O mică istorisire a fabricilor de ciocolată

Încă din vremuri îndepărtate, de aproximativ trei milenii, populația aztecă a descoperit
un răsfăț pentru papilele gustative, anume ,,licoarea amăruie” fiind de fapt un lichid fierbinte , o
băutură destinată zeilor, numită acum ciocolată, cu ajutorul unor procese chimice, ajunsă la
produsul finit. Civilizațiile Americii de Sud și Centrale foloseau bautură în scopuri terapeutice
pentru a se trata de anumite afecțiuni, dar și ca monedă de schimb.

După ce marele explorator Cristofor Columb a adus aceste boabe de cacao pe meleagurile
europene, s-a bucurat de un prestigiu în rândul spaniolilor,a fost ținută secretă până când niște
călugări au răspândit această rețetă de preparare a ciocolatei, apoi în Londra, aici un medic pe
nume Hans Sloane și-a dezvoltat o afacere cu băutură de ciocolată cu lapte, deschizându-și prima
fabrică de ciocolată din Europa.

Aproximativ în anul 1657 au apărut în Anglia cele mai faimoase case de ciocolată.

La început, această îmbinare de cacao zahar și lapte era un desert pentru înalta societate,
numai nobilimea și cei mai înstăriți puteau să-și permită o bucățică de ciocolată cu arome fine de
fructe dulci si lichioruri, dar nu după mult timp s-a bucurat de răspândirea sa in rândul oamenilor
simpli.

Pentru prepararea acestui dulce aliment este nevoie de trei pași:

1. Prăjirea, care trebuie să fie potrivită, nu prea îndelungată și nici prea puțin ținută la
foc pentru a nu căpăta un gust amar. Doar un ciocolatier experimentat poate vedea
dacă boabele sunt gata, aceastea sunt vânturate, puse în coșuri și aruncate în aer ,
astfel se îndepărtează coaja de boabe. Acestă practică se folosea în jurul anilor 1700.
2. Măcinarea acest proces este mai amplu, boabele erau așezate pe o piatră caldă numită
metat, după se zdrobesc cu altă piatră mano, prin frecare de piatra fierbinte se adauga
condimente, iar compoziția se amestecă până când devine o pastă.
3. Modelarea pastei de ciocolată produsă pe metat era răzuită și pusă în forme lăsată să
se solidifice în cuburi.

Ciocolata se obține din masă de cacao, care este 45%, unt 10% , zahar 45%.

Un elevețian pe nume Philippe Suchard, pasionat de a produce ciocolata își deschide

propria sa afacere la Neuenburg își face reclamă produsului său ,,au chocolat fin de sa fabrique”,
neavând utilaje va face ciocolata manual.
 În anul 1826 își extinde afacerea, reușește să producă circa 25-30 de kg de ciocolată pe
zi ,cu ajutorul unei mori de apă vechi care o folosea pentru frământat. Mai târziu Suchard se
stinge din viață (1884), iar fabrica o lasă în grija copiilor săi. După aproximativ 11 ani, ,,Legenda
mov” vede lumina zilei, când numele mărcii Milka este înregistrat, încă de când apăruse
ambalajul avea imprimată o vacuță pe ea și în spate o vedere a munților Alpi. Numele „Milka”
reprezinta, de fapt alaturarea primelor silabe ale cuvintelor lapte (Milch) si cacao (Kakao) in
limba germana.

Belgia supranumită și ,,țara ciocolatei”, istoria acestui desert dateză din secolul XVII,
Godiva fiind un brand foarte cunoscut creat de Joseph Draps 1926. Câtiva anu mai târziu,
Godiva a devenit furnizor al Casei Regale din Belgia, datorită calității superioare a ciocolatei.

Pe ambalaj este o imagine a unei doamne excentrice al secolului XI, Godiva , căsătorită
cu un lord, acesta fiind un conducător puternic nu arăta prea multă compasiune supușilor săi,
împovărându-i mereu cu plăți și taxe, soția sa fiind mai generoasă și iubitoare de oameni îi spune
să renunțe la aceaste măsuri dure, el va renunța doar cu o condiție, ca ea să poată umbla pe calul
său goală prin toată cetatea, zis si făcut. După această intâmplare cu haz, lordul Leofric a
renunțat la taxe.

Înspirându-se din această intâmplare sau mai bine spus legendă, ciocolatierul Joseph
Draps a creat acest brand cu numele Godiva care exprimă: curaj, altruism,generozitate.
 Pasionat de istoria orașului Brașov, Vasile Aldea, un împătimit fotograf și participând
mereu în cercurile literaților și ai arhivelor descoperă câteva din lucrurile importante ale
Brașovului, vorbim aici despre regăsirea unor informații pierdute despre fabricile de ciocolată
din Transilvania cea numită Hess 1899 ea și Stallwerk 1922. Vasile Aldea reușește să
reconstruiască trecutul fabricilor de ciocolată , relatând în cartea sa intitulată ,,Fabricile Hess și
Stollwerk.Scurt istoric al ciocolatei brașovene felul în care aceastea au ,,supraviețuit” flagelului
din al Doilea Razboi Mondial , felul în care au fost afectate fabricile de bombardamente și au
distrus clădirile, cum au avut dificultăți de aprovizionare. La cererea filialei din Bratislava,
compania germană Stollwerk va prinde rădăcini în țara noastră; în perioada războiului va fi
predată URSS-ului. Mai târziu în 1953 fabrica Hess este din nou a românilor, în urma
întelegerilor cu Rusia. Fabrica își va schimba denumirea în CIBO, iar apoi va fi achiziționată de
către o companie din America (1994) numită Kraft Food International, devenint totodată și cea
mai bună marcă de ciocolată. După schimbarea regimului (1989) marca se va schimba în
,,Poiana”. În anul 2009 această fabrică este transferată în Bulgaria, încetând să mai funcționeze la
noi.

Fabrica Hess producea peste 1000 de sortimente de rahat, drajeuri, marmelada, sirop de
fructe, ciocolata, bomboane de ciocolată, figurine. Fabrica Hess era proprietatea familiei de
comercianţi Hesshaimer.
 Fabrica fraților Stollwerk era multinațională, înființată în 1922 în Brașov,se mai numea și
,, Steaua Roșie”produceau ciocolată, cacao, marțipan, „mărfuri de zahăr de tot felul“, biscuiți,
fructe confiate, lapte condensat și alte produse din lapte, avea sediul pe strada Lungă, devenită
Unitatea 2.

În prezent, la Braşov mai funcţionează doar un atelier de ciocolaterie, unde se fac praline,
cu ciocolată importată din Belgia, dar mare parte din umpluturile sunt realizate după reţete
locale.

Expoziția bomboanelor HESS, anul 1934

 O altă fabrică celebră este cea a lui Joseph Zoller, un industriaș din Herța, cofetar la
bază,a plecat fără dotă , dorește să se stabilescă în Târgul Ieșilor de altădată pentru a putea să-și
deschidă o mică fabrică cu ciocolată, pentru a-și desfășura activitate de cofetar, creează o
ciocolată de cea mai bună calitate, produsă de cele mai performante mașinării, astfel va urca în
vârful ierarhic al societății. Această afacere a venit cu multe încercări, schimbând clădirile una
după alta, până când găsește locația potrivită pe strada Elena Doamna, această fabrică o deschide
langă casa sa.

Cu ajutorul doamnei avocat Geanina Poroșnicu, actuala proprietară a edificiului, tradiția

bomboanelor de ciocolată din casa cofetarului Zoller a avut continuitate sub forma unor
suveniruri dulci. Bomboanele de ciocolată au un rafinament deosebit, împachetate cu grijă în
niște cutiuțe asemanătoare cu cele în care se țin bijuteriile, un deliciu, o încântare de simțuri.
Aceste ambalaje de-a dreptul sofisticate dau o notă de eleganță și noblețe. Cutiile mici sunt negre
legate cu o panglică crem au un contrast deosebit, culorile palide si reci se îmbină cu stil fiind
plăcute simțului vizual, cromatica cutiilor este asemănătaore cu nuanțele casei. Aromele sunt
fructate, amărui, unele atinse de lichiorul fin, conform rețetei de epocă.

Cutiile mari, asemănătoare cu o tabletă cu bomboane imortalizeză imaginea casei, recent

renovată. Fie că vorbim de bomboane sau de cutii, ambele sunt făute cu dichis, perfecte, au un
aer din vechea aristrocrație, legătura cutiilor este făcută cu finețe și pricepere.

Din vremurile acelea au mai rămas clădirile cu arhitectură specifică, cea a Bizanțului,
îmbinările gotice. Această zestre a patrimoniului arhitectural a sporit continuu de-a lungul anilor,
ecouri baroce și brâncovenești, arhitectura religioasă a edificiilor de cult se bucură de o
spiritualitate aparte. Arhitectura casei lui Joseph Zoller are un aer neoclasic, inspirată de la greci,
abundă prin simplitatea formelor, dar și eleganța lor.

Nimic nu e mai încântător cand vezi că tradiția, vechile obiceiuri, cladirile de patrimoniu
sunt ridicate la rangul de noblețe, casa renovată de către doamna avocat este o piatră nestemată a
Iașului, o încântare a ochilor, totodată a facut să reînvie aceste bucătele de ciocolata din vechea
rețetă a lui Zoller.