Strunjirea (engleză Turning, franceză Chariotage, rusă Tocenie) este operația tehnologică de

prelucrare prin așchiere a unui material, efectuată pe un strung. Mișcarea principală relativă
dintre piesă și scula așchietoare este mișcarea de rotație. Specific pentru strunjire, spre
deosebire de alte prelucrări prin așchiere este rotirea piesei de prelucrat, nu a sculei
așchietoare. Așchierea se obține prin acțiunea continuă a sculei , care este un cuțit de strung,
construit sub forma unui corp prismatic, prevăzut cu tăișuri: tăiș principal și tăiș secundar,
scula fiind fixată în port-cuțit. Piesa efectuează mișcarea de rotație iar cuțitul efectuează o
mișcare de avans, care poate fi paralelă cu axa arborelui principal al strungului,
perpendiculară pe ea sau oblică, corespunzător celor trei sănii ale strungului, sania
longitudinală, sania transversală și sania portcuțit.[1]

 Operații de strunjire

Strunjire longitudinală

Strunjire frontală

Canelare

Canelare frontală

Atunci când piesele sunt masive ṣi ocupǎ un volum mare, operația poate fi executatǎ pe o
mașină-unealtă numită strung carusel.
Prin strunjire se pot prelucra suprafețe cilindrice, conice sau profilate, suprafețe elicoidale
(filete) sau suprafețe plane frontale (perpendiculare pe axa suprafeței de revoluție a piesei).

Mașinile-unelte pe care se poate executa operația de strunjire sunt: strungul normal, denumit
și strung paralel, strungul cu comandă numerică, strungul-revolver, strungul carusel, strungul
automat, strungul de detalonat, strunguri speciale (strunguri pentru strunjirea arborilor cotiți,
strunguri pentru strunjirea axelor cu came).

Cuprins
 1 Strunjirea suprafețelor cilindrice
 2 Dimensiunile așchiei nedeformate
 3 Moduri de prindere
 4 Strunjirea frontală
 5 Strunjire interioară
 6 Strunjirea suprafețelor conice
 7 Strunjirea suprafețelor profilate
 8 Dinamica așchierii
o 8.1 Parametrii așchierii
 9 Materiale pentru cuțite de strung
 10 Proiectarea operațiilor tehnologice de strunjire
 11 Note

Strunjirea suprafețelor cilindrice

Strunjirea este un proces de prelucrare prin așchiere cu tăiș geometric definit, cu o mișcare
de așchiere (engleză cutting motion) de rotație și o mișcare de avans de translație.[2]

Prin strunjire cilindrică se generează o suprafață cilindrică coaxială cu axa de rotație a piesei
de prelucrat. Strunjirea cilindrică longitudinală se efectuează cu mișcarea de avans
longitudinal al sculei așchietoare (cuțit drept, cuțit încovoiat etc). Pentru suprafețe cu lungime
mică, strunjirea se poate face cu mișcarea de avans transversal a unui cuțit lat, montat pe
sania transversală. Procedeul de strunjire cilindrică se caracterizează printr-o deosebită
universalitate, extinzându-se de la finisarea pieselor foarte mici (de exemplu, în
ceasornicărie) până la strunjirea arborilor foarte mari, executați din semifabricate forjate liber
(de exemplu, arbori de turbină, cilindri de laminor).

Strunjirea pieselor poate fi efectuată în operații (sau faze) de degroșare și operații (faze) de
finisare.
Cronica moldo-germană

Marea majoritate a lucrărilor istorice de referință pe această temă, prezintă practic un consens
în a-l considera pe Ștefan cel Mare ca inițiatorul istoriografiei moldovene și inspiratorul unui
stil istoriografic specific și original, care și-a pus amprenta asupra modului în care vor fi
întocmite cronicile și letopisețele moldovenești în secolele următoare.[46]:5-34[47][48][49]:529-531[50]:31-
35[51]:190-198[52]:423[53]

Până în prezent s-au păstrat următoarele texte care tratează istoria Moldovei în veacurile
XIV-XV: Letopisețul anonim al Moldovei, Letopisețul de la Putna nr. I, Letopisețul de la
Putna nr. II, traducerea românească a Letopisețului de la Putna, Cronica scurtă a Moldovei,
Cronica moldo-germană, Cronica moldo-polonă, Cronica sârbo-moldovenească și Cronica
moldo-rusă. Lor li se adaugă Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche, redactat în prima
jumătate a secolului XVII, în