Examinarea Cu Ultrasunete

Introducere
Principii de bază
Examinarea cu ultrasunete foloseste energia sunetelor de frecvenţe înalte
pentru examinarea si efectuarea măsuratorilor. Examinarea cu ultrasunetele poate fi
folosită pentru: detectarea/examinarea defectelor, măsurări, caracterizarea
materialelor etc. Pentru a prezenta cum se realizează testul, este ilustrată o
examinare impuls/ecou:
O inspecţie obişnuită cu ultrasunete se realizează cu aparatură cum ar fi:

impuls/receptor, traductor şi ecran. Aparatul impuls/receptor este un aparat
electronic care poate produce pulsuri electrice de voltaj mare. Condus de
generatorul de impulsuri, traductorul generează energie ultrasonică de frecvenţă
înaltă. Energia sunetului este introdusă şi propagată în material în formă de unde.
Când apare o discontinuitate (cum ar fi o defecţiune) în drumul undelor, o parte din
energie se va reflecta înapoi din suprafaţa defectă. Semnalul de undă reflectat este
transformat în semnal electric de către traductor şi este afişat pe ecran. În
examinarea prezentată anterior, puterea semnalului reflectat este prezentat în funcţie
de timpul de când semnalul a fost generat şi până a fost recepţionat ecoul datorat
defectului. Timpul drumului efectuat de semnal poate fi legat cu distanţa parcursă
de acesta. Cu ajutorul semnalului se pot obţine informaţii referitoare la locul
reflexiei, mărimea, orientarea etc.
Examinările cu ultrasunete reprezintă o metodă foarte utilă şi vastă in
controlul nedistructiv. Câteva avantaje a examinării cu ultrasunete sunt
- este sensibilă la discontinuităţile suprafeţelor
- adâncimea la care se face studiul pentru detectarea defecţiunilor sau măsurătorilor
este superioară altor metode de control nedistructiv
- este nevoie de acces doar la o parte a materialului atunci cand se foloseşte tehnica
impuls/ecou
- are o acurateţe foarte mare în determinarea poziţiei de reflectare şi estimarea
marimii şi formei defecţiunii
- necesită pregătiri minime înainte de examinare
- echipamentele electronice asigură rezultate exacte
- pot fi reprezentate imagini detaliate
- mai are şi alte utilizări cum ar fi măsurarea grosimii
La fel ca toate metodele de examinare nedistructivă şi examinarea cu
ultrasunete are unele limite:
- suprafaţa trebuie să fie accesibilă să transmită unde
- pregatirea personalului este mult mai scumpă faţă de alte examinări
- în mod normal necesită un mediu cuplă pentru a se realize transferal energiei
sunetului în material
- materialele care sunt dure, cu forme iregulate, foarte mici neomogene sunt greu de
examinat.
- defectele liniare orientate paralel cu raza sunetului pot trece nedetectate
- sunt necesare nişte referinţe pentru calibrarea echipamentelor şi caracterizarea
defectelor
Istoria ultrasunetelor
Înainte de al doilea război mondial, tehnica trimiterii undelor de sunete prin
apă şi studierea ecoului pentru a caracteriza obiecte cufundate, au fost începutul
pentru aplicarea ultrasunetelor în diagnosticul medical. În 1929 şi 1935 Sokolov a
studiat utilizarea undelor ultrasonice pentru detectarea metalelor. Mulhauser în 1931
a patentat utilizarea undelor ultrasonice, folosind două traductoare pentru detectarea
defectelor în solide. Firestone (1940) şi Simons (1945) au dezvoltat examinarea
ultrasonică cu impulsuri folosind tehnica impuls/ecou.
La scurt timp după terminarea celui de-al doilea razboi mondial, cercetători
din Japonia au început cercetarea capabilităţii diagnosticării medicale cu
ultrasunete.
Cercetările japonezilor au fost cunoscute în America şi Europa înainte de
1950. Cercetătorii au prezentat comunităţii medicale internaţionale descoperirile lor
în utilizarea ultrasunetelor pentru detectarea pietrelor la fiere. Japonia a fost de altfel
prima ţară care a aplicat ultrasunetele Doppler, o aplicaţie a ultrasunetelor care
detectează obiectele care se mişcă cum ar fi sângele curgând prin inimă pentru
investigaţii cardiovasculare.
În Statele Unite, cercetatorii au realizat mari progrese, utilizând
ultrasunetele pentru a detecta potenţialul cancer şi pentru a vizualiza tumori în
ţesuturi. Introducerea ultrasunetelor Doppler color a ajutat la indicarea cu ajutorul
diferitelor culori a vitezei sângelui şi direcţia de curgere a acestuia.
Inceputul examinărilor nedistructive

Examinările nedistructive au fost practicate încă cu câteva zeci de ani in
urmă. În timpul celui de-al doilea război mondial a avut loc o dezvoltare rapidă şi
de atunci până în zilele noastre preocuparea principlă este detectarea defectelor.
La începutul anilor ’70, s-a produs o mare schimbare. Continua
îmbunătăţire a tehnologiei, în particular detectarea micilor defecte, a condus la
neplăcuta situaţie ca din ce în ce mai multe obiecte să fie respinse. Acest lucru a dus
la o nouă filosofie. Componentele care au defecte cunoscute se pot utiliza în
continuare atâta timp cât defectele sunt stabilizate şi nu vor creşte la un nivel critic.
O nouă provocare a fost aceea ca detectarea nu era de ajuns, ci se dorea şi
obţinerea de informaţii cantitative despre dimensiunea defectului pentru a servi ca
predicţie a duratei de viaţă a mecanismului defect.
În ziua de azi
Examinările cu ultrasunete au început să fie practicate cu mai multe decenii
în urmă. Iniţial dezvoltarea rapidă a instrumentelor a fost sporită de dezvoltarea
continuă a tehnologiei din 1950 pană azi. Începând cu 1980 şi continuând şi până
azi, cu ajutorul calculatoarelor s-au realizat instrumente din ce în ce mai mici şi mai
complexe pentru examinări cu ultrasunete.
Măsurarea grosimii este un exemplu de instrument care a fost rafinat pentru
a reduce eroarea operatorului şi timpul de citire a înregistrărilor. Acest aparat a
redus nevoia de a scrie şi a ajutat operatorii să înregistreze mai mult de 54000 de
valori înainte să descarce valorile pe calculator. Alte instrumente au capacitatea să
înregistreze formele de undă ceea ce a ajutat la citirea grosimii fară ca operatorul să
stea lângă instrument. Mai multă cercetare şi dezvoltare a avut loc pentru
înţelegerea reflexie sunetelor dintr-o suprafaţă care conţine “ciupituri” sau eroziuni
cum s-au gasit pe interiorul unei ţevi. Asta a dus la măsurători mult mai exacte.
De ceva timp detectorului de defecte ultrasonic i-a fost incorporată o funcţie
trigonometrică care ajută la o localizare mai exactă când se face o inspecţie prin
defazarea undelor. Tuburile cu raze catodice în cea mai mare parte au fost înlocuite
cu ecrane LED sau LCD.
Traductoarele pot fi programate cu ajutorul unor setări a unui instrument
predeterminat. Tehnicianul trebuie doar să poziţioneze traductorul în contact cu
instrumentul, iar instrumentul va seta variabilele cum ar fi frecvenţa, limitele şi
întârzierea, variabile care sunt direcţionate spre traductor.
Odată cu calculatoarele, roboţii au contribuit la evoluţia examinării cu
ultrasunete. Cu ajutorul acestor roboţi, scanarea componentelor a devenit mai rapidă
decât când se folosea scanarea de mână. Totusi problemele au apărut de la mărimea
şi forma obiectelor şi de la costul ridicat a roboţilor.
Sistemele de imersie au avansat în multe direcţii din 1960. În timp ce
roboţii încă nu existau, “tancurile de imersie” au oferit cercetări în alte metode de
examinare. Calculatoarele pot fi programate în ziua de azi pentru a inspecta obiecte
cu forme complexe, cu ajutorul unuia sau mai multor traductoare care culeg
informaţii. Aceste informaţii sunt culese de calculator pentru evaluare, transmisia
către un client şi în final obţinerea unei imagini a obiectului care v-a ajuta la
menţinerea calităţii în anii care urmează.
În viitor
Privind în viitor, examinarile nedistructive vor avea un nou set de
oportunităţi impresionante. Drumuri, clădiri, avioane, reprezintă o nouă ţintă în ceea
ce priveşte măsurarea şi monitorizarea lor cu ajutorul examinărilor nedistructive.
Evaluarea cantitativă nedistructivă va creşte volumul de informaţie despre
modurile de defectare şi viteza cu care informaţiile pot fi obţinute.
Aparate de simulare evoluate vor contribui la creşterea aplicaţiilor în
domeniul examinărilor nedistructive. Cu această creştere v-a fi nevoie şi de
creşterea cunoştinţelor examinatorilor, ceea ce înseamnă că odată cu avansarea
aparatelor de simulare, vor apărea studenţi cu cunoştinţe mult mai bogate despre
comportarea sunetelor în materiale. Un exemplu fiind Iowa State University unde
s-a dezvoltat un aparat foarte folositor în laboratoarele universităţii chiar de către
studenţi.
Cum globalizarea continuă, companiile vor încerca să dezvolte domeniul
prin creşterea frecvenţei de lucru, o practică foarte utilizată. Acest drum va duce ca
în examinarea nedistructivă să apară simulări care vor putea fi communicate
electronic.
Fizica ultrasunetelor
Propagarea undelor
Testul cu ultrasunete se bazează pe variaţia în timp a deformaţiilor şi
vibraţiilor în materiale, care în general se referă la acustica materialului.
În solide, undele sunetelor se pot propaga în 4 feluri care se bazează pe
oscilaţia particulelor. Sunetul se poate propaga în unde longitudinale, unde defazate,
unde de suprafaţă şi în materiale subţiri ca unde metalice. Undele longitudinale şi
cele defazate sunt 2 moduri de propagare cele mai utilizate în ultrasunete. Mişcarea
particulelor responsabile pentru propagarea longitudinala şi defazată a undelor este
ilustrată mai jos.
În undele longitudinale, oscilaţiile se regăsesc în direcţie longitudinală sau

în direcţia propagării undelor. De când forţele de dilatare şi de compresie sunt
active în aceste unde, ele se mai numesc unde de presiune sau compresiune. De
altfel uneori se mai numesc unde de densitate fiindcă densitatea particulelor
fluctuează odată cu mişcarea lor. Unde de compresie pot fi generate atât în lichide
cât şi în solide deoarece energia merge prin structura atomică ca o serie de mişcări
de compresie şi expansiune.
În undele transversale sau defazate, particulele oscilează la un unghi drept
sau transversal cu direcţia de propagare. Undele defazate necesită un material solid
acustic pentru propagarea efectivă şi nu sunt efectiv propagate în materiale ca
lichide sau gaze. Undele defazate sunt relativ mai slabe în comparaţie cu undele
longitudinale. De fapt, undele defazate sunt generate de obicei în material utilizând
energie de la undele longitudinale
Modurile de propagare a undelor acustice

În aer, sunetul se propagă cu comprimare şi rarefiere de molecule ale
aerului în direcţia de propagare. Oricum, în solizi, moleculele pot suporta vibraţiile
în alte direcţii, deci, mai multe tipuri de unde acustice sunt posibile. Cum am
menţionat anterior, undele longitudinale şi transversale sunt mult mai folosite în
examinarea cu ultrasunete. Oricum, la suprafeţe şi interfeţe, diferite tipuri de vibraţii
eliptice sau complexe ale particulelor fac posibile apariţia altor unde. Unele dintre
aceste tipuri de unde, ca de exemplu Razleigh şi Lamb sunt de asemenea folositoare
la controlul nedistructiv cu ultrasunete
Tabelul următor prezintă o serie de unde posibile în solide
Tipul undei Vibraţia particulelor
Longitudinal Paralel cu direcţia undelor
Transversal (Defazate) Perpendicular cu direcţia undelor
Suprafaţă - Rayleigh Orbită eliptică - mod simetric
Unde metalice - Lamb Componentă perpendiculară pe
suprafaţă (unde extinse)
Unde metalice - Love Paralel cu planul, perpendicular pe
direcţia undelor
Stoneley (Leaky Rayleigh Waves) Unde ghidate în lungul interfeţei
Sezawa Mod antisimetric
Undele de suprafaţă străbat suprafaţa unor materiale solide relativ groase,

patrunzând în adâncime o lungime de undă. Mişcarea particulelor este de orbită
eliptică. Aceste unde sunt foarte precise la defectele de suprafaţă şi dat fiind faptul
că urmăresc conturul suprafeţei, aceste unde pot inspecta zone care alte unde nu le
pot inspecta.
Undele metalice pot fi transmise numai în metale foarte subţiri. Undele
Lamb sunt cele mai folosite unde metalice în examinarea nedistructivă. Undele
Lamb au o vibraţie complexă care străbat întreaga grosime a materialului. Aceste
unde depind de densitatea şi elasticitatea obiectului şi sunt influenţate de frecvenţa
selectată şi de grosimea materialului.Cu undele Lamb mai multe moduri de vibraţii
a particulelor sunt posibile, dar cele mai cunoscute sunt simetric şi asimetric.
Lungimea de undă şi detectarea defectelor

În testarea cu ultrasunete examinatorul trebuie să decidă frecvenţa
traductorului. Din schimbul frecvenţei când viteza sunetului este fixă va rezulta
schimbarea lungimii de unde a sunetului. Lungimea de undă a ultrasunetelor
folosite are un efect important în probabilitatea detectării unei discontinuităţi în
material. O regulă generală este ca o discontinuitate trebuie să fie mai mare de
jumătate din lungimea undei pentru ca aceasta să fie detectată.
Senzitivitatea şi rezoluţia sunt doi termeni foarte des folosiţi în examinarea
cu ultrasunete pentru a descrie tehnici de localizare a defectelor. Senzitivitatea este
abilitatea de a localiza mici discontinuităţi. Senzitivitatea în general creşte odată cu
creşterea frecvenţei. Rezoluţia este abilitatea sistemului de a localiza discontinuităţi
care sunt foarte apropiate în material sau care sunt localizate în apropierea
suprafeţei. Rezoluţia creşte odată cu creşterea frecvenţei.
Frecvenţa poate de asemenea să influenţeze o examinare în sens
nefavorabil. Selectarea frecvenţei optime implică selectarea unei balanţe între
rezultate favorabile şi rezultate nefavorabile. Înainte de a selecta o frecvenţă, trebuie
ca structura particulelor, grosimea materialului, dimensiunea, tipul şi eventual
locaţia discontinuităţii să fie luate în considerare.
Deoarece mai multe lucruri într-un material sunt posibile să împrăştie o
porţiune a energiei sonore la frecvenţe mari, puterea de penetraţie (sau adâncimea
maximă într-un material la care fisurile pot fi detectate) este de asemenea redusă.
Frecvenţa de asemenea are forma unui fascicul de ultrasunet.
Trebuie menţionat că şi alte variabile influenţează localizarea defectelor
prin ultrasunete, nu numai frecvenţa. Există variabile cum ar fi lungimea
impulsului, tipul si voltajul aplicat cristalului, proprietăţi ale cristalului, diametrul
traductorului etc. şi schema electrică a receptorului.
Atenuarea sunetului
Când sunetul trece printr-un mediu, intensitatea lui se diminuează odată cu
distanţa parcursă. În materiale ideale, presiunea sunetului (amplitudinea semnalului)
este redusă de întinderea undei. Materialele naturale, oricum, toate produc un efect
care fac să scadă sunetul. Acest efect rezultă din două cauze de bază, care sunt
împrăstierea şi absorţia. Efectul combinat a celor două se numeşte atenuare.
Atenuarea adesea serveşte ca unitate de măsură care conduce la formarea
teoriilor pentru a explica fizic sau chimic fenomenul care duce la descreşterea
intesităţii ultrasunetelor.
Atenuarea ultrasunetelor este ritmul de scădere a radiaţiilor mecanice la
frecvenţa ultrasunetelor odată cu propagarea prin material. O scădere a undelor
plane are expresia:
A = A 0 ⋅ e − αz
A0 – amplitudinea undei într-un loc oarecare
A – amplitudinea redusă după ce unda a parcurs distanţa z
α - coeficientul de atenuare după ce unda s-a deplasat în direcţia z
[decibeli/lungime]
Atenuarea este în general proporţională cu pătratul frecvenţei sunetului.
Valorile atenuării sunt adesea date de o singură frecvemţă, dar o valuare a atenuării
poate fi dată şi de media mai multor frecvenţe stabilite.
Impedanţa acustică
Sunetul trece prin material sub influenţa presiunii sunetului. Deoarece
moleculele sau atomii unui solid sunt legaţi elastic unii de alţii, excesul de presiune
rezultat într-un undă se propagă prin solid.
Impedanţa acustică a unui material este definită ca produsul densităţii şi a
vitezei acustice a materialului.
Impedanţa acustică este importantă în:
1. determinarea transmisiei acustice şi reflexiei la frontieră a două materiale care au
impedanţă acustică diferită.
2. crearea traductorului ultrasonic.
3. evaluarea absorţiei sunetului într-un mediu
Coeficentul reflexiei şi trasmisiei
Undele ultrasonice sunt reflectate la frontiera unde se regasesc diferite
impedanţe acustice. Cu cât nepotrivirea impedanţelor e mai amre, cu atât e mai
mare procentul de enegie ce va fi reflectat la interfaţă.
Fracţia intensităţii undei incidente care este refractată poate fi derivată
deoarece viteza particulei şi presiunea locală a particulei trebuie să fie continue în
lungul frontierei. Când impedanţa acustică a materialului pe ambele parţi ale
frontierei este cunoscută, fracţia intensităţii undei incidente care este reflectată poate
fi calculată cu ecuaţia:
2
⎛z −z ⎞
R = ⎜⎜ 2 1 ⎟⎟
⎝ z 2 + z1 ⎠
Valoarea rezultată este cunoscută ca fiind coeficientul de reflexie.
Din moment ce cantitatea de energie reflectată plus energia transmisă
trebuie sa fie egală cu cantitatea de energie incidentă, coeficientul de transmisie este
calculat prin scaderea din 1 a coeficientului de reflexie.
Coeficientul de reflexie si cel de transmisie sunt cel mai des exprimaţi în
decibeli.
Dacă reflexia şi transmisia la interfeţe urmăresc întocmai componenta,
numai un procentaj mic din energia iniţială se întoarce la traductor, chiar şi atunci
când pierderea prin atenuare este ignorată. Spre exemplu, considerăm examinarea
unui bloc de oţel. Energia sunetului pleacă din traductor, traversează prin apă,
întâlneşte suprafaţa frontală a oţelului, întâlneşte suprafaţa din spate şi reflectă
înapoi prin suprafaţa din frontală în drumul ei spre traductor înapoi. La interfaţa
dintre apă şi otel (suprafaţa frontală) 12 % din energie este transmisă. La suprafaţa
din spate 88% din cei 12% care s-au transmis la suprafaţa frontală se reflectă.
Aceasta înseamnă 10.6% din intensitatea undei de incidenţă initială. Cum unda iese
prin partea din spate a suprafeţei frontale, doar 12% din cei 10.6% sau 1.3% din
energia iniţială se întoarce la traductor.
Refracţia
Când o undă ultrasonică trece prin interfaţa dintre două materiale la un

unghi oblic, şi materialele au indici diferiţi de refracţie, se produce şi reflexie şi
refracţie a undelor.
Refracţia are loc la interfaţa dintre materialele care au viteza acustică a

undelor diferită. Viteza sunetului în fiecare material este determinată de
proprietăţile de material.
Legea lui Snell a formulat o relaţie între unghiul şi viteza undelor.
sin θ1 sin θ 2
=
VL 1
VL 2
VL1 – viteza undei longitudinale în materialul 1
VL2 – viteza undei longitudinale în materialul 2
Când o undă longitudinală trece de la un material încet la un material mai
rapid, apare un unghi de incidenţă care face ca unghiul de refracţie pentru unde să
fie de 900. Acest unghi este cunoscut ca primul unghi critic. La acest unghi critic de
incidenţă, mare parte a energiei acustice este de forma unei unde de compresie
neomogenă, care trece de-a lungul interfeţei şi scade exponenţial cu adâncimea de la
interfaţă. Aceste unde sunt uneori folositoare deoarece nu depind prea mult de
suprafaţă şi de asprimea materialului.
Raportul semnal/zgomot
Detectarea unui defect implică mai mulţi factori decât relaţia lungimii de
undă sau mărimea defectului. Spre exemplu, cantitatea de sunet care reflectă de la
un defect este o nepotrivire a impedanţei acustice între fisură şi material. Un gol
este în general un reflector mai bun decât o componentă metalică, deoarece
nepotrivirea impedanţei este mai mare între aer şi metal.
O metodă bună de detectare a unei fisuri este raportul semnal/zgomot.
Raportul semnal/zgomot măsoară semnnalul de la defect care se compară cu alte
reflecţii de fundal (catalogate drept zgomote). Un raport semnal/zgomot de 3 până
la 1 este necesar ca minim. Nivelul absolut de zgomot şi puterea absolută a unui
ecou de la un defect “mic” depinde de un număr de factori:
- mărimea probei
- frecvenţa probei, amplitudinea undei
- drumul şi distanţa examinată
- amplasarea fisurii, respectiv a fascicului de incidenţă.
Raportul semnal/zgomot, şi detectarea defectelor au următoarele proprietăţi:
- creşte odată cu creşterea fisurii
- detectarea fisurilor este invers proporţională cu lăţimea fasciculului traductorului.
- creşte cu descreşterea lăţimii pulsului. Altfel spus, detectarea fisurii este incers
proporţional cu durata pulsului produs de un traductor ultrasonic
- descreşte în materiale cu densitate mare sau cu viteză ridicată ultrasonică. Raportul
semnal/zgomot este invers proporţional cu densitatea de material şi viteza acustică.
Interacţiunea între unde

Când undele interacţionează, ele se suprapun şi amplitudinea presiunii
sunetului sau înlocuirea particulelor în orice punct al interacţiunii este suma
amplitudinii celor două unde individual.
Când undele sunt în fază, practic amplitudinea se dublează, când undele nu
sunt în fază, practic cele două amplitudini se anulează.
Echipamente şi traductoare
Tipuri de traductoare
Conversia impulsurilor electrice în vibraţii mecanice şi conversia vibraţiilor
mecanice care se întorc înapoi în energie electrică este practic baza examinării cu
ultrasunete. Elementul activ este traductorul care converteşte energia electrică în
energie acustică şi vice versa. Elementul activ este practic o piesă de material
polarizată (ex. unele molecule sunt încărcate pozitiv, în timp ce alte molecule sunt
încărcate negativ) cu electrozi ataşaţi la două feţe opuse. Când un câmp electric este
aplicat de-a lungul materialului, moleculele polarizate se vor alinia cu câmpul
electric, rezultând structura cristalului a materialului.
Elementul activ a celor mai multe traductoare acustice este în ziua de azi o
ceramică piezoelectrică, care poate fi tăiată în diferite feluri pentru a produce
diferite feluri de unde. O astfel de piesă poate fi văzută în poza de mai jos.
Precedent acestei piese de ceramică, încă din 1950 s-a folosit un cristal
piezoelectric făcut din cristale de cuarţ.
Grosimea elementului activ este determinată de frecvenţa dorită pentru
traductor. Un element subţire vibrează cu o lăţime a undei dublă faţă de grosimea
elementului.
Traductoarele de ultrasunete sunt fabricate pentru o varietatea de aplicaţii şi
pot fi adaptate când e nevoie. Trebuie însă atenţie mare pentru alegerea corectă a
traductorului. În “lungimea de undă acustică şi detectarea defectelor” au fost
prezentaţi factorii care influenţează detectarea defectelor. Deci, trebuiesc alese
traductoarele care se potrivesc ca frecvenţă şi lăţimea benzi. Mai des traductoarele
sunt alese ori pentru a spori sensibilitatea ori pentru rezoluţia sistemului.
Traductoarele sunt clasificate în funcţie de aplicaţia la care sunt utilizate
- traductoare de contact folosite pentru examinări în care există contact şi sunt
manipulate manual
- traductoare care nu au contact cu componenta. Aceste traductoare sunt făcute să
lucreze într-un mediu lichid.
Traductoarelor li se pot ataşa diverse forme de lentile.
Cupla
Cupla este un material (de obicei lichid) care facilitează transmisia energiei
ultrasonice de la traductor la obiectul de testat. Cupla este necesară deoarece apare o
nepotrivire între impedanţa acustică a aerului şi a solidului, ca şi cum obiectul este
mare şi toată energia este reflectată şi foarte puţin transmisă în material. Cupla
deplasează aerul şi face posibil transferul a mai multă energie a sunetului în obiect
astfel încât să fie obţinut semnalul ultrasonic necesar. De obicei se foloseşte ulei,
glicerină sau apă ca cuplă. Evident că lichidul este selectat în funcţie de vâscozitatea
sa.
Un traductor care nu are nevoie de cuplă este traductorul electromagnetic
acustic care are cu totul alt principiu. Când un fir este pus lângă o suprafaţă a unui
conductor electric şi este parcurs de un curent dorit la o frecvenţă ultrasonică dorită,
curenţii Eddy vor fi induşi în apropierea suprafeţei obiectului. Dacă un câmp
magnetic static este de asemenea prezent, aceşti curenţi Eddy vor genera forţe
Lorentz care au formula:
F = J×B
unde J este densitatea de curent, iar B este inducţia magnetică statică.
EMAT oferă multe avantaje bazate pe faptul că nu există cuplă. Aceste
avantaje includ posibilitatea de a opera în medii diverse la diferite temperaturi şi
viteze şi de a produce măsuratori foarte precise.
Generator de impulsuri – receptor

Acest echipament poate fi folosit împreună cu traductoarele şi osciloscopul
necesar pentru detectarea fisurilor şi a grosimii la o varietate mare de metale,
plastice, ceramici şi compozite. Generator de impulsuri – receptor oferă o
capabilitate de măsurare ultrasonica la un preţ redus.
Partea generatorului de impulsuri generează impulsuri electrice scurte sau
largi a energiei controlate, care sunt convertite în impulsuri ultrasonice scurte când
sunt aplicate unui traductor ultrasonic. Funcţia de control asociată cu circuitul
generatorului de impuls include:
- lungimea impulsului (timpul necesar până impulsul este aplicat traductorului)
- energia impulsului (voltajul aplicat traductorului. Circuitul tipic de impuls v-a
aplica de la 100 volti la 800 volti unui traductor)
În partea receptorului, voltajul semnalului produs de traductor, care
reprezintă impulsul ultrasonic, sunt amplificate. Funcţia de control asociată cu
circuitul receptor include:
- rectificarea semnalului (semnalul de radio frecvenţă poate fi vizualizat ca o
semiundă pozitivă, semiundă negativă sau undă plină).
- filtrarea pentru conturarea şi netezirea semnalelor de întoarcere
- control de reject
Generator de funcţii
Formele de undă arbitrare generate permit utilizatorului să creeze şi să
genereze virtual orice formă de undă în plus la semnalele funcţiilor standard.
Formele de undă sunt generate digital de la memoria unui calculator şi toate
intrumentele permit descărcarea acestor fişiere cu formele de undă.
Impulsurile ultrasonice generate trebuie să fie variate astfel încât să se
realizeze acomodarea cu diferite traductoare de ultrasunete.
Traductoare umede, folosite, spre exemplu, în generarea de puteri mari,
necesită o stimulare de la o unitate de generator separată. Uneori aceleaşi
traductoare pot fi stimulate diferit, spre exemplu, în studiul dispersiei unei atenuări
ultrasonice a materialului sau pentru a caracteriza traductoarele ultrasonice.
Prezentarea datelor
Datele ultrasunetelor pot fi colectate şi afişate în diferite formate. Cele mai
cunoscute trei formate de prezentare a datelor în control nedistructiv sunt A-scan,
B-scan şi C-scan. Fiecare prezentare oferă un mod diferit de a vedea evaluarea
regiunilor materialului care a fost inspectat. Calculatoarele moderne pot sa afişeze
toate cele trei prezentări odată.
Prezentarea A-scan afişează cantitatea de energie ultrasonică recepţionată
ca funcţie de timp. Cantitatea relativă a energiei recepţionate este pe axa verticală şi
timpul (care poate fi relativ la timpul drumului făcut de energia sunetului prin
material) este afişat pe axa orizontală.
Prezentarea B-scan este o vedere din profil (sectiune transversală) a
obiectului pe care s-a realizat examinarea. In B-scan, timpul drumului făcut de
energia sunetului este prezentat pe verticală şi poziţia liniară a traductorului este
prezentată pe orizontală. Adâncimea reflectorului şi dimensiunile liniare
aproximative ale lui în direcţia scanării pot fi determinate cu B-scan.
Prezentare C-scan oferă o vedere în plan a poziţionării şi a dimensiunilor

obiectului testat. Planul imaginii este paralel cu modelul scanat de traductor.
Prezentarea C-scan este produsă cu un sistem de achiziţii automat.
Se pot realiza scanări cu rezoluţii mari care reproduc imagini foarte
detaliate a obiectului studiat. Mai jos este o monedă care a fost scanată folosind
tehnica impuls-ecou, traductorul scanând peste capul monedei. În imaginea din
stanga s-a setat capturarea amplitudinii sunetului reflectat din suprafaţa frontala, în
timp ce în cealaltă imagine s-a setat înregistrarea intensităţii sunetului reflectat din
suprafaţa de jos a monedei. Se observa detaliile parţii din spate, dar se văd şi detalii
de pe partea din faţă a monedei.
Tehnici de măsurare
Examinare normala a semnalului
Măsurătorile supersonice impuls-ecou pot să determine locul unei
discontinuităti sau structura exactă mãsurand timpul necesar pentru ca un impuls
scurt supersonic generat cu un traductor să parcurgă o grosime de material, reflectaţi
de la spatele sau suprafaţa unei discontinuităţi şi să fie întoarsã la traductor. În
majoritatea aplicaţiilor, acest interval este de câteva micro-secunde sau mai puţin.
Timpul de tranzit măsurat este împărţit la 2, pentru a obţine calea de voiaj şi
înmulţit cu viteza sonică în materialul de test. Rezultatul este exprimat in relatia:
d = vt / 2 sau v = 2d / t
unde d este distanta de la suprafaţă la discontinuitate în piesa de încercare, v este
viteza undei acustice sonice în material şi t este timpul de tranzit măsurat dus-intors.
Diagrama de mai jos permite sã vedeţi un traductor peste suprafata unui
banc de testare a otelului si sã vedeti ecourile de întoarcere pe un osciloscop.
Traductorul folosit este un traductor de 5 Mhz de bandã largã 0,25 inci în diametru.
Semnalele au fost generate cu un soft de calculator asemãnãtor cu cel folosit in
modelul de masurare Thompson-gray si UTSIM dezvoltat la Centrul pentru Testare
Nondestructiva de la Iowa State University.
O varietate largã de traductoare cu trăsături diverse acustice au fost
dezvoltate să întruneasca nevoile de aplicatii industriale. De obicei, frecvente mai
joase sunt folosite pentru a optimiza pătrunderea când se măsoara materiale mai
groase, iar frecvenţe mai înalte pentru materiale mai subţiri.
Masurând în grosime, tehnicile supersonice permit măsurarea făra a
necesita acces la ambele părti ale unui obiect. Este posibilă măsurarea ultrasonică a
celor mai multor materialele de construcţii, incluzând metale, plastice, obiectele din
ceramicã, părţile componente, răşinile epoxidice, sticlã. Aparatură modernă care se
paote ţine în mână sunt simplu de folosit si foarte de încredere.
Semnal in unghi
Traductorii de semnal în unghi sunt de obicei folosiţi pentru a introduce o
undã transversalã refractatã în materialul de test. Calea unui sunet în unghi permite
fasciculului sonor stabil sa intre printr-o parte, în felul acesta îmbunătăţind
detectabilitatea de defecte în şi din jurul suprafeţelor sudate.
Aplicaţii
Inspectia unei sine de cale ferata

Una dintre problemele majore pe care cãile ferate le-au înfruntat din
vremuri timpurii este prevenirea de esecurile de serviciu în pista de rulare. Aşa cum
este acum cazul, eşecul unei componente esenţiale poate cauza consecinte majore.
Cãile ferate Nord Americane au inspectat cea mai costisitoare infrastructura a lor,
linia, din 1920. Cu circulaţie sporită la viteze superioare şi cu sarcinile pe osie de ax
mai grele în 1990, inspecţia liniilor este mult mai importantã astãzi decât avea
vreodatã să fie. Deşi inspecţia pare a fi o inspecţie a unei bucăti bine-definite de
oţel, variabilele testării prezente sunt semnificative şi fac procesul de inspecţie mai
greu.
Inspecţiile liniilor iniţial au fost executate doar cu medii vizuale. Desigur,

inspecţiile vizuale vor detecta numai defectele externe şi uneori semnele subtile de
probleme mari interne. Nevoia pentru o metodã de inspecţie mai bunã a devenit o
prioritate înaltã din cauza unei deraierii la Manchester, NY în 1911, în care 29
oameni a fost ucişi şi 6060 au fost răniţi serios. În ancheta accidentului, o linie ruptã
a fost determinatã drept cauza deraierii. Anchetatorii au stabilit că eşecul liniei a
fost cauzat de un defect care a fost în întregime intern şi nu putea fi determinat cu
metode vizuale. Liniile ferate au inceput investigarea acestui defect si au gasit mai
multe linii fisurate în acelasi mod.
Una din metodele de inspecţie a liniei este controlul cu ultrasunete. Ambele
tehnici semnal normal şi semnal în unghi se întrebuinţeazã, precum şi impuls-ecou.
Aranjările traductorului diferite oferă posibilitãţi de inspecţie diferite. Contactul
manual este utilizat pentru a evalua părtile mici de linie, dar controlul cu ultrasunete
a fost automatizat să permitã inspecţia de cantităţi mari de linie.
Sperry Rail Services, una dintre companiile care executã inspecţia liniilor,
foloseşte Roller Search Units (RSU) cuprinzând o combinaţie de unghiuri de
traductor diferite pentru a realiza inspecţia cea mai bunã posibilã.
Sudura articulaţiilor
Cele mai obişnuite defecte în sudarea articulaţiilor sunt porozitatea,
incluziuni de zgură, lipsa zidului de fuziune, lipsa rădăcinii de penetrare, subtăierea,
crăpăturile longitudinale sau transversale.
Cu excepţia porozităţii celelalte defecte pot fi observate prin ultrasunete.
Detectarea fisurilor prin ultrasunete este de mult metoda preferată pentru
examinarea nedistructivă a sudurilor. Această tehnică sigură şi simplă a împins
ultrasunetele în fruntea tehnologiei de examinare.
Examinarea prin ultrasunete a sudurii de obicei este realizată folosind
traductorul cu fascicul drept împreună cu un traductor cu fascicul de unghi.
Traductorul cu fascicul drept produce o undă longitudinală la incidenţa normală în
piesa testată, în primul rând pentru a localiza orice laminare în sau lângă zona
sudată. Acest lucru este important deoarece traductorul cu fascicul de unghi s-ar
putea să nu fie capabil s-ă ofere un semnal de întoarcere de la o fisură laminară.
Pasul al doilea în inspecţie implică utilizarea unui traductor cu fascicul în
unghi pentru a inspecta sudura efectivă. Traductorul cu fascicul de unghi foloseşte
principiile de refracţie si modul de conversie pentru a produce refracţie defazată sau
unde longitudinale în materialul testat. Procesul inplică scanarea suprafeţei
materialului în jurul sudurii cu traductorul. Cu tehnicile corespunzătoare de fascicul
în unghi, ecourile care se întorc de la locul sudurii permit determinarea locaţiei şi
tipului de discontinuitate.
DEFECTOSCOPIE INDUSTRIALA
1
12.1 Particularităţi ale examinărilor US
12.1.1. Scurt istoric
In anul 1847 James Prescott Joule (1818 –1889) a descoperit efectul

magnetostrictiv. In 1880 fraţii Jaques şi Pierre Curie au descoperit efectul piezoelectric.
Prima aplicaţie practică a fost propusă de fizicianul englez M.L.F. Richardson. In
anul 1912, după ce s-a scufundat vaporul “Titanic” ca urmare a ciocnirii acestuia cu un
gheţar, în cercurile tehnice se discuta deja despre modalităţile de detectare a gheţarilor.
Richardson a avansat propunerea de a se încerca detectarea acestora cu ajutorul sunetelor,
a conceput un sistem pentru care adepus un prim brevet de invenţie. Punerea în practică a
acestei idei s-a făcut însă abia în timpul primului război mondial pentru detectarea
submarinelor. Cercetările pentru aplicaţiile militare au fost dezvoltate de Paul Langevin
şi Constantin Chilowsky. Tehnica de localizare a submarinelor cu ajutorul ultrasunetelor
a fost perfecţionată într-un mod accelerat între cele două războaie mondiale. Utilizarea
acestei tehnici s-a extins apoi rapid în domeniul topografiei marine.
Examinarea materialelor şi a corpului uman cu ajutorul ultrasunetelor a fost propusă
pentru prima oară de fizicianul rus S. Sokolov în 1928.
In timpul celui de al doilea război mondial, între anii 1940 şi 1943, trei mari
fizicieni ai lumii au introdus ultrasunetele în controlul nedistructiv, aproape în paralel,
fără să ştie unul de celălalt:
- în SUA - F. A. Firestone;
- în Anglia -D.O. Sproule;
- în Germania - Trost.
Au fost detectate în componentele tancurilor defecte cum ar fi: stratificări şi retasuri
fine. Trost a lucrat cu palpatoare emisie şi recepţie, rezultatele controlului fiind
asemănătoare celor obţinute prin radiografiere. Metoda lui purta denumirea de "cleştele
ultrasonic Trost". Firestone a dezvoltat metoda bazată pe reflexie cu un singur palpator
emisie/recep:tie, metodă care s-a dovedit a fi de mare viitor, iar Sproule a lucrat numai cu
palpatoare emisie + recepţie, primul aparat construit pe baza cercetărilor lui fiind
confecţionat de firma Hughes.
Primele aparate industriale au fost fabricate după cel de-al doilea război mondial.
Dezvoltarea rapidă a echipamentelor de examinare cu ultrasunete s-a produs în ultimii 50
de ani şi a fost determinată în principal de dezvoltarea domeniului nuclear şi a
construcţiilor aerospaţiale. Exigenţele impuse controlului şi evaluării caracteristicilor
materialelor utilizate în condiţii tot mai dificile: temperatură joasă sau înaltă, presione,
tensiuni etc au condus la dezvoltarea domeniului şi extinderea aplicării ultrasunetelor
într-un mod de-a dreptul spectaculos.
In comparaţie cu examinările bazate pe proprietăţile radiaţiilor penetrante, care sunt
costisitoare şi necesită măsuri de protecţie complicate, capacitatea de penetrare mare şi
implicit posibilitatea de a examina produse cu grosime sau lungime mare au determinat
succesul ultrasunetelor în defectoscopia nedistructivă tehnică şi medicală.
12.1.2. Particularităţile examinării şi domeniul de aplicare

2 DEFECTOSCOPIE INDUSTRIALA
Examinarea cu ultrasunete prezintă, în raport cu alte metode de examinare,

următoarele avantaje:
controlul cu ultrasunete pune în evidenţă aproape toate tipurile de
discontinuităţi tri sau bidimensionale;
nu necesită măsuri speciale de protecţie nici pentru operator şi nici sub aspect
ecologic;
rezulatele controlului se obţin imediat, adică în timp real;
sensibilitatea metodei este la nivelul de 0,5 mm pentru defecte tridimensionale;
defectele bidimensionale foarte fine cu dimensiuni oricât de mici ca deschidere,
care au totuşidouă dimensiuni comparabile cu lungimea de undă US pot fi
detectate mult mai bine decât prin control radiografic;
probabilitatea de detectare a discontinuităţilor, la grosimi de material mai mari
de 20-30 mm este superioară defectoscopiei cu radiaţii;
detectarea defectelor situate la adâncime mare în materiale metalice omogene
(peste 10 m lungime produse laminate sau forjate din oţel);
localizarea defectelor în raport cu suprafaţa de examinare; posibilităţi de
estimare a formei defectelor;
măsurarea defectelor cu o bună aproximare, în 2D şi în unele cazuri, în 3D;
măsurarea grosimilor de pereţi atunci când produslui examinat este accesibil pe
o singură suprafaţă: cazane, conducte, ţevi etc.;
determinări de constante elastice ale materialelor;
echipament portabil cu greutate minimă în jur de 300 g, ceea ce permite
examinarea uşoară în condiţii de şantier sau pe teren;
posibilitatea de automatizare a examinării;
integrarea în sisteme IT;
din punct de vedere economic, controlul US este mai ieftin decât controlul cu
radiaţii.
Principalele limite în controlul US sunt:
în cele mai multe cazuri necesitatea contactului dintre palpator şi piesa
examinată;
pasul mic de control, timp mare de examinare;
necesitatea utilizării unui material de cuplare;
dificultăţi la examinarea materialelor cu granulaţie mare sau a celor eterogene;
operaţiile de control şi interpretarea rezultatelor sunt complexe ceea ce impune
un nivel ridicat de calificare competenţă şi conştiinciozitate din partea
personalului operator.
Domeniul de utilizare al controlului US cuprinde în principal următoarele:
3
∗ table şi benzi, ţagle şi bare rotunde laminate;

∗ şine de cale ferată şi tramvai;
∗ ţevi sudate sau nesudate;
∗ îmbinări sudate cap la cap prin topire şi prin presiune;
∗ componente pentru autovehicule, piese pentru avioane şi rachete;
∗ instalaţii din domeniul energetic;
∗ componente pentru industria nucleră;
∗ butelii de gaz şi tuburi pentru proiectile;
∗ valţuri şi conducte; determinarea caracteristicilor unor materiale metalice;
∗ materiale placate;
∗ arbori şi axe, poansoane, matriţe;
∗ în condiţii speciale, materiale nemetalice: beton, compozite etc.
12.2 Standarde şi norme. Terminologie.
12.2.1. Principalele standarde
a. STAS 6914-90 Control nedistructiv acustic. Defectoscopie ultrasonică.

Terminologie.
Acest standard îl înlocuieşte pe cel din 1975 şi stabileşte terminologia utilizată în
domeniul controlului nedistructiv cu ultrasunete. Practic, standardul conţine o listă a
termenilor specifici domeniului cu definirea acestora şi trimiteri la alte standarde, în
unele cazuri.
Se consideră ca standarde conexe:
STAS 737/7-83 Unităţi ale mărimilor caracteristice fenomenelor periodice şi conexe.
STAS 737/12-81 Unităţi de măsură ale mărimilor caracteristice acusticii.
b. SR EN 1713-2000 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu

ultrasunete. Caracterizarea indicaţiilor din suduri.
Versiune în limba română a normei europene EN 1713 - 1998, standardul defineşte
o procedură sub forma unei scheme logice pe bază căreia se clasifică indicaţiile de defect
obţinute în examinarea US în două categorii: indicaţii care provin de la defecte plane şi
indicaţii care provin de la defecte tridimensionale.
Schema logică comportă 5 etape:
1 - ecourile de amplitudini foarte mici se consideră ca indicaţii neconcludente şi
nu se clasifică;
2 - ecourile cu amplitudini mari se consideră ca indicaţii provenite de la
discontinuităţi plane;
3 - clasificarea preferenţială a lipsei de topire;
4 - clasificarea preferenţială a incluziunilor;
5 - clasificarea preferenţială a fisurilor.
Indicaţiile combinate, rezultate, de exemplu, din asocierea unor indicaţii de

incluziuni şi a lipsei de topire sunt clasificate ca plane, conform procedurii precizate în
normă. In cazul în care indicaţiile obţinute nu permit încadrarea clară într-o categorie sau
alta, examinarea US se va completa fie cu o altă metodă de examinare, de exemplu,
radiografiere, fie cu o analiză US suplimentară: folosirea unor palpatoare adiţionale,
analiza aspectului ecodinamic al examinării într-o mişcare laterală
c. SR EN 1714-2000 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu

ultrasunete a îmbinărilor sudate.
Reprezintă traducerea în limba română a normei EN 1714 - 1997 şi înlocuieşte
standardul 9552-87. Acest standard descrie o metodă de examinare cu ultrasunete a
îmbinărilor suadte, cerinţele privind calificarea personalului implicat în examinarea US a
îmbinărilor sudate, condiţiile impuse echipamentului necesar, recomandări privind
volumul controlat, modul de pregătire a suprafeţelor, recomandări privind examinarea
materialului de bază, tehnicile de examinare recomandate şi cerinţele privind conţinutul
rapoartelor de examinare. Intr-o anexă, sunt precizate nivelurile de examinare pentru
diferite tipuri de îmbinări sudate.
d. STAS 12377 - 85 Controlul ultrasonic al placărilor prin sudare, laminare şi
explozie.
Standardul se referă la examinarea materialelor placate cu grosimea stratului placat
cuprinsă între 3 şi 15 mm şi conţine referiri la:
condiţiile tehnice de efectuare a controlului:
- aparatura de control: defectoscopul ultrasonic şi condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească, palpatoarele necesare;
- sistemul defectoscop - palpator şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească;
- starea suprafeţei de examinare;
- mediul de cuplare (apă, ulei, vaselină, glicerină);
- condiţii privind competenţa personalului care efectuează examinarea.
procedee de examinare:
- cu palpator normal monocristal de unde longitudinale;
- cu palpator dublu cristal;
- cu palpatoare înclinate de unde longitudinale şi/sau de unde transversale;
aprecierea rezultatelor;
menţiuni în raportul de examinare.
d. STAS 12671 - 91 Defectoscopie ultrasonică. Controlul ultrasonic al ţevilor din
oţel.
e. STAS 7802 - 79 Blocuri de calibrare pentru verificarea şi reglarea
defectoscoapelor.
f. STAS 8866 - 82 Controlul ultrasonic al laminatelor din oţel.
12.2.2 Terminologie
5
Extras din STAS 6914-90 Control nedistructiv acustic. Defectoscopie ultrasonică.

Terminologie.
¾ Defectoscop ultrasonic - instalaţia care permite evidenţierea şi localizarea unui

defect într-o piesă, cu ajutorul impulsurilor ultrasonore.
¾ Amplificare - modificarea controlată a înălţimii semnalelor vizualizate de
defectoscopul ultrasonic.
¾ Atenuare - diminuarea intensităţii unui fascicul ultrasonic.
¾ Baza de timp - urmă luminoasă, orizontală, pe ecranul tubului catodic al
defectoscopului, obţinută astfel încât distanţele măsurate de-a lungul ei sunt
proporţionale cu timpul, respectiv parcursul electronic.
¾ Bloc de etalonare sinonim bloc de calibrare - piesă cu dimensiuni precizate şi
proprietăţi fizice cunoscute, utilizată pentru calibrarea şi verificarea
echipamentului de control cu ultrasunete.
¾ Bloc de referinţă - Piesă care ajută la interpretarea rezultatelor obînute de la o
instalaţie de control ultrasonic, în general din acelaşi material cu obiectul
controlat, având dimensiuni şi forme semnificative. Blocul de referinţă poate
conţine sau nu defecte artificiale sau naturale.
¾ Cuplare - asigurarea unei transmisii acustice corespunzătoare între traductor şi
piesa de examinat.
¾ Ecou - impulsul US reflectat şi recepţionat de traductor.
¾ Ecou de defect - ecou provenit din reflexia impulsului ultrasonic incident de
pe o discontinuitate a piesei de examinat.
¾ Ecou de fund - ecou provenit de la suprafaţa piesei, opusă suprafeţei pe care
este aşezat traductorul. Termenul se referă în general la traductiare normale.
¾ Ecou de muchie - ecou provenit de la muchia unei piese. Termenul se referă în
general la traductoare înclinate.
¾ Ecoul de referinţă - ecou provenit de la un reflector cunoscut (gaură, muchie,
canelură, suprafaţa piesei) folosit la regalrea şi/sau controlul sensibilităţii,
uneori şi la aprecierea importanţei defectelor.
¾ Ecou fals - ecou indirect al defectului obţinut prin reflexii intermediare
parazite.
¾ Ecouri multiple - ecouri provenite de la reflexia repetată a impulsului
ultrasonic între suprafaţa de examinare şi o discontinuitate a piesei sau fundul
piesei.
¾ Iarbă - ecouri mici ce apar, în prezentarea A, datorită zgomotului de
amplificare şi zgomotului de material şi care se suprapun peste axa orizontală,
dându-i un aspect de iarbă.
¾ Indicaţie - semnal pe ecranul defectoscopului, care indică recepţia unui ecou.
¾ Interfaţă sinonim dioptru acustic sinonim suprafaţă de separare - suprafaţa de

separare dintre două medii cu proprietăţi acustice diferite.
¾ Prezentare A - formă de prezentare pe tubul catodic, în coordonate
rectangulare, având în abscisă timpul de propagare iar în ordonată
amplitudinea impulsului reflectat.
¾ Prezentarea B - formă de prezentare pe tubul catodic, în coordonate
rectangulare, având în abscisă deplasarea traductorului (în general rectilinie),
iar în ordonată timpul de propagare a impulsului reflectat.
¾ Prezentare C - formă de prezentare pe tubul catodic, în coordonate
rectangulare, care corespund cu coordonatele suprafeţei de examinare
(deplasarea traductorului) înregistrându-se amplitudinea ecoului
¾ Prezentare D - formă de prezentare pe tubul catodic, în coordonate
rectangulare, care corespund coordonatelelor de deplasare a traductorului
(distanţa de la defect).
¾ Reflector - discontinuitatea unei piese care produce reflexia fasciculului
ultrasonic incident. Reflectorul poate fi plan, cilindric, sferic etc.
¾ Sensibilitatea aparatului - raportul (în decibeli) dintre puterea impulsului de
emisie şi puterea unui ecou echivalent care egalează în înălţime zgomotul
aparatului.
¾ Sensibilitatea de evidenţiere - mărimea minimă a defectului al cărui ecou
poate fi distins prin amplitudinea sa de alte ecouri de pe ecranul aparatului, în
condiţii date de examinare.
¾ Sonogramă - reprezentarea grafică a părţii utile a fasciculului ultraonic produs
de un anumit traductor.
¾ Traductor sinonim palpator - unitate constructivă cuprinzând unul sau mai
multe piezoelemente care emit şi/sau recepţionează energia acustică..
¾ Traductor normal - traductor care emite unde sub un unghi de zero grade faţă
de normala la suprafaţa de contact.
¾ Traductor înclinat sinonim traductor unghiular - traductor care emite unde
transversale sau longitudinale în intervalul dintre unghiurile critice
corespunzătoare materialului.
¾ Transparenţă ultrasonică - proprietatea unui material de a permite trecerea
undelor ultrasonore cu o anumită atenuare.
¾ Unghi de incidenţă - unghiul din traductor dintre axa fasciculului şi normala la
talpa traductorului.
¾ Unghi de pătrundere al traductorului - unghiul în piesă format între axa
fasciculului şi talpa traductorului corespunzător unui anumit material.
¾ Zona moartă - zona din materialul controlat, măsurată de la traductor spre
interiorul piesei, în care nu pot fi obţinute indicaţii defectoscopice.
7
12.3 Aspecte teoretice
12.3.1 Generalităţi. Tipuri de unde.
Oscilaţiile mecanice într-un mediu material format dintr-o mulţime de puncte legate
între ele prin forţe elastice se propagă sub formă unde elastice.
In funcţie de modul în care mişcarea oscilatorie se transmite de la o particulă la alta
şi de direcţie de propagare a mişcării, undele elastice pot fi:
a. Unde longitudinale sau de compresiune, când direcţia de oscilaţie a particulelor
este paralelă cu direcţia de propagare (fig.12.1). Acolo unde particulele sunt
aglomerate, zonă de comprimare, presiunea va fi mai mare decât în regiunile unde
aceste particule sunt mai rare, zonă de rarefiere.
Extras din STAS 6914-90
"Undă longitudinală - undă elastică la care direcţia de vibraţie a particulelor
mediului este paralelă cu direcţia de propagare (se numeşte şi undă de
compresie)".
"Undă longitudinală târâtoare - undă emisă la 900 într-un material, însoţită de o
undă transversală emisă la 330".
directia
, de oscilatie
,
Comprimare Rarefiere
directia
,
de propagare
Fig.12.1 Unde longitudinale.
Propagarea undelor longitudinale este legată de variaţii locale de presiune, de

densitate şi de volum specific. Fiecare particulă de material o împinge pe următoarea aşa
încât perturbarea iniţială care a generat oscilaţia primelor particule, se propagă în orice
mediu. Undele longitudinale se propagă în medii solide lichide şi gazoase. Propagarea
undei longitudinale se face cu viteza sonică, CL, caracteristică fiecărui material.
Această viteză este în mare măsură independentă de frecvenţă, dar depinde starea
de agregare, de structura cristalină, de temperatură, de presiunea statică a mediului de
propagare şi de modulul de elasticitate al materialului.
b. Unde transversale sau de forfecare, când direcţia de oscilaţie a particulelor este
perpendiculară pe direcţia de propagare (fig.12.2). Undele transversale se propagă
doar în medii solide deoarece gazele şi lichidele nu opun nici un fel de rezistenţă
faţă de solicitări de forfecare. Acest tip de undă mai apar în coarde vibrante: vioară,
chitară etc.
Formarea undelor transversale nu este posibilă decât în mediile care pot prelua
tensiuni de forfecare, adică în mediile care au o anumită rigiditate transversală (modulul
de elesticitate trasnversală este diferit de zero).
Pentru propagarea acestor unde ultrasonore este necesar ca fiecare particulă să
exercite o forţă de atracţie asupra particulelor învecinate. Propagarea se face fără variaţie
de volum specific şi se bazează pe modul de exercitare a forţelor de atracţie care au
componente longitudinale şi transversale. Oscilaţia primelor particule se transmite celor
următoar, componentele longitudinale se anulează reciproc şi componentele transversale
se însumează şi pun în mişcare particula urmoare tot în direcţie transversală faţă de
direcţia de propagare.
directia
, de oscilatie
,
directia
,
de propagare
Fig.12.2. Unde transversale.
Viteza de propagare a undelor transversale este mai mică decât viteza de

propagare a undelor longitudinale.
In situaţia în care materialul este mărginit, există şi alte tipuri de unde, care se
formează din unde longitudinale sau transversale sau care se compun din combinaţii ale
acestora.
c. Unde de placă sau unde Lamb (sau de bară) când undele elastice sunt generate
în plăci sau în bare subţiri, apar vibraţii complexe care depind de grosimea
materialului, de lungimea de undă şi de tipul materialului solid.
Undele Lamb apar în locul undelor transversale când dimensiunile corpului solid
sunt comparabile cu lungimea de undă a ultrasunetelor.
Particulele mediului efectuează o mişcare pe o traiectorie eliptică într-un plan
perpendicular pe direcţia de propagare a frontului de undă.
Undele Lamb pot fi simetrice sau de dilatare (fig.12.3) sau asimetrice sau de
încovoiere (fig.12.4.).
9
directia
, de oscilatie
,
directia
,
de propagare
Fig. 12.3. Unde Lamb simetrice.
O undă longitudinală ajunsă în incidenţă oblică pe suprafaţa unui obiect de

examinat poate conduce la generarea undelor Lamb. O undă simetrică afectează
întreaga grosime a plăcii sau barei subţiri de că şi cum aceasta s-ar dilata şi s-ar
comprima succesiv după o direcţie perpendiculară pe direcţia de propagare.
directia
, de oscilatie
,
directia
,
de propagare
Fig. 12.4. Unde Lamb asimetrice.
Unda de încovoiere, Lamb asimetrică, se transmite de ca şi cum placa s-ar ondula

perpendicular pe direcţia de propagare. Din cauza modului mai complex de propagare, o
combinaţie între undele transversale şi cele longitudinale, viteza de propagare a undelor
Lamb este mai mică decât a celorlalte luate separat.
c. Unde Rayleigh sau unde de suprafaţă (fig.12.5) - unde care afectează numai un
strat subţire, la suprafaţa materialului, pe o adâncime de câteva lungimi de undă.
Undele Rayleigh sunt unde bidimensionale cu o atenuare mai mică decât cea a
undelor longitudinale sau transversale şi, la fel ca şi undele Lamb, se propagă
numai în medii solide.
Sub acţiunea acestor unde, suprafaţa obiectului examinat va avea o mişcare
combinată longitudinală şi transversală, particulele de material având o mişcare de
oscilaţie după o traiectorie eliptică. Condiţia apariţiei acestui tip de undă, care afectează o
grosime a corpului solid ceva mai mare decât lungimea de undă este un unghi de
pătrundere în material mai mare decât cel de al doilea unghi critic şi o suprafaţă de
separare a două medii cu impedanţe acustice foarte diferite (de exemplu: oţel-aer).
miscarea
,
particulei
directia
,
de propagare
Unde Rayleigh in otel
,
a
Unde Rayleigh
miscarea
,
particulei
Unde de suprafata
,
,
c
Fig. 12.5. Unde Rayleigh: a - mişcarea particulelor şi direcţia de propagare;

b - schematizarea undelor Rayleigh; c - propagarea undelor de suprafaţă într-un corp finit.
In ansamblu, undele Rayleigh sunt constituite dintr-un număr de cicluri, ceea ce

înseamnă că toate particulele vor descrie traiectorii eliptice, de aceeaşi formă la diverse
adâncimi de la suprafaţă.
Undele de suprafaţa, de acelaşi tip, sunt generate, de exemplu, de cutremurele de
pământ şi se propagă la distanţe mari.
Intrucât undele Rayleigh se propagă şi după muchiile obiectului de investigat, ele
pot fi folosite la detectarea defectelor de suprafaţă, în cazul unor suprafeţe greu
11
accesibile. In figura 12.5.a sunt prezentate schematic: traiectoria unei particule atunci
când ea este implicată într-o mişcare oscilatorie tip Rayleigh, în figura 12.5.b este
schematizatropagarea undei de suprafaţă într-o manieră care s;a permitarea cu celelalte
tipuri de unde şi în figura 12.5.c propagarea undelor într-un corp solid. Se evidenţiază
grosimea de material afectată în comparaţie cu lungimea de undă
Corpurile solide au particulele componente strâns legate între ele aşa încât poziţia
relativă a atomilor sau moleculelor se poate modifica foarte puţin sub acţiunea unor forţe
exterioare. In structurile cristaline, nodurile reţelei sunt centrele în jurul cărora oscilează
atomii. In timpul unei solicitări în domeniul elastic, reţeaua cristalină se deformează şi
revine la forma iniţială după ce solicitarea exterioară încetează. Atomii din reţeaua
cristalină interacţionează între ei prin forţe de atracţie şi respingere. La întindere, forţele
de atracţie se opun îndepărtării atomilor şi la compresiune se opun apropierii forţele de
respingere. Existenţa forţelor de atracţie şi respingere explică tendinţa sistemului de a
reveni la starea de echilibru.
12.3.2 Mărimi caracteristice ale undelor US.
Mişcarea fiecărei particule din mediul în care se propagă undele US este

caracterizată de urmoarele mărimi fizice: elongaţie, fază, frecvenţă, amplitudine, viteză
¾ Viteza sonică, viteza de propagare a undelor, notată cu c, este dependentă de natura
mediului şi anume de densitatea acestuia şi de viteza de propagare.
Viteza undelor longitudinale este dată de realaţia:
E
cL = , [m/s] (12.1)
ρ
unde, E este modulul de elasticitate longitudinală;

ρ - densitatea materialului.
Viteza undelor transversale este dată de relaţia:
G
cT = , [m/s] (12.2)
ρ
unde, G este modulul de elasticitate transversală.

Viteza undelor de suprafaţă este mai mică decât viteza undelor transversale, astfel:
cT = (0,55...0,60) cL (12.3)
Viteza undelor de suprafaţă, cS = (0.90...0,95) cT
In tabelul 12.1 sunt precizate câteva valori ale vitezelor de propagare în materiale
uzual examinate sau folosite în controlul cu ultrasunete.
Tabelul 12.1
Câteva mărimi caracteristice la propagarea undelor US la temperaturi 15-20 0C.
Impedanta
Nr. Mediul de propagare Densitatea, ρ Viteza, cL Viteza, cT acustica, ρ. cL
103 Kg/m3 m/s m/s 106 kg. s /m2
1. Oţel 7,85 5940 3230 45,9
3
2. Aer 1,293 . 10 331 - 0,92
3. Aluminiu 2,7 6300 3080 17
4. Araldit 1,2 2500 1070 3
5. Argint 10,5 3600 1590 38
6. Cadmiu 8,02 2780 1500 22,8
7. Cauciuc 0,91 1479 - 2,09
8. Cauciuc artificial dur 1,2 2300 - 2,8
9. Cupru 8,93 4600 2260 41
10. Apă 0,999 1483 - 1,43
11. Apă de mare 1,025 1510 - 1,55
12. Fier 7,87 5850 - 46
13. Fontă cenuşie 6,9...7,35 3500...5800 2200...3200 -
14. Magneziu 1,7 5800 3080 9,1
15. Molibden 10,2 6250 3350 73,7
16. Nichel 8,9 5600 2960 50
17. Aur 19,32 3240 1200 63
18. Plexiglas 1,2 2680 1250 3,2
19. Plumb 11,4 2160 700 24,6
20. Oţel inoxidabil 7,9 5650 3060 45
21. Cuarţ 2,65 5720 3515 15,2
22. Titan 4,5 5990 3120 27
23. Wolfram 19,3 5460 2620 83
24. Zinc 7,1 4170 2410 29,6
25. Zirconiu 6,51 4650 2300 30,3
In cazul oţelurilor obişnuite, modulul de elasticitate longitudinală, E, poate varia

între 185.103 N/mm2 la 210.103 N/mm2, în funcţie de conţinutul de carbon. în timp ce
coeficientul lui Poisson şi densitatea rămân aproape constante. In aceste condiţii, viteza
undelor longitudinale poate varia între 5570 m/s şi 5940 m/s, cu o valoare de 5880 m/s
pentru oţel moale.
Valorile vitezelor acustice depind de starea materialului: brut turnat, recopt,
recristalizat etc., de puritatea şi de compoziţia chimică, în cazul aliajelor şi de
temperatură. De aceea valorile sunt uşor diferite de la autor la autor.
In general.autorii precizează valorile medii.
¾ Impedanţa acustică, z = ρ . c, este o mărime caracteristică a mediului. Impedanţa

acustică este foarte mică pentru gaze, astfel pentru o bună transmitere a energiei
13
ultrasonore în materialul piesei de investigat este necesar să se folosească un material

de cuplare lichid, cu o impedanţă acustică mult mai bună.
¾ Lungimea de undă, λ = c / f , depinde de frecvenţa f şi de viteza de propagare.

Această caracteristică a undelor are o deosebită importanţă în determinarea mărimii
defectului minim detectabil. Astfel, de exemplu pentru apă, în cazul utilizării unei unde
cu frecvenţa de 4 MHz, λ este 0,37 mm.
La examinarea materialelor metalice, exprimând într-un mod simplist, se poate spune
că defectul minim detectabil trebuie să fie mai mare decât lungimea de undă a undei
utilizate.
12.3.3 Proprietăţi şi fenomene utile în defectoscopia US
Ultrasunetele au numeroase proprietăţi în interacţiunea cu materia. Dintre acestea

numai unele sunt în mod deosebit utile în defectoscopia US.
Intrucât majoritatea defectelor detectabile US sunt discontinuităţi în material,
discontinuitate care se caracterizează din punctul de vedere al propagării undelor prin
aceea că are o impedanţă diferită, cele mai importante proprietăţi ale US sunt cele care se
manifestă la interfaţa a două medii: material piesă-discontinuitate.
¾ Atenuarea US în funcţie de distanţa strabătută.
Dacă se consideră o sursă US punctiformă (fig.12.6) care produce un front de undă
sferic se observă că la o distanţă r1, presiunea sonică pe suprafaţa S1 are o valoare p1 şi la
o distanţa dublă, 2 r2, presiunea sonică pe suprafaţa S2 are o valoare p2 mai mică decât p1.
p2
p1
r1 S1 S2
2r 1
Fig. 12.6. Variaţia presiunii sonice în funcţie de distanţă.

Presiunile sonice pe cele două suprafeţe variază invers proporţional cu distanţa:
p2 r12
= (12.4)
p1 r2 2
Dacă se consideră r1 =1 se obţine legea de variaţie a presiunii în funcţie de distanţă.

p = p1 . 1/r (12.5)
¾ Difracţia şi difuzia undelor ultrasonore

Undele sonice prezintă proprietatea de difracţie - de ocolire - a obstacolelor

(fig.12.7). Fenomenul constă în diminuarea mărimii "umbrei" din spatele unui obstacol şi
este asemănător fenomenului de ocolire specific luminii.
In cazul examinării cu ultrasunete, cunoaşterea difracţiei are o importanţă practică
deosebită deoarece la aprecierea mărimii defectului real trebuie să se ţină cont de unghiul
η, care caracterizează fenomenul de ocolire. In figura 12.7 se poate observa că o
discontinuitate cu dimensiunea caracteristică a va determina un efect de umbră de
dimensiune a'< a. Raportul în care stau cele două mărimi depinde de forma şi mărimea
obstacolului şi de lungimea de undă a fasciculului US.
Dacă dimensiunea caracteristică a defectului raportată la lungimea de undă este mai
mică decât 1, atunci indicaţia de defect va fi a'. Dacă, însă acest raport este mai mare, dar
apropiat de 1 şi obstacolul se află în interiorul unei piese cu o grosime mult mai mare
decât lungimea de undă atunci zona de "umbră" determinată de defect nu se mai
manifestă deloc în exteriorul piesei. Astfel perturbaţia produsă de defect asupra
fasciculului US devine nefolositoare controlului întrucât nu poate fi recepţionată.
Fenomenul de difracţie a undelor se explică pe baza principiului lui Huygens:
"undele care se propagă în afara unei suprafeţe închise, conţinând sursa de oscilaţie, sunt
identice cu undele care s-ar obţine înlocuind sursa respectivă cu surse elementare
separate, convenabil repartizate pe toată suprafaţa şi a căror înfăşurătoare constituie noul
front de undă".
a a a
a' < a a' < a

a a a
>1 >1 <1
Fig.12.7. Dependenţa fenomenului de ocolire a obstacolelor

de mărimea acestuia şi de lungimea de undă.
Discontinuităţile din material - obstacole - pot produce pe lângă difracţie şi

fenomenul de difuzie a undelor.
In STAS 6914-90, difuzia este definită ca fiind: scăderea presiunii ultrasonice ca
urmare a reflexiei, sau refracţiei prin materialul străbătut.
Fenomenul de difuzie înseamnă deci, o anumită împrăştiere cauzată de mici reflexii
şi refracţii în interiorul materialului, la limitele de grăunţi sau în structura cristalină a
acestuia, sau altfel spus, abaterea unei părţi a energiei ultrasonore de la direcţia de
propagare a fasciculului
Difuzia este una dintre cauzele principale ale atenuării.
15
¾ Atenuarea energiei ultrasonore

In afară de atenuarea în funcţie de distanţă, ca urmare a interacţiunii US cu mediul în
care se propagă, o parte de energie se transferă mediului, se consumă deci, ceea ce
conduce la o atenuare a energiei sonore.
Atenuarea are două cauze principale: absorbţia şi difuzia sau împrăştierea.
Absorbţia se produce datorită faptului că o parte din energia ultrasonoră este direct
convertită în căldură. La propagarea fasciculului o parte din energia acestuia se
transformă în căldură ca urmare a microfrecărilor care se manifestă la transmiterea
mişcării de oscilaţie de la o particulă la alta, în radia;tie termică, varia;tii ale energiei
cinetice a moleculelor, difuzie datorita diferentie de presiune etc..
Difuzia sau împraştierea determină o diminuare a energiei fasciculului întrucât o
parte din energie se consumă pe altă direcţie decât direcţia principală de propagare a
undei incidente.
Atenuarea poate fi descrisă printr-o relaţie exponenţială, denumită legea lui Lambert:
P = P0 ⋅ e−αx (12.6)
unde, P şi P0 sunt presiunile sonice, după ce fasciculul a străbătut o grosime x de

material şi, respectiv, presiunea la sursă, iar α este coeficientul de atenuare.
De obicei atenuarea se exprimă în decibeli (20logP/P0) sau în procente.
Corespondenţa între aceste două scări este dată în tabelul 12.2.
Tabelul 12.2
Corespondenţa dB → %
dB 0 1 2 3 4 5 6 12 20 40 100
% 100 89 79 71 63 50 40 25 10 1 0,001
Coeficientul de atenuare α este dependent de frecvenţă şi dimensiunea grăunţilor

cristalini. In unele lucrări de specialitate [5] este precizată o relaţie în care se iau în
considerare aceste influenţe:
α ≅ k1 ⋅ f + k2 ⋅ G 3 ⋅ f 4 (12.7)
unde, f este frecvanţa, G - dimeniunea medie a grăunţilor cristalini şi k1, k2 nişte
constante de proporţionalitate.
Primul termen din relaţia de mai sus este direct proporţional cu frecvenţa şi
corespunde absorbţiei. Al doilea termen depinde de anizotropia şi structura mediului care
poate fi caracterizată prin mărimea G - dimensiunea medie a grăunţilor cristalini.
Relaţia de mai sus este valabilă atât timp cât G este mult mai mic decât lungimea de
undă.
Dacă G este mult mai mare decât λ, relaţia 12.7 devine:
α ≅ k1 ⋅ f + k3 / G (12.8)
Câteva valori ale coeficientului de atenuare în diverse materiale sunt prezentate în

tabelul 12.3.
Tabelul 12.3
Valori ale coeficientului de atenuare α în cazul undelor
longitudinale cu frecvanţa de 2 MHz
Material α (dB/m)
Oţel 5 - 50
Aluminiu 1-5
Apă 1
Fontă 20 - 200
Plexiglas 500
Cunoscând coeficienţii de atenuare precum si cauzele care determină acest fenomen

se pot stabili o serie de recomandări practice în vederea stabilirii, pe de o parte, a
oportunităţii aplicării controlului US şi, pe de altă parte, a măsurilor de prevedere pentru
compensarea atenuării sau pentru stabilirea limitelor de aplicabilitate.
De exemplu, produsele laminate din oţel, aluminiu şi magneziu se pot controla fără
probleme cu frecvenţe de 2 - 6 MHz, în timp ce piesele turnate tot din oţel sunt
controlabile, cu mari precauţii cu frecvenţe de 0,5 - 1 MHz.
Ultrasunetele sunt puternic absorbite în gaze şi slab absorbite în lichide şi solide.
Atenuarea delimitează practic penetrabilitatea undelor.
Din punct de vedere al componenţilor structurali ai oţelului, atenuarea maximă este
în austenită, urmată de ferită, are valori medii în perlită şi minime în martensită
(fig.12.8). Produsele turnate prezintă o atenuare superioară structurilor deformate, chiar
la aceeaşi mărime a granulaţiei.
α austenită ferită perlită martensită
Fig.12.8. Sensul de creştere al valorii coeficientului de atenuare liniare pentru diverse

componente structurale ale oţelurilor.
Din punctul de vedere al tehnologiei de prelucrarea atenuarea creşte conform

sensului precizat în figura 12.9.
α turnare forjare laminare
Fig.12.9. Sensul de creştere a atenuării în funcţie de tehnologia

de prelucrare a produsului examinat
Produsele laminate, forjate şi în mod special cele turnate din oţeluri inoxidabile
austenitice precum şi oţelurile refractare, bogat aliate cu crom, nichel sau mangan, unele
aliaje neferoase cum ar fi alamele şi bronzurile se pot controla US numai în anumite
17
cazuri particulare, în funcţie de compoziţia chimică efectivă, structură şi dimensiunea

caracteristicăunţilor cristalini. în general, materialele mai sus enumerate se controlează
greu cu ultrasunete având un coeficient de atenuare mare. Pentru a mări puterea de
penetrare este necesar să se folosească unde cu lungime de undă mai mare, astfel încât să
fie mult mai mare decât dimensiunea grăunţilor cristalini.
¾ Reflexia şi refracţia
La limita de separare a două medii cu impedanţă acustică diferită, z1< z2, o undă
incidentă normală la suprafaţă se transmite doar parţial în mediul 2 întrucât o parte se
reflectă. Proporţia în care o undă se transmite sau/şi se reflectă depinde de impedanţele
acustice ale celor două medii.
In figura 12.10 este prezentat schematic cazul incidenţei normale pe o suprafaţă de
separaţie plană.
, ,
Unda incidenta
Unda reflectata
, ,
Un
1
, 1
da
Suprafata
,
in
, de separare
cid
2
Unda transmisa
en
,
, ta
Fig.12.10. Reflexia şi transmisia undei Fig.12.11. Solicitarea la compresie şi efortul

ultrasonore plane la o interfaţă plană sub tangenţial produse de o undă incidentă sub
incidenţă normală. un unghi la interfaţa a două medii.
, Tr
Normala
Li ' Lr
1
Un
1 1
,
da
inc
i de
nta ,
'
2 LT
2
TT
Fig.12.12. Reflexia şi refracţia la interfaţa a două medii cu impedanţă acustică diferită, cazul
incidenţei oblice: Li – unda longitudinală incidentă; Lr – unda longitudinală reflectată; LR – unda
longitudinală refractată; Tr – unda transversală reflectată; TR – unda transversală refractată.
,
Normala
Lr Lichid
Li
Li 2 2 Lr
1 1
1
Tr
1 Lichid 2 Unde de suprafata
,
,
LT
2 ' Solid
2
Solid TT
Fig. 13. Reflexia totală a undei Fig. 14. Reflexia totală a undei
longitudinale. transversale.
19
L
L
T L T L TT
L
d
T
L T L
Fig. 15. Transformarea undelor într-o

epruvetă metalică cu pereţi paraleli.
Zona Fresnel Zona Fraunhofer
I (camp apropiat) (camp indepartat)
,
Io
8
a2 2
a2
2
Fig. 16. Variaţia intensităţii de-a lungul axei unei surse ultrasonore circulare.
%
e 10
si bilitat
Sen
Unghi solid o Sensibilitate 100 %
a
D
Zona Zona Fraunhofer

Fresnel
camp
apropiat
Fig. 17. Zona Fresnel şi unghiul de directivitate.
Fig. 18. Difracţia ultrasunetelor.

incarcare electrica
,
,
oscilatii
, electrice
oscilanta
,
+ (-) (-) +
sursa de curent
,
alternativ
aparat
oscilatii
, mecanice oscilatii
, mecanice
de masura
,
,
a b
Fig. 19. Efectul piezoelectric sau efectul Curie:
a – încărcare electrică oscilantă; b – producerea oscilaţiilor mrcanice.
E R E/R E R E/R
emisie receptie
, emisie / receptie
,
emisie receptie
, emisie / receptie
,
Fig. 20. Palpatoare normale – simbolizare. Fig. 21. Palpatoare înclinate –

simbolizare.
E R fisa
, palpatorului
carcasa
,
conductori
material fonoabsorbant
a b c material piezoelectric
suprafete
, metalizate
talpa de cuplare
,
Fig. 22. Palpatoare: Fig. 23. Construcţia palpatorului normal.
a – dublu cristal; b – cu focalizare
cilindrică; c – cu focalizare sferică.
fisa
, palpatorului carcasa
,
material piezoelectric
conductori
material fonoabsorbant
suprafete
, metalizate talpa de cuplare
,
Fig. 24. Construcţia palpatorului înclinat.

microsursa
,
unde plane
unde sferice
infasuratoarea undelor sferice

,
interfata
,
Fig. 25. Producerea fasciculului

ultrasonic.
21
I
[%]
100
50 banda frecventa
,
inscrisa pe
,
de
frecventa
, palpator
,
1 2 3 f [MHz]
Fig. 1. Frecvenţa us.
placuta
, piezoelectrica
,
p 2/2
zona moarta p 1/2
,
p1 p2
D
N
- 6dB
camp apropiat camp indepartat
,
zona Fresnel zona Fraunhofer
Fig. 2. Caracteristica sonică la “-6dB” a unui palpator emisie / recepţie.

E/R palpator emisie / receptie

,
discontinuitate cu
suprafata
, mica de
,
reflexie
A1 A2 A2 > A 1
senzitivitate mica senzitivitate mare

,
Fig. 3. Senzitivitatea palpatoarelor.
E/R
d = d2- d 1
d1
d2
D1 d - mic
D2
ecou provenit de la D 1
ecou provenit de la D 2
rezolutie
, slaba rezolutie
, buna
,
Fig. 4. Rezoluţia sau puterea separatoare.
I I
reflector mare
reflector mic
d d
Fig. 5. Reflexia dependentă de mărimea reflectorului.

23
I I I max.f > I max.n

I max.f Nf < N n
I max.n
Nn d d
Nf
Palpatoare normale Palpatoare focalizate
Fig. 6. Variaţia intensităţii fasciculului US în funcţie de distanţă.
tc
t = r 2/ 2 f c
f
r
elemente
piezoelectrice
f
Fig. 7. Focalizarea electronică.

Lucrarea nr. 9
METODE DE EXAMINARE CU ULTRASUNETE
1.Noţiuni generale şi terminologie
Metoda cu impuls reflectat (sinonime: metoda ecoului, puls-echo) – metodă

de examinare cu ultrasunete, emise sub formă de impulsuri, la care se inregistrează cu
acelaşi traductor ecoul primit de la un reflector (discontinuitate, fundul piesei, muchia
tablei etc).
Metoda cu impuls transmis (sinonim : metoda umbrei) – metodă de
examinare cu ultrasunete, la care se înregistrează, cu un al doilea traductor,
impulsurile care au străbătut materialul examinat, afectate sau nu de prezenţă unei
discontinuităţi.
Metoda cu ecouri repetate - metodă de examinare cu ultrasunete, la care se
înregistrează ecourile multiple (repetate) produse prin reflexia de mai multe ori a
impulsurilor pe suprafeţele opuse ale piesei sau /şi discontinuităţilor.
Examinare prin contact – examinare la care palpatorul se găseşte în contact
cu piesa examinată, prin intermediul unui cuplant.
Examinare prin imersie – examinare la care traductorul şi piesa examinată
sunt cufundate parţial sau total într-o baie cu lichid.
Examinare cu fascicul direct – examinare la care fasciculul ultrasonor ajunge
direct în zona care interesează, fără reflexii intermediare.
Examinare cu fascicul reflectat − examinare la care fasciculul ultrasonor
ajunge în zona care interesează, după una sau mai multe reflexii pe suprafaţele piesei.
Examinare (cu incidenţă) normală − examinare la care undele ultrasonice
sunt introduse perpendicular pe suprafaţa piesei.
Examinare (cu incidenţă) oblică − examinare la care undele ultrasonice sunt
introduse sub un unghi în raport cu normala la suprafaţa piesei.
Tehnică de examinare pozitivă – mod de examinare la care discontinuităţile
sunt evidenţiate prin apariţia unui semnal.
Tehnică de examinare negativă – mod de examinare la care discontinuităţile
sunt evidenţiate prin absenţa unui semnal.
2. Metoda impulsului reflectat (metoda ecoului)
Ecou – impuls ultrasonic reflectat de o suprafaţă de separare şi recepţionat de

palpator (sinonim cu termenul general: indicaţie).
Ecou de defect – ecou provenit din reflexia impulsului ultrasonic incident pe
suprafaţa unei discontinuităţi a piesei.
Ecou fals – ecou indirect al discontinuităţii, obţinut prin reflexii intermediare
nedorite.
Ecou de fund, ecou de muchie – v. lucrarea nr. 1.
1
Schema de bază (examinare cu unde longitudinale), v. figura 3.1.
E/R • Un singur palpator;

I
I F • Distanţele parcurse de
impulsul ultrasonic sunt
proporţionale cu
s Ks distantele dintre ecourile
obţinute pe display;
F • Discontinuitatea este
complet determinată în
E/R planul xy şi pe
I
I adâncimea z;
F
D • Distanţa până la
discontinuitate se poate
d
D Kd măsura pe baza de timp

(scara distanţelor);
F • Tehnică de examinare
pozitivă.
E/R
I
I D Notaţii: I – impulsul iniţial;
D –defect; F – fundul piesei;
D
• Amplitudinea ecoului
este proporţională cu
mărimea suprafeţei
F reflectorului.
Fig. 3.1. Examinarea cu unde longitudinale.
Schema de bază (examinare cu unde transversale) v. figura 3.2
2
E/R I Mi
• Pentru tablele cu
lungime mare, ecoul
de muchie poate lipsi;
B
Mi
• Tehnică de exminare
pozitivă;
E/R I D
Mi
D
• Examinare cu
Mi
fascicul direct;
E/R I Ms
Ms
• Examinare cu
E/R fascicul reflectat;
I
• Examinare cu
fascicul reflectat de
mai multe ori.
Fig. 3.2. Exemple de examinare cu unde transversale.
Distanţă proiectată, dp – proiecţia pe suprafaţa de examinare a parcursului

sonor dintre indexul palpatorului înclinat şi un reflector (fig. 3.3, a).
Distanţă proiectată redusă, dr – distanţa dintre partea frontală a palpatorului

înclinat şi proiecţia reflectorului pe suprafaţa de examinare. Ea este egală cu distanţa
proiectată minus distanţa dintre indexul palpatorului şi partea frontală a acestuia
(sinonim: distanţă redusă).
E/R E/R b
dp dr
d d
a) b)
dp = d sinα dr = dp – b
dr = d sin α - b
Fig. 3.3. Distanţa proiectată şi distanţa redusă.
Observaţie: calibrarea scării distanţelor poate fi făcută şi în distanţe proiectate
sau distanţe reduse.
3
3. Metoda ecourilor repetate
Examinarea cu ecouri repetate constituie un caz particular al examinării cu

impuls reflectat. Sporind energia impulsurilor şi amplificarea se poate obţine o
succesiune de ecouri provenite de la reflexia repetată a undelor ultrasonore pe acelaşi
reflector (fundul piesei sau suprafaţa discontinuităţii).
E/R
I
s s
E/R
I
d
E/R
Fig. 3.4. Examinarea cu ecouri repetate.
Examinarea cu ecouri repetate, folosind unde transversale, este mai puţin

folosită din cauza dificultăţii obţinerii ecourilor prin reflexia undelor pe suprafeţe
opuse. În cazul în care amplificarea şi enegia undelor sunt suficient de mari se pot
obţine mai multe categorii de ecouri repetate care pot îngreuna interpretarea
oscilogramei, aşa cum rezultă şi din figura 3.5. Pentru identificarea ecourilor se vor
lua în considerare distanţa dintre ecouri şi amplitudinea lor (ecourile repetate au
amplitudine din ce în ce mai mică).
Astfel:
F1 este ecou de fund;
F2 este ecou de fund repetat;
D1 este ecou de defect;
D2 … D6 ecouri de defect repetate;
D’1 este ecou de defect obţinut după prima reflexie a undei principale;
D’2 şi D’3, ecourile repetate ale lui D’1.
Adeseori printr-un reglaj corespunzător al defectoscopului (de exmplu prin reducerea

amplificării) o parte din aceste ecouri repetate dispare.
4
Fig. 3.5. Oscilogramă complexă conţinând ecouri repetate.
4. Metoda de examinare cu impuls transmis

Schema de baza (v. fig. 3.6 şi 3.7) presupune folosirea a două palpatoare,
aliniate, astfel încât unul să îndeplinească funcţia de emitor E iar cel de al doilea,
funcţia de receptor R. Cele două palpatoare se cuplează la defectoscop la mufe
diferite.
E
• Discontinuitatea este pusă în
evidenţă prin micşorarea
amplitudinii semnalului
A
receptat sau dispariţia totală a

acestuia;
R
• Tehnică de examinare
E
negativă;
A1
• Discontinuitatea este localizată

prin
A1 < A proiecţia ei în planul x – y dar
R nu se
poate preciza adâncimea
E la care ea se află;
• Dificultăţi la alinierea
palpatoarelor.
Fig. 3.6. Examinarea prin metoda umbrei cu unde longitudinale.

5
L = s tg • Examinare cu fascicul direct;
E
B palpatoarele amplasate pe feţele
opuse ale piesei;
• Alinierea este asigurata prin
s
respectarea distantei L şi orientarea
R palpatoarelor în acelaşi plan.
L = 2 s • Examinare cu fasciul reflectat;
t B
E R palpatoarele amplasate pe aceeaşi
faţă a piesei;
Oscilograme, la fel ca în fig. 3.6.
Fig. 3.7. Examinarea prin metoda umbrei, folosind unde transversale.
5. Examinarea cu palpator emisie- recepţie (E – R)
Palpatorul emisie-recepţie (dublu - cristal) poate fi folosit pentru a examina o

anumită zonă de sub suprafaţa palpată (fig. 3.8.). Modul de cuplare la defectoscop este
identic cu cel folosit la examinarea prin metoda cu impuls transmis (la mufe diferite).
Maxim de sensibilitate
Domoniul de lucru
Zona moarta
E-R
Fig. 3.8. Folosirea palpatorului emisie- recepţie:

a – caracteristica sonică; b – determinarea zonei de maximă sensibilitate folosind un bloc de
referinţă în trepte.
Oscilogramele obţinute la examinarea cu palpator E – R sunt prezentate în

figura 3.9.
6
discontinuitate aflată la
adâncimea de maximă
sensibilitate produce un
semnal cu amplitudine
maximă.
Când discontinuitatea se
află sub adâncimea de
maximă sensibilitate sau
deasupra acesteia,
semnalul recepţionat are
amplitudine mică sau
lipseşte.
O oscilogramă fără
semnal recepţionat arată
că în zona de sensibilitate
a palpatorului (haşurată
dublu în fig.9.8,a) nu
există o discontinuitate.
Fig. 3.9. Oscilograme obţinute la examinarea cu palpatoare E – R.
5. Modul de lucru
Folosind blocurile de referinţă din dotarea laboratorului, studenţii vor

experimenta metodele de examinare descrise la punctele 2…5 şi vor interpreta
oscilogramele obţinute.
Se întocmeşte o fişă de observaţie în care se consemnează:
- metoda de examinare folosită;
- schiţa de amplasare a palpatoarelor;
- oscilogramele obţinute;
- observaţii asupra metodei (aplicabilitate, avantaje – dezavantaje, factori
perturbatori etc).
7
Control Nedistructiv
Sisteme de control cu
ultrasunete
z Datorita celui de-al doilea razboi modial,sonarul, adica tehnica prin care se trimiteau undele
sonore prin apa si se observau ecourile care se intorceau de la obictele de sub apa, i-au
inspirat pe unii dintre primii investigatori ai ultrasunetelor sa exploreze cai de aplicare a
conceptului in domeniul medical.In anul 1929 si anul 1935, Sokolov a studiat folosirea
undelor sonore in detectarea metalelor. Mulhause, in 1931, a obtinut un patent pentru
folosirea ultrasunetelor , folosind 2 traductoare pentru a detecta defectele din solide.
Firestone in 1940 si Simons in 1945 au dezvoltat o tehnica de dezvoltare cu pulsuri
ultrasonice folosind metoda puls-ecou.
z Putin dupa cel de-al doilea razboi mondial cercetatorii din Japonia au inceput sa
exploreze capabilitatile ultrasunetelor din punct de vedere medical. De abia in anii 50
japonezii au prezentat americanilor si europenilor cercetarile pe care le-au realizat in
domeniul medical folosind ultrasunetele pentru a gasi tumori si galemele mamare.
z In urmatoarele decenii americanii au facut mai multe descoperiri in acest domeniu
ajungandu-se sa se detecteze cu ultrasunetele cancerul, sa se vizualizeze tumorile in
subiecti vii.
z Controlul cu ultrasunete este practicat de multe decenii.O rapiditate in dezvoltarea
instrumentelor s-a datorat avantajelor tehnologice din anii 1950 si pana in
prezent.Computerele au ajutat la dezvoltarea aceste tehnici deoarece le-au procurat
tehnicienilor aparate mai mici si cu mai multe capabilitati.Odata cu aceste computere s-au
dezvoltat si senzorii de miscare si robotii care au adus un aport major in dezvoltarea testarii
cu ultrasunete.
z Uitandu-ne in viitor, cei care lucreaza in domeniul controlului nedistructiv vad noi
oprtunitati. Armata si industriile nucleare joaca un rol important in dezvolarea domeniului de
control nedistructiv. Crescand competitia globala se vor produce schimbari majore in
dezvoltarea de produse noi.
Avantajele controlului nedistructiv cu ultrasunete
z Testarea cu ultrasunete este sensibila la discontinuitatile de suprafata

dar si cele din subsol
z adancimea de penetrare pentru detectia si masurarea defectelor este
net superioara celorlalte metode de control nedistructiv
z numai accesul pe o singura parte este necesara cand tehnica
pulsatorie este folosita
z are o mare acuratete in determinarea pozitiei reflectorului si in a
estima marimea si forma
z este nevoie de o pregatire minimala
z echipamentul electronic procura rezultate instantanee
z cu sistemele automate pot fi produse imagini detaliate
z are si alte scopuri, ca masurarea grosimii ca un plus la determinarea
defectului
Dezavantajele controlului nedistructiv cu
ultrasunete
z suprafata trebuie sa fie accesibila ca sa se trimita ultrasunetele

z pregatirea si iscusinta trebuie sa fie mai bune ca la celelate metode
z in mod normal necesita un mediu de cuplare ca sa se poata realiza
transferul de energie sonora in specimenul de testat
z materialele care sunt dure, au forme neregulate, foarte mici ca
dimensiuni foarte subtiri sunt foarte greu de inspectat
z turnarea fierului si alte materiale de proasta calitate sunt dificil de
inspectat datorita transmisiei scazute de sunet si a semnalului de
zgomot foarte mare
z defectele liniare orientate paralel cu unda sonora pot sa fie nedectate
z standardele sunt necesare atat pentru calibrarea echipamentului dar si
pentru caracterizarea defectelor
Principiu de control
În principiu, ultrasunetele sunt reflectate de

orice suprafaţă şi de orice defect intern. În
majoritatea cazurilor acelaşi traductor emite
şi recepţionează ultrasunetele. Impulsurile
ultrasonice sunt convertite în semnale
electrice afişate pe ecran. Amplitudinea
semnalului reflectat este oarecum
proporţională cu mărimea defectului. Timpul
sonic parcurs ne dă informaţii privind locul
defectului. Suprafaţele frontale şi de fund dau
ecouri mari. Zona de control este încadrată
într-o poartă electronică în interiorul căreia
vor fi evaluate numai defectele. Se stabileşte
un prag care decide dacã defectul găsit este
critic. Mărimea acestui prag se determinã
uzual, folosind fie amplitudinea ecoului de la
un reflector cunoscut, cum ar fi ecoul de
fund, fie ecoul provenit de la un defect
artificial.
Metode si echipamente de control cu ultrasunete:
Echograph
z Electronica digitală modernă poate

comanda un sistem de control cu
foarte multe canale. Versiunea actualã
a sistemului electronic digital
ECHOGRAPH oferã o mare varietate
de parametri liber programabili.
Important pentru beneficiari este
folosirea a pînă la patru porţi de
control. Fiecare poartă de control
poate evalua ecourile după trei
praguri diferite. Semnalele cele mai
slabe pot fi amplificate cu mai mult de
100 dB. Frecvenţă mare de repetiţie şi
bandă largã de frecvenţă sunt două
lucruri obişnuite pentru acest sistem.
Deasemeni se poata adapta un
algoritm de suprimare a zgomotului.
z DAV – sistem de admistrarea datelor
Pentru corecta documentare a
controlului ultrasonic se recomandă
un sistem de administrare a datelor.
Parametrii de control şi datele
rezultate sunt prezentate în tabele,
grafice şi statistici.
Echograph 1155
Sistemul liber programabil Ecograph

1155 poate fi folosit in controlul
ultrasonic automat al:
z barelor
z tevilor
z profilelor
z taglelor
z buteliilor
z recipientilor pentru gaze
Ca o completare a acestui aparat
se poate oferii sistemul de
administrare a datelor DAV,
respectiv componentele electronice
necesarepentru prelucrarea datelor
de control
Echograph 1155
z Reglarea instalaţiei de control prin

intermediul consolei de deservire care
conţine ASR şi DSR. SR este folosit
pentru prezentarea semnalelor
ultrasonice şi a porţilor, iar DSR pentru
reglarea parametrilor de control si
afisarea digitala a datelor de control
z Reglarea instalaţiei de control cu ASR şi

DAV. Dacă se foloseşte DAV, unitatea
DSR poate sa lipseasca
Echograph 1155
z Prezentarea digitală a datelor de la o

funcţie de control. În fiecare poartă sunt
indicate amplitudinea şi dacă s-a depăşit
pragul de respingere
z Ieşirea sub formă de grafic a tuturor

rezultatelor controlului. Rezultatele
controlului sunt corelate cu
lungimea pieselor controlate
Sistemul electronic de administrare a datelor E1155
z Sistemul de administrare a datelor este o

componentă suplimentară a electronicii
ultrasonice. În timp ce partea electronică
ultrasonică colectează datele de control în timp
real, DAV colectează aceste date şi le
procesează ulterior.
z Programul de operare DAV poate fi folosit de
calculatoarele compatibile IBM şi este utilizat
pentru evaluarea datelor în interesul clientului
de ex.: prezentarea grafică a valorilor măsurate,
o documentare aconstatărilor controlului sun
formă de tabele sau statistici. Configurarea şi
conţinutul programului DAV se stabileşte de
obicei de comun acord cu beneficiarul în funţie
de sarcina de control:
z Dacă există DAV, atunci parametrii de control ai
electronicii ultrasonice se reglează Ajutoru
acesteia.
z Evaluare statistică a rezultatelor controlului.
z Afişarea traductoarelor care au depistat defecte
şi localizarea precisă a lor;
z Interfaţă de mare viteză pentru transferul
datelor la un calculator central (opţional).
Sistemul electronic de administrare a datelor E1155
z Pe display sunt prezentate amplitudinile

ecourilor ultrasonice în concordanţă cu
lungimea piesei de controlat. Exemplul
de mai sus prezintă rezultatele unui
control cu eddy current (EC) şi ale unui
control ultrasonic pentru defectele
longitudinale şi transversale. Sunt de
asemenea prezentate şi rezultatele
măsurătorilor diametrului şi a grosimii de
perete. În partea inferioară a diagramei
sunt prezentate traductoarele care au
depistat defecte şi rezultatele controlului
funcţionării
z Evaluarea statistică a rezultatelor

controlului pentru o comandă, sau (şarjă,
schimb, etc.).
Controlul ultrasonic al ţevilor
RPS - ECHOGRAPH 1150
z Instalaţie de control ultrasonic adaptată la un domeniu de

diametre de la 30 mm la 360 mm şi un domeniu de grosimi
de perete de la 2,5 mm la 28 mm, sistem de control prin
rotire Rotier-Prüf-System (RPS). Pentru o examinare de
100 % ţeava de controlat se deplasează prin instalaţia de
control cu o mişcare helicoidală. Cuplarea se face de jos,
prin imersie. Palpatoarele sunt scufundate complet în apă şi
emit vertical în sus, iar ţeava de controlat se scufundă
deasupra lor numai câţiva cm, în cuva cu apă. Se
controlează în total cu 40 de palpatoare:
z 2 linii cu câte 8 oscilatoare pentru controlol defectelor
longitudinale (1).
z 18 palpatoare US pentru controlul defectelor
transversale şi oblice
z (pentru optimizarea unghiului de incidenţă a ultrasunetului
se poate modifica unghiul la aceste palpatoare) (2).
z >6 palpatoare pentru măsurarea grosimii peretelui (3).
z Pentru a reduce la minim influenţa reciprocă a palpatorilor,
aceştia sunt poziţionaţi, pentru cele 3 sarcini de control, în 3
camere de control diferite.
z Cameră compactă de control cu oscilatoare ultrasonice

multiple (8-buc), cu reglare precisă a unghiului de penetrare
prin măsurarea lui cu un ceas indicator, dispozitiv de
ghidarea după ţeavă dotat cu traductoare de proximitate
pentru începutul şi şfîrşitul ţevii
z Masa de control cu 2 sisteme de control

aşezate unul după altul în direcţie axială,
pentru controlul grosimii, defectelor
longitudinale (1) şi transversale/înclinate
(2)
Controlul ultrasonic rapid al ţevilor şi
barelor
z HRP - ECHOGRAPH 1155-15/180

sistem de control ultrasonic cu viteza
mare
barelor
Caseta cu 16 traductoare
ultrasonice de control de înaltă
rezoluţie pentru controlul
defectelor longitudinale.
Unghiul de incidenţă se
reglează centralizat, pentru
toate cele 16 traductoare, cu
ajutorul unui şurub fară sfârşit
prevăzut cu indicarea digitală a
poziţiei
barelor
z Camera de control, fără elementele de

ghidare, în poziţia de calibrare, cu
sistemul de reglare a unghiului în partea
de sus a camerei de control şi indicarea
digitală apoziţiei
z Camera de control cu ţeava etalon

aşezată pe suportul de centrare. Prin
răsucirea ţevii etalon (defectele etalon se
găsesc în poziţie axială faţă de
traductoare), se realizează în cîteva
secunde calibrarea automată a
sensibilităţii de control.
barelor
z Schema de principiu de acoperirea

secţiunii barei, pentru diferite
diametre de bare la utilizarea a 9
palpatoare (3 cu pentrare vertical″,
6 cu penetrare oblic″).
barelor
z Palpatoare curbate cu oscilatoare

cu folie, pentru controlul
materialelor rotunde
Controlul ultrasonic al ţevilor sudate
helicoidal, sub flux
z Cărucior dublu pentru controlul cordonului de sudură şi separat pentru corpul ţevii. Partea
din dreapta a căruciorului conţine partea mecanică pentru controlul cordonului de sudură şi
terminalul de operare a electronicii ultrasonice ECHOGRAPH 1150
z Partea mecanică pentru controlul cordonului de sudură. Fiecare traductor poate fi reglat separat cu
ajutorului unui şurub. Distanţa pînă la cordon poate fi citită de pe un ceas indicator. Întreg căruciorul poate
fi rotit şi reglat în funcţie de unghiul cordonului de sudură
z Partea mecanică pentru controlul corpului ţevii

z Suporţii cu articulaţii cardanice, pentru traductoare. Ridicarea şi coborîrea traductoarelor se

face pneumatic. Pălpile glisează direct pe suprafaţa de sus a ţevii. În centrul imaginii se
observă traductoarele de proximitate ale sistemului de urmărire a cordonului de sudură
z Suporţii pentru traductoatele oscilante - pentru controlul corpului ţevii

z Sistemul oscilant de control

z Sistemul de marcare - montat în linie

z Tăierea ţevii.
longitudinal sub flux
z Sistemul de ghidare al
traductoarelor ultrasonice
z Suporţi pentru traductoare cu

penetrare unghiulară, cuplate cu
jet de apa

penetrare perpendiculară, cu
cuplare prin jet de apă (control
dubluri şi suprapuneri).
Controlul ultrasonic al benziilor din oţel
z BAPS - ECHOGRAPH 1150 - 610/1920

Sistem de control ultrasonic al benzii
pentru ţevi sudate IF până la Ø max =
24”.
z Materialul de controlat benzi pentru ţevi
sudate cu curenţi de IF, înainte de
intrarea în maşina de formare, cu lăţimea
conform gamei dimensionale a liniei de
sudare:
z Material de bază : rulouri laminate la
cald sau la rece;
z Lăţime 110 - 1920 mm;
z Grosime 2 - 16 mm;
z Marginile benzii : ambele prelucrate;
z Ondulare max. ± 20 mm la
lungimea de 2 m
z Starea suprafeţei: rugozitate de
laminare, fără ţunder liber;
z Temperatura: 5 pînă la 45° C.
Controlul ultrasonic al benziilor din oţel
z Detalii la sistemele de ghidare

pentru controlul mijlocului tablei
(sus) şi a muchiilor (jos).
Controlul ultrasonic al buteliilor pentru gaze
lichefiate ECHOGRAPH 1150-4L/4Q/2W
Controlul ultrasonic al buteliilor pentru gaze
lichefiate ECHOGRAPH 1150-4L/4Q/2W
z Instalaţie de control cu două

suporturi multiple pentru
traductoare
INSTALAŢIE DE CONTROL ULTRASONIC AL ŞINELOR TIP
SCHN – ECHOGRAPH 1155 – 7K / 8S / 5F
z Maşina de control cu 20 de
traductoare ultrasonice şi blocuri
cu role de ghidare.
z Amplasarea traductoarelor US
INSTALAŢIE DE CONTROL ULTRASONIC AL ŞINELOR TIP
SCHN – ECHOGRAPH 1155 – 7K / 8S / 5F
z Maşina de control cu 6 planuri de

control şi cu 12 traductoare
ultrasonice
z Bloc cu role de ghidare

TTPS - bazin pentru controlul ultrasonic in imersie
z RPS - ECHOGRAPH 1150 – 4K /

2500x1000x800
pentru controlul ultrasonic în
imersie al materialelor rotunde
TTPS - bazin pentru controlul ultrasonic in
imersie
z Traversa cu 4 traductoare şi cu
sistemul de deplasare al traduc-
toarelor ultrasonice.
TTPS - bazin pentru controlul ultrasonic in
imersie
z Traversa cu sistemul numeric de

comandă al cursei de control atît în
calibrare cît şi în control.
Noutati
z Noul aparat de control ultrasonic ECHOGRAPH 1090,

face controlul ultrasonic mai simplu şi mai uşor: mai
simplu, deoarece aparatul cu toate că are dimensiuni
foarte mici, este echipat cu un display color deosebit de
mare (diagonala de 16,5 cm), pe care se pot observa
chiar de la distanţe mai mari ecourile, rezultatele
măsurătorilor şi meniul de deservire. Deasemeni este mai
simplu deoarece pe lângă cele 5 taste pentru diferite
funcţii de reglare ale aparatului, toate funcţiile se prezintă
pe ecran şi în text clar şi pot fi astfel selectate.
z Suplimentar controlorii ultrasonici cu mai mică experienţă,
sunt îndrumaţi pentru deservirea traductorilor ultrasonici
şi la reglarea aparatului dacă activează funcţia de
“asistenţă” şi execută apoi indicaţiile care apar pe ecran.
z Este mai uşor, deoarece carcasa robustă din Aluminiu,
inclusiv acumulatorii inglobaţi din Lithiu-Ioni (pentru 13
ore de fucţionare) cântareşte numai 1,6 kg.
z Aparatul foarte compact cu înaltimea de numai 50 mm,
conţine printre altele un echipament digital electronic –
ultrasonic rapid cu o rată ridicată de palpare pâna la 1000
Hz frecvenţa de succesiune a impulsurilor, 2 porţi
electronice, pentru măsurarea timpului sonic parcurs şi a
amplitudinii ecourilor, memorie mare pentru imaginiile A şi
două lămpi de control pe placa frontală pentru
supravegherea depaşirii pragurilor porţiilor electronice.
z Noul ECHOGRAPH 1090 reprezintă astfel aparatul ideal
de control ultrasonic. Un cadru din cauciuc în mai multe
culori asigură o poziţie fâra alunecare pe suporţi netezi şi
oferă protecţie în condiţii aspre de mediu înconjurător.
z Deoarece pentru ieşirile semnalelor de la porţiile
electronice s-au prevăzut ieşiri digitale deparazitate
statistic, aparatul poate fi utilizat şi pentru sarcini simple
de control automat
Noutati
z Pentru o firmă italiană s-a conceput şi realizat o instalaţie de
controlul ultrasonic al ţevilor cu viteze ridicate tip HRP, pentru
diametrul ţevii de până la 170 mm. La conceptul HRP secţiunea
ţevii de controlat se scufundă complet în apă. Astfel se elimină
indicaţile deranjante, tipice cuplării cu apă curgătoare sau cu
jeturi de apă şi sunt provocate de apa care se scurge pe
suprafaţă şi de bulele cu aer Astfel sensibilitatea controlului se
poate mării şi se pot evidenţia chiar şi defecte foarte mici.
z Din cele 48 de canale de control disponibile, în fucţie de
diametrul ţevii se utilizeaza pentru evidenţierea defectelor
longitudinale până la 40 de traductoare ultrasonice focalizate cu
folie. Acest număr mare de traductoare ultrasonice este
necesar pentru evidenţierea fâră suprafeţe necontrolate şi a
unor poziţii de defecte orientate desavantajos – de ex. fisuri sub
formă de aşchii suprapuse. Incidenţa fascicolelor ultrasonice a
jumătate din traductoare este în sensul acelor de ceasornic şi
cealaltă jumătate în sens invers în direcţia circomferinţei ţevii.
z Alte 8 canale servesc pentru măsurarea grosimii peretelui În opt
poziţii repartizate pe circomferinţa ţevii se măsoară cu o
precizie ridicată grosimea peretelui, cu o rezoluţie de 0,01 mm.
Cu aceaşi precizie se determină şi excentricitatea, respectiv
ovalitatea ţevii.
z Un echipament hidraulic nou, care lucrează cu presiunea apei
la 10 bar, acţionează mecanismul de închiderea a camerei de
control şi asigură timpi cât mai mici posibili de deschidere şi
închidere a mecanismului de închidere.
z Avantajul constă în pierderi foarte mici de apă la intrarea şi
ieşirea ţevii, capete scurte de ţevi necontrolate şi evită stropi de
apă pe peretele interior al ţevii. Apa in interiorul ţevii duce de
multe ori la semnalizări ireale şi astfel la psodorebuturi şi deci
trebuie evitată.
z Şaibele de control pentru preluarea şi poziţionarea traductorilor
ultrasonici, s-au prevăzut cu noi posibilităşi de reglare, astfel ca
să se asigure un control ultrasonic şi mai precis. Aceste şaibe
se livrează precon-figurate şi ajustate.
z Avantajul determinant al instalaţiilor de control HRP este
capacitatea ridicată de control şi concomitent găsirea poziţiilor
cu defecte scurte. Deasemeni tote datele de control pot fi
reglate de la un calculator central, se pot memora şi refolosi.
Suplimentar se pot aduna date pentru evaluarea statistică a
controalelor şi se pot prezenta grafic. Astfel această nouă
instalaţie de control abia mai lasă deschise alte dorinţe
Noutati
z Traductoare ultrasonice noi, mai fiabile
z După revizuirea traductoarelor

ultrasonice de ER şi a traductoarelor
ultrasonice normale cu diametre mai
mici, traductoarele noastre ultrasonice cu
oscilatoare de 24 mm capătă un nou
aspect. Forma nouă se ţine acum şi mai
bine în mână, ca urmare controlul pe o
durată mai lungă aproape nu mai
oboseşte; Practicienii ştiu să aprecieze
acest lucru. Codificarea suplimentară în
culori a traductorilor ultrasonici –galben
pentru 2 MHz şi albastru pentru 4 MHz,
permite recunoaşterea rapidă a
frecvenţei de control şi astfel o greşală
de amestec este aproape exclusă. Folia
din Vulcollan uşor de înlocuit, protejează
traductorul ultrasonic la uzură mecanică
şi ca urmare suprafeţele rugoase se pot
controla fâră prejudecăţi.
Materiale piezoelectrice pentru oscilatoarele
traductorilor ultrasonici
Materialele piezoelectrice disponibile acum, au caracteristici

fizice complementare. La realizarea traductoarelor ultrasonice
este important să se utilizeze materialul piezoectric cu
caracteristicile cele mai potrivite. Ca urmare există posibilitatea
să se realizeze traductoare ultrasonice speciale pentru sarcini
de control în condiţii dificile. Pe lăngă aspectele tehnice joacă şi
un rol important punctele de vedere economice, nu numai
pentru producător ci şi pentru utilizator. Astfel în decursul anilor
PZT(Plumb Zirconat Titanat ) a devenit un material
piezoelectric foarte competitiv. Aceasta nu a fost mereu aşa.
De aici ne aşteptăm, ca piezocompositele promiţătoare tehnic
pentru utilizatori, să aibe o evoluţie asemănătoare. Încă de
acum se pot utiliza la rezolvarea multor probleme de control, nu
numai la probleme speciale.
Control Nedistructiv
Sisteme de control cu
ultrasunete
z Datorita celui de-al doilea razboi modial,sonarul, adica tehnica prin care se trimiteau
undele sonore prin apa si se observau ecourile care se intorceau de la obictele de sub
apa, i-au inspirat pe unii dintre primii investigatori ai ultrasunetelor sa exploreze cai de
aplicare a conceptului in domeniul medical.In anul 1929 si anul 1935, Sokolov a studiat
folosirea undelor sonore in detectarea metalelor. Mulhause, in 1931, a obtinut un patent
pentru folosirea ultrasunetelor , folosind 2 traductoare pentru a detecta defectele din
solide. Firestone in 1940 si Simons in 1945 au dezvoltat o tehnica de dezvoltare cu
pulsuri ultrasonice folosind metoda puls-ecou.
z Putin dupa cel de-al doilea razboi mondial cercetatorii din Japonia au inceput sa
exploreze capabilitatile ultrasunetelor din punct de vedere medical. De abia in anii 50
japonezii au prezentat americanilor si europenilor cercetarile pe care le-au realizat in
domeniul medical folosind ultrasunetele pentru a gasi tumori si galemele mamare.
z In urmatoarele decenii americanii au facut mai multe descoperiri in acest domeniu
ajungandu-se sa se detecteze cu ultrasunetele cancerul, sa se vizualizeze tumorile in
subiecti vii.
z Controlul cu ultrasunete este practicat de multe decenii.O rapiditate in dezvoltarea
instrumentelor s-a datorat avantajelor tehnologice din anii 1950 si pana in
prezent.Computerele au ajutat la dezvoltarea aceste tehnici deoarece le-au procurat
tehnicienilor aparate mai mici si cu mai multe capabilitati.Odata cu aceste computere s-
au dezvoltat si senzorii de miscare si robotii care au adus un aport major in dezvoltarea
testarii cu ultrasunete.
z Uitandu-ne in viitor, cei care lucreaza in domeniul controlului nedistructiv vad noi
oprtunitati. Armata si industriile nucleare joaca un rol important in dezvolarea
domeniului de control nedistructiv. Crescand competitia globala se vor produce
schimbari majore in dezvoltarea de produse noi.
Avantajele controlului nedistructiv cu
ultrasunete
z Testarea cu ultrasunete este sensibila la discontinuitatile de suprafata
dar si cele din subsol
z adancimea de penetrare pentru detectia si masurarea defectelor este
net superioara celorlalte metode de control nedistructiv
z numai accesul pe o singura parte este necesara cand tehnica pulsatorie
este folosita
z are o mare acuratete in determinarea pozitiei reflectorului si in a estima
marimea si forma
z este nevoie de o pregatire minimala
z echipamentul electronic procura rezultate instantanee
z cu sistemele automate pot fi produse imagini detaliate
z are si alte scopuri, ca masurarea grosimii ca un plus la determinarea
defectului
Dezavantajele controlului nedistructiv cu
ultrasunete
z suprafata trebuie sa fie accesibila ca sa se trimita ultrasunetele
z pregatirea si iscusinta trebuie sa fie mai bune ca la celelate metode
z in mod normal necesita un mediu de cuplare ca sa se poata realiza
transferul de energie sonora in specimenul de testat
z materialele care sunt dure, au forme neregulate, foarte mici ca
dimensiuni foarte subtiri sunt foarte greu de inspectat
z turnarea fierului si alte materiale de proasta calitate sunt dificil de
inspectat datorita transmisiei scazute de sunet si a semnalului de
zgomot foarte mare
z defectele liniare orientate paralel cu unda sonora pot sa fie nedectate
z standardele sunt necesare atat pentru calibrarea echipamentului dar si
pentru caracterizarea defectelor
artificial.
Echograph
z Electronica digitală modernă poate
comanda un sistem de control cu
foarte multe canale. Versiunea
actualã a sistemului electronic digital
ECHOGRAPH oferã o mare
varietate de parametri liber
programabili. Important pentru
beneficiari este folosirea a pînă la
patru porţi de control. Fiecare poartă
de control poate evalua ecourile după
trei praguri diferite. Semnalele cele
mai slabe pot fi amplificate cu mai
mult de 100 dB. Frecvenţă mare de
repetiţie şi bandă largã de frecvenţă
sunt două lucruri obişnuite pentru
acest sistem. Deasemeni se poata
adapta un algoritm de suprimare a
zgomotului.
z DAV – sistem de admistrarea datelor
Pentru corecta documentare a
controlului ultrasonic se recomandă
un sistem de administrare a datelor.
Parametrii de control şi datele
rezultate sunt prezentate în tabele,
grafice şi statistici.
z Instalaţie de control ultrasonic adaptată la un domeniu de
diametre de la 30 mm la 360 mm şi un domeniu de grosimi
de perete de la 2,5 mm la 28 mm, sistem de control prin
rotire Rotier-Prüf-System (RPS). Pentru o examinare de
100 % ţeava de controlat se deplasează prin instalaţia de
control cu o mişcare helicoidală. Cuplarea se face de jos,
prin imersie. Palpatoarele sunt scufundate complet în apă şi
emit vertical în sus, iar ţeava de controlat se scufundă
deasupra lor numai câţiva cm, în cuva cu apă. Se
controlează în total cu 40 de palpatoare:
z 2 linii cu câte 8 oscilatoare pentru controlol defectelor
longitudinale (1).
z 18 palpatoare US pentru controlul defectelor transversale
şi oblice
z (pentru optimizarea unghiului de incidenţă a ultrasunetului
se poate modifica unghiul la aceste palpatoare) (2).
z >6 palpatoare pentru măsurarea grosimii peretelui (3).
z Pentru a reduce la minim influenţa reciprocă a palpatorilor,
aceştia sunt poziţionaţi, pentru cele 3 sarcini de control, în 3
camere de control diferite.
z Cameră compactă de control cu oscilatoare ultrasonice

multiple (8-buc), cu reglare precisă a unghiului de penetrare
prin măsurarea lui cu un ceas indicator, dispozitiv de
ghidarea după ţeavă dotat cu traductoare de proximitate
pentru începutul şi şfîrşitul ţevii
z Masa de control cu 2 sisteme de control

aşezate unul după altul în direcţie
axială, pentru controlul grosimii,
defectelor longitudinale (1) şi
transversale/înclinate (2)
barelor
z HRP - ECHOGRAPH 1155-15/180

sistem de control ultrasonic cu viteza
mare
barelor
Caseta cu 16 traductoare
ultrasonice de control de înaltă
rezoluţie pentru controlul
defectelor longitudinale.
Unghiul de incidenţă se
reglează centralizat, pentru
toate cele 16 traductoare, cu
ajutorul unui şurub fară sfârşit
prevăzut cu indicarea digitală a
poziţiei
barelor
z Camera de control, fără elementele de
ghidare, în poziţia de calibrare, cu
sistemul de reglare a unghiului în partea
de sus a camerei de control şi indicarea
digitală apoziţiei
z Camera de control cu ţeava etalon

aşezată pe suportul de centrare. Prin
răsucirea ţevii etalon (defectele etalon
se găsesc în poziţie axială faţă de
traductoare), se realizează în cîteva
secunde calibrarea automată a
sensibilităţii de control.
barelor
z Schema de principiu de acoperirea

secţiunii barei, pentru diferite
diametre de bare la utilizarea a 9
palpatoare (3 cu pentrare vertical″,
6 cu penetrare oblic″).
barelor
z Palpatoare curbate cu oscilatoare

cu folie, pentru controlul
materialelor rotunde
z Partea mecanică pentru controlul cordonului de sudură. Fiecare traductor poate fi reglat separat cu
ajutorului unui şurub. Distanţa pînă la cordon poate fi citită de pe un ceas indicator. Întreg căruciorul
poate fi rotit şi reglat în funcţie de unghiul cordonului de sudură
z Sistemul de marcare - montat în linie

z Tăierea ţevii.
sudate longitudinal sub flux
z Sistemul de ghidare al
traductoarelor ultrasonice

penetrare unghiulară, cuplate cu
jet de apa

penetrare perpendiculară, cu
cuplare prin jet de apă (control
dubluri şi suprapuneri).
Controlul ultrasonic al benziilor din
oţel
z BAPS - ECHOGRAPH 1150 - 610/1920
Sistem de control ultrasonic al benzii pentru
ţevi sudate IF până la Ø max = 24”.
z Materialul de controlat benzi pentru ţevi
sudate cu curenţi de IF, înainte de intrarea în
maşina de formare, cu lăţimea conform gamei
dimensionale a liniei de sudare:
z Material de bază : rulouri laminate la cald
sau la rece;
z Lăţime 110 - 1920 mm;
z Grosime 2 - 16 mm;
z Marginile benzii : ambele prelucrate;
z Ondulare max. ± 20 mm la
lungimea de 2 m
z Starea suprafeţei: rugozitate de laminare,
fără ţunder liber;
z Temperatura: 5 pînă la 45° C.
Controlul ultrasonic al benziilor din
oţel
z Detalii la sistemele de ghidare

pentru controlul mijlocului tablei
(sus) şi a muchiilor (jos).
INSTALAŢIE DE CONTROL ULTRASONIC AL
ŞINELOR TIP SCHN – ECHOGRAPH 1155 –
7K / 8S / 5F
z Maşina de control cu 20 de
traductoare ultrasonice şi blocuri
cu role de ghidare.
z Amplasarea traductoarelor US
INSTALAŢIE DE CONTROL ULTRASONIC AL
ŞINELOR TIP SCHN – ECHOGRAPH 1155 –
7K / 8S / 5F
z Maşina de control cu 6 planuri
de control şi cu 12 traductoare
ultrasonice
z Bloc cu role de ghidare

Noutati
z Pentru o firmă italiană s-a conceput şi realizat o instalaţie de
controlul ultrasonic al ţevilor cu viteze ridicate tip HRP, pentru
diametrul ţevii de până la 170 mm. La conceptul HRP
secţiunea ţevii de controlat se scufundă complet în apă. Astfel
se elimină indicaţile deranjante, tipice cuplării cu apă
curgătoare sau cu jeturi de apă şi sunt provocate de apa care se
scurge pe suprafaţă şi de bulele cu aer Astfel sensibilitatea
controlului se poate mării şi se pot evidenţia chiar şi defecte
foarte mici.
z Din cele 48 de canale de control disponibile, în fucţie de
diametrul ţevii se utilizeaza pentru evidenţierea defectelor
longitudinale până la 40 de traductoare ultrasonice focalizate
cu folie. Acest număr mare de traductoare ultrasonice este
necesar pentru evidenţierea fâră suprafeţe necontrolate şi a
unor poziţii de defecte orientate desavantajos – de ex. fisuri sub
formă de aşchii suprapuse. Incidenţa fascicolelor ultrasonice a
jumătate din traductoare este în sensul acelor de ceasornic şi
cealaltă jumătate în sens invers în direcţia circomferinţei ţevii.
z Alte 8 canale servesc pentru măsurarea grosimii peretelui În
opt poziţii repartizate pe circomferinţa ţevii se măsoară cu o
precizie ridicată grosimea peretelui, cu o rezoluţie de 0,01 mm.
Cu aceaşi precizie se determină şi excentricitatea, respectiv
ovalitatea ţevii.
z Un echipament hidraulic nou, care lucrează cu presiunea apei
la 10 bar, acţionează mecanismul de închiderea a camerei de
control şi asigură timpi cât mai mici posibili de deschidere şi
închidere a mecanismului de închidere.
z Avantajul constă în pierderi foarte mici de apă la intrarea şi
ieşirea ţevii, capete scurte de ţevi necontrolate şi evită stropi de
apă pe peretele interior al ţevii. Apa in interiorul ţevii duce de
multe ori la semnalizări ireale şi astfel la psodorebuturi şi deci
trebuie evitată.
z Şaibele de control pentru preluarea şi poziţionarea traductorilor
ultrasonici, s-au prevăzut cu noi posibilităşi de reglare, astfel ca
să se asigure un control ultrasonic şi mai precis. Aceste şaibe
se livrează precon-figurate şi ajustate.
z Avantajul determinant al instalaţiilor de control HRP este
capacitatea ridicată de control şi concomitent găsirea poziţiilor
cu defecte scurte. Deasemeni tote datele de control pot fi
reglate de la un calculator central, se pot memora şi refolosi.
Suplimentar se pot aduna date pentru evaluarea statistică a
controalelor şi se pot prezenta grafic. Astfel această nouă
instalaţie de control abia mai lasă deschise alte dorinţe
Noutati
z Traductoare ultrasonice noi, mai fiabile
z După revizuirea traductoarelor

ultrasonice de ER şi a traductoarelor
ultrasonice normale cu diametre mai
mici, traductoarele noastre ultrasonice
cu oscilatoare de 24 mm capătă un nou
aspect. Forma nouă se ţine acum şi mai
bine în mână, ca urmare controlul pe o
durată mai lungă aproape nu mai
oboseşte; Practicienii ştiu să aprecieze
acest lucru. Codificarea suplimentară în
culori a traductorilor ultrasonici –
galben pentru 2 MHz şi albastru pentru
4 MHz, permite recunoaşterea rapidă a
frecvenţei de control şi astfel o greşală
de amestec este aproape exclusă. Folia
din Vulcollan uşor de înlocuit,
protejează traductorul ultrasonic la
uzură mecanică şi ca urmare suprafeţele
rugoase se pot controla fâră prejudecăţi.
Examinari nedistructive
Dezvoltarea metodelor de END
extinderea domeniului de utilizare

Dezvoltarea echipamentului si
OV US
MT
LP
RP
CT
PM
1900 1920 1940 1960 1980 2000 2003

Scurt istoric
In 1880 fraţii Jaques şi Pierre Curie au descoperit efectul piezoelectric.
In anul 1912, după ce s-a scufundat vaporul “Titanic” ca urmare a ciocnirii acestuia
cu un gheţar, în cercurile tehnice se discuta deja despre modalităţile de detectare a
gheţarilor. S-a avansat propunerea de a se încerca detectarea acestora cu ajutorul
sunetelor.
Punerea în practică a acestei idei s-a făcut însă abia în timpul primului război
mondial pentru detectarea submarinelor.
Tehnica de localizare a submarinelor cu ajutorul ultrasunetelor a fost perfecţionată

într-un mod accelerat între cele două războaie mondiale.
Examinarea materialelor şi a corpului uman cu ajutorul ultrasunetelor a fost propusă
pentru prima oară de fizicianul rus S. Sokolov în 1928.
In timpul celui de al doilea război mondial trei mari fizicieni ai lumii au introdus
ultrasunetele în controlul nedistructiv, aproape în paralel, fără să ştie unul de
celălalt: în SUA - F. A. Firestone; în Anglia -D.O. Sproule; în Germania - Trost.
Particularităţile examinării US
şi domeniul de aplicare
¾ Controlul cu ultrasunete pune în evidenţă aproape toate tipurile de
discontinuităţi tri sau bidimensionale.
¾ Nu necesită măsuri speciale de protecţie nici pentru operator şi nici
sub aspect ecologic.
¾ Rezulatele controlului se obţin imediat, adică în timp real.
¾ Sensibilitatea metodei este la nivelul de 0,5 mm pentru defecte
tridimensionale; defectele bidimensionale foarte fine cu dimensiuni oricât
de mici ca deschidere, care au totuşi două dimensiuni comparabile cu
lungimea de undă US pot fi detectate mult mai bine decât prin control
radiografic.
¾ Probabilitatea de detectare a discontinuităţilor, la grosimi de material
mai mari de 20-30 mm este superioară defectoscopiei cu radiaţii.
¾ Detectarea defectelor situate la adâncime mare în materiale metalice
omogene (peste 10 m lungime produse laminate sau forjate din oţel).
Particularităţile examinării US si domeniul de aplicare
(continuare)
¾ Localizarea defectelor în raport cu suprafaţa de examinare; posibilităţi de

estimare a formei defectelor.
¾ Măsurarea defectelor cu o bună aproximare, în 2D şi în unele cazuri, în 3D.
¾ Măsurarea grosimilor de pereţi atunci când produsul examinat este accesibil
pe o singură suprafaţă: cazane, conducte, ţevi etc.
¾ Determinări de constante elastice ale materialelor.
¾ Echipament portabil cu greutate minimă în jur de 300 g, ceea ce permite
examinarea uşoară în condiţii de şantier sau pe teren.
¾ Posibilitatea de automatizare a examinării.
¾ Integrarea în sisteme IT.
¾ Din punct de vedere economic, controlul US este mai ieftin decât controlul cu
radiaţii.
Principalele limite în controlul US
• In cele mai multe cazuri necesitatea contactului dintre

palpator şi piesa examinată.
• Pasul mic de control, timp mare de examinare.
• Necesitatea utilizării unui material de cuplare.
• Dificultăţi la examinarea materialelor cu granulaţie
mare sau a celor eterogene.
• Operaţiile de control şi interpretarea rezultatelor sunt
complexe ceea ce impune un nivel ridicat de calificare
competenţă şi conştiinciozitate din partea personalului
operator.
Domeniul de utilizare al controlului US
¾ Table şi benzi, ţagle şi bare rotunde laminate.
¾ Sine de cale ferată şi tramvai.
¾ Tevi sudate sau nesudate.
¾ Imbinări sudate cap la cap prin topire şi prin presiune.
¾ Componente pentru autovehicule, piese pentru avioane şi rachete.
¾ Instalaţii din domeniul energetic.
¾ Componente pentru industria nucleră.
¾ Butelii de gaz şi tuburi pentru proiectile.
¾ Valţuri şi conducte.
¾ Determinarea caracteristicilor unor materiale metalice.
¾ Materiale placate.
¾ Arbori şi axe, poansoane, matriţe.
¾ Materiale nemetalice: beton, compozite etc.
Principalele standarde
STAS 6914-90 Control nedistructiv acustic. Defectoscopie ultrasonică. Terminologie
SR EN 1713-2000 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete.

Caracterizarea indicaţiilor din suduri.
SR EN 1714-2000 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete a

îmbinărilor sudate.
STAS 12377 - 85 Controlul ultrasonic al placărilor prin sudare, laminare şi explozie
STAS 12671 - 91 Defectoscopie ultrasonică. Controlul ultrasonic al ţevilor din oţel.
STAS 7802 - 79 Blocuri de calibrare pentru verificarea şi reglarea defectoscoapelor.
STAS 8866 - 82 Controlul ultrasonic al laminatelor din oţel.

Terminologie (1)
Defectoscop ultrasonic - instalaţia care permite evidenţierea şi localizarea
unui defect într-o piesă, cu ajutorul impulsurilor ultrasonore.
Amplificare - modificarea controlată a înălţimii semnalelor vizualizate de
defectoscopul ultrasonic.
Atenuare - diminuarea intensităţii unui fascicul ultrasonic.
Baza de timp - urmă luminoasă, orizontală, pe ecranul tubului catodic al
defectoscopului, obţinută astfel încât distanţele măsurate de-a lungul ei
sunt proporţionale cu timpul.
Bloc de etalonare sinonim bloc de calibrare - piesă cu dimensiuni precizate
şi proprietăţi fizice cunoscute, utilizată pentru calibrarea şi verificarea
echipamentului de control cu ultrasunete.
Bloc de referinţă - Piesă care ajută la interpretarea rezultatelor obtinute de
la o instalaţie de control ultrasoinic, în general din acelaşi material cu
obiectul controlat. Blocul de referinţă poate conţine sau nu defecte
artificiale sau naturale.
Cuplare - asigurarea unei transmisii acustice corespunzătoare între
traductor şi piesa de examinat.
Terminologie (2)
Ecou - impulsul US reflectat şi recepţionat de traductor.
Ecou de defect - ecou provenit din reflexia impulsului ultrasonic incident
de pe o discontinuitate a piesei de examinat.
Ecou de fund - ecou provenit de la suprafaţa piesei, opusă suprafeţei pe
care este aşezat traductorul. Termenul se referă în general la traductiare
normale.
Ecou de muchie - ecou provenit de la muchia unei piese. Termenul se
referă în general la traductoare înclinate.
Ecoul de referinţă - ecou provenit de la un reflector cunoscut (gaură,
muchie, canelură, suprafaţa piesei) folosit la regalrea şi/sau controlul
sensibilităţii, uneori şi la aprecierea importanţei defectelor.
Ecou fals - ecou indirect al defectului obţinut prin reflexii intermediare
parazite.
Ecouri multiple - ecouri provenite de la reflexia repetată a impulsului
ultrasonic între suprafaţa de examinare şi o discontinuitate a piesei sau
fundul piesei.
Terminologie (3)
Iarbă - ecouri mici ce apar, în prezentarea A, datorită zgomotului de
amplificare şi zgomotului de material şi care se suprapun peste axa
orizontală, dându-i un aspect de iarbă.
Indicaţie - semnal pe ecranul defectoscopului, care indică recepţia unui
ecou.
Interfaţă sinonim dioptru acustic sinonim suprafaţă de separare -
suprafaţa de separare dintre două medii cu proprietăţi acustice diferite.
Prezentare A - formă de prezentare pe tubul catodic, în coordonate
rectangulare, având în abscisă timpul de propagare iar în ordonată
amplitudinea impulsului reflectat.
Prezentarea B - formă de prezentare pe tubul catodic, în coordonate
rectangulare, având în abscisă deplasarea traductorului (în general
rectilinie), iar în ordonată timpul de propagare a impulsului reflectat.
Prezentare C - formă de prezentare pe tubul catodic, în coordonate
rectangulare, care corespund cu coordonatele suprafeţei de examinare
(deplasarea traductorului) înregistrându-se amplitudinea ecoului
Terminologie (4)
Reflector - discontinuitatea unei piese care produce reflexia
fasciculului ultrasonic incident. Reflectorul poate fi plan,
cilindric, sferic etc.
Sensibilitatea aparatului - raportul (în decibeli) dintre puterea

impulsului de emisie şi puterea unui ecou echivalent care
egalează în înălţime zgomotul aparatului.
Sensibilitatea de evidenţiere - mărimea minimă a defectului

al cărui ecou poate fi distins prin amplitudinea sa de alte
ecouri de pe ecranul aparatului, în condiţii date de
examinare.
Terminologie (5)
Traductor sinonim palpator - unitate constructivă cuprinzând unul sau mai
multe piezoelemente care emit şi/sau recepţionează energia acustică.
Traductor normal - traductor care emite unde sub un unghi de zero grade
faţă de normala la suprafaţa de contact.
Traductor înclinat sinonim traductor unghiular - traductor care emite unde
transversale sau longitudinale în intervalul dintre unghiurile critice
corespunzătoare materialului.
Transparenţă ultrasonică - proprietatea unui material de a permite
trecerea undelor ultrasonore cu o anumită atenuare.
Unghi de incidenţă - unghiul din traductor dintre axa fasciculului şi
normala la talpa traductorului.
Unghi de pătrundere al traductorului - unghiul în piesă format între axa
fasciculului şi talpa traductorului corespunzător unui anumit material.
Zona moartă - zona din materialul controlat, măsurată de la traductor
spre interiorul piesei, în care nu pot fi obţinute indicaţii defectoscopice.
Aspecte teoretice. Tipuri de unde.
Unde longitudinale sau de compresiune, când direcţia de
oscilaţie a particulelor este paralelă cu direcţia de propagare
Acolo unde particulele sunt aglomerate, zonă de comprimare, presiunea va fi mai
mare decât în regiunile unde aceste particule sunt mai rare, zonă de rarefiere.
Extras din STAS 6914-90
directia
, de oscilatie
,
Comprimare Rarefiere
directia
,
de propagare
Tipuri de unde (continuare)
Unde transversale sau de forfecare, când direcţia de oscilaţie

a particulelor este perpendiculară pe direcţia de propagare.
Undele transversale se propagă doar în medii solide deoarece gazele şi lichidele nu
opun nici un fel de rezistenţă faţă de solicitări de forfecare.
Acest tip de undă mai apar în coarde vibrante: vioară, chitară etc.
directia
, de oscilatie
,
directia
,
de propagare
Unde de placă sau unde Lamb (sau de bară) când undele elastice sunt
generate în plăci sau în bare subţiri, apar vibraţii complexe care depind de
grosimea materialului, de lungimea de undă şi de tipul materialului solid.
Undele Lamb apar în locul undelor transversale când dimensiunile corpului solid
sunt comparabile cu lungimea de undă a ultrasunetelor.
Undele Lamb pot fi simetrice sau de dilatare sau asimetrice sau de încovoiere
directia
, de oscilatie
, directia
, de oscilatie
,
directia
, directia
,
de propagare de propagare
m isc
, a re a
p a rtic u le i
d ire c tia
,
d e p ro p a g a re
U n d e R a y le ig h in o te
, l
a
Unde Rayleigh sau unde de

suprafaţă - unde care
afectează numai un strat
subţire, la suprafaţa
materialului, pe o adâncime
U n d e R a y le ig h
de câteva lungimi de undă.
b
Undele Rayleigh sunt unde
bidimensionale cu o atenuare
mai mică decât cea a undelor
longitudinale sau transversale şi,
m isc
, a re a
p a rtic u le i la fel ca şi undele Lamb, se
propagă numai în medii solide.
,
U n d e d e su p ra fa ta
,
c
Mărimi caracteristice ale undelor US (1)
Viteza sonică, viteza de propagare a undelor, notată cu c, este dependentă

de natura mediului şi anume de densitatea acestuia şi de modulul de elasticitate.
Viteza undelor longitudinale este dată de realaţia:
E
c L = [m/s]
ρ
unde, E este modulul de elasticitate longitudinală;

ρ - densitatea materialului.
Viteza undelor transversale este dată de relaţia:
G
cT =
ρ
unde, G este modulul de elasticitate transversală.
Mărimi caracteristice ale undelor US (2)
Viteza undelor transversale este mai mică decât viteza

undelor longitudinale, astfel: cT = (0,55...0,60) cL
Viteza undelor de suprafaţă, este mai mică decât viuteza

undelor transversale, cS = (0.90...0,95) cT
Impedanţa acustică, z = ρ . c, este o mărime

caracteristică a mediului.
Impedanţa acustică este foarte mică pentru gaze, astfel pentru o bună
transmitere a energiei ultrasonore în materialul piesei de investigat este
necesar să se folosească un material de cuplare lichid, cu o impedanţă
acustică mult mai bună.
Lungimea de undă, λ = c / f , depinde de frecvenţa f

şi de viteza de propagare.
Examinări prin ultrasunete
- Introducere -
Principii de bază
- Tehnici de măsurare -
Examinarea normală a semnalului

Semnal în unghi
Diferite tipuri de traductoare
- Introducere -
Principii de bază
- Introducere -
Înainte de al doilea război mondial – tehnica trimiterii undelor de sunete prin apă
1929 – 1935 – Sokolov studiază utilizarea undele ultrasonice pentru detectarea metalelor
1931 – Mulhauser a patentat utilizarea undelor ultrasonice pentru detectarea defectelor în
solide
1940 şi 1945 – Simons şi Firestone au studiat examinarea ultrasonică cu impulsuri folosind
tehnica impuls/ecou
După al doilea razboi mondial – în Japonia a început studierea capabilităţii diagnosticării
medicale cu ultrasunete
Japonia a fost prima ţară care a aplicat ultrasunete Doppler.
În ceea ce priveşte detectarea defectelor, acest lucru a devenit o preocupare încă din al
doilea razboi mondial.
- Fizica ultrasunetelor -
Propagarea undelor
Lungimea de undă şi detectarea defectelor
Atenuarea sunetului
Impedanţa acustică
Coeficientul reflexiei şi transmisiei
Refracţia
Raportul semnal/zgomot
Interacţiunea între unde

Propagarea undelor
- Unde longitudinale
- Unde transversale
Tipul undei Vibraţia particulelor

Longitudinal Paralel cu direcţia undelor
Transversal (Defazate) Perpendicular cu direcţia undelor
Suprafaţă - Rayleigh Orbită eliptică - mod simetric
Plane - Lamb Componentă perpendiculară pe suprafaţă (unde
extinse)
Plane - Love Paralel cu planul, perpendicular pe direcţia
undelor
Stoneley (Asemănătoare cu undele Razleigh) Unde ghidate în lungul interfeţei
Sezawa Mod antisimetric
Coeficientul reflexiei şi transmisiei
Considerăm examinarea unui bloc de oţel. Energia

sunetului pleacă din traductor, trace prin apă,
întâlneşte suprafaţa frontală a oţelului, întâlneşte
suprafaţa din spate şi reflectă înapoi prin suprafaţa
frontală în drumul ei spre traductor înapoi. La interfaţa
dintre apă şi otel (suprafaţa frontală) 12 % din energie
este transmisă. La suprafaţa din spate 88% din cei
12% care s-au transmis la suprafaţa frontală se
reflectă. Aceasta înseamnă 10.6% din intensitatea
undei de incidenţă initială. Cum unda iese prin partea
din spate a suprafeţei frontale, doar 12% din cei
10.6% sau 1.3% din energia iniţială se întoarce la
traductor.
- Echipamente şi traductoare -
Cupla
Generator de impulsuri – receptor
Generator de funcţii
Prezentarea datelor
Traductoarele sunt clasificate în funcţie de aplicaţia la care sunt utilizate:

- traductoare de contact folosite pentru examinări în care există contact şi sunt manipulate
manual
- traductoare care nu au contact cu componenta şi care sunt făcute să lucreze într-un
mediu lichid.
Prezentarea datelor
3 formate de prezentare:
- A-scan
- B-scan
- C-scan
Prezentarea datelor
C-scan
Semnal în unghi

Semnal în unghi
- Aplicaţii -
Inspecţia unei şine de cale ferată
Sudura articulaţiilor
` Înainte de al doilea război mondial, tehnica trimiterii undelor de sunete prin
apă si studierea ecoului pentru a caracteriza obiecte cufundate, au fost
începutul pentru aplicarea ultrasunetelor în diagnosticul medical
` În 1929 si 1935 Sokolov a studiat utilizarea undelor ultrasonice pentru

detectarea metalelor
` Mulhauser în 1931 a patentat utilizarea undelor ultrasonice, folosind două

traductoare pentru detectarea defectelor în solide
` Firestone (1940) si Simons (1945) au dezvoltat examinarea ultrasonică cu

impulsuri folosind tehnica impuls/ecou.
` Testul cu ultrasunete se bazează pe variaţia în timp a deformaţiilor şi
vibraţiilor în materiale, care în general se referă la acustica materialului
` În solide, undele sunetelor se pot propaga în 4 feluri care se bazează pe

oscilaţia particulelor. Sunetul se poate propaga în unde longitudinale, unde
defazate, unde de suprafaţă şi în materiale subţiri ca unde metalice
` Undele longitudinale şi cele defazate sunt 2 moduri de propagare, cele mai

utilizate în ultrasunete.
` În undele longitudinale,
oscilaţiile se regăsesc în
direcţie longitudinală sau
în direcţia propagării undelor.
` În undele transversale sau

defazate, particulele oscilează
la un unghi drept sau transversal
cu direcţia de propagare
` metoda cu impulsul ultrasonic
` metoda de rezonanta
` metoda impuls ecou

` Exemplu aparatură utilizata: impuls/receptor, traductor si ecran
` In figura de mai jos se prezintã metoda impuls-ecou de analiza de frecventa
bazata pe principiul reflexiei: unda - impuls are reflexii multiple intre
suprafetele reflectoare. Unda – ecou soseste la suprafata testata la intervale
periodice, rezultand o caracteristica de frecventa cu forma de unda care
este dependenta de distanta pana la suprafata reflectoare:
` un generator ultrasonor emite un impuls care se va propaga prin stratul
asfaltic pana cand intalneste suprafata de separatie dintre doua straturi,
moment în care o parte din semnal se reflecta iar cealalta parte va trece prin
refractie in stratul urmator in care fenomenele de reflexie si refractie se vor
repeta la întâlnirea urmatoarei suprafete de separatie si aşa mai departe.
Semnalele reflectate sunt receptionate cu ajutorul unui traductor ultrasonic
receptor, amplificate si prelucrate de sistem.
` Aparatul este foarte simplu si poate fi folosit de catre firmele de
constructii fara personal specializat si nu prezinta probleme privind
protectia mediului inconjurator.
` Performantele tehnice ale echipamentului propus sunt:
x Echipament de control nedistructiv cu manevrabilitate usoara (carucior)
x Echipament portabil (baterii acumulatoare de 12 V, cu incarcator DC/DC
de la baterie de 12V)
x Consum redus = maxim 50 W (regim continuu) si 20 W (regim impulsuri)
x Determinarea grosimii a 2 starturi asfaltice
- g max strat 1 = 5 cm
- g max strat 2 = 10 cm
x Grosimea minima masurata = 2 cm
x Numar maxim de masurari = 100
x Software specializat
artificial.
Concluzii:
Examinarea cu ultrasunete se poate aplica sudurilor, cap

la cap si de colt, a materialelor de baza pentru tevi si
table, pentru piese turnate si forjate etc. Materialele ce
se pot supune examinarii sunt otelurile si aliajele
acestora, mai putin anumite tipuri de oteluri austenitice,
fontele cenusii, bronzurile si aliajele de aluminiu, precum
si piesele din PE.
Indicatiile relevate sunt fisurile, lipsa de topire, de
penetrare, stratificarile si alunecarea plana, incluziunile
de zgura, gazoase sau metalice, santurile marginale etc
TESTAREA NEDISTRUCTIVA
ULTRASONICA A PALETELOR
TURBINELOR EOLIENE
Paletele turbinelor eoliene
• Sunt compuse din mai multe straturi
• Au o grosime variabila
• Contin multe neomogenitati
• Au o forma speciala, curbata, aerodinamica
• Trebuie sa reziste perioade indelungate
• Sunt supuse unor forte foarte mari din partea
vantului
• Sufera eroziuni
• Sunt atacate de radiatiile UV
• Defectele din timpul fabricatiei, in general nu pot
fi detectate cu ajutorul inspectiei optico‐vizuale
Controlul paletelor
Cea mai folosita tehnica de

detectare a defectelor
paletelor turbinelor eoliene
este tehnica impuls-ecou
• Se foloseste pentru a
determina locul unei
discontinuitati sau
pentru analiza
structurii materialului
• Se bazeaza pe
masurarea timpului
neces pentru ca un
impuls ultrasonic sa
se reflecte
• De la traductor se trimite un impuls
ultrasonic, aceste fiind inapoi reflectat
spre acelasi traductor de suprafata unei
discontinuitati
Exemple experimentale
Defect realizat artificial pe stratul 3,
avand un diametru de 81 mm
Traductor ultrasonic la 2.2 MHz Traductor ultrasonic la 400 KHz

Defecte realizate artificial
Traductor ultrasonic la 2.2 MHz Traductor ultrasonic la 400 KHz

Reprezentare unei sectiuni
transversale
Reprezentare pe o lungime de 7 m

Examinarea Cu Ultrasunete

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examinarea Cu Ultrasunete

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere

O inspecţie obişnuită cu ultrasunete se realizează cu aparatură cum ar fi:

Inceputul examinărilor nedistructive

În undele longitudinale, oscilaţiile se regăsesc în direcţie longitudinală sau

Modurile de propagare a undelor acustice

Undele de suprafaţă străbat suprafaţa unor materiale solide relativ groase,

Lungimea de undă şi detectarea defectelor

Când o undă ultrasonică trece prin interfaţa dintre două materiale la un

Refracţia are loc la interfaţa dintre materialele care au viteza acustică a

Interacţiunea între unde

Generator de impulsuri – receptor

Prezentare C-scan oferă o vedere în plan a poziţionării şi a dimensiunilor

Inspectia unei sine de cale ferata

Inspecţiile liniilor iniţial au fost executate doar cu medii vizuale. Desigur,

12.1 Particularităţi ale examinărilor US

12.1.1. Scurt istoric

In anul 1847 James Prescott Joule (1818 –1889) a descoperit efectul

12.1.2. Particularităţile examinării şi domeniul de aplicare

Examinarea cu ultrasunete prezintă, în raport cu alte metode de examinare,

∗ table şi benzi, ţagle şi bare rotunde laminate;

12.2 Standarde şi norme. Terminologie.

12.2.1. Principalele standarde

a. STAS 6914-90 Control nedistructiv acustic. Defectoscopie ultrasonică.

b. SR EN 1713-2000 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu

Indicaţiile combinate, rezultate, de exemplu, din asocierea unor indicaţii de

c. SR EN 1714-2000 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu

Extras din STAS 6914-90 Control nedistructiv acustic. Defectoscopie ultrasonică.

¾ Defectoscop ultrasonic - instalaţia care permite evidenţierea şi localizarea unui

¾ Interfaţă sinonim dioptru acustic sinonim suprafaţă de separare - suprafaţa de

12.3 Aspecte teoretice

12.3.1 Generalităţi. Tipuri de unde.

Fig.12.1 Unde longitudinale.

Propagarea undelor longitudinale este legată de variaţii locale de presiune, de

Fig.12.2. Unde transversale.

Viteza de propagare a undelor transversale este mai mică decât viteza de

Fig. 12.3. Unde Lamb simetrice.

O undă longitudinală ajunsă în incidenţă oblică pe suprafaţa unui obiect de

Fig. 12.4. Unde Lamb asimetrice.

Unda de încovoiere, Lamb asimetrică, se transmite de ca şi cum placa s-ar ondula

Fig. 12.5. Unde Rayleigh: a - mişcarea particulelor şi direcţia de propagare;

In ansamblu, undele Rayleigh sunt constituite dintr-un număr de cicluri, ceea ce

12.3.2 Mărimi caracteristice ale undelor US.

Mişcarea fiecărei particule din mediul în care se propagă undele US este

unde, E este modulul de elasticitate longitudinală;

Viteza undelor transversale este dată de relaţia:

unde, G este modulul de elasticitate transversală.

In cazul oţelurilor obişnuite, modulul de elasticitate longitudinală, E, poate varia

¾ Impedanţa acustică, z = ρ . c, este o mărime caracteristică a mediului. Impedanţa

ultrasonore în materialul piesei de investigat este necesar să se folosească un material

¾ Lungimea de undă, λ = c / f , depinde de frecvenţa f şi de viteza de propagare.

12.3.3 Proprietăţi şi fenomene utile în defectoscopia US

Ultrasunetele au numeroase proprietăţi în interacţiunea cu materia. Dintre acestea

Fig. 12.6. Variaţia presiunii sonice în funcţie de distanţă.

Dacă se consideră r1 =1 se obţine legea de variaţie a presiunii în funcţie de distanţă.

¾ Difracţia şi difuzia undelor ultrasonore

Undele sonice prezintă proprietatea de difracţie - de ocolire - a obstacolelor

a' < a a' < a

Fig.12.7. Dependenţa fenomenului de ocolire a obstacolelor

Discontinuităţile din material - obstacole - pot produce pe lângă difracţie şi

¾ Atenuarea energiei ultrasonore

unde, P şi P0 sunt presiunile sonice, după ce fasciculul a străbătut o grosime x de

Coeficientul de atenuare α este dependent de frecvenţă şi dimensiunea grăunţilor

Câteva valori ale coeficientului de atenuare în diverse materiale sunt prezentate în

Cunoscând coeficienţii de atenuare precum si cauzele care determină acest fenomen