CONCEPTE ADUSE DE NOILE TEHNOLOGII ÎN EDUCAȚIE-

BLENDED LEARNING, M-LEARNING, FLIPPED CLASSROOM,

LABORATOR VIRTUAL.

Concepte noi în educație

Noile TIC schimbă perspectiva asupra educației, transformă practicile educaționale
generând în final noi concepte.
Astfel apar termeni generați de TIC care reflectă situația curentă în educație și pe care oricare
profesor ar trebui să îi cunoască. Enumerăm câțiva dintre aceștia:
Instruirea inteligentă/adaptivă asistată de calculator (ICAI – Intelligent Computer
Assisted Instruction) -un proces educațional în care metodele și materialele didactice se
adaptează ritmului și nivelului fiecărui elev. Aplicațiile adaptive pot analiza și modifica conținutul
învățării, pot modifica dificultatea itemilor de evaluare în funcție de răspunsurile date anterior sau
secvențele de învățare.(Cristea, 2005)
Bring Your Own Device (BYOD) - cunoscut și sub numele de "Bring Your Own
Technology" (BYOT), este o inițiativă în care elevii își aduc propriile dispozitive mobile în spațiile
în care învață. Acest lucru este adesea văzut ca o alternativă la programele 1:1 din cauza costurilor
reduse de întreținere, deși studenții fără dispozitive nu pot participa.
Un exemplu de integrare efectivă a BYOD este descris în The Brutal Authenticity of BYOD
(Johnson et.all., 2015) în care se arată că strategia oferă elevilor posibilitatea de a-și forma propriul
model de flux de învățare, creând totodată o cultură a clasei ce oferă posibilitatea de a conecta
învățarea din clasă cu viața personală a elevilor.
Scurtă introducere despre BOYD realizată în PowToon și un exemplu de aplicare
(învățământ preuniversitar)
Nativ digital - o persoană născută în timpul sau după utilizarea la scară largă a tehnologiilor
digitale, cum ar fi Internetul, dispozitivele mobile, aplicațiile Web 2.0, etc. Se presupune că ei au
o înțelegere mai puternică a tehnologiei digitale, deoarece aceasta a făcut parte din viața lor de la
început. (Oblinger, 2003)
Gamification - practica aplicării elementelor și regulilor jocului într-o activitate (didactică).
Exemple de astfel de elemente sunt obiectivele, insignele, competiția, feedback-ul imediat și
existența unor nivele de dificultate.
Curs masiv online deschis (MOOC) - un curs online care include prelegeri video, materiale
de lectură, seturi de probleme și o comunitate mare de studenți. Adepții consideră MOOC o
inovație majoră în educație, dar scepticii pun la îndoială eficacitatea educațională reală a acestor
cursuri.
Resurse Educaționale Deschise (OER/ RED) - orice material educațional online care este
liber accesibil și autorizat în mod deschis pentru utilizarea publică. Astfel de materiale pot fi
cursuri on-line, prelegeri, teme, exerciții, chestionare, simulări interactive, jocuri, etc.
Technological Pedagogical Content Knowledge (TPACK) - un model ce explică modul
în care pedagogia, tehnologia și conținutul disciplinei pot interacționa și influența procesul
educațional (adesea apare trasat ca o diagramă Venn). Matthew Koehler și Punya Mishra (2006)
au creat acest cadru pe lângă modelul PCK al lui Lee Shulman (1986), prin adăugarea componentei
tehnologice în mixul inițial.
Webinar - un seminar sau un atelier online, în care facilitatorul și participanții vizualizează
același ecran în același timp. De obicei, webinarul are o componentă audio pe care facilitatorul o
controlează și o funcționalitate care îi permite participanților să discute prin introducerea de text,
răspunderea la sondaje și punerea de întrebări.
Mai mulți termini gasiți pe pagini ca https://edshelf.com/education-technology-dictionary/;
http://www.nj.gov/education/techno/glossary/; http://theelearningcoach.com/resources/online-
learning-glossary-of-terms/ ; http://www.scribd.com/doc/21410959/ Sorin-Cristea-Dictionar-de-
Termeni-Pedagogici
Am ales să prezentăm mai pe larg conceptele care le considerăm a avea un impact mai mare
în învățământul actual bazat pe tehnologie: învățarea pe dispozitive mobile (mobile learning),
învățarea mixtă (blended learning), clasa inversată (flippedclassroom), laborator la
distanță/virtual (remote/ virtual labs).
Alte concepte vor fi explicate, cu exemple, în cursurile ulterioare.

Mobile learning (m-learning)

M-learning denumeşte un mod de a obţine, prelucra şi transmite informaţii în scopuri
educative, folosind echipamente tehnologice mobile. M-learning a devenit popular în ultimul timp,
deoarece încurajează personalizarea procesului de învăţare şi responsabilitatea, oferind
elevului/studentului posibilitatea de a avea acces la orice informaţie din orice loc, în orice moment
(„oricine-oricând-oriunde-orice”).
De ce m-learning?
Este convenabil și flexibil; facilitează învățarea oriunde și oricând; crește interacțiunea și
implicarea elevilor și este ușor de implementat dpdv al tehnologiei.
De remarcat că tehnologia mobilă facilitează creativitatea și învățarea personalizată,
îmbunătățind performanțele elevilor și înlăturând în mare parte barierele tradiționale date de
inegalitățile socio-economice, elevii având acces egal la educație.
M-learning se adresează diverselor stiluri de învățare, se pliază identității culturale a elevilor
și nevoilor individuale, abordând învățarea din perspectiva dată de propria familie, cultură și/sau
istorie.
M-learning implică o dimensiune socială de învățare, întrucât aplicațiile mobile încurajează
adesea utilizatorii să își împărtășească feedbackul, venind cu o platformă de comunicare pentru a
crea legături semnificativă între cursanți.
De remarcat că m-learning rămâne în fruntea tendințelor tehnologice în educație, învățarea
fiind bazată pe clipurile video interactive, aplicații în realitatea virtuală și augmentată și
respectiv resurse educaționale deschise (Sharples et.all, 2009)

Blended learning-BL (învățare mixtă)

În cel mai larg sens, BL definește o combinație între diverse abordări pedagogice pentru a
produce un rezultat optim de învățare cu sau fără tehnologie de instruire. BL reprezintă o
metodologie educațională transformatoare, capabilă să furnizeze experiențe pedagogice de
învățare pentru diverse discipline și niveluri de educație, precum și să ofere flexibilitatea necesară
pentru a satisface nevoile individuale ale studenților în societatea contemporană (Graham, Henrie
& Gibbons, 2014)
Într-un sens mai restrâns, în cazul în care este vizată și utilizarea tehnologiei, BL împletește
învățarea tradițională cu soluții oferite de e-learning (transformă interacțiunile din sala de clasă în
interacțiuni sociale care se desfășoară prin intermediul internetului, utilizând platforme de
eLearning, rețele de socializare, Skype, blog-uri, You-Tube, etc.).
Ea împletește aplicații (software) variate și metode didactice diverse, cel mai adesea un mixt
între învățarea bazată pe web/online cu învățarea tradițională fată-în-față (Staker și Horn, 2012).
Există diverse nivele la care se poate face acest amestec, la nivel de activitate (activități de învățare
care prezintă elemente f2f și online, activități în realitatea augmentată, ce îmbină elemente din
mediul real cu cele virtuale), de curs (cel mai des întâlnit și implică o serie de activități distincte
f2f și online), de program de studiu sau la nivel institutional (Graham, 2005)
Dintre cele mai cunoscute modele de tip BL sunt: rotație (Rotation), flexibil (Flex), a la
Carte (Self -Blend) și respectiv Virtual îmbogățit (Enriched Virtual).
În afară de modelul prin rotație, celelalte modele necesită existența unor cursuri online,
astfel, în modelul Flex se asigură un suport față-în-față, adaptiv, la cerere (instruire în grupuri mici,
proiecte de grup, tutorat, etc), în modelul Self-Blend, oferta de cursuri online suplimentează și
susține individual cursurile desfășurate tradițional, fiind un model complet individualizat, iar
modelul Enriched Virtual presupune o întregă experiență de învățare în format BL (fiecare curs
desfășurându-se în acest format) (Staker și Horn,2012).

(a) (b)
Figura 2. (a) Modele pentru implementarea Blended Learning; (b) Variante de Blended
Learning în cazul modelului prin rotație
Modelul care poate fi implementat în învățământul românesc preuniversitar este cel prin
rotație „Învăţăm/studiem la şcoală şi online”, în care elevii participă prin rotaţie după un program
prestabilit atât la cursuri „faţă în faţă”, cât şi la studiul on-line. În unele cazuri, studiul on-line se
poate face numai la distanţă (la domiciliu, de exemplu).
Avem mai multe variante ale acestui model: Station (elevii se rotesc după un program fix
sau la discreția profesorului între diversele modalitățile de învățare: online, activități colaborative
de grup și activități didactice conduse de profesor), Lab (elevii se rotesc după un program fix sau
la discreția profesorului între diversele spații de învățare din școală), Flipped classroom (pentru
învățarea unui subiect elevii se rotesc după un program fix între activități față-în-față ghidate de
professor și instruirea online, la distanță - de obicei acasă) și Individual-rotation (rotația este
gestionată individual).
Modelul Station este strâns legat de strategia digital Bring Your Own Device (BYOD).
Există diverse resurse pe Internet care prezintă modul de organizare efectivă a unui curs în
format mixt/hybrid/blend ca de exemplu http://blended.online.ucf.edu/morning-blend/ blog ce
explorează multiplele fețe ale BL.

Flipped classroom (clasa inversată)

Cel mai cunoscut și implementat model prin rotație este Flipped classroom, modelul în
care elevul vizionează cursurile la domiciliu (în ritm propriu) în general sub forma de video, iar
în orele tradiționale, din școală, aplică, ghidat de profesor, ceea ce a studiat.

Figura 2. Activități într-o “clasă inversată” (Flipped Class)

Modelul presupune trei etape distincte Înainte de activitatea în clasă (pre-clasă), activitatea
propriuzisă (în clasă) și o etapă după activitatea din clasă (post-clasă)
Pre- activitate clasă
Elevii/studenții accesează asincron informația/conținutul științific vizat, care poate fi o
demonstrație video pe YouTube (https://www.youtube.com/ ), Vimeo (https://vimeo.com/ ),
realizate personal sau nu, diverse materiale încărcate pe platforma de eLearning a instituției de
învățământ, resurse de pe diverse site-uri, de exemplu Academia Khan
(https://www.khanacademy.org/), prelegeri înregistrate sau diverse resurse educaționale deschise
accesate de pe site-uri ca Open Educational Resources (OER) (https://www.oercommons.org/) sau
alte resurse specializate.
În-clasă
Scopul activităților este de a ajuta elevii/studenții să-și dezvolte abilitățile strategice prin
exemple și activități diverse, într-o varietate de circumstanțe. Profesorul pune întrebări, utilizează
scenarii observă, oferă feedback pentru a crește interacțiunea profesor-elev. Pentru a crește gradul
de înțelegere conceptuală, profesorul poate pune întrebări referitoare la conceptele studiate, la care
elevii/studenții reflectează, răspund, discută și încearcă să găsească un consens pentru răspunsul
dat în grupuri de 3-4 persoane (Crouch et. Al., 2007)
Acest model presupune petrecerea de către elev de mai mult timp de calitate cu profesorii săi,
Post-activitate clasă
Prin acțiunile proiectate în etapele ce nu se desfășoară în clasă, profesorii au posibilitatea de
a susține motivația elevilor/studenților pentru învățare, de ai sprijinii în propriul proces de învățare,
ei dezvoltând astfel abilități de autoreglare a învățării. Există o varietate de metode pentru a evalua
învățarea elevilor după activitatea din clasă, chestionare, teste, prezentări in mediul real sau online
(folosind scurte video), eportofolii realizate pe site-uri specializate sau cu ajutorul paginilor web
(Weebly, Google sites, etc)
Descrierea video pentru Flipped class https://www.youtube.com/watch?v=qdKzSq_t8k8 ,
respectiv un exemplu de activitate într-o astfel de clasă se poate urmării la adresa
https://www.youtube.com/watch?v=bblZFS2Uth0
Exemple de activități în studiul medicinei (Morgan, și alții, 2015):
Pre-clasă: pot fi utilizate 4 scurte video ce conțin desene adnotate, videoclipuri cu
procedure, diapozitive PowerPoint cu explicații supraînregistrate
(PresentMe,PowerPoint+Audacity, etc.)
În- clasă s-a utilizat un sistem de management al învățării ce permite educatorilorsă creeze
sesiuni colaborative bazate pe studiul de caz. Au fost create 4 cazuri, iar studenții au răspuns
individual utilizând tableta/laptopul propriu la întrebări legate de diagnosticul diferențiat,
evaluarea de laborator și gestionarea fiecărui caz individual. Răspunsurile au fost centralizate și
proiectate anonim, fiind utilizate de instructor pentru a ghida în continuare discuția (s-au obținut
răspunsuri variate ceea ce dovedește diferențele în înțelegerea și rezolvarea cazului de către
studenți).
Post- clasă: fără activitate specificată în acest caz.
Modelul se pretează pentru diverse tipuri de abordări pedagogice, ca de exemplu învățarea
prin rezolvare de probleme/provocări (PrBL), învățarea prin proiecte (PBL) sau în context/ în
comunitate, învățarea bazată pe investigație, etc.

Laborator virtual. Laborator la distanță

Laboratorul virtual reprezintă un mediu interactiv pentru crearea și desfășurarea de experimente
simulate. Datorită WWW și a tehnologiilor avansate, acesta a devenit accesibil unui număr din ce
în ce mai mare de elevi/studenți. Participanții din laboratoarele virtuale manipulează instrumente
și/sau sisteme virtuale pentru a efectua experimente pe programe generate de calculator care pot fi
accesate local via Internet.
Laboratoarele virtuale au capacitatea de a oferi un mediu care să imite mediul real și care conduce
la formarea cunoștințelor și a abilităților pe care elevul/studentul le-ar câștiga prin participarea în
mediul laboratorului real. Astfel, laboratoarele virtuale schimbă modul în care elevii învață, obțin
informații, exersează abilități.
Mediile virtuale de laborator pot fi clasificate astfel:
 Simulări – imită procesul experimental prin intermediul calculatorului
 Aplicații în rețea – dispositive experimentale în laboratoare virtuale mici
 Laboratoarele virtuale – exploatează potențialul oferit de tehnologia media, utilizatorul
având o interacțiune tehnică și o manipulare direct și plauzibilă a obiectelor (din laborator)
și a diverșilor parametrii.
 Laboratoare în realitatea virtuală – utilizatorul devine participant activ, într-o lume
virtuală, într-un mediu 3D artificial. Necesită o interfață performantă care include simulări
tridimensionale în timp real prin diverse canale senzoriale.
 Laboratoare controlate la distanță (Remote Labs) – includ experimente reale efectuate la
distanță cu utilizarea telecomunicațiilor. Majoritatea soft-urilor din laboratoarele virtuale
constau în aplicații ce rulează pe calculatoare locale, ele putând fi operate de la distanță
Laboratoarelor virtuale pot fi utile în educație mai ales când:
 Activitățile experimentale trebuie efectuate rapid și nu permit observarea și măsurarea în
siguranță;
 procesul experimental este foarte lent și / sau complex și nu este compatibil cu timpul de
predare disponibil;
 experimentele implică riscuri pentru sănătatea și integritatea fizică a cursanților;
 activitățile de învățare necesită modelare.
Laboratoarele virtuale susțin învățarea bazată pe investigație, vizualizarea în detaliu, sunt
instrumente de experimentare fără limitări în timp sau spațiu, încurajează colaborarea și
comunicarea, dezvoltă competențe digitale, etc.
Exemple de laboratoare virtuale pentru științe:
 Proiectul Go-Lab oferă profesorilor aplicații ușor de integrat, cu suport pedagogic,
metodologie și structură de partajare http://www.go-lab-project.eu/
 http://www.lila-project.org/
 http://www.vlab.co.in/
Exemple de laboratoare virtuale pentru medicină
 http://onlinelabs.in/biology - include microscopie, geneticăși științele vieții
 http://onlinelabs.in/anatomy – include fiziologie, disecții