OPERAŢII PREVĂZUTE LA REVIZIA TEHNICĂ DE GRADUL II A AUTOMOBILELOR

1. AUTOMOBILE CU MOTOR CU APRINDERE PRIN SCÂNTEIE

1.1. Lucrări de control, strângere şi reglaje:
Se execută lucrările de la RT-1, cu următoarele completări:
 verificarea fixării motorului pe cadru şi strângerea dopurilor conice;
 verificarea strângerii chiulaselor, rampelor culbutorilor, tijele împingătoare, arcurilor
supapelor, a fixării colectorului, conductelor de evacuare şi a bridelor tobei de eşapament la
conducta de evacuare;
 verificarea şi reglarea jocului supapelor;
 verificarea presiunii în cilindrii;
 verificarea stării şi fixării radiatorului, paletelor ventilatorului şi a pâlniei ventilatorului;
 verificarea jocului axului pompei de apă;
 curăţarea, spălarea şi reglarea carburatorului, pompei de benzină şi a filtrului de benzină;
 ungerea articulaţiilor tijelor de comandă a carburatorului;
 verificarea etanşeităţii sistemului de alimentare, după remontarea subansamblurilor;
 verificarea fixării băii de ulei, spălarea şi suflarea cu aer a filtrului de ventilaţie a carterului,
verificarea presiunii uleiului din rampa de ungere a motorului;
 verificarea stării şi fixării carcasei ambreiajului, fixarea pompei centrale şi a cilindrului
receptor;
 verificarea strângerii şi asigurării piuliţei de fixare a flanşei din capătul arborelui secundar şi
a strângerii capacelor cutiei de viteze;
 curăţarea, verificarea, ungerea şi reglarea jocului rulmenţilor butucilor roţilor din faţă,
spate( se execută di 2 în 2 RT-2.; în lipsa unsorii LiCa, cu unsoare RUL-145, la fiecare RT-2);
 curăţarea, verificarea şi strângerea semiarborilor planetari;
 verificarea jocului rulmenţilor şi angrenajelor, strângerea flanşei pinionului de atac şi
capacelor laterale la punţile motoare;
 verificarea şi reglarea unghiului de convergenţă a roţilor şi a altor unghiuri la automobile cu
suspensie independentă, inclusiv calarea
direcţiei;
 verificarea cuplajelor homocinetice la punţile motoare faţă, curăţarea şi ungerea lor;
 verificarea asigurării tijelor de acţionare la cutia de distribuţie;
 verificarea stării şi fixării elementelor punţii faţă şi spate la autoturisme (axe, traverse,
braţe, articulaţii, butuci roţi, ax cuzinet elastic, bucşe elastice);
 verificarea strângerii volanului pe arbore;
 verificarea jocului axial al volanului şi fixării casetei de direcţie pe cadru;
 verificarea fixării levierului de comandă a direcţiei, a levierelor fuzetelor şi a siguranţelor
pivoţilor;
 verificarea echilibrării roţilor(la autoturisme);
 verificarea stării, fixării şi funcţionării pompei centrale, servomecanismu-lui , robinetului de
frânare al remorcii, recipientului de aer, semicuplei, camerelor de frânare şi a mecanismului
de comandă şi reglare a saboţilor;
 verificarea funcţională a supapelor sistemului de frânare;
 curăţarea şi verificarea cilindrilor receptori, apărătorilor tamburilor, saboţilor de frână,
arcurilor de rapel etrierelor, discurilor de frână camerelor şi cilindrilor de frână,
 reglarea jocului saboţi-tamburi(eventual evacuarea aerului din circuitul hidraulic şi
completarea lichidului);
 verificarea stării şi fixării frânei de staţionare;
 curăţarea filtrului compresorului şi a separatorului de apă şi ulei;
 verificarea stării şi curăţării filtrului servomecanismului de frânare;
 verificarea limitatorului de frânare, a regulatorului de sarcină şi a regulatorului de presiune;
 verificarea fixării capotei, cabinei de suporţi, strângerii scărilor, rampei şeii şi reglarea
şuruburilor de reglaj la autotractoare cu şa, starea traverselor şi lonjeroanelor,
 verificarea fixării barei de protecţie şi a bridelor platformei;
 verificarea funcţionării dispozitivelor pentru blocarea şi reglarea scaunului şoferului fixării
scaunului pasagerilor;
 verificarea stării şi fixării generatorului de curent a stării periilor alternatorului;
 verificarea stării, fixării şi a contactelor conductorilor electrici;
 verificarea, prizei de putere şi poziţionarea manetei, fixarea cilindrilor hidraulici sau a
celorlalte instalaţii montate pe automobil;
 verificarea intensităţii zgomotului şi a concentraţiei oxidului de carbon;
 probe funcţionale;
1.2. Lucrări de diagnosticare
o verificarea densităţii electrolitului, ungerii bornelor şi a tensiunii pe elemenţi la bateriile de
acumulare;
o verificarea şi reglarea releului regulator şi a releului de pornire;
o verificarea şi reglarea farurilor;
o verificarea funcţionării dispozitivului de avans;
o verificarea limitatorului de turaţie;
o verificarea egalităţii puterii furnizate de cilindrii;
1.3. Lucrări de ungere
Se execută aceleaşi lucrări ca la RT-1;
OPERAŢII PREVĂZUTE LA REVIZIA TEHNICĂ DE GRADUL II A AUTOMOBILELOR CU
MOTOR CU APRINDERE PRIN COMPRESIE
1.1. Lucrări de control, strângere şi reglaje
În afara lucrărilor prevăzute pentru RT-1, se mai execută:
 verificarea fixării motorului pe cadru şi a anexelor pe motor;
 verificarea etanşeităţii instalaţiilor de aspiraţie şi de evacuare; fixarea elementelor
componente;
 verificarea prinderii tobei de eşapament;
 verificarea stării şi fixării radiatorului de apă şi a paletelor ventilatorului;
 spălarea şi verificarea elementului filtrant de combustibil de pâslă;
 verificarea stării şi curăţirii pompei de alimentare;
 verificarea etanşeităţii instalaţiei de alimentare;
 verificarea elementelor de prindere şi de acţionare a compresorului;
 strângerea chiulasei;
 reglarea jocului la supape;
 verificarea strângerii carcasei ambreiajului;
 verificarea şi reglarea cursei libere a pedalei ambreiajului;
 verificarea şi reglarea cursei libere a pedalei ambreiajului;
 verificarea strângerii capacelor cutiei de viteze; a asigurării şi funcţionării mecanismului de
comandă;
 verificarea jocului furcilor glisante şi a articulaţiilor cardanice;
 verificarea jocului pinionului de atac şi strângerea prezoanelor arborilor planetari;
 verificarea fixării şi asigurării suporţilor dreapta-stânga, a jocului
pivot-fuzetă la puntea faţă eventual puntea semiremorcii;
 verificarea convergenţei roţilor din faţă;
 reglarea jocului la rulmenţii roţilor,
 verificarea strângerii piuliţelor roţilor, stării jantelor;
 verificarea strângerii şi asigurării casetei de direcţie şi a volanului pe arbore;
 verificarea stării, fixării şi jocului barelor, pârghiilor şi capetelor de bară ale mecanismului de
direcţie;
 evacuarea aerului di circuitul hidraulic şi completarea cu lichid;
 verificarea fixării cabinei pe suporţi şi a caroseriei pe cadru;
 verificarea caroseriei, podelelor şi uşilor;
 verificarea fixării lăzii de scule, lăzii bateriei de acumulatoare şi a barelor de protecţie;
 verificarea stării şi strângerii şuruburilor de prindere a şeii pe şasiu;
 verificarea fixării cilindrilor hidraulici sau a celorlalte instalaţii montate pe automobil;
 demontarea roţilor, tamburilor, verificarea jocului în butuci, la rulmenţi, curăţarea de praf şi
înlocuirea unsorii(roţile faţă-spate);
 verificarea sistemului de blocaj, asigurarea pretensionării arcului de torsiune a cabinei
rabatabile;
 verificarea cadrului;
 probe funcţionale;
1.2. Lucrări de diagnosticare
 verificarea bateriilor de acumulatoare(nivel electrolit, densitate electrolit, tensiune borne);
 verificarea stării periilor alternatorului;
 verificarea funcţionării instalaţiei electrice auxiliare de iluminare şi
semnalizare( semnalizator presiune ulei şi manometru bord, semnalizator de temperatură
lichid răcire, semnalizator presiune sistem frânare şi manometru bord, semnalizator de curent,
semnalizatoare exterioare de avarie, lumini de drum, de întâlnire şi de semnalizare);
 verificarea funcţionării instalaţiei electrice suplimentare pentru remorcă;
 verificarea funcţionării instalaţiei aparatelor de control şi iluminarea acestora;
 verificarea motorului(pornire, funcţionare stabilă, presiune ulei, funcţionare termostat sau
cuplaj electromagnetic, ventilator, intensitatea fumului în gazele de evacuare, funcţionarea
pompei de injecţie-presiune ulei şi avans, funcţionarea injectoarelor, compresie în cilindrii);
 verificarea sistemului de frânare( grosime ferodou, joc tambur şi ferodou, joc pedală); se
execută din 2 în 2 RT-2. În lipsa unsorii LiCa cu unsoare RUL143 la fiecare RT-2;
 verificarea funcţională a sistemului de direcţie;
 verificarea funcţionării servomecanismului de direcţie;
 verificarea funcţionării corecte a sistemului de transmisie(ambreiaj, cutie de viteze, arbore
cardanic, diferenţial, vitezometru sau tahograf);
1.3. Lucrări de ungere
Se execută aceleaşi lucrări ca la RT-1, cu următoarele completări:
 gresarea rulmenţilor conici ai axei balansoare;
 înlocuirea unsorii la rulmenţii roţilor;
 înlocuirea uleiului de ungere la pompa de injecţie în linie;
 înlocuirea unsorii la lagărul axului portant ;
OPERAŢIUNI PREVĂZUTE LA REVIZIA TEHNICĂ DE GRADUL II A REMORCILOR
1.1. Lucrări de control strângere şi reglare
Se execută lucrările prevăzute pentru RT-1, cu următoarele completări:
 demontarea roţilor, tamburilor, rulmenţilor-curăţarea, înlocuirea unsorii, verificarea,
reglarea jocurilor şi montarea(se execută din 2 în 2 RT-2; în lipsa unsorii LiCa, cu unsorile RUL-
145, la fiecare RT-2);
 verificarea stării jantelor;
 demontarea capacului lagărului axului portant, curăţarea,verificarea, înlocuirea unsorii şi
montarea ;
 verificarea stării şi ungerea lagărului arborelui cu came şi a bolţurilor furcilor cilindrilor de
frână;
 demontarea, curăţarea filtrului decantor şi spălarea sitei de filtrare;
 curăţarea filtrelor de la supapa electromagnetică şi de la releul pneumatic;
 verificarea stării cablurilor electrice, izolaţiei contactelor;
 verificarea şi reglarea presiunilor de lucru în sistemul pneumatic de frână;
 verificarea funcţionării frânei de staţionare;
 verificarea stării, asigurării şi fixării cilindrului hidraulic, a conductelor şi racordurilor;
1.2. Lucrări de diagnosticare
verificarea grosimii ferodoului (se execută când nu se demontează roţile la lucrările de la
punţi);
verificarea şi reglarea jocului sabot-tambur;
verificarea presiunii sistemului de frânare;
verificarea presiunii reglate de supapa electromagnetică la acţiunea frânei de motor;
1.3. Lucrări de ungere
Se execută aceleaşi lucrări ca RT-1, cu următoarele completări:
o ungerea axelor cu camă a articulaţiilor pârghiilor saboţilor şi a mecanismului frânei de
mână;
o înlocuirea unsorii la rulmenţii roţilor, menţionată la Pct.1.1.
OPERAŢII PREVĂZUTE LA REVIZIA TEHNICĂ SEZONIERĂ
1.1. Lucrări de control, strângeri şi reglaje specifice trecerii de la un sezon la altul
Se execută lucrările de la RT-1 sau RT-2, cu următoarele completări:
 spălarea bateriei de acumulatoare şi înlocuirea electrolitului, reîncărcarea bateriei de
acumulatoare;
 verificarea etanşeităţii caroseriei;
 verificarea concentraţiei lichidului de răcire – eventual înlocuirea acestuia – se efectuează
toamna;
 curăţarea şi verificarea pompei de lichid antigel din instalaţia de frânare – se efectuează
toamna;
 spălarea exterioară a radiatorului (şi curăţarea –dezincrustarea sistemului de răcire – se
efectuează primăvara;
  verificare a funcţionării dispozitivului de pornire în anotimpul rece – dacă este cazul – se
efectuează toamna;
 verificarea dispozitivului de încălzire – se efetuează toamna;
 verificarea dotării automobilelor cu huse, încălzitoare de geam sau ştergătoare manuale de
parbriz, lanţuri antiderapante, lopeţi şi alte scule şi materiale prevăzute pentru sezonul rece;
1.2. Lucrări de control, strângeri şi reglaje cu periodicitate mare
o curăţarea rezervoarelor de combustibil şi a conductelor – se efectuează toamna;
o demontarea tubulaturii de aspiraţie şi evacuare a turbosuflantelor şi verificarea stării ;
o spălarea şi reglarea carburatorului şi pompei de benzină;
o verificarea şi reglarea pompei de injecţie, înlocuirea uleiului la pompa în linie cu ungerea
separată;
o verificarea şi curăţarea supapelor compresorului din sistemul de frânare inclusiv a filtrului
regulator de presiune;
o demontarea, curăţarea, verificarea funcţională a dinamului şi demarorului;
o curăţarea instalaţiei hidraulice de frână şi ambreiaj şi înlocuirea lichidului de frână – se
execută o dată pe an;
o verificarea stării cablajului şi a elementelor de legătură în instalaţia electrică;
1.3. Lucrări de diagnosticare
 verificarea zgomotului la motor, transmisie, suspensie, caroserie;
 verificarea completă a unghiurilor direcţiei;
 verificarea funcţionării elementelor sistemului de frânare;

1.4. Lucrări de ungere

Se execută lucrările RT-1 sau RT-2, cu următoarele completări:
 se trece la utilizarea pentru motor – dacă este cazul – a uleiului de vară în locul celui de
iarnă(primăvara) sau invers(toamna);
înlocuirea uleiului din mecanismul de direcţie şi cutia de viteze(inclusiv
cele hidraulice sau cu servomecanisme hidraulice), punţile motoare, cutia de distribuţie şi
reductorii(dar nu sub 15.000km sau peste 24.000km echiv.);
 înlocuirea uleiului la pompele de injecţie în linie cu ungere separată;
MONOTORIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE REVIZII TEHNICE
NORMAREA CONSUMULUI DE COMBUSTIBIL ŞI DE ULEI PENTRU AUTOMOBILE
Pentru gospodărirea cât mai bună şi o utilizare cât mai eficientă a combustibililor şi uleiurilor
este necesară o normare a consumului acestora care să ţină seama de toţi factorii care au
influenţă asupra consumului şi să se să se stabilească unele limite maxime ale nivelului acestora.
Dintre factorii cei mai importanţi de care trebuie ţinut seama la normarea consumului de
combustibil şi ulei , se menţionează:
 caracteristicile tehnice de consum ale automobilelor;
 mărirea parcursului şi condiţiile în care se efectuează aceasta(categorii de drum,
tractarea remorcilor, circulaţia în localităţi, utilizarea instalaţiilor speciale din dotarea
automobilelor);
 gradul de încărcare a automobilelor;
 condiţii de anotimp;
 condiţiile de exploatare a automobilelor;
1. NORMAREA CONSUMULUI DE COMBUSTIBIL
Consumul normat de combustibil reprezintă cantitatea maximă admisă a fi consumată de
un automobil pentru parcursul efectuat, în funcţie de condiţiile specifice de exploatare.
1.1. Calculul consumului normat de combustibil pentru automobile cu sarcina utilă
nominală peste 1,5t
Cn = Pe/100·Cmg·KG·A·Sb + Q [litri], în care
 Pe – parcursul echivalent al automobilului (km echivalenţi);
 Cmg - consumul mediu de combustibil pentru parcursul, fără încărcătură
( litrii/100km echivalenţi);
 KG – coeficientul de corecţie a consumului de combustibil pentru sarcina
transportată ;
 A – coeficientul de corecţie a consumului pentru condiţii climatice nefavorabile; în
cazul condiţiilor climatice favorabile coeficientul,,A” are valoarea 1;
 Q – sporul de consum de combustibil pentru anumite condiţii de exploatare;
 Sb – coeficientul special de corecţie a consumului pentru condiţii speciale; în condiţii
normale de exploatare, coeficientul ,,b” are valoarea 1;
1.2. Calculul consumului normat de combustibil pentru restul automobilelor
Cn = Pe/100·Cm·A·Sb +Q [litri] în care:
 Cm – reprezintă consumul mediu de combustibil stabilit pentru ½ din capacitatea
nominală de transport a automobilului (litri/100km echivalenţi);
 Celelalte elemente au aceleaşi semnificaţii ca la punctul anterior;
1.3. Calculul consumului normat de combustibil la motoarele destinate practicii în şcolile de
şoferi
Cn = Cmd·hmd [litri], în care:
 Cmd – reprezintă consumul mediu de combustibil al motorului destinat practicii de
atelier(litrii/1oră didactică de funcţionare);
 hdm – numărul orelor didactice de funcţionare a motorului;
STABILIREA PARCURSULUI ECHIVALENT (pe)
Parcursul echivalent reprezintă rulajul efectuat de un automobil stabilit pe baza înregistrărilor
aparaturii de bord, pa baza confirmărilor date de beneficiarii transportului, cu indicatoarele de
distanţe geografice.
În decursul exploatării, automobilele sunt supuse unor condiţii diferite de circulaţie şi transport
fapt pentru care parcursul efectiv nu oglindeşte totdeauna gradul de solicitare a acestora.
Pentru calculul consumului normat de combustibil şi ulei, precum şi pentru efectuarea
lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, în raport de condiţiile reale de exploatare, apare
necesitatea echivalării parcursului.
Parcursul echivalent reprezintă rulajul efectuat de un automobil, corectat cu coeficienţii şi
sporurile corespunzătoare diferitelor situaţii de exploatare
( starea drumurilor, tractarea remorcilor, circulaţia în localităţi, acţionarea instalaţiilor speciale
din dotarea automobilului şi elementele care influenţează aerodinamicitatea acestuia).
Metodologia de calcul a parcursului echivalent pentru automobilele şi remorcile care
efectuează transporturi de marfă
Parcursul echivalent se calculează cu relaţia:
Pe = Ped + T + U +I ± Ra [km echivalenţi] în care:
 Ped – reprezintă parcursul echivalent de drum;
 T – sporul de tractare;
  U – sporul pentru circulaţia în localităţi;
 I – sporul pentru acţionarea instalaţiilor speciale;
 Ra – sporul(reducerea) pentru rezistenţa aerului;
Parcursul echivalent de drum
Se calculează pentru automobile şi remorci cu relaţia: Ped =Σ 6i=1Pi·Di [km echiv]
în care:
 P – reprezintă parcursul efectiv al automobilului [km];
 D – coeficientul de drum
 i – categoria drumului ( i = 1,….,6);
Coeficientul de drum
În raport cu influenţa pe care o are automobilelor (uzură, consumul de combustibil şi ulei)
datorită rezistenţelor la rulare, gradul de înclinare a pantelor şi rampelor, precum şi datorită
factorilor care impun schimbarea frecventă a vitezelor, drumurile publice se clasifică în şase
categorii:
 I (M) simbolul – D1 valoarea coeficientului de drum – 0,9;
 II (K) simbolul – D2 valoarea coeficientului de drum – 1,0;
 III (T) simbolul – D3 valoarea coeficientului de drum – 1,1;
 IV (L) simbolul – D4 valoarea coeficientului de drum – 1,2;
 V (E) simbolul – D5 valoarea coeficientului de drum – 1,4;
 VI (H) simbolul – D6 valoarea coeficientului de drum – 1,6;
 Categoria I – drumuri asfaltice în stare bună;
 Categoria II - drumuri pavate sau drumuri macadamizate şi împetruite în stare bună;
 Categoria III – drumuri asfaltate, pavate, macadamizate şi împetruite în stare mediocră,
care impun schimbări de viteză ce cca. 20% din parcurs; drumuri de pământ şi
terasamente în stare bună; Drumuri pavate cu piatră brută, bolovani de râu şi nisipate în
stare bună;
 Categoria IV – drumuri împieruite cu piatră spartă, pietriş sau macadamizate şi pavate cu
piatră şi bolovani de râu, în stare mediocră;Drumuri din categoria ,,K” şi ,,T” cu declivităţi
ce impun schimbări de viteză de cca. 40% di parcurs;
 Categoria V – drumuri a căror stare impune schimbări de viteză de cca.70% din parcurs;
Drumuri de pământ şi terasamente în stare mediocră; Drumuri pavate cu bolovani de râu
sau cu piatră, în stare rea;
 Categoria VI – toate celelalte drumuri cu o stare de viabilitate sau care prezintă
declivităţi ce nu permit circulaţia cu viteze mai mare de 15km/oră pe toată lungimea lor;
Sporul de tractare (T) se determină pentru parcursul pe care automobilele tractează remorci sau
alte autovehicule, cu relaţia: T =Pt·t /100 [km echivalenţi], în care:
Pt – reprezintă parcursul efectiv pe care s-a efectuat tractarea(km);
t – sporul specific pentru tractare ( km echivalenţi/100km);
Sporul pentru acţionarea instalaţiilor speciale (I) se aplică în cazul automobilelor a căror
motoare acţionează instalaţii speciale care echipează mijlocul de transport şi se calculează cu
relaţia: I = np·i [km echivalenţi], în care:
np – reprezintă numărul de prestaţii speciale efectuate;
i – sporul specific(km echiv./ 1 prestaţie specială);
Sporul(reducerea) pentru rezistenţa aerului (Ra) se aplică pentru parcursul efectuat în traficul
interurban şi internaţional. Ra = Pa·ra/100 [Km echivalenţi];
 Determinarea consumului mediu de combustibil
Consumul mediu de combustibil reprezintă cantitatea de combustibil necesară unui anumit
automobil pentru a parcurge 100Km echivalenţi.
Valoarea consumurilor medii de combustibil pentru principalele tipuri de automobile existente.
Consumurile medii prevăzute în anexele menţionate, sunt stabilite în condiţiile echipării
automobilelor cu pneuri de dimensiuni standardizate. În situaţii cu totul excepţionale, consumul
mediu de combustibil se corectează astfel:
 Prin majorare cu 10%, dacă se utilizează pneuri de dimensiune inferioară;
 Prin diminuare cu 10%, dacă se utilizează pneuri cu dimensiune superioară;
METODOLOGIE DE LUCRU
Pentru determinarea consumului mediu de combustibil se procedează astfel:
 Se aduce automobilul la începutul sectorului de drum şi se motorul(în dreptul unei borne
kilometrice);
 Se deschide robinetul litrometrului şi se porneşte motorul lăsându-l să funcţioneze în gol
circa 1 minut;
 Se opreşte motorul automobilului şi se completează litrometrul cu combustibil până la
nivelul gradaţiei maxime (zero);citirile se fac la tangenţa meniscului concav al lichidului cu
tubul gradat la litromerului aşezat într-un plan vertical;
 Se porneşte motorul şi se pleacă cu autovehiculul de pe loc accelerându-se şi
schimbându-se vitezele până se ajunge la viteza economică;
 După parcurgerea celor 10 Km de drum se opreşte automobilul şi motorul şi se citeşte
nivelul combustibilului din litrometru;
 Se procedează similar în sens invers după care operaţiunile se repetă efectuând în acest
mod 4 măsurători totalizând un parcurs de 40 Km.
Consumul mediu de combustibil rezultat în urma efectuării celor 4 măsurători cu un automobil,
se calculează cu relaţia: Cm = C/Pe ·100 [litri/100Km echivalenţi] în care:
** C – consumul total de combustibil pe parcursul celor 4 măsurători (litri);
** Pe – parcursul echivalent pe care s-au efectuat măsurătorile;
Viteza medie (Vm) cu care se circulă pe timpul determinărilor de consum trebuie să fie cuprinsă
între 70 – 80 % din viteza maximă.
Viteza medie pe un anumit tronson(Vmi) cu care s-a parcurs sectorul de drum ,,i” se calculează cu
relaţia: Vmi = Pi/ti în care:
Pi – reprezintă lungimea sectorului de drum,,i” (Km);
ti – timpul de parcurgere a sectorului de drum,,i” (minute);
Pentru stabilirea vitezei medii de circulaţie este necesar ca automobilele supuse determinărilor
să fie dotate cu aparate tahograf, timpul de parcurgere a sectorului de drum va fi măsurat cu un
cronometru.
Normarea consumului de ulei
Consumul normat de ulei,,Cu” reprezintă cantitatea maximă admisă a fi consumată de un
automobil, pentru un anumit parcurs şi se stabileşte cu relaţia: Cu = Pe/100 ·Ca+ ns·S·Cb+ nf ·Cf
[litri], în care:
Pe – reprezintă parcursul echivalent realizat de un automobil într-o anumită perioadă, stabilit
prin însumarea datelor din fişa activităţii zilnice, aferente perioadei respective ( Km echivalenţi);
Ca – consumul specific normat de ulei pentru ardere (litri/100km echivalenţi);
ns – numărul schimburilor de ulei scadente şi efectuate în perioada respectivă, inclusiv cele de
rodaj şi accidentale;
S – coeficient de spălare a sistemului de ungere, care are următoarele valori: 1,5 - pentru
automobile echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie;
1 – pentru celelalte automobile;
Cb – capacitatea băii(rezervorului) de ulei (litri);
nf – numărul de înlocuiri ale elementului filtrant;
Cf – capacitatea filtrului de ulei (litri);
La automobilele echipate cu alte tipuri de motoarem, capacitatea sistemului de ungere se va lua
din normele interne sau cărţile tehnice ale automobilelor respective.
La motoarele echipate cu motoare a căror ungere se realizează prin amestec de ulei în
combustibil, consumul normat se calculează cu relaţia:
Cu = Cn·p/100 în care:
Cn – reprezintă consumul normat de combustibil (litri);
p – procentul de amestec indicat, respectiv cantitatea de ulei prevăzută la 100 litri amestec de
combustibil şi ulei;
CONSUMUL SPECIFIC NORMAT DE ULEI PENTRU ARDERE
Reprezintă cantitatea maximă de ulei prevăzută a fi consumată de motorul automobilului la un
parcurs de 100 km echivalenţi.
URMĂRIREA CONSUMULUI DE COMBUSTIBIL ŞI ULEI
Urmărirea consumurilor normate de combustibil şi ulei, pe fiecare automobil este obligatorie
pentru toate unităţile deţinătoare de parc auto. Pentru încadrarea în consumurile normate de
combustibil şi ulei este necesară urmărirea continuă a acestora la toate nivelurile .
MODUL DE EFECTUARE A ALIMENTĂRILOR CU COMBUSTIBIL ŞI ULEI
Pentru urmărirea consumului zilnic şi stabilirea restului din rezervoare, la introducerea în
exploatare a automobilelor noi sau la ieşirea din reparaţie, precum şi la început de decade,
alimentarea se efectuează până la umplerea rezervorului.
La automobilele la care capacitatea rezervorului de carburanţi nu asigură efectuarea parcursului
până la destinaţie şi înapoi, aprobările de alimentare cu combustibil se acordă în felul următor:
 Se calculează consumul normat de combustibil pentru cursă ce urmează a se efectua,
avându-se un spor de siguranţă de 10%, necesar pentru situaţii neprevăzute;
 Se dă aprobarea,,plin” pe foaia de parcurs, ceea ce reprezintă de a umple rezervorul
automobilului la capacitate;
 Diferenţa de cantitate din necesarul total al cursei şi se aprobă bonuri cu cantităţi fixe;
Aprobarea de alimentare cu ulei motor pentru ardere se acordă în funcţie de parcursul
echivalent efectuat de la ultima alimentare şi de consumul specific normat prevăzut , după
verificarea prealabilă a nivelului din baia sau rezervorul de ulei a motorului.