Facultatea de Inginerie Electrica SMÎNTÎNĂ Vlad Sebastian

Laboratorul de Metode si Procedee Grupa 112A

Tehnologice Anul I

Data :26.11.2023

MPT IV
Procesul Tehnologic de Fabricatie a Miezului
Magnetic al unei Masini Electrice
Cuprins :
1. Notiuni de baza
2. Comentarea Standardului SR EN 10106:2001
3. Date nominale la o MU utilizata pentru procesarea miezulurilor
magnetice
4. Procesul tehnologic de fabricatie a miezului magnetic al unei masini
asincrone (stator/rotor)
5. Activitate de Laborator
6. Concluzii
7. Bibliografie
 1.Notiuni de baza

Aceste operațiuni de prelucrare sunt deosebit de semnificative, deoarece în industria

construcției de echipamente electrice din domeniul Ingineriei Electrice, peste 50% din
totalul pieselor utilizate în fabricarea echipamentelor electrice sunt obținute prin
desprinderea unor părți din materialul prelucrat. Acest lucru se realizează fie prin tăiere
cu ștanțe, fie prin deformare plastică (îndoire, ambutisare) efectuată cu ajutorul
matrițelor. Deformarea plastică reprezintă procesul tehnologic prin care se modifică
forma și dimensiunea inițială a materialului sub acțiunea forțelor exterioare aplicate.

Procesul de matrițare este o formă de deformare plastică realizată fie la temperaturi

înalte, fie la temperaturi joase, în timpul căreia materialul se deformează simultan în
întregul său volum. Avantajele acestor procedee, precum stantare și matritare, includ
capacitatea de a mecaniza, automatiza sau chiar robotiza procesele de producție,
durata lungă de funcționare a sculelor, piese interschimbabile, simplitatea procesului de
lucru, durată redusă de prelucrare, precizie înaltă a dimensiunilor obținute, calitate
superioară a suprafețelor prelucrate și o productivitate ridicată, cu pierderi minime de
material.

Cu toate acestea, există și dezavantaje, cum ar fi complexitatea și timpul mare de

execuție al sculelor, costurile ridicate ale materialelor utilizate pentru matrițe, precum și
faptul că matrițele devin rentabile doar în cazul producției în masă. Ștanțarea, definită
ca operațiunea de prelucrare mecanică prin care semifabricatul este divizat în două sau
mai multe părți distincte cu ajutorul ștanțelor, implică două componente principale: o
placă tăietoare și un poanson.

Procesul de ștanțare poate fi asemănat cu procesul de tăiere la foarfece, unde

muchiile tăietoare ale poansonului și plăcilor tăietoare pot fi considerate asemenea
muchiilor unui cuțit. Principalele operațiuni de ștanțare includ retezarea, decuparea,
perforarea, crestarea, șlițuirea și tunderea.

Forfecarea reprezintă operația de tăiere în care se obține o suprafață de rupere prin

intermediul a două tăișuri asociate. Echipamentul tehnologic utilizat pentru aceste
operații cuprinde foarfece cu lame paralele sau înclinate (ghilotina), utilizate pentru
tăierea tablelor și benzilor, și foarfece cu discuri pentru debitarea tablei sub formă de
role, având avantajul că pot desprinde mai multe fâșii simultan.
Retezarea constă în operația de detașare a materialului din semifabricat, urmând un
contur deschis, cu înlăturarea părții desprinse.
Decuparea presupune obținerea de semifabricate sau piese prin separarea completă a
acestora după un contur închis, restul materialului fiind eliminat.
Perforarea implică realizarea de găuri prin desprinderea unei părți de material din
interiorul piesei, urmând un contur închis, iar partea desprinsă reprezintă deșeul.
Crestarea reprezintă operația de detașare parțială a materialului, conform unui contur
deschis, fără înlăturarea părții desprinse.
Șlițuirea este o operație intermediară între retezare și decupare, fiind utilizată în
anumite variante tehnologice pentru execuția tolelor destinate mașinilor electrice, în
special în ștanțarea crestăturilor deschise.
Tunderea reprezintă operația de eliminare a marginilor neuniforme sau a surplusului de
material de la exteriorul piesei.

Materialele magnetice moi :

Materialele magnetice moi se caracterizează printr-un ciclu histerezis îngust. Acestea
manifestă o permeabilitate magnetică ridicată, un camp coercitiv redus, reacționând
puternic la câmpurile magnetice de intensitate mică și pierzându-și magnetismul la
încetarea acțiunii câmpului exterior. Atunci când un material magnetic moale este expus
unui câmp magnetic exterior H, care variază între -H și +H, inducția magnetică urmează
ciclul de histerezis. Materialul, inițial nemagnetizat, parcurge curba de magnetizare
inițială de la 0 la Hmax și Bmax. Ulterior, scăzând câmpul H până la 0, inducția scade până
la valoarea Br (inducția remanentă). Continuând, scăzând inducția la valoarea -Hc (câmp
magnetic coercitiv), materialul parcurge ciclul de histerezis până la valorile Hmax și Bmax.
Ciclul de histerezis este o curbă neunivocă și neliniară, iar aria sa este proporțională cu
pierderile de putere activă. Locul geometric al vârfurilor ciclurilor de histerezis este
cunoscut sub denumirea de curbă de magnetizare și se aproximează practic cu curba
de primă magnetizare.

Materialele magnetice moi sunt utilizate în domenii variate, acoperind curenți slabi în
curent continuu și curent alternativ, de la frecvențe industriale până la frecvențe înalte și
foarte înalte. Aceste materiale trebuie să îndeplinească cerințe specifice, precum
inducție mare de saturație, permeabilitate inițială sau maximă, precum și permeabilitate
constantă sau variabilă cu temperatura, în funcție de scopul utilizării.
În cadrul câmpurilor alternative, materialele magnetice moi trebuie să minimizeze
pierderile de energie, compuse din pierderi prin histerezis, pierderi prin curenți turbionari
și pierderi reziduale.
Pierderile prin histerezis rezultă din deformările rețelei cristaline cauzate de incluziunile
nemagnetice.
Pierderile prin curenți turbionari pot fi reduse prin subțierea materialului sau prin
creșterea rezistivității acestuia, adesea prin aliere cu elemente specifice.
Pierderile reziduale apar în cazul variațiilor temporare ale inducției și sunt proporționale
cu frecvența și intensitatea curentului.
Aceste pierderi se datorează, asemenea pierderilor prin histerezis, deformărilor rețelei
cristaline provocate de incluziunile nemagnetice, precum și migrării atomilor de carbon
și prezenței azotului.
Materialele magnetice moi sunt clasificate în funcție de compoziție, având ca bază
elementul principal de aliere, care determină caracteristicile specifice ale materialului.
Exemple includ diverse sortimente de fier, fontă și oțel, aliaje fier-siliciu, aliaje fier-siliciu
texturate, aliaje fier-siliciu sinterizate, aliaje fier-siliciu-aluminiu (Alsifer), aliaje fier-
aluminiu (Alfenol), aliaje nichel-fier (Permalloy), aliaje cu permeabilitate mare, aliaje cu
permeabilitate constantă, aliaje cu ciclu histerezis dreptunghiular, aliaje cu inducție de
saturație mare, aliaje termocompensatoare, aliaje magnetostrictive, pelicule metalice
magnetice și materiale nemagnetice.
 3. Date nominale la o MU utilizata pentru
procesarea miezulurilor magnetice

MASINA SLITUIT BOSCH

GNF-65A

Adancime maxima caneluri [mm] 20 – 65

Diametru disc/gaura [mm] 230
Latime caneluri [mm] 3 - 40
Puterea nominala [W] 2400
Turatia in gol [min-1] 0 - 5000
Greutate [Kg] 8.4

Masina de
stantat tip
GNA 75-16

Putere utilă: 400 W

Dimensiuni sculă (lungime): 290 mm
Dimensiuni sculă (înălţime): 142 mm
Capacitate de tăiere în oţel (600 N/mm²): max. 1 mm
Capacitate de tăiere în oţel (800 N/mm²): max. 0,7 mm
Capacitate de tăiere în aluminiu (200 N/mm²): max. 2 mm

Ghilotina manuala pentru

tabla, PTS 1050, Bernardo

Are unghiul de taiere de 3 °

lungimea de taiere al ghilotinei manuale pentru tabla este de 1050 mm
opritor pe partea stanga
ofera un proces de taiere sigur si fara frecare
Lungime taiere 1050 mm
Grosime tabla max. 1,0 mm
Unghi de taiere 3°
Limitator spate 500 mm
Limitator lateral 220 mm
Dimensiuni masina (L x l x I) 1250 x 940 x 740 mm
Greutate aprox. 140 kg
 5. Activitate de laborator

In timpul orei de laborator intitulata „Materiale magnetice utilizate în constructia

miezurilor magnetice ale echipamentelor electrotehnice. Procesul tehnologic de
fabricatie a miezului magnetic al unei masini electrice asincrone” ni s-au prezentat pe
banci tole de stator si de rotor acestea fiind esentiale in fabricarea miezului magnetic a
unei masini electrice .

Tola Rotor

Tola Stator

Totodata ni s-au prezentat caracteristicile tehnice referitoare la aceste componente mai

exact dimensiunile si desenele lor tehnice
Referitor la procesul tehnologic in sine ni s-a prezentat o masina de ghilotinare si o
masina de indoire manuala .
 6. Concluzii
În concluzie, procesul tehnologic de fabricație a miezului magnetic al unei mașini
electrice reprezintă o etapă esențială în construcția acestor dispozitive. Utilizând
materiale magnetice moi, cum ar fi diverse sortimente de fier sau aliaje specifice,
acest proces vizează obținerea unui miez cu caracteristici precise pentru a asigura o
performanță optimă a mașinii electrice. Controlul atent al ciclului histerezis,
permeabilității inițiale sau maxime, precum și a altor proprietăți specifice, este crucial
pentru a asigura eficiența și fiabilitatea motorului electric. Pierderile de energie,
precum cele prin histerezis, curenți turbionari și reziduale, sunt aspecte importante
care necesită atenție în procesul de fabricație pentru a minimiza impactul asupra
performanțelor sistemului. În ansamblu, procesul tehnologic de fabricație a miezului
magnetic reflectă un echilibru între selecția atentă a materialelor, controlul precis al
proceselor și îndeplinirea cerințelor specifice ale mașinii electrice, contribuind astfel
la eficiența și durabilitatea sistemelor electromagnetice.

7. Bibliografii

 C7_8 (Moodle)
 L4 (Moodle)
 Notite de laborator
 https://www.sculedeinchiriat.ro/
 https://sculeunelteaccesorii.ro/
 https://fed-tools.ro/