Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inteligențele multiple
Proiect realizat de Teodora Fantu,
Raisa Manolescu.Lavinia Sriteanu
Pantilimon Bianca, Karina
Tanase, Cristiana Barticel
L
Când auzim cuvântul
inteligență, ne poate veni
imediat în minte conceptul
de testare a IQ. Inteligența
este adesea definită ca
potențialul nostru
intelectual; ceva cu care ne
naștem, ceva care poate fi
măsurat și o capacitate greu
de schimbat.În ultimii ani,
totuși, au apărut și alte opinii
despre inteligență. O astfel
de concepție este teoria
inteligențelor multiple
propusă de psihologul de la
Harvard Howard Gardner.
Gardner susține că testele IQ măsoară
doar abilitățile lingvistice și logico-
matematice. El susține importanța
evaluării inteligenței într-o manieră
„echitabilă”. În timp ce examenele
tradiționale pe hârtie favorizează
abilitățile lingvistice și logice, este
nevoie de criterii corecte de evaluare a
inteligenței care să pună în valoare
modalitățile distincte de gândire și de
învățare care definesc în mod unic
capacitatea cognitivă a fiecărei
persoane.
Teoria inteligențelor multiple a fost propusă pentru
prima dată de Howard Gardner în cartea sa din 1983
„Frames of Mind”, unde el extinde definiția inteligenței
și conturează mai multe tipuri distincte de competențe
intelectuale. Gardner a dezvoltat o serie de criterii de
clasificare în timp ce a evaluat fiecare inteligență
„candidată” care se baza pe o varietate de discipline
științifice. El scrie că este posibil să avem cu toții aceste
inteligențe, dar profilul nostru al acestora poate diferi
individual în funcție de genetică sau experiență.
Gardner definește inteligența ca un „potențial
biopsihologic de a procesa informații care pot fi
activate într-un cadru cultural pentru a rezolva
probleme sau pentru a crea produse care sunt de
valoare într-o cultură”.
Conform teoriei, fiecare tip de inteligență trebuie să
îndeplinească următoarele criterii:
1. Poti sprijini copilul sa actioneze sau sa puna in miscare tot ceea ce a invatat. De
exemplu, poate arata, cu ajutorul mainilor, ce a inteles el in urma predarii unei
lectii.
2. Ajuta-l sa-si aminteasca ce a invatat folosind gesturile, anumite parti ale corpului,
mima etc.
3. Incurajeaza-l sa creeze diferite experimente sau proiecte, cat
de mult posibil, prin care copilul poate invata stiinta si matematica, util
izandu-se obiecte.
6. Ofera-i pauze pentru a face o mica plimbare sau pentru a se misca intr-
o directie intr-alta, in timp ce invata. Probabil,
ii este dificil sa invete in timp ce sta locului.
INTELIGENTA VERBALA
Inteligenţa verbală/lingvistică.
Cei care au dezvoltat acest tip de inteligenţă au darul cuvintelor şi se
caracterizează prin abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se exprima
retoric, poetic, pentru a-şi aminti informaţiile. Manifestă plăcere de a citi, a
scrie, a vorbi, sunt atenţi la folosirea limbajului şi sensibili la sensurile,
structurile şi funcţiile cuvintelor. Pot fi: jurnalişti, poeţi, avocaţi, profesori,
scriitori, moderatori TV,oratori etc
Cum o recunoşti:
inteligenţa verbală/lingvistică se ”trădează” prin plăcerea de a citi şi
a povesti, prin capacitatea de a vorbi cursiv, cu talent şi haz, prin
abilitatea de a dezlega cuvinte încrucişate, scrabble, Sudoku, prin
capacitatea aparte de a memora date şi nume.
Copiilor care se încadrează în această tipologie de timpuriu le
place ordinea, sunt metodici și se simt mai confortabil atunci
când au reguli și structură, și sunt capabili de a gândi logic.
Faptul că elevii sunt unici prin tipul personal de inteligență duce la ideea că
și stilul de învățare al fiecăruia va fi diferit. Așadar, profesorul trebuie să
identifice atuurile fiecărui elev și, în consecință, să varieze metodele de predare,
așa încât să poată obține performanțe în procesul de învățare. O învățare
eficientă pretinde îndrumarea unui profesor original în gândire și acțiune,
receptiv la nou, perfecționist în căutarea noilor metode de predare-învățare, cu
un sistem de lucru personalizat după nevoile învățăceilor, cu multă toleranță și
spirit de echipă. Provocarea pentru profesorul contemporan este să utilizeze cât
mai eficient profilul de inteligență al fiecărui elev și să-i perceapă pe elevi din
prisma a ceea ce pot să facă, și nu a ceea ce nu pot, menirea profesorului fiind
să-i deschidă elevului drumul spre „a se găsi pe sine”, a se afirma în diverse
situații de viață, a fi ingenios, unic, a descoperi semnificațiile din spatele
mesajelor.
„Într-o lume imperfectă, pe care o
putem influența, în bine sau în rău,
conștientizarea faptului că orice
încercare contează, este cea care
ne definește ca ființe umane.”
(Howard Gardner)
Cunoașterea elevului este o condiție sine qua non a educației de calitate, presupunând
proiectarea procesului paideutic având în vedere premisa învățării eficiente, și anume,
respectarea particularităților psihologice și individuale ale elevilor.