Locul privilegiat al ciocolatei se datoreaza atat aromei sale inimitabile,

cat si unei aureole magice transmise de-a lungul timpului. Aztecii pregateau
o bautura din seminte de cacao. Aceasta era numita "bautura zeilor", pentru
ca avea un gust placut, dadea o stare de bine si inlatura oboseala.
Scurt istoric al produsului ciocolata: Arborele de
cacao a fost descoperit in urma cu mai bine de 2000 de ani in padurile
tropicale din continentul american. Pastaile acestui tip de arbore contin
seminte ce sunt procesate pentru a obtine pudra de cacao. Aceasta este
folosita in producerea ciocolatei.
Prima dovada despre existenta ciocolatei a fost gasita in ramasitele de
vase antice din aceasta perioada.
Istoria ciocolatei incepe inca din 250-900 I.H., cand maiasii utilizau
arborii de cacao, pe care i-au adus din padurile tropicale, pentru a-i cultiva.
Ei recoltau, fermentau, prajeau si macinau semintele de cacao pentru a le
transforma intr-o pasta. Aceasta pasta era amestecata cu apa, ardei iuti si
faina de porumb pentru a crea o bautura spumoasa si condimentata, de
ciocolata. In cultura Maya, populatia avea dreptul sa bea ciocolata doar la
ocazii; in rest, acesta bautura era destinata folosirii doar de catre regi.
Asemeni drumului pe care îl urmeaza marile civilizaţii, maiaşii au fost
cuceriţi de azteci.
La inceput, aztecii negociau cu maiaşii pentru seminţele de cacao, dar
treptat au început să le ceară ca tribut, seminţele devenind astfel o
veritabilă monedă. Ca şi maiaşii, aztecii consumau băutura de ciocolată
amară, condimentată cu tot felul de arome, adăugand în ritualurile lor şi
achiete (seminţele copacului de annatto), ceea ce a determinat ca mixtura
să devină roşu-sângerie. Pentru azteci, consumul ciocolatei s-a extins la
preoţi, la decorarea soldaţilor şi la răsplătirea comercianţilor. Potrivit unei
legende, zeul Quetzalcoatl, a adus cacaoa cerească pe pământ. Totodata,
ciocolata a reprezentat un element foarte important al spiritualitatii acestor
doua culturi, maiasa si azteca. Boabele de cacao erau oferite de catre marii
preoti drept ofrande pentru zei, iar in timpul ceremoniilor religioase era
servita bautura de ciocolata. Lagende aztece sustineau ca semintele de
cacao fusesera aduse din paradis si ca intelepciunea si puterea se trageau
din consumul fructelor arborelui de cacao. Conform acestor legende zeul
Quetzalcoatl adusese aceste seminte cand a coborat pentru prima oara pa
pamant pe o raza a luceafarului de dimineata si le-a oferit omenirii ca dar
de pace. Tot Quetzalcoatl este cel despre care se crede ca le-ar fi aratat
oamenilor cum sa prajeasca si sa macine semintele de cacao, iar apoi sa le
lase la macerat pentru a produce in acest mod o pasta solubila in apa.
Aztecii au adaugat adaugat acestei bauturi diverse mirodenii si i-au
transformat denumirea in "cacahuatl", adica "apa amara" si au ridicat-o la
rangul de bautura rituala. In continuare cacaua era considerata ca fiind
izvorul absolut al intelepciunii si al cunoasterii.
Ciocolata se consuma atunci sub forma de fiertura rece careia i se
adaugau diverse arome, in special cea de ardei iute. Bautura, preparata prin
fermentare, avea spuma care era deosebit de apreciata de azteci, semanand

1
intr-un fel cu berea. Prin urmare, avea un gust amar si condimentat. Aztecii
obisnuiau sa o consume in mari cantitati datorita efectelor sale benefice
asupra organismului.
În 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma,
conducătorul aztecilor, obişnuia să bea o băutură preparată din seminţe de
cacao, numită "chocolatl". Montezuma obişnuia să bea aproape cincizeci de
căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care
acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său. Spaniolii au adăugat trestie
de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu ajutorul vaniliei şi scorţişoarei. În plus,
au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.
Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul
preparat, servit cu precădere de aristrocaţie. Ei nu au dezvaluit Europei
secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care
au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid
apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi din Marea Britanie.
Locul privilegiat al ciocolatei în civilizaţiile moderne se datoreşte
aromei sale inimitabile, dar şi unei aureole magice transmise de-a lungul
timpului. Într-adevar cacohuaquatl în limba incaşă înseamnă "cadoul
grădinarului paradisului către primii oameni", adică a zeului Quetzalcoatl.
Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de
cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata
cu efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii şi cu gust foarte plăcut.
Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani, înfloreşte în tot cursul
anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar 0,2 % dau
fructe.
Spaniolii au tinut inca 100 de ani secretul ciocolatei, din momentul
cand au adus-o in tara lor. Cand a reusit sa ajunga in toata Europa, ciocolata
a devenit produs de lux. In Franta, datorita costului foarte ridicat al
importului de zahar si cacao, ciocolata era interzisa, fiind consumata doar la
curtea regelui.
Dezvoltarea exportului de cacao a produs schimbari diferite pe
continente diferite. Daca in Europa capetele incoronate comandau noi tipuri
de seturi de portelan si argint, special concepute pentru a bea ciocolata, in
America Latina deja erau create colonii de sclavi pentru a munci plantatiile
de arbori de cacao.
În Franţa, ciocolata era ridicată la stadiul de simbol, rezervată prin
decret regal doar pentru membrii aristrocraţiei franceze. Potrivit unei
legende, la ciocolată avea acces doar regina Anne de Austria, soţia lui Louis
XIII, care se declara ca fiind dependentă de ciocolată.
În secolul XIX s-au produs două transformări importante în istoria
ciocolatei. În 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de
solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, suedezul Daniel Peter s-a
gândit să adauge un ingredient nou: laptele. La scurt timp, o nouă invenţie a
marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scazută decât cea a
corpului uman.

2
 In 1828, Conrad J. van Houten a patentat o metoda prin care untul de
cacao se putea separa de pudra. In acest fel atat bauturile cat si prajiturile
cu ciocolata erau mult mai usor de produs.
Italienii erau printre cei mai priceputi cofetari, folosind ciocolata in
special in prajituri. Cunostintele lor au fost preluate si dezvoltate de catre
elvetieni. Cadbury era cunoscut inca din 1831 cand oferea 12 tipuri de
bauturi pe bazade ciocolata.
In 1826 elvetianul Suchard a fondat o fabrica de ciocolata castigand cu
produsele sale o medalie de aur la expozitia internationala de la Paris din
1855. In 1879 Nestle a perfectionat procedeul prin introducerea laptelui
condensat, iar apoi totul a devenit asa cum cunoastem - ciocolata intr-o
multime de sortimente si forme. Chiar si in forma de lenjerie comestibila.
Dar despre asta alta data.
Armata este cea care a imprastiat iubirea pentru ciocolata pe intreg
globul. Tendinta a inceput la sfarsitul secolului al 19-lea, cand regina
Victoria a trimis cadouri de ciocolata soldatilor ei, cu ocazia Craciunului.
Popularitatea bomboanelor de ciocolata a explodat pur si simplu dupa
Primul Razboi Mondial, cand ciocolata a fost inclusa drept ratie fiecarui
soldat inrolat. Pana in 1930, existau deja 40.000 de diferite tipuri de
ciocolata.
Aşadar, ciocolata se topeşte în gură şi la figurat, dar şi la propriu.
Ciocolata neagră se topeşte la 34 - 35 grade Celsius, în timp ce pentru
ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scazută cu câteva
grade. Din anul 1800, odata cu dezvoltarea tehnologiei si cu Revolutia
Industriala, procesul de producere al ciocolatei a suferit schimbari majore.
Inventarea de masini industriale pentru macinat boabele de cacao si pentru
crearea amestecului de ciocolata a facut ca acest produs sa nu mai fie
consumat doar in stare lichida, ci si in cea solida, sub forma de tablete.
Dezvoltatea tehnologica nu a adus insa si modificari in procesul de crestere
si recoltare a boabelor de cacao. Chiar si in prezent se folosesc exact
aceleasi proceduri ca acum 2000 de ani. Boabele de cacao sunt recoltate,
fermentate, uscate, curatate si macinate, actiuni desfasurate in mare parte
manual.
In prezent, ciocolata este produsa in milioane de forme si sortimente.
Ceea ce a inceput prin a fi o bautura iute si amara folosita in procesiuni
religioase a ajuns cel mai iubit produs dulce din lume.
Capitolul I: Caracterizare generala a produsului:
1.1 Clasificare:
Dupa compozitie ciocolata se clasifica in trei sortimente diferite:
ciocolata simpla (amaruie, vanilie, menaj, cuvertura cu vanilie); ciocolata cu
adaosuri in amestec omogen (cu lapte, cafea, cicoare, cuvertura lapte);
ciocolata cu adaosuri in amestec omogen (alune,stafide, arahide, fructe,
etc).
1.2 Etapele procesului de obtinere:
Exista aproximativ 20 de varietati ale arborelui de cacao, dar numai trei
sunt folosite in fabricarea ciocolatei:

3
 1. Forastero (termenul spaniol pentru ‘strain’ datorita provenientei
africane) este tipul cel mai intalnit – 85% din cacao comercializata provine
de la aceasta planta. Este un tip foarte productiv si rezistent la boli. Desi nu
este de cea mai buna calitate, acest tip de cacao este folosit ca baza pentru
a fi ulterior aromatizata cu tipuri superioare de cacao.
2. Crillo (termenul spaniol pentru ‘nativ’ datorita provenientei
venezuelene) este cultivata intr-o proportie mult mai mica. Este cea mai
rara varietate de cacao datorita ciocolatei foarte fine produsa in special de
cei mai renumiti ciocolatieri. Cea mai renumita cacao din aceasta categorie
este Nacional din Ecuador. Are un gust puternic si cremos si o aroma dulce,
delicata, aproape deloc amara.
3. Trinitero, cultivata aproape exclusiv in Antile, este un hibrid al celor
doua tipuri de cacao, combinand avantajele celor doua. Reprezinta cam 10%
din productia mondiala. Are o mai buna rezistenta la boli decat Crillo, fiind
in acelasi timp la originea ciocolatelor foarte fine. Gustul este foarte aromat
si putin acid.
Recoltarea: Arborele de cacao creste de regula 15 metri, dar in plantatii
nu depaseste 6 metri pentru a fi usor de cules. Fructele mari si colorate
(tecile de cacao) cresc foarte aproape de tulpina; in functie de varietate,
forma, textura si culoarea pot diferi. Desi o teaca poate rezista 2-3
saptamani fara a se desface, pentru a dezvolta cea maibuna aroma, este
foarte importanta perioada de recoltare. Florile si fructele pot fi intalnite in
acelasi timp intr-un arbore. De aceea culesul are loc aproape tot timpul
anului, desi perioada de varf este in apropierea sezonului umed. Tecile sunt
culese numai manual cu ajutorul unei macete. Este nevoie de foarte multa
atentie pentru a nu afecta florile productive. Tecile sunt duse intr-o locatie
foarte aproape de locul de recoltare, unde fiecare fruct este desfacut cu
ajutorul macetei sau pur si simplu prin lovirea a doua teci, in asa fel incat
semintele si pulpa din interior sa poata fi extrase.
Fermentarea si uscarea: Semintele trebuiesc fermentate inainte de a fi
macinate si procesate. Fiecare teaca contine in jur de 50-60 de seminte mici
(3 cm x 1,5 cm) care trebuiesc la randul lor sparte inainte de a fi puse la
fermentare. Fermentarea da aroma si gust si ajuta la indepartarea resturilor
de pulpa. Procesul creaza foarte multa caldura si necesita aer, de aceea
semintele sunt intoarse de cateva ori. Semintele purpurii devin maronii in
timpul perioadei de fermentare care inseamna in media o saptamana. Dupa
fermentare, semintele sunt uscate timp de o saptamana. Din 100 kilograme
de seminte, in urma uscarii raman 45 kilograme.
Prajirea: Boabele de cacao sunt atent curatate si sortate in fabrica si
apoi prajite cu ajutorul unui echipament special, la o temperatura de 130 –
150 C. Umiditatea in exces si compusii acizi se evapora in timpul acestei
etape, iar boabele devin o masa uniforima de culoare maro inchis. Prajirea
este o etapa esentiala in intreg procesul de productie, iar calitatea viitoarei
ciocolate, aroma si gustul depind foarte mult de ea. In timpul prajirii, sunt
combinate uneori tipuri diferite de cacao sau boabe provenind din tari

4
diferite. Majoritatea producatorilor importanti de ciocolata pastreaza
metodele si conditiile de prajire secrete.
Macinarea: Dupa prajire, boabele sunt sfaramate in bucati inca
grosiere, apoi macinate cu ajutorul unor mori speciale. Cu cat boabele sunt
mai fin macinate, cu atat gustul ciocolatei va fi mai aromat si mai fin.
Dimensiuna particulelor de cacao trecute prin masina de macinat nu trebuie
sa depaseasca 75 microni, iar produsul rezultat se numeste lichior sau masa
de cacao. Lichiorul de cacao contine 54% unt de cacao, substanta pretioasa
necesara pentru obtinerea unei ciocolate adevarate. Untul de cacao se
obtine prin incalzirea lichiorului la 95 – 105 C si apoi presarea acestuia intre
niste valturi speciale care il transforma intr-o pasta fina. Substanta uscata
care rezulta in urma separarii este folosita la producera pudrei de cacao.
Amestecul: Lichiorul de cacao, zaharul si o parte din untul de cacao
sunt amestecte in anumite proportii. Dupa amestecare, masa rezultata este
macinata. Acest proces este foarte important in producerea ciocolatei: cu
cat este mai fina macinarea, cu atat mai delicat este gustul. Este important
de stiut ca valoarea unei ciocolate este data de continutul in ingredientele
naturale din cacao si in mod special de continutul in unt de cacao, un produs
foarte scump ce face diferenta intre o ciocolata adevarata si una ieftina care
se adreseaza unor consumatori neexperimentati.
Conjarea: Dupa amestecare si macinare, masa de ciocolata este supusa
conjarii care presupune amestecare la o temperatura ridicata. Conjarea este
unu proces care poate dura mai multe zile. Consistenta ciocolatei devine mai
omogena, iar gustul mai rafinat, producand cunoscutul efect de ‘topire in
gura’. Dupa procesarea masei de ciocolata sunt adaugate restul
ingredientelor, conform retetei.
Temperarea: Temperarea este etapa cheie in producerea unei ciocolate.
Este un proces lung si complex care necesita experienta si indemanare.
Dupa conjare masa fierbinte de ciocolata trebuie sa fie racita, dar acest
lucru se poate face doar respectand anumiti pasi. Problema apare datorita
faptului ca untul de cacao este o grasime polimorfa care cristalizeaza in
timpul racirii si poate capata diferite consistente in functie de conditiile de
racire. Temperarea este necesara pentru a obtine cea mai stabila
consistenta. De aceea ciocolata fierbinte este mai intai racita la 28 C, apoi
reincalzita la 32 C. Daca in timpul acestor operatii apare ceva, acest lucru se
va reflecta in calitatea viitoarei ciocolate. Cel mai adesea, pe suprafata unei
tablete de ciocolata pot apare pete albe care sunt rezultatul unei temperari
incorecte.
Turnarea: Dupa temperare, ciocolata este turnata in forme incalzite. In
aceasta faza, daca reteta o cere, numeroase ingrediente (alune, creme, etc)
sunt adaugate in ciocolata. Apoi ciocolata este pusa in instalatii speciale de
racire unde se intareste si capata o suprafata lucioasa foarte apetisanta. In
final, formele sunt intoarse si batute, produsele fiind impachetate si
etichetate manual sau automat.
1.3 Caracteristici de calitate:
Caracteristici senzoriale:

5
 - aspect si forma ambalaj: ciocolata se ambaleaza in hartie metalizata
STAS 9178/1 peste care se aplica o banderola litografiata sau in hartie
imitatie pergament conform STAS 2279, peste care se aplica o banderola
litografiata. Cernerurile care se folosesc pentru marcare trebuie sa nu se
intinda, sa nu patrunda la produs.
- la exterior forma trebuie sa fie regulata, specifica sortimentului,
suprafata neteda, lucioasa, se admit usoare zgarieturi si mici bule de aer pe
partea superioara, dar nu se admit urme de infestare.
- la interior masa omogena, mata in ruptura, uniform repartizata,
nestratificata, adaosuri uniform stratificate;
- culoarea trebuie sa fie brun inchis pana la brun deschis, uniforma in
functie de tipul de ciocolata, la ciocolata cu adaosuri in amestec eterogen,
culoarea trebuie sa fie neuniforma, specifica adaosurilor folosite.
- consistenta: tare, casanta la rupere, onctuoasa, sa nu lase senzatia de
rigurozitate.
- miros si gust placute, aromate, caracteristice tipului de ciocolata, fara
senzatia de asprime la gust, nefiind admise mirosuri si gusturi straine de
mucegai sau ranced.

Caracteristici Fizico-chimice:
Ciocolata simpla Cu adaosuri in amestec
omogen
Caracterstici Amaru Vanili Men Cuve Cu Cu Cu Cuver
ie e aj rtura lapte cafea cicoar tura
vanili e lapte
e

Umditate % max 1,2 1,5

Zahar total 45 55 60 52 60
exprimat in
zahar invertit
Subst
grasa
Compo raport 3,5
nenta ata la -
de subts
lapte uscata
Lactoz
a la 7,5 7,0 7,5
subts
uscata

6
Substanta grasa 29 29 26 31 29 28 28 31
totala

ph 5,5-6,5 5,5-6,5

Cenusa totala 2,0 2,0

Cenusa insob 0,15 0,15

1.4 Avantaje si dezavantaje nutritionale ale produsului:

Deşi ciocolata este mâncată de plăcere, consumul de ciocolată
cacao/ciocolată amăruie a fost dovedit a afecta benefic sistemul circulator.
Alte studii au fost efectuate pentru a dovedi efecte anticancerigene, de
stimulator cerebral, inhibator al tusei şi inhibator al diareei. În ciuda
beneficiilor posibile consumul excesiv de ciocolata poate favoriza obezitatea
şi apariţia diabetului zaharat. Un stiudiu prezentat de către BBC a arătat că
în timpul topirii ciocolatei în gură, creierul uman cunoaşte o creştere a
activităţii electrice, iar ritmul cardiac creşte mai mult decât în timpul unui
sărut pasional şi senzaţia dureaza de patru ori mai mult.
Sistemul circulator: Studii recente au arătat anumite beneficii posibile
datorate consumului de ciocolată amăruie şi cacao. Cacaoa posedă un
puternic efect antioxidant natural, protejând împotriva oxidării lipo-proteice,
ceva mai mult decât alte alimente sau băuturi bogate în antioxidanţi
polifenolici. Procesarea cacaoei cu substanţe alcaline distrug flavonoidele.
Unele studii clinice au demonstrat de asemenea un efect de reducere a
tensiunii arteriale şi de îmbunatăţire a dilataţiei vaselor de sânge datorate
circulaţiei sporite ca urmare a consumului zilnic de diocolată. Chiar a existat
o dieta numita "Dieta Ciocolata", care punea un accent deosebit pe
consumul de capsule de ciocolata si cacao. Oricum consumul de ciocolata cu
lapte, ciocolata alba, laptelui gras cu ciocolata infirma beneficiile ciocolatei
asupra corpului din aceste produse. O treime din grăsimea ce se găseşte în
preparatele de ciocolată sunt grăsimi saturate în special acidul stearic şi o
grasime nesaturată numită acid oleic. Acţionând diferit faţă de alte grăsimi
nesaturate, acidul stearic nu creşte nivelul colesterolului din sânge.
Consumul de ciocolată în cantităţi relativ mari nu creşte nivelul colesterolul,
ci chiar este indicată o actiune de scădere a acestuia din urmă.
Proprietăţi afrodiziace: Cultura popilară romantică a atribuit ciocolatei
proprietăţi afrodiziace puternice, adeseori fiind adesea asociate plăceri
senzuale provocate de consumul acesteia. Deasemena componenţa de
natură grasă şi zaharoasă a ciocolatei stimulează hipotalamusul, inducând o
senzaţie plăcută şi cu efect asupra nivelului serotoninei. Deşi serotonina are
un efect stimulator, în cantităţi mari aceasta este transformată în melatonină
care duce la o reducere a apetitului sexual.

7
 Alte beneficii: Anumite studii statistice au relevat cresterea incidentei
unor anumite forme de cancer la persoanele care consuma in mod curent si
in cantitati apreciabile a dulciurilor, cum ar fi ciocolata. Dar exista foarte
putine dovezi care sa indice proprietati favorizatoare sau de traatament ale
cancerului prin intermediul ciocolatei bogate in flavonoide. Rezultate
obtinute in laboratoare dovedesc proprietati anticancerigene ala
flavonoidelor continute in boabele de cacao si cacao-a. Mars Incorporated, o
companie americana de dulciuri, cheltuieste anual sume considerabile
pentru cercetare asupra flavonoizilor. Compania se afla in tratative cu o
companie farmaceutica pentru a scoate pe piata un medicament bazat pe
flavonoizi sintetizati din boabele de cacao. Conform cercetarilor
sponsorizate de Mars Inc. la Universitatea Harvard, Universitatea California
si mai multe laboratoare de cercetare la universitati din Europa,
medicamentele pe baza de cacao ar putea ajuta in tratamentul diabetului,
dementiei si a altor boli. Unele studii indica chiar efecte de temperare si
reducere a tusei persistente. Ingredientul activ in cambaterea tusei,
teobromina fiind de trei ori mai eficienta in tratament decat
codeina,principalul medicament utilizat contra tusei. Deasemeni ciocolate
are o actiune locala de calmare si rehidratare a mucoasei gatului.
Flavonoidele desemeni au o actiune inhibatoare antidiareica, ceea ce
sugereaza breneficii antidiareice ca urmare a consumului de ciocolata.
Riscul de obezitate: Ingrijorarea majora a unor nutritionisti este faptul
ca, desi consumul de ciocolata poate afecta in mod pozitiv prevalenta unor
biomarkeri care pot reduce incidenta bolilor cardiovasculare, aceasta
cantitate va fi destul de mare pentru un efect serios ceea ce ar echivala cu
numar mare de calorii introduse in circuitul alimentar, calorii care nefiind
utilizate in procese intensive energetice celulare provoaca obezitatea. Astfel
ciocolata poate avea un dublu efect, favorizand obezitatea in acelasi timp cu
beneficiile flavonoizilor.
Acnee: Contrar credintei populare de favorizator al acneei, studii clinice
nu au putut confirma o actiune sigura, desi zaharul din ciocolata poate
contribui la cresterea valorii glicemiei sanguine. Laptele este dovedit a
favoriza aparitia acneei si in general consumul excesiv de ciocolata cu lapte
poate intr-o oarecare masura favoriza aparitia acneei.

Capitolul II: Prezentarea pietei:

2.1 Identificarea principalilor producatori:
Principalii cinci producători ierarhizaţi în funcţie de vânzările valorice
sunt: Kraft, Kandia – Excelent, Suprème, Heidi Suisse Chocolats.
Kandia-Excelent, producător autohton, între 30 şi 40%.
Kraft Foods România, subsidiara locală a concernului multinaţional
Kraft, între 30 şi 35%.
Supreme Chocolat, producător autohton, parte a Supreme Group,
aproximativ 25%.
Heidi Chocolats Suisse, membră a grupului elveţian Läderach
Chocolatier Suisse, aproximativ 7%.

8
 Anul trecut, afacerile din Romania ale grupului Kandia-Excellent si-au
reluat trendul ascendent, dupa doi ani de declin. Compania a inregistrat
anul trecut o cifra de afaceri de 53 de mil.euro, in crestere cu aproximativ
8% fata de anul precedent, cea mai mare pondere in vanzari avand-o
dulciurile. Producatorul de ciocolata Kandia-Excelent a raportat in
trimestrul patru al anului trecut un profit net de 14,5 mil. lei (4,1 mil. euro),
aproape de estimarile companiei pentru tot anul 2006. Heidi Chocolats
Suisse, unul din principalii jucatori de pe piata ciocolatei, si-a redus anul
trecut profitul de la 0,8mil. euro la 30.000 euro, potrivit datelor publicate in
Monitorul Oficial. Cifra de afaceri a companiei a ajuns anul trecut la
aproape 7 mil. euro, valoare apropiata de cea inregistrata in anul precedent.
Creata si lansata in 1995 de Kraft Foods Romania, Poiana este ciocolata
cea mai bine vanduta din Romania – peste 36.000 de tone de ciocolata
Poiana au fost vandute in ultimii 11 ani, ceea ce inseamna mai mult de 360
de milioane de tablete. 80 milioane dolari este cifra de afaceri obtinuta de
Poiana in 2004. Cele patru companii din cadrul grupului Supreme au avut
anul trecut o cifra de afaceri de 44 milioane dolari, in crestere cu circa 30%
fata de 2002, cand cifra de afaceri a fost de 34 milioane dolari. Supreme
Chocolat, producatorul ciocolatei Primola si al biscuitilor Ulpio, a incheiat
anul trecut cu o cifra de afaceri de 23 mil. euro, in crestere cu 10% fata de
2005.
2.2 Date statistice:
Ciocolata, incluzând aici segmentele batoane, tablete, praline, drajeuri,
figurine şi alte sortimente, reprezintă a doua piaţă, ca importanţă, în ceea ce
priveşte vânzările de produse alimentare, cu o cotă valorică de 8,1%. În
2006, această categorie a crescut cu 28,3%, faţă de 2005, liderul detaşat al
acestui segment fiind ciocolata tablete.
Productia interna asigura 80% din volumul vinzarilor si 75% din
valoarea acestora. In ceea ce priveste preferintele in functie de culoare,
90% dintre romani cumpara ciocolata clasica. In ultimul an insa vinzarile de
ciocolata alba au crescut cu doua procente, ajungind la 7% din piata.
Consumul anual pe cap de loc este in jur de 1,5 kg fata de 4-5 in tari precum
Polonia sau Grecia si 12 kg in Elvetia. Ciocolata - categorie in care intra
tabletele, batoanele, napolitanele invelite in ciocolata, figurinele si
produsele de sezon – reprezinta unul dintre segmentele cele mai importante
ale pietei de bunuri de larg consum. Analiza care urmeaza este realizata pe
baza informatiilor puse la dispozitie de ACNielsen Romania. Potrivit sursei
citate, din punctul de vedere al valorii vanzarilor inregistrate in anul 2006,
aceasta categorie se situeaza pe locul sase in totalul pietei de bunuri de larg
consum (FMCG), fiind devansata de tigari, bere, bauturi racoritoare, apa
minerala si cafea. Piata totala a crescut constant, cu aproximativ 20% pe an,
ajungand in prezent la un volum de 23.487 de tone.
In acest moment, exista aproximativ 70 de ofertanti care activeaza pe
piata ciocolatei din Romania, cu 90 de branduri. Dintre acestia, doar trei –
patru producatori si marci domina piata pe fiecare dintre segmentele care o
compun.

9
 Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, daca in 2006 consumul mediu
al unei persoane era de 1,6 kg, in ultimii doi ani, fiecare roman nu a mincat
in medie mai mult de 1,4 kg anual, nivel de aproape zece ori mai mic fata de
unele state ale Uniunii Europene.
In urma unui studiu realizat de Daedalus a reiesit ca, 73% dintre
orasenii cu varsta intre 18 si 65 de ani au consumat dulciuri in ultimele 4
saptamani, fie ca erau tablete, batoane sau bomboane de ciocolata,
napolitane sau prajituri preambalate, batoane de cereale sau prajituri pe
baza de lapte. In medie, fiecare consumator consuma 2-3 tipuri de dulciuri.
Cele mai consumate astfel de produse sunt tabletele de ciocolata (54% le-au
consumat in ultimele 4 saptamani), urmand napolitanele preambalate (41%)
si bomboanele de ciocolata (consumate in ultimele 4 saptamani de 37%
dintre orasenii cu varsta intre 18 si 65 de ani). In medie, frecventa de
consum pentru fiecare dintre categoriile de dulciuri luate in considerare
este 2-3 ori pe saptamana. Cei mai mari consumatori de ciocolata sunt
tinerii cu varsta intre 18 si 24 de ani (88% au consumat in ultimele 4
saptamani), in special in ceea ce priveste tabletele (72% fata de 54% media
la nivel national urban), batoanele (44% fata de 25% media) si bomboanele
de ciocolata (47% fata de 37% media). Pe de alta parte, gradul cel mai
scazut de penetrare a dulciurilor a fost constatat in randul persoanele cu
varsta intre 55 si 65 de ani, in special in cazul tabletelor (37% fata de 54%
media) si batoanelor de ciocolata (17% fata de 25% media). Exista, de
asemenea, diferente intre sexe, in ceea ce priveste consumul de ciocolata,
femeile manifestand o mai mare inclinatie catre aceasta categorie de
produse in comparatie cu barbatii. Nu numai ca in randul femeilor exista
mai multe consumatoare (79% dintre femei si 66% dintre barbati au
consumat ciocolata in ultimele 4 saptamani), dar si frecventa de consum
este in general mai ridicata in cazul lor, exceptie facand bomboanele de
ciocolata si napolitanele, pe care femeile si barbatii le consuma la fel de
frecvent.
Segmentarea pietei ciocolatii in Romania este foarte bine delimitata
atat din punct de vedere al gamei sortimentale, cat si din punct de vedere al
pretului. Astfel, in functie de cele trei mari segmente (premium, mediu si
economic) are loc si o divizare a marcilor in functie de pret. Segmentul
economomic, ce cuprinde Laura (Kandia-Excellent), Africana (Kraft) si
Novatini (Supreme), se situeaza in intervalul 1.8-2.0 RON. Segmentul
mediu, ce cuprinde Kandia, Poiana (Kraft) si Primola (Supreme), se situeaza
in intervalul 2-3 RON. In sfarsit, segmentul premium, ce are in componenta
Milka (Kraft), Heidi si Anidor (Supreme) apartine intervalului 2,5-5 RON.
Factorii externi care influenteaza pretul sunt: natura pietei si a cererii,
preturile si ofertele concurentilor, nevoile distribuitorilor, contextul
economic si politic. Preturile din Romania la produsul ciocolata, au variat pe
parcursul ultimilor 5 ani in cu rate destul de semnificative. Astfel, un
exemplu in acest sens, este reprezentat de ciocolata Poiana (Kraft), al carei
pret se situa in 2002 undeva la valoarea de 16.000 ROL sau 1,6 RON,
comparativ cu pretul actual de 25.000 ROL sau 2,5 RON. Exemplele pot

10
continua, fiecare segment de pe piata marindu-si pretul cu o anumita rata,
mai mica sau mai mare.

Capitolul III: Exigente ale etichetarii produsului:

3.1 Prezentarea comparativa a celor mai importante informatii
de pe ambalajul a 2 marci:
Foods România, ciocolata Poiana împlineşte în această toamnă 13 ani
de existenţă pe piaţa românească, de tot atâţia ani fiind numărul 1 în topul
preferinţelor consumatorilor români. Marca Poiana este cunoscută de 98%
dintre consumatorii români. Cantitatea de tablete Poiana produse şi vândute
în acest deceniu a depăşit 32.000 tone, respectiv 320 milioane de tablete de
ciocolată.
Totul a început în 1899, când în Braşov se năştea „Prima Fabrică de
Bomboane şi Ciocolată din
Transilvania”. Micuţa fabrică a
supravieţuit celor două războaie mondiale
şi s-a extins începând cu anul 1921,
reuşind ca în 6 ani să îşi dubleze
capacitatea de producţie. Anul 1922
este anul când fraţii Stollwerk din
Bratislava deschid o altă fabrică de
ciocolată în Braşov. În anul 1954 cele
două fabrici se unesc sub numele de
Dezrobirea. În următorii ani îşi schimbă
denumirea şi continuă să producă
bomboane şi ciocolată, iar în anul 1990 devine societate pe acţiuni.
În 1994 compania Kraft Foods se hotărăşte să investească în România,
achiziţionând fabrica braşoveană. Astăzi investiţia sa a depăşit 28 milioane
USD, cifra de afaceri în anul 2004 fiind de aproximativ 80 milioane USD,
impozitele şi taxele plătite către statul român în toţi cei 13 ani ridicându-se
la suma de 100 milioane USD. În spatele acestor rezultate stă o echipă de
700 de angajaţi care a făcut posibil succesul mărcii Poiana.
„Poiana este o marcă extraordinară. Ciocolata Poiana a fost lansată în
anul 1995 şi a devenit rapid lider de piaţă în segmentul de ciocolată. Poiana
este cea mai cunoscută marcă de ciocolată din România, menţinându-şi
poziţia în topul preferinţelor consumatorilor români, prin faptul că de peste
13 ani le oferă produse şi ambalaje noi, inovatoare, de o calitate ce vine în
întâmpinarea necesităţilor şi aşteptărilor acestora. Poiana este prima
alegere a consumatorilor. Produsă la Braşov după o reţetă elveţiană, Poiana
are la bază experienţa şi cunoştinţele celor mai buni producători de
ciocolată din lume”, spune Peter Mueller, Managing Director Kraft Foods
România.
Istoria mărcii Poiana a început cu două sortimente de tablete de
ciocolată de 100g (Poiana cu Lapte şi Poiana cu Alune), iar astăzi, zece ani
mai târziu, familia Poiana cuprinde peste 25 de sortimente. În cartea
recordurilor Poiana, dacă ar fi să înşirăm toate tabletele vândute în cei 10

11
 ani am putea acoperi o distanţă de 49.600 km, cu peste 9.000 km mai mult
decât lungimea Ecuatorului sau am putea construi un munte de ciocolată
Poiana, cu baza de 3 mp, înalt cât Everestul.
Se pune accentul pe calitatea desavarsita a ingredientelor, pe finetea si
gustul deosebit pe care il are aceasta ciocolata. Poiana este un brand
puternic, ce a fost inradacinat in mintea consumatorului avand in momentul
de fata cea mai solida imagine de marca, perceputa cu cel mai bun gust,
pret, fiind prietenoasa, familiara, de calitate, plina de energie. Prima in
topul celor mai vindute branduri de ciocolata, Poiana, se dovedeste una
dintre cele mai puternice marci de bunuri de larg consum din Romania, fiind
preferata, potrivit datelor furnizate de compania producatoare, de peste
noua milioane de romani.
Denumirea consta intr-un substantiv comun, de gen feminin, scurt,
astfel incat sa fie usor retinut si sa trimita cu gandul la un produs romanesc
de calitate. Emblema este reprezentata de o coronita alba, care sugereaza
traditia indelungata si calitatea marcii. Logo-ul este unul complex, numele
marcii fiind redat prin scrierea stilizata a numele sau, fiind in plus incadrat
intr-un trapez de culoare rosie si pe margini galben. Culoarea rosie este o
culoare puternica, calda ce sugereaza calitate si finete, contrastul dintre alb
si rosu sugerand valorile marcii si scotand-o usor in evidenta. Sloganul
ciocolatei Poiana a devenit “Delicios de ciocolata”.
Un gigant al ciocolatei, compania Kandia-Excelent, formata din cei
mai cunoscuti producatori de dulciuri din Romania a pornit la drum cu un rol
bine definit si cu o incontestabila forta individuala, aducand un plus de
valoare uniunii nou formate. Traditia retetelor desavarsit vine insa de la
Timisoara: aici, secretul fabricarii ciocolatei este mostenit tocmai din 1890,
imbunatatit de-a lungul timpului, dar cultivat si pastrat cu grija de noile
generatii de maestrii cofetari. Pe de alta parte, progresul tehnologic, inovatia
in materie de produs sunt atuurile companiei
Excelent care detine cele mai moderne linii
de productie a dulciurilor existente
pana acum in Romania.
Kandia este un brand senzorial, viu
care are puterea de a declansa reactii in cei
cu care intra in contact. Mai mult toate
asocierile legate de acest nume de marca
sunt pozitive, Kandia fiind o ciocolata
romaneasca de calitate, cu o traditie
indelungata. Kandia sugereaza senzualitate
pura, fiind un brand provocator, pasional si seducator, ce imprima tendinte.
Inca de la lansare Kandia a surprins si a trezit dragoste, iar dragostea pentru
un nume ramane mereu vie si presupune reinventare. Astfel, valorile
transmise sunt finetea gustului si senzatiile placute care apar la savurarea
unei tablete de ciocolata. Identitate: denumirea de Kandia provine din anul
1917, de la numele pe care insula Creta l-a avut in timpul ocupatiei venetiene

12
din secolul XIII, proprietarul fabricii apreciand enorm dulciurile facute de
locuitorii Cretei.
Logo-ul este redat prin scrierea stilizata a numelui, cu ajutorul unei
caligrafii de mana, cu auriu, fiind incadrat de un patrat de culoare rosie,
aceasta combinatie de culori complementare sugerand sentimente puternice
de dragoste, senzualitate si rafinament. Sloganul are drept tinta prietenia,
socializarea, iubirea: “Ciocolata cu dragoste”, naming-ul ales ajungand rapid
in topul preferintelor romanilor.
3.2 Prezentarea mentiunilor obligatorii si suplimentare de
etichetare pentru produsele alimentare:
Dispoziţii privitoare la alimente
SECŢIUNEA I
Generalităţi
Art. 5. - Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
a) denumirea sub care este vândut alimentul;
b) lista cuprinzând ingredientele;
c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente,
conform art. 8;
d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de
vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de
consum;
f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită
indicaţii speciale;
g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al
ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul produselor din import se
înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în
România;
h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea
acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu
privire la originea sau provenienţa reală a alimentului;
i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o
utilizare necorespunzătoare a alimentelor;
j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare
de 1,2% în volum;
k) o menţiune care să permită identificarea lotului;
l) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevăzute
în anexa nr. 1a).
SECŢIUNEA a II-a
Denumirea sub care este vândut alimentul
Art. 6. - (1) Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului
final sau agenţilor economici care prepară ori furnizează hrană pentru
populaţie este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului
respectiv, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) în lipsa reglementărilor specifice, denumirea să fie cea obişnuită în
România;

13
 b) în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a),
denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă
este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite
cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte
produse cu care ar putea fi confundat;
c) în toate situaţiile însă denumirea sub care este vândut alimentul
trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau
proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricaţie;
d) pentru alimentele din import trebuie să se utilizeze denumirea
comercială sub care alimentul este fabricat şi comercializat în ţara
producătoare. Totodată, în cazul în care prin aplicarea prevederilor
prezentelor norme metodologice, în special a art. 5, această denumire nu
permite consumatorului cunoaşterea naturii reale a alimentului şi distingerea
acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială să
fie însoţită de o altă informaţie descriptivă care să apară în vecinătatea
acesteia;
e) în mod excepţional, să nu se utilizeze denumirea comercială din ţara
producătoare în cazul în care alimentul importat se diferenţiază în mod
esenţial de cel cunoscut de consumator sub această denumire, în ceea ce
priveşte compoziţia sau fabricaţia, iar prevederile lit. d) nu sunt suficiente
pentru a asigura informarea corectă a acestuia.
(2) Marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot
înlocui denumirea sub care este vândut alimentul.
(3) Denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să includă sau să
fie însoţită de informaţii privind starea fizică a acestuia ori tratamentele
specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformare în pulbere,
refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de
informaţii ar putea crea confuzii în rândul consumatorilor. Produsele care au
fost tratate cu radiaţii ionizante trebuie să poarte inscripţionarea: Tratat prin
ionizare sau Tratat cu radiaţii ionizante.
(4) Utilizarea de termeni precum: mod, tip, gen împreună cu denumirea
sub care este vândut alimentul este interzisă.
SECŢIUNEA a III-a
Ingredientele
Art. 7. - (1) Prin ingredient se înţelege orice substanţă, inclusiv aditivii,
utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută
şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată.
(2) Atunci când un ingredient al unui aliment este constituit din mai
multe ingrediente, acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului
respectiv.
(3) În sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate
ingrediente următoarele:
a) componentele unui ingredient care, în cursul procesului de fabricaţie,
au fost temporar separate pentru a fi reîncorporate ulterior în produs într-o
cantitate care să nu o depăşească pe cea inţială;

14
 b) aditivii a căror prezenţă într-un aliment este datorată exclusiv
faptului că au fost conţinuţi în unul sau în mai multe ingrediente ale acestuia
şi cu condiţia că aceştia nu îşi mai îndeplinesc funcţia tehnologică în
produsul finit;
c) aditivii utilizaţi ca auxiliari tehnologici;
d) substanţele folosite în cantităţi strict necesare ca solvenţi sau ca
suport pentru aditivi ori pentru arome.
(4) Lista cuprinzând ingredientele conţine toate ingredientele din
alimente în ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată în momentul
introducerii în fabricaţie; vitaminele şi mineralele adăugate în alimente se
menţionează în lista cuprinzând ingredientele.
(5) Lista cuprinzând ingredientele este precedată de un titlu
corespunzător care include menţiunea Ingrediente, cu următoarele precizări:
a) apa adăugată şi substanţele volatile vor fi indicate în ordinea
greutăţii lor în produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient într-un
aliment este determinată scăzându-se din cantitatea totală a produsului finit
cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se exceptează menţionarea
apei în cazul în care cantitatea ei nu depăşeşte 5% din greutatea produsului
finit;
b) ingredientele folosite în formă concentrată sau deshidratată şi
reconstituite în momentul fabricării pot fi indicate în ordinea ponderală avută
înaintea concentrării sau deshidratării lor;
c) în cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să
fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menţionate în
ordinea proporţiilor din produsul reconstituit, cu condiţia ca lista cuprinzând
ingredientele să fie însoţită de o menţiune, precum: ingrediente ale
produsului reconstituit sau ingrediente ale produsului gata de consum;
d) în cazul amestecurilor de fructe sau de legume, în care nici un fruct
ori nici o legumă nu predomină cantitativ într-un mod semnificativ,
ingredientele se pot înscrie şi în altă ordine, cu condiţia ca lista cuprinzând
ingredientele să fie însoţită de expresia în proporţie variabilă;
e) prevederile lit. d) se aplică şi în cazul mixturilor de condimente sau
de plante aromatice.

SECŢIUNEA a IV-a
Cantitatea netă
Art. 9. - (1) Înscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face
în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru
celelalte produse, utilizându-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul,
kilogramul sau gramul.
SECŢIUNEA a V-a
Data durabilităţii minimale/termenul de valabilitate, condiţii de
păstrare, de conservare şi de folosire.

15
 Art. 10. - (1) Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către
producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea
îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare
corespunzătoare.
(2) Data va fi precedată de menţiunea:
- A se consuma, de preferinţă, înainte de..., dacă în dată este inclusă
ziua; sau
- A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul..., dacă se indică luna şi
anul sau numai anul.
SECŢIUNEA a IX-a
Indicarea lotului
Art. 16. - (1) Alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sunt însoţite de
o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte.
MENŢIUNI SUPLIMENTARE de etichetare pe grupe de produse
Prevederile art. 5 lit. a)-l) din anexa nr. 1 vor fi completate cu
menţiunile specifice fiecărei grupe de produse, după cum urmează:
14. Ciocolată şi produse din ciocolată
a) se menţionează în mod obligatoriu conţinutul de cacao în substanţa
uscată, exprimat în procente, astfel: cacao... % minim;
b) în cazul ciocolatei umplute se menţionează produsul de umplutură;
c) se exceptează de la indicarea conţinutului net produsele din ciocolată
preambalate, cu o greutate mai mică de 50 g; această excepţie nu se aplică
produselor cu o greutate netă mai mică de 50 g fiecare, atunci când sunt
prezentate într-un ambalaj conţinând două sau mai multe astfel de produse,
dacă conţinutul net total, inclusiv ambalajul, este egal cu sau mai mare de
50 g; în cazul produselor din ciocolată turnate şi goale în interior, această
indicaţie poate fi înlocuită cu conţinutul net minim;
d) o menţiune privind adaosul de cafea sau de băuturi spirtoase, când
acesta depăşeşte 1% din masa produsului.
3.3 Analiza continutului informational al etichetelor celor doua
marci:
Mentiuni obligatorii si Poiana cu lapte Kandia cu lapte
suplimentare
Denumirea Poiana Kandia
Ingrediente Zahar, masa de cacao, unt Zahar, unt de cacao, lapte
de cacao, lapte praf praf integral, masa de
degresat, zer praf, cacao, zer praf,
grasime din lapte, emulgatori(lecitina din
grasime vegetala, soia, poliglicerol
emulgatori(lecitina din poliricinoleat ), vanilina.
soia E322, poliglicerol
poliricinoleat E476),
vanilina.
Cantitatea neta 100 g 100 g
Data durabilităţii 24.11.09 02.11.09
minimale
Condiţiile de depozitare A se pastra la A se pastra la loc uscat si

16
 sau de folosire
Denumirea sau denumirea
comercială şi sediul
producătorului
Locul de origine sau de
provenienţă a alimentului
Instrucţiuni de utilizare
Cantitatea din anumite
ingrediente sau categorii
de ingrediente
Conţinutul de cacao în
substanţa uscată
Produsul de umplutură
O menţiune privind
adaosul de cafea sau de
băuturi spirtoase
temperatura de 16-18 gr racoros.
C si umiditate relativa a
aerului de maxim 65%. A
se feri de contactul direct
cu razele soarelui.
Kraft Foods, Str. De Mijloc Cadbury Romania, Sos.
nr.37A, Brasov Viilor nr.20, Bucuresti
- -
- -
- -
28% 33,1%
- -
- -

In ambele cazuri am putea spune ca legea in privinta etichetarii

produselor alimentare este respectata in totalitate. Sunt prezentate toate
mentiunile obligatorii si suplimentare prevazute de lege, numai ca exista
mici diferente intre cele 2 marci la nivelul exprimarii.
Astfel, marca Kandia precizeaza separat, sub rubrica ingrediente ca
singurele grasimi vegetale folosite sunt reprezentate de untul de cacao. De
asemenea marca Kandia precizeaza doar numele emulgatorilor, fara a
specifica si simbolul lor.
O alta diferenta ar fi faptul ca marca Poiana contine informatii mult mai
detaliate asupra conditiilor de depozitare si folosire a produsului alimentar.
In schimb marca Poiana spre deosebire de marca Kandia poseda pe
ambalaj un telefon verde al consumatorului, la care acesta poate obtine
informatii, precum si poate face reclamatii.
In ceea ce priveste aditivii alimentari prezenti in ciocolata, aditivul
E322 este un aditiv bun, lecitina, antioxidant natural intalnit in ciocolata
care ajuta la imbunatatirea memoriei, a creativitatii si a inventivitatii si
produce o stare de bine in general. E476 se afla in grupa rasinilor vegetale,
necunoscandu-se reactii adverse, provenind din ulei de ricin.

3.4 Reprezentarea modalitatii de determinare a valorii nutritive

pe eticheta fiecarui produs:
Valoaea energetica totala este calculata dupa urmatoarea formula: Q= 4,1*P+4,1*Gl+9,3*L
Informatii nutritionale Poiana cu lapte Kandia cu lapte
100g
Valoare energetica 2226 KJ (533 Kcal) 2240 KJ (535 Kcal)
Proteine 5,7g 4,4 g

17
 Glucide 57,7 g 62,1 g
Lipide 30,8 g 31,1 g
Fibre 2,4 g -
Sodiu 0,16 g -
Mentionez ca marca Kandia a precizat pe ambalaj si informatiile
nutritionale pentru o bucata de ciocolata (10 g).

Capitolul IV: Estetica ambalajului:

4.1 Forma:
Cântărind 100 de grame , tabletele de ciocolată Poiana utilizează un
ambalaj secundar de hârtie sau carton al cărui design este întotdeauna
dominat de reprezentarea ingredientului (ciocolată cu lapte.) Identificarea
ingredientului este de departe cel mai important rol pe care îl joacă
ambalajul, inclusiv prin proeminenţa vizuală a descriptorului respectiv, forma
fiind una dreptunghiulara.
Amabalajul ciocolatei Kandia cantareste tot 100 de grame, avand o
forma dreptunghiulara si o baza de carton, insa ceva mai solid decat in cazul
ciocolatii Poiana.
4.2 Analiza cromaticii:
Inca de la lansare, culoarea rosie a fost asociata marcii Poiana, astfel
ca era firesc sa evolueze inspre acest design de un rosu aprins, care confera
consistenta intregii game si iese in evidenta pe rafturi, produsul neputand
trece neobservat si negustat. Paletele cromatice recurg la aceleasi culori
calde, care sugereaza o atmosfera specifica familiei, culoarea rosie
semnificand un sentiment puternic de dragoste.
Kandia foloseste o paleta larga de culori, ceea ce scoate din anonimat
ciocolata Kandia, iesind foarte usor in evidenta pe raft. Ceea ce este de
remarcat la ambalaj este starea pe care ti-o exprima acesta, o stare de
fluiditate, de topire, de scurgere in valuri fine a ciocolatei, senzatie care o
realizeaza si campania publicitara si care este determinata de imbinarea
culorilor alb si maro, ce sugereaza amestecul perfect de lapte cu ciocolata.
Asadar trebuie admirata complementaritatea dintre ambalaj, campanie
publicitara si mesaj transmis.
4.3 Grafica:
Grafica ambalajului ciocolatii Poiana consta in prezentarea unei bucati
de ciocolata pe un fundal alb ce sugereaza abundenta laptelui, fundal
compus de asemenea si din culorile rosu si albastru care diferentiaza deja
aceasta marca de restul concurentilor. Grafica este simpla potrivita pentru
segmentul mediu careia i se adreseaza, insa extrem de puternica pentru
consumator care si-a intiparit in minte ambalajul acestei ciocolati.
Spre deosebire de Poiana, Kandia se remarca la ambalaj prin starea pe
care ti-o exprima acesta, o stare de fluiditate, de topire, de scurgere in valuri
fine a ciocolatei, senzatie care o realizeaza si campania publicitara.Grafica
ambalajului este extrem de complexa, fiind reprezentata de o unire a
ciocolatii cu laptele, peste care se evidentiaza logo-ul ciocolatii. La prima

18
vedere simpla, grafica ciocolatii Kandia este semnificativ pentru ceea ce
doreste aceasta marca sa comunice consumatorului.
4.4 Solutii de imbunatatire:
In ceea ce priveste ambalajul ciocolatii Kandia nu am face modificari
deoarece consideram ca acest ambalaj este unul deosebit, care se potriveste
atat in sugerarea continutului produsului, cat si in transmiterea mesajului
companiei.
In schimb, in privinta ciocolatii Poiana am putea aduce cateva solutii de
imbunatatire. Acestea ar putea consta in realizarea unui ambalaj mai
complex, mai sugestiv care sa transmita mai mult consumatorului despre
imbinarea perfecta de lapte si ciocolata si despre traditia acestei marci.
Pentru a putea face fata concurentei din partea Kandia, Poiana ar trebui sa
recurga inclusiv la un ambalaj exclusiv din carton, pentru a putea sugera
calitatea superioara a ciocolatei comercializate sub acest brand.

Capitolul V: descrierea caracteristicilor senzoriale ale celor doua produse:

Caracteristici senzoriale
Aspect exterior si in
sectiune (la temperatura
de 20 grade C) si forma
Consistenta (la
temperatura de 20 grade
C)
Culoare
Aroma
Gust
Poiana cu lapte
Ambalaj frumos, culori
placute, suprafata neteda,
fara pete si zgarieturi,
insa mata
Tare, fina, se topeste usor
in gura
Uniforma, fara pete
Placuta, bine definita
Placut, bine precizat
Kandia cu lapte
Ambalaj de calitate
superioara, desene
frumoase, suprafata
prezinta mici deformatii,
insa este lucioasa
Tare, fina, se topeste usor
in gura
Uniforma, fara pete
Puternica, acceptabila
Caracteristic, fara urme
straine

Capitolul VI: Analiza senzoriala a celor doua

produse prin metoda punctajului:
6.1 Elaborarea unei scheme de analiza prin punctaj:
Caracteris Scara Puncta
tica de Descrierea caracteristicilor produsului j
senzoriala puncta examinat acorda
j t
Forma regulata, suprafata neteda, lucioasa, fara 4
Aspect pete, zgarieturi, produsul prezinta o grafica
exterior si frumoasa si culori placute, sugestive
in sectiune 0-4 Mici neregularitati de forma, suprafata mata, cu
(la mici zgarieturi si mici deformatii, produsul 2
prezinta ornamente si desene slab conturate
temperatu
Produsul prezinta parti mai mari neacoperite,
ra de 20 siropate, mate, cu bule de aer si zgarieturi si 0
grade C) multe deformari
si forma

19
Consistent Tare, casanta, fina, crocanta, spumoasa, gelifiata 4
a (la
temperatu 0-4 Moale, aspra, grosiera, produsul se topeste greu 2
ra de 20 in gura
grade C) Prea tare sau prea moale, umplutura este tare,
uscata, cristalizata sau prea fluida 0
Uniforma, in concordanta cu aromele si
adaosurile folosite, fara pete 2

Culoare 0-2 Neuniforma, intensa sau prea slaba 1

Necorespunzatoare aromelor sau adaosurilor 0

folosite
Placuta, bine precizata, in concordanta cu
colorantul si adaosul, fara nuante straine 4
Specifica, dar slab exprimata sau nespecificata
Aroma 0-4 culorii si adaosurilor folosite 2

Prea puternica sau lipsa, neplacuta, straina 0

Caracteristic, bine precizat, placut, specific
aromelor si adaosurilor folosite, fara nuante 6
straine
Neconcordanta intre gustul umpluturii si al
Gust 0-6 invelisului, umplutura prea aromata sau prea 3
acidulata

Necaracteristic, ranced, acru, foarte astringent, 0

strain, neplacut

6.4 Stabilirea clasei de calitate a fiearui produs (in functie de

punctajul mediu obtinut):
Ciocolata Poiana a intrunit un punctaj mediu de 18,25 de puncte, ceea
ce inseamna circa 91,25%. Aceasta proportie duce la concluzia ca aceasta
ciocolata se inscrie la clasa de calitate excelenta.
Ciocolata Kandia a obtinut un punctaj mediu de 11 puncte, ceea ce
inseamna circa 55%. Proportia aceasa incadreaza ciocolata la clasa de
calitate buna.
6.5 Concluzii:
Cele doua ciocolati reprezinta marci de renume pe piata romaneasca a
dulciurilor, branduri pur romanesti, care au fost cumparate ulterior de
companii multinationale straine, care au sesizat pozitia lor buna pe piata si
demersurile comunicationale excelente. Astfel, Kandia si Poiana reprezinta

20
produse cu calitati senzoriale foarte bune, pe care consumatorii pe apreciaza
pentru gustul lor excelent, dar si pentru traditia si increderea de care se
bucura.

Bibliografie:

“Merceologia si Expertiza Marfurilor alimentare de export-

import”, Dumitru Dima, Roxana Procopie, ed.ASE, 2004;
www.kandia-excellent.ro;
www.kraftfoods.ro;
www.wikipedia.ro;
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=32441;
ice4you.blogspot.com/2008/05/istoria-ciocolatei.html;
http://www.curcubeu.ro/index.php?artid=46;
www.daedalus.ro;

21