Sunteți pe pagina 1din 4

Timpul de bază al operației de strunjire, tb, este timpul pentru modificarea geometriei

suprafeței de prelucrat prin așchiere, ca formă, dimensiuni, rugozitate, fiind denumit și timp
de mașină, calculat cu relația:

tb = (L.i)/s.n min

unde L este lungimea totală a cursei de lucru a sculei în sensul mișcării de avans, mm; i -
numărul de treceri identice. Este de menționat că lungimea L a cursei de lucru este formată
din lungimea suprafeței de prelucrat, la care se adaugă lungimea cursei de apropiere a sculei
și lungimea cursei de ieșire a sculei din așchiere .

Materiale pentru cuțite de strung


Principalele proprietăți ale materialelor pentru cuțite de strung (și în general pentru scule
așchietoare), necesare pentru a rezista solicitărilor la care sunt supuse în timpul așchierii sunt
următoarele:

 duritate superioară și rezistență la compresiune;


 rezistență la solicitări de încovoiere și șocuri;
 temperatură de termostabilitate mai mare decât temperatura de așchiere;
 rezistență la oxidare;
 tendință redusă spre difuziune și adeziune;
 rezistență la abraziune;
 rezistență ridicată la uzură la rece și la cald.

Nu există material așchietor care să unifice la nivel ridicat toate proprietățile necesare.

Materialele pentru scule așchietoare pot fi clasificate astfel:

 oțeluri pentru scule, dintre care larg folosite pentru cuțite sunt oțelurile rapide(engleză high
speed steels);
 carburi metalice sinterizate (CMS);
 carburi mineraloceramice;
 materiale așchietoare super-dure: diamant și nitrură cubică de bor.

Oțelurile rapide sunt oțeluri înalt aliate cu wolfram, molibden vanadiu, cobalt și crom. Aceste
oțeluri au o rezistență de rupere prin încovoiere relativ ridicată și proprietăți favorabile de
reziliență. Au duritatea de 60-67 HRC care este menținută până la temperatura de 600oC.

Carburile metalice sinterizate se folosesc sub forma de plăcuțe lipite sau plăcuțe schimbabile
(denumite și plăcuțe indexabile). Pentru strunjirea pieselor din oțel se utilizează carburi
metalice pe bază de carburi de wolfram și carburi de titan cu liant de cobalt (metal cu rol de
liant), din grupa de utilizare P. Pentru prelucrarea pieselor din fontă, aliaje neferoase și
materiale nemetalice se utilizează carburi metalice pe bază de carburi de wolfram, cu liant de
cobalt, grupa de utilizare K. Carburile metalice au fost cunoscute inițial sub numele WIDIA
(din cuvintele Wie Diamant), fiind introduse la Leipzig Trade Fair în 1927.

Plăcuțele mineralo-ceramice au o rezistență mai mare la uzură și la temperaturi înalte,


comparativ cu carburile metalice sinterizate CMS, însă sunt mai fragile, de aceea se folosesc
numai la prelucrări de semifinisare și finisare, fără șocuri. Se produc două feluri de materiale
ceramice, care diferă prin compoziția lor: a) material ceramic sinterizat din oxid de aluminiu
pur; b) material ceramic sinterizat bazat pe carbură de titan și nitrură de titan, cu o fază de
Ni,Co cu rol de liant: acesta este un cermet.

Diamantul industrial (sintetic) se utilizează pentru prelucrări fine, fără șocuri, fără trepidații,
la viteze de așchiere mari. Domeniul de aplicație este limitat la finisare, deoarece adâncimi de
așchiere și avansuri mari sunt imposibile, datorită limitărilor pentru dimensiunile tăișului și
rezistenței scăzute la încovoiere.

Materiale cum sunt fonta și oțelul nu pot fi așchiate cu scule diamantate datorită afinității
fierului la carbon. Diamantul se transformă în grafit și reacționează cu fierul în zona de
contact dintre sculă și piesa de prelucrat, datorită temperaturilor de așchiere înalte ce se
dezvoltă aici.

Ca rezultat, tăișul sculei se uzează rapid. În comparație cu carburile metalice sinterizate,


sculele diamantate pot fi utilizate cu viteze de așchiere mult mai ridicate, atunci când se
prelucrează aliaje de aluminiu cu conținut ridicat de siliciu. Durabilitatea este extrem de
ridicată, de 80 de ori mai mare decât cea a sculelor armate cu carburi metalice. Acest avantaj
este foarte important pentru producția de masă pe linii de transfer.

Nitrura cubică de bor este al doilea cel mai dur material după diamant. Sculele din nitrură
cubică de bor sunt preferate pentru strunjirea, găurirea și frezarea oțelului durificat, cu
durități de 55-68 HRC, a oțelului rapid și a fontei cenușii perlitice, a metalelor sinterizate, a
aliajelor refractare bazate pe alieri cu nichel și cobalt.

Proiectarea operațiilor tehnologice de strunjire


Pe mașinile-unelte din grupa strungurilor se prelucrează cu precădere piese din clasa
corpurilor de revoluție. Acestea sunt constituite în esență din suprafețe exterioare și interioare
de revoluție, cu axa de rotație comună, precum și suprafețe frontale perpendiculare pe această
axă. Pentru astfel de piese, în afară de necesitatea obținerii preciziei dimensiunilor, se impune
și respectarea condițiilor de coaxialitate a suprafețelor exterioare și interioare și a poziției
precise a fețelor frontale față de axa piesei.

Aceste condiții pot fi respectate prin utilizarea următoarelor trei variante de succesiune a
operațiilor.

1) prelucrarea suprafețelor coaxiale dintr-o singură prindere a piesei de prelucrat; această


variantă este aplicabilă la prelucrarea din bară;

2) prelucrarea în două prinderi/operații : mai întâi a suprafețelor exterioare, apoi a


suprafețelor interioare, utilizând ca bază tehnologică suprafața exterioară de revoluție;

3) prelucrarea în două prinderi/operații: se prelucrează mai întâi suprafața interioară, apoi


suprafețele exterioare, cu orientarea-poziționarea (bazarea) pe suprafața găurii prelucrate.
Această variantă implică prinderea pe dorn pentru prelucrarea finală a suprafețelor exterioare.
Note
1. ^ Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român, București: Editura Tehnică, 1957-1966.
2. ^ Standardul DIN 8589-1: Fertigungsverfahren Spanen. Teil I: Drehen Einordnung.
Unterteilung, Begriffe. Deutsches Institut für Normung (ed.) Beuth, Berlin, 2003 (trad.
Procedee de fabricare prin așchiere. Clasificarea strunjirii. Subîmpărțire, noțiuni)
3. ^ Robert H. Todd, Dell K. Allen and Leo Alting, Manufacturing processes, reference guide.
Capitolul: Turning/Facing, pp. 153-158. Industrial Press Inc. New York, 1st ed. 1994
4. ^ Spravocinik tehnologa-mașinostroitelia. (Îndrumătorul tehnologului-constructor de
mașini). V. dvuh tomah. Sub redacția A. G. Kosilova și R. K. Meșceriakov. Tom 1, p. 226.
Moscova, Ed. Mașinostroenie, 1985
5. ^ Alexandru Epureanu ș.a.,Tehnologia construcției de mașini, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983, p. 102
6. ^ Spravocinik tehnologa-priborostroitelia (Îndrumătorul tehnologului-constructor de
dispozitive). Tom 1. Ediția a doua. Sub redacția P. V. Sârovatcenko. Moscova, ed.
"Mașinostroenie", 1980, Cap. 8, Tokarnaia obrabotka, p. 306
7. ^ Fritz Klocke, Manufacturing Processes 1. Cutting. Translated by Aaron Kuchle. Springer-
Verlag, Heidelberg, Dordrecht, London, New York, 2011, p. 386, ISBN 978-3-642-11978-1
8. ^ Ionel Diaconescu, Grigore Sîrbu, Tehnologia prelucrării prin așchiere. Editura Tehnică,
București, 1965, p. 19

Categorii:

 Prelucrări mecanice
 Uzinaj
 Mașini unelte

Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare

 Articol
 Discuție

 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare

 Cum încep pe Wikipedia


 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații

Trusa de unelte

 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata

Tipărire/exportare

 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit

În alte proiecte

 Wikimedia Commons

În alte limbi

 Boarisch
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 हिन्दी
 Polski
 Русский
 Türkçe

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 28 august 2021, ora 18:40.


 Acest text este disponibil sub licenț