl pãstrez

ªi-l mut din carte-n carte,
Îmi este ca îndemn ºi crez
În drum de mai departe.
C A U T

Mai bate vântul rece-n geam,

Dar simt cã-i primãvarã,
M {

Portretul tãu în faþã-l am,

Aievea te vãd iarã.
P. Z A D N I P R U

Privind la chipul tãu senin,

La faþa ta blajinã,
Aceste rânduri îþi închin,
Duioasa mea bãtrânã.

Adânci ai cute în obraz,

Bãtrâno, de departe.
La tine mã gândesc ºi azi,
În ziua de Opt Marte.

Îþi cânt, s-audã-ntregul plai

Cântarea cea mai rarã,
Cãci tu mi-ai dat de mic ºi grai,

.
ªi dragoste de þarã.
TATA

Noaptea
prin
vis
Mai jos
de genunchi
Aman

C A U T
ce mã doare.
Tata
S-a-ntors

M {
Din rãzboi
Fãrã-amândouã picioare.
!
II

P. Z A D N I P R U
Tata
De mult
E-n mormânt.
Eu
ªi
Cu
Picioarele
Lui
Mã þin
Pe

.
Pãmânt.
 C O C O R U L C Ã L Ã UZ Ã

Din zãri se desprind, vin unghiuri cocoare

ªi taie albastre cãrãri în vãzduh.
Vâslesc peste ape, pãduri ºi ogoare
ªi zvon de aprilie-n pliscuri aduc.

Despicã vãzduhul cocorul din frunte

C A U T

ªi ape de nouri întâmpinã-n piept.

El parcã aºterne urmaºilor punte,
Fãgaºul sã fie mai neted, mai drept
M {

ªi mult e mai lesne în urma lui zborul,

" Cãci vântul, vâltoarea înfrânte slãbesc.
Se-avântã, se-avântã în frunte cocorul
P. Z A D N I P R U

ªi pârtie face-n azurul ceresc.

De-i scade puterea ºi-i vine sorocul,

(Cocoarele-n cale uºor se-nþeleg):
El trece în urmã. Un altu-i ia locul
ªi unghiul rãmâne acelaºi, întreg.

ªi nici pe-o clipitã zborul nu-ºi curmã.

Aduc primãvara în þarã, pe-ogor.
Departe, departe se deapãnã-n urmã

.
Albastre, albastre cãrãrile lor.
LA CARTEA
CE-O SCRIEM

Suntem frãþine,
Eroi dintr-o operã.
Pãmântul ne þine
ªi cerul ne-acoperã.

Pãmântul cunoaºte
ªi cerul o ºtie
Prin muncã ce naºtem,

C A U T
Prin muncã ce scriem.

Cu mintea-ne treazã

M {
Cu sârgul avântului
Scrim carte aleasã
#
Pe faþa pãmântului.

P. Z A D N I P R U
Ca-n freamãtul vieþii,
La clarul luminii
Din ea sã înveþe
Urmaºii de mâine

La ea sã adune
ªi fapte-nþelepte
ªi rânduri mai bune
ªi gânduri mai drepte

ªi las’ sã ne-ntreacã
În veacul atomului,
Cãci toate se-ncheagã

.
Din mâinile omului!
 C O N T I N U I TAT E

Aceleaºi, tatã,-n leat pãgân

Am împãrþit destine,
Ci eu sunt astãzi mai bãtrân
ªi mai cãrunt, ca tine.

Tu depeni somn de veci de-acum

Sub jilavã þãrânã,
Ci eu ºi azi pe-al vieþii drum
C A U T

Gonesc fãrã de frânã.

De mult tu þi-ai gãsit rãgaz

M {

ªi liniºte ºi tihnã,
Ci eu nu-mi aflu pânã azi
$ Astâmpãr ºi odihnã.
P. Z A D N I P R U

Acelaºi, tatã, crez întreg

Am împãrþit cu tine,
Ci eu ºi azi prin lume trec
Cu ambele destine.

Acelaºi urmãrit-am þel,

O sfântã-având credinþã.
Eu lângã tine, de oþel
Cãlitu-mi-am voinþã.

Acelaºi ne-a cântat arcuº

Pe-a sufletului strune
ªi-acelaºi, dat ne-a fost, urcuº
Privirea sã ne-ntrune.
De mult zac în mormântul strâmt
Obrajii tãi, ca huma,
Ci eu la orice greu te simt
Alãturea-mi ºi acuma.

Cu alþii-n gând ºi simþ frãþesc

(Mã ninge sau mã plouã)

C A U T
Eu viitoru-mi construiesc
Cu braþele-amândouã.

M {
Mi-i caldã fãrã tine grea,
Pe-alãturi n-o iau însã,
Cãci am în faþa mea o stea %
Din visul tãu aprinsã.

P. Z A D N I P R U
Nefaste, tatã-n leat pãgân
Am împãrþit destine
ªi de sunt astãzi mai bãtrân
ªi mai cãrunt ca tine,

Eu nu mã jelui nimãrui
De toamnele-mi din plete,
Ci-mi fac spre Mâine cãrãrui,

.
Mereu cuprins de sete.
 PAT R I E !

Nu zic aceste rânduri pe-apucate,

De-un nãrãvaº cãlãuzit îndemn,
Adãugând la multele-mi pãcate
ªi-acest pãcat, ce-ar fi sã fie-un semn,
C A U T

Cã nu mai are ce sã mã inspire

ªi simt deodat㠖 aºa nitam-nisam –
M {

Cã e nevoie sã declar iubire

& De Patria-mi ce unicã o am.
P. Z A D N I P R U

O, Patria nu-i galeºã codanã,

Sã-i spui de zeci de ori cât o adori.
Cãldura ei din sufletu-þi emanã,
Din cele ºapte rânduri de sudori,

Ce-þi brobonesc ºi fruntea ºi spinarea

Când te trudeºti pe câmpuri ori la strung.
Atunci ºi fãptuirea-þi ºi suflarea
Firesc la sânul Patriei ajung.
Nu vorbele ce-ades pustiu rãsunã,
Ci faptele-þi de fiecare zi

C A U T
Pe fruntea þãrii împletesc cununã,
Cu ele doar ai drept a de mândri.

M {
Adesea caut personal pricinã
ªi-n prag de jubilee cât de cât
'
Aºi vrea sã-mi curãþ firea de ruginã
ªi-n zi de lucru Patria sã-mi cânt.

P. Z A D N I P R U
Cãldura ei din truda ta emanã.
Cu vorbe goale viaþa i-o complici.
Ea nu aºteaptã de la noi pomanã

.
ªi nici nu dã pomanã la calici.
 MOLDOVENII

Moldovenii când se strâng

ªi-n petreceri se avântã,
La un colþ de masã plâng,
La alt colþ de masã cântã.

Sufletul precum le-ar fi

C A U T

Glob cu douã emisfere:

Una-i noapte, alta-i zi,
Bucurie ºi durere.
M {

Douã lumi într-un întreg

! Permanent îºi schimbã locul.
Vin pe rând, ºi-asemeni trec,
P. Z A D N I P R U

Când necazul, când norocul.

Moldovenii când se strâng

ªi-n petreceri se avântã,
La un colþ de masã plâng,
La alt colþ de masã cântã.

ªi-n paharul veºnic plin.

Bãutura lor cea sacrã
Jumãtate-i cer senin,

.
Jumãtate-i boltã neagrã.
MÃ NASC ÎNTRUNA

Timpul roade-n mine,

Ca un vierme lacom
ªi mã toarnã-n vorbe
Cu sau fãrã sens.
Timpul mã tot scade,
Ci eu fac pe placu-mi
ªi trãiescu-mi viaþa

C A U T
Mereu mai intens.

Timpul îmi rãzmoaie

M {
Urmele din urmã,
Parcã m-ar împinge-n
Veºnice uitãri. !
Visurile-mi însã

P. Z A D N I P R U
Mai departe scurmã
ªi despicã pârtii
Cãtre alte zãri.

Timpul mã-nstrãinã
De ce-a fost ºi este,
Parcã sã mã-ngroape
Ar dori de viu.
Eu mã nasc întruna,
Ca cel din poveste,
Azi strãin fiindu-mi

.
De cel ce-o sã fiu.
 CONTINUÃ SCHIMBARE

De cel ce-am fost

Mi s-a urât,
Mi sa-a fãcut
O gâlcã-n gât,
Mi s-a...
atât,
Mai mult hostropãþuri
N-o sã mai cânt.
C A U T

Doamne-Doamne-Doamne!
Mi-i sete de un Eu nou,
Mi-i foame!
M {

Toamnã-toamnã-toamnã!
! Intru în toamnã înseamnã!
P. Z A D N I P R U

Iarnã, iarnã, iarnã!

Ninsorile-ncep sã mã cearnã.
Bruma-mi pe tâmple miroase a frig.
De gândul acesta singur mã frig,
De-aceea la dracu îl las la o parte
ªi trec mai departe:
Cine ºi la ce se-mparte?

Eu mã împart la zero,
Tu te împarþi la unu,
El se împarte la doi.
El o face pe Nero,
Tu o faci pe nebunul,
Eu o fac pe-amândoi.
Soare rece!
Ploaie rece!
Neauã rece!
Gâlca nu-mi mai trece.

Mã închid la cald
În a firii mele cãmarã
ªi nu ies afarã
Pânã-n primãvarã.

C A U T
La primãvarã (ca sã mã
încãlzesc) voi aprinde
din inima-mi

M {
ruguri,
La primãvarã voi declara
rãzboi cu atomice explozii !!
de muguri.

P. Z A D N I P R U
Aici pune punct
Un Eu de ieri defunct.
Un alt Eu nou-nãscut,
Luându-ºi viaþa drept scut,
Porneºte spre Mâine,
Cã altceva nu-i mai rãmâne
Decât sã þinã pas cu alþii,
Sã cadã,
Dar sã se-nalþe
Tot în urcuº,
Tot în urcuº,
Fãcându-mi firea

.
La toate arcuº!
 DORINÞÃ
C A U T

Eu n-aº vrea lumea sã mã ºtie

Nici beat,
M {

Nici treaz,
Nici vesel
!" ªi nici trist,
Ci om întreg,
P. Z A D N I P R U

Ci om de omenie, –
cu dorul ãsta
Respir,

.
Exist.
DRUM BÃTRÂN

Obosit de-atâta umblet,

Cum ajunge la rãscruce
Drumul roagã vãl de umbre
Noaptea peste el sã culce.

ªi cum stã întins pe spate,

Gâfâind abia bãtrânul

C A U T
Dinspre lunci înmiresmate
Aºezat în brazde fânul

M {
Îi ºopteºte:
Noapte bunã!
!#
Somn uºor! Visuri plãcute!
Sus pe cer un corn de lunã

P. Z A D N I P R U
Taie nourilor cute.

Doarme drumul, obositul,

Cãci a doua zi din noapte
Mi-te-l va trezi doinitul
Galbenelor grâie coapte.

Iarã când secerãtorii

Vor veni la strâns pe rouã
L-or vedea una cu zorii
Primenit în hainã nouã.

. 26.II.76
 CASA MARE
Lui Ion Druþã

Cu de toate s-au deprins

Cei pereþi din Casa mare:
ªi cu chiot, ºi cu plâns,
C A U T

ªi cu bocete amare.

Câte legi au petrecut

M {

Cei pereþi din Casa mare!

Ei în felul lor tãcut
!$ Au cu noi asemãnare.
P. Z A D N I P R U

Câte datini au pãstrat

Cei pereþi din Casa mare!
Alb-albastrul lor curat
Multe urme-n el mai are.

Printre sfinþi îngânduraþi,

Decupaþi de prin gazete
Stat-au regi ºi împãraþi
Lângã moºi cu dalbe plete,
C-au fost tare primitori
Cei pereþi din Casa mare

C A U T
ªi atâþia trecãtori
Le-au fãcut de supãrare.

M {
Of, cã tare ce-s modeºti
Cei pereþi din Casa mare!
!%
Ei scot albul prin fereºti

P. Z A D N I P R U
ªi-l aºtern la toþi cãrare.

Vii aici ºi prinzi puteri

Pentr-o nouã depãrtare.
Numai ei rãmân stingheri

.
Întru veºnicã-aºteptare.
 ªI VINE-O ZI...

ªi vine-o zi în viaþa fiecãrui

Când te întrebi, ca la apel sub steag:
A fost deplinã inima sã-þi dãrui
Acestui sfânt al Patriei meleag?

Îþi pus-ai sârgul braþelor ºi minþii

C A U T

Mereu alãturi de semenii tãi?

Din visul ce l-au mult doinit pãrinþii,
Fãcut-ai punte peste munþi ºi vãi?
M {

Îþi joacã-n ochi scânteile luminii

!& Când greu rãzbaþi prin viaþã în urcuº?
Fii cercetaºul zilelor de mâine
P. Z A D N I P R U

Spre viitor deschizãtor de uºi!

Ce urme laºi urmaºilor, frãþine?

Ce brazde tragi pe-al anilor rãboj?
Cântarea de-astãzi rãdãcina-ºi þine
În cântecul trudiþilor strãmoºi.

Ei n-au avut de viaþã bunã parte

ªi visul lor la un mai altfel trai
Tu eºti dator sã-l depeni mai departe,

.
Sã-i dai în graiul neamului tãu grai!
ª I -A M Z I S . . .

ªi-am zis frunzã, ºi-am zis verde...

Când sã zic ceva mai mult,
Simþii gândul cum se pierde
În al ziselor tumult,

ªi-am tãcut, cum tace glia

Adumbritã pe-nsetat
Ori în zori când ciocârlia
Zice cântec tremurat

C A U T
Sau când murmur de izvoare

M {
Sparge liniºtea din lunci
ªi din noapte pe ogoare
Gospodarii ies la munci !'

P. Z A D N I P R U
ªi-am tãcut precum pãdurea
Vãluratã de fiori,
Când pe boltã, ca securea
Luna secerã prin nori.

ªi-am zis verde, ºi-am zis frunzã

ªi tãcui deodatã când
Începu sã mã pãtrunzã
Un fior cãlduþ de cânt

ªi mi-am dus atunci la buze

Frunza codrului strãbun.
Ea în graiul ei îmi spuse

.
Tot ce eu voiam sã spun.
 BÃIEÞII VENIÞI DE LA ÞARÃ

În firea lor armonios se-mbinã

Poveºtile bunicilor cãrunþi
Cu doina legãnatã de la stânã
C A U T

ªi chiotul flãcãilor la nunþi,

ªi vorbele de glumã sau ocarã,

M {

când stropii reci sub gulere se scurg –

ªi izul cald al pâinii de secarã
" Cu dangãtul tãlãncii în amurg.
P. Z A D N I P R U

Ca leac a fost în suflet sã le pice

Miresme din sãlbatici trandafiri
ªi-aievea orga mãrilor de spice.
Le-a unduit seninul în priviri.

Aceºti bãieþi, ce-au mers desculþi prin rouã,

Deºi s-au dat cu viaþa de oraº.
Se tânguie când luni în ºir nu plouã
ªi despre câmp discutã pãtimaº.
Adorm devreme, se trezesc devreme,
Când ceru-abia se face alburiu,

C A U T
De parcã mai continuã sã-i cheme
Pãrinþii cu „Hai scoalã, cã-i târziu!“

M {
„Hai, mãi bãiete, la cosit pe rouã,
Sã nu rãmânã bobul pe ogor“.
"
Chiar vorba lor aduce-a pâine nouã
În zilele din luna lui cuptor.

P. Z A D N I P R U
...În firea lor armonios se-mbinã
ªi duhul unor pravili noi de trai
Cu dragostea cea rarã de þãrânã

.
ªi datinile ãstui colþ de rai.
 ÎN LIMBA MEA

În limba mea moldavã zic: mi-e bine!

În limba mea moldavã zic: mi-e rãu!
Cu limba mea maternã mã voi þine
ªi-atunci când mistui-mã-voi în hãu.

În limba mea sunt vesel ºi mã doare.

C A U T

În limba mea mâhnit sunt ºi mi-e dor,

Cum alþii mii ºi mii sub acest soare
Zâmbesc ºi plâng numai în graiul lor.
M {

În limba mea ºi soarele rãsare.

"
În limba mea ºi-amurgurile cad.
În limba mea ºi sufletu-mi tresare
P. Z A D N I P R U

Când simtu-mã în prag de rai sau iad.

[...]

În limba mea mã bucur printre oameni,

Ce-i zic frumos în graiul sfânt al lor,
Cãci fiecare grai e fãrã seamãn, –
În limba mea trãi-voi ºi-o sã mor.

.
[...]
LU M I N I L E C Â M P I E I

Întuneric, nu se vede încã.

M-am trezit, dar crângurile tac.
Împrejur e liniºte adâncã,
Parcã-ar fi-nainte de atac.
Întuneric. Noaptea-i încordatã,
Abureºte vântiºorul cald.
Undeva flãcãii din brigadã
Pregãtesc tractoarele de-asalt.

C A U T
Îndrãzneþi se urcã la volane,
Cântece ºi glume-au început,
S-a desprins tãcerea din otgoane,

M {
Pe neprins de veste-a dispãrut.
Au pornit tractoarele sã are,
Se aud asurzitoare-n câmp, "!
Patru steguleþe roºioare

P. Z A D N I P R U
Taie întunericul spre dâmb.
Pe cormana plugurilor saltã,
Apãsând pe umãrul lor stâng,
Þãrna neagrã puhavã ºi caldã,
Rãscolitã tocmai din adânc.
Trece noaptea. Zorile s-aratã,
Câte-o mierlã cade-n hãuri glont.
Glia, ca o mare-nvãluratã,
Se aºterne peste orizont.
Taie brazde grelele tractoare,
Hãt în larg cu ochii le petrec.
Farurile lor strãlucitoare
Cu lumina zorilor se-ntrec.
. 1952
 D E A LU R I L E
MOLDOVEI MELE

Grebãnoase ºi lutoase
Pe la poale cu ciºmele,
Of, cã tares ce-s frumoase
Dealur’le Moldovei mele!

Freamãtã în spuza zãrii

Cu odãjdii verzi pe ele.
Of, cã tare-s acãtãrii
C A U T

Dealur’le Moldovei mele!

Cu cireºi înalþi pe creste

M {

Încãrcaþi cu poame grele,

Of, cã tare ce-s modeste
""
Dealur’le Moldovei mele!
P. Z A D N I P R U

Primãvara treci, mãrite,

Pe sub bolþi de rãmurele.
Of, cã tare ce-s gãtite
Dealur’le Moldovei mele!

Fluieraºe-n vremi ploioase

Stropii gãuresc în ele.
Of, cã tare ce-s voioase
Dealur’le Moldovei mele!

Toamna doine dulci în cale

Îþi îngânã din smicele.
Of, cã tare-s muzicale

.
Dealur’le Moldovei mele!
A S C U LT Î N N O A P T E

Ascult în larguri
zvonul tractoarelor.
Fac zgomot de parcã
lumea se mântuie,
Pârâie, crapã
scoarþa ogoarelor,
Pãmântul se clatinã,

C A U T
pãmântul se hrintuie.
Suluri de raze
pe muchia dâmbului

M {
Dau în atac
sau bat în retragere. "#
Umblã buimace

P. Z A D N I P R U
pe-ntinderea câmpului,
Parcã-l alintã,
parcã îl ragilã.
Omul îºi dã interesul,
se stãruie
Sã scoatã
din matca pãmântului
roadele,
Otoava face hindichiuri,
le nãruie
Sã fie mai multe,
mai grase bucatele.
 Unde ºi unde
îºi scârþâie-aripile
Harnice-n seliºtea vântului
morile.
Paznici de noapte
îºi scapãrã pipele,
Spun basme
C A U T

sã treacã mai repede orele.

Unde ºi unde,
pe-ntinderea vãilor,
M {

Ard focuri aprinse

"$
în gura colibelor.
Noaptea lãsatã
P. Z A D N I P R U

pe seama dulãilor,
κi toarce molatic
caierul clipelor.
Departe, departe,
sub pânzele fumului,
Satul adoarme
ºi-ºi stinge luminile.
Câte-un flãcãu
la rãspântia drumului
κi fluierã dorul,
îºi chiuie binele.
Ascult ºi-mi rechem
în minte cântãrile,
Care le-am scris,
mãi frate, la treapãta,
Cum s-au plodit în ele,
oftãrile,
De nu le dau

C A U T
de urmã ºi capãtul.
Mãi, câte vorbe
de clacã, în bobote

M {
Am mai þesut
la mijlocul paginii
ªi le-am cârpit "%
cu frunze de lobodã

P. Z A D N I P R U
ªi le-am înhãmat
la carul imaginii.
Ascult în noapte
glasul pãmântului,
El mã îndeamnã
sã iau înãlþimile.
El mi se cere
în haina cuvântului,
El mi se cere

. în clocotul inimii.
 STRUGURAª
DE PE COLINÃ

Struguraº de pe colinã,
Spune-i badei când sã vinã:
Când frunziºu-i plin de rouã,
Ori când luna intrã-n nouri?

– Nici când frunzele-s în rouã,

C A U T

Nici când luna intrã-n nouri,

Da când dorul l-a pãli,
Când bobiþele-or spuzi.
M {

"& Struguraº de pe colinã,

Spune-i mândre-i când sã vinã:
P. Z A D N I P R U

Când e arºiþã pe dealuri,

Ori când Nistru geme-n valuri?

– Nici când Nistru geme-n valuri,

Nici când arºiþã-i pe dealuri,
Ci de dor când s-a topi
ªi bobiþele-or spuzi.

Struguraº de poamã bunã,

– Apoi lumea ce-o sã spunã?
– M-a cinsti la nunta lor

.Nici dulceag, nici acriºor.

P LU G A R U L

Soare rumen, rotund ca o pitã.

Câte-un petic de nour pe cer.

C A U T
Au ieºit ciocârlii pe orbitã
ªi semnale trimit în eter.

M {
Albãstrime de sunet se umple,
Iar plugarul semeþ, ca un plop, "'
Stã cu palmele streºini la tâmple,

P. Z A D N I P R U
Proþãpindu-ºi picioarele-n glob.

ªi se uitã în ceruri, iar gându-i

Clocoteºte, ca apele-n vad.
De desubt se ridicã pãmântul,

.
Iar de sus înãlþimile cad.
 T O AT E A U
U N R O S T P E LU M E

Toate au un rost pe lume –

Bucurii, amar, necaz
ªi nenumãrate glume,
C A U T

Ce stârnesc în juru-mi haz.

De la orice fapt din viaþã

M {

Nu-mi dau capul îndãrãt,

# Cãci ceva-ceva mã-nvaþã
Câte-aud ºi câte vãd.
P. Z A D N I P R U

E frumos când ghioceii

Dau poienele cu var
ªi crenguþe-ºi pun cerceii –
Cupe albe de nectar.

Are-un rost, ca-n miez de varã

Sã verºi rânduri de sudori
ªi þepuºe de secarã
Sã mai simþi la subþiori.
E frumos când toamna vine
ªi cad frunzele de nuc

C A U T
ªi-n albastre zãri senine
Lanþuri berzele se duc.

M {
E frumos când treci pe stradã,
Ilenuþo din Corneºti,
#
ªi laºi pletele sã-þi cadã
Val pe umeri, ca-n poveºti,

P. Z A D N I P R U
Are-un rost ca-n orice datã
Eu privirea sã-þi culeg...
Cum de eºti nemãritatã? –

.
Uite asta nu-nþeleg.
 M A R E - I D E A LU L

Mare-i dealul de la moarã,

Badea-l suie ºi-l coboarã,
Badea-l suie ºi-l coboarã
C A U T

Mai în fiecare searã.

– Mutã-þi, Leanã, casa-n vale,

M {

Sã nu fac atâta cale,

Sã nu fac atâta calea,
# Cãci de-acum nu pot de ºale.
P. Z A D N I P R U

– Bade, de nu poþi sã sui

Pânã-n vârful dealului,
Pânã-n vârful dealului,
Din porunca dorului,

Catã-þi alta mai în vale

Lângã casa dumitale,
Lângã casa dumitale,
Sã nu faci atâta cale.
Unde-i dealul jumãtate
Nici mai jos, nici mai departe,

C A U T
Badea cere loc de casã
ªi pe Leana de mireasã.

M {
Leana catã-n ochii lui:
– Suie, bade, dealul, sui.
#!
Dragoste mai mare nu-i,
Ca în vârful dealului.

P. Z A D N I P R U
El, vãzând cã nu-i ºi nu-i,
Hai în vârful dealului,
Hai în vârful dealului,

.
Ars de focul dorului.
 CREZUL

Cred în braþele mele

Dibace, atottruditoare,
Aspre, crãpate ºi grele,
Arse de vânt ºi de soare.

Ele îmi sunt averea

C A U T

Ce mi-au lãsat-o pãrinþii.

Ele îmi sunt mângâierea,
Ele-mi slujesc cu credinþã.
M {

Cred întruna în muncã

#"
De minuni atotfãcãtoare.
Prin ea a putut sã ajungã
P. Z A D N I P R U

Omul ºi mare ºi tare.

Munca, voinþa ºi gândul

Trezit-au pustiuri la viaþã.
ªi azi retrãieºte pãmântul
Marea schimbare la faþã.

Cred în mine ºi-n alþii,

Cred în braþele noastre.
Noi am fãcut sã se-nalþe
Nave în iureº spre astre.
Noi – tãietori de fãgaºe –
Prin muncã ne dregem raiul.

C A U T
ªi ne-am adus în lãcaºe
Soarele vieþii cu traiul.

M {
Cred în pâinea cea bunã
De viaþã atotdãtãtoare,
##
Cãci ea într-însa adunã
ªi-a braþelor mele sudoare.

P. Z A D N I P R U
Cred în puterea minþii
ªi cerul de-acum mã ºtie.
Cerul ºi-alungã sfinþii

.
ªi mi se-nchinã mie.
 GUSTUL PÂINII

Setea mea, sãratã sete

ªi cu arºiþã la gurã!
Amintirea-mi ºi-astãzi vede
Un ulcior în prãºiturã.

Vântu-i ºuierã în buze,

Dând târcoale pe la strãchini.
Rãu îmi sfredeleºte-auzul
Zbârnâit uscat de strechii.
C A U T

Un ulcior gãlbui cu dungã

Stã în þãrnã pe o parte.
M {

Mi se face gura pungã,

#$
Buzele mã dor crãpate.
P. Z A D N I P R U

Se-opinteºte-n bulgãri sapa,

Parcã bate-într-o cãldare.
În ulcior uncrop e apa
ªi roiesc în jur bondarii.

Galben câmpul cu lucernã

Harnice albine-adunã.
...Sapa ce bãtea în þãrnã
În urechi ºi-acum îmi sunã.

Mi-a rãmas pe veci pecetea-i

Incrustatã-n podul mâinii.
De era sã nu ºtiu setea,

.
Nu ºtiam nici gustul pâinii.
RAPSODIE DE TOAMNÃ

N-a mai rãmas pe boltã nici un astru.

C A U T
Uºor din noapte se desprind ogoare
ªi-n apele vãzduhului albastru
Se cârduiesc nostalgice cocoare.

M {
Pornesc apoi cu zvon de-adio-n pliscuri
Triunghiuri ascuþite ºi integre. #%
ªi pe cãrãri de însorite piscuri

P. Z A D N I P R U
Aburcã cruci din umbrele lor negre.

Ci tu le faci înduioºat din mânã

ªi dor de ducã-n piept þi se adunã,
Dar stai proptit cu talpa în þãrânã,

.
Ca un stejar statornic în furtunã.
 LEMNARUL

Îl aud ca aievea ºi-acuma.

Parcã astãzi la muncã mã scoalã.
Are vineþi obrajii ca huma
Ivãnaº al lui Iosub Moscalu.

– Hai, Petricã, mai lasã cititul,

ªi-mi ajutã niþel la tocilã.
Lui îi tremurã-n mânã cuþitul,
Eu învârt ne ’ndemnatic, din silã.
C A U T

Hei ’tocila, cã naiba s-o ieie!

M {

Greu se-nvârte ºi scârþâie-alene.

Sar prin stropii de apã scânteie
#& ªi clipeºte lemnarul din gene.
P. Z A D N I P R U

Ciocãnesc în privazuri smicele,

Cad din streºinã þurþuri de gheaþã.
Colãcei-colãcei de surcele
Se-nvârtesc ºi de coate se-agaþã.

Ferestrãul din noapte se-aude

În cãmara cu streºina joasã
ªi ferestrele-ncep sã asude,
Iar lemnarului nici cã îi pasã.

Are mâini iscusite, dibace.

Nu s-a plâns niciodatã pe soartã.
ªi acum lemnãreºte în pace,
Iar sãtenii respectul îi poartã.
 E bãtrân, dar sã-i vezi bucuria
Cãpriori când pe casã înalþã...
ªi nu-ºi þine-n secret meseria; –
„Las’ s-o ºtie în Sauca ºi alþii!“

Zeci de tineri i-au prins meºteºugul.

Cãci profesia asta se-ntreabã.

C A U T
Au dat mâna pe veci cu belºugul
Consãtenii mei – oameni de treabã.

M {
Dacã treci pe la Sauca, te uitã
Ce mai ferme se vãd colo-n zare. #'
Astãzi satul hotarele-ºi mutã

P. Z A D N I P R U
Parcã pieptul îºi umflã mai tare.

Ferestraiele cântã ºi cântã

Zvonul lor se aude în arii.
Mai spre larguri sãtenii se-avântã
ªi de-ajuns au de lucru lemnarii.

Îl aud ca aievea ºi-acuma.

Parcã ºi-astãzi la muncã mã scoalã
Tatãl meu cu obrajii ca huma –

.
Ivãnaº al lui Iosub Moscalu.
 TOAMNÃ TÂRZIE

Arar când soarele mai râde

Prin nori cu razele lui mii.
Tristeþea toamnei mohorâte
Pe frunze curge arãmii.

Aievea sufletu-mi se umple

Cu dor de ducã ºi urât
ªi doar argintul de pe tâmple
Mã mai reþine cât de cât
C A U T

Sã nu-mi strig numele din vremuri

Rãmase-n urmã de demult,
M {

Ca frunza de pe ram sã tremur

$ În al vântoaicelor tumult.
P. Z A D N I P R U

Mã uit ºi azi cãzut pe gânduri

Se cârduiesc cum în vãzduh
Cocoarele ºi rânduri-rânduri
De pe strãbunu-mi plai se duc.

Se duc, se duc pe-o iarnã doarã,

C-apoi la-ntoarcere din nou
În prag de altã primãvarã
Sã-mi umple plaiul cu ecou

De cântec proaspãt ºi trezire,

Iar mie, celui beat de dor,
Sã-mi joace soarele-n privire,

.
Ca-n ape limpezi de izvor.
U LT I M A N O A P T E
DE TOAMNÃ

ªi-a pierdut pãdurea

Haina pe poteci.
Cum o sã îndure
Vânturile reci?

Au slãbit gorunii
ªi perechi-perechi
În lumina lunii
Stau ca la priveghi.

C A U T
Zvelþi ca niºte ºoapte,

M {
Funigei târzii
Scriu pe foi de noapte
Albe poezii. $

P. Z A D N I P R U
Negurile ude
S-au culcat în lunci.
Jur-de-jur se-aude
Zvon de liniºti lungi.

Clipocind din gene

Ramurile plâng.
Iarno, hai aºterne
Plapumi peste crâng!
..................
Fulgi din þara lunii
Au pornit mãrunþi...
Pe la zori gorunii

.
S-au trezit cãrunþi.
 PE COSTIªA
D E A LU LU I

Pe costiºa dealului,
În seliºtea soarelui
Stau în rânduri viile,
Tufele cu miile.

Cine oare s-a trudit?

C A U T

Cine oare le-a sãdit?

Cei din partea locului –
Oamenii norocului.
M {

$ Pe costiþa dealului,
În seliºtea soarelui
P. Z A D N I P R U

Nu sclipesc bobiþele
Ci zâmbesc fetiþele.

Când bobiþele se coc,

Harnice fetiþe foc
Umblã ca albinele
Sã culeagã binele.

Pe costiþa dealului
În apusul soarelui
Bate din copita lui
Calul brigadirului.
Calul lângã-un snop de fân
Îl aºteaptã pe stãpân.

C A U T
Umblã brigadirele
ªi la cont iau binele.

M {
Pe costiºa dealului
Din aprinsul soarelui
Eu colind cãrãrile $!
ªi-mi adun cântãrile,

P. Z A D N I P R U
Sã le zic la mese mari
Cu isteþii gospodari,
Cei din partea locului

.
Oamenii norocului.
 POJAR

O mare de luminã peste glii

În rãsãrit de soare s-a vãrsat
ªi ard, ca niºte purpurii fãclii,
Livezile de dincolo de sat.

Pojar! se simte-alarma pestetot

ªi umblã lumea-n cruce pe cãrãri.
De prin saraie gospodarii scot
ªi noile ºi vechile cãldãri.
C A U T

Pornesc din sat ºi tineri ºi bãtrâni,

M {

Neveste cu pestelcile în brâu.

Bat undeva tãlãncile la stâni
$" ªi-mpuºcã prepeliþele din grâu.
P. Z A D N I P R U

De-acum o droaie-ntreagã de copleºi,

Ce s-au desprins în drum de la pãrinþi,
Se caþãrã în viºini ºi cireºi
Cu torþele cãldãrilor în dinþi.

Pin frunze – joc de umbre, ca-ntr-un mit.

Copii cu fruntea-n nimb, ce bate-n roz,
Din ramuri flãcãri rup ºi le transmit
ªtafete roºii altora de jos.

...Sub searã pomii-s potoliþi puþin.

Nu mai respirã aerul a jar.
Spre sat alene calea îºi aþin

.
Cãruþe încãrcate cu pojar.
CIOCÂRLIA

C A U T
O mânã de pasãre micã, zglobie
Cu trilul ei – murmur duios de ciºmele

M {
Toarce ºi toarce deasupra câmpiei
Fire din caierul inimii mele.
$#
Privirea mi-i þintã-n a bolþii oglindã,

P. Z A D N I P R U
Eu, ca un puºti mã înalþ din cãlcâie.
Ascult ºi sufletu-mi vrea sã se prindã

.
La hora oceanului verde de grâie.
 DOR

A trecut din veac în veac

Dorul, boalã fãrã leac,
ªi de stai ºi de socoþi,
Zac de boala asta toþi.

Dor de casã ºi pãrinþi,

C A U T

Dor de zarzãri înfloriþi,

De luminã ºi pãmânt,
ªi de muncã, ºi de cânt.
M {

Dor de cine þi-i mai drag

$$ ªi de toate ce se fac,
Dor de ducã ºi-ntâlniri
P. Z A D N I P R U

Dupã grele despãrþiri.

Dor de noapte ºi de zi,

Dor de toate câte-or fi,
Dor de-al câmpurilor rod,
Dor de þarã ºi norod.

Care-i dorul cel mai sfânt

Dintre toate câte sunt?
N-am sã-ncerc sã dau rãspuns,

.
De spun unul, nu-i de-ajuns.
FETE DE LA ÞARÃ

Limpede vi-i graiul,

Fete Cosânzene,
Limpede, ºãgalnic,
Lin ºi curgãtor.
Flori de in albastre
Tãinuiþi sub gene,
Îngânaþi pe dealuri
Cântece de dor.

Harnice la lucru,
Voi porniþi glumeþe
Pe când zorii zilei

C A U T
Fluturã în crâng,
Când pe cer dispare

M {
Steaua dimineþii,
Muzicanþii nopþii
Glasul când îºi sting. $%

P. Z A D N I P R U
V-am vãzut adese
Pe la miez de varã
Cum zoriþi în largul
Holdelor de grâu.
Sprintene, voiase,
Fete de la þarã,
Cu bãsmãli pestriþe
ªi cu ºorþ la brâu.

Spicele de aur
Vã ºoptesc secrete,
Voi le înþelegeþi,
Voi le dezlegaþi
Seara lângã moarã
Când ieºiþi în cete
Ori la club, la horã
Când vã adunaþi.
 V-am vãzut pe lanuri,
V-am vãzut la clacã,
Agere la glume,
Scumpe la cuvânt.
Cum sã nu mã bucur,
Cum de sã nu-mi placã,
Când plecaþi sfioase
Ochii în pãmânt.
C A U T

Poposind acasã
Când îi gol ogorul,
M {

Voi brodaþi pe pânzã

$& Flori de liliac.
Iar pe la Simedru
P. Z A D N I P R U

Vã luaþi cu dorul,
Când avane vânturi
Bat dinspre Bugeac.

Limpede vi-i graiul,

Fete de la þarã,
Limpede, ºãgalnic,
Gingaº ºi curat.
Pâlcuri la fântânã
Vã-ntâlniþi sub searã,
Când aduc flãcãii
Caii la-adãpat.
ªtiu eu cã vã place-n
Vãzul tuturora
Pe la nunþi cu marºul
ªã intraþi în joc,
S-o puneþi pe soacra
Sã-ºi sãrute nora,
Sã uraþi la tineri
Viaþã ºi noroc.

C A U T
Când îºi saltã luna

M {
De prin ramuri discul
ªi pe arcul bolþii
Mii de stele ard, $'
Eu pornesc prin sate

P. Z A D N I P R U
Pe la voi cu visul
Sã v-ascult în tainã
Rezemat de gard.

Eu în zi de cumpeni
ªi în zi cu soare
Vin. Vã sunt adesea
Oaspete în prag,
Sã ascult cântarea
Dalbelor fuioare,
Sã ascult povestea

.
Neamului meu drag.
 TREC ANII

Trec anii unul dupã altul,

Urziþi în vis ºi fãptuiri,
ªi inima ades tresaltã
La rãvãºite amintiri.

S-au împletit pe coviltirul

C A U T

Trecutului de neguri nins

ªi cauþi sã le depeni firul,
Dar parcã-þi scapã înadins.
M {

Apun în lumea lor ursitã

% ªi simþi cu mari pãreri de rãu
O datorie neplãtitã
P. Z A D N I P R U

În faþa cugetului tãu.

Stinghere le-ai lãsat în urmã

ªi parcã prea nepãsãtor
Þi-ai zis adesea: mai pe urmã
Mã voi privi-n oglinda lor.

Dar anii, ce necunten mânã,

Deasupra lor au tras pierdea
ªi n-o s-o mai ridici cu mâna

.
Sã te revezi de dupã ea.
DESCOPERIRE

C A U T
Cã planeta noastrã, scumpo,
E rotundã, ca un mãr,

M {
Personal ºi zi ºi noapte
Mã conving într-adevãr.
%
Pân’ la casa dumitale

P. Z A D N I P R U
Cãrãrui cu gândul torc
ªi-napoi pe altã cale

.
Tot la mine mã întorc.
 U N I V E R S I TAT E

E toamnã. Printre ramuri de mesteacãn

Eu vãd întruna chipul tãu senin.
ªi sufletu-mi de amintiri se-neacã,
Pe lângã tine paºii când mi-aþin.

Pe ce cãrãri în viaþã ne m-aº duce,

C A U T

Spre ce-nãlþimi aºi stãrui acum,

Ecoul amintirilor m-aduce
La anul începutului de drum.
M {

Când plin era de schele coridorul

% ªi încã ud ceamurul pe pereþi,
Când zãmislea luminã viitorul
P. Z A D N I P R U

Prin sãlile cu ºapte-opt studenþi,

Te bucurai cã au venit ºi-nvaþã

Feciorii din oraºe ºi din sat,
Te aplecai blajinã cu povaþã
La tineri în mantauã de soldat.

Le deschideai ehigmele din teze

(Înþelegeai cã rãnile mai dor)
ªi tresãltai, când auzeai proteze
În loc de pas normal pe coridor.
Îndemn ne-ai dat ºi sfaturi ºi poruncã,
Sã fim mereu cu fruntea-n viitor

C A U T
ªi ne-ai aprins în inimi dor de muncã:
Ne-ai dat imbold la gând cutezãtor.

M {
Eu vin la tine, Universitate,
ªi sufletul de soare mi-i încins,
C-aici fiorul dragostei curate %!
Nãzbâtios în pieptu-mi s-a aprins.

P. Z A D N I P R U
...E toamnã. La havuzul de la poartã
Atâþia tineri calea îºi aþin.
ªi chipul tãu cu dragoste îl poartã

.
În calea primãverilor ce vin.
 DRUM

Zace drumul prin ponoare

Ca un brâu uitat de ani,
Tipãrit pe ploi ºi soare
De drumeþi ºi de pãlãvani.

Apele-i rupeau din coaste,

Îl clãteau în calea lor,
ªi flãcãi, plecaþi la oaste,
Mi-l cîntau, ca pe-un odor.

Pe de lãturi – sfinþi cucernici,

C A U T

Rãstigniþi pe cruci de lemn,

ªi stejari înalþi, puternici,
În veºmântul lor solemn.
M {

Ca vitejii la rãscruce,
%" Se opreau în dreptul lor
ªi-ºi fãceau þãranii cruce,
P. Z A D N I P R U

Plini de-amar ºi de sudori.

Iar în larg, cuprinºi de ºoapte,

Plopi cu poalele-n brâu
Strãjuiau ºi zi ºi noapte
Fãlcii de porumb ºi grâu.

Pe aici la sãptãmâna,
Pânã da sârjoaca-n pârg,
Mame cu copii de mânã
Se porneau pe jos la târg.

ªi duceau, se înþelege,
Toate cele de vândut,
Învelite-n foi de stege
Boþiºoare mici de unt.
Pe aici în ani de-urgie
(Ani ºi grei, negri ºi mulþi)
Mi-am purtat copilãria
Cu þãranii mei desculþi.

Ascultând a lor povaþã,

ªi blestemuri, ºi oftãri,
Am purces ºi eu în viaþã
Cu-o desagã de cântãri.

C A U T
Am pornit peste rãzoare
Dibuind spre alt fãgaº,

M {
Ars de vânturi, ars de soare
ªi cu dor de ducã-n paºi.
%#
ªi când ceaþa, ºi când fumul

P. Z A D N I P R U
Peste vãi se aºternea,
Depãnam în spate drumul:
Nu ºtiu ce mã-ademenea.

Drumul ista fãrã nume

Mi-l tot amintesc acum,
C-am pornit de-aici în lume,
Ca sã aflu ce ºi cum.

ªi m-oi duce pân’ la dicã,

Însetat de depãrtãri,
Pân’ n-a rãmânea nimicã

.
În desaga de cântãri.
 VIÞA DE VIE
C A U T

ªi-a-ntins braþele pe sârmã

Între semne de-exclamare.
Strugurii în jos ce-atârnã
M {

Parcã-s sâni de fatã mare.

%$ Of, ce dor mã mai cuprinde

Sã-i adun în podul mâinii
P. Z A D N I P R U

ªi sã simt cum tremur printre

degetele mele...
. sânii!
***
În mine rãul ºi binele
Se aflã-n simbiozã:
Umbrele ºi luminile,
Culoarea negarã ºi rozã,
Încrederea ºi îndoiala,
Credinþa ºi erezia,

C A U T
Aurul ºi spoiala
Urâtul ºi poezia.
Eu

M {
Acest minereu
Îl extrag din mine %%
ªi-l torn în cuptorul vorbelor,

P. Z A D N I P R U
Îl încerc pe mãsura probelor;
Îl trec prin foc ºi ape –
Îl fac de negru sã scape.
Îl trec prin foc ºi ape –
Îl fac de erezie sã scape,
Îl fac de urât sã scape;
Îl fac la luminã sã scapere,
Pe mine de mine sã mã apere.
..............................................
Din acest minereu

.
Mã extrag Eu.
 ªI AZI CA IERI,
C A A LT Ã D AT Ã

De-acum ar fi sã-mi doarmã picii

S-asculte-n lumea lor de vis
Duioase basmele bunicii
C A U T

Cu feþi-frumoºi de nedescris,

Dar ei mai zburdã prin odaie

M {

ªi nici s-audã ce le spui,

Ba nãscocesc câte-o trãsnaie,
%& Cã mâinile în cap sã-þi pui.
P. Z A D N I P R U

ªi azi, ca ieri, ca altãdatã

Se iscã ceartã-ntre pãrinþi.
Soþia-mi spune supãratã:
– Tu eºti de vinã, tu-i alinþi.

Abia când se îndeasã norii,

Abia când cearta e în toi,
Se duc, pufnind de râs, feciorii
Sub plapome cãlduþe, moi.
Adorm cu palmele la gurã.
Tihnitã casa a rãmas.

C A U T
Târziu ºi somnu-abia ne furã,
Când pleacã stelele la mas.

M {
De-acuma cerul schimbã feþe.
În geamuri zorii bat uºor.
%'
Eh, mult mã zbuciumã bãieþii
Cu zbuciumatã firea lor,

P. Z A D N I P R U
ªi-mi ies din fire câteodatã
ªi nedormit adesea stau,
Dar n-aºi da grija mea de tatã

.
Pe tihna celor ce nu-i au.
 FATA ª I M A R E A

Mã prinse colo-n larg furtuna

ªi mã purta fãr’ de rãgaz,
Iar marea tulbure întruna
Umfla talaz dupã talaz.

Ca o muiere nãrãvaºã
În dans sãlbatic se-nvârtea
ªi sãrutarea-i pãtimaºã
C A U T

Obrazul, buzele-mi ardea.

Sub mine tremura adâncul.

M {

De-asupra-mi soare, cer deschis.

ªi undeva la mal pe-o stâncã
& Un chip de fatã, ca un vis.
P. Z A D N I P R U

Simþeam aievea cã mã sfarmã

Stihia valului turbat
ªi gânduri negre de alarmã
În tâmplele-mi cum bat ºi bat.

Albastre zãri, ce dragi mi-s foarte,

Sub gene-aveam sã-nchid pe veci,
Iar marea rãmânea sã-ºi poarte
Deasupra-mi valurile-i reci.

ªi mama ar fi fost sã-ºi stingã

Durerea-n colþuri de bariz,
De nu era atunci pe stâncã
Un chip de fatã, ca un vis.
Porni sã spintece vâltoarea
Cu umerii bronzaþi ºi goi.
Mai aprig agitatã marea
Zorea s-o-ntoarcã înapoi.

C A U T
ªi îi striga, ca o zãludã:
– E-al meu ºi nu þi-l dau! E-al meu!

M {
Dar fata nu vroia s-audã
ªi prin talaz rãzbea mereu.
&
Veni cu soarele în plete.

P. Z A D N I P R U
Zãrii un braþ de spumã lins,
ªi vii lumini din ochii fetei
Puteri deodatã mi-au aprins...

...Bãteam apoi în doi cãrarea

Pe-argintul þãrmului pustiu
ªi se uita geloasã marea

.
La tânãra cu chip mlãdiu.
 AMIAZÃ-N CÂMP

Cu feþe aburite de nãduh

Dorm prãºitorii poligniþi la soare.
Din preajma lor adie în vãzduh
C A U T

Un iz sãrat ºi acru de sudoare.

Din vreme-n vreme câte-un nor hoinar

M {

Aºterne umbre verzi în prãºiturã

ªi obosiþii uºurel tresar,
& Cu licurici de zâmbete la gurã.
P. Z A D N I P R U

Îngãlbenite grâiele din jur

Þin molcum sfat în legãnãri domoale,
De parcã s-au vorbit ºi nu se-ndur’
Prea timpuriu la lucru sã mi-i scoale.

Prin colbuite rânduri de porumb

Surie bolta apele-ºi resfirã
ªi peste tâmple grele, ca de plumb
Abia-abia mai tremurã zefirul.
E liniºte pãrelnicã-n vãzduh,
Dar iatã cã din capãt de ogoare

C A U T
Copii desculþi de-a dreptul vin ºi-aduc
În douã mâini ulcioare cu rãcoare.

M {
κi ºterg cu cotul fruntea de uncrop,
Beau prãºitorii, beau pe sãturate
&!
ªi pe bãrbii le cade câte-un strop

P. Z A D N I P R U
Din usnele ulcioarelor sãrate.

ªi iar de sape palmele se rod

ªi tâmplele asudã de cãldurã,
Iar soarele – Înaltul Voievod –

.
Mereu aruncã zloþi în prãºiturã.
 SPIC DE GRÂU

Spic de grâu frumos, ca omul,

Ce cu propria-i suflare
A trezit în bob atomul
ªi þi-a dat sorþi de crescare!
C A U T

Spic de grâu frumos, ca dorul,

M {

Ce-l doinea în zori pe rouã

Tractoristul cu tractorul,
&" Când scria cea brazdã nouã!
P. Z A D N I P R U

Spic de grâu frumos, ca cerul

Albãstrind în zori la praguri,
Când porneºte combainerul
Cu corabia în larguri!

Spic de grâu frumos, ca Luna

Când rãsare-n nopþi de varã,
Þi-am doinit ºi eu întruna
De-ai crescut podoabã rarã!
Spic de grâu cu boabe grele,
Paiul de þi-au rupt în douã,
Greu ca of-urile mele

C A U T
Când cu lunile nu plouã!

Spic de grâu – boabe-cristale,

M {
Ce cu drag te copt-ai vara,
Mã închin Mãriei Tale &#
C-ai fãcut de cinste þara.

P. Z A D N I P R U
Zic Mãriei Tale, însã
Omul înþeleg prin asta.
Numai harnicul de dânsul
Þi-a fãcut culcuº în brazdã.

.
[...]
 P R E LU D I U L D I M I N E Þ I I

Bolta vânãtã, ca huma

Fãrã oaspeþi a rãmas
Cãci demult-demult de-acuma
S-au dus stelele la mas.

Zorile împurpurate,
C A U T

Ca o pânzã de standart
Stau pe zare arborate
Gata-gata pentru start.
M {

Pârãiaºe cãtinele
&$
Pe sub tufele de soc
Tremurã ºi fac inele,
P. Z A D N I P R U

Poposind din loc în loc.

Iarba-n luncã se-nfioarã

ªi pe sârmele-n urcuº,
Ca pe strune de vioarã
Vântul trage din arcuº.

ªi preludiul dimineþii,
Ca din piepturi de copii
Se-nfiripã, dând bineþe
Somnoroaselor câmpii.
Zorile peste coline
Lungi pleoape ºi-au lãsat.

C A U T
Trec cu rouã pe cabine
Camioanele prin sat.

M {
Dintre stânci cu fruntea spartã
Saltã crainicul gãlbui
&%
ªi câmpia, ca o hartã
S-a deschis în faþa lui.

P. Z A D N I P R U
Iarã el de sus aruncã
Suliþele-i aurii.
Simfonii încep de muncã.

.
ªi eu semãn bucurii.
 LA IZVOR

Pe cãrare merge-o fatã

C-un ulcior
Înspre salcia plecatã
La izvor.
C A U T

E înaltã ºi mlãdie
Fatea cea.
M {

Ochii mi se scurg, bãdie,

&& Dupã ea.
P. Z A D N I P R U

Eh, de-ar fi mai greu ulciorul

Ei de lut!
Eu m-aºi duce cu tractorul
Sã-i ajut.

Dar ºi-aºa mã duc în grabã

La izvor,
Ca s-aduc un pic de apã
La motor.
Fata parcã nici n-aude
Paºii mei.
Da izvorul joacã-n unde

C A U T
Ochii ei.

M {
Am zâmbit în linul apei,
Eh, ce-ar bea!
Apã-n douã cu pleoape &'
Gura mea!

P. Z A D N I P R U
Ea sa-ntors ºi mã întreabã:
– Ce eºti beat?
Catã-þi, omule, de treabã,
Am bãrbat.

.
Of, de ce oglinda apei m-a trãdat?
 S Â R B A F U L G I LO R

Vântul stã la sfat cu nucii

ªi în larg o ia la trap,
Iar de rãul lui butucii
ªi-au tras pãturi peste cap.

Câmpu-i alb, brãzdat de cute.

Gerul taie ca un brici.
ªi spalierele tãcute
Fac în vie de servici.
C A U T

În livada de alãturi
Sunã crengile a gol.
M {

Sub troiene de omãturi

' Stau cireºii, ca-n ocol.
P. Z A D N I P R U

Iarna bate în pupile

Cu mãrunt ºi rece praf.
ªi pun iepurii ºtampile
Pe al luncilor cearºaf.

Sârme zbârnâie în aer,

Pe la zori, pe la amiezi,
Iarã vântul, ca din caier,
Smulge paie din girezi.

Deal ºi vale ºi toloac㠖

Totu-i nins în faþa mea.
Zbânþuita iarnã joacã

.
Sârba fulgilor de nea.
CAZ CU HAZ ªI CU NECAZ

De ziua floriilor mãt‘ºa Ioana

Purcese la piaþã sã vândã icoana
ªi nu cã avea vreuna în plus, –
O hâtrã cumãtrã a fost de i-a spus
Cã tare se-ntreabã icoanele-acum,
ªi-apoi de parale-i nevoie, oricum.

C A U T
Vin sfintele Paºti ºi trebu’ sã cumperi
Sânealã ºi drojdii ºi mãrfuri mai scumpe.

M {
Ce vorbã sã fie, atâtea gãteli,
Cer o mulþime de cheltuieli! '
Cercase sã ia un avans din colhoz,

P. Z A D N I P R U
Dar toatã nãdejdea-i se-ntoarse pe dos,
Cãci nenea Vasile – contabilateu –
Îi spuse, mijindu-se cãtre safeu:
– Amu nu se dã avans nimãnui! –
(de, þine ºi dânsul o linie-a lui).
De linia asta nicicând nu s-a rupt
ªi-n postul mare mãnâncã de frupt.
Astfel stimatul nostru contabil
(cu lumea mai aspru, cu ºefii amabil)
Combate religia-n faptã ºi-n gând,
Politicã dreaptã, cum ºtie, ducând...
...........................................................
 ªi iatã mãtuºa dis-de-dimineaþã
De mare nevoie venise la piaþã.
La poartã un vechi ºi hazliu taxator
Cu rumenã faþã, cu nasul-cosor,
Vãzând-o cã vrea înãuntru sã treacã,
Un bon de platã în degete freacã
C A U T

ªi-i pune o palmã cât perna în piept:

– Aºteaptã, neatale, cã eu cum aºtept!
Mai ho olecuþã, cã unde te bagi!
M {

Aratã mai bine ce ai în desagi!

– O nicã, tovar㺠nacealnic! fãcu
'
Mãtuºa Ioana mai moale de-acu.
P. Z A D N I P R U

Atunci taxatorul mai moale ºi el

Strânse din buze:
– Vrei sã mã-nºeli?
Eu pe neatale nu s-o crezut
Pãn’ ce cu ochii mei nu vãzut.
Apoi îi întoarce desagii pe dos
ªi-ndatã cu ochii dãdu de Hristos:
– Oho, mãi femeie, eºti îndrãzneaþã!
Neatale sã tulburi vrei lumea din piaþã?
Ian, hãisa de-aicea, sã nu te mai vãd!
Fãcu taxatorul ateu. Îndãrãt!
La piaþã se-aduc numai ouã ºi unt,
Îi zise, privind la desagii ei crunt.
Femeia þinti taxatorul ateu
ªi scoase un of, ca o piatrã de greu:
– Ouã, tovar㺠nacealnic sã vând,

C A U T
Da cozonac din ce-am sã frãmânt?
Fruptu sã duc amu de la casã,
Da bãcãliile cum o sã-mi iasã?

M {
Mata ºuguieºti cu mine mãtincã!
Cercã ºi ea supãrarea sã-i stingã.
'!
– Nu ºuguiesc, mãtuºicã, defel,

P. Z A D N I P R U
Pe mine n-ai sã mã iei cu momeli!
N-am sã-þi dau drumu mãcar sã mã tai,
Hai, du-te de-aici! Du-te, ce stai!
..............................................................
Mãtuºa Ioana, cu inima arsã
Fãcuse spre casã cale întoarsã
ªi puse icoana din nou într-un colþ
Alãturi de-o lampã cu-o sutã de volþi.

.
Doamne miluieºte!
 ARMISTIÞIU

S-a stârnit în câmp rumoare,

Codrul frunzele îºi sunã
ªi s-agitã ca o mare
Rãscolitã de furtunã.
C A U T

Cerul ca în tobã bate,

Se prãval în vãi ecouri,
M {

Dealurile duc în spate

'" Câte-o sarcinã de nouri.
P. Z A D N I P R U

Drumu-i tot în picãþele

Lunguieþe ºi ovale,
Parcã ºi-a bãtut caiele,
Sã n-alunece la vale.

Pitpalacii tac în iarbã,

Cãci de-acum la iezãturã
Apele-au pornit sã fiarbã
Cu bulbuci de-argint la gurã.
Peste lanuri ºi podgorii,
Peste culmi cu fruntea spartã,

C A U T
Bolta dã prin stiºcã norii
ªi gãleþile-ºi deºartã.

M {
Din popºoaie vântul smulge
Paloºe cu zvon de-aramã.
'#
Plopii în lumini de fulger
Melodii de dor destramã.

P. Z A D N I P R U
Nu zãbavã... deodatã
Corul ºi-a oprit sughiþul:
Soarele din nori se-aratã

.
ªi semneazã armistiþiul.
 DOR DE OAMENI

Drumul m-a purtat prin sate,

Am dormit sub clãi ades,
Zãri albastre, rourate,
Sub pleoape am cules.
C A U T

Mi-am umplut de toate-auzul:

ªi de bocet, ºi de cânt,
M {

ªi-am pãstrat drept cãlãuzã,

'$ Dor de oameni ºi pãmânt.
P. Z A D N I P R U

Gospodarii de la brazdã
M-au primit c-un „nu ºtiu cum“
ªi mi-au fost alean ºi gazdã
Oboselilor din drum.

Parte dreaptã mi-au fãcut ei

ªi din sfaturi ºi din vin...
Ca ecouri renãscute
Amintirile îmi vin.
ªi acum în foi de carte
Drumul vieþii, când mi-l torc,

C A U T
De-aº putea mãcar în parte
Datoria sã le-o-ntorc.

M {
Aleg gânduri dintre gânduri
ªi din grai cuvinte cern.
Inima-n aceste rânduri '%
Pentru ei azi o aºtern.

P. Z A D N I P R U
Eu din visul lor spre Mâine
Mi-am fãcut în viaþã crez.
Zãri albastre ºi senine

.
Sub pleoape le pãstrez.
 M A LU L ª I R Â U L

Dintr-un mal trufaº, abrupt

Douã lespezi cum s-au rupt
Au pornit vârtej de-a dura,
Râului s-astupe gura
ªi sã-l facã
Sã mai tacã,
Cãci de-atâta timp cât geme
C A U T

Pân ºi el, malul, se teme

Sã nu-i zdruncine rãrunchii,
Sã nu-i clatine genunchii
M {

ªi-ntr-o bunã zi sã-i cadã

Toate pietrele cascadã.
'&
În cãuºul vãii sumbre
Plin de taine ºi de umbre.
P. Z A D N I P R U

...Douã lespezi vin de-a dreptul

ªi i-au strâns râului pieptul,
Însã râul ºi sub ele,
Murmurând din vãlurele,
Îi vorbi încet din vatrã
Malului trufaº de piatrã:
– Douã lespezi? Nu-nþeleg,
Vreau sã mi te dai întreg.
Ia coboarã, frãþioare,
Cã destul ce-ai stat la soare,
Mai vino ºi tu în hãu,
Eu sã urc în locul tãu!
– Sã cobor, iar tu sã urci?
– Pãi, la soare te usuci.
– ªezi acolo, cã-þi stã bine,
Înãlþimea nu-i de tine!
Râul îºi pierdu rãbdarea
ªi-ncepu sã-ºi sape calea
Cu burghiul valului

C A U T
În rãrunchii malului.
Într-o bunã zi de varã
Râul rãzbãtu afarã

M {
ªi porni cu ape-n spume
Printre straturi de legume.
''
Le dãdu din plin sã beie
Le încinse-n curcubeie

P. Z A D N I P R U
ªi-apoi de la straturi verzi
Se-ndreptã înspre livezi.
Pomii toþi cum îl vãzurã,
ªi-au dus frunzele la gurã.
ªi pe datã au pornit
Cântecul de bun venit.
Râul, susurând din ape,
Începu sã mi-i adape
ªi când toþi îºi stinse setea,
O luã pe îndelete
Înspre holdele-nspicate,
ªi de ele sã mai cate.
 Râul harnic se trudi
Setea de le potoli.
Se-ntrunã apoi din cale
La fãgaºul sãu din vale,
C A U T

Da aici în vechea-i vatrã

Malul cel trufaº de piatrã
Tucma vânãt de arsurã
M {

Sta cu sufletul la gurã

 ªi ca un copil gemea:
– Fã-þi milã de soarta mea,
P. Z A D N I P R U

Dã-mi mãcar un strop de apã,

De la chinuri de mã scapã!
Cum zgârcit din fire nu-i,
Râul îi turnã ºi lui.
De-atunci valurile-i repezi
În cãdere peste lespezi
Îl încing mereu, mereu

.
În obezi de curcubeu.
ªI IAR...

ªi iar au înflorit caiºii

Sub cer senin de peruzea.
ªi cad petale pe costiºe,
Ca niºte fulgi uºori de nea.

ªi iar miresme poartã vântul

În adiere peste glii.
Ca-n alte primãveri pãmântul
Ascultã zvon de ciocârlii.

C A U T
ªi iar împodobiþi de salbe

M {
Cireºii stau cu fruntea-n cer,
De parcã-ar fi rachete albe
Deasupra verdelui lãicer. 

P. Z A D N I P R U
ªi iar din zori mã poartã dorul
În largul volnicelor glii,
Ca-n alte primãveri ogorul
Ascultã zvon de ciocârlii.

ªi iar cu palmele la tâmple

Îþi caut urmele în zãri
ªi pieptul meu din nou se umple
De visuri, doruri ºi cântãri.

ªi iarãºi ca odinioarã,
Deºi nu mai suntem copii,
Pe toþi la fel ne înfioarã

.
Acelaºi zvon de ciocârlii.
 S PU I U N E O R I

Spui uneori câte-o prostie

Nitam-nisam, fãrã sã vrei,
Apoi, apoi o veºnicie
Te-apasã greutatea ei.
C A U T

ªi te frãmânþi ºi arzi în tine,

Cocleala ei o simþi ºi-n gât,
Dar nu te prea grãbeºti, frãþine,
M {

S-o recunoºti chiar cât de cât.


Asemeni altora ºi mie
P. Z A D N I P R U

Pãcatul ãsta mi-i comun.

Prostii poate-am fãcut o mie, –
La ele nu-s nici eu imun.

ªi nu mi-i sã le þin pricina

În conºtiinþa mea la fund,
Mi-i nu cumva vreodatã vina

.
De mine însumi s-o ascund.
UNEORI

Uneori ce facem noi, mã?

Pânã pe la zori de ziuã
În discuþii fãrã noimã
Stãm ºi batem apa-n piuã.

Cu alurã de iluºtri
Dãm nimicurile-n treier.
Zumzãim, ca niºte muºte,
ªi avem dureri de creier.

C A U T
Ore ne certãm de-a rândul,

M {
Ne-agitãm ºi facem zarvã
Fãrã sã ne scoatem gândul
Din culcuºul lui de larvã. !

P. Z A D N I P R U
ªi cu frunþi îmbujorate
Uneori propunem presei
Poezii fãcute-n rate
Din vreo niscaiva impresii.

Alteori ardem tãmâie

Genii lumea sã ne zicã.
Laudele ne mângâie,
Probozeala ne urzicã.

Care însã ni-i prezenþa

În aceste vremi de zbucium?
Þinem oare noi cadenþa

.
Anilor ce-i zic din bucium?
 DUªMAN ªI TRÃDÃTOR

Cu primul pot sã fiu mai blând,

Nicicând – cu trãdãtorul,
Cu arma-n primul dau oricând;
‘ N al doilea – cu piciorul.
C A U T

Cu primul faþã-n faþã stai

ªi-l faci pe veci sã tacã.
M {

Al doilea, nu ºtii unde-l ai,

De unde te atacã.
"
Cu primul nu împarþi nimic
P. Z A D N I P R U

ªi el nimic de-asemeni.
Al doilea-n mascã de amic
Cu cine sã-l asemeni?

Duºmanul pot sã-l mai suport

ªi el asemeni poate.
Pe-al doilea urã o sã port

.
ªi dincolo de moarte.
C Â N D PU R C E D E M . . .

Când purcedem în lume de-acasã,

Mama lãcrimeazã-n prag
De bucurie c-am crescut,
De jale cã ne ducem.
Dupã aceea Mama,
care nu ºtie
A rotunji buchii pe hârtie

C A U T
Dorul de noi ºi-l scrie
Cu puncte-puncte –
Stropi de rouã din ochii ei

M {
Pe pragul casei pãrinteºti.
Noi facem universitãþi, academii. #
Cunoaºtem lucruri mii ºi mii,

P. Z A D N I P R U
Dar nicicum nu putem descifra
Dorul mamei scris cu puncte-puncte –
Stropi de rouã din ochii ei
Pe pragul casei pãrinteºti.
Cu alte cuvinte, suntem analfabeþi,
(Nu-i aºa, mãi fete ºi bãieþi?)
ªi doar când încãrunþim ºi noi
Ne dãm seama cu toþi:
O mamã vine ºi la fiii morþi,
Unii fii
Nu vin

.
Nici la mamele vii.
 MI-E DOR

Mi-e dor de tine, scumpa mea

Copilãrie de-altãdatã.
La tine sã mai vin aºi vrea
Din azi mãcar o datã.

Sã mai aud cum bat tãlãnci

C A U T

ªi murmurã izvoare,
Când razele, ca niºte lãnci,
Se strâng de prin ogoare.
M {

$
ªi-n vraja basmului strãbun
Sub cerul plin de stele
P. Z A D N I P R U

S-adorm cu capul în zãbun

Pe prispa casei mele.

Prin somn aromele de fân

Uºor sã mã-mpresoare,
Sã-mi joace drãgãlaº la sân
Întâiul ochi de soare.

S-ascult cum ciocârlia-n zbor

Îi zice ca din flaut,
ªi-n ape limpezi de izvor
Întâiul sã mã caut.
Desculþ sã ies apoi în câmp
ªi-n zãri sã-mi port privirea,

C A U T
Un cântec tremurat pe dâmb
Sã-mi rãscoleascã firea.

M {
Din nou sã mã mai simt copleº
O zi ºi mi-ar ajunge,
%
Bunica noastrã, din cireº,
La ºcoalã sã m-alunge.

P. Z A D N I P R U
Mi-e dor de tine, scumpa mea,
Copilãrie de acasã
La tine sã mai vin aº vrea,

.
Dar anii, anii nu mã lasã...
 ÎNTOARCERE

Mã-ntorc acasã, mamã,

De unde am fost dus.
La tine, fãrã seamãn
Icoana mea de sus,

ce unicã îmi este

De când copil eram
în leagãnul de trestii
ce spânzura de-un ram.
C A U T

Mã-ntorc acasã, mamã,

M {

de unde-am fost plecat

sã-mi curãþ mai cu seamã
& fiinþa de pãcat.
P. Z A D N I P R U

Mã-ntorc, ca la spovadã
la sfaturi ºi ocãri,
privirea-apoi sã-mi vadã
mai dincolo de zãri.

Mã-ntorc acasã, iatã,

împovãrat de ani.
Nu-s singur, vin cu-o ceatã
de-amici ºi de duºmani.

Sã-i pui pe toþi la masã

ºi cinstea sã le-o porþi.
De când m-am dus de-acasã
am tras la multe porþi
ºi-am fost primit când bine,
când mai aºa, când rãu
ºi ospãtat cu pâine
cu sare ºi primãu.

ªi pus-am fost la cale

sã vãd mai larg în jur,
sã-mi fie pasu-n cale
mai sigur ºi mai dur.

C A U T
Mã-ntorc acasã, mamã,

M {
De-unde-am fost pornit
Cã poate mi-oi da seama
De multe ce-am greºit: '

P. Z A D N I P R U
Dintre amici o mie,
dupã cântarul tãu,
vreunul poa’ sã-mi fie
duºmanul cel mai rãu

ªi, dimpotrivã, unii,

duºmani ce-i socoteam
sã-mi fie, cum s-ar spune,
mai scumpi decât un neam.

Þin bine minte una

de când eram copleº
cã tu întotdeauna
ºi-n toate n-ai dat greº.
 Mã-ntorc acasã, mamã,
Pe-o clipã, nu mai mult,
C A U T

cã iar la drum mã cheamã

al anilor tumult.
M {

Întoarcerea-mi în parte
 Oricum e-n felul ei
un drum spre mai departe
P. Z A D N I P R U

de la-nceput ce-l iei

Sã-l depeni mai la cale,

mai sigur ºi mai drept,
mai fãrã locuri goale,

.
ce-mi fac pustiu în piept.
PA ª I I M A M E I

Buna mea, neobosita,

Chiar la anii ei acum
Numai duca ºi venita,
Numai deal ºi numai drum.

Hai ºi hai tot pe ogoare,

Ieri la praºã, azi la strâns,
Pân’ ºi bietele picioare
Pe bãtrânã mi s-au plâns.

C A U T
Ce sã fie cu stãpâna,
Oare ce ºi-a pus în gând,

M {
De ne mânã ºi ne mânã
Sãptãmânile la rând? 

P. Z A D N I P R U
Câte drumuri ea frãmântã
Dacã-ar fi sã le mãsori,
Ai înfãºura pãmântul
Jur în jur de multe ori.

Umblã buna mea bãtrânã

Ba la fermã, ba la deal,
Fãrã somn, fãrã hodinã,
Ca un val din mal în mal.

N-au putut mai mult s-o poarte,

Dar în zbuciumul lor sfânt,
Parc-au tipãrit o carte

.
Paºii mamei pe pãmânt.
 CÂNTEC
PENTRU MAMA

Þi-a cântat cucoºu-n prag,

Buna mea bãtrânã,
ªi aºtepþi feciorul drag
Pe ospeþi sã vinã.

Ai dat pâinea în cuptor

C A U T

ªi a câta oarã
Iar începi sã tragi de zor
M {

Brâiele pe-afarã

 Razi cu cioburi de oglinzi

Uºa de la tindã
P. Z A D N I P R U

ªi cu-atâta grijã prinzi

Busuioc în grindã.

Ai pus pâinea în blidar

Puhavã, bãlaie
ªi desprinzi din calendar
Foaie dupã foaie.

Obositã-mbraci de-acum
Strai de sãrbãtoare
ªi te uiþi ºi scoþi la drum
Doruri chemãtoare.
Funigeii prin grãdini
κi destramã firul,

C A U T
Iar în ochii tãi blajini
Tremurã zefirul.

M {
Pân’ târziu ai stat în prag,
Buna mea bãtrânã,
!
Aºteptând feciorul drag

P. Z A D N I P R U
Pe ospeþi sã vinã.

Noaptea însã a închis

Zarea cu nãframa.
Eu în loc sã vin am scris

.
Cântec pentru mama.
 MAMÃ

Când zicem cuvântul Mamã

Buzele se lipesc de douã ori.
Asta luaþi-o în seamã,
Mãi fiice ºi feciori.

Fie-vã drept îndrumare:

Când scrieþi acasã scrisori,
Scrieþi-le cu literã mare,
Mãi fiice ºi feciori!
C A U T

Nu e un joc de cuvinte,
M {

Pe care îl faci uneori.

Cuvântul Mamã-i fierbinte,
" Mãi fiice ºi feciori!
P. Z A D N I P R U

Noi spunem Patrie-Mamã

Cu dragoste sfântã ºi dor.
Acestea-s cuvinte de-o seamã.
Mãi fiice ºi feciori!

În clipa din urmã spui mamã,

Când ceasul îþi vine sã mori.
ªi asta luaþi-o în seamã,
Mãi fiice ºi feciori!

ªi ultima iatã povaþã:

(O spun mistuit de fiori)
Iubiþi-vã Mamele cât îs în viaþã,

.
Mãi fiice ºi feciori!
L A P R I S PA C A S E I

Vor spune, poate, unii cã-i poveste,

Poveste ce demult s-a depãnat.
La prispa casei, care nu mai este
Adesea vin ºi þin cu mine sfat.

Nici casa nu-i, nici mama ºi nici tata,

C A U T
Mã poartã soarta pe un alt fãgaº,
Dar ºi acum vãd casa ºi ograda,
Vãd cãrãruia primilor mei paºi,

M {
La poartã vãd cum schimbã feþe-feþe
Un plop semeþ mai nalt ca visul meu. #
De-aici purces-am prin vâltoarea vieþii

P. Z A D N I P R U
În urma unui sturlubatec zmeu.

ªi dacã astãzi alte zãri îmi varsã

Azurul lor albastru în priviri,
La tine fac cu gândul cale-ntoarsã,
Copilãria mea din amintiri.

...Noi alte scriem pagini de poveste,

Trecute vremi s-au stins ca un ecou.
La prispa casei, care nu mai este,

.
Cãrunþi la tâmple revenim din nou.
 SCRISOARE
LA INSTITUT

Tovar㺠institut îþi scriu

Din satul nostru, de departe.
Îþi mulþumesc ºi pentru fiu
Cã l-ai fãcut sã-nveþe carte.

[...]
C A U T

Iar buchiile, dacã-s mari

ªi mai ales cu roºu scrise,
M {

Eu le citesc fãr-ochelari
Li le-nþeleg uºor cuprinsul.
$
Un lucru-aºi vrea sã-þi spun acum,
P. Z A D N I P R U

Te-aºi supãra cu rugãmintea,

Dar sã încep mi-i oarecum
ªi chiar nici nu m-ajunge mintea.

Eu n-am scrisoare de la fiu

De-acum un an ºi jumãtate
ªi nici adresa nu i-o ºtiu,
Ca sã-l întreb de sãnãtate.

De-atâtea ori am plâns ºi plâng,

De câte ori vin seara-acasã.
Când lãmpile în sat se sting,
Îi iau portretul de pe masã
ªu lung în ochii lui mã uit,
Cu dânºii stau la sfat întruna,
ªi când s-adorm, parcã-i aud
Cum îmi doresc ei noapte bunã.

C A U T
Mã ierþi, tovar㺠institut,
Cã-þi spun durerea mea de mamã.

M {
Ai poate multe de fãcut
ªi nu le iai pe toate-n seamã,
%
Dar dorul straºnic m-a rãzbit,

P. Z A D N I P R U
Se frânge inima în mine,
Or, unde-i fiul meu iubit,
Eu l-am trimis din sat la tine.

Cu-atâtea fete ºi bãieþi

L-ai îndreptat pe drum de soare
ªi cât era sã-l mai înveþi

.
Sã scrie mamei o scrisoare?
 DESTIN

– Ce culoare are bucuria?

O-ntrebai pe mama într-o zi.
– Albã, dragul mamei, ca hârtia
– Care-o-nsãilezi cu poezii.
C A U T

– Da durerea ce culoare are?

M {

– Neagrã, ca funinginea din horn

ªi-i în stare sufletul sã-þi are
& Cu un capãt otrãvit de corn.
P. Z A D N I P R U

– Da tristeþea cum îi la culoare?

– Galbenã ca ceara din ºtiubei.
Ea din suflet mai uºor dispare,
Un pahar de cântec dacã bei.

– Dorul, mamã, ce culoare are?

– Roºie, ca para din cuptor.
Omul, dragul mamei, pân’ ce moare
Toatã viaþa îi bolnav de dor.
– Pãi atuncea nu mi-i de mirare
Cã-i aºa vãrgat destinul meu.

C A U T
– Soarta, dragul mamei, la oricare
Îi ºi ea un fel de curcubeu.

M {
Nu de-acela care þi se-aratã
Dupã ploaie numa-n trei culori,
'
Ea-i ori dulce, ori îi prea sãratã,
Ori îi prea amarã uneori.

P. Z A D N I P R U
Îi curat, ºi ea, ca lãturelul,
Care-l þes din cãpiþele mici
ªi se-ntâmplã-n viaþã în tot felul:

.
Singur cazi ºi singur te ridici.
 C Â N D M -A M N Ã S C U T

Când m-am nãscut eu

Abia de se îngânau zorile.
Îmbrãcate în cãmaºã de neauã visau stele albe
gliile
Obosite dupã o noapte de cântec
C A U T

Pe perete dormeau în picioare viorile.

În sufletul mamei se agitau parcã ciocârliile
ªi din trilul lor, ca o ºoaptã subþire
M {

Se înfiripa cântec de trezire.

  În sat dormeau istoviþi flãcãii,
Dormeau istovite fetele.
P. Z A D N I P R U

Pe alb pe pernã
Râuri negre încremenite pãreau pletele.
Copiii în somn adânc îºi torceau visele
Cu obrãjorii rumeori cum sunt
Când fac frunte de copt caisele.
Tata cu obrajii, ca huma,
Adormise ºi el de-acuma.
Luna-ºi cernea aurul, ca prin sitã.
Sora dormea obositã.
Fratele dormea de asemene
Somn ca de cremene.
Cu capul parcã nimbat de raze
Adormisem ºi eu,
Cum adorm plugarii

C A U T
în câmp de amiazã.
ªi numai una Mama era treazã.
Mama – o mânã de femeie

M {
din noaptea aceea
N-a închis un ochi zile, sãptãmâni, ani la rând,
Pânã nu m-a vãzut ºi pe mine cu lumea în rând.  
Iar când crescusem înalt cât bradul

P. Z A D N I P R U
ªi pornisem ºi eu mai la cale pe lan de hârtie
cu-aratul,
Crezându-mã tare
ªi-n stare
Sã înfrunt arºiþa ºi furtuna,
Mama
Abia atunci

.
A închis ochii pentru totdeauna.
 S C R I S O A R E R U D E LO R

Dupã nopþi ºi zile acre

Cât am stat bãtut de gânduri,

Am muiat peniþa-n lacrimi

ªi vã scriu aceste rânduri.

Nu sunt rânduri de scrisoare,

Da-s rânduri de ce mã doare
C A U T

ªi nici rânduri, care dor,

Da-s rânduri de ce mi-i dor.
M {

Of, peniþa-i mai cu seamã

 Fãcutã din dor de mamã,
P. Z A D N I P R U

Da ºi foaia albã toatã-i

Fãcutã din dor de tatã.

Hârtia-i pe jumãtate
Fãcutã din dor de frate,

Altã jumãtate-ntreagã
Îi din dor de sorã dragã.

Dorurile-acestea toate
Inima din piept le scoate

ªi le toarnã zi de zi

.
În rânduri de poezii.
***
De undeva, de departe, din spate,
Dintr-un Ieri scufundat în ceaþã
Un chiot spre mine rãzbate
ªi de umãr mi se agaþã,
Ca un capãt uºor de aþã.
Îmi întorc privirea sã vãd cine-i.
Mã uit îndelung.

C A U T
Ochii mi se fac oglinzi de telescoape;
Seamãnã leit cu mine aproape

M {
ªi totuºi nu pot pricepe
Cine e? ªi ce vrea de la mine?
– Cine eºti? îl întreb, cine?  !
ªi iatã îºi pleacã ochii un pic,

P. Z A D N I P R U
îi ascunde,
Apoi cu o voce (abia de-o cunosc)
îmi rãspunde:
– Sunt Tu cel de altãdatã
ªi n-ai sã scapi de mine niciodatã,
Aici pe pãmânt
ªi nici în mormânt.
...........................
Eram eu, Petricã, Petruþ
Din anii ce-au rãmas în urmã, mulþi,

.
Mulþi ºi desculþi.
C A U T

MÃ BUCUR
M {

Peste sat în amurg se-nfiripã

 " ºuviþe de fum fugare, –
Mã bucur:

.
P. Z A D N I P R U

Mama a pus de mâncare.

PREFERINÞÃ

Când o fi ºi o fi...
Sã mã îngropaþi iarna,
Ca pe un butuc de viþã de vie.
Primãvara sã-mi fie asemeni viei
Vii toate ochiurile.

C A U T
II

M {
Viþa de vie se uitã la soare
Cu ochii mijiþi,  #
Apoi ºi-i deschide

P. Z A D N I P R U
ªi ei de dragoste,
de luminã ºi cãldurã
Se fac frunze,
Ciorchine,
Bobiþe.

III

Spre toamnã viþa de vie

Stã cu ochii holbaþi a mirare.
.......................

.
Ce-o sã fie cu mine oare?
 CÂND PE DRUM

Când pe drum trec carã

Încãrcate ciucurã,
Drumul din ponoarã
Of, ce se mai bucurã!
C A U T

Când maºini uºoare

Trec pe drum ºi-l zgudurã,
M {

Drumul din ponoarã

Of, ce se mai scuturã!
 $
ªi se face parcã
P. Z A D N I P R U

Vãluratã-armonicã.
Of, ce-ºi mai descarcã
Iritarea tonicã!

Când pe drum de þarã

Alþii mi se-alãturã,
Drumul din ponoarã
Screaua parcã-ºi mãturã
ªi se aºterne-n cale
Pãnglicuþã netedã,

C A U T
Face-se la cale
Astfel ca mai repede

M {
Sã ajung acasã
La pãrinþi cu binele
 %
ªi-n privire ca sã
Le aprind luminile.

P. Z A D N I P R U
Când îmi fac de ducã
De la vatra-mi darnicã
Drumul se usucã

.
De tristeþe-amarnicã.
 VIAÞÃ, VIAÞÃ!

Tânãr am plecat de-acasã

ªi mã-ntorc cu plete sure.
N-a vrut soarta nemiloasã
ªi de mine sã se-ndure.

M-a purtat prin focul vieþii,

C A U T

Mi-a clãdit pe tâmple bruma

ªi toþi anii tinereþii
Mi i-a mãcinat de-acuma.
M {

 & M-a lovit cu rãu ºi bine

Când din faþã, când din spate
P. Z A D N I P R U

ªi-astãzi inima în mine

Abia dacã se mai zbate.

Prea devreme mi-a fost scoasã

De la subþiori propteaua
Astãzi când mã-ntorc acasã
Numai singurã ºoseaua

Mã întâmpinã-asfaltatã
Lângã moara cea strãbunã
Unde mama altãdatã
Ieºea-n fiecare lunã
ªi bãtea cu ochi cãrare
κi fãcea urechi auzul,

C A U T
Întrebând de fiecare
Când soseºte autobuzul.

M {
Of, privirea ei bãtrânã
Lãcrãma a câta oarã,
 '
Când vedea din vreo cabinã
Câte-un tânãr cum coboarã.

P. Z A D N I P R U
...Într-o zi s-a dus de-acasã
Nu pe-o zi ºi nici pe douã
ªi-a lãsat tot ce se las㠖
Casa ºi fereastra-n rouã

.
ªi mie inima-n douã.
 P O VA Þ Ã

Veniþi, bãieþi, veniþi la carte

ªi-n Chiºinãul nostru drag
Aduce-þi vorba de la sate
ªi cântecul doinit în prag.
C A U T

[...]
M {

Veniþi, bãieþi, veniþi la carte

De pe la Nord, de pe la Sud,
! În paºii voºtri de departe
Eu paºii proprii mi-i aud.
P. Z A D N I P R U

Sorbiþi cu ochi cuminþi licoarea

Steluþelor din patru zãri,
Când noaptea-ºi leagãnã rãcoarea
Pe-a Chiºinãului cãrãri.

ªi fie-n piept sã vã tresalte

Nepotolitele dorinþi,
Dar scrieþi câte-un rând, încalte,
O datã-n lunã la pãrinþi.
C-aman ce-i frige aºteptarea,
Mai lungi ºi nopþile devin.
Le tremurã-n privire zarea
Când simt vacanþele cã vin.

C A U T
Mãi, nu luaþi nimic de-a gata
Din câte-n jurul vostru sunt

M {
ªi rubla ce-o trimite tata
Stimaþi-o ca pe-un lucru sfânt.
!
Mãi, voi ce ºtiþi ºi de cãruþã,

P. Z A D N I P R U
Nu pierdeþi timpul înzadar,
Citiþi-l pe Lupan, pe Druþã
ªi pe Zadnipru, ci mai rar.

Veniþi, bãieþi, veniþi la carte,

Cã tare vã aºtept de mult,
În paºii voºtri de departe

.
Eu paºii proprii mi-i ascult!
 DRAGOSTE

Te-am adunat din ochii tuturor,

Te-am adunat din stele ºi din lunã
ªi-n Eul meu de patimi ºi de dor
C A U T

Privirea ta mã fulgerã, mã tunã,

Mi s-a topit în sânge ºi în trup

M {

Fiinþa ta, ca soarele de varã,

ªi n-aºi putea din mine sã te rup,
! Doar cã mi-aºi scoate inima-n afarã.
P. Z A D N I P R U

Cu ochii tãi lumina zilei sorb

ªi n-am alean, astâmpãr, nici repaos.
Lipsit de ei, asemeni unui orb,
Aºi dibui în viaþã, ca prin haos.

Sunt plin de tine ca un dor

În clipele de sfântã împlinire,
Stãpân îþi sunt, ºi slugã ºi rapsod,

.
Glorificând sublima ta menire.
TRISTÃ

Se duc anii tinereþii,

Ca un tren fãrã oprire
ªi o umbrã de tristeþe
Mi se-abate în privire.

Simt pe tâmplele-mi cum bruma

Stãpânirea vrea sã punã
ªi în versul meu de-acuma
Amintirile se-adunã.

C A U T
Se duc anii tinereþii...

Uneori mã bate dorul

M {
Sã-i strig vremii-surioare:
– Mai închide semaforul,
!!
Nu-i lãsa aºa sã zboare!

P. Z A D N I P R U
Cã de ce atâta grabã
Sã mã scoþi din ochii lumii!
Însã vremea nu mã-ntreabã
Dacã mi-i pe plac sau nu mi-i,

Ci tot mânã ºi tot mânã,

Iar pe mine mã-nfioarã,
Cã în urmã-mi fac din mânã
Anii mei de-odinioarã.

Dacã-ar fi sã se întâmple
ªi sã am aºa putere
Mi-aºi da jos bruma din tâmple

.
ªi nimic mai mult n-aºi cere.
 ACASÃ

Plouã. Vânt. S-au zgribulit copacii,

Stropi cât globul rãpãiesc în uºi.
Alignind la hopuri prin bãltoace,
Merg spre sat cãruþe cu harbuji.
C A U T

Mult ce-mi place când bat stropi de ploaie

M {

Barabana-n spate ºi-n obraz,

Când pletoase sãlcii se îndoaie,
!" Lipãind cu vergile în iaz.
P. Z A D N I P R U

Nu sunt semne soarele sã iasã.

Dupã nouri stã ºi el la dos.
Depãnându-mi visele spre casã,
De la garã m-am pornit pe jos.

Am ajuns. Flãmând sunt ca un câine.

Mã opresc la uºã, mã descalþ.
În cãmarã mama coace pâine
Din fãinã albã de la valþ.
ªi vãrzare rumene, prãjite
(ªtie mama cât de mult îmi plac).

C A U T
Câinele cu coada covrigitã
Stã tablou cu labele pe prag.

M {
– Graur-Graur! mai aproape, neicã! –
Îi fac semn sã vinã, îl îngân.
!#
ªi-a întins urechea, ca o leic㠖
Nu mã recunoaºte de stãpân.

P. Z A D N I P R U
Ce sã-i faci?... El nu mã þine minte,
Cã pe-acasã n-am dat luni la rând.
Câinele ºi el sireacul simte

.
Când te rupi de casã ºi pãmânt.
 BÃIETUL MAMEI
Lui N. Costenco

Poet e încã din pelinci,

Când lapte doar putea sã beie
ªi peste maldãr de ºalinci
Artezia cu curcubeie,
C A U T

Când galben ºi plãpând ºi gol

Dãdea din mâini ºi din picioare,
M {

Pe asprul aºternut de þol

Sã prindã razele de soare,
!$
Când mama lipcã lângã horn
P. Z A D N I P R U

Din timp în timp cãta sã-i strige

Cu simplu melesteu de horn
Fãcând chimia mãmãligii.

Ea nici cã se gândea pe-atunci

Cã boþul cel cu ochi de-alãturi
Cândva porni-va peste lunci
Pe ploaie, soare ºi omãturi
ªi din al vãilor cãuº
Spre alte dâmburi va rãzbate,

C A U T
Fãcându-ºi inima arcuº
La toate ce-au sã i se-arate,

M {
Cã fie-i breasla cât de grea
ªi drumul presurat cu zgurã,
!%
Mereu semenii-l vor vedea
Cu frunza dorului la gurã.

P. Z A D N I P R U
Poet e încã de copil
ªi versu-i fãrã iz de slavã
E ca o razã de april

.
Pe-o verde pajiºte moldavã.
 CÃTRE PRIETENI

Când o fi ºi-o fi sã mor,

În tristeþea cea deplinã,
Sã-mi doiniþi încetiºor
„Struguraº de pe colin㓠–

Of, cã viile mi-s dragi,

Când în toamnã, pe cãrare,
Stau proptite de haragi,
C A U T

Ca niºte femei la soare.

ªi când frunzele-arãmii
M {

Bat în scapãrul luminii,

Din bobiþele lor mii
!& Ochii mei privesc la mine.
P. Z A D N I P R U

Sã-mi sãdiþi lângã mormânt

Un cireº de la Soroca,
Sã îmbrace nou veºmânt
Când îi vine-n mai sorocul.

Iar din chipul lui bãlai

Peste mine flori sã cearnã,
ªi sã-ºi facã ramul nai
Toamna în ajun de iarnã.

Când o fi-n sicriu sã zac

Voi, în loc de cuvântare,
Invitaþi-l pe Sulac
Sã-mi doineascã o cântare.
Cãci în glasul lui aud
Freamãtul Moldovei mele
De la stepele din sud
Pân’ la nordul cu ciºmele.

C A U T
ªi-apoi ultim dorul meu
Rudelor de mai aproape:

M {
Cât ar fi drumul de greu,
Tot la Sauca sã mã-ngroape.
!'
Cãci de-aici în depãrtãri

P. Z A D N I P R U
M-au pornit cândva þãranii
Cu-o desagã de cântãri,
Sã-mi ajungã pe toþi anii.

ªi pe unde mi-i [tot] dat

Sã frãmânt sub tãlpi pãmântul,
Eu mã simt de ei legat

.
ªi la ei mã-ntorc cu gândul.
 F I U LU I
(în loc de zestre)

Þine, fiule,–n cãpestre

Caii oarbelor dorinþi!
C A U T

Fericirea nu-i o zestre,

Ce-o primeºti de la pãrinþi,
M {

Nici comoarã juruitã

De vreo rudã la botez.
" Pentru ea, afurisita,
E nevoie sã lucrezi
P. Z A D N I P R U

ªi pe ploaie, ºi pe soare,
ªi pe ger ºi pe cãlduri.
Sã verºi rânduri de sudoare,
Sã ai palma-n bãtãturi,

Ca bunicul, ca tãticul –
Singur cazi, singur te scoli, –
Oboseala-i pronosticul
Celei mai plãcute boli.
Fericirea nu-i o floare
Miresmatã, fãrã spini,

C A U T
Nici hârtie de valoare,
Cãreia sã i te-nchini.

M {
Fericirea nu o cumperi,
N-o câºtigi la loterii,
"
Ca pe niºte lucruri scumpe,
Ce-þi pot naºte bucurii.

P. Z A D N I P R U
Nu-i obiect, ca oriºicare,
Ce se studiazã-n ºcoli.
Fericirea-i setea, care

.
Numai singur þi-o potoli.
 * * *

Mã roade uneori un gând

Sã las pe totdeauna scrisul,
Cãci pare-mi-se cã nicicând
Nu-mi voi vedea în floare visul.

Sunt alþii care-au scris ºi scriu

Cu aºtrii poezii egale
ªi numai unul eu nu ºtiu
Sã-ncheg o vorbã mai la cale.
C A U T

Mã rãzboiesc ca un nerod
Cu mine însumi câteodatã,
M {

Dar parcã stearpã, fãrã rod

" Rãmâne glia-mi îmbrãzdatã.
P. Z A D N I P R U

Iar alteori, când nopþi la rând

Dau îndoielile în treier,
Începe sã zvâcneascã-un rând
ªi iar nãdejdea-mi intrã-n creier,

ªi iar în pieptu-mi simt puteri,

Cuvintele mi se-mpreunã
ªi moarte ce pãreau mai ieri
Azi vii în faþa mea rãsunã.

Aman isteþ, aman erou

Mã simt în clipele aceste,
Dar trece-o vreme ºi din nou

.
Începe trista mea poveste.
ªI DACÃ TU...

ªi dacã tu mã vei uita,

C A U T
Uitând cã-o sã mã doarã,
Nu voi umbla în urma ta

M {
Cu vorbe de ocarã.

Voi ºti sã tac, "!

Voi ºti sã-ndur,

P. Z A D N I P R U
Voi ºti sã-arãt chiar bine
ªi n-a pricepe lumea-n jur
Cã sunt bolnav de tine.

ªi nimeni n-a pricepe-n jur

.
Cã sunt bolnav de tine.
 * * *

Rimã-rimã,
Ca o râmã
Mi-ai sãpat tranºei sub craniu.
C A U T

Pare-mi-se, se dãrâmã
Capul meu
ªi-mi pare straniu
M {

Cum mai þin la loc de seamã

Globul ãsta cariat,
""
Ce la treburi greu se-nhamã,
Parcã-ar fi un deocheat.
P. Z A D N I P R U

Rimã-rim㠖
Fatã primã!
Rimã-rim㠖
Primã crimã,
Mã exprimã,
Mã oprimã,
Rimã!

.
Rimã!
 C A U T
IUBITEI

M {
Cea mai frumoasã poezie
Pe buzele tale-o voi scrie.
Ia seama "#
Ca nimeni,

P. Z A D N I P R U
Nicicând,

.
Sã nu redacteze un rând!
 ªANTIER

Fãrã vizã ºi instrucþii,

Fãrã fonduri de buget
Au pornit de-acum construcþii
Pãsãrelele-n brãdet.
C A U T

De cu zori roiesc pe schele.

M {

Harnice pornesc în zbor

ªi aduc de toate cele
"$ Pentru ºantierul lor.
P. Z A D N I P R U

De maºini – nici pomenealã,

N-au prorab, nici inginer.
Ajutor la tencuialã
Le dã soarele din cer.

ªi-au ales frumoase locuri

Sus, la aer bun, curat.
Pretutindeni blocuri-blocuri
Pe copaci s-au înºirat.
Simple în arhitecturã,
N-au nimica de prisos.

C A U T
(Pot sã ia învãþãturã
Unii arhitecþi de jos).

M {
Iatã-le sub boltã-albastrã
Cu interior comod.
"%
Prag, ºi uºã, ºi fereastr㠖
Totul s-a redus la pod.

P. Z A D N I P R U
Harnic soarele din fire,
Ca un ºef operativ,
Fãrã grafic ia-n primire

.
Spaþiul ãsta locativ.
 * * *
C A U T

Mã uit cum arã pe dealuri tractorul.

În urma-i respirã mai liber ogorul.
M {

Mã-ncearcã un gând,
Un fior:
"& Au nu sunt ºi eu tractor?
Cãci brazda mea pe unde trece
P. Z A D N I P R U

Rãsar în loc de-un zâmbet, zece

ªi orga zâmbetelor-spice.

.
La oameni cântec volnic zice.
 C A U T
***

M {
Vinul se naºte în chinuri,
Ca omul asemeni îndurã. "'
Cine cunoaºte la vinuri

.
P. Z A D N I P R U
Îl ia uºurel, cu mãsurã.
 ***
C A U T

Omului ce veºnic minte

Mincinoasã lumea-i pare.
M {

Chiar la adevãruri sfinte

Pune semn de întrebare.
#
ªi cu firea lui ºireatã
P. Z A D N I P R U

ªiretlic în toate vede,

Nu cã altora s-o creadã,

.
Ci chiar sie nu ºi-o crede.
 C A U T
***

M {
Ca sã ai la vorbã har
ªi sã-þi parã lumea sorã,
#
Vinul joacã-l în pahar,

.
Ca pe-o fatã mare-n horã.

P. Z A D N I P R U
C A U T

***
De cu searã câmpul era galben-alb,
M {

Negru câmpul deveni în zori.

# N-a mai rãmas nici urmã de miriºte.
Liniºte! Liniºte!
P. Z A D N I P R U

La volan dorm vlãguiþi tractoriºtii.

.
Somn uºor!
 C A U T
***

M {
Vinul nostru cel blajin
De o lege sfântã þine: #!
Un pahar – ºi jos un chin;

.
P. Z A D N I P R U
Iai prea multe – jos cu tine.
C A U T

***
M {

Moldovenescul vin oricum

#" Inspirã ºi desfatã.
Beai un pahar ºi ca ºi cum

.
P. Z A D N I P R U

Ai sãrutat o fatã.
***
Cu ochii þintuiþi în larg

C A U T
Prin viaþã treci, ca un catarg.

M {
Lovit de-al lumii viu talaz
O clipã nu-þi gãseºti rãgaz.
##
Te rãzboieºti, te zbaþi, te-nfrângi,

P. Z A D N I P R U
Din nou puteri în tine strângi,

ªi nu observi, cuprins de-avânt,

.
Cã lupþi ades cu mori de vânt.
C A U T

VORBÃ VECHE
M {

Dacã n-o cunoaºte încã

#$ Vreau s-o afle ºi-agronomul:
Buruienile mãnâncã
P. Z A D N I P R U

.
Dintr-o strachinã cu omul.
?

EU SUNT CEL MAI DEªTEPT PE LUME,

eu sunt cel mai netot pe lume.
EU SUNT CEL MAI FRUMOS PE LUME,
eu sunt cel mai urât pe lume.

C A U T
Eu sunt cel mai harnic pe lume,
eu sunt cel mai leneº pe lume.

M {
EU SUNT CEL MAI BUN PE LUME,
eu sunt cel mai rãu pe lume.
Enumerarea aceasta fãrã sfârºit #%
Poate fi ºi inversã,

P. Z A D N I P R U
Din ea sã mã verse,
Dar s-a oprit aici subit,
Ca dupã infarct o inimã,
ªi totuºi mã întreb:
Cine sunt
ªi cum îmi spune pe nume
Mie, celui mai-mai de pe lume?
Cine, mã?

.
Cine?
 VERSURI NOI ªI...

Versuri noi ºi versuri vechi

Îmi tot sunã în urechi,
Uneori le-aºi da afarã
C A U T

Sã nu-mi stea-n auz povarã.

Alteori le-aºi vrea-nºirate-n
piept, ca niºte nestemate,
M {

care-þi sunt atât de scumpe

(nici le vezi, nici nu le cumperi)
#&
Cã-þi sunt date, ca un duh,
Ca o undã de vãzduh
P. Z A D N I P R U

Ce-o inspiri ºi-o tot inspiri

înlãuntrul talei firi,
Ca aroma unei flori,
Pe la revãrsat de zori.
Versuri noi ºi versuri vechi
Parcã stau-mi la priveghi,
Dar degeaba, în pustiu,

.
Fiindcã eu nu-s mort, ci viu.
MARIO! MARIO!

La marginea satului
Este-o fântânã
Cu cumpãna-ntinsã-n
Vãzduh, ca o mânã.

Pe soare, pe moinã,

C A U T
Nici nu se întâmplã
Cumpãna asta
Sã aibã astâmpãr.

M {
Þii minte, Mario,
#'
În zori de aprilie
Aici ascultam

P. Z A D N I P R U
Visãtori ciocârliile,

Iar cumpãna-ntinsã-n
Vãzduh, ca o mânã
Era peste visele
Noastre stãpânã.

ªi roua sclipea,
Ca niºte mãrgele,
Pe fire de iarbã
Cu soarele-n ele.
 ªi parcã-mi cereau
De ei sã m-apropii
Albaºtrii tãi galeºi
ªi limpezi, ca stropii.

...Mã-mpinse pãcatul
C A U T

Sã-þi spun într-o doarã

Cã drumul mã cheamã,
Mã cheamã prin þarã.
M {

Tu nu mi-ai ºoptit
$
Nici rãmâi, nici adio
ªi n-ai mai venit
P. Z A D N I P R U

La fântânã, Mario.

ªi n-ai mai venit

În zori de aprilie
S-auzi cum se-ntrec
În cânt ciocârliile.

...Purces-am prin þarã

Pe moinã, pe-omãturi
Cu visele noastre
Necunten alãturi.
ªi astãzi în cale
De vãd o fântânã
Cu cumpãna-ntinsã-n
Vãzduh, ca o mânã,

Îmi bate-amintirea
Nãvalnic în tâmplã

C A U T
ªi inima mea
Nu are astâmpãr.

M {
Necunten îmi arde
ªi parcã mã-ndrumã
O stea înainte $
ªi alta în urmã,

P. Z A D N I P R U
Necunten mã cheamã
De ei sã m-apropii
Albaºtrii tãi galeºi
ªi limpezi, ca stropii.

...Tu nu mi-ai ºoptit

Nici rãmâi, nici adio
Atunci la fântânã,

.
Mario! Mario!
 Z I S -A U U N I I

Am zis negru de zãpadã

ªi mi-am pus capul sub spadã:
Zis-au unii: Ce netot!
Aþi vãzut zãpadã-glod?

Am zis verde-auriu –
C A U T

Mi-am pus capul în sicriu.

Zis-au unii: Ce prostii!
Aur verde? ªtii ce scrii?
M {

Am zis albu-de-pãmânt
$ Mi-am pus capul în mormânt.
Zis-au unii: Cazu-i slut!
P. Z A D N I P R U

Brazde albe? Var de lut?

Am zis verde-sec-de-apã
ªi m-am prãbuºit în groapã.
Zis-au unii: Ce miºel!
Sã dãm þãrnã peste el!

Am zis verde-plin-de-gol,
Am sã iau ºi-o sã mã scol,
Am sã-mi fac din groapã vânt,
ªi din nou pe-acest pãmânt
Sta-voi chipeº-verticalã
ªi-o sã fac cu unii ºcoalã,
ªcoala zisului invers,
Care se admite-n vers.

C A U T
Am sã schimb culorile:
Serile cu zorile,

M {
Bezna cu luminile,
Trântorii cu-albinele,
$!
Dealul cu vâlcelele,

P. Z A D N I P R U
Bulgãrii cu stelele,
Golul cu pãdurile,
Gerul cu cãldurile,
Noaptea cu amiezile,
Hãul cu livezile...

ªi la urma cea mai-mai

.
O sã facã din iarnã Mai!
 V Ã D A N A LU I I O N

La nunta voastrã n-au fost lãutari.

Aproape goalã era Casa mare.
Ion al tãu avea un buzunar
Împãturit un ordin de chemare.

A doua zi l-ai petrecut la front.

Fierbea vãzduhu-n ºuier de obuze
ªi-ntr-un amurg, pe-un punct de orizont
El a cãzut cu numele-þi pe buze.
C A U T

Îþi rãsunau aievea în auz

M {

Cuvintele ºi dulcile lui ºoapte.

Aveai adesea ochii triºti ºi uzi
$" La amintirea patimii de-o noapte.
P. Z A D N I P R U

Iar când în zorii unei dimineþi

A fost sã simþi fiorul sfânt de mamã,
Te-ai rezemat cu coatele-n pereþi
ªi i-ai zâmbit portretului din ramã:

– Ce-ai vre, Ioane, fatã ori bãiet?

Îl întrebai tãcutã cu privirea.
ªi el zâmbea, zâmbea de pe portret,
ªi-þi rãscolea în suflet amintirea.

El îþi þinea cu zâmbetul sãu scut,

Când vorbã rea a fost sã-þi scoatã satul.
...Trecut-au ani. Feciorul þi-a crescut
ªi-n toate cele seamãnã cu tatãl.
La trup înalt, la inimã blajin,
ªi arãtos, ºi muncitor din fire,
Cu ochi albaºtri ca douã flori de in,
ªi-o gingãºie scrisã în privire.

C A U T
ªi iatã azi sãtenii vin ºi vin
La nunta lui, ce n-are-asemãnare.
Se rânduiesc paharele cu vin,

M {
ªi-ntruna cântã marºuri lãutarii.
$#
La dreapta ta ai pus un pãhãrel
ªi l-ai umplut aºa, de-o întâmplare.

P. Z A D N I P R U
Nuntaºii vin ºi-ntâi ciocnesc cu el,
Apoi cu tine, mamã, soacrã-mare.

...De-acum coboarã soarele încet

ªi vânt cãlduþ adie dinspre arii.
Ion al tãu zâmbeºte din portret:
Frumos mai cântã astãzi lãutarii!

.
La nunta voastrã n-au fost lãutari.
 S I N G U R Ã TAT E

Sclipesc pe geamuri stropi de rouã,

Dar încã este pân’ la zori
ªi iar din ochii mamei plouã
Pe-ngãlbenitele scrisori.
C A U T

Le þine pe genunchi bãtrâna

ªi-n al suspinelor tumult,
M {

Ca peste frunþi îºi poartã mâna

$$ Pe rânduri scrise de demult.
P. Z A D N I P R U

Adeseori o trec fiorii,

Privind aceste simple foi.
Din ele parcã-apar feciorii
Ce n-au venit de la rãzboi.

ªi iar dispar neprins de veste,

Se-ntorc la somnul lor de veci.
Tristeþea culcã umbrã peste
Obraºii mamei supþi ºi seci.
Un gând mai aprig o apasã:
Bãieþii ei, dacã socoþi,

C A U T
De mult era sã-i umple casa
Cu nepoþele ºi nepoþi.

M {
E singurã ºi n-are cine
De porãialã sã-i mai dea.
$%
ªi doar la sãrbãtori vecinii
Vin câteodatã pe la ea.

P. Z A D N I P R U
...De-acum s-au spart în geamuri zorii,
ªi satul pare un ºtiubei.
Da ea-ºi mai cheamã-n gând feciorii

.
ªi trist e monologul ei.
 M Ã C A U T. . .
Vandei

Mã caut în ochii tãi,

Dragostea mea fãrã capãt.
Numai din ochii tãi
C A U T

Liniºtea-n suflet mi-o capãt.

Mã caut în ochii tãi,

M {

Dragostea mea fãrã nume,

Numai prin ochii tãi
$& Ochii-mi se uitã la lume.
P. Z A D N I P R U

Mã caut în ochii tãi,

Dragostea mea fãrã margini.
Numai prin ochii tãi
Ochii-mi culeg imagini.

Mã caut în ochii tãi,

Dragostea mea ne’ntinatã
Numai prin ochii tãi
Viaþa o vãd mai curatã.
Mã caut în ochii tãi,
Dragostea mea cea dulce.

C A U T
Dorescu-mi în ochii tãi
Chipu-mi pe veci sã se culce.

M {
Mã caut în ochii tãi,
Dragostea mea amarã.
$'
Numai din ochii tãi
Nu m-aºi vrea dat afarã.

P. Z A D N I P R U
Mã caut în ochii tãi,
Dragostea mea cea sfântã.
Numai în ochii tãi

.
Ochii mei plâng ºi cântã.
 N O S TA L G I E

Peste parc în miez de noapte

Luna scuturã argint,
Câte-o insulã de ºoapte
Cu urechea mai desprind.

Tei în jurul meu destramã

C A U T

Miresmate adieri,
Dincolo de ei mã cheamã
Tinereþea mea de ieri.
M {

%
Înspre ea pornesc cu gândul,
Ca un vechi naufragiat,
P. Z A D N I P R U

Dar în faþã bate vântul

ªi nu-i chip ca sã rãzbat.

Tot mai stins, tot mai departe

ªoaptele de-acum se-aud
ªi de ele mã desparte
Un ocean de taine mut.

Trist la punctul de plecare

Gândurile-mi strâng la loc,
Cum îºi strâng din larg pescarii

.
Plasele când n-au noroc.
EU PE DRUM,
DRUMUL CU MINE

Eu pe drum, drumul cu mine,

Mã simt vesel, mã simt bine.

Nu ºtiu drumul cum se simte,

Cã drumul n-are cuvinte.

De-ar avea, poate s-ar plânge

Cã mi-l plouã, cã mi-l ninge

C A U T
Cã mi-l arde-n miez de varã

M {
Soarele cu foc ºi parã.

Eu pe drum, drumul cu mine, %

Mã simt vesel, mã simt bine.

P. Z A D N I P R U
Drumul frumuºel mã poartã
Pânã-ajung la mândra-n poartã.

Trag la mândra pânã mâine,

Drumu-n drum strãin rãmâne.

Sus pe cer e lunã coaptã,

Drumul trist în drum mã-aºteaptã,

Iar când zorii dau sã iasã

Amândoi pornim spre casã

.
Eu pe drum, drumul cu mine.
 ADESEA OCHII...

Adesea ochii îmi sunt triºti

ªi fruntea-nrouratã
ªi doar la gândul cã-mi exiºti
Mã-nseninez îndatã,

Ca o livadã de caiºi,
Sau o câmpie-n soare.
Spre mine ochii tãi deschiºi
Mã umplu de licoare.
C A U T

O, dacã-n sinea-þi ai pãstra

Vreun gând strãin de mine,
M {

În viaþã te-aºi putea ierta,

% Ci mort fiind, vezi bine,
P. Z A D N I P R U

N-aºi fi în stare sã te iert

Pentru nimic în lume.
S-ar zbate pieptul meu inert
Sub înveliºul humei.

Pãmântul s-ar cutremura

În jurul tãu de urã.
Nicicând, nicicând nu te-aºi ierta
Cu-ntreaga mea fãpturã.

Spunând acestea mã chiar tem

Sã nu crezi cã-n vedere-þi
Eu pun acest nefast blestem,

.
Ce tu nicicând nu-l meriþi.
TRISTÃ ROMANÞÃ

Trecutu-mi-s-a vara
(Cãci nu-i nimic etern),
Pe umeri port povara
De toamnã ºi de ierni.

Atâtea toamne coapte

C A U T
Mi-au pus pe tâmple-argint,
Dar, fie spus în ºoapte,
Credeþi-mã, nu mint

M {
Cã noaptea câteodatã
În orele târzii %!
Visez doi ochi de fatã,

P. Z A D N I P R U
Ca douã poezii.

O, visul ãsta-i dulce,

Cum n-a mai fost ºi nu-i.
El vine ºi se duce
Pe negre cãrãrui,

Se duce ºi nu-aproape,
Pe unde-ar fi sã treci
ªi-mi lasã sub pleoape

.
Doi stropi de rouã reci.
 ªI LACRIMA...

ªi lacrima-i un cântec fãrã nume,

ªi lacrima-i un strigãt fãrã glas.
Mai zicem triste cântece pe lume,
Pe lângã multe triste ce-au rãmas.
C A U T

Destin având când aspru, când mai dulce,

Trãiesc din plin sau doarã cã exist.
M {

Din lumea asta pânã mã voi duce

%" Eu cel mai vesel fi-voi ºi mai trist.
P. Z A D N I P R U

Blajin fiind la suflet din naturã,

De tine, viaþã, pân’ sã mã despart,
Aºa cum sunt, cu-ntreaga mea fãpturã
Aºi vrea la oameni totul sã mã-mpart,

Cã n-are rost sã iau ceva cu mine

Din câte-au fost, din câte le-am avut
În dincolo de capãtul luminii,

.
În noaptea fãrã capãt ºi-nceput.
UN CÂNTEC ªTIU...

Un cântec ºtiu. ªi nimeni nu-l aude.

C A U T
Un cântec ºtiu. ªi nimeni nu l-a zis.
De-o sã vedeþi cã genele mi-s ude,
Sã ºtiþi cã-acesta-i cântecu-mi nescris.

M {
Un cântec ºtiu. ªi nimenea nu-l cântã.
Un cântec ºtiu între pãmânt ºi cer. %#
De-o sã vedeþi cã genele-mi se zvântã,

P. Z A D N I P R U
Sã ºtiþi cã-acesta-i cântecul acel.

E-un cântec mut de dincolo, de-aproape,

E-un cântec mut de azi sau mai târziu.
De-o fi sã-mi intre noaptea sub pleoape,

.
Sã ºtiþi cã-acesta-i cântecul ce-l ºtiu.
 VIS

Pluteam cu-o barcã suplã

Pe lângã mal abrupt.
Un cer frumos deasupra
ªi altul de desubt,

Pe cer un soare ager

C A U T

Scânteietor, sublim
ªi altul ca un talger,
Culcat în adâncimi.
M {

În apele-atmosferei
%$ Jur-împrejurul meu
Se profila feeric
P. Z A D N I P R U

Un cerc de curcubeu.

Cu barca lin alunec

Încolo ºi invers
ªi parcã eu sunt unic
Stãpân pe univers.

Neprins de veste însã

Un nour apãru
ªi totu-n jur se stinse
ªi haos se fãcu.
Se stinse barca suplã
ªi malul cel abrupt

C A U T
ªi cerul de deasupra,
ªi cerul de desubt,

M {
ªi talgerul din apã
ªi soarele din cer.
%%
ªi am ajuns la capãt
ªi n-am la ce sã sper,

P. Z A D N I P R U
Ci când sã-mi zic adio,
Simþind cã mã sufoc,
Bãtu în geamuri ziua

.
Cu degete de foc.
 S C R I S O A R E A TA
V. Z.

Azi ningea cu vânt din noapte

ªi gemeau în scrâºnet pinii,
ªi cãdeau, ca niºte ºoapte
C A U T

De pe verzi smicele spinii.

M {

Albii goi-goluþi mesteceni

Înotau prin vifor parcã.
%& Se fãcea cã bolta rece
Din strãfunduri se descarcã.
P. Z A D N I P R U

În acest frãmânt feeric

Mã simþeam strãin de lume.
Ca un rug în întuneric
Îmi ardeau obrajii rumeni.

Apãru deodatã însã

Nu ºtiu cum ºi nu ºtiu cine
ªi prin vifor îmi întinse
O scrisoare de la tine.
Cum þineam în mâini scrisoarea
ªi-þi sorbeam cu ochii rândul,

C A U T
S-a ºi potolit ninsoarea,
Potolind cu ea ºi vântul.

M {
Pinii ºi-au oprit suspinul,
Iar mestecenii de-alãturi
ªi-au culcat cuminþi seninul %'
Peste valuri de omãturi.

P. Z A D N I P R U
Jur de jurul meu copacii
Molcumi se scãldau în soare.
Cât senin ºi câtã pace
Ne-ai trimis într-o scrisoare!

. Maleevka, februarie, 1968

 GAZÉLE

Sub cer,
Pe-a munþilor screauã de piatrã
În legãnãri uºure
Lanþuri trec gazéle.
C A U T

Ci eu, aici, de jos

Din vatrã
Nici chiar în gând nu pot sã urc spre ele.
M {

Zãrindu-mã neputincios
& Din lumea lor înaltã,
Frumose – graþioasele gazéle,
P. Z A D N I P R U

Pe scãri de munte,
Ca din haltã-n haltã,
Cobor încet în lumea visurilor mele.
ªi simt aievea firea-mi cum se umple
Cu ochii lor frumoºi ºi mari,
Lumina lor cu patimã o sorb.
Vânãtori!
Nu împuºcaþi gazéle

.
Nu mã lãsaþi orb!
N U FA C . . .

Nu fac comerþ cu pâine, nici cu poame;

C A U T
Mã-mpart pe mine zilnic tuturor.
De slavã nu mi-i sete, nu mi-i foame;
O suplinesc în toate cu cel dor,

M {
Pe care-l port neîntinat spre tine,
Precum smicele pasãrea la cuib. &
Destinul mistuindu-mi în destine,

P. Z A D N I P R U
În urmã zgura arderii o scuip.
Iar de-oi vedea cã viaþa mi se curmã
ªi numele doar îmi rãmâne ºters,
Al sufletului zvâcnet de la urmã-l

.
Voi pune punct în ultimul meu vers.
 EU ªI MAREA

Am venit la mare în cravatã,

Marea nu dori nici sã mã vadã.
Am ieºit la mare-aproape gol,
Marea-n jurul meu fãcu ocol.
C A U T

Mã vãzu goluþ, fãrã cãmaºã

ªi-ncepu sã joace pãtimaºã.
Eu atunci în vãzul tuturor
M {

Mã-aruncai la pieptul ei cu dor.

Ea-ncântatã, bucuroasã foarte
& Începu în braþe sã mã poarte
ªi sã-mi zicã dulce la ureche:
P. Z A D N I P R U

– Potrivitã mai suntem pereche!

Eu timid, în loc ca sã-i rãspund,
Încercai la pieptu-i sã-mi ascund
Ochii plini de patimi ºi dorinþi,
Fruntea precum razele fierbinþi.
Sus din ceruri soarele sfios
κi lãsase genele în jos.
Bolta-albastrã, ca de peruzea,

.
Scânteia de fericirea mea.
 C A U T
PRIMA DRAGOSTE

M {
Stã ºi-acum
ªi-ofteazã din greu &!
La un capãt

P. Z A D N I P R U
.
De chiot de-al meu.
C A U T

CHIOT

Un chiot, ca de haiduc,
Sfredeli întunericul nopþii.
M {

Flãcãul, care a chiuit

&" Adormise târziu.
Ecoul chiotului însã
P. Z A D N I P R U

Continuã sã-ºi tremure undele

Peste zãrile satului.
Abia când rãsãrise soarele

.
Chiotul se stinse în ochi de rouã.
RUGÃ

Eu sunt concret,
Ca un ram din brãdet
Sau mai exact,

C A U T
Ca un vis abstract,
Sau mai precis,
Ca un narcis

M {
Ce alb chiar fiind la culoare
În zi cu soare
Totuºi umbrã neagrã are. &#
De vreþi sã mã ºtiþi,

P. Z A D N I P R U
Poftim mã priviþi
Din spate,
Din faþã,
Din stânga,
Din dreapta,
Punând în balanþã
Nu umbra-mi,

.
Ci fapta.
 ZIUA MEA DE MUNCÃ

Abia târziu, la miezul nopþii,

Când luna raze-n geam aruncã
ªi dorm vecinii mei cu toþii,
Începe ziua mea de muncã.

Când bate ceasul ora ºapte

C A U T

ªi zorile inundã stepe,

Când pentru unii încã-i noapte,
Iar pentru alþii ziua-ncepe,
M {

Când hornurile din mahalã,

Ca niºte vechi haiduci fumeazã,
&$ Când picii se grãbesc la ºcoalã,
Atuncea fac popas de-amiazã,
P. Z A D N I P R U

proptit cu fruntea-n podul mâinii,

precum cândva în coada sapei.
ªi chiar pe visul meu mã mânii
Cã mai continuã sã sape
Tranºee-n hãul cãpãþinei
De gânduri vãduvite-aproape.

De rocot când e plinã zarea

ªi tremurã zefiru-n luncã,
Se stinge-n faþa-mi lumânarea

.
Se-ncheie ziua mea de lucru.
CARTEA

C A U T
Cartea-i tot o bãuturã
E ºi ea un fel de vin,

M {
Dar nu cere murãturã
Dupã ce o sorbi din plin.
&%
ªi ea face ca sã-þi batã

P. Z A D N I P R U
Rumeniul în obraz,
Dar de carte când se-mbatã

.
Omul e cu mult mai treaz.
 F Ã R Ã T I T LU

ªi zâmbete, ºi lacrimi, ºi suspine

Mi-i dat pe lumea asta sã îndur.
Înþepãtoare vorbele, ca spinii,
Mã fac sã fiu mai vesel ºi mai dur.
C A U T

Prin viaþã trec cu chiot de sirenã,

Riscând la coturi coatele sã-mi frâng.
M {

Ci-mi fac la toate sufletul antenã

&& ªi-asemeni unei pasere în crâng.
P. Z A D N I P R U

Sunt volnic, ºi zglobiu, ºi fãrã chinuri,

De care adineaori mã plângeam.
Iar toamna vârstei o înec în vinuri
ªi stând lipit cu fruntea de vreun geam,

Mã tot culeg din vremuri de-altãdatã

ªi mã tot strig pierdut din bãlãrii
ªi-atunci în raze fruntea-mi simt scãldatã
ªi din priviri împuºc cu bucurii.
Arici mã fac, pe suflet când mi-i scârbã,
Dar ritm de cântec vesel, mucalit

C A U T
Eu am deprins din cea moldavã sârbã,
Ce fluierele pusu-ºi-le-a clit

M {
În pieptul meu sã cânte în surdinã,
În alte inimi rãscolind fiori,
&'
ªi eu sã fiu ca mãrul din grãdinã,

P. Z A D N I P R U
Ce în aprilie-i nãpãdit de flori.

...Þinându-mã de viaþa asta zgaibã,

Cu zi ce trece-n treburi mã îngrop.
ªi-n versu-mi punctul ultim o sã aibã

.
Dimensiunea unui simplu strop.
 CUVÂNTUL ªI GÂNDUL

Cuvântul poate fi ºi priponit,

C A U T

Ci gândul, frate, nici sã-ncerci nu face;

El, ca un ºoim în liniºti de zenit,
În voia lui aripile-ºi desface.
M {

' Cuvântul poate fi oprit ºi-n gât

ªi poþi sã-i simþi cocleala amãruie,
P. Z A D N I P R U

Ci gândul nu-l reþii nici cât de cât,

El printre stavili taie cãrãruie,

El nu cunoaºte graniþe pe glob,

Nectarul, ca albina ºi-l culege.
El sie-ºi este domnitor ºi rob,

.
El þine doar de propria sa lege.
AUD

Aud prin minute,

Zile ºi ani
Voci de prieteni,
Voci de duºmani,
Zumzet de-albinã,
De viespe-n juru-mi:
Unii m-alinã,
Alþii mã-njurã,
Unii-mi dau liniºtea,

C A U T
Alþii mi-o furã.
Unii-mi strâng mâna,
Alþii mi-o taie,

M {
Unii-mi dau sfaturi,
Alþii-o bãtaie.
De multe mã bucur, '
De multe mi-i saþã;

P. Z A D N I P R U
Ba simtu-mã mugur,
Ba ram fãrã viaþã.
La rându-mi cu unii
Sunt parcã de cearã,
Cu alþii din contra,
Sunt hulpavã fiarã.
Cuvinte am bune,
Am însã ºi ghearã.
În mine se-ntrunã
ªi ziuã, ºi searã.
Mai lesne mã mânii,
Când alþii mã latrã,
Cu unii sunt pâine,

.
Cu alþii sunt piatrã!
 AUTOBICIUIRE

Mi-am strâns lacrimile-n pumn,

Ca pe niºte stropi de plumb.

Eu din pumn cã le-aº zvârli,

Nu ºtiu-n cine-oi nimeri,

Cã ades pãcatul cade

C A U T

Peste omul cumsecade

ªi-apoi nu doresc aman

M {

Din cel bun sã-mi fac duºman

'
ªi nici vreau sã-i fac mai rãi
Pe duºmanii nãtãrãi.
P. Z A D N I P R U

Îmi þin lacrimile-n pumn,

Ca pe niºte stropi de plumb.

Le-am þinut ºi le-oi þinea

Cât va þine viaþa mea.

Palma ele chiar de-mi frig,

De durere eu nu strig,

Cãci sunt lacrimile mele

.
ªi eu port vinã de ele.
AUTOSLÃVIRE

Îmi port capul pe umeri,

Ca pe un glob cu paralele ºi meridiane,

C A U T
Un mic efort ºi poþi sã le numeri,
Cum îºi numãrã banii þiganii.
Când mã uit cãtre soare

M {
Ceafa mea e-n deplinã eclipsã.
(Atunci de la toate necazurile sunt lipsã). '!
Pe fruntea mea ºerpuieºte ecuatorul.

P. Z A D N I P R U
În spate e Polul Nord.
Mã iau la braþ cu dorul
ªi mã simt ca un lord.
ªi doar la orã de noapte
Târzie

.
Scriu poezie.
 N U S E P O AT E !

De când mã ºtiu cã dau din coate,

De când lumini în ochi îmi ard,
Mã tot lovesc de „Nu se poate!“,
Precum de stâlpii unui gard.

La primii paºi întâi de toate

A fost sã-mi intre în auz
Blajinul mamei „Nu se poate!“,
Ce nu l-am scos nici azi din uz
C A U T

ªi niciodatã cã-l voi scoate,

M {

Precum nu scoþi din piept un dor.

Acestui simplu „Nu se poate!“
'" Eu ºtiu cu ce îi sunt dator:
P. Z A D N I P R U

Dator cu ºapte ani de-acasã,

Cu rezistenþa ce o am
Cînd oarba vrere mã apasã
ªi-mi þine gândurile-n ham,

Dator ºi Azi, ca Ieri ºi Mâine

C-un adevãr prin ani ce-l port:
Trãieºte þara fãrã mine,
Eu fãrã Patria-mi sunt mort.

Destinul însã îþi mai scoate

În cale stavili noi ºi vechi
Ci-un altfel soi de „Nu se poate!“
Strident îþi sunã în urechi.
ªi dacã-ai sta ºi ai socoate
ªi-ai încerca sã mai compari,
Niºte nimicuri „Nu se poate!“
Îþi stau în drum, ca niºte pari.

Te baþi cu ele, dai din coate

O vârstã-n alta când þi-o schimbi

C A U T
ªi prin prostii de „Nu se poate!“,
Ca printre sârme treci cu ghimpi.

M {
Posibil, unii din pãcate
Vor spune cã nu sunt modest,
Dar am simþit c㠄Nu se poate!“ '#
Sã tac în mine versu-acest.

P. Z A D N I P R U
Eu n-ascund gândul ce mã roade
ªi-ar fi pãcat de Dumnezeu,
De nu le-aºi spune „Nu se poate!“
Feciorilor, la rândul meu,

De nu le-aºi spune „Daþi din coate!“

De nu le-aºi spune-ntâi ºi-ntâi
Pe necesarul „Nu se poate!“

.
Sã nu-l confunde cu prostii.
 ***
Permis ºi eu odatã o sã capãt
În lumea, unde toþi la fel suntem
ªi rãtãcind în noaptea fãrã capãt
De nimeni, de nimic n-o sã mã tem.
C A U T

Ce-i drept, ºi-aici pe Terra, la adicã,

Sfios semenii nu prea mã socot.
M {

Mi-i doar cã unii glasul îºi ridicã

ªi la moment din brazdã chiar mã scot.
'$
Pãcat sã neg: când îmi brãzdez postata
P. Z A D N I P R U

Mai scap ºi eu, ca omul, câte-un greº.

De-asemeni cazuri altãdatã tata
Mã miluia cu-o vargã de cireº,

Dar nu-mi dãdea din brazdã cu piciorul,

Deºi mi-a dat cu vorba în obraz
ªi împreunã am lucrat ogorul,
Îi port respect ºi stimã pânã azi.
La rândul meu, de-am prins puþin la minte
ªi de-am þesut un soi mai bun de tort,

C A U T
Eu n-am uitat cã totuºi mi-i pãrinte
ªi ca atare-a fost sã mã comport.

M {
Azi nu vreau spete nimenea sã-mi þinã,
Mã þin ºi singur fãrã de proptea
ªi dacã am ceva în cãpãþinã '%
ªi-i dau culoarea proprie a mea,

P. Z A D N I P R U
Mã tem cã-aceste chinuite rânduri
Mi le vor crede unii cu bucluc,
Dar îmi adap mioarele-mi de gânduri

.
La-al cunoºtinþei limpede uluc.
 CUVÂNT ÎNAINTE
L A O S E R AT Ã L I T E R A R Ã

Cineva stã în salã

în partea dreaptã sau stângã,
Venit aici parcã înadins
înflãcãrarea sã-mi stingã.
Stã în rândul din faþã, în mijlocul sãlii
sau mai în fund
Cu capul aplecat în palme –
C A U T

semn de gând profund.

Sau poate nu-ºi ia nici o pozã.
E cu faþa smolitã sau rozã
M {

Unul Dumnezeu sã-l ºtie.

Simt cã se uitã la mine atent,
'& el unul mã vede
ªi mã absoarbe cu ochii ca un burete.
P. Z A D N I P R U

El unul mã ºtie,
Eu unul abia de-l prepun.
El unul ascultã ce spun,
Eu unul nu ºtiu el de mine ce-ºi spune
ªi ce vorbe din spusa-mi e gata
în mintea-i s-adune,
Ca apoi sã le cântãreascã,
Sã le drãmãluiascã
în ore de nesomn târzii,
Pe baza lor sã facã fel de fel de teze,
Ba chiar un pic ºi în plus sã mediteze,
Sã gãseascã în ele fel de fel de erezii
ªi...
Dar ºtiþi ce, fraþilor,
Hai mai bine sã vã spun eu poezii!

C A U T
Poezii de mine gândite,
De mine trãite,
La flacãra inimii mele cãlite,

M {
De mâna mea iscãlite.
Iar dumneata, tovarãºe critic,
din dreapta, din stânga, ''
din mijlocul sãlii

P. Z A D N I P R U
sau mai din fund,
Aflã cã de poeziile acestea
eu singur în primul rând
În faþa Patriei mele rãspund.
Rãspund cu gândul,
Cu simþul,
Cu duhul.
Of, cã nu mai tulbura
. în juru-mi vãzduhul!
 D U P Ã Î N M O R M Â N TA R E

Ne-ntoarcem de la cimitir acasã

Cu amintirea mortului în oase.

El hodineºte somn adânc ºi veºnic,

Iar amintirea asta, ca un sfeºnic,
C A U T

Ne pâlpâie în inimi nopþi de-a rândul

ªi ne gândim c-o sã ne vinã rândul
M {

Sã-i fim vecini de veºnicã tãcere,

 Precum nescrisã legea firii cere.
P. Z A D N I P R U

Din nou la trebi,

Din nou la munci ne ducem,
De rãposat aminte-abia ne-aducem,

Doar câte-o umbrã-n ochi ni se încleie,

Când pomenim de el la jubilee.

...Aºa a fost ºi este ºi-o sã fie

Cei morþi cu morþii,

.
Iar cei vii cu viii.
DIDACTICÃ

Vorba-i sabie fierbinte,

Ascuþitã, ca un brici,
ªi de tine doar depinde
Unde, când ºi cum o zici.

Scãpãtatã de la pragul
Gurii fãrã nici un ham,
El se-ntoarce, ca baltagul
ªi te face de haram.

C A U T
Cumpãnitã însã bine,

M {
Spusã omeneºte, calm,
Ea e-n stare sã aline
Suferinþa ca un psalm. 

P. Z A D N I P R U
Voluntar sau de nevrute,
Când þi-i strâmt în jur sau larg,
Între vorbe mii ºi sute
Þine-te ca un catarg!

ªi fii om de omenie,
Iar pe albul pernei dulci
Niciodatã cu mânie
Capul seara sã nu-þi culci!

Spusa asta înþeleaptã

Din strãvechiul nostru grai
Fie-þi îndrumare dreaptã

.
Zile câte-o fi sã ai!
 PISICA DIN PERETE

O comparaþie stranie
Din mai multe discrete:
De la piept la craniu
Seamãn cu pisica din perete,
Ce-mi face cu ochiul de viaþã lipsit,
Ca un mim iscusit.
Diferenþã, totuºi, aºi spune cã
C A U T

Existã-ntre noi, unicã:

Ea
(pisica din perete)
M {

bate secundele
metric

În stânga ºi-n dreapta simetric,
P. Z A D N I P R U

Ci eu cu gândul ºi fapta
O iau uneori când mai la dreapta,
Ori înspre stânga mai mult
(De conºtiinþa mea doar ascult),
Cu simþul ºi propriu-mi gând
Eu mijlocul nu þin nicicând,
La mijloc vãd un mormânt,
La mijloc
Eu
Nu
Mai

.
Sunt!
***
Între multe ºi mãrunte
Eu prezent mereu mã ºtiu.
Ba sunt chipeº, ca un munte,
Ba sunt sec, ca un pustiu,

Ba sunt trist, cum e pãdurea

Toamna între douã ploi,

C A U T
Ba mi-i gândul ca securea,
Ba ca salcia mã-ndoi.

M {
Ba fãptura mi se zbate
Între sute de-ntrebãri, !
Ba-mi dã ghes aman din spate

P. Z A D N I P R U
Valul noilor schimbãri,

Ba ca mine nu e nimeni
Mai isteþ ºi mai deºtept,
Ba mã simt cu ºapte inimi,
Ba nu simt nici una-n piept,

Dar ca printre ploi mãºcate

Tot în zbucium ºi frãmânt
Îmi pun sufletul sã-ºi cate

.
Rost în toate câte sunt.
 EU

Cântecele mai ales

Mi le zic în ºoapte
ªi ca timpul oscilez
Între zi ºi noapte.

ªtiu cã între Nu ºi Da
C A U T

Multe-au a se naºte:
Primul – verbul a lucra,
Apoi – a cunoaºte,
M {

A iubi, a pãtimi,
" A boci, a râde, –
Verbe sute, poate mii
P. Z A D N I P R U

Limpezi, mohorâte.

Toate au a se-nnoda
În vãrgata-mi soartã.
Viaþa între Nu ºi Da,
Ca pe-un val mã poartã.

Ci eu dau din traiul meu

Relele afarã
ªi mã-mpresurã mereu

.
Vânt de primãvarã.
AªI VREA...

Aºi vrea sã-ºi lãmureascã fiecare

Cã dintre multe rele câte sunt

C A U T
Prostia, dacã-i boalã din nãscare,
Nu-i rãul cel mai mare pe pãmânt.

M {
În viaþã fie-þi teamã, ca de moarte,
Ridicã-þi vigilenþa la pãtrat, #
Ca nu cumva sã te înveþe carte

P. Z A D N I P R U
Un prostãlãu ce-o face pe Socrat’.

ªi-n toga lui orbit de mãreþie

Sã-þi umple cãpãþâna de poveþi,
Cã-atunci îþi cresc urechile ºi þie

.
ªi-ncepi ºi tu pe alþii sã-i înveþi.
 LEMN

Din lemn se fac viori.

Din lemn se fac sicrie.
Din lemn e foaia albã,
Pe care mintea scrie.
Din lemn se fac creioane,
Din lemn se fac ciomege
ªi leagãne ºi juguri,
Tribune pentru lege.
C A U T

Din lemn se fac fotolii

Pentru prelaþi-burtoºii,
Pe grinzi de lemn ºi fost-au
M {

Cãzniþi necredincioºii.
Din lemn se fac ºi spiþe
$ ªi piedici pentru roate
ªi leuca, ce pe unii
P. Z A D N I P R U

Ades la cap îi bate.

O, lemnul, þine-þi minte,
Ne poartã veºnic semnul:
La cel deºtept, cuminte
Deºtept ºi bun e lemnul.
La cel netot în viaþã
ªi lemnul e netot.
La suflet ºi la faþã
Îi seamãnã-ntru tot.
Doar pentru cel ce are
Înaltul sens de Om
În oriºice-ntâmplare

.
Rãmâne lemnul Pom.
C I N A C E A D E TA I N Ã

Adesea mã visez pãrtaº

La cina cea de tainã.
Au cine-i dintre noi vrãjmaº
ªi-n ce-mbrãcat e hainã?

Se-ntoarce inima-mi pe dos,

O face pe zãluda:
Ba spune cã eu sunt Hristos,
Ba dimpotrivã Iuda.

C A U T
Ba cercu-n jurul meu e strâmt
ªi parcã aer nu e,

M {
ªi-atunci cu firea mea mã simt,
Ca un Hristos în cuie,
%

Ba cercu-n jurul meu e larg

P. Z A D N I P R U
ªi nu mã roade ciuda,
Da-n mine vorbele se sparg,
De parcã eu sunt Iuda.

Cuprins aievea de fiori,

Eu mã trezesc din noapte
ªi-atunci cu fruntea în sudori
Îmi zic sfios în ºoapte:

Eu nu-s nici Iuda, nici Hristos,

Nici Toma ce nu crede.
De-a fi sã nu întorc pe dos

.
Simþirea mea ce vede!
 COINCIDENÞÃ

Striveam spre casã liniºtea cu paºii

Dupã un fel de întrunire generalã
ªi mã simþeam, ca un copil în faºã,
Care-a scãpat uºor de sãpunealã.

Era târziu. Dormeau de-acum vecinii.

În noapte pomii semãnau a ºatre.
De prin ogrãzi treziþi de nu ºtiu cine
Pornirã câinii hãmesiþi sã latre
C A U T

ªi iatã-i latrã care ºi cum poate,

Ba mai încet, ba mai strident, ba tare,
ªi mã gândeam eu mai întâi de toate:
M {

κi fac ºi câinii slujba ca atare.

& Deodatã ºtiþi
prin minte nici sã-mi vinã
P. Z A D N I P R U

Aud în lungul gardului de piatrã

Asurzitor din propria-mi grãdinã
Dulãul meu ca un fãcut cum latrã.

De-acum ceilalþi din proprie voinþã

Pe rând tãcurã mulþumiþi în parte,
Da el cu mare plus de sârguinþã
Continuã sã-i zicã mai departe.

Deschid portiþa amãrât cu totul,

Sã spun ceva nemaifiind în stare.
Dulãul meu porni sã-ºi frece botul
De haina mea boþitã în spinare.

.
...Veneam acasã dupã adunare.
ARITMETICÃ SUPERIOARÃ

„Da“ plus „Nu“ este egal cu Eu.

Eu minus „Da“ este egal cu Zero.
„Eu“ minus „Nu“ este egal
cu un basm pentru copii.

C A U T
„Eu“ la pãtrat este egal
cu pãrerea mea despre

M {
mine.
Rãdãcina pãtratã din „Eu“ este egalã
cu pãrerea duºmanilor '
mei (nu ºtiu mulþi sau puþini?)

P. Z A D N I P R U
despre mine.

La aritmeticã în clasele primare

ªi când trecusem în prima clasã
mai mare
Primeam, ca atare,
(cazuri foarte rare)

.
Câte un cinci la purtare.
 PROVERB

Un proverb amar ºi greu

Ne-au lãsat pãrinþii:
Pân’ ajungi la Dumnezeu
C A U T

Te mãnâncã sfinþii.

Of, cã tare nu ºtiu cum

M {

Gândul mã urzicã.
Oamenii mai pot ºi-acum
 Uneori sã-l zicã
P. Z A D N I P R U

ªi sã-l zicã în temei

Nu din vechi deprinderi.
Se mai aflã dumnezei
ªi la noi de-altminteri.

Pân’ la sfântul lor altar

Sfinþi de modã nouã
Îþi pun vorba la cântar
ªi-o despicã-n nouã
ªi þi-o ghilosesc, mã rog,
În atâtea ape,

C A U T
Cã s-o strângi din nou la loc
Timpul nu te-ncape.

M {
Un pãcat amar ºi greu
Mi-l refer ºi mie:

Nu prea sunt ateu nici eu
Chiar în poezie.

P. Z A D N I P R U
Despre sfinþi ºi dumnezei
Iambii mei deprinºii
κi spun molcum înde ei:

.
Dumnezeu cu dânºii!
 MONEDE VECHI

Monede vechi de aur sau argint –

Istorici ce nicicând nu mint.
C A U T

Monede vechi-ochi împietriþi, deschiºi,

Prin care vãd ºi-ascult
Istorii, ecoul ce ºi-au stins de mult.
M {

Monede vechi cu regi, cu împãraþi

de vreri strãine-n viaþã cumpãraþi

Drept mãrturii fidele ne-au rãmas
P. Z A D N I P R U

a vremurilor ce s-au dus la mas.

Monede vechi
Stau în muzee ºi-n sclipirea lor
Par stropi de sânge
Storºi dintr-un popor.

. Maleevka, februarie, 1968

 C A U T
RªNIÞA

Râºniþa (cu R mare)

M {
Discul de piatrã
Cu muzica anilor mei de copilãrie.
!
Nu ºtiu

P. Z A D N I P R U
ªi nu ºtiu
De voi mai ºtie cândva ºi basta
O muzicã mai tristã, mai veselã,

.
Ca asta.
 B E AT D E B U C U R I E
C A U T

De când am prins cuvinte-a scrie

Cu rost sau poate fãrã rost,
M {

Eu beat am fost de bucurie,

Eu de tristeþe beat am fost.
"
ªi totuºi dacã-mi place vinul
P. Z A D N I P R U

ªi-l iau de unul în temei,

E doar cã-n el pe vremuri chinul

.
ªi-au înecat strãmoºii mei.
A TRECE

C A U T
Vremea trece ºi ne trecem,
Cum trec toate pe pãmânt

M {
ªi pe lângã multe trecem,
Observându-le trecând.
#
Totuºi fie spus în treacãt:

P. Z A D N I P R U
Relele ce s-au trecut
Nici prin cap sã nu ne treacã

.
Sã le trecem la trecut.
 MOARTEA

Nu þine cont de ranguri, nu alege

Pe cel frumos de cel urât.
Poþi fi supus, stãpân sau rege,
La fel îþi pune coasa-n gât.
C A U T

Nici nu-ncerca s-o bagi în torbã,

Cã n-o îndupleci cu nimic.
M {

În faþa dumneaei, de-o vorbã,

Chiar cel mai mare ºef e mic.
$

Mai ieri eu unul, bunãoarã,

P. Z A D N I P R U

Cercat-am sã o duc de nas,

Da ea hidoasa, într-o doarã
Îmi spuse: – Bine, te mai las,

Dar n-ai sã scapi nicicum de mine.

Vin altã datã sã te iau!
ªi-acum, mãi oameni, ce-mi rãmâne?
Încep ºi eu mai mult sã beau,
Cã cine ºtie când ºi unde
Voi da cu dânsa nas în nas.

C A U T
ªi-apoi, totuna n-oi pãtrunde
Cu versurile-mi spre Parnas,

M {
Cãci gloaba mea din cale-afarã
ªi-a ros potcoavele de stânci
%
ªi spre Parnasul cela doarã
Eu n-o sã mã târãsc pe brânci.

P. Z A D N I P R U
Aºa cã... moartea nu alege
Pe cel frumos de cel urât.
Poþi fi poet, supus sau rege,

.
Totuna-þi pune coasa-n gât.
 VA R I A Þ I A C U „ A Þ I N E “
ª I „ A S PU N E “

Eu þin foarte mult

Sã vã þin o lecþie
Despre verbul „a þine“,
C A U T

Cãci þin bine minte anii,

Când mã þineam bãþ la nunþi
M {

ªi când o fatã, care þinea la altul,

Þinu sã-mi spunã:
& Aºi vrea sã-þi spun ceva.
Sã-þi spun?
P. Z A D N I P R U

Sau e de-ajuns cã am spus

Cã aºi vrea sã-þi spun.
La rându-mi vãzând-o cum se þine,
Þinui ºi eu sã-i spun:
– Þine-þi limba dupã dinþi!
De-atunci fata se þine pe lângã pãrinþi.

Aºa-i, frãþine,

.
Cu „a spune“ ºi „a þine“.
 C O N S TATA R E C U
„RETORICà ÎNTREBARE“

E-o specie cum alta nu-i

În faunã sau florã.
Se prinde, întru scopul lui,
Chiar ºi cu dracu-n horã.

C A U T
Dar ce sã-mi pese cã-i aºa?

M {
N-o sã-i impun ortacii.
Un singur lucru i-aº ura:
Din faþã sã atace. '

P. Z A D N I P R U
Sã-i vãd ºi zâmbetul ºiret
Ce-ascunde grea sudalmã
Pe gurã-ntins ca un ºiret
ªi cei arginþi din palmã.

ªi sã-l întreb:
Tu ai un cuib
Sã-þi fie sfânt doar þie
ªi-n care n-ai putea sã scuipi

.
Nici chiar la o beþie?
 DUPÃ VREO ADUNARE,
LA CARE...

Bat din palme cât se cere,

Sunt activ nevoie mare
ªi mã mistui de plãcere,
Când mã bate pe spinare

Vreun amic de-odinioarã,

C A U T

Azi cu titlul mai de seamã,

Care de pe nalta-i scarã
M {

ªi acum mã ia în seamã

 În cununi mã simt de raze

ªi-s blajin, ca miezul pâinii
P. Z A D N I P R U

ªi îmi critic camarazii

ªi cã nu-s cuminþi mã mânii

ªi-abia-n zorii dimineþii

Vin acasã ºi din poartã
Îmi tot iau la rost bãieþii
Cã anapoda se poartã:

Mai scurtaþi-vã, bre, pleata,

Cã în asta-i tot buclucul.
Din pricina voastrã tata
N-are trecere la lucru.
Ce vã coaseþi bernevicii,
Cum purtam ºi eu odatã
Largi de mãturam cu dânºii
Colbãraia de pe stradã?

C A U T
Fiþi mai moderaþi oleacã
Sã am parte ºi de tihnã,
Cã puþin o sã mai treacã

M {
Pân’ la veºnica-mi odihnã.

Mult mã costã sãnãtate

P. Z A D N I P R U
Lecþii sã vã þin acuma.
Nu vedeþi, pe tâmpla tatei
Zi de zi cum cade bruma?

Sã vã fac morala asta

Eu un pic n-am de plãcere,
Dar o fac, o fac ºi basta,

.
Cãci ºi mie mi se cere.
 FATA Î N N E G R U
Pentru Ina Kaºejeva

E veselã, cum rar se-ntâmplã

ªi mintea-i scapãrã scântei.
Chiar nori sã-þi stea pierdea pe tâmplã,
Te simþi voios în preajma ei.
Din fire-i gingaºã naturã
Cu trupul tras, ca prin inel.
C A U T

În juru-i pe oricine-ndurã
Fidel e el sau infidel,
Ci mintea-i agerã alege
M {

Din boabe bobul cel mai bun

ªi-n sufletu-i prea plin, ca lege,
Din soare raze se depun.
Dar este-o zi pe an, doar una
P. Z A D N I P R U

În negru când se poartã ea.

În ziua asta totdeauna
Durerea o apasã grea.
E-o zi de tristã amintire
Din sânul casei pãrinteºti.
E-o zi, când parcã în neºtire
Simþi mai acut cã mai trãieºti.
În ziua asta ea închinã
Cu cei mai scumpi paharul doar.
O, fatã-n negru, ce divinã
În fiecare zi îmi pari!
22.1.76

. Moscova. Casa familiei Makarov

POSTUME

POTRIVIRE

Tunã, tunã, tunã-ntruna

a furtunã ºi potop.
Speriate una-n una
S-au strâns frunzele de plop.

Sus pe creasta culmii prunii

parcã stau sã curgã-n brânci,
iar în preajma lor lãstunii

C A U T
taie aerul în hrinci.

M {
Toate verzi, înfiorate
tac vâlcelele chitic
ºi cã nu au, vor sã-arate, !
cu neliniºtea nimic.

P. Z A D N I P R U
Stau gorunii în pãdure,
ca niºte haiduci semeþi.
Numai ei pot sã îndure
vânt ºi ploaie ºi nãmeþi.

Potrivire cu gorunii
eu în toate îmi doresc,
sã þin piept, ca ei furtunii
sub albastrul cort ceresc

ºi sã cânt pe ploi ºi soare

cântecul meu cel mai sfânt:
„Am o þarã, ca o floare,

.unicã pe-acest pãmânt“.

 Î N LO C D E P R E FA Þ Ã

Mã strigã amintirile, mã cheamã

La Sauca, la Soroca înapoi
Aidoma la niºte dãri de seamã,
Ca mai departe sã pornesc apoi.

ªi eu prin lumea asta ce cutreier

C A U T

Cu dragoste de oameni ºi cu dor

Învãlmãºite visuri dau în treier
Cu-atâta sârg, cã tâmplele mã dor.
M {

Ajuns acum la urma cea din urmã,

"
Mã uit din culmea vieþii îndãrãt
Sã vãd ce urme am lãsat în urmã,
P. Z A D N I P R U

Cu mintea de la urmã cum arãt.

ªi ce sã vãd? Spre mine ca prin tinã

Un puºti aburcã sprinteior, senin
ªi mã cuprinde-n conul de luminã
Al ochilor, ca douã flori de in.

– Au cine eºti? ca-n vis întreb deodatã

ªi el parcã-mi rãspunde bucuros:
– Sunt tu, Petruþ, Petricã de-altãdatã
Din mahalaua satului de jos.
– Pãi nu-mi mai zice nimeni azi Petricã,
Doar mama câteodatã-aºa-mi spunea...

C A U T
Deodatã puºtiul ochii îºi ridicã,
Apoi dispare ca un fulg de nea...

M {
Ci eu rãmân pe culmea vieþii mele
Împresurat de sfaturi ºi ocãri,
În preajma-mi dulce freamãtã smicele #
ªi mã îmbie mai departe-n zãri.

P. Z A D N I P R U
ªi iar pornesc cu cântecul spre Mâine
Cuprins de-aceeaºi patimã ºi dor,
Cã altceva nimica nu-mi rãmâne,
Decât cã cânt, când urmele mã dor.

. 7 septembrie 1976
C A U T

TOAMNA
M {

Î N M O L D O VA

$ De atâtea poame grele

Pomii s-au fãcut umbrele.
P. Z A D N I P R U

Sub aceste vii umbrele

.
Se nasc cântecele mele...
VA I , C E M A I C Â N TA
FLÃCÃUL

Era cer cu stele coapte,

Susura prin ierbi pârãul
ªi deodatã-n miez de noapte
Tresãri de cântec hãul.

Vai, ce mai cânta flãcãul!

C A U T
Ca vrãjit de vreun descântec
Satul somn dormea de stâncã.
Fermecatã de-acest cântec

M {
Pãrea tihna mai adâncã.
%
Vai, ce mai cânta flãcãul!

P. Z A D N I P R U
O codanã sprinteioarã
Inima-ºi fãcu antenã
ªi suflarea ei uºoarã
Era una cu refrenul.

Vai, ce mai cânta flãcãul!

Satul când se-mplu de ºoapte

La-nceput de ziuã nouã,
Cântecul de astã noapte
Strãluci în stropi de rouã.

.
Vai, ce mai cânta flãcãul!
 RÃZBOI ªI LAPTE

În lunã primul explodã obuz.

O schijã nimeri în ugerul Joienei,
Iar seara mama lapte roºu-a muls
ªi-amare lacrimi îmi jucau în gene.
C A U T

În seara ceea lapte n-am bãut.

M {

A doua zi-o explozie a smuls

&
Auzul din urechile Joienei
ªi iarãºi mama lapte roºu-a muls
P. Z A D N I P R U

ªi-amare lacrimi îmi jucau în gene.

ªi-n seara ceea lapte n-am bãut.

Se stinse trilu-n fluieru-mi de soc

ªi nici tu cântec, nici tu joc zburdalnic.
Cu screaua arcuitã la mijloc
Joiana mea privea la gestu-mi jalnic.

ªi-n seara ceea lapte n-am bãut.

Rãzboiul crâncen ºerpuia spre-apus,
Lãsând în urmã, ca de ºarpe, urme,
Iar seara mama lapte roz a muls;
Durerea-n pieptu-mi prinse sã se curme.

C A U T
ªi-n seara ceea lapte n-am bãut.

M {
Un ostãºel cu stea în frunte, sus
pe muchie de zare apãruse,
'
ªi-atunci cu bucurie de nespus
Îmi dus-am fluierul la buze.

P. Z A D N I P R U
Iar seara mama lapte alb a muls.
S-a stins din lunci nãstruºnicul ecou,
Ci când pe boltã tunã a furtunã
Se stinge trilu-n fluieru-mi din nou
ªi vaca-n uger lapte roºu-adunã.

.
Aman ce-mi place lapte alb sã beau!
C A U T

***
M {

Cerul de deasupra noastrã

! E o casã-a tuturor
Sub cupola lui albastrã

.
P. Z A D N I P R U

Eu nicicând n-aº vrea sã mor.

 C A U T
***
Livada ridicã pãmântul mai sus,

M {
Mai mult îl apropie de soare.
Când vãd un pom sãlbatic rãpus
!
Mã-ntunec ºi straºnic mã doare.
Hai sã sãdim, tovarãºe Om,

P. Z A D N I P R U
.
În fiece zi câte-un pom!
 NUMELE-ÞI,
FAT Ã S P R I N Þ A R Ã

Numele-þi, fatã sprinþarã,

am sã-l zic pe ton înalt
ºi-am sã umplu cu el o þarã
C A U T

dintr-un capãt în celalt.

Am sã-l scriu pe val de mare

M {

ºi pe-a bolþii albãstrimi,

ºi-o sã-mi fie o chemare
! spre afunduri ºi-nãlþimi.
P. Z A D N I P R U

ªi pe-a visului aripã

am sã-l port din Sud la Nord,
Ca sã-l am în orice clipã
lângã-al inimii fiord.

Am sã-l cânt în zi cu soare,

ºi pe geruri, ºi furtuni.
Vei putea vreodatã oare
din mine sã þi-l aduni?
Numele-þi, podoabã rarã,
în surdinã o sã-l zic,
chiar de-o fi ca sã mã doarã
ºi de el sã mã urzic,

C A U T
Cãci turnatu-s-a în mine,
precum soarele din cer

M {
toarnã-ºi razele luminei
pe al gliilor lãicer,
!!
ºi în sfânta lor vãpaie

P. Z A D N I P R U
spicele pe deal se coc,
fãrã tine nu am aer,
fãrã tine mã sufoc.

Numele-þi, fatã sprinþarã,

am sã-l zic pe ton înalt
ºi-am sã umpl’ cu el o þarã

.
dintr-un capãt în celalt!
C A U T

***
M {

Bucuria întocmai ca ºi chinul

!" Are-aceleaºi pravile ºi sorþi
De n-o-mparþi frãþeºte cu vecinul

.
P. Z A D N I P R U

E un chin amarnic s-o suporþi.

NUMAI EU ªI TU...

Numai eu, ºi tu, ºi luna,

Cerul cu albastrul lui
Cântec ºtim dintotdeauna
Zis de frunza codrului.

Numai eu, ºi tu, ºi glia

C A U T
Orizontu-n zãri cernit
ªtim ce-i zice ciocârlia
Sus în liniºti de zenit.

M {
Numai eu, ºi tu, ºi-amiaza
ªtiem soarele ce vrea !#
Când fierbinte-ºi toarnã raza

P. Z A D N I P R U
Pe cel deal, pe cea vâlcea.

Numai eu, ºi tu, ºi-amurgul

Fânul adunat în clãi
ªtim de ce necheazã murgul
Umbrã când se cerne-n vãi.

Eu, ºi tu, ºi luna coaptã

ªtim sub cerul ca de tuº
Cântec dulce zis în ºoaptã

.
De îndrãgostiþi la uºi.
 LA STÂNCA NOASTRÃ ALBÃ

La stânca noastrã albã veneam adeseori

ªi-i încãlzeam tãcerea
cu-ai dragostei fiori.
Iar azi pe stânca noastrã
C A U T

cresc muºchii moi ºi verzi

ªi tu din amintire de-a pururea mã pierzi.
M {

Se-aºtern în vale neguri

pe vechile poteci
!$
Din patru zãri încoace
bat vânturile reci.
P. Z A D N I P R U

Pe stânca noastrã astãzi

cresc muºchii moi ºi verzi
ªi tu din amintire de-a pururea mã pierzi.

Trec primãveri cu soare,

vin altele apoi,
Dar nu se mai întoarce iubirea înapoi.
Pe stânca noastrã astãzi
cresc muºchii moi ºi verzi
ªi tu din amintire de-a pururea mã pierzi.
 C A U T
La stâncã vin adesea cu gândurile stol,
Ecourile, însã, se deapãnã în gol.
Pe stânca noastrã veche

M {
azi muºchii au crescut
ªi tu din amintire de-a pururi m-ai pierdut.
!%
Ci nu s-au stins cu totul

P. Z A D N I P R U
ai dragostei fiori
Doi tineri vin acuma aici adeseori:
E fiica mea iubitã, e fiul tãu iubit
ªi stânca noastrã veche
. din nou s-a înãlbit.
C A U T

P O R T R E T D E FAT Ã
M {

Ochii triºti, ca douã toamne,

Fruntea – codru desfrunzit,
!&
Iarã glasu-i
Doamne, Doamne! –
P. Z A D N I P R U

.
Tril de pasãre-n zenit.
 C A U T
***

M {
Pânã scriu o poezie
Stric o tonã de hârtie.
!'
Ce mi-i tona
ªi hârtia

P. Z A D N I P R U
.
De-ar fi bunã poezia.
 ÎN VISUL MEU...

În visul meu, vezi bine,

cam deºucheat oleacã
mereu o fatã vine
ºi soaþã e când pleacã,

ci eu cãrunt la tâmplã
rãmân acelaºi june
în toate ce se-ntâmplã
pe-a timpului pãºune,
C A U T

iar dacã vreþi, în fine,

M {

mã întristez oleacã
de fata, care vine
" ºi soaþã e când pleacã.
P. Z A D N I P R U

În vis cum se cuvine

ºi-n viaþa mea sireacã
mereu o fatã vine
ºi soaþã e când pleacã.

E-oricine-n drept sã cate

în spusele-mi temeie
de falã ºi pãcate,
dar ce sã-þi fac, femeie,

cu trupul o vioarã,
privirea ca izvorul
ce veºnic mã-nfioarã
ºi îmi aprinde dorul?
Din coasta-mi zãmislitã,
îmi aparþii întreagã
bãlaie sau smolitã,
cu gura – dulce fragã,

C A U T
cu ochii douã stele,
ce sclipocesc întruna
pe cerul vieþii mele

M {
cum Soarele ºi Luna.
"
Eu chiar cãrunt la tâmplã,

P. Z A D N I P R U
rãmân acelaºi june
în toate ce se-ntâmplã
pe-a timpului pãºune.

În vis cum se cuvine

ºi chiar în viaþa-mi seacã,
mereu o fatã vine

.
ºi soaþã e când pleacã.
 AªI DORI...

Sã mã vãd nu din oglindã,

Ci în Eu-l din afarã
ªi un dor sã mã cuprindã
Ca un dor de primãvarã,

Sã-mi înham la el fãptura

Cea din spirit ºi de carne,
Supãrãrile-mi ºi ura
Sã le iau avan în coarne.
C A U T

Istovit de grea povarã

Capul sã mi-l culc pe-o clipã
M {

Iar în Eu-mi din afarã

" Sã simt zbateri de aripã,
P. Z A D N I P R U

ªi de El sã mã apropii
ªi sã mã adun din toate,
Cum aduni pe dealuri snopii,
Holdele când vãlur coapte.

Singur sã rãzbat prin stavili

La hotar de altã lume
Sã mã torn din alte pravili,
Dar purtând acelaºi nume.

Aºi dori... dar chip nu este

Nici sã spun ce-aºi vrea sã fie.
Asta-i trista mea poveste,

.
Veºnic moartã, veºnic vie.
DIN DEPÃRTÃRI...

Ades pun palma streaºinã la frunte,

Mã uit în zãri, ce larg mi s-au deschis

C A U T
ªi chipul tãu pe nevãzute unde
În firea mea pãtrunde ca un vis.

M {
Mi te culeg din tot ce mi se-aratã,
Mi te adun, cum spice-aduni în snop "!
ªi fruntea ta în raze, preacuratã

P. Z A D N I P R U
În mine-o simt, vãrsându-se potop.

ªi nici sã-mi pese lumea ce-ar socoate

Nici vreau sã ºtiu cum lumea m-ar grãi:
Tu fãrã mine ai trãi, prea poate,

.
Eu fãrã tine-o clipã n-aºi trãi.
 Î N LU M E A M E A . . .
C A U T

În lumea mea de visuri ºi credinþã

Tu eºti ºi fosta-i unica fiinþã,
M {

În faþa cãreia când trec

M-aplec cu Eu-l meu întreg,
""
În faþa cãreia când sunt
P. Z A D N I P R U

Privirile-mi dinuntru cânt,

În faþa cãreia când vin

.
Mã simt de vânt ºi soare plin.
DOAR PENTRU TINE...

C A U T
Doar pentru tine rãsare soarele,
Doar pentru tine ºoptesc izvoarele,

M {
Doar pentru tine înverzesc câmpiile,
Doar pentru tine-i zic ciocârliile.
"#
Doar pentru tine – cerul cu stele,

P. Z A D N I P R U
Doar pentru tine – visele mele,
Roua pe frunze – doar pentru tine,

.
ªoapta pe buze doar pentru tine.
 ÞIE

Eu sufletu-mi aºi vrea sã steie

ªi azi, ºi mâine ani la rând
C A U T

În calea ta, ca o scânteie,

Din care flãcãri se aprind,
M {

Sã simþi cum firea îþi inundã

"$ Suflarea lui, ca zorii roºi
ªi-n tremur uºurel de undã
P. Z A D N I P R U

Sã joace ochii tãi frumoºi,

Iar dacã paºii îþi vei toarce

Cândva prin alte pãrþi, mai ºtiu,
La el oricând te poþi întoarce,

.
Cã niciodatã nu-i târziu.
TU EªTI...

ªi murmur dulce de ciºmele,

ºi gâlgâit de ape-n mart
Crãiasa visurilor mele,
de care nu mã mai despart,

ºi freamãt dulce de livadã,

C A U T
ºi tunet lung în depãrtãri.
Prin ochii tãi doar pot sã vadã
ai mei mai dincolo de zãri.

M {
Tu eºti ºi dulce mângâiere,
"%
amar ºi dureros blestem
ºi chiar din lunga ta tãcere

P. Z A D N I P R U
adesea ca un prunc mã tem.

Tu eºti miasmã ºi ocarã,

precum dorescu-te sã fii.
Când visurile-mi dau sã moarã
Cu o privire mi le-nvii.

ªi-n clipe de tristeþe grele

Mi-ai fost ºi-mi eºti alean mereu –
Crãiasa gândurilor mele,

.
Icoana sufletului meu.
 Î N S T I LU L
MIORIÞEI

Drãguliþã-dragã,
Adu-mi vin de fragã,
Brânzã de bârsanã,
Gurã de codanã,
Apã de izvor,
Neastâmpãr, dor,
Vorbe care dor,
C A U T

Numai nu-mi aduce

Umbrã semn de cruce,
Bubuit de tun,
M {

Þipãt de lãstun,
Zângãnit de arme
"& Liniºtea sã-mi sfarme,
Ciupercã de-atom
P. Z A D N I P R U

Cu moarte de om,
Cãci eu sunt sãtul
De rãzboi destul.
Of, cã blestematul
I-a luat lui tata
Mâna ºi-un picior,
Ce ºi-acum îl dor
ªi mai satul tot
A cãzut pe front.
Drãguliþã-Doamne,
Adu-mi mândre toamne
Cu bobiþe mii
Prin frunze-arãmii
ªi cu vin premãu,
Care sã mi-l beu
Pe la sãrbãtori
Cu cei truditori,
Ce-au muncit de zor
ªi-au crescut belºug
Din brazdã de plug.

C A U T
Drãguliþã-sfinte,
Adu-mi ceva minte,
Ca sã fiu deºtept,

M {
Sã ºtiu sã aºtept,
Ca sã-mi vinã rândul
Când sã-mi spun cuvântul "'
ªi sã ºtiu sã tac

P. Z A D N I P R U
ªi sã mã împac
Cu tãcerea mutã,
Gândul ce mi-l mutã
De pe buze-n piept,
Cã-aºa-i mai deºtept.

Drãguliþã-mamã,
Adu-mi mai cu seamã
Vorbã dulce, scumpã,

.
Rãbdare ºi cumpãt.
C A U T

***
M {

Albastrul zorilor în rouã

# Pe lunci pluteºte ºi ogoare
De parcã-mbracã rochie nouã

.
P. Z A D N I P R U

Câmpia-n rãsãrit de soare.

RÃTÃCIRI

Mai mult mã tem de gura lumii,

Decât de adevãrul crud.

C A U T
ªi nici de moarte fricã nu mi-i,
Cum fricã-mi e de ea s-aud.

M {
De unul eu mã simt mai bine,
Decât în vãzul tuturor, #
Cu-o lacrimã oftatã-n mine

P. Z A D N I P R U
Îmi sting durerea mai uºor.

ªi iar cã unii îºi vor spune:

„Ce straniu om! Aman de el!“
Acestor rãtãciri nebune

.Voi rãmânea oricând fidel.

 ªI ZÂMBETUL...

ªi zâmbetul ascunde o durere,

Pe care-n suflet molcom o trãieºti;
În zi de moinã caldã adiere
De razã luminoasã în fereºti.
C A U T

E ca un reazãm celui mai aproape,

De care-alãturi simþi cã mai exiºti,
M {

Ca-n zâmbetul acesta sã-ºi îngroape

Tristeþea rece-a ochilor sãi triºti.
#
ªi zâmbetu-mi ascunde o nãpastã
P. Z A D N I P R U

Povara cãrei mã apasã greu.

Atuncea când tristeþilor faci gazdã
În plinãtatea sufletului meu.

ªi zâmbetul e un suspin tomnatic,

ªi zâmbetul e ca un cântec mut.
Prin el, ca din învãpãiat jãratic

.
Pe faþã-adesea sufletul îmi mut.
DESTIN

– Ce culoare are bucuria?

O-ntrebai pe mama într-o zi.
– Albã, dragul mamei, ca hârtia
Care-o-nsãilezi cu poezii.

– Da durerea ce culoare are?

C A U T
– Neagrã, ca funinginea din horn
ªi-i în stare sufletul sã-þi are
Cu un capãt otrãvit de corn.

M {
– Da tristeþea cum îi la culoare?
– Galbenã, ca ceara din ºtiubei. #!
Ea din suflet mai uºor dispare,

P. Z A D N I P R U
Un pahar de cântec dacã bei.

– Dorul, mamã, ce culoare are?

– Roºie, ca para din cuptor.
Omul, dragul mamei, pân’ ce moare
Toatã viaþa îi bolnav de dor.

– Pãi atuncea nu mi-i de mirare

Cã-i aºa vãrgat destinul meu.
– Soarta, dragul mamei, la oricare
Îi ºi ea un fel de curcubeu.
 Nu de-acela care þi se-aratã
Dupã ploaie numa-n trei culori,
Ea-i ori dulce, ori îi prea sãratã,
Ori îi prea amarã uneori.
.................................................
I-aº mai pune întrebãri bãtrânei
ªi rãspunsuri aºi primi în ºir,
C A U T

Dar ea doarme-n liniºtea þãrânei

În strãvechiul nostru cimitir.
M {

Zi ºi noapte vin la ea cu gândul

#" Aºi veni, desigur, ºi pe jos
Însã drumul, sã mã ierte sfântul,
P. Z A D N I P R U

Nu ºtiu cum îi tare hopuros

ªi pe el mi-i anevoie darã

Sã-mi port astãzi paºii obosiþi.
La ce fac aluzie, tovarãºi,
Cred cã dumneavoastrã singuri ºtiþi.

Faceþi, oameni buni, un drum ca lumea

Spre lãcaºul cel de veci sãtesc.
Nu se ºtie de pe-acum anume
Unde-o fi ºi eu sã poposesc.
............................................
Lasã, mamã, vin eu nu te teme,
Cum veneam în viaþã când erai,
Chiar ºi-atunci când se-nãlþau troiene
Cât o casã ori cât un sarai.

C A U T
Fredonând un cânt de-al lui Blajinu
Când de gloduri era drumul plin
Eu veneam sã mi te vãd, blajino,

M {
Sufletul oleacã sã-mi alin.
##
Am sã vin aici ºi mai departe,
Am sã vin pe ploaie ºi ninsori,

P. Z A D N I P R U
Cãci la Sauca mi-a rãmas un frate
ªi vreo douãzeci de veriºori,

Cãci la Sauca mi-au rãmas prieteni,

Mi-a rãmas ºi dragostea dintâi,
Amintirea lor mi-o pun ºi-acuma
Ca pe-un snop de fân la cãpãtâi.

.
...................................................
 ***
S-a dus mama de acasã
ªi-a lãsat tot ce se lasã.
C A U T

S-a dus mama în mormânt

ªi-a lãsat toate cum sunt.
M {

M-a lãsat singur pe mine

#$ Pânã mâine sau poimâine,
M-a lãsat cu dor ºi gând,
P. Z A D N I P R U

Nici eu nu ºtiu pânã când.

M-a lãsat cu grijile

Vântul sã mã sprijine,
M-a lãsat cu zãrile

.
Dorul ºi cântãrile.
 C A U T
***

M {
Din zâmbetul mamei
La cãpãtâi #%
Mi-a rãsãrit pe faþã

.
P. Z A D N I P R U
Zâmbetul dintâi.
C A U T

***
M {

Dã-mi, Doamne, cumpãtul mamei,

#& Dã-mi-l ºi nu mã-ntreba,
Când mã zbat ca-ntre douã tãiºuri de lame

.
P. Z A D N I P R U

Între „da“ ºi-ntre „ba“.

 C A U T
***

M {
Dã-mi, Doamne, modestia mamei,
Dã-mi cumpãtul ei fãrã seamãn, #'
Sã fiu plin de ele ºi printre oameni

.
P. Z A D N I P R U
În orice anotimp sã le seamãn.
C A U T

***
M {

Mi-e dor de-o pâine coaptã pe vatrã

$ Pe foi de stegie sau varzã.
Dorul acesta, ca o piatrã,

.
P. Z A D N I P R U

Mã apasã ºi-o sã mã arzã.

S AT U L E , M Ã I S AT U L E

Drumule, a câta oarã

M-ai înstrãinat prin þarã,
Dar mã-ntorc la Sauca mea,
Cum la cuib se-ntoarce pasãrea.
La ºosea mai sus de moarã
Iese mama îndesearã;
I-a cântat cucoºu-n prag

C A U T
ªi de mult aºteaptã fiul drag.

Sauca noastrã-i bucuroasã

M {
Când îi vin bãieþii-acasã
ªi fac sãrbãtorile
Cu fraþii ºi cu surorile. $
Iarã când bãieþii pleacã,

P. Z A D N I P R U
Toatã bucuria seacã
Lãcrãmeazã mamele,
Fete duc la ochi nãframele.

ªtiu de-acuma ºi strãinii

M-ai crescut, satule, bine
ªi mi-ai dat atâta dor
Sã-l împart în cântec tuturor.
Drumul oriunde m-ar duce
Tot la Sauca mã aduce,
Cãci mã strigã ºi mã cheamã

.
Dorul de sãtenii mei ºi mamã.
C A U T

D E -A R F I . . .

De-ar fi sã adun bucuriile mele,

În viaþã de care am parte,
M {

O pâine ca soarele-aºi face din ele

$ ªi lumii felii i-aºi împarte.
P. Z A D N I P R U

De-ar fi sã adun ºi tristeþile toate,

În viaþã de care am parte,
.....................................................

.
La nimeni, nimic, n-aºi împarte!
 C A U T
***

M {
Sã-mi plâng tinereþea trecutã,
Sã-mi cânt bãtrâneþea de azi, $!
Ar fi sã-mi adaug o cutã

.
P. Z A D N I P R U
La cele brãzdate-n obraz.
 DE CE?
C A U T

De ce nu veniþi pe la mine, prieteni?

Doar ºtiþi ºi adresa mea nouã:
Acasã, pe strada cea veche, numãrul vechi.
M {

...................................................................
$"
Am temperatura treizeci ºi nouã...
P. Z A D N I P R U

Veniþi acum,
cã mâine se poate întâmpla
sã gãsiþi la intrare
un anunþ (vorba lui Vieru cea frumoasã):

.
„Copii, eu nu mai sunt acasã!“
A RÃMAS
ÎN URMÃ...

A rãmas în urmã
Tinereþea mea,
Simt de-acum la tâmple
Fulguiri de nea.

Plouã trist afarã,

se zãreºte-abia,
Mai odinioarã

C A U T
Soarele sclipea.

Pun necunten stropii

M {
Puncte pe asfalt,
Nalþi, ca gândul, plopii
$#
Frunza ºi-o tresalt!

P. Z A D N I P R U
Anii trec în goanã
ªi la tâmpla mea,
Au pornit sã cearnã
Fulguiri de nea.

Frunzele din ramuri

Cad pe cãrãrui,
S-au lipit de geamuri
Ochii mei cãprui.

Ce-o sã se întâmple
Mã pricep abia,
Doarã simt la tâmple

.
Fulguiri de nea...
 RUGÃ CÃTRE SÃUCENI
C A U T

Pe-aici eu am umblat cu vaca,

Apoi la strâns, la coasã, la prãºit...
M {

M-am reîntors aici din nou ºi iaca

Pãcatele pe veci mi-am ispãºit.
$$
Aici a fost sã-mi fie mântuirea,
P. Z A D N I P R U

Aici, sãucenii mei, sã mã-ngropaþi,

Pãstrându-mi, de se poate amintirea,

.
Cã-ntotdeauna v-am avut de fraþi!
***
Pleca-voi de aici la naiba
Cu fruntea toatã în uncrop

C A U T
ªi punctul ultim o sã aibã
Dimensiunea unui strop,

M {
Nu strop din lacrimã sau rouã,
Ci strop din propriul sânge-al meu
$%
Pe început de foaie nouã
Din care-ar fi sã fac un zmeu,

P. Z A D N I P R U
Precum fãceam cândva pe vremuri,
Momente retrãind fireºti,
Precum copil cu gândul tremuri
Sã-l vezi în slãvile cereºti.

.
........................................
C A U T

***
M {

De moarte nu am ce mã teme,
$& Un lucru doar aºi vrea sã ºtiu,
Cã n-o sã vinã prea devreme
P. Z A D N I P R U

.
ªi totodatã prea târziu!
TOAMNÃ

Arar când soarele mai râde

Prin nori cu razele lui mii,
Tristeþea toamnei mohorâte
Pe frunze curge arãmii
ªi pieptul de urât îmi umple.
Mã simt, de parcã nu exist.
Doar de pe buze înspre tâmple
Se-nsailã un zâmbet trist.

C A U T
De n-ar fi el sã se-nfioare
Mãcar pe-o clipã cel puþin,
Chiar singur întreba-m-aºi: oare

M {
În lume cum de mã mai þin?
Un gând mã roade: Doamne-Doamne,
Câþi ani în urmã mi-au rãmas! $'
Se umple versul meu de toamne

P. Z A D N I P R U
ªi iatã cã de-acum la mas
Mã duc în noaptea fãrã capãt,
Mã fac din ce în ce mai mic.
O viaþã am trecut în treapãt
ªi-n urma-mi nu las mai nimic,
Ba nu, las celor de aproape
Atâtea triste amintiri,
ªi-atâtea toamne sub pleoape,
Cã nici nu poþi sã le înºiri
Pe albul foilor o mie
ªi nici în vorbe sã le torci.
ªi-acum ce-mi mai rãmâne mie?

.
Mã duc de unde nu te-ntorci.
 R E F E R I N Þ E I S T O R I C O -L I T E R A R E

MENIUC: „Mi l-am deprins sã-l vãd umblând mai mult cu cân-
tecul în dinþi. Aºa cum þii o frunzuliþã verde între buze ca sã-i dai
glas. Atitudinea asta a tânãrului poet îl îndemna la gesturi dega-
jate, la voioºie largã, fãrã adumbriri ale tristeþilor profunde, fãrã
meditaþii sarbede, cãrturãreºti. Nimic inventat, scornit din litere
citite, nimic din amalgamul tipãriturilor strãvechi, ci mai curând
chiuiturã þãrãneascã, simplã, veselã, pre limba noastrã de toate
C A U T

zilele „proastã“. ªi cântecul sãu avea efect, trezea emoþii sincere,

când ne duceam la întâlniri pe la vetrele þãranilor, spre marea
mea uimire, a omului rãsfãþat cu rafinamentele poeziei moderne.
M {

Am auzit aplauze populare, care veneau din adâncul inimii. ªi,

va sã zicã, are estensiune ºi cântecul, dacã fiorul sãu are ceva
% din cuminecãturã, împãrtãºire, de care te apropii cu dor.
O poezie la deliberãrile noastre literare se þinea potrivnic
P. Z A D N I P R U

poeziilor lungi, adicã împotriva dimensiunilor exagerate ale poe-

melor, ceea ce ar trezi nedumerirea lui Ovidiu pe aceste plaiuri
getice. El avea în vedere, probabil, discursurile poeþilor noºtri la
ºezãtori literare, destul de nemãsurate ºi ele, ºi forma succintã îi
spunea mai multe. Abia acum mã conving cã dreptatea era de
partea lui. Multe din poeziile „lungi“ ºi din discursuri s-au dove-
dit inutile. Cuvintele zboarã ca niºte frunze veºtezite, unde nu
sunt certitudini. Zboarã ºi se uitã, pentru cã hronicul vieþii nu le
include. Nostalgia oamenilor se aºeazã pe altã albie.
Petru Zadnipru nu s-a despãrþit de cântec [...], chiar dacã
încearcã sã drãmãluiascã stihurile sale în fel ºi chip, abordând
„teme variate“ de existenþã omeneascã. El rãmâne la imaginea
satului Sauca ori de câte ori îi zvâcneºte inima dupã orizonturi
îndepãrtate, îºi cautã umbrele copilãriei, dialogheazã cu oamenii
de pe seliºtea lui, ºi culorile, aromele, melodiile, amurgurile
înroºite ºi rãsãriturile înrourate stãruie în priviri o viaþã întreagã.
El face popas la Sauca, de fiecare datã, insistent, la izvorul pros-
peþimilor eterne ºi nu în cãutarea unei modalitãþi de trai partriar-
hal, bãtrânesc, ºi nu ca o evocare cu regret [...]. El ºtie „gustul
pâinii“ din þârâitul ploilor, din bãtaia vântului prin holde, din
cântarea ciocârliilor în azur. E un „gust“ ce nu se cumpãrã la
magazin. ªi-l urãºte în oraºe, în tren, în orice vehicule moderne,
care accelereazã gândul, dar nu ºi emoþiile adânci. Astfel, poetul
vrea, în primul rând, sã fie un om obiºnuit, tovar㺠câmpurilor
natale [...].
La ore de fireascã inspiraþie, poetul se întoarse la drumul
Sorocii, la „prãsadul gârbov“, la Sauca, la firul de iarbã ce i-a
mângâiat obrajii de la primii ani paºii în viaþã. ªi atunci bobul
de grâu din palmã se preface în lacrimã duioasã“.
George MENIUC, în Popas pe rãzor, Cuvânt înainte, în volumul
Petru Zadnipru, Versuri, Chiºinãu, Cartea moldoveneascã, 1969.

C A U T
P. 3–4.

COROBAN: „De la apariþia primei sale plachete de versuri

„Luminile câmpiei“ Petru Zadnipru continuã sã exploreze ace-

M {
eaºi temã a satului [...]. Poezia lui P. Zadnipru este o continuã
confruntare a prezentului cu trecutul [...]. Izvorul inspiraþiei lui P.
%
Zadnipru se aflã la Sauca, satul sãu natal. Acesta e punctul de
sprijin al direcþiilor poeziei lui ºi al sentimentelor pe care le expri-

P. Z A D N I P R U
mã ea. [...] Sauca poetizatã de P. Zadnipru, devine, într-un sens
mai larg, imaginea generalã a satului moldovenesc contem-
poran. [...]
La P. Zadnipru întâlnim câteva motive lirice care par sã fie
foarte caracteristice pentru natura lui intimã. O rarã duioºie se
ascunde, de pildã, în versurile consacrate ogorului, plugarilor,
mamei („Amiazã în câmp“, „Plugarul“, [...] „Paºii mamei“ etc.).
Mama este mai presus de toate; ea ºtie sã munceascã în tãcere
ºi sã umple de bucurii lumea cu simþul ei de abnegaþie: „...Vin
de mult, se duc departe / ªi, în zbuciumul lor sfânt, / Parcã-s
rânduri dintr-o carte / Paºii mamei pe pãmânt“.
Poetul are nostalgia priveliºtilor rustice. Pastelurile sale încep
sã vibreze de poezie, când sunt evocate zãrile ºi amurgurile,
cocorii ce aduc primãvara cu bucuriile ei, vãzduhul albastru al
toamnei de la þarã, sunetul tãlãncilor ºi cântecul flautului, mur-
murul izvoarelor: „N-a mai rãmas pe boltã nici un astru, / Uºor
din noapte se desprind ogoare / ªi-n vale apele vãzduhului al-
bastru / Se cârduiesc nostalgice cocoare“ („Rapsodie de toam-
 nã“). Meritã sã fie pomenite în aceastã ordine de idei poezii, ca:
„Mi-e dor“, „Cocorul cãlãuzã“, „Ascult în noapte“, „Pastel“ etc.
Multe versuri scrise de P. Zadnipru au uneori un caracter
idilic, alteori umoristic („La cãsuþa cea din vale“, „Struguraº de
pe colinã“, „Fete de la þarã“, „Nastea“, „Jalb㓠etc.). Poetul este
autorul multor cântece [...]. Prin forma lor popularã, nemãies-
tritã ºi fãrã dedesubturi alegorice, cântecele lui P. Zadnipru devin
foarte accesibile cititorilor. [...] Ele redau anumite dispoziþii suf-
leteºti [...].
Fãrã a avea veleitãþi de inovator, P. Zadnipru ºi-a clãdit puþin
câte puþin lumea sa poeticã, în care palpitã viaþa oamenilor din
rândul cãrora a ieºit. Instituindu-se interpret al mentalitãþii popu-
lare a unui sat concret, P. Zadnipru nu greºea, cã acest sat este
oglinda transformãrilor morale ºi sociale de pretutindeni. Dorinþa
C A U T

de a nu hiperboliza retoric îl face pe poet sã respecte formele

concrete de gândire ale eroilor sãi, sã foloseascã limbajul lor.
P. Zadnipru este autorul unor versuri ºi schiþe satirice. Chiar
M {

dacã aceste versuri n-au totdeauna verva cuvenitã, în schimb ele

conþin observaþii satirice juste, deoarece sunt fãcute în spiritul
% înþelepciunii populare. Poetul râde de nãtãrãi, înfumuraþi, pros-
tãlãi care n-au simþul realitãþii. Unele versuri au facturã umoris-
P. Z A D N I P R U

ticã ºi aforisticã: „Dacã n-o cunoaºte încã, / Vreau s-o afle ºi-agro-
nomul: / Buruienele mãnâncã / Dintr-o strachinã cu omul“.
P. Zadnipru a creat multe poezii frumoase, dovedind cã pose-
dã flacãra inspiraþiei. Poezia lui meritã atenþie pentru faptul cã
pãºeºte în pas cu viaþa ºi cu aspiraþiile oamenilor de azi“.
Vasile COROBAN, Petru Zadnipru, în vol. colectiv Profiluri
literare, Chiºinãu, Lumina, 1972. P. 217–222.

BUCOV: „Dupã [luarea] cunoºtinþei cu prima plachetã de

versuri a lui P. Zadnipru „Luminile câmpiei“ (1952), am simþi cã
s-a nãscut un nou poet. Aceasta mã încumet a spune foarte rar
la lectura întâilor manifesturi poetice tipãrite. În numita plachetã
erau cuprinse ºi versuri necioplite, stângace, autorul lor nu era
încã versat în ale tropilor, dar evident capabil de creºtere ºi
dezvoltare.
Peste douãzeci de ani izvorul inspiraþiei lui Zadnipru, care
acum împlineºte cincizeci (la 1976 – n. n.), – s-a învârtoºat, s-a
ramificat. Scrisul acestui poet la ora actualã e multilateral, multi-
form, conturând tot mai precis individualitatea autorului – stilul
propriu.
Zadnipru nu e un poet al satului în înþelesul direct al cuvân-
tului, cum e numit de un critic, un cântãreþ al gliei strãmoºeºti,
fie ºi înnoite. E mult mai larg. ªi nu numai în ce priveºte tema-
tica variatã ci, mai ales, prin tratarea realitãþii, prin atitudinea
personalã faþã de ea, prin subtext filosofic general-uman, chiar
atunci când vorbeºte despre momente ºi situaþii concrete rurale.
El a devenit literat urban ºi priveºte prin prisma progresului de
la oraº atât satul natal, cât ºi toatã realitatea schimbatã de la
þarã. El zugrãveºte strãmoºescul sãnãtos, tradiþional bun, vãzut
cu ochii limpezimii de conºtiinþa vremurilor noi.
Era ºi la noi un timp când unii literaþi de vârsta lui Zadnipru
se strãduiau sã fie „originali“, „novatori“, fãcând versuri voit

C A U T
ceþoase, încâlcite, ermetice, stângace ca limbã, imitând unele
forme cãrunte sau de mult apuse. Acum versul acestora se face
tot mai explicit, mai accesibil, mai cald ºi deci mai realist ºi mai

M {
poetic. Autorii care practicau versuri „teribile“ ca formã (umblând
în sutana ponositã a altora), se conving tot mai mult cã a se juca
de-a poezia înseamnã a rãmâne necitit. Cititorul cu un nivel %!
intelectual ridicat, cu gust artistic crescut, cere astãzi scrieri în

P. Z A D N I P R U
versuri emotive, calde, problematice, inteligibile, vitale, cu ade-
vãrat poetice. Cititorul admite ºi versuri „grele“, din acelea, care
cer un efort mai mare pentru a pãtrunde în sensul, în imaginea
scrisului, dar sã fie poezie adevãratã.
Accesibilitatea ºi simplitatea de care vorbim, nu sunt primi-
tivitate ºi simplism, cum îºi închipuie unii „poeþi“, care înmoaie
hârtia cu ritmãri agramate. Avem, din pãcate, ºi de aceºtia.
Din fericire, unele talente reale, dupã o rãtãcire ºi o „cãutare“
searbãdã, se apropie tot mai mult de poezia cu adevãrat realistã.
În asemenea poezie vin de-a dreptul cele mai tinere haruri poe-
tice – o pleiadã luminoasã, înaripatã ºi aterizatã. Se deseneazã
astãzi o cotiturã generalã spre poezie-misiune, expresie cristalinã
a sufletului poporului, care poezie se plaseazã (fiecare poet rã-
mânând cu stilul propriu) pe acelaºi plan cu scrisul de fond al
literaturii [...] moldoveneºti. Unul din factorii care contribuie la
cotitura mai sus amintitã este ºi scrisul în fond accesibil, emotiv,
simplu ºi poetic al lui P. Zadnipru. În versurile, pe care le citez
mai jos, luate din douã scrieri, este exprimat crezul poetului
 cetãþean: „Scris a fost sã-mi fie flaut / Sufletul la tot ce-i bun. /
Printre oameni sã mã caut, / Dintre ei sã mã adun... // ...Ne-
cunten sapi tunel spre Mâine, / În stânca anilor din greu / ªi nu
ºtii urma de-þi rãmâne / Pe-al vieþii hopuros traseu“.
Pentru poet omenia ºi modestia nu sunt poze, ci constituie o
esenþã a creaþiei sincere. Îngâmfarea, goana dupã slavã sunt
contraindicate însãºi firii versurilor acestui poem. În versurile
sale satirice sunt biciuite, între altele, viciul înfumurãrii ºi al
monumentalismului ridicol, pueril.
Versurile lui Zadnipru despre mamã sunt adânc miºcãtoare ºi
plastice („Scrisoare la institut“, „Paºii mamei“ º. a.). [...]
P. Zadnipru ºtie sã abordeze în felul sãu, în mod poetic, une-
ori o temã obiºnuitã, folositã de mulþi alþii. Mã opresc la o singu-
rã bucatã poetic㠄Scrisoarea ta“, cãreia voi sã-i fac o disecþie
C A U T

analiticã, întrebuinþând imaginile originale ale autorului.

Bate vântul de undeva din noapte, învârtind vertiginos fulgii
M {

de zãpadã. Pinii gem, scrâºnesc. În interval de timp, cu o liniºte

relativã , se aude cum cad de pe ramuri spini reci ºi se înfig în
%" inima poetului. Mestecenii nu au tãria pinilor. Ei sunt zgâlþâiþi
fãrã milã. Doar sunt goi-goluþi. Albesc ºi mai mult. Se confundã
P. Z A D N I P R U

cu vârful alb, par valuri ale lui. De unde, de unde atâta manã în
fierbere rece! Poate în strãfundul bolþii se fãcuse o spãrturã colo-
salã? Rãsuflarea cruntã a stihiei îl smulge pe poet din lume ºi-l
duce undeva departe. Dar simþirea lui e atât de fierbinte, încât
obrajii i se aprind ºi ard în întuneric, ca niºte ruguri. Cu sufletul
înfierbântat, cu chipul rumen, poetul nu-ºi dã bine seama ce se
petrece cu el. I se nãzare în ceaþã ceva asemãnãtor cu o mânã.
Ea se apropie, emanã cãldurã. Îi întinde poetului... Ce-o fi asta?
Capãtul nerãbdãrii? Topirea aºteptãrii?... O scrisoare! Stãrile din
suflet se transformã ca prin minune. Din inimã rãbufneºte atâta
vigoare majorã, încât se potoleºte vântul ºi se culcã la pãmânt
ninsoarea: „Jur de jurul meu copacii / Molcum se scãldau în soa-
re. / Cât senin ºi câtã pace / Mi-au trimis într-o scrisoare!“
E o adevãratã poezie trecutã prin toate fibrele sufleteºti ale
autorului ei. Fondul naturii e ºi aici viu (ca ºi în multe alte versuri
ale lui Zadnipru) ºi-i una cu fiinþa poetului. [...]
Termin aceste consideraþii, notate pe marginea culegerii de
versuri „Mã caut“, cu rândurile întrebãtoare ale poetului dat: „A
fost deplinã inima sã-þi dãrui / Acestui sfânt al Patriei meleag? //
Îþi pus-ai sârgul braþelor ºi minþii / Mereu alãturi de semenii tãi? //
Ce nume laºi urmaºilor, frãþâne? / Ce brazde tragi pe-al anilor
rãboj?
La aceste întrebãri poetul Petru Zadnipru rãspunde din plin,
cu imagini vii, poetice, în cartea de faþã“.
Emilian BUCOV, Imagini vii, poetice, Prefaþã, în volumul P. Zad-
nipru, Mã caut. Chiºinãu, Cartea Moldoveneascã, 1976. P. 5–8.

CIMPOI : „Petru Zadnipru a trecut prin viaþã cu emblema

vieþii însãºi pe piept. Vitalitatea lui nu lua niciodatã forme zgmo-
toase; deºi avea ceva narcisiac în sine, ea se traducea într-o
formulã moralã agreabilã, în care se putea citi grijã pentru ap-

C A U T
roapele ºi o încântare fãrã nici o urmã de crispare de succesele
altora. Avea mereu aerul unui sol al prospeþimii, sorbind avid
din frumuseþile vieþii ºi amãrât pânã la supliciu de inconveni-

M {
enþele ei, încât reacþia lui faþã de tot ce supãra bunul-simþ, ome-
nia pãrea un tic, un capriciu. Avea imprimate pe faþã zbuciumul
unei ciocârlii speriate din brazdã ºi continuându-ºi trilurile în %#
nepãsarea zãrilor, neclintirea zborului cocorului-cãlãuzã, care nu

P. Z A D N I P R U
poate sã se împace cu oboseala (despre aceasta a scris poetul. E
uºor sã-þi închipui cã boala ce l-a rãpit nu avea nimic cu acea
aureolã de sãnãtate pe care ºi-o crea în juru-i. Puteai sã te apro-
pii de ea ca de ceva matern, ca de o tainã. ªtiai cã te aºteaptã
înþelegãtor, mustrându-te uºor ºi iniþiindu-te în meandrele vieþii
atât de bine ºtiute de el. Din a nu te lãsa sã fii prizonier al lor ºi-a
fãcut o meserie sau chiar o artã. Terenul pe care aveai sã-l re-
gãseºti dupã îndrumãrile lui dezinteresate era tatonat cu grijã,
curãþit de impuritãþi, netezit, fãrã capcane întinse special. Abili-
tatea îi era practicã, dar nu atinsã de vicleºuguri. În tot ce a scris,
în viaþa de toate zilele a pus suflet inocent de poet al satului,
purtând cu demnitate valorile lui. Era ºi rãmâne poetul concret
al satului Sauca, un om al meleagurilor acestora, o fiinþã respi-
rând calm ºi egal ca ºi câmpia (a Sorocii, i-a zis Druþã) în care s-a
nãscut. În fond, însã, era un poet al Satului, adicã din familia
acelor mânuitori ai condeiului care au crezut (fãrã a fi numai
naivi!), c㠄Veºnicia s-a nãscut la sat“ ... Ei au fraternizat cu Ea,
ºi-au închipuit-o, au respirat-o, au înãlþat-o ca [pe] un crez, au
 purtat-o ca pe o tainã bunã de împãrtãºit. Amiezile ºi miezurile
de noapte, neutre, dimineþile firii ºi amurgurile atinse de fiorul
magiei, abia vibreazã, într-un asemenea univers. Praful verii
apare ca o pulbere solarã, împingând drumurile ºi oamenii în
necuprins, iar risipa de frunze toamna poartã semnalul amintirii
generozitãþii sfinte a poporului: þãranii sapã în pãmânt ca ºi cum
ar sãpa în sufletul sãu de bunãtate cereascã. E de înþeles de ce
Petru Zadnipru întreþinea curãþenia ºi cultul fântânii sale de aca-
sã. Putea oare sã se desprindã de izvoare? Un poet care ºtie de
unde îºi trage începuturile nu poate sã fie un strein în lume ºi sã
poarte rânduri de haine confecþionate special pentru a-ºi ascun-
de sufletul. Avea, de aceea, inimã deschis, curat în þinuta sa ves-
timentarã, în gânduri ºi în porniri, ascultând numai de îndemnu-
rile bunului-simþ ºi pãrând naiv din cauza aceasta. Îi punea pe
C A U T

musafiri sã sãdeascã copaci, ca pentru a-i convinge de ce este

poet ºi de ce trebuie sã-þi porþi paºii pe pãmânt. Pentru a sili
M {

moartea sã cedeze, dacã nu totalmente, mãcar pentru un mo-

ment. ªtim acest lucru din nuvela cubanezului Jorge Onelio
%$ Cardoso, scrisã pe baza relatãrii poetului nostru despre mama
sa. În gesturile cele mai caracteristice se putea citi o simbiozã de
P. Z A D N I P R U

blajinãtate moºtenitã pe linie maternã ºi o intoleranþã faþã de

orice fel de nedreptate, însuºitã de la tatãl sãu, participant la
rãscoala de la Hotin. Era mândru de aceste rãdãcini genealo-
gice, le þinea sus ca pe un blazon, ca pe un semn de nobleþe
poeticã. Vedea în el temeiurile morale ale firii sale [...] de om al
echitãþii, prieteniei, dialogului sincer, cuviinþei ºi exigenþei. Era
de aºteptat, astfel, ca ultimele versuri sã fie puse sub semnul
unei necruþãtoare nemulþumiri de sine, al unei scrupuloase auto-
cenzurãri. κi supunea întreaga creaþie, ºi ultimul sãu volum an-
tum „Mã caut“, cu titlu sugestiv, este o dovadã mai mult decât
convingãtoare, la un examen estetic, cãruia scãpase din diferite
motive la timpul genezei. Versul însuºi, supus blamului ºi re-
considerãrii, se sfâºia, se rãsucea, devenea aspru ºi capricios.
Devenea expresia unei rãsplate, a unei vini recunoscute cu întâr-
ziere, pe care onestitatea de cetãþean ºi poet a lui Petru Zadnipru
n-o punea pe seama Timpului. El îºi lua nu partea de vinã ce i
se cuvenea, ci întreaga Vinã, aºa cum se cuvenea unui cavaler
al echitãþii. κi aprindea singur, astfel, sub propriile picioare fo-
curile Tartarului. Nu erau umbre de obosealã sisificã în aceste
munci sufleteºti ºi morale de neînchipuit. Era mai degrabã privi-
rea chemãtoare ºi copilãreascã a unui înger cãzut, care îºi cãuta
nostalgic Cerul posibilitãþilor necunoscute sau chiar nesocotite.
Nemulþumirea poetului era adresatã pe de-a-ntregul sieºi cu
aerul adevãraþilor asceþi. Alegea pentru rimã cuvintele ce-l „opri-
m㓠sau pe care le „reprimã“. Ura mijlocul, clasica aurea medi-
ocritas, de care se simþea mereu vinovat. ªi, ca sã nu parã un
om crispat ºi capricios (cum nici nu era !), cultiva, pe de altã
parte, un scris miniatural, pe linia fineþurilor picturale ºi muzi-
cale, care îi erau organice ºi pe care numai debitul retoric le-a
vlãguit puterea sugestivã (dar ce bunã retoricã se desprinde
totuºi din: „Moldovenii“, „Casa mare“ [...], unde declamã cu

C A U T
gravitatea ºi profunzimea durerii)“.
Mihai CIMPOI, „Era mai mult decât un poet...“ Prefaþã, în vol.
Petru Zadnipru, Vatra doinelor strãbune, Chiºinãu, Literatura

M {
artisticã, 1977. P. 3–8.

VODÃ: „Citesc versurile poetului ºi cuvintele, miºcate de res- %%

piraþie, îºi scuturã spicele, ºi boabe fierbinþi de grâu îmi cad în

P. Z A D N I P R U
palme, prielnicã sãmânþã a sufletului. [...]
Petru Zadnipru a fost un adevãrat poet-cetãþean, cel care a
cinstit în imnuri bobul de grâu ºi fruntea în boabe de sudoare, a
cântat omul în clipele bune ºi cele ale îndoielilor, a adus laudã
faptelor mari în cuvinte simple ºi dulci ca pâinea. Fidel tradiþiei
bobului de grâu, poetul a pãºit pe calea pâinii, iar pâinea nici-
când nu se învecheºte, nicicând nu poate fi depãºitã. [...]
Cuvântul în poezia lui Petru Zadnipru are forma bobului de
grâu, are forma fructului de pe acest meleag, are gustul, aroma
lor; cuvintele poetului sunt pe mãsura ºi priceperea tuturor,
cãutate ca pâinea ºi fructul ce bucurã ºi încãlzesc sufletul. Oda-
tã pãtruns în el, ele nu zgârâie, nu înþeapã, [ci] mângâie ºi
alinã.
Fructe ale sufletului, cuvintele, din nou în suflet vin.
„Mã nasc întruna“, zice poetul în una din poeziile sale. Ade-
vãrat. Poetul se va naºte de fiecare datã, când sufletul nostru,
miºcat ºi frãmântat de cuvântul poetului, de fiecare datã va învia
în memorie chipul lui neuitat.
 Mereu se va naºte poetul, cãci „Bãieþii tatii, bãieþi!...“ se vor
pleca mereu cu dragoste ºi pietate asupra poeziei sale, iar lacri-
ma fierbinte de grâu ce va cãdea în palme, va fi cea a recu-
noºtinþei ºi bucuriei, a reîntâlnirii cu poezia lui Petru Zadnipru“.
Gheorghe VODÃ, Lacrima din palmã, Cuvânt înainte, în volumul
Petru Zadnipru, Bãieþii tatii, bãieþi!... Chiºinãu, Literatura artis-
ticã, 1977. P. 3–4

DOLGAN: „Cãrþile lui reprezentative [...] poartã amprenta

gândirii aºezate a þãranului moldovean, harnic ºi cinstit, sincer ºi
plin de demnitate, în ochii cãruia nimic nu valoreazã mai mult
decât fapta bunã fãcutã ºi adevãrul întreg spus verde în ochi.
[...] Autorul îmbrãþiºeazã un discurs liric fluent ºi cantabil, de o
simplitate ºi spontaneitate aproape folcloricã. Detaliul sugestiv,
C A U T

expresiile populare, îmbinate iscusit cu comparaþia ºi metafora

inovatoare, efuziunile lirice directe devin treptat principiul artistic
fundamental al poeticii lui P. Zadnipru.
M {

Într-o poezie din ultima-i perioadã de creaþie, când „continua

schimbare“ a eului sãu poetic devenise nu numai o aspiraþie
%&
fierbinte, dar ºi un crez diriguitor, Petru Zadnipru va mãrturisi:
„De cel ce-am fost / Mi s-a urât, / Mi s-a fãcut / O gâlcã-n gât...
P. Z A D N I P R U

/ Mai mult hostropãþuri / N-o sã mai cânt. / Doamne-Doamne-

Doamne! / Mi-i sete de un Eu nou, / Mi-i foame!“ („Continuã
schimbare“) Poetului îi este sete de un eu liric mai variat ºi mai
realist, mai multicolor ºi mai dialectic. Dramatismul de mai târziu
al poeziei lui Petru Zadnipru o fi provenind, în parte, ºi din felul
de a fi al moldoveanului, din sufletul lui – „glob cu douã emis-
fere“: „Moldovenii când se strâng / ªi-n petreceri se avântã, / La
un colþ de masã plâng, / La alt colþ de masã cânt㓠(„Moldove-
nii“). O fi provenind ºi din „sãparea“ în adânc a sufletului ome-
nesc vãzut prin toate culorile curcubeului, printr-o prismã antino-
micã. O fi provenind ºi din unele amãrãciuni, ce i-au cercat nu
o datã inima, dar din care poetul a ºtiut sã iasã întotdeauna mai
dârz, mai vesel, mai crezãtor în adevãrul sãu – adevãrul timpului.
Învingând declaratismul ºi verbalismul, poezia lui P. Zadnipru
a evoluat spre o poezie de viziune ºi atmosferã, spre o poezie
mai asociativã ºi mai interiorizatã, mai concisã ºi mai tensionatã,
mai bogatã în subtext filosofic ºi în sinteze lirice, poezie în care
vocabula simplã ºi directã se conjugã în mod fericit cu metafora
ºi simbolul revelator. De asemenea ºi-a îmbogãþit ºi înnoit simþi-
tor atât tematica ºi problematica abordatã, cât ºi uneltele de
investigaþie liricã. Treptat, autorul a devenit mai ingenios în in-
tuirea semnificaþiilor artistice ºi mai profund în plãsmuirea vi-
ziunilor, aflând interpretãri poetice inedite pânã ºi celor mai
comune motive ºi situaþii. Pasiunea pentru detaliul simbolic de
mare concreteþe ºi sugestivitate a rãmas, însã, aceeaºi. [...]
„Vers senin ºi pãtimaº“, – iatã formula ce caracterizeazã cel
mai bine poezia lui Petru Zadnipru, a poetului cu un dezvoltat
sentiment al candorii ºi al participãrii emotive, al firescului în
trãire ºi în expresie. [...]
Nãzuinþa poetului de a se identifica cu un mãr înflorit în
primãvarã sau cu un pom încãrcat de rod în toamnã nu e o nã-
zuinþã de moment: ea se desprinde din întreaga lui creaþie ºi e o

C A U T
expresie vie a faptului cã menirea supremã a creatorului e sã
aducã bucurii oamenilor, e sã se dãruiascã semenilor, cum se
dãruieºte pomul roditor. [...[ Aceeaºi asociaþie sugestivã cu po-

M {
mul plin de rod e prezentã ºi în lirica de dragoste a poetului,
liricã de maximã sinceritate ºi intensitate emoþionalã.
Golul ºi tenebrosul, incertitudinea ºi echivocul, spoiala ºi %'
preþiozitatea le-a ocolit ºi le-a respins categoric atât în viaþã, cât

P. Z A D N I P R U
ºi în poezie, cãci „îi fãcea pustiu în piept“, iar autorul volumului
„Mã caut“ era un om al preaplinului, care ºi-a vrut „depãnat“
drumul vieþii „mai la cale, / mai sigur ºi mai drept, / mai fãrã
locuri goale“. Iatã, de ce unitatea de mãsurã de cea mai potri-
vitã ºi mai justã a calitãþilor omeneºti intrinseci, unitate pe care
ºi-o dorea în primul rând sieºi, dar ºi semenilor sãi, este „fapta“
cu graiul ei miezos (una ea îl poate pune pe om în lumina lui
adevãratã), ºi nu vorba zgomotoasã aruncatã în vânt [...] („Pat-
rie!“), nu „umbra“ aparentã, ce nu poate sã nu fie neagrã chiar
atunci, când o lasã cel mai alb narcis în plinã zi cu soare („Rugã“).
În concepþia lui P. Zadnipru poezia adevãratã ia naºtere nu-
mai din dorurile cele mai sacre, mai mari ºi mai aproape de suf-
let ale omului, cum ar fi dorul de Patrie ºi de baºtinã, dorul de
mamã ºi de tatã, dorul de sorã ºi de frate [...] („Scrisoare rude-
lor“). Autorul opteazã pentru o poezie care sã încapã în ea „vra-
ja zilelor de azi“, sã fie mereu prezentã în miezul fierbinte al
actualitãþii, sã þin㠄cadenþa anilor ce-i zic din bucium“. Aceasta
îl face sã se lase în permanenþã frecventat de marile întrebãri-
 bilanþuri ale vieþii: „A fost deplinã inima sã-þi dãrui / Acestui
sfânt al Patriei meleag?“ „Îþi pus-ai sârgul braþelor ºi minþii / Me-
reu alãturi de semenii tãi?“ „Din visul ce l-au mult doinit pãrinþii
/ Fãcut-ai punte peste munþi ºi vãi?“; „Ce urme laºi urmaºilor,
frãþâne?“ („ªi vine-o zi...“). Sunt întrebãri examinatoare, izvorâte
dintr-o mare responsabilitate civicã faþã de societate ºi dintr-o
înþelegere profundã a misiunii scriitoriceºti. Petru Zadnipru întot-
deauna a cãutat sã abordeze temele majore ale contempora-
neitãþii, problematica socialã de profundã rezonanþã cetãþeneas-
cã ºi sã le abordeze printr-o opticã personalã ºi prin modalitãþi
lirice originale, în mod sincer inspirat, cu toatã forþa talentului de
care a dispus.
„Semãnãtor de bucurie-n jur“, aºa cum se autodefineºte în
poezia „Nu-i târziu“, P. Zadnipru este unul din acei moldoveni,
C A U T

care, atunci când scriu despre þarinã ºi plugari, simt cu adevãrat

cum „ciocârlia le cântã-n suflet“. Legãmântul poetului cu þãranii
e o permanenþã dintre cele mai vii, e condiþia lui sine qua non
M {

[...] („Cãtre prieteni“). Iatã de ce în poezia lui P. Zadnipru, ca ºi

în firea þãranului, se îmbinã armonios „duhul unor pravili noi de
& trai / Cu dragostea cea rarã de þãrânã / datinile ãstui colþ de rai“.
Cântãreþ al satului ºi al naturii, al þãranului ºi al pãmântului
P. Z A D N I P R U

natal, într-un cuvânt, al „patriei mici“, Petru Zadnipru posedã o

netã viziune rusticã asupra lucrurilor, o percepþie a lumii, accen-
tuat þãrãneascã. El tinde sã vadã totul prin prisma „gospodarului
þãrii“, cãruia, de fapt, ºi i se adreseazã ºi cu care se vrea identi-
ficat în toate ºi în tot: „Eu sunt plugar în poezie / ªi-s dat cu
vânturi ºi cãlduri, / Vreau palma ca la voi sã-mi fie / Crestatã-n
sfinte bãtãturi“ („Celor de la þarã“). [...]
În persoana plugarului P. Zadnipru vede întotdeauna etalo-
nul omeniei ºi al hãrniciei, etalonul trãiniciei cu rost a vieþii, eta-
lonul demnitãþii ºi al angajãrii plenare. Iatã de ce el nãzuieºte sã
fie „plugar“ în ale poeziei, identificându-ºi cu desãvârºire desti-
nul crescãtorului de spice. Anume de aici îºi iau începutul nume-
roase identificãri metaforice, care rãmuresc în jurul analogiei
poet-„plugar“ ºi a cãror funcþie plasticã ºi expresivã se descoperã
în perspectiva întregii creaþii a autorului. Se obþine în acest fel o
plasticitate ºi o sugestivitate de o rarã eficacitate esteticã. Ca ºi
plugarul, poetul are o „glie“, o „postat㓠a sa, un „lan de hâr-
tie“, pe care-l ºi „brãzdeazã“: „Mã rãzboiesc ca un nerod, / Cu
mine însumi câteodatã, / Dar parcã stearpã fãrã rod / Rãmâne
glia-mi îmbrãzdat㓠(„Mã roade uneori un gând...“); „Pãcat sã
neg când îmi brãzdez postata / Mai scap ºi eu, ca omul câte-un
greº“ („Permis ºi eu odatã o sã capãt...“); „Iar când crescusem
înalt cât bradul / ªi pornisem ºi eu mai la cale pe lan de hârtie
cu-aratul, / Crezându-mã tare / ªi-n stare / Sã înfrunt arºiþa ºi
furtuna, / Mama / Abia atunci / A închis ochii pentru totdeauna“
(„Când m-am nãscut...“). Ca ºi plugarul, poetul „arã“, „boro-
neºte“, „samãnã“: „ªi tu, ca mii ºi mii de oameni / Îþi depeni
paºii pe pãmânt / ªi ari, ºi boroneºti, ºi sameni / ªi eºti un zbu-
cium ºi-un frãmânt“ („ªi tu, poete...“). Ca ºi plugarul, poetul îºi
„creºte“ ºi-ºi „coseºte“ „holda“: „El a scris, a scris întruna, / Dar
cum ºtiþi întotdeauna / Holdiºoara lui de grâu / I-ajungea doar
pân’ la brâu“ („Lira“); „Ca un cosaº ce-a stat la capãt / De lan

C A U T
cu cosia în grunt, / Încep postata sã mi-o drapãn...“ În sfârºit, ca
ºi plugarul, poetul îºi vede roada dobânditã sub forma de „boa-
be de grâu“: „Îmi sunt poeziile boabe de grâu / Trecute prin

M {
sufletul meu propriu...“ Seria de analogii dintre activitatea poe-
tului ºi activitatea plugarului culmineazã cu analogia oarecum
îndepãrtatã ºi efectuatã în alt plan – poetul „tractor“ (de reþinut &
cã tractorul e condus tot de plugar): „Mã uit cum arã pe dealuri

P. Z A D N I P R U
tractorul. / În urma-i respirã mai liber ogorul. / Mã-ncearcã un
gând, / Un fior: Au nu sunt ºi eu tractor? / Cãci brazda mea pe
unde trece / Rãsar în loc de-un zâmbet, zece / ªi orga zâmbete-
lor – spice / La oameni cântec volnic – zice“ („Mã uit cum arã
pe dealuri tractorul“).
Observãm cã analogiile dintre munca plugarului, dintre crea-
þia unui ºi creaþia celuilalt, dintre roadele unuia ºi roadele celui-
lalt se desfãºoarã pe diferite linii înrudite, aprofundându-se ºi
strãluminându-se reciproc. Faptul cã în mod repetat douã sfere
(poetul cu atributele lui ºi plugarul cu atributele lui) se evocã
reciproc ºi se identificã în mai multe puncte vorbeºte de întrepã-
trunderea lor dialecticã în spiritul creator al autorului, denotã
legãtura organic㠖 pânã la contopirea de esenþe ºi de rosturi –
a omului de artã cu omul muncii de la þarã.
E interesant de observat cã în concepþia lui Petru Zadnipru,
a poetului care ºtie sã vadã ºi sã descopere pretutindeni poezia,
e posibil, mai mult chiar, e justificat ºi procedeul invers, adicã
asocierea unor realitãþi din viaþa omului de la þarã cu unele
 realitãþi ce þin de activitatea poetului. Deºi astfel de cazuri se
întâlnesc rar, totuºi ele sunt cât se poate de concludente în pla-
nul urmãrit (în deosebi în planul „poetizãrii“ muncii trudnice a
þãranului): „Spic de grâu frumos, ca dorul, / Ce-l doinea în zori
pe rouã / Tractoristul cu tractorul / Când scria cea brazdã nouã“
(„Spic de grâu“); „N-au ºtiut mai mult s-o poarte, / Dar în zbu-
ciumul lor sfânt, / Parcã-au tipãrit o carte / Paºii mamei pe pã-
mânt“ („Paºii mamei“); „Zvelþi, ca niºte ºoapte / Funigei târzii /
Scriu pe foi de noapte / Albe poezii“ („Ultima noapte de toam-
nã“). Pentru ca apoi sã punã semnul egalitãþii între toate felurile
de munci creatore, care îºi dau concursul la elaborarea uneia ºi
aceleiaºi opere –„carte aleasã“: „Cu mintea-ne treazã, / Cu sâr-
gul avântului / Scrim carte aleasã / Pe faþa pãmântului / Ca-n
freamãtul vieþii, / La clarul luminii / Din ea sã înveþe / Urmaºii
C A U T

de mâine“ („La cartea ce-o scriem“).

Starea de spirit dominantã a poeziei lui P. Zadnipru din ulti-
mele volume („Mi-e dor“ ºi „Mã caut“) este dragostea aleasã
M {

faºã de omul muncii de la þarã, cu „casa mare“ a sufletului lui,

este nostalgia sublimã dupã locul de baºtinã, dupã anii copilã-
& riei, dupã vârsta tinereþii, este setea de a-ºi autoexamina ºi auto-
defini eul „de patimi ºi de dor“ în raport cu timpul ºi cu „înaltul
P. Z A D N I P R U

sens de Om“, este dorinþa vitalã de pace ºi de muncã creatoare,

de curãþenie moralã ºi de sublimaþie spiritualã, este meditaþia
asupra rosturilor vieþii, inclusiv asupra dispariþiei (de unde to-
nalitatea elegiacã a unor versuri). [...]
O particularitate esenþialã a poeziei lui P. Zadnipru din ulti-
mele sale volume o constituie lãrgirea filonului ei expresiv ºi
accentuarea tonalitãþii elegiace. Meditaþia liricã i-a permis poetu-
lui sã se adânceascã în esenþa lucrurilor, pentru a le surprinde
într-un mod mai dialectic, în unitatea ºi contradicþia lor interi-
oarã. Totodatã s-a amplificat mult forþa de generalizare ºi sub-
stratul sugestiv al poeziei lui P. Zadnipru ca urmare a folosirii pe
scarã largã a imaginilor globale cu implicaþii metaforice sau sim-
bolice.
Simplitatea gravã a gândurilor ºi limpezimea de cleºtar a
imaginilor, profunzimea simþirii ºi tensiunea participãrii, sponta-
neitatea, profunzimea efuziunilor lirice ºi bogãþia de tonalitãþi,
sinceritatea mesajului ºi umanismul cuceritor, — iatã calitãþile
cele mai caracteristice ale poeziei lui Petru Zadnipru, manifestate
în mod pregnant, mai ales în volumul totalizator „Mã caut“ –
cântecul de lebãdã. Un farmec aparte, mult înrudit cu farmecul
poeziei populare, împrumutã acestei poezii orientarea spre mo-
dul de a gândi ºi vedea lucrurile al poporului, miºcarea frazei în
spirit folcloric, fluenþa muzicalã, armoniile ºi plasticitatea versului
popular, construcþiile anaforice ºi epiforice, repetiþiile ºi enu-
merãrile“.
Mihail DOLGAN, Lirica lui Petru Zadnipru ºi contemporanei-
tatea, Prefaþã, în vol. Petru Zadnipru, Poezii. Chiºinãu, Literatura
artisticã, 1981. P. 5–18.

DABIJA: „Deprins de mic cu muncile câmpului, întâia univer-

sitate a poetului a fost universitatea pãmântului, absolvitã para-
lel cu universitatea omeniei, deprinsã la arat ºi semãnat, la clãci-

C A U T
le ºi ºezãtorile satului. Universitatea chiºinãuianã a venit mai
târziu, când Zadnipru le absolvise pe celelalte. Primele ºcoli cred
cã l-au fãcut poet pe Petru Zadnipru, ultima doar l-a ajutat sã

M {
rãmânã. [...] Cei care l-au cunoscut pe Petru Zadnipru îl ase-
muiau cu un arbore; cu un arbore umblãtor prin lume. Dar cu
rãdãcinile rãmase la Sauca. Avea mereu melancolia rãdãcinilor. &!
Nu s-a considerat niciodatã orãºean. Nici nu ºtia sã fie. Era ca

P. Z A D N I P R U
un þãran de la Sauca, venit la Chiºinãu pentru o orã, o zi, o lunã,
un an sau pentru o viaþã, sosit cu careva treburi la târg, dupã
care, odatã încheiate, urma sã se întoarcã acasã.
Toate poemele lui nu sunt decât niºte scrisori de dragoste
pentru prieteni, arbori, brazde, umanitate, þãrani, dar în primul
rând pentru consãtenii din Sauca lui. [...] Era un poet-þãran, aºa
cum a fost Creangã un prozator-þãran. [...] De-a lungul cãrþilor
sale de poezie [...] Petru Zadnipru se prezintã ca un poet al
Omului ºi al Omeniei. Astfel, Zadnipru cel din cãrþi se identificã
întru totul cu Zadnipru cel din viaþa de fiece zi. Ar fi putut oare fi
altfel?!
Ultima carte a sa poetul ºi-a intitulat-o „Mã caut“. Titlul aces-
ta vroia sã spunã cã autorul la cei aproape 50 de ani ai sãi era
încã în cãutare, cã nu-l mulþumeau pe deplin pânã ºi poeziile
cele mai frumoase. Poetul se cãuta printre cuvinte, în semenii
sãi, în seminþe ºi stele, printre sentimente – cu speranþa cã într-o
bunã zi va putea exclama ca bãtrânul Arhimede: Evrica! Am
gãsit! Sau – v-am gãsit.
 Volumul „Mã caut“ avea încã mireasmã de cernealã tipogra-
ficã, atunci când autorul lui a închis ochii pentru totdeauna.
Pierderea, pentru noi cei care l-am cunoscut, a fost dublã, cãci
n-a plecat dintre noi numai un poet, ci ºi un Om de o bunãtate
proverbialã. Era o bunãtate fireascã ºi molipsitoare. De la el dep-
rinsesem sã dãruim unii altora, spre exemplu, o carte cu auto-
graful unui autor drag sau una din care fãcusem rost cu greutate
deosebitã (dãruieºti cu adevãrat nu lucrurile de care n-ai nevoie,
ci tocmai cele care-þi sunt cele mai scumpe ºi dragi).
Petru Zadnipru era, ºi cred cã despre poeþi se poate spune
astfel, un om cu inima mai mare decât trupul: dacã vroiai sã te
atingi de el, trebuia sã-i atingi mai întâi inima lui, dacã ai fi vrut
sã-l mângâi, trebuia sã-i mângâi mai întâi inima. Poetul le ve-
dea, spunea, gândea, auzea pe toate cu ajutorul inimii. Era, ca
C A U T

sã zic aºa, un om care-ºi purta pretutindeni inima cu el. Chiar ºi-n

visele cele mai îndepãrtate ºi irealizabile ce cunoaºte urma inimii
lui. Inima – ea, cea veºnic ascunsã de ochii lumii ca faþa nevã-
M {

zutã a lunii. Ea, cea care a bãtut mereu pentru bucuriile ºi dure-
rile altora, atunci când a trebuit sã mai batã ºi pentru El, a refu-
&" zat sã i se supunã. Atunci, în toamna lui 1976, poetul Petru
Zadnipru s-a reîntors la Sauca, acolo, unde dealurile par valurile
P. Z A D N I P R U

încremenite ale unei mãri, iar arborii sunt mai mult rãdãcinã
decât coroanã. Aceasta a fost ºi cea de pe urmã dorinþã a poe-
tului, creionatã ºi-n „Rugã cãtre sãuceni“, una dintre ultimele
poezii ale poetului Petru Zadnipru: „Aici a fost sã-mi fie amin-
tirea, / Aici, sãucenii mei, sã mã-ngropaþi, / Pãstrându-mi, de se
poate, amintirea, / Cã-ntotdeauna v-am avut de fraþi!“
La Sauca amintirea lui Petru Zadnipru o pãstreazã dealurile
ºi fântânile pe care le-a trecut în vers, arborii ºi oamenii pe care
i-a iubit atât de mult ºi atât de fãrã de moarte poetul.
Cititorul de azi, deprins ºi cu [un] / o altfel de poezie, ar tre-
bui sã ºtie cã lirica anilor ’80 (ai secolului al XX-lea – T. P.) a ob-
þinut ºi este ceea ce este ºi datoritã eforturilor de înnoire a poe-
ziei, depuse ºi de Petru Zadnipru.
Petru Zadnipru n-a scris pur ºi simplu poezie, el a fost însãºi
Poezia. A respirat ºi trãit cu ea, pentru el poezia fiind o mereu
continuã, proaspãtã descoperire a lumii.
Poetul nu cãuta metafore, poezia lui aproape nici nu le are,
el le gãsea sau ele îl gãseau, metaforele fiind foarte fireºti în
contextul poeziei, nu ca un ornament al vorbirii, ci ca o parte
fireascã a ei. Nu zãdarnic, într-un secol care se dezice de rimã,
ea, dupã pãrerea unora, încãtuºând gândirea, poetul rimeazã
într-o poezie „rim㓠cu „crimã“.
Poezia era identicã cu o înduioºare, cu un impuls sentimen-
tal, dar ºi cu expresia spontanã, inspiratã, cu conºtiinþa treazã a
poetului.
Zadnipru-omul era de nedespãrþit de Zadnipru-poetul. Ei se
completau ºi se substituiau reciproc. Omul este modelat dupã
chipul ºi asemãnarea poeziei sale. Precum se întâmplã cu omul
care modificã dupã peisajul în care trãieºte, dupã semenii cu
care convieþuieºte împreunã. ªi invers: poezia e modelatã ºi
dupã felul de a fi al omului. Poezia lui P. Zadnipru emanã ace-
eaºi dragoste de oameni. Acelaºi dor de pãmânt. Aceeaºi sete de

C A U T
cântec.
Poetul scrie de parcã dialogheazã. Poeziile lui P. Zadnipru
seamãnã mai degrabã cu niºte confesiuni, cu niºte rãvaºe, cum

M {
ziceam, trimise urmaºilor de peste ani sau strãmoºilor.
Poetul „cu frunza dorului la gur㓠ºi-a vrut poezia sporitoare
de luminã, ea nãzuind sã ajute pomul sã creascã ºi iarba plaiului &#
sã rãsarã mai degrabã-n primãvarã: „Poet e încã de copil / ªi

P. Z A D N I P R U
versu-i fãrã iz de slavã / E ca o razã de april / Pe-o pajiºte mol-
davã“. Poetul e cel care aºeazã aerul sub pasãre ºi verdele pe
frunzã, el omeneºte lucrurile ºi le înseamnã sã trãiascã. E acea
clipã de tainã când, mãrturiseºte poetul: „ªi iar în pieptu-mi simt
puteri / Cuvintele mi se-mpreunã / ªi moarte ce pãreau mai ieri /
Azi vii în faþa mea rãsunã“. [...]
Zadnipru, însã, e mai mult decât cântãreþul unei singure loca-
litãþi, el devine cântãreþul satului moldovenesc în genere. [...]
Satul e ridicat la rang de simbol a tot ce are un popor mai sfânt
ºi mai rezistent. Laitmotivul satului revine ºi în volumele ulteri-
oare ale lui P. Zadnipru (se are în vedere dupã volumul de debut
intitulat „Luminile câmpiei“ – T. P.) – „Lume, dragã lume“,
„Gustul pâinii“, „Versuri“, Mi-e dor“ – ca o obsesie, ca o întoar-
cere la rãdãcini, la esenþe. Satul, cerul de deasupra, vãile ºi
dealurile, râurile, spicul de grâu, brazda, pomul compun un
cosmos în care se întâmplã Poezia, Viaþa, Eternitatea însãºi. [...]
Poetul se întoarce acasã, la mama, ca la o întâlnire cu sine, întru
a se purifica ºi a se regãsi: „Mã-ntorc ca la spovadã, la sfaturi ºi
 ocãri“. Totul are importanþã aici: „Câte legi au petrecut / Cei
pãreþi din Casa mare! / Ei în felul lor tãcut / Au cu noi ase-
mãnare!“
Chiar când face metaforã modernã, la Zadnipru ea vine
dintr-un anturaj patriarhal: „lãstunii taie aerul în hrinci“ în preaj-
ma furtunii, iar vâlcelele tac „chitic“, drumul din ponoar㠖
„pãnglicuþã neted㓠e în viziunea poetului „ca un brâu uitat de
ani, tipãrit de ploi ºi soare, de drumeþi ºi de plãvani“. Numai un
poet crescut la þarã putea vedea în preajma iernii cum „butucii
ºi-au tras pãturi peste cap“ ca niºte bãtrâni în nopþi cu frig.
Peisajul la Sauca e plin de omenesc, suferã sau se bucurã,
are nostalgii, petrec sau întâmpinã cocoare: „N-a mai rãmas pe
boltã nici un astru / Uºor din noapte se desprind ogoare / ªi-n
vale apele vãzduhului albastru. / Se rânduiesc nostalgice co-
C A U T

coare“.
Imaginea „cocorului-cãlãuz㓠din primãveri care „pârtia face-n
azurul ceresc“ din stolurile ce „aduc primãvara în þarã, pe ogor,
M {

lãsând în urmã cãrãri albastre, P. Zadnipru o asociazã poetului

care are aceeaºi misiune: sã taie cãrãrile spre zãri întâiul“.
&$
Nicolae DABIJA, Un poet al Omului ºi al Omeniei, Prefaþã, în
P. Z A D N I P R U

vol. Petru Zadnipru, Versuri. Chiºinãu, Literatura artisticã,

1985. P. 5–19

CIOCANU: „Petru Zadnipru a fost un om de mare omenie.

Aºa a înþeles el sã fie de la mama ºi tata, de la rude ºi consãteni,
încã din fragedã copilãrie, aºa îl simþim (anume îl simþim!) la
lectura poeziilor sale. ªi nu este vorba numai despre operele în
care poetul evocã fiinþa, faptele ºi amintirea pãrinþilor ºi rudelor,
precum sunt „Paºii mamei“, „Tata“, „Scrisoarea rudelor“; în
sprijinul afirmaþiilor de mai sus pot fi citate absolut toate ver-
surile scriitorului. În tot ce ne-a lãsat el simþim prezenþa flãcãului,
mai apoi – a þãranului trecut prin ciur ºi dârmon. ªi tonalitatea
spunerii poetice, ºi vocabularul întrebuinþat în acest scop, ºi
natura imaginilor plãsmuite – totul adevereºte omul de la coar-
nele plugului din anii postbelici, omul de la carte din anii de mai
încoace, iar din anii 1960 – omul de artã coborâtor în straturile
adânci ale sufletului ºi conºtiinþei de obicei ocrotite grijuliu de
fiecare dintre noi, ca sã nu devinã obiect de contemplare ºi mai
ales de comentare din partea celor din jur. [...]
 În poeziile sale rezistente [...] Petru Zadnipru ne-a lãsat un
fond bogat de gândire, de simþire ºi nenumãrate frumuseþi de
exprimare liricã, mergãtoare drept la inima destinatarului. Glori-
ficarea pãrinþilor ºi în genere a oamenilor de la þarã, purtãtori ai
înþelepciunii ºi bunãtãþii sufleteºti ºi pãstrãtori ai obiceiurilor ºi
tradiþiilor, evocarea naturii pitoreºti a plaiului ºi a proceselor de
muncã, în care omul îºi manifestã potenþele spirituale, coborârea
curajoasã în straturi adânci ale sufletului, ale conºtiinþei omului,
replica incisivã la gesturile de neghiobie, reavoinþã, egoism ale
consângenilor ºi alte motive sunt pe deplin familiare scriitorului.
Tributar, la începutul activitãþii de creaþie (la etapa plachetei de
versuri „Luminile câmpiei“, 1952), înþelegerii rudimentare a
poeziei ca versificare simplistã a unor fapte ºi chiar fãpticele
ordinare, precum ar fi deparazitarea satului înfãptuitã de cãtre

C A U T
„raizdrav“, Petru Zadnipru s-a depãºit evident de la o carte la
alta, volumele de versuri „Gustul pâinii“ (1964), „Mi-e dor“
(1971), ºi, mai cu seamã, „Mã caut“ (1976) constituind niºte

M {
contribuþii certe la dezvoltarea liricii noastre contemporane.
Desigur, temeiul autodepãºirii poetului îl constituie gândirea
mereu mai adâncã, mai descãtuºatã, înþelegerea mereu mai per- &%
sonalã, adicã mai puþin cazonã, a lucrurilor (cine ar fi îndrãznit,

P. Z A D N I P R U
chiar la 1975, sã scrii ceea ce ne-a lãsat el în poezia „Lemn“,
bunãoarã?). Dar mai este ceva, absolut defenitoriu pentru Zad-
nipru: firescul nealterat de nici un fel de livresc din fiecare operã.
[...] Peste tot poetul parcã s-ar confunda în mod conºtient cu un
om de la þarã [...]. Cine, în afarã poate de Ion Bolduma, s-ar
încumeta sã concureze cu Petru Zadnipru în ceea ce priveºte
vocabularul ºi limbajul rural de o naturaleþe desãvârºitã? [...]
Prestigiul firescului, ca modalitate însuºitã de poet de la
oamenii din mijlocul cãrora a venit în literaturã, ar putea fi pus
la îndoialã în condiþiile de mai încoace ale procesului creator
beneficiind de pe urma contactelor cu poezia modernã ºi în
genere cu cãutãrile de datã recentã. Dar poetul autentic nu este
reductibil la formula de suprafaþã, el tãinuieºte neapãrat anumite
ascunziºuri care se deschid privirilor curioase în clipa când pe
ogorul literar se coc premisele unei înþelegeri evoluate a actului
de creaþie. Astãzi putem afirma cu toþii cã omul simplu de la
þarã, alias Petru Zadnipru, încã din anii ’60 a început sã-ºi inten-
teze procese de conºtiinþã, sã ridice vãluri de pe realitãþi altfel
 încremenite într-o accepþie unanimã, sã-ºi trãdeze condiþia ini-
þialã, asumându-ºi drepturi ºi îndatoriri de cugetãtor, de om po-
litic, de îndrumãtor al maselor, pe care mai înainte doar le „repre-
zenta“. Acum, la lectura reluatã a întregii creaþii a poetului, cred
cã un jalon în calea maturizãrii scriitorului a fost poezia „ªi vine-o
zi...“, remarcabilã, în contextul moºtenirii rãmase de la Zadnipru,
prin alternarea interogaþiilor retorice grele de sens cu exclamaþiile
retorice ºi acestea, angajate în fãurirea unui viitor demn de strã-
moºii noºtri [...].
Motivul poetic al înaintaºilor ocupã un loc aparte în creaþia
scriitorului care ne propune multe exemple de simþire profundã,
de realism desãvârºit ºi de expresii memorabile. [...]
Antologice sunt poeziile lui Petru Zadnipru despre mama, în
deosebi cea intitulat㠄Paºii mamei“. Scriitorul devine, dupã
C A U T

cum am mai zis, interpret al faptelor vieþii, filosof chiar: el nu

contempleazã, complãcându-se în exprimarea pitoreascã de pro-
venienþã ruralã, ci dezvãluie sensuri, rosturi, semnificaþii ale
M {

faptelor aflate la îndemâna oricui: „N-au putut mai mult s-o

poarte, / Dar în zbuciumul lor sfânt / Parcã-au tipãrit o carte /
&& Paºii mamei pe pãmânt“. Aºi citi aici o înþelegere cu totul origi-
nalã a cãrþii de cãtre Zadnipru, în sensul cã cea mai bunã carte
P. Z A D N I P R U

a fost, pentru dânsul, Mãria sa Omul; anume în sufletul acestuia

a citit el, de s-a inspirat ºi a plãsmuit cãrþile. ªi tot din strãduinþa
de a interpreta faptele vieþii, de a le dezghioca rosturile ºi a le
servi oamenilor ca pe o filosofie a existenþei noastre a izvorât
antologica poezie „Moldovenii“, dominatã de conºtiinþa destinu-
lui „vãrgat“ (amãnunt dintr-o altã frumoasã realizare a autorului)
al neamului din care ne tragem.
Laolaltã cu firescul trãirii ºi exprimãrii contribuie la succesul
poeziilor lui Petru Zadnipru nostalgia, dorul de tot ce a fost ºi nu
mai este. [...]
O particularitate de gândire, dar ºi de exprimare, preconizatã
de Petru Zadnipru în anii de la urmã ai scurtei sale vieþi (s-a stins
pe când nu împlinise nici cincizeci de ani), rezidã în conºtiinþa
polivalenþei etice a sufletului omenesc, în tendinþa tot mai frec-
ventã în cãrþile de la urmã de a dezvãlui momentele ºi manifes-
tãrile contrastante ale firii umane. [...] Dar nu numai „Cina cea
de tain㓠[...] este o poezie durabilã, eternã poate. Petru Zad-
nipru a atins de multe ori pragul de sus al inspiraþiei, dezvãluind
adevãruri neterecãtoare, folosindu-se de un limbaj poetic memo-
rabil ºi evocând un personaj liric bântuit de contradicþii interi-
oare. Poezii ca „... În mine rãul ºi binele...“, „Eu“ (în care gãsim
amãnuntul cu „vãrgata-mi soartã“), „Între multe ºi mãrunte“ ºi
altele adeveresc un liric autentic. Dar ºi poezia intitulatã atât de
original „?“ (un semn de întrebare numai) depune mãrturie ace-
luiaºi adevãr. Poate nu în sensul profunzimii de care suntem
bolnavi cu toþii, dar în sensul cã Pertu Zadnipru a fost ºi rãmâne
un liric înzestrat cu o putere neîndoielnicã de evocare a simþirii
omeneºti. Mai ales în poeziile axate pe motivul scrutãrii lumii
sufleteºti autorul ne-a dat întreaga ºi adevãrata mãsurã a talen-
tului sãu, caracterizabil înainte de toate prin firescul trãirii ºi
exprimãrii sentimentelor ºi proceselor de conºtiinþã“.

C A U T
Ion CIOCANU, Laudã firescului, Prefaþã, în vol. Petru Zadnipru,
Mã nasc întruna. Chiºinãu, Hyperion, 1992. P. 5–11.

PALLADI: Mereu „oscilând“ aidoma „timpului“ „între zi ºi

M {
noapte“, personajul liric / locutorul zadniprian, dus de valurile
sorþii „între Nu ºi Da“, s-a strãduit preþ de o viaþã sã dea din
„traiul sãu / Relele afarã“. „Împresurat“ tot timpul de-un „Vânt &'
de primãvarã“, el contribuie din plin la „naºterea“ cuvântului de

P. Z A D N I P R U
sine ºi de noi, de poezie ºi de luminã. Dintre „sutele“ sau „poate
miile“ de vocabule care îi traduc eul cu asupra de mãsurã, „ver-
bele“ („a lucra“, „a cunoaºte“, „a iubi“, „a pãtimi“, „a boci“, „a
râde“ etc.) sunt pesemne cele mai sigure de singurãtatea ºi sin-
gularitatea sa, dacã nu cele mai „limpezi“ ºi mai „mohorâte“, în
sensul gogian-eseninian – cã l-au cunoscut indirect prin rangul
lor de expresie ºi de ascensiune ideaticã ºi metaforicã, legate de
etos ºi de baºtinã, de rãdãcini, de neam, care fac din poezie un
obiect de cult. Înseºi substantivele majusculate (Om, Pom,
Lemn, Cântec, Satul (=Sauca), Mama, Tata, Graiul (=Limba),
Patria, Destinul (=Datul) au tendinþa de a se transforma simbolic
din obiect în subiect, de a deveni aievea simboluri ºi metafore
poetice sui-generis prin þinuta ºi condiþia lor magicã ºi sonicã,
rapsodicã ºi teluric-cosmicã. Poezia, aºadar, pentru autorul nos-
tru este un tãrâm de existenþã spiritualã cu adânci rãdãcini în
etos. Viersul sãu de privighetor este sonor ºi de o rezonanþã
aparte în timp ºi spaþiu, turnat fiind dintr-un metal sufletesc nobil
ºi inoxidabil în momentele creaþiei sale de vârf. Poetul ºi-a plã-
 mãdit pe încetul ºi într-un rãstimp de numai peste douã decenii
ºi jumãtate întreaga paletã de „culori“ a vrerilor ºi viziunilor, a
sentimentelor ºi râvnelor sale etico-civice ºi estetice. Ritmurile
sale de activitate au fost dictate indirect de necesitãþile lui inter-
ne de cântec ºi de poezie. De aici limpezimea de cleºtar a versu-
lui hedonist ºi simbolist, realist ºi de portretist, sentimentalist ºi
ruralist, însã viguros ºi omenos, afectiv ºi meditativ, armonios ºi
revelator, elegiac ºi polemic, de o virtuozitate ironicã rarã, având
o înclinare vãditã spre atmosferã ºi clasicitate, spre miniaturã sau
parodie, dar întotdeauna alimentat de trãirea personalã, de
preaplinul zadniprian al Omeniei.
Cântecul sãu este am crede nu numai odã sau imn, ci mai
degrabã poate el este deopotrivã ºi meditaþie ºi elegie, ºi cinstire
(a Cântecului ºi a Omului...), dar ºi o încercare de nemurire a lor
C A U T

ºi a tot ce-i frumos în viaþã, în etos, în existenþã, în creaþie, în

misiune ºi în atitudine. Însãºi plecarea lui în infinitul cosmic al
materiei, al neuitãrii are loc toamna, odatã cu intrarea acesteia
M {

în zona scorpionicã, în spaþiul vizionarismului (23 octombrie),

astfel devenind unul dintre creatorii împliniþi de acest însemn
' zodiacal. Prestigioasele sale creaþii poetice de sorginte vaticinarã,
cu accente gogiene („Casa mare“, „Dealurile Moldovei“, „Mol-
P. Z A D N I P R U

dovenii“, „Un cântec ºtiu...“ etc.) sau eseniniene („Paºii mamei“,

„Mamã“, „Cântec pentru mama“, „Tata“, „Lemnarul“, „***A
rãmas în urmã“, „Cãtre prieteni“, „ªi lacrima...“, „Scris a fost“,
„Mi-e dor“, „Ultima noapte de toamnã, „Nostalgie“ etc.), sunt ºi
ele un tribut plãtit vocaþiei sale la propriu ºi la figurat. Umanis-
mul sãu (cu tentã romanticã în fond) revarsã o undã de melan-
colie asupra întregii creaþii sub imperiul cincizecismului, adicã de
„reabilitare a eticului ºi“ de „anevoioasã cãutare de sine“ (Mihail
Dolgan). Cuvintele grele de sens îi reveleazã substanþa poeticã a
trãirilor de la un capãt la altul, definindu-l pe drept, dupã propria-i
descoperire, „cocorul cãlãuz㓠al generaþiei sale.
Trecând peste rândurile liricii pseudoproblematice, insigni-
fiante, „ruginite“, de „gornist“, busuiocian vorbind, sau peste
cele lozincarde ori inestetice, fãr㠄flori de stil“, ideologice ºi
anacronice pentru secolul al XXI-lea, kremlinofone / leninofone
/ stalinofone, vom vedea aievea un poet-tribun al sufletului ºi al
frumosului autohton, un trâmbiþaº al neamului în linie gogian-
mateeviceanã de calitate, care ºi-a creat „conul“ sãu „de lumi-
n㓠pe care „urma cea din urm㓠oricând îl poate descoperi
simþirii ºi vederii oneste ºi celeste. „În dincolo de capãtul lumi-
nii“ versurile lui au un zvon de bronz, pentru cã ele sunt – „aºa
cum sunt“ – umanizate ºi sonorizate de sentimente profunde,
constituind în marea lor esenþialitate o „continuitate“ a poetului
în þarã ºi în cosmos, aidoma „frunzelor de plop“ sau „gorunilor“
din „pãdure“ care pot înfrunta toate intemperiile firii. „Potri-
virea“ poetului „cu gorunii“ (pe care ºi-a „dorit-o în viaþã“) vine
dintr-un sentiment de solidaritate totalã ºi idealã cu natura ºi cu
semenii, cu lumea pe care a cântat-o ºi râvnit-o cât mai umanã.
Pendularea „nostalgic㓠între înfruntarea furtunii ºi cântarea
Patriei, „þãrii“ sale („...ca o floare, / unicã pe-acest pãmânt“) a
determinat în principiu coborârea sosiei lui meditativ-lirice ºi
ironice în spaþiul cugetãrii ºi al simþirii profunde, în cosmosul

C A U T
interior al etosului, al ascensiunilor ºi mutaþiilor lui. Poetul se
însenineaz㠄de propria-i cântare“ asemeni „livezii“ dupã împli-
nirea de rod. Este o metaforã care îl prinde totalmente din inte-

M {
rior, pentru cã a plãtit ca un poeta vates toate vãmile suferinþei
umane creatoare ºi spirituale, însuºi datul (citeºte: destinul, scri-
sa, bafta etc.) cãutãrii de sine ºi de lume, de luminã ºi de adevãr, '
de cântec ºi de poezie, de carte, aceasta fiind de fapt, apoi,

P. Z A D N I P R U
însãºi condiþia sa umanã, etico-civicã ºi poetic㠄între pãmânt ºi
cer“. [...]
Prin modul sãu liric autentic ºi meditativ-ironic de a da relief
ideii de sine ºi de eu, poetul Petru Zadnipru, realizat în fond pe
parcursul a numai douã decenii jumãtate (de la debutul editorial
cu „Luminile câmpiei“ din 1952 la volumul antologic „Mã caut“ –
cântecul sãu de lebãd㠖 din 1976), constituie o personalitate
eclatantã ºi distinctã, de referinþã a sufletului ºi a omeniei cuvân-
tului din spaþiul nostru moldovenesc estprutean.
Exigenþa esteticã cu care ºi-a revãzut o piesã sau alta („Prã-
sadul“, bunãoarã, devine „Ecouri“, iar la „Povaþ㓠din ediþiile
anterioare eliminã ulterior trei strofe; schimbãri vor suferi ºi alte
poezii, între care aceeaºi „Casa mare“ etc.) ºi în genere metafora
de sine a eului este grãitoare sub toate aspectele.
Petru Zadnipru face parte din categoria poeþilor de destin,
vaticinari, gen Octavian Goga, Alexei Mateevici, care pot cuprin-
de necuprinsul într-o singurã piesã. „Moldovenii“ Domniei sale
surprinde tocmai prin acest mister inexplicabil al intraductibi-
 lului: partea presupune întregul, dorul inexprimabil contureazã
imposibilul sub aspect ideatic ºi metafizic. Forma este lapidarã ºi
prin gravitatea zicerii ºi prin profunzimea clocotitoare a „lacrimii“
îþi umple ochii amintirii cu toate durerile facerii de sine ºi de
neam, de istorie ºi de destin („Moldovenii când se strâng / ªi-n
petreceri se avântã, / La un colþ de masã plâng, / La alt colþ de
masã cântã. // Sufletul precum le-ar fi / Glob cu douã emisfere: /
Una-i noapte, alta-i zi, / Bucurie ºi durere. // Douã lumi într-un
întreg / Permanent îºi schimbã locul, / Vin pe rând ºi-asemeni
trec, / Când necazul, când norocul. // Moldovenii când se strâng
/ ªi-n petreceri se avântã, / La un colþ de masã plâng, / La alt
colþ de masã cântã. // ªi-n paharul veºnic plin, / Bãutura lor cea
sacrã / Jumãtate-i cer senin, / Jumãtate-i boltã neagrã“). Tabloul
este al unui artist mare, adevãrat, de netãgãduit. De fapt „Mol-
C A U T

dovenii“ este una din creaþiile sale de culme. În sens tragico-

dramatic ºi metaforic ea este „Doina“ poetului de la Sauca.
Comparaþia cu sentimentul „Doinei“ ºi al „Limbii noastre“ scot
M {

în evidenþã latura demnitãþii spirituale a celui nedreptãþit nu

numai de istorie, dar ºi de omenie. Iar P. Zadnipru este un apos-
' tol al omeniei. El nu numai „cânt㓠ºi „plânge“ soarta „moldo-
venilor“, dar o ºi „descânt㓠parcã totodatã aidoma unui mag,
P. Z A D N I P R U

aidoma marilor sãi înaintaºi, dar ³ la P. Zadnipru (elegiac ºi me-

sianic, dar ºi conform unei intuiþii vizionare, vaticinare, de la
Sauca sa, unde de fapt „s-a“ ºi „întors“, în cercul ei cosmic, la
„Vatra doinelor strãbune“).
Capodoperele poetului „Casa mare“, „Tata“, „Lemn“, „Gus-
tul pâinii“, „Pojar“, „Cocorul cãlãuzã“, „ªi vine-o zi“, „Mi-e
dor“, „Paºii mamei“, „Eu pe drum, drumul cu mine“, „Cina cea
de tainã“, „Moartea“, „ªi lacrima...“, „Un cântec ºtiu...“, „Eco-
uri“, „În limba mea“, „Cãtre prieteni“ etc., piese care constituie
ozonosfera creaþiei antologice a autorului, acea deschidere inti-
mã auctorialã cãtre Om ºi omenie a sufletului sãu de mare cu-
noscãtor al tainelor omeneºti ºi al celor veºnice, de acasã ºi mai
îndreptãþesc ºi dorul lui arzãtor, vaticinar, de þarã, de meleag, de
baºtinã (de Sauca), de rãdãcinile lui ºi de „þãranii“ care „L-au
pornit“, „în depãrtãri“ „Cu-o desagã de cântãri (citeºte: de do-
ruri“ etc.) / Sã-i ajungã pe toþi anii“ lui ºi ai poeziei sale (fãrã
hotare în spaþiul etosului ºi al frumosului românesc). Privitã din
acest unghi de vedere al cuvântului (cântecului / doinei / imnului
etc.), poezia meditativ-liricã zadniprianã la hotarul dintre gene-
raþii îmbracã toga autohtonã a sentimentului ºi a demnitãþii de
neam dinspre viziune ºi atitudine. De facto ºi de jure poezia lui
celebreazã indirect mândria de sine a existenþei eului sub rapor-
tul cunoaºterii. Or, ironia este punctatã dinlãuntru pe întregul
contur al creaþiei sale rezistente în fond ºi graþie acesteia, inoxi-
dabilitãþii ei sapientale ºi ancestrale, ghidatã de bunul-simþ ºi de
„firesc“ (Ion Ciocanu), opusã nebulosului ºi artificiosului pseu-
doproblematic.
Aidoma „stejarului“ „statornic în furtunã“, locutorul liric zadni-
prian, identificat cu omul (alias creatorul), se va opune „Tim-
pului“ care „roade-n el / Ca un vierme lacom“, „Timpului“ care-l
tot „scade“, „Timpului“ care-i rãzmoaie / Urmele din urmã“,
„Timpului“ care-l înstrãinã / De ce-a fost ºi este“. Aceasta este

C A U T
condiþia celor aleºi de suferinþa teluricului ºi a cosmicului (el
„lucrând“ la cea de-a doua sa cifrã cosmicã, simbolizatã de „7“:
nãscut în zodia cristicã, la 1927, ºi decedat la 1976). Destin

M {
eminamente tragico-dramatic (purtând dealtfel ºi însemnele fa-
tale cifrate de ziua de naºtere – 13 ianuarie), poetul Saucãi ºi al
„culorilor“, al „dorului“ („Mi-e dor“) ºi al sentimentului, este în '!
egalã mãsurã unul al gândului ºi al cuvântului, al „aritmeticii

P. Z A D N I P R U
superioare“ a lor, a „Eului“ între „Da“ ºi „Nu“ („Da“ plus „Nu“
este egal cu „Eu“. / „Eu“ minus „Da“ este egal cu Zero. / „Eu“
minus „Nu“ este egal / cu un basm pentru copii. / „Eu“ la pãtrat
este egal / cu pãrerea mea despre mine. / Rãdãcina pãtratã din
„Eu“ este egalã / cu pãrerea duºmanilor / Mei (nu mai ºtiu mulþi
sau puþini?) / despre mine. / La aritmeticã în clasele primare / ªi
când trecusem în prima clasã / mai mare / Primeam ca atare /
(cazuri foarte rare) / Câte un cinci la purtare.“).
Înþelegerea interioarã ºi adecvatã a poeziei lui Petru Zadnipru
trebuie sã porneascã indubitabil de la „continuitatea“ tradiþiei
literare clasice, în linia principiului ideatic naþional. Ea „se cere“,
„cere cuvânt“, vorba lui Octavian Goga însuºi, cel mai distins
promotor al „ideii naþionale“ posteminesciene. Faptul îl vom
remarca indirect ºi prin utilizarea preferenþialã de cãtre contem-
poranul ºi înaintaºul literelor noastre a acestui verb cu rãdãcini
dialectice în matca, în matricea secularã a graiului – a totului tot
al unui neam. Or, ideea de „existenþ㓠ºi de dãinuire contureazã
cu de la sine putere necesitatea de întregire, de contopire a pãrþii
 cu întregul, de lucrare directã ºi indirectã a acestora: a unuia
prin altul. „Accentele de înrudire cu sufletul sãu“ a acestei tradiþii
spirituale româneºti, vaticinare ºi originale dau o strãlucire apar-
te configuraþiei lirice petruzadnipriene în contextul literar al epo-
cii în general ºi în cel autohton în particular. Cititã din interior ºi
sub „aspectul“ dat, lirica meditativã a poetului, dinamitardã în
embrionul ei, venea prin suflul ei de deschidere cãtre noi, cãtre
rãdãcinile noastre, nebãnuite la prima vedere, sã ne deschidã
ochii închiºi ai inimii ºi ai conºtiinþei de cãtre propaganda ºi
ideologia totalitarismului get-beget sovieticã promovat de mai-
marii zilei, vremurilor de odinioarã („Ion fãrã de þarã“, cum ar
zice Lucian Blaga...). Într-un cuvânt, orientarea poeticã a auto-
rului era una a deºteptãrii ºi a îndrumãrii „pedagogice“ înþelepte,
de noi tãcute, indirecte, prin cuvântul scris cu sângele durerii
C A U T

pãmânteºti, a trezirii „tacite“ a sentimentului de demnitate ºi de

rezistenþã naþionalã. „Casa mare“ – o poezie celebrã prin prin-
cipiul unitãþii ºi revoltei de neam pe care îl sugereazã scãpãrãtor
M {

printre cuvinte – este în aceastã constelaþie de idei o probã

dintre cele mai elocvente. Dincolo de „of“-urile interjecþionale
'" ale versurilor ocrotitoare se vedea acea profetic㠄împletire de
fulgere“, cum ar zice O. Goga (pe care cântãreþul nemuritor al
P. Z A D N I P R U

Oltului le vedea în poezia ºi în publicistica, în proza politicã

eminescianã în anii treizeci ai secolului al XX-lea). […]
Izvorul creaþiei Domniei sale sunt valorile autohtone, viaþa
oamenilor simpli de la þarã, chemarea pãmântului, datinile ºi
obiceiurile strãbune, cântecele, tezaurul folcloric, tradiþiile etc.
„Tradiþia, menþiona O. Goga, trebuie sã fie osatura unui po-
por“. Poezia lui P. Zadnipru cinsteºte, nici vorbã, prin ceea ce
are ea mai luminos, prin partea ei de suflet de acasã, de la plug,
de la pãmânt ºi de la þarã, de la dor ºi de la om, de la „Vatra
doinelor strãbune“ nu numai osatura neamului, dar ºi crezul lui
în sine, în vorbele proprii (în „propria sa lege“, în „culoarea
proprie a sa“, în paºii proprii“). „Suferinþa ca un psalm“ hrãneº-
te fluidele sale sufleteºti „Cu simþul“ ºi „Cu duhul“ la propriu ºi
la figurat. Ca ºi marii creatori, el va refuza ceea ce se cheamã
„modernism“, „literaturã modernistã“, precum ar opina bardul
de la Rãºinari. „Literatura trebuie, remarca aceeaºi celebritate
misionarã ºi vaticinarã a literelor române, sã izbucneascã local,
vulcanic, din rãrunchii unui popor, cãci numai atunci îºi are
valoarea ei. Altfel, e pur ºi simplu un fel de joc de copii, fãrã
consecinþe.“
Poezia propriu-zisã a bardului de la Sauca „izbucneºte“ din
satul, din baºtina, din meleagul þãrii sale de aici ºi de atunci, din
durerile, din „rãrunchii“ acestui colþ de pãmânt moldovenesc,
din verbul lui, din apele neîncepute ale acestuia cristalizate de
veacuri. „Cântecul“ cu care „a pornit“ mereu „spre Mâine“ este
unul al „lacrimii“ (de bucurie ºi de durere, de tângã ºi de frea-
mãt, de zbucium sufletesc) ce rãmâne ca un însemn ceresc, ca o
cununã de raze „pe culmea vieþii sale“ de pe „Dealurile Mol-
dovei“ ce-l subiectiveazã (ºi pe care le subiectiveazã...) ºi-i þin
rãdãcinile crescute în strãbuni, în vatra doinelor mãiestre ºi de
jar, de jubilaþie ºi de profundã ºi sacrã inspiraþie. De aici ºi dezi-
deratul suprem: „Cãci altceva nimica nu-mi rãmâne / Decât sã

C A U T
cânt, când urmele mã dor“. Acel „principiu“ etico-civic „de sufe-
rinþã ºi de munc㓠gogian este caracteristic în mare (în partea lui
rezistentã ºi antologicã, dinspre misterul ºi „geniul“ genului

M {
(„doinei“)) pentru creaþia zadniprianã revelatã ºi prin metafora
titlurilor ºi prin mesajul, prin universul ideatic al multor poezii cu
prizã la cer ºi la mister, la pãmânt ºi la frãmânt. În acest sens '#
vocaþia poetului slujeºte cuvântul printr-un profund act de curaj

P. Z A D N I P R U
moral ºi sociocultural, cetãþenesc inspirat de adevãrul vieþii ºi de
viaþa adevãrului. Anume prin aceasta pare-se ne impresioneazã
versul simplu ºi sincer, sonor ºi plin de ecouri sufleteºti agreabile
ºi admirabile. [...]
P. Zadnipru, în generaþia sa, a încercat, prin piesele sale de
rezistenþã etico-civicã ºi esteticã, sã schimbe din interior faþa
lucrurilor privind destinul nostru ºi însãºi ideea de noi dinspre
adevãr. Contribuþia sa la opera de remodelare, de primenire
sufleteascã în lumina unei idei naþionale nu poate fi neglijatã, ci
din contra salutatã, pentru cã a fost întotdeauna una salutarã,
pentru cã el a izbutit sã punã în capul mesei cuvintelor adevãrul
trãirii pro-noi, mulþumindu-se de generozitatea proverbialã a
dictonului: multum in parvo! El a crezut în cuvânt ºi în aceastã
„misiune istoricã, veche a scriitorului“, care e alimentatã de
„ideea naþional㓠ºi i-a dat o nouã viaþã cu preþul propriei vieþi.
„Mai trainic ca orice, valoarea care va sta întotdeauna în faþa
noastrã ºi a poeziei noastre, consemna poetul-academician A. Lu-
pan, este curãþenia de spirit, setea de bine, sinceritatea adevã-
 rului, pe care poetul Petru Zadnipru o aducea în sufletul pãrin-
þilor, a moºilor ºi a strãmoºilor ce-au rãscolit acest pãmânt...“
Poetul avea deci acest dat – marea responsabilitate în faþa sa ºi
a meleagului natal. Una din cãrþile lui va purta titlul „Vatra doi-
nelor strãbune“ (este un vers, al doilea din prima strofã a piesei
„Darul plaiurilor mele“). De vreme ce „doina“, însuºi „cântecul“ –
cifru cosmic la români, întemeietor ºi sintetizator în sensul deplin
al exprimãrii ariei interioare – istorico-dramatice, patriarhal-
moderne în linie alecsandrianã ºi eminescian㠖 cuprinde ne-
cuprinsul de noi, aceasta se datoreºte într-un fel ºi cântãreþilor
noºtri populari ºi intelectuali, „doinaºilor“ sãi chemaþi printre
care numele lui Petru Zadnipru negreºit figureazã ºi va figura
atâta timp cât vor lucra „albinele“ ideatice (sau „metafizice“,
cum zice V. Teleucã) în cuvintele limbii noastre, în arealul nostru
C A U T

interriveran ºi nu numai, dacã însãºi ideea de frumos sau de

logos nu este numai una legatã de topos, dar ºi de drama unui
etos, de cosmosul acestora multitudinal ºi naþional, autohton ºi
M {

universal. Or, condiþia ars poetica petruzadniprianã este una în

mare vaticinarã, a cântecului „neºtiut“ al materiei“ ºi „plânsului“
'$ acesteia, bacovian, inefabil ºi intraductibil, irostibil, ºi enexpri-
mabil în fond (ca în testamentara, dacã nu geniala-i poemã
P. Z A D N I P R U

„Moldovenii“). De aceea la el orice carte este un nou cerc al

spiralei cunoaºterii ºi autocunoaºterii, al dãruirii ºi autodãruirii /
„redãrii“ eminesciene, metafizice ºi ludice, cosmice ºi filosofice,
iar poezia „pãmântului“ ºi „pãmântul“ poeziei fac una, ele sunt
aceeaºi lume cunoscutã ºi necunosutã a misteriosului eu. [...]
Tudor PALLADI, Datul sau cântecul „între pãmânt ºi cer“, Pre-
faþã, în vol. Petru Zadnipru, Cocorul cãlãuzã, Chiºinãu, Cartea
Moldovei, 2003. P. 5–8.
 SUMAR

Tabel cronologic .......................................... 7

MÃ CAUT

ªi mâine ...................................................... 15
ªi tu, poete .................................................. 16
Dar mai întâi ............................................... 17
Scris a fost ................................................... 18

C A U T
Livada ......................................................... 20
Potrivire ....................................................... 21
Mamei ......................................................... 22

M {
Tata ............................................................. 23
Cocorul cãlãuzã ........................................... 24
La cartea ce-o scriem .................................. 25 '%
Continuitate ................................................. 26

P. Z A D N I P R U
Patrie! .......................................................... 28
Moldovenii .................................................. 30
Mã nasc întruna ........................................... 31
Continuã schimbare .................................... 32
Dorinþã ........................................................ 34
Drum bãtrân ................................................ 35
Casa mare ................................................... 36
ªi vine-o zi... ............................................... 38
ªi-am zis... ................................................... 39
Bãieþii veniþi de la þarã ................................ 40
În limba mea ............................................... 42
Luminile câmpiei ......................................... 43
Dealurile Moldovei mele ............................. 44
Ascult în noapte ........................................... 45
Struguraº de pe colinã ................................. 48
Plugarul ....................................................... 49
Toate au un rost pe lume ............................. 50
Mare-i dealul ............................................... 52
Crezul .......................................................... 54
Gustul pâinii ................................................ 56
Rapsodie de toamnã ................................... 57
Lemnarul ..................................................... 58
Toamnã târzie .............................................. 60
Ultima noapte de toamnã ........................... 61
Pe costiºa dealului ....................................... 62
Pojar ............................................................ 64
Ciocârlia ...................................................... 65
Dor .............................................................. 66
Fete de la þarã ............................................. 67
Trec anii ....................................................... 70
Descoperire ................................................. 71
Universitate ................................................. 72
Drum ........................................................... 74
Viþa de vie ................................................... 76
* * * În mine rãul ºi binele... ....................... 77
ªi azi ca ieri, ca altãdatã ............................. 78
Fata ºi marea ............................................... 80
Amiazã-n câmp ........................................... 82
Spic de grâu ................................................ 84
Preludiul dimineþii ....................................... 86
La izvor ....................................................... 88
Sârba fulgilor ............................................... 90
Caz cu haz ºi cu necaz ................................. 91
Armistiþiu ..................................................... 94
Dor de oameni ............................................ 96
Malul ºi râul ................................................. 98
ªi iar... ......................................................... 101
Spui uneori .................................................. 102
Uneori ......................................................... 103
Duºman ºi trãdãtor ...................................... 104
Când purcedem... ........................................ 105
Mi-e dor ....................................................... 106
Întoarcere .................................................... 108
Paºii mamei ................................................. 111
Cântec pentru mama ................................... 112
Mamã .......................................................... 114
La prispa casei ............................................ 115
Scrisoare ...................................................... 116
La institut .................................................... 116
Destin .......................................................... 118
Când m-am nãscut ...................................... 120
Scrisoare rudelor ......................................... 122
* * * De undeva, de departe, din spate... ... 123
Mã bucur ..................................................... 124
Preferinþã ..................................................... 125
Când pe drum ............................................. 126
Viaþã, viaþã! ................................................. 128
Povaþã ......................................................... 130
Dragoste ...................................................... 132
Tristã ............................................................ 133
Acasã ........................................................... 134
Bãietul mamei ............................................. 136
Cãtre prieteni ............................................... 138
Fiului ........................................................... 140
* * * Mã roade uneori un gând... ................ 142
ªi dacã tu... ................................................. 143
* * * Rimã-rimã... ........................................ 144
Iubitei .......................................................... 145
ªantier ......................................................... 146
* * * Mã uit cum arã pe dealuri tractorul .... 148
* * * Vinul se naºte în chinuri... ................... 149
* * * Omului ce veºnic minte... ................... 150
* * * Ca sã ai la vorbã har... ....................... 151
* * * De cu searã câmpul era galben-alb... . 152
* * * Vinul nostru cel blajin... ...................... 153
* * * Moldovenescul vin oricum... ............... 154
* * * Cu ochii þintuiþi în larg ........................ 155
Vorbã veche ................................................ 156
? .................................................................. 157
Versuri noi ºi... ............................................. 158
Mario! Mario! .............................................. 159
Zis-au unii .................................................... 162
Vãdana lui Ion ............................................. 164
Singurãtate .................................................. 166
Mã caut... .................................................... 168
Nostalgie ..................................................... 170
Eu pe drum, drumul cu mine ...................... 171
Adesea ochii... ............................................. 172
Tristã romanþã ............................................. 173
ªi lacrima... ................................................. 174
Un cântec ºtiu... ........................................... 175
Vis ............................................................... 176
Scrisoarea ta ................................................ 178
Gazéle ......................................................... 180
Nu fac... ....................................................... 181
Eu ºi marea ................................................. 182
Prima dragoste ............................................ 183
Chiot ........................................................... 184
Rugã ............................................................ 185
Ziua mea de muncã ..................................... 186
Cartea ......................................................... 187
Fãrã titlu ...................................................... 188
Cuvântul ºi gândul ...................................... 190
Aud .............................................................. 191
Autobiciuire ................................................. 192
Autoslãvire .................................................. 193
Nu se poate! ................................................ 194
* * * Permis ºi eu odatã o sã capãt ........... 196
Cuvânt înainte ............................................. 198
La o seratã literarã ...................................... 198
Dupã înmormântare .................................... 200
Didacticã ..................................................... 201
Pisica din perete .......................................... 202
* * * Între multe ºi mãrunte... ...................... 203
Eu ................................................................ 204
Aºi vrea... .................................................... 205
Lemn ........................................................... 206
Cina cea de tainã ........................................ 207
Coincidenþã ................................................. 208
Aritmeticã superioarã .................................. 209
Proverb ........................................................ 210
Monede vechi .............................................. 212
Râºniþa ........................................................ 213
Beat de bucurie ........................................... 214
A trece ......................................................... 215
Moartea ....................................................... 216
Variaþia cu „a þine“ ºi „a spune“ .................. 218
Constatare cu „Retoricã întrebare“ ............. 219
Dupã vreo adunare, la care... ...................... 220
Fata în negru ............................................... 222
Postume ............................................. 223
Potrivire ....................................................... 223
În loc de prefaþã .......................................... 224
Toamna în Moldova .................................... 226
Vai, ce mai cânta flãcãul ............................. 227
Rãzboi ºi lapte ............................................. 228
* * * Cerul de deasupra noastrã... ............... 230
* * * Livada ridicã pãmântul mai sus... ....... 231
Numele-þi, fatã sprinþarã ............................. 232
* * * Bucuria întocmai ca ºi chinul... ............ 234
Numai eu ºi tu... .......................................... 235
La stânca noastrã albã ................................ 236
Portret de fatã .............................................. 238
* * * Pânã scriu o poezie ............................. 239
În visul meu... .............................................. 240
Aºi dori... ..................................................... 242
Din depãrtãri... ............................................ 243
În lumea mea... ........................................... 244
Doar pentru tine... ....................................... 245
Þie ............................................................... 246
Tu eºti... ....................................................... 247
În stilul Mioriþei ............................................ 248
* * * Albastrul zorilor în rouã ....................... 250
Rãtãciri ........................................................ 251
ªi zâmbetul... ............................................... 252
Destin .......................................................... 253
* * * S-a dus mama de acasã ..................... 256
* * * Din zâmbetul mamei ........................... 257
* * * Dã-mi, Doamne, cumpãtul mamei, .... 258
* * * Dã-mi, Doamne, modestia mamei, .... 259
* * * Mi-e dor de-o pâine coaptã pe vatrã...260
Satule, mãi satule ........................................ 261
De-ar fi... ..................................................... 262
* * * Sã-mi plâng tinereþea trecutã... ............ 263
De ce? ......................................................... 264
A rãmas în urmã... ...................................... 265
Rugã cãtre Sãuceni ...................................... 266
* * * Pleca-voi de aici la naiba... ................ 267
* * * De moarte nu am ce mã teme... ......... 268
Toamnã ....................................................... 269

Referinþe istorico-literare ............................. 270