DRusso Studii Greco Romane

STUDII ISTORICE GRECO-ROMANE
S'AU TRAS DIN ACEASTA CARTE, PE

HARTIE VIDALON, TREIZECI *I SASE
DE EXEMPLARE NEPUSE IN COMERT,
NUMEROTATE DELA I LA 38
TOATE DREPTURILE REZERVATE

STUDII ISTORICE
GRECO-ROMANE
OPERE POSTUME
Publicate supt ingriiirea lui

CONSTANTIN C. GIURESCU
Profesor la Universitatea din Bueuresti
de
AR1ADNA CAMARIANO 0 NESTOR CAMARIANO
TOMUL, I
Cu 25 de planee afarä din text
BUCURESTI
FUNDATIA PENTRU LITERATURA *I ARTA <4 REGELE CAROL »
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39

9 3 9
PREFA
In 1912, regretatul D. Russo publica « Elenismul in Romania»,
lucrare in care pe de o parte arata importan,ta cutwayterii limbii
greceyti yi a culturii bizantine pentru Romani » iar pe de alta schita
« punctele principale » ale influentei greceyti in Principate, aducand,
ici colo, qi unele contributii.
Timp de mai bine de (loud decenii, D. Russo a acld ncit apoi
necontenit problenzele pe care le pusese in lucrarea amintita, a straw
material documentar i bibliografie, a publicat chiar o serie de mo-
nograf ii asupra unora din aceste probleme.
In 1935, el. sehotari sá dea la iveala o opera' de sintezd cuprinzand
conduziile la care ajunsese asupra raporturilor greco-romane. Cartea
urma sa se numeasca tot # Elenismul in Romania»; contractul incheiat
cu «Fundatia pentru Literatura yi Arta Regele Carol II» prevedea
cá manuscrisul trebue predat cel mai tarziu in 1938.
Dar felul extrem de minutios in care lucra D. Russo, controkind
necontenit cel mai nzic detalizz, apoi sanatatea sa mult slabita in
ultimul tinzp, l-au impiedecat sà isprei ()eased opera pe care o incepuse.
Moartea l-a surprins în plin lucru. Redactase cdteva capitole doar,
yi chiar la acestea, forma nu era definitiva. Re,stul se gasea in stadiul
de note yi insemnari.
Nepotii regretatului D. Russo, d-ra Ariadna Camariano yi d-1
Nestor Camariano, ei în.cii absolventi ai Facultatii de Litere din
Bucure.yti, mi-au prezentat materialul manuscris aflat in biblioteca
unchiului lor. Am ales ceea ce era publicabil yi am adaogat parti
intregi din cursul de istoriografie greco-ronzeina Onut la Universitate
dupa razboiu, precunz ci lectia inaugurala din 1915. lar fiincica
cloud din studiile lui mai vechi 4 Elenismul in Romania» yi, 4 Critica
textelor tehnica editiilor erau epuizate, iar altele apdruserd
VI PREFATA.
reviste de specialitate, nu intotdeauna accesibile, sau in grit-imitate,

le-am adaus fi pe acestea. Am alcdtuit astfel cloud volume de # Studii
istorice greco-romane» cuprinzdnd pretioase contributii la cunoafterea
manifestdrilor elenismului in Romdnia.
Numai cine Vie ce inseamnd munca ftiintificei, metoda scrupuloasii ,
care nu lasd nimic necontrolat, poate slili dea seama de valoarea
acestor cloud volume. Cdtd bogatie de informatie, cdtd rigoare in
metodd, cdte dificultdti invinse in precizarea unei date, a unui fapt,
a unei filiatiii
Cu atdt mai mare e pdrerea noastrd de Mu di maestrul n'a putut
set' isprd veascd opera pe care o incepuse, opera' care ar fi sintetizat
cunoftintele si experienta unei vieti intregi.
In once caz, cele doud volume care apar acum constituie o te-
melie foarte solidd pe care se va putea cleidi multd vreme. Ele dovedesc
incd odatei qi tuturora di D. Russo a fost fi reimeine cea mai de seamd
figurli a fainfei noastre in domeniul bizantinisticii fi a legalurilor
greco-romiine.
Bucuressti, Octomvrie 1939.
CONST. C. GIURESCU.
Spre tiintá"
Supt titlul de Studii istorice greco-roma'ne publicam operele
postume ale mult regretatului nostru unchiu. Ele nu formeazd
un tot unitar, fiindcd parte sunt fragmente räzlete din proiec-
tata operd de sintezä Elenizmul in Romeinia i parte articole
independente unul de celdlalt,, scrise in diferite epoci, pe care
am socotit cd e bine sd le publicdm, fiindcd intereseazd cultura
greco-romând.
Insistdm asupra faptului cà ceea ce publicdm nu e terminat,
nu are forma definitiva si nu era considerat de unchiul nostru
gata de tipar, asa 'Meat rugdm pe cititor sd primeascd aceste
opere postume ca atari.
Manuscrisele unchiului nostru, nefiind o redactie definitivd,
aveau pe margine diferite insemndri despre anumite completani
sau note ce urmau sd fie addogate. Materialul neprelucrat al
acestor completdri 1-am addogat la locul indicat, inchizAndu-1
insd totdeauna In paranteza [ J. Asemenea completdri va gdsi
cititorul in articolul: Poeme grecefti intru slava lui Mihai Viteazul;
ele continua' de multe ori pe pagini intregi. A§a e cazul cu capitolul
Modelele f i imitatorii lui Stavrinos. Pentru prima parte a acestui
capitol: Modelele lui Stavrinos am gdsit o primd redactie, pentru
a doua: Imitatorii lui Stavrinos (p. 130 145) numai material
neredactat trecut pe fise : versurile imprumutate de diferiti imi-
tatori, atat dela Stavrinos cat 0 dela Matei al Mirelor, scurte
introducen i pentru imitatori, anumite comparatii, etc. Toate
acestea au fost serse de unchiul nostru nu in biroul sdu de lucru,
ci In pat, unde II tinea tintuit boala de care suferea de mai
multd. vreme 0 care Il silise In ultimii zece ani sä se interneze
de §ase ori In sanatoriu i s'a se supunä unor interventii chirur-
gicale. Toate aceste Insemndri referitoare atat la articolul Poeme
VI PREFAT.A.
reviste de specialitate, nu intotdeauna accesibile, sau in streiindtate,

le-am adaus si pe acestea. Am alcdtuit astfel cloud volume de o Studii
istorice greco-romane» cuprinzdnd pretioase contributii la cunoasterea
manifestdrilor elenismului 'in Romdnia.
Numai cine stie ce inseamnei nzunca stiintificei , metoda scrupuloasci,
care nu lasd nimic necontrolat, poate sei-si dea seama de valoarea
acestor cloud volume. Cad bogatie de informatie, cdtei rigoare in
metodd, cdte dificulteiti invinse in precizarea unei date, a unui fapt,
a unei filiatii!
Cu ateit mai mare e peirerea noastrd de re& cei maestrul n'a putut
sd isprei ()eased opera pe care o incepuse, opera care ar fi sintetizat
cunostintele si experienta unei vieti intregi.
In once caz, cele cloud volume care apar acum constituie o te-
melie foarte solidei pe care se va putea cleidi multd vreme. Ele dovedesc
bled odatd si tuturora cei D. Russo a fost si reimeine cea mai de seanzei
figurd a stiintei noastre in domeniul bizantinisticii si a legeiturilor
greco-romdne.
Bucuresti, Octomyrie 1939.
CONST. C. GIURESCU.
Spre stiintá.
Supt titlul de Studii istorice greco-rondine publicam operele
postume ale mult regretatului nostru unchiu. Ele nu formeaza
un tot unitar, fiindca parte sunt fragmente razlete din proiec-
tata opera de sinteza Elenizmul in Romdnia §i parte articole
independente unul de celalaltr serse in diferite epoci, pe care
am socotit ca e bine sa le publicam, fiindca intereseaza cultura
greco-romana.
Insistam asupra faptului ea ceea ce publicara nu e terminat,
nu are forma definitiva si nu era considerat de unchiul nostru
gata de tipar, asa incat rugam pe cititor sà primeasca aceste
opere postume ca atari.
Manuscrisele unchiului nostru, nefiind o redactie definitiva,
aveau pe margine diferite Insemnari despre anumite completari
sau note ce urmau sa fie adaogate. Materialul neprelucrat al
acestor completari 1-am adaogat la locul indicat, inchizandu-1
Insa totdeauna in paranteza [ ]. Asemenea completari va gasi
cititorul in articolul: Poeme grecefti intru slava lui Mihai Viteazul;
ele continua de multe ori pe pagini intregi. Asa e cazul cu capitolul
Modelele ci imitatorii lui Stavrinos. Pentru prima parte a acestui
capitol: Moc4elele lui Stavrinos am &it o prima redactie, pentru
a doua: Imitatorii lui Stavrinos (p. 130 145) numai material
neredactat trecut pe fise: versurile imprumutate de diferiti imi-
tatori, atat dela Stavrinos cat si dela Matei al Mirelor, scurte
introducen i pentru imitatori, anumite comparatii, etc. Toate
acestea au fost serse de unchiul nostru nu in biroul &au de lucru,
ci in pat, unde Il tinea tintuit boala de care suferea de mai
multa vreme si care 11 silise in ultimii zece ani sa se interneze
de sase ori in sanatoriu i &A se supuna unor interventii chirur-
gicale. Toate aceste insemnari ref eritoare atat la articolul Poeme
VIII SPRETUNTA
grecefti intru slava lui Mihai Viteazul, cat §i la alte articole

serse pe patul de suferiata, pe care unchiul nostru spera ca
inteo zi sanatatea ii va permite sa le prelucreze la biroul sau,
ceea ce din nenorocire nu s'a f6cut, le-am aranjat inteo ordine
logica si le publican). Inchise in paranteza. Asa am facut si cu
partea finala a articolului: Matei al Mirelor ci operele lai. Dela
p. 168-179, unde se publica manuscrisele copiate si operele serse
de Matei al Mirelor si Matei al Mirelor imitat de preotul Sina-
dinos, totul este inchis In parantez5, fiindca este material neredac-
tat adaogat de noi.
La articolul Contributii la istoria bisericii romane (p. 227 306)
cititorul va constata unele lacune, datorite tot motivelor pomenite
mai sus. Capitolul Varlaam al Moldovei nu e terminat. Meletie
Sirigos de asemenea. Introducerea la Mitro polia Proilavului are
multe spatii albe, pe care le-am redat prin puncte de suspensie,
iar lista mitropolitilor Proilavului a fost alcatuita de unchiul
nostru numai pana la anul 1743, iar dela aceasta data pana la
sfarsit a fost alcatuita de noi, pe baza materialului adunat de
scumpul disparut.
Am adaogat si materialul referitor la lzvoarele lui Codex
Dimonie (p. 343-350), desi neredactat, fiindca credem ca va fi
de folos specialistilor cari se ocupa cu istoricul dialectului aroman.
La p. 351-408 dam o serie de articole referitoare la primele
ziare grecesti din Viena, publicate la 1928 In cotidianul t 'Eletigeeov
Bffita* In limba greaca i traduse In limba romana de regretatul
Iulian Stefanescu, precum si un alt articol: Preotul Sinadinos
Matei al Mirelor, publicat de asemenea In limba greacä i tra-
dus de noi In limba romana.
Pe langa operele inedite çi traduse din limba greaca, care
nu prea erau accesibile cercetatorilor romani, am adaogat dupti
dorinta Domnilor profesori Const. C. Giurescu si Al. Rosetti si
unele opere publicate : Cronica Tetra Romdnefti de Mitrofan
Grigorcts, Cronica Moldovei de N. Chiparisset, precum i Elenizmul
In Romdnia i Critica textelor si tehnica edifillor.
Aceste ultime opere le-am reeditat fara a aduce nicio modifi-
care textului, desi despre cateva chestiuni unchiul hostru Isi
schimbase parerea exprimata acum un sfert de veac, dupa elm)
se poate vedea dela unele din aceste probleme reluate si tratate"
SPRE $TIINTÀ IX
mai pe larg in operele inedite pe care le publiam acum ì la

care am fa'cut trimiterile cuvenite. Singurele modifiari pe care
am indaznit a le aducem operelor reeditate sunt din domeniul
tehnicei tipografice, pentru a putea prezenta cele cloud volume
at mai uniform cu putintd.
Incheind aceste anduri, socotim de datoria noasta sà expri-
m'am mulI,umirile noastre alduroase Domnului Al. Rosetti,
directorul Fundatiei pentru literatua i artà « Regele Carol II»,
din iniliativa aruia operele postume ale mult regretatului nostru
unchiu apar in colectia «Biblioteca enciclopedia» a FundaVei,
Domnului Const. C. Giurescu pentru binevoitorul concurs dat
la publicarea lor.
Bucure§ti, Noemvrie 1939.
Editorii
A. Camariano i N. Camariano.
Bizantul reabilitat.
Bizantul reabilitat'.
Bizantul, hulit i dispretuit pana in Iimpui din urma, astazi
s'a reabilitat pe deplin, In urma cercetärilor unor savanti ca:
Rambaud, Schlumberger, Diehl, Krumbacher, Gelzer, Neumann,
Finlay, Bury, Sathas, Lambros, etc. Bizantul, pana ieri, alaltaieri
ignorat sau pomenit numai ca sa fie improscat cu tina de detracto-
rii sai, astazi e studiat cu o neasemuità râvna, dovada avantul
pe care 1-au luat studiile bizantine in Intreaga Europa. Ba putem.
sá zicem cá revirimentul intervenit in favoarea Bizantului ca
once reviriment ne-a dus putin mai departe decat se cuvenea.
In locul bizantinofobiei de ieri, vedem astazi o bizantinolatrie
foarte raspanditä. Fiecare om cult crede de datoria sa sa-i re-
zerve i Bizantului un coltisor in domeniul culturii sale, asa !neat
nu numai specialitii, ci i diletantii in bizantinologie sporesc in
fiecare zi. Si cred ea acest diletantizm (daca are ca baza setea
de stiintä si nu un snobizm ridicul) trebue incurajat, fiindcd une-
ori poate sa aduca tiinii contributii pretioase, totdeauna insà
e un semn cultural imbucurator pentru societatea in care se
iveste.
Dar cum se explica cá Bizantul timp de mai multe secole a
fost pe nedrept criticat, cum se face a importanta culturii sale
a fost tagaduita, i imperiul bizantin a fost batjocorit i poreclit
Le bas Empire, The Lower Empire, adica imperiul decadentei ?
Cauzele sunt multiple.
Defaimarea Bizantului se datoreste In primul rand faptului
c'a" el *la acum cateva decenii era cunoscut mai mult din rela-
tiunile apusenilor catolici dusmani de moarte ai Orientului or-
todox si din epigramele lui Montesquieu, Voltaire i Gibbon,
Lectie de deschidere, 14 Ianuarie 1915, cu adnothri i adaose posterioare.

4 STUDII ISTORICE GRECO-ROMANE
cari prin scrierile lor persiflau mai mult bigotizmul in sine, cleat
Bizan tul.
Luidprand E destul sà pomenesc cbi relatiunea soliei lui Luidprand (Epis-
copul Cremonei care in anul 968 a fost trimes de Otto I cel Mare
(936-973) ca s6 cearà in c'a'snorie pentru fiul sh'u o printeg
bizantin6), relatiunea, zic, a acestei solii a fost crezut6 pe cuvant,
desi episcopul Cremonei vddit denatureag adev6rul si nu-si poate
ascunde resentimentele pe cari le nutrea contra Bizantului eretic,
care refuzase cds6toria pug la cale. NIà i fata de masà, mân-
càrile untdelemn räsinos, servite la masa imperialà,
nu scapà de invectivele art'ágosului prelat.
Villehar- Iar In ceea ce priveste un alt izvor insemnat, Cucerirea Con-
douin stantinopolului de Tillehardouin, care paná ieri era considerat6
ca o relatiune sincer6 si naivä" a unui din cele mai insemnate
evenimente istorice, astäzi s'a dovedit Ca' este o versiune oficiald
scris6 anume pentru a induce in eroare opinia revoltatà a Eu-
ropei si a justifica a patra cruciadd, care in loc sä. libereze Lo-
curile sfinte, a ilsturnat i prklat un imperiu crestin.
Montesquieu Acuedrile formulate de Montesquieu si Voltaire in contra Bi-
Voltaire zantului, dar mai cu seam6 Istoria declinului ci a aiderei impe-
Gibbon .
nulut roman de Gibbon au discreditat pentru mult timp impe-
riul bizantin. Acesti celebri scriitori, parte baz'andu-se pe o in-
suficientà cunostint6 a izvoarelor, parte fiind preconceputi im-
potriva Bizantinilor pentru bigotismul lor, au contribuit mai mult
ca once la deMimarea Bizantului. In special Istoria lui Gibbon,
care s'a tradus in mai multe limbi, a contribuit in cel mai mare
grad la denigrarea imperiului bizantin. Cu toatà perspicacitatea
lui, Gibbon n'a fost in stare s6 se emancipeze de prejudiciile sale
impotriva crestinismului, n'a vrut sà." adanceascA problemele teo-
logice, care invràjbeau lumea de atunci, i sà intelea0 insemn6-
tatea lor politic6 i influenta lor asupra evenimentelor (Pears,
The Destruction of the Greek Empire, p. VIII). Pentru el, once
controvers6 teologicä, once mirosea a monahizm, era detestabil.
Ideea c616uzitoare a Istoriei sale e exprimatà in urmätoarea epi-
gramd: am descris triumful barbariei fi al religiei. Cu alte cuvinte,
dupd cum foarte judicios observ6 editorul s4u Bury, (1 p. VII),
desvoltarea istoricd a socieVätii omenesti, dela al II-lea secol dupd
Hristos, a fost un regres, pentru care creginizmul era in special
BIZANTUL REABILITAT 5
de vinä. Astäzi istoria nu admite asemenea procedeuri. Un istoric

poate sà fie mai ostil religiei cleat Gibbon, dar ca sà fie in stare
sä pätrunz4 rostul evenimentelor, trebue sä le cerceteze cu sim-
patie, sä se pue In locul oamenilor cari au atribuit insemnätate
unei controverse religioase si sä examineze mediul, purtarea §i
motivele din punctul lor de vedere (Pears, op. cit., p. VIII).
Gibbon caracterizeaze istoria imperiului bizantin dela Heraclie
incoace ca « o poveste monotone' de släbiciune si mizerie » (5 p.
180), la care compatriotul säu Bury observä: « judecata aceasta
este una din cele mai neintemeiate si severe din ate a pro-
nuatat vreodatà un iátrunzetor istoric. Inainte de atentatul din
1204, imperiul bizantin era zidul de ap6rare al Occidentului »
(1 p. XVI).
Dar gresala fundamentalà a lui Gibbon a fost cà in istoria
milenarà a Bizantului el n'a vaut cleat o continuä decadentäl
Insä ce fel de decadenVä e aceea ce dureaz6 1000 de ani, In care
timp Bizantail face asemenea isprävi räzboinice, Meet un isto-
riograf distins si constiincios (Schlumberger), nu un panegirist,
se crede Indreptätit sä-si intituleze Istoria Bizantului: Epopée
byzantine? In ce fel de decklere se Old imperiul care produce
civilizatia cea mai insemnatä din evul mediu, care crestineeze"
si civilizeazä o mare parte a Aziei si a Europei?
Nu mai putin au contribuit la denigrarea Bizantului §i filo- Filologii
logii clasici i estetii unilaterali, cari näutau in literatura si arta clasici
esteti
bizantinä limba purei aticei, opere egale cu ale lui Omer, Tucidide
sau Platon, Partenone si statui de Fidias, si erau scarbiti gäsind
idiomul bizantin, cronici si scrieri teologice §i biserici cu sfinti
cu figuri palide si supte.
lucru curios: pend si Grecii moderni, pane* ieri alaltäieri
tratau cu dispret Bizantul, considerAndu-se nu ca urmasi ai Bi-
zantinilor, ci, trecand peste ei cu o säriturà de 1000 si mai bine
de ani, ca urmasi ai lui Pericle. Descendenta elenia le päirea
mai nobild deal, cea bizentind, de aceea inläturend numele de
prin care se numiau ei insisi, numele prin care erau nu-
IMO de popoarele dimprejurul lor, se impodobiau cu numele de
"Dav.
Iatà principalele motive pentru cari cuvintele bizantin si bi-
zantinizm au cäpätat un sens pejorativ; lumea ajunsese a crede
-cd Bizantul a fost o capitalä, in care oamenii se certau pentru

subtiliati teologice, pe and primejdia bdtea la ; unde In-
floreau servilizmul i lingusirea ; uncle suveranii nu se ocupau deat

de parade dupd un ceremonial complicat, unde intrigile se lineau
lant,; unde arderea tämäiei, mdtäniile inaintea sfintdlor palizi,
postul riguros erau pretuite mai mult decal salvarea patriei.
Aceste defecte de sigur nu sunt specific bizantine: servilizmul
lingusirea sunt buruieni, cari au crescut si pänd in zilele noastre
cresc cu imbelsugare la pragul palatelor ; paradele i ceremonialul
bizantin trdesc panä astäzi in multe curti moderne i chiar de-
mocratice, ba i ceva mai pompoase, dei mai putin pitoresti;
iar intrigile cred cà au existat deand lumea si nu sunt o inventie
bizantind. In ce priveste bigotizmul Bizantului, de sigur el a fost
exagerat de liber-cugeatorii sài istorici, dar In once caz bigo-
tizmul e mai putin primej dios socieatii, cleat unele boli sociale
moderne, ateizmul de pildd, nihilizmul, anarhizmul sau bolsevizmul.
Astdzi, In urma cercearilor stiintei moderne, am ajuns la o
apreciere a bizantinizmului cu totul alta, deat acea a secolilor
trecuti. Cronicarii apuseni nu se mai considerd ca un cuvânt de
Evanghelie pentru cunoasterea Bizantului, spusele lor se contro-
leazd nu nurnai cu istoricii bizantini, ci i cu alte izvoare arabe,
slave, armenesti, etc.
lar In ce priveste istoriografia bizantind, o poseddm asazi In
mare parte din editii entice. Pe lângd acestea, in timpul din urmd
si alte izvoare bizantine de mare importantd au iesit la iveald
(e destul sà amintesc Istoria lui Critobul din Imbros in care se
descrie viata luí Mohamet al doilea, pe care n'a cunoscut-o Gibbon)
si in fine stiinta germanä prin critica izvoarelor « Quellenkritik »
a adus lumini nebdnuite, deslegänd o multime de probleme In-
semnate ale bizantinologiei.
Ba si ceva mai mult. Bizantul care se credea cà avea inimd
secatä de relicvie, s'a constatat in timpul din urrnd cà poseda
simt pentru frumos si romantic, pentru poezia rafinatd ca si
pentru cea populard, lucru care nu se bdnuia de nimeni. Poezia
religioasd bizantind, care era putin cunoscutd, rdu publicaa sau
inedia, asazi dupa lucrdrile lui Pitra, Christ-Paranicas, Meyer,
Bouvy, Krumbacher, se considerd ca una din cele mai frumoase
poezii religioase. Poetul mai mare bizantin, melodul Romano5s,
abia in zilele noastre a inceput sd. fie cunoscut ; Krumbacher a

publicat cAteva din poeziile lui ca probd, din cari se vede inäl-
timea ideilor, focul entuziazmului si tehnica desdvársità a com-
punerii. Editia operelor complete, pe care o pregdtea de mult
celebrul bizantinolog, n'a vdzut pand astdzi lumina zilei. Si unul
din cei mai eleganti epigramatisti, Cristofor din Mitilene, abia
acum cativa ani a fost dat la lumind.
Dar pAnd mai tárziu, nimeni nu bdnuia eh' Bizantinii po-
sedau o epopee nationald, o epopee care se mdsoarä cu cele mai
insemnate epopee ale literaturii mondiale. Si totusi in secolul al
X-lea, inainte de a se alcdtui la Chanson de Roland in Franta
si Nibelungenlied in Germania, luase nastere epopeea bizantind
Dighenis Acritas. Eroul epopeei, tandr ca Ahile, viteaz ca Her-
cule si celebru ca Alexandru, pdzeste granitele imperiului impo-
triva dusmanilor Musulmani, simbolizAnd astfel idealurile si lup-
tele natiunei grecesti contra lumei musulmane. In aceasta epopee
e zugrdvità in culori vii nu lumea oficialä din capitald, ci viata
palpitantd a provinciei; cavalerul bizantin dela granità, al cdrui
ideal este rdzboiul cu dusmanul imperiului si dusmanul crucii;
aventurile si faptele eroice, femeia si gloria! (Ch. Diehl, Figures
byzantines, ed. II, Paris 1908, vol. 2 p. 319). Iatd o lume existentd
in carne si oase in imperiul bizantin, pe care insd in zadar am
cäutat s'o descoperim in cronicari. Paralel cu aceastd epopee, care
ni s'a pdstrat in mai multe manuscrise (si care pentru prima
datá a fost publicatä de Sathas si Legrand la 1875) s'au pdstrat
In gura poporului grec cicluri de poezii populare, care au dat nastere
epopeei, si s'a constatat influenta ei asupra poeziei popoarelor
ve,cine, asa de pildd asupra poeziei turcesti, (Cartea lui Kioroglu,
Caleitoriile lui Said Batal, care s'a tradus si in limba greacd mo-
dernd de A. Kuzinopulos si publicat in IlarMea, 9 (1858 59),
rusesti, sárbesti, etc. Henri Grégoire a publi.cat acum in 1=à o
serie de articole in care stabileste data alcdtuirii epopeei bizantine
si raporturile ei cu epopea turcd.
Prejudecata filologilor clasici Ca' numai limba greacd clasicd
meritd sd fie studiatd, cd limba bizantind e decadentd, e bar-
bará, sunt astázi inldturate. Limbile prezintd interes pentru
.stiintd, fie cd ele plac estetilor, sau nu. De altfel trebue observat
cd orizontul filologiei clasice s'a lárgit in timpul din urmd, mai
ales prin faptul ca ea a inceput sa studieze limba si cultura Gre-

cilor si Romanilor in intreaga lor evolutde si in legatura cu po-
poarele, mai vechi sau mai noi, cari au venit In contact cu ei;
si cum limba si cultura Bizantului aunt o continuare vadita si
o evolutie a epocei clasice si elenistice, cari primesc lumini neba-
nuite dela cunoasterea Bizantului, s'a ajuns la convingerea ca
limba si literatura, si in genere cultura bizantina, merita in cei
mai inalt grad sa fie studiate.
Mai multi savanti au studiat limba si literatura, institutiile
si controversele religioase, razboaiele si istoria politica a Bizan-
tului si dupa lungi si laborioase studii constatându-se insemna-
tatea capitala pe care o are Bizantul in istoria universala s'a
produs un reviriment in favoarea studiilor bizantine foarte in-
semnat. Dintre scrierile cari au contribuit mai mult la aceasta
schimbare in primul rand trebue sä pomenim Istoria literatura
bizantine a lui Krumbacher si Infiinterea la 1892 a revistei By-
zantinische Zeitschrift. Prin Istoria literaturii bizantine s'a pus
la indemana tuturor o calauzà sigura in labirintul scrisului bi-
zantin, iar prin Byzantinische Zeitschrift s'au centralizat si orga-
nizat lucrarile referitoare la Bizant. Prin aceste douà publicatii,
Krumbacher a adus bizantinologiei servicii de o insemnatate in-
calculabila. Savantii din toate tarile, colaborind la aceasta re-
vista poliglota, au contribuit la lamurirea si deslegarea multor
probleme.
Putin dupa infiintarea revistei lui Krumbacher, a aparut la
Petrograd o alta revista ruseasca cu acelasi program: Vizan-
taski Vremennik; Lambros a infiintat la Atena revista sa Ngos
È22nvo,uvucov, iar Societatea de bizantinologie din Atena a in-
ceput sa publice revista ByCart*, pe care dela 1924 a inlocuit-o
Cu Anuarul sail 'Ens-cneig krateelag &Can-ail-iv cmovbúiv. La 1895
s'a infiintat la Constantinopol Institutul arheologic rus supt direc-
tiunea lui Teodor Uspenskii, al carui organ Izvestiia era consacrat
studiilor bizantine, iar la Praga se publica de Institutul slay
revista Byzantinoslavica, in care se studiaza raporturile bizan-
tinoslave.
Alte douà reviste consacrate bizantinologiei Bunt: Byzantinisch-
Neugriechische Jahrbacher, editate de Bees in Berlin si actual-
mente In Atena, §i Byzantion editat de Grégoire in Bruxelles.
La diferite universitati infiinVandu-se catedre de bizantinologie

(dupaceMiinchen a datsemnalul), studiile bizantine auluat un avant,
pe care nu 1-ar fi banuit niciodata detractorii de ieri ai Bizantului.
astfel in urma organizarii studiilor bizantine, in urma cer-
cetarilor §tiintdfice din ultimele decenii, Bizantul apare supt o alta
lumina ; cultura §i istoria lui e altfel judecata i apreciata. Bi-
zautul nu se mai compard cu Elada ca sa se spue cateva epi-
grame: Ahile - Tersit, nobil streimay - degenerat streinepot, ci se stu-
diaza In sine ca o fiinta in mediul in care s'a produs. Cultura
lui se studiaza fatä cu cultura popoarelor contemporane din Apus
sau din Rasarit. Cercetându-se ca o unitate de sine statatoare,
nu ca continuare a Eladei §i a Romei, s'a constatat c5 Imperiul
bizantin, ca §i cultura sa, n'a fost lute° continua decadere, ci
ea alaturi de momente de scadere, a avut perioade stralucite
de rena§tere §i glorie, cari singure explicà cum s'au putut meatine
impune timp de 1000 de ani. Daca Bizantul ar fi trait undeva
singur in lini§te, s'ar explica cum s'a putut raentine un mileniu.
Dar Imperiul bizantin In acest mileniu n'a avut o clipä de lini§te.
Razboaiele Gotilor i Hunilor, incursiunile Per§ilor i Arabilor,
ale Bulgarilor, Ru§ilor, Cumanilor §i Pecenegilor n'au lipsit un
moment. Un imperiu care iese invingator In decursul secolelor
impotriva atator du§mani, trebue sà fi avut o vitalitate extraor-
dinarei, trebue sa fi posedat virtuti ceteitenefti §i o organizatie su-
perioarei, altfel de sigur ca sucomba. Chiar &And la 1453 a cazut
supt loviturile Turcilor, de villa in mare parte a fost Europa occi-
dentala, care prin cruciada a patra i-a dat o lovitura, dupa care
nu s'a mai putut consolida. Am spus ca Bizantul trebue A. fi
aut virtuti cetatene0i §i o organizatie superioara ; acest lucru
ni-1 arata, Intre altele, i precep tele cari calauzeau armatele bi-
zantine: « Numai cei fard experienta, spune Tactica, atribuita lui
Leon (ed. Vari, Budapesta 1917-1922, vol. 2 p. 2 3), cred
lupta se decide prin superioritatea numerica i prin curajul orb ;
pentru a invinge se cere, pe langa ajutorul lui Dumnezeu, arta
superioara, priceperea adancä a comandantilor i forta morala a
armatelor ». (Citat §i de Carl Neumann, Die Weltstellung des by-
zantinischen Reiches vor den Kreuzziigen, 1894, P. 45).
serviciile pe cari Bizantul le-a adus omenirii nu sunt ne-
insemnate. Prin faptul cà a rezistat asalturilor Turcilor i i-a
10 STUDII ISTORICE GRECO-RD:WANE
prin räzboaie de 100 de ani, Bizant,u1 a adus Europei si culturii

in genere un serviciu incalculabil, fiindcä altfel cine stie dac4
acest popor ràzboinic, pornind neimpiedicat s'ar fi oprit la Viena,
si n'ar fi ajuns Oat. la Londra, impunând Europei Intregi Coranul
in locul Evangheliei.
Dar Bizantul nu numai ca a scApat Europa de cotropirea
barbarilor, ci a fäcut si ceva mai mult. A crestinat si civilizat po-
poarele cu care a venit In contact si le-a pastrat cele dintai cu-
nostint,e sigure despre trecutul lor. Dela al V-lea pan5 la al XV-lea
secol istoricii bizantini parca si-au luat sarcina a scrie istoria po-
poarelor cunoscute de ei, caci dela China si India para la Engli-
tera, si dela Norvegia pand la Abisinia, aproape toate tarile si
toate popoarele au fost obiectul cercetàrilor lor. i din punct de
vedere calitativ istoriografia bizantind e o ming de neprelmit.
Pe cand popoarele contemporane cu Bizantinii n'au avut cleat
o analistic6 naivä, alcàtuita In majoritatea cazurilor cu mare
trudà de cAlug6ri cari scriu din auzite, izolati in chiliile lor, si
nu stiu &a.' deosebeasca ce e important si ce nu, operele istoricilor
bizantini sunt serse de oameni pregAtiti si nu rareori bogat in-
zestrati: impárati, printi, generali, ministri de stat, diplomati,
curteni, etc. Va s5. zica, oameni amestecati in mersul evenimen-
telor, care au influentat hotäritor politica internà sau extern6,
oameni initiati in secretele statului, In stare sä-si procure infor-
matiuni autentice si sa aprecieze intamplärile dupà justa lor
valoare.
Dar nu numai a civilizat popoarele vecine in timpul infloririi
sale, ci si càzand Bizantal a adus un imens serviciu omenirii:
in momentul scufundärii sale, a transmis Europei occidentale
capodoperile Eladei, pe cari le-a pästrat in tot evul mediu ca un
fideicomisar constiincios.
Importanta Iatà motivele pentru care bizantinologia se cultivd azi de toate
bizantinolo- popoarele civilizate. Pentru Romani in special filologia bizantin6
giei pentru
R omani
si neogreaca prezint5 un interes deosebit. E indeobste cunoscut
Ca' Principatele Dungrene au stat supt influenta greac4 timp de
mai multe secole, si au primit dela Bizant o multime de impru-
muturi culturale: cuvinte, obiceiuri, credinte, institutiuni, etc.
Aceste imprumuturi au avut loe atat inainte de caderea Constan-
tinopolului prin contactul direct al Românilor cu Bizantul, cat
çi dupa cadere, cand imigrarea Grecilor In Principate devine mai

simtitoare, i s'au continuat in epoca fanariota Intr'un grad si
mai pronuntat. Chiar In timpul cand influenta slavona era atot-
puternica in Principate, nu trebue sa se uite ea influenta bizan-
tinä era aceea care stapanea. Caci o buna parte din civilizatia
slavona, fiind imprumutata dela Bizant, cand zicem cà Românii
au imprumutat slujba bisericeasca sau institutiile de Stat dela
Slavi, trebue sà subIntelegem cà slujba era bizantina, imbracata
In haind slava, asezamintele atat cele bisericesti cat si cele po-
litice erau In mare parte bizantine, numai denumirile lor erau
slavizate. Asa dar, atat In timpul asa zisei influente slavone, cat
si mai tarziu, cand inraurirea greaca alungase cu totul din bi-
sericä i coala limba slava, bizantinizmul stapanea de fapt, intai
supt o eticheta slavd, pe urma singur neturburat de rivalul au.
Pentru istoricul roman cunoasterea limbii grecesti e indispen-
sabila. Cele mai vechi stiri despre trecutul poporului Daco-
Macedo-Roman se datoresc scriitorilor bizantini, Cedren, Kekav-
menos, Nikita Acominat, Ana Comnena, etc., iar cele mai pre-
tioase documente despre inteme.ierea mitropoliei Ungro-Vlahiei ca
despre istoria bisericii Moldovei le gasim in Acta Patriarchatus,
publicate de Miklosich si MiiIler. Cand dupa caderea Constanti-
nopolului imigrarea Grecilor in Principate devine din ce In ce
mai numeroasa, influenta greaca este si mai mare. In limba greacä
se scriu atunci nu numai mii de documente si acte, referitoare
la trecutul tarii; nu numai se traduc carti bisericesti si profane
din aceasta limba, ci aci In Ora se produce in limba greaca o
intreaga literatura istorica de cea mai mare insemnatate pentru
trecutul Principatelor. E destul sa pomenesc Viata patriarhului
Nifon, care, cu tot titlul ei, e o cronica a Tarii Românesti, scrisa
pe la 1518, poemele lui Stavrinos, Palamed si Matei al Mirelor,
Cronicile lui Amiras, Afenduli, Caragea, Daponte, Comnen Ipsi-
lanti, Filipide, Fotino, Persiani, Draco Sutu, Depasta, Chiparissà,
Cronica Ghiculestilor, etc.
Cu toate cà bizantinologia s'a constituit ca o disciplina aparte, Dezideratele
§i-a organizat munca §i a Mcut progrese uimitoare in scurt timp, bizantino-
romane
ramane totusi mult, foarte mult de fäcut. Toate popoarele civi-
lizate iau parte la studiul trecutului Bizantului, fiecare in spe-
cial cultivand latura care e In legaturd cu trecutul
Si fiinded §i Romania are laturea ei specialä, voi spune cateva

cuvinte despre dezideratele bizantinologiei ronidne.
Publicarea Bizantinologul roman In primul rand cred cä trebue sd se
cronicilor ocupe cu publicarea i studiul cronicilor grece§ti, cari se referà
grecesti
la trecutul României. Multe din aceste cronici sunt publicate,
dar o nou6 ediie, dupà o colatiune exacta* i dupä cerintele
§tiintei de astäzi, cu aparat, cu critica §i indicarea izvoarelor,
cu indice de nume i de lucruri, i editarea celor inedite e o nece-
sitate urgentä. Dar i o nouà traducere In limba romanä a acestor
cronici se impune, fiindc6 vechile traducen i sunt a§a de räu
fäcute, incat mai mult induc in croare decal lumineaz6 pe
cititor.
Documente, Din cronici afläm fapte istorice de mare valoare, dar fiindc6
serisori, " ele se ocupà cu predilectie de povestirea räzboaielor §i a rivali-
de zestre
täitlor pentru o domnie, nu ne dau o icoanä fidelä a vietii tre-
cutului. Aceastä lacuna o pot umplea documentele de tot felul,
scrisorile particulare, poemele cu continut istoric, discursurile fu-
nebre i encomiastice, notitele genealogice, foile de zestre, testa-
mentele, etc., etc. Din ele se pot desprinde multe §tiri despre
viata trecutului, cauzele ascunse ale unor evenimente, §tiri de-
spre finairtele, administratia §i organizarea tärii, etc. Asemenea
märturii istorice, serse in limba greacä timp de mai multe se-
cole i referitoare la trecutul tärii, se afld cu miile atat In biblio-
tecile tärii cat §i In cele din Constantinopol, Atena, Sf. Munte,
Ierusalim, Petrograd, Moscova, etc. Adunarea i publicarea acestor
izvoare e de o insemnAtate capitald. Dar se intelege, aceastä
intreprindere o poate duce la un bun sfar§it numai munca me-
todic6 i priceputä a catorva generatii.
Documente Nu mai putin importante Bunt documentele grece§ti referi-
bisericeqli toare la trecutul bisericii romane, parte aflätoare in bibliotecile
tärii, parte in cele din sträinätate. Munca care a§teaptà pe teo-
logii eleni§ti nu e de mic4 insemndtate
Dar Inainte de toate se impune reeditarea Condicei sfinte a
Mitropoliei Ungro-Vlahiei, care cuprinde documente In mare parte
grecesti, In conditiuni §tiintifice de cari n'a avut parte prima
editie a ei, fäcutä de Ghenadie Enaceanu. Traducerea românä
Cu care editorul Ghenadie a insotit documentele grece§ti din Con-
dica Ungro-Vlahiei fiind plinä de grerli, trebue refäcutä.
Condica sfanta a Moldovei s'a publicat fragmentar de C. Er-

biceanu In Biserica Ortodoxa si de N. Iorga, Condica de hirotonii
a Mitropoliei Moldovei publicata dupa original In Buletinul Co-
misiei istorice a Romaniei, 3 (1924) p. 2 Al.
Acum In urma s'a descoperit de Pdrintele Nicolae Popescu
« Al doilea condica pentru alegerile i hirotoniile arhieresti cu
incepere dela leat 1823 Ianuarie ». (V. C. N. Tomescu, Mitropo-
Grigorie IV al Ungrovlahiei, p. 15, n. 1, unde se publica
un act din zisa condica).
Adunarea i publicarea inscriptiilor grecesti aflate in tara i Corpus in-
in strainatate i referitoare la trecutul Romaniei, este iardsi o scriptionum
intreprindere pe cat de folositoare pe atat de necesarä. Adunarea
inscriptdilor grecesti s'ar putea face separat sau inteun corpus
inscriptionum in stil mare, care pe langa inscriptiile slave si ro-
mane sa cuprinda si pe cele grecesti. i numarul acestor din urma
inscriptdi in Orient, fie ele mormantale sau pisanii, fie aflate pe
diferite obiecte daruite de Romani, nu e mic. Nu exista mand-
stire la Si. Munte, care sa nu ail:4 asemenea marturii, referitoare
la trecutul tdrii, fie pe piatra, fie pe odäjdii, potire, candele,
&gild bisericesti, etc. Multe morminte sau fântâni se pastreaza
Inca in Constantinopol, purtand pe ele asemenea marturii, cari
daca nu se culeg cat mai in graba, vor fi pierdute pentru totdeauna.
Ce folos ar putea aduce o monasteriologie romaneasca, nu e
nevoie sà accentuez. E in deobste stiut rolul cultural pe care
1-au avut manastirile in trecutul leàrii. Daca pentru moment nu
s'ar putea inca alcatui o monasteriologie in stil mare, dar cel
putin monografii pentru diferite manastiri cu material documentar
slaevon, romanesc i grecesc ar aduce netagaduite servicii istoriei
bisericii i culturii romanesti in genere.
In fine un dictionar greco-roman, cuprinzand limba bizantina
si neogreaca, cu cuvintele turcesti i romanesti, intrate In bimba
greaca, ar aduce servicii mari cercetatorilor romani.
Se intelege cà pentru adunarea materialului istoric e nevoie
sá se trimeata In str6inatate in misiuni stiintifice mai multi tineri
bine pregatiti, cari cutreierand manastirile i vizitând bibliotecile
Orientului sä aduca secerisul lor si sa-1 dea la lumina.
Istoria literaturii bizantine i neogrece, pe langa altele ne va
,ajuta a descoperi originalele unor scrieri romanesti cari (direct
14 STIJDII ISTORICE GRECO-ROM/NE
sau indirect prin intermediul slavon) au fost imprumutate dela

Greci. Vom vedea cd. multe cronografe romane§ti sunt in total
sau in parte traduse din limba greacd. Ce folos poate trage fol-
klorul din identificarea apocrifelor, sau a textelor populare, §i
din ardtarea atarndrii lor de cutare sau cutare prototip bizantin,
e In deob§te cunoscut. and §tim cd o scriere româneascd e pre-
lucratd sau tradusd dintr'o limbd strdind, ne ferim a considera
ca fond al sufletului românesc credintele §i ideile cuprinse In
ea, fiindcd ele sunt ni§te plante exotice. Dar aceasta nu insem-
neazd cd numai scrierile originale servesc a ne desvdlui fondul
sufletesc, credintele §i. gusturile unui popor. Si prelucrdrile §i
traducerile din alte limbi pot aduce bune servicii, dacd §tim sd
proceddm In mod metodic. Dupä ce se va descoperi cà originalul
unei scrieri romane§ti e strdin, grecesc de pildd, numai In adao-
sele §i schimbdrile aduse de prelucrAtorul roman putem vedea
credintele §i ideile poporului roman, §i nu §i In originalul strdin.
Vom avea ocazie sà insistdm asupra acestui principiu metodo-
logic, relevand cazuri concrete, In cari de multe ori s'au atribuit
poporului roman idei, credinte §i superstitii, cari veneau din Te-
baida, sau din Extremul orient, §i n'aveau nimic a face cu fondul
sufletului sdu.
Poezia populard a popoarelor balcanice are un fond comun,
care nu e Incd pe deplin scos In evidentd. Studierea unor poezii,
comune la Greci §i la Sarbi, la Romani §i la Bulgari, §i ardtarea
prototipurilor deba care pornesc adaptdrile, poate sd aducd ser-
vicii insemnate dinteun Indoit punct de vedere. Intaiu se aduce
o contributie insemnatd la aceastd ramurd literard, care constitue
laturea de cdpetenie a folklorului, al doilea, prin asemenea cer-
cetdri se ascute mintea cercetdtorului In cel mai inalt grad. Cer-
cetAtorul care are inaintea lui aceea§i poezie in 4 diferite limbi
cu schimbäri §i adaose, cu motive In parte comune §i In parte
deosebite, §i cautd din fondul comun §i din deosebirile sau omi-
siunile constatate sd restitue prototipul, are de deslegat o pro-
blemd, care de sigur contribue foarte mult la ascutirea mintii
§i la o deprindere metodologicd pentru cercetdri §tiintifice analoage.
Uneori va gdsi cd dintr'un prototip scurt a pornit o imitatie
amplificatd, altddatd cà dimpotrivd s'au omis multe motive, cari
nu erau adaptabile, cari nu erau In gustul poporului, In bimba
caruia se facea prelucrarea; nu rareori va constata ca. motive

luate din diferite cantece s'au contopit intr'unul singur (conta-
minare), pe care o analiza pdtrunzatoare 1-ar putea desface in
elementele sale constitutive.
Dar fiindca iii literatura bitantina gasim un comunism literar
foarte pronunt,at, fiindcd prelucrarile si imprumuturile literare
(nepermise dupa concep-Vile noastre de astazi) s'au practicat in
scara mare, vom avea prilej sa facem critica iwoarelor, prin care
stiinta in ultimul timp a facut progrese foarte maxi. i vom vedea
cum trebue sa. cantarim §i. nu sa numcireim marturiile, atat in ce
priveste faptele istorice, Cat si variantele manuscriselor. Vom
vedea, de pilda., ca un fapt relatat de Theophanes continuatus
nu trebue sa ne inspire mai mare incredere prin faptul ca se con-
firma si de Cedren, Zonaras, sau Glicas, daca acesti din urma
reproduc pur si simplu pe Teofan. Cand vom constata ea unele
amanunte povestite de Dorotei al Monembaziei, de Cigala si de
a4i istorici mai moderni nu sunt altceva deck, reproducerea unui
izvor comun, prototipul istoriei politice si patriarhicesti, vom
numara toate aceste marturii ca una singura si o vom aprecia
In consecinta. Un principiu simplu, pe care insa nu 1-au pus in
practica uneori si istorici din cei mari si astfel s'au inselat in
aprecierea faptelor.
Viata Sfantului Nifon
de
Gavriii Protul Sfetagorei.

Cáderea Constantinopolului, stingerea
vietii intelectuale'.
Constantinopolul odatà cäzut supt stäpânirea turceascä, in-
treaga viatä a imperiului bizantin se intunec6 cu desävar§ire, once
mi§care culturalà se opre§te pe loc. Preocupärile intelectuale
dispar, §colile se inchid, majoritatea bisericilor se transformä In
giamii, iar din elita intelectualà câi n'au apucat sà fugä in ma-
joritatea cazurilor s'au luat ca robi. Jaful care s'a desläntait
asupra oraplui a fost färä." pereche in istorie; nu s'a crutat nimio,
afarà de clddirile pe cari §i-le rezervase Sultanul. Restul, persoane
sau lucruri, au fost prädate, nimicite, sau robite de hoardele
aziatice.
Se Intelege Ca' de jaful §i distrugere n'au scdpat nici bibliote-
cile Bizantului, In cari se pästrau aldturi de cdrti pretioase ca
continut §i altele legate luxos In aur §i argint, §i cine §tie ce opere
din literatura clasicä, pästrate de-a-lungul secolelor, s'au nimicit
cu cäderea Constantinopolului de vreun fanatic §i incon§tient
ienicer. S'o fi repetat §i cu privire la bibliotecile din Bizant rds-
punsul atribuit lui Omar, relativ la biblioteca din Alexandria:
dacä continutul cärtilor bibliotecii se potrive§te cu doctrina Cora-
nului, atunci ele sunt de prisos, avem Coranul. Dacd dimpotrivä.,
ele cuprind alte InvälAturi contrare Coranului, in acest caz Bunt
primejdioase; In amândou6 imprejurärile deci trebuesc arse. Igno-
ranta §i sälbäticia cuceritorilor era a§a de mare, 'neat nu ne-am
putea a§tepta sä crute manifestatiile culturale ale poporului cu-
cerit. Istoricul Duca ne spune cà coräbii intregi incärcate cu di-
ferite lucruri pretioase, printre cari §i cärti. nenumdrate (f31.6-goc
Din Cursul de Istoriografie greco-rornand tinut in anul 1919-1920,

cu adaose i adnotdri posterioare.
2"
úrcèp apL011.6v) s'au trimes de Turci dela Constantinopol in provincie ;

volumele luxos legate, ne spune acela§i Duca, dupà ce se lua aurul
sau argintul de pe ele, erau vandute sau aruncate. Icoanele erau
arse §i pe carbunii lor Canibalii lui Mohamet 1§i frigeau friptu-
rile 1.
In asemenea imprejurari indeletnicirile intelectuale sunt reduse;
nu trebue sä ne a§teptam la opere literare sau §tiintifice de mare
valoare dela ni§te oameni cari traiau in cea mai neagra sclavie.
Totusi, de§i striviti supt jugul turcesc, au gasit ragaz sä scrie
cronici §i memorii nu numai despre starea neamului lor, ci §i
despre alte popoare in mijlocul carora au trait.
Dela Critobul din Imbros, care ne-a povestit ca un contem-
poran tragedia cuceririi Constantinopolului de catre Mohamet,
pana in timpul de fata avem un §ir neintrerupt de opere, povestiri
istorice in limba greaca moderna, cari de§i nu sunt de mare va-
loare §tiintifica, totu§i sunt pretioase, fiind de multe ori singurele
izvoare pentru un anumit rästimp. Unele din ele sunt opere capi-
tale pentru istoriografia rom'aneasca.
Daca in Laonic Halcocondil avem numai §tiri raslete despre
tara §i limba romana, pe care de sigur le-a avut dela fratele &au
Dimitrie, care a vizitat Romania ca sol, daca Duca §i Threnosul,
compus imediat dupa caderea Constantinopolului, Ecthesis chronica
§i Istoria politicei §i patriarhicei vorbesc incidental de tara, in schimb
Viafa Sf. Nifon, scrisa de Gavriil, Protul Sfetagorei, pe la 1517,
e in realitate in mare parte o cronica a Tarii Romanqti.
Muntele Atos, cu republica lui federativä calugäreasca, se
bucura de o mai mare independenta. Stanca de marmora §i sa-
facia solului n'au ispitit pe cuceritor, a§a 'neat calugarii au ramas
§i mai departe neturburati in pioasele lor indeletniciri. A§a se
explica de ce dela SI. Munte ne vine prima lucrare de continut
religios-istoric: Viafa Sf. Nifon, o lucrare care ne dà date pre-
tioase nu numai pentru pastoria lui Nifon, ci §i pentru istoria
Tarii Române§ti.
Dela secolul al XVI-lea, cand Grecii se wag din ce in ce mai
numero§i in Principate, pana la 1821 operele istorice alcatuite in
limba greaca despre Moldova si Muntenia devin izvoare de mare
' Duca, p. 312, editia Bonn.

VIATA SF. NIFON 21
insemnatate. Serien i istorice alcatuite de Greci cari au vaut

evenimentele povestite, sau au luat parte la ele, opere istorice
despre tara i locuitorii ei, bazate pe izvoare mai vechi, poeme
istorice i biografii panegirice, iatä o intreaga serie de opere cari
alatuiesc istoriografia greco-romana, despre care dam mai jos
o ochire sumara.
Viata SI. Nifon.

Istoriografia Moldovei, in comparatie cu acea a Munteniei, e Originalul
mult mai veche, mult mai bogata. Pe and pentru Moldova avem vietii Sf.
Nifon
cronici serse in limba slavona, chiar in primul secol dela intemeierea
Principatului, prima lucrare care ne intampina in istoriografia
Tarii Romanesti este din secolul al XVI-lea si ea nu e o cronica,
ci o opera aghiografica: Viata i traiul pdrintelui nostru Nifon,
Patriarhul Tarigradului, scrisei de chir Gavriil Protul, adecd mai
marele Sfetagorei.
Lucrarea aceasta ni s'a pästrat in limba romána in manuscris
si a fost publicaa de Hasdeu abia in anul 1865. 0 redactiune greac6
a acestei yield se publicase mult mai inainte, in anul 1803, si mai
avem doua alte redactiuni grecesti nepublicate, una copiata in
anul 1754, cealalta putin dupa 1775.
Daca posedam viata in chestiune in cloud versiuni, in greaca
romana, se naste intrebarea: in ce limba s'a scris originalul ?
Iatá o chestiune care a fost obiectul unor discutiuni foarte
lungi.
Hasdeu spune ca « originalul pare a fi lost redes, adica redactat.
in limba greacd, dar .yi traductiunea romdneascei dacd e o tra-
ductiune este .,si ea foarte peche, mai-mai contimpureand »1. P.
S'areu i Stoian Romansky, bazandu-se pe o notita aflatd la sfarsitul
unui manuscris slay, cu continut liturgic, scris in 1567, in care
notita se spune cá acest manuscris e o traducere a fostului Protos
din Sf. Munte Gavriil, facuta din limba greaca in cea sarbeasca,
1 Arhiva istoricd a Romdniei, vol. 1, partea 2 p. 132, Bucureti 1865.

conchid c. Gavriil ar fi fost seirb ci §.i-ar fi scris lucreirile in slam-

neftel.
D. Onciul crede mai probabil c. Viata s'a scris In limba slavei,
de unde pornefte traducerea romdneascei 2. N. Iorga spune cá Gavriil
de sigur a compu.s grecege (Viata lui Nifon) fiind însuci probabil
Grec 3. Diaconul Nicolae Popescu, care s'a ocupat in mod special
de aceastä viatä, crede de asemenea cà textul grecesc e originalul
dela care pornesc versiunile slavona ci romdna 4.
Dupà cum vedem cercetätorii cari s'au ocupat de aceastä pro-
blemä sustin unii prioritatea textului grec, altii a celui slay, iar
Hasdeu pare a admite cd textul romän ar putea sä nu fie o tra-
ducere, ci chiar originalul!
Dacd am fi posedat aläturi de textul romanesc si textul slavo-
nesc i grecesc, problema: « care e originalul si care e traducerea »
.s'ar putea deslega lesne. O comparatie atentä a textelor ar fi
.suficientä pentru deslegarea problemei. Din nenorocire lug nu
poseddm un text slavon, iar dupà textul grecesc avem trei redac-
Iiuni tärzii prescurtate, deosebite una de alta, asa incat suntem
nevoiti sä ne bazäm pe textele pästrate i sà deslegAm chestiunea
prioritätii. Convingerea mea este cä Viata lui Nifon s'a scris intdi
in limba greacei, dupei care pe urmei s'a tradus in limba slavonei
Motivele cari mà fac sä admit ca original textul grecesc
sunt urmätoarele:
In ce priveste textul românesc, e peste once indoialä cà el
nu poate 86 fie originalul, intai, fiindc6 limba romand nu era
intrebuintatä in lucräri istorice pe la 1517, &And se scrie viata
<cum vom vedea mai jos), si al doilea, fiindcd versiunea roma-
neasc6 cuprinde sträinisme, cari aratd c6 e vorba de o traducere
§i nu de o lucrare scrisä de-a-dreptul in limba remand. RAnaâne,
asa dar, limba greacg sau limba slavä. In textul romanesc al viet,ei
1 Nifon II, Patriarhul Constantinopolului, de Diaconul N. Popescu In

Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1914) p. 749. Stoian Romansky,
Mahnreden des walachischen Wojwoden Nigoe Basarab, Leipzig 1908, p. 147.
2 D. Onciul, Curs de istoria Romeinilor dela intemeierea Principatelor
2a epoca lui yS'tefan cel Mare, 1905, p. 76.
N. Iorga, Cronicele muntene, In Analele Acad. ROM., sect. ist., ser. II,
21 (1899) p. 306.
N. Popescu, op. cit., p. 750.
VIATA SF. NIFON 23
(ed. Naniescu) gasim expresiuni slavone cari probeazacà s'a fäcut

dupa un izvor slavon:
Pelapov (= Peloponez) p. 9; Xinof (= manastirea Xenofon) Slavonizme
p. 115; providef (.= prevazator) p. 13; Solon (= Salonic) p. 25, in versiunea
27, 51; Preditici (= inainte mergator) p. 31; podvigul (= isprava, romaneasa
dcyc;3v) p. 33; ocaianic desnadajduit, nenorocit, dareyvoxylvoq)
p. 81; pristaniste azil, port de mare) p. 97; bolnitei spital)
p. 97; zeivase, zevese (= perdea) p. 97; simensca (=. mânastirea
Simopetra) p. 115; povarncl de olovind (= cazan de rachiu)
p. 123; obicinei (= obicei) p. 117; zri zmerenie st sfetago)
(vezi smerenie) p. 51 pe margine; sä pristilvi st zri itecinia leat
.egad prestavisea (recte: zrite cenie leat egda prestavisea dupa
Bogdan) -= vedeti i scurgerea anilor cand a murit, p. 54 la mar-
gine; zri ciudo (vezi minunea) p. 1.05 la margine.
Aceste cuvinte slavone, dintre care unele nu revin in niciun
-text romanesc, iar altele ne intampina i in alte texte romanesti,
traduse insa din limba slavona, dar mai cu mama expresiunile
slavone de pe marginea manuscrisului dovedesc ca textul roma-
nesc nu e original ci tradus dupa un izvod slav.
Dar in acelasi text romanesc pe 'LTA' aceste slavonizme gasim
multe grecizme:
amirà, imparatul turcesc, p. 21; asp ida vasiliscul, p. 59; Grecizme
.eghemon, ighimonul Panoniei, p. 57, 115; analoghiu = emao.,(6,7 in versiunea
p. 113; chir Iosif, p. 5, 23, 119; chir Teolipt, p. 119; româneasca
dcvocX6rov,
pdn' la marea Ochianului, p. 19; nume proprii: Alvania, p. 19;
Elispond, p. 31, 87; Panonia (= Tara Romaneasca), p. 43, 57,
61, 67, 87, 115, 125; Machidonia, p. 49, 101; Eliric, Misia,
p.103 ; Oreiscul, p. Constructii grecesti: se impreunei
101.
nuntei (auv1lcp01 ycip.9), p. 11; harnic unui lucru (presupune un
Cr'cLog Trpciypzerk TLvoq), p. 25.
Aceste grecizme evidente, care se afla in aceeasi versiune ro-
maneasca alaturi de slavonizme tot asa de evidente, nu se pot
explica altfel cleat dacä admitem ca Viata Sf. Nifon a fost scrisa
intai in limba greaca, dupd care s'a tradus pe urma in limba sla-
vonà din limba slavond in limba romana.
Traducatorul slaw talmdcind un text grecesc a introdus in
versiunea sa, ca aproape toti colegii sai contimporani, o multime
de grecizme aflate in izvodul sau; traducatorul roman a primit
la randul &au, aläturi de o sumedenie de slavonizme ale origina-

lului §i multe grecizme, aflate in el, a§a incat servilizmul tradu-
atorului in cazul de fop ne aduce un serviciu: ne lasä sä ghicim
originalul originalului.
Traducätorul slay gäsind in originalul grecesc cuvintele 1)yetufw,
llocvdnna, le-a transcris eghemon §i Panonia, färä sä le traduc6;
traducätorul roman le-a admis la randul su neschimbate §i astfel,
trecand din versiune in versiune netraduse, trädeag provenienta
lor greceascA.
Cä s'ar fi scris originalul in limba slavä §i tradus in limba
greacä, de unde pe urmä s'ar fi fälmä'cit in limba romanä, nu e
de loc verosimil, cäci in acest caz cum s'ar explica slavonizmele,
care mi§unä in versiunea romanä, dar care lipsesc in cea
greacä ?
De asemenea nu putem admite cä s'ar fi scris in limba slava
§i tradus in limba romanä, dui:4 care s'ar fi tradus in limba greack
cäci in acest caz nu se pot explica grecizmele din versiunea roma-
neascä.
Ca sà admitem ca' originalul s'ar fi alatuit in limba alas*
din care s'ar fi tradus independent in limba greacd §i romanä nu
ne lag grecizmele, pe cari le intampinäm in versiunea romanä,
nu ne lasä textul grecesc in care nu gäsim niciun slavonizm.
Ca sà admitem iar c6 originalul s'ar fi scris in limba greacä,
din care s'ar fi tradus independent in limba slava §i romanä nu
ne lasä slavon'izmele din versiunea romanä.
lar cazul grec-român-slav nu ne explied slavonizmele din textul
romanesc, care lipsesc in textul grecesc.
Un caz intru catva analog avem cu Inväläturile atribuite lui
Neagoe Basarab. Ele s'au scris In limba slavä, din care s'au tradus
independent in limba romanä §i greacä, dar im ambele aceste
versiuni gä'sim sträinizme cari probeag limba originalului.
Asa dar excluzAndu-se cazurile:
1) Originalul 2) Slav 3) Slav

ar fi fost romAn I I
Grec Roman
I I
RomAn Grec
VIATA SF. NIFON 25
4) Slav 5) Grec 6) Grec
Roman
Roman Grec Slav Roman Slav

Nu ramâne cleat cazul 7) Grec
Slav
Roman
care explica grecizmele i slavonizmele, aflate In versiunea romana.
Dar multe indicii care se afla In cele 3 redactiuni neogrece Din limba
arata ea ele provin dintr'un text scris In bizantinä i ca ele sunt bizantind In
greaca
traducen i posterioare intr'o limba greaca mai populara.. Chiar cu- modernd
vintele cari se in-Mines° In traducerea romaneasca eghemon, Pa-
nonia, Eliric, Misia, Oreiscul, aspida (in greaca moderna vecroc),
vasiliscul arata cà textul grecesc a fost alcatuit In limba bizantina
0 nu In greaca modernä, de care sunt straine aceste expresiuni.
Ca. autorul Vietii se numia Gavriil e sigur, caci numele lui Autorul
revine nu numai In titlu, ci i In cursul povestirei de cateva ori. Vietii
Despre el §tim ca a fost ieromonah i protul Sfetagorei, un fel de
prqedinte, de prim-staret al republicei federative a Atosului. El
traia pe la sfar0tul secolului al XV-lea 0 inceputul secolului al
XVI-lea, era contimporan §i admirator al lui Nifon 1, precum
reiese din laudele pe cari i-le adreseaza in cursul povestirei (p.
52, 126). tim cà Gavriil a venit In tara in fruntea egumenilor
Sf: Munte la tarnosirea bisericii Curtea de Arge, invitat fiind de
Neagoe; ca a vizitat i alte parti ale %aril i anume Cozia pe care
o descrie cu admiratie.
Dupa o introducere moralizatoare, In care se arata ca i astazi Continutul
Inca, ca i in vechime, se nasc oameni sfinti, se dau amanunte
genealogice despre parintii sfântului i despre studiile lui (p.
Un Gavril monah contimporan Cu Nifon e pomenit In Istoria
p. 68 §i Istoria patriarhicii, p. 134, ed. Bonn; Ecthesis chronica, ed. Lambros,
p. 56; e probabil cd acest Gavriil e aceeasi persoand cu aghiograful nostru,
Cu atdt mai mult Cu cât In urma scandalurilor provocate de el cade din scau-
nul patriarhicesc Maxim si vine ca urmas Nifon.
26 STUDII ' ISTORICE GRECO-ROMA.NE
1-13); dupa multe peripetii se alege patriarh (p. 13-29); se

scoate din scaunul patriarhicesc si se izgoneste la Adrianopol
(p. 29-33); vestea bunatatilor lui Nifon se auzi i in Tara Ro-
mâneascä i Domnul Radu trecand prin Adrianopol ruga pe Nifon
ca sa vie in tara lui (p. 35). Radu intervenind la imparatie cersu
pe acest mare pastor si i se umplu voia (p. 35). Nifon vine in Tara
Româneasca, organizeaza biserica, hirotoniseste doi episcopi, dar
In urma unui conflict cu Radu paräseste tara si se duce la Sf.
Munte, unde petrecand ca un simplu calugar (p. 52), a incetat
din viata la 1508 (p. 55). In urma mortii lui Radu, s'a suit pe
scaunul tarii Mihnea, feciorul Dracei Armasul (p. 59), dupä izgo-
nirea caruia se pune domn Vlad, fratele Radului Voda (p. 67);
Neagoe aclamat de norod domn (p. 79), trimite din boierii sai
cei mai credinciosi la Atos si aduce in tara moastele SI. Nifon
(p. 83); trimite indarat la Atos moastele inteun pretios sicriu de
argint (p. 93); binefacerile lui Neagoe pentru mänastirile din Atos
(p. 95-99); binefaceri pentru bisericile orientului (p. 99-103);
ctitorli in Tara Munteneasca (p. 103); descrierea bisericii dela
Curtea de Arges (p. 109-111); ctitoria Coziei (p. 113); Neagoe
invitä pe toti egumenii dela Sf. Munte impreuna cu Gavriil Protul,
pe patriarhul ecumenic si alte fete bisericesti, pe clericii din tara
si face tarnosirea bisericii dela Arges la 1517 (p. 113); Epilog
(p. 125-127).
Viata cu- Aceasta viata, dei e intitulatä Viata Sf. Nifon, in realitate e
prinde ceva mai mult: ea cuprinde pe langä viata patriarhului si istoria
istoria a 4
domnii
domniilor a 4 domni Radu eel Mare (1496-1508), Mihnea eel
"Ulu (1508-1510), Vlad al V-lea sau Vldolut (1510-1512), si in
special istoria domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521). Domnia
lui Radu cel Mare era in legaturà directa cu viata lui Nifon (fiindcä
el adusese pe patriarh In tard, precum am väzut, el avusese con-
flict cu el si in urma 11 gonise) i trebuia intercalatd in povestire;
dar celelalte trei domnii, cari sunt posterioare mortii lui Nifon,
n'aveau ce cauta in planul lucrärii; cu moartea sfântului trebuia
sa se pue capat povestirei. Totusi, fiindca aghiograful n'a vrut
sa povesteasca numai viata lui Nifon, ci sà feed i panegiricul
Craiovestilor (cari au stat In legaturi prietenesti si au sustinut pe
Nifon), a continuat povestirea sa i, ducAnd-o pAnd la Neagoe, a
expus pe larg rivalitatea dintre Draculesti i Danesti i binefacerile
VIATA SF. NIFON 27
lui Neagoe facute in 1,ara si in strainätate. Amanuntele Irish' pre- O viatä

eise pe cari le da viata cu privire la partidul lui Neagoe i dusmania aparte a lui
lui cu Draculestii, expunerea pe larg a faptelor acestui domn, Neagoe n'a
existat
neavand nicio legatur6 cu viata sfantului, au fäcut pe unii sa
vorbeasca de o biografie aparte a lui Neagoe. Asa cronicarul
anonim, reprodus de Iorga, pare a vorbi de o asemenea biografie
aparte: multe bundtati au facut (Neagoe) in lume care sunt scrise
mai pe larg la o carte ce s'au facut de toata jitiia lui (In manuscris
hiitii, emendat de N. Popescu, 1. c., p. 752 n. 1) si s'au dat sà fie
statätoare la sfanta mitropolie 1.
Engel 2 Aron Densusianu3 interpretand gresit vorbele cro-
nicarului au crezut &A a existat o biografie a lui Neagoe, pe °and
cronicarul, de sigur, face aluzie la povestirea despre Neagoe alipita
de viata lui Nifon.
Daca comparam textul grecesc al vietei cu versiunea romanä, Textul grec
&hp multe arnanunte In cel grecesc cari ñu se and in cel roma- In raport
nesc, si dimpotriva gasim alte lucruri In cel romanesc cari lipsesc curomana
versiunea
din cel grecesc. Textul grecesc de pildà incepe cu viata lui Nifon,
läsand la o parte introducerea care se Oa in versiunea românä
§i in care se dau arnanunte despre obarsia parintilor sfantului.
Amanuntele despre domniile lui Mihnea cel Rau, Vlàdu i Neagoe
lipsesc de asemenea din textul grecesc, care se sfarseste cu moartea
lui Nifon, amanunte cari in textul romanesc ocupä vreo 15 pagini
(din ed. lui Naniescu). Dimpotriva, multe amanunte referitoare
la alegerea lui Nifon ca mitropolit al Salonicului, aflate In textul
grecesc, lipsesc din cel romanesc 4.
Dupa alegerea sa la scaunul Salonicului, Nifon este chemat Textele pà-
la Constantinopol de sinod, unde se intalneste cu invatatorul sau strate sunt
Zaharia, spune textul grecesc 5, amanunte peste cari trece ver- dprescurtar!
pa un
siunea romaneasca (p. 27). In majoritatea partilor insa coincid ginal mai
arrjandouà textele cuvant de cuvant. Cum säl ne explicam aceste desvoltat
deosebiri i asemänäri dintre cele douà texte? Am spus mai sus
Vezi Cronicele anoninze in Analele Acad. Rom., sect, ist., ser. II, 21
(1899) p. 310. Cf. si textul publicat de Stoica, Nicolaescn in Revista pentru
istorie, arheologie si filologie, 21 (1910) p. 118-119.
2 J. Ch. Engel, Geschichte der Illoldau und Walachey, vol. 1 p. 198-199.
3 Aron Densqianu, Istoria limbii si literaturii romdne, ed. 2, p. 207.
4 cp. Ngov 'ExAdytov p. 376 b-377 b, Cu Viata, ed. Naniescu, p. 25-27.
5 Niov 'Ex;.6yzor p. 378.
ca a-ta textul grecesc cdt cel romdnesc sunt versiuni de pe un text

grecesc mai pechiu. De sigur plusurile cari se afla In amb ele versiuni,
afara poate de mici adaogiri tarzii, existau In textul primitiv,
traducatorul grec dupa alegerea sa prescurta sau dadea In extenso
Texte de unele pa*, iar traducatorul roman altele. Ca lucrurile stau asa,
präznuire ne dovedeste si faptul cá versiunea romaneasca, ca i douà re-
(sinaxare)
dactiuni grecesti pastrate in manuscris, sunt sinaxare adica pre-
scurtari dupá un text aghiografic, alcatuite pentru a se citi In
ziva praznuirii sfantului: iata si sfintia sa s'au pus astäzi Inaintea
noastra i ne chiama spre praznuire (p. 9 ed. Naniescu). Numai
redactiunea greaca tiparitá nu e text de praznuire, dar si acest
text este vadit prescurtat. In once caz versiunea romaneascá e
mult mai apropiata de textul original cleat versiunile neogrecesti.
Apretierea Viata este scrisa intr'un stil emfatic ca toate produsele simi-
literara a lare: citatele biblice, expresiunile i figurile poetice, dispretul
Vietii, limba
pentru datele cronologice, dialogurile i tiradele moralizatoare,
panegiricul monahismului se Intalnesc cu profuziune In aceasta
viata. Stilul aghiografului se poate vedea mai bine din cateva
citate din Viata. Am spus mai sus ea autorul Vieii, Gavriil, a
vizitat tara, invitat fiind de Neagoe ; iatä ce impresie i-a facut
Descrierea Cozia i cum. o descrie: iara acea manästire Coziea, de care am
Coziei povestit, au inoit biserica cea veche si au pus icoane prea fru-
moase, a sfintei i nedespartita Troite, si a prea curatei despui-
toare 1 si a lui Dumnezeu Näscatoare i pururea Ficioarä Maria, si
alte poale de analoghia 2si odajdii multe si frumoase ; cal acea
manastire avea loe fara galceava i alese de petrecerea caluga-
reascä depärtata de lume, si plina de toate bunatatile: cu munti
mari i cu vai Ingraditä i °eolith' cu un rail mare, si izvoara mari
si multe imprejurul ei, si are toatä hrana calugareasca, poeni
livezi, nuci i alti pomi roditori, farä de numär, vii i grädini;
si acolo cura piatra pucioase, si tot pamantul Inprejurul ei este
pamant roditoriu, care si noi am vazut cu ochii nostri acel loe
i-am zis: pamantul cel fägaduit 3.
In acest pasagiu se afla prima marturie scrisa despre apele
minerale din Caciulata i Govora, daca nu ma insel.
Despuitoare = stdpAnà.
2 Analoghiu pupitru pe care se pun cärtile de ritual.
Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 113; ed. Tit Simedrea, p. 28 din extras.
VIATA SF. NIFON 29
latà descrierea bisericii dela Curtea de Arges:

sparse Mitropolia den Arges den temeliea ei i zidi In locul Descrierea
ei altà sfântä bisericà tot den piatrà cioplità i netezità i sdpatà bisericii
cu flori, si au prins toate pietrile pe dinläuntru den dos una cu Curte: Arges
de
alta, cu scoabe de her cu mare mestesug si au vrAsat plumb
de le-au Intgrit ; si au Mcut pre in mijlocul tinzii bisericii 12
stalpi nalti tot de piatr6 cioplità i Invàrtiti foarte frumos i mi-
nunati, carii inchipuesc 12 Apostoli; i sfantul oltariu desupra
prestolului Inc6 f5.cu un lucru minunat cu turlisoare vdrsate ; iar
ferestrile bisericii si ale oltariului, cele de desupra si ale tinzii,
tot scobite i räzbiltute prin piatrà cu mare mestesug le fäcu;
si la mijloc o ocoli cu un brAu de piatr6 inpletit In 3 vite i cioplit
cu flori i poliit ; biserica cu oltariu, cu tinda inchipuind svânta
nespArtita Troite. Iar pre supt strasina cea mai de jos inpre-
jurul a toatà biserica fäcu ca o strasind tot marmurà albA, cioplitä
cu flori i foarte scobite i sepate frumos. Iar acoperilmântul tot
cu plumb amestecat cu cositor ; i crucile pre turle tot poleite
cu aur, i turlele tot cioplite cu flori i unile fkute sucite i im-
prejurul boltelor fAcute tot steme de piatrà cioplitä cu mestesug
poleite cu aur. i räcu un cerd6cel denaintea bisericii pre 4
stalpl de marmurà pestrità, foarte minunat boltit i zugràvit
si invAlit i acela cu plumb. i fäcu scara bisericii tot de piatrà
scobità, cu flori i cu 12 trepte, semänând 12 semintii ale lui Izrail;
pardosi toatà biserica, tinda i altariul Impreun6 i acel cerd6cel
cu marmurä albd. i o impodobi pre dinlàuntru si pre dinafarä
foarte frumos i toate scobiturile pietrilor dinafarà le Väpsi cu
lazur albastru i florile le polei cu aur. i asa vom putea spune
eà adev6rat cä.' nu iaste asa mare si sobornia. ca. Sionul, carele
11 acu Solomon, nice ca. sfânta Sofia carea o Wu marele impgrat
Iustinian, iarà cu framsetea iaste mai predesupra acelora 1.
Iatà i portretul lui Mihnea cel
5i cum apucd domnia, indatà sá dezbrdcà lupul de pielea oaei Portretul
astupà urechile ca aspida 2 si ca. vasiliscul 3, iar arcul In- lui Mihnea
cel Rdu
Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 109-111, ed. Tit Simedrea, p. 27-28.
Aspidcl, un fel de viperd veninoasä, care isi astupa urechile si nu as-
culta vocea van'atorilor-incântdtori, dupä Psalmul 57, 4.
3 Vasilisc, un sarpe care dupd credinta celor vechi putea sd omoare pe
dusmani numai Cu privirea lui veninoasd.
eh' atat textul grecesc cdt i cel rom,dnesc sunt versiuni de pe un text
grecesc mai vechiu. De sigur plusurile cari se aflä In amb ele versiuni,
afarà poate de mici adäogiri tarzii, existau In textul primitiv,
traducätorul grec dupá alegerea sa prescurta sau dädea In extenso
Texte de unele pärtd, iar traducätorul roman altele. Cà lucrurile stau a§a,
prdznuire ne dovede§te i faptul cà versiunea romaneascg, ca i douà re-
(sinaxare)
dactiuni grece§ti pästrate In manuscris, sunt sinaxare adicA pre-
scurtäri dupä un text aghiografic, alcAtuite pentru a se citi in
ziva präznuirii sfantului: iatä i sfintia sa s'au pus astäzi inaintea
noastrà i ne chiamä spre präznuire (p. 9 ed. Naniescu). Numai
redactiunea greacä tipärità nu e text de präznuire, dar 0 acest
text este vädit prescurtat. In once caz versiunea romaneasdi e
mult mai apropiatà de textul original decat versiunile neogrece§ti.
Apretierea Viata este scrisä Inteun stil emfatic ca toate produsele simi-
literarä a lare: citatele biblice, expresiunile si figurile poetice, dispretul
Vietii, limba pentru datele cronologice, dialogurile i tiradele moralizatoare,
si stilul
panegiricul monahismului se Intalnesc cu profuziune In aceastä
viafá. Stilul aghiografului se poate vedea mai bine din cateva
citate din Via-Va.. Am spus mai sus cd autorul Vietii, Gavriil, a
vizitat tara, invitat fiind de Neagoe ; iatà ce impresie i-a fäcut
Deserierea Cozia 0 cum o descrie: iard acea mänästire Coziea, de care am
Coziei povestit, au Inoit biserica cea veche 0 au pus icoane prea fru-
moase, a sfintei i nedespärtitä Troite, §i a prea curatei despui-
toare 1- 0 a lui Dumnezeu NäscRoare §i pururea Ficioarà Maria, 0
alte poale de analoghiti 2 odäjdii multe 0 frumoase ; cä" acea
mänästire avea loe färä galceavä i alese de petrecerea cAlugä-
reascd depärtatà de lume, i plinä de toate bunätätile: cu munti
mari i cu väi. Ingrädità §i ocolitä cu un rail mare, §i izvoarä mari
0 multe Imprejurul ei, 0 are toatä hrana augäreasc5, poeni §i
livezi, nuci §i alti pomi roditori, färä de numär, vii i grädini;
0 acolo curä piaträ. pucioase, 0 tot pdmantul Inprejurul ei este
pärnant roditoriu, care §i noi am välzut cu ochii nqtri acel loe
i-am zis: pärnantul cel fägdduit 3.
In acest pasagiu se afld prima märturie scrisà despre apele
minerale din C6ciulata §i Govora, dacä nu md fuel.
Despuitoare = stäpAnd.
2 Analoghiu pupitru pe care se pun cärtile de ritual.
Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 113; ed. Tit Simedrea, p. 28 din extras.
VIATA SF. NIFON 29
Iatà descrierea bisericii dela Curtea de Arges:

sparse Mitropolia den Arges den temeliea ei si zidi in locul Descrierea
ei altà sfântä biseric6 tot den piatra cioplita si netezità si sàpatà bisericii
cu flori, si au prins toate pietrile pe dinlduntru den dos una cu Curtea
Arges
de
alta, cu scoabe de her cu mare mestesug si au vilsat plumb
de le-au intkit ; si au Mcut pre in mijlocul tinzii bisericii 12
stAlpi nalti tot de piatrà cioplit6 si invdrtiti foarte frumos si mi-
nunati, carii inchipuese 12 Apostoli; si sfantul oltariu desupra
prestolului inc6 fälcu un lucru minunat cu turlisoare v6rsate ; iar
ferestrile bisericii si ale oltariului, cele de desupra si ale tinzii,
tot scobite si räzbiltute prin piatrà cu mare mestesug le Mcu;
si la mijloc o ocoli cu un bail de piatrà inpletit in 3 vite si cioplit
cu flori si poliit ; biserica cu oltariu, cu tinda inchipuind svânta
si nespàrlita Troite. Iar pre supt strasina cea mai de jos inpre-
jurul a toata biserica f6cu ca o strasin6 tot marmurà all* cioplit6
cu flori si foarte scobite si sepate frumos. Iar acoperilmântul tot
cu plumb amestecat cu cositor ; si crucile pre turle tot poleite
cu aur, si turlele tot cioplite cu flori si unile f4cute sucite si im-
prejurul boltelor fäcute tot steme de piatrà cioplità cu mestesug
si poleite cu aur. i rácu un cerdälcel denaintea bisericii pre 4
stalpi de marmurd pestrità, foarte minunat boltit si zugrdvit
si invAlit si acela cu plumb i f Acu scara bisericii tot de piateä
scobità, cu flori si cu 12 trepte, sem4nand 12 semintii ale lui Izrail;
si pardosi toat'a" biserica, tinda si altariul impreun6 si acel ceracel
cu marmura alb6. i o impodobi pre dinräuntru si pre dinafarà
foarte frumos si toate scobiturile pietrilor dinafarà le fäpsi cu
lazur albastru si florile le polei cu aur. i asa vom putea spune
di adevArat c6 nu iaste asa mare si sobornic6 ca Sionul, carele
il fku Solomon, nice ca sfânta Sofia carea o Mcu marele impàrat
Iustinian, iarà cu frAmsetea iaste mai predesupra acelora 1.
Tat:6 si portretul lui Mihnea cel R6u:
cum apucà domnia, indatd sà dezbr4c6 lupul de pielea oaei Portretul
0-§i astupà urechile ca aspida 2 si ca vasiliscul 3, iar arcul 0-1 In- lui Mihnea
cel Räu
i Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 109-111, ed. Tit Simedrea, p. 27-28.
2 Aspidcl, un fel de viperä veninoasä, care isi astupa urechile si nu as-
culta vocea vànatorilor-incântätori, dupä Psalmul 57, 4.
2 Vasilisc, un sarpe care dupä credinta celor vechi putea sä omoare pe
dusmani numai cu privirea lui veninoasä.

Gorda si gati sageti de sageta, si sabia si-o fulgera, si Juana si-o

intaria spre rane. $i prinse pre toti boiarii cei maxi si alesi, si-i
munci cu multe munci si cumplite si le lua toatä avutiea, si se
culca cu jupanesele lor si cu f etele lor inaintea ochilor lor. Deci
unora le-au taiat nasurile si buzele, pre altii i-au spanzurat, si
pre altii i-au inecat; iar el se inbogatea si crestea ea chedrul
pana la ceriu si-si implea toatà voea sa 1.
In ce priveste limba versiunei românesti, Viata Sf. Nifon
impreuna Cu Invataturile atribuite lui Neagoe Basarab sunt dupa
mine cele mai frumoase monumente din intreaga literatura arhaica
romaneasca. Toate textele anterioare sau contemporane cu aceasta
viatä sunt greoae, in multe parti chiar neinteligibile, cu intorsa-
turi str&ine si incoherente ; dimpotriva, stilul Vietii e vioi, ciar,
cu rare exceptii, constructiunea frazelor e nesilita si apropiata de
bimba de astazi. Afara de unele slavonizme si grecizme, stilul Vietii
este romanesc si daca il comparam cu alte monumente contem-
porane sau chiar posterioare, cu stilul cronicarilor sau cu al lui
Cantemir, de pildä, constatam o superioritate vadita. Multe cu-
vinte arhaice, pentru cari astäzi se introduc in limba neologizme
fara gust, s'ar putea relua din acest text, care in aceastà privinta
e o comoard lexicald.
Apretierea Ca izvor istoric Viata este de o insemnatate capitala. Pentru
istorica cele patru domnii pe care le trateaza pe larg, ne &A o multime
de amanunte necunoscute din alte izvoare. Autorul Vietii, desi
a fost in tara si serie ca martor ocular (am auzit cu urechile mele,
spune la p. 127), totusi nu putea sa stie din propria lui observatie
toate datele si intrigile politice ale partidelor pe cari le relateaza.
De sigur altcineva trebue sä-i fi pus la dispozitde materialul istoric,
altcineva trebue sa-1 fi initiat in culisele luptelor politice de atunci,
si acest cineva nu poate sa fie altul deck, insusi Neagoe si par-
tidul lui. Acest lucru reiese ciar nu numai din laudele si partinirea
vadita pentru Craiovesti in tot cursul povestirii, dar si din ama-
nuntele relatate, pe cari nu putea sa le stie cleat numai Neagoe
sau intimii sal La p. 91 de pilda ne povesteste un vis al lui Neagoe
despre un boier rationalist si necredincios in minunile lui
Nifon.
. Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 59, ed. Tit Simedrea, p. 14.

VIATA SF. NIFON 31
Asa dar, avem a face cu o cronicei of icialá, in care datele sunt Cronica"
procurate din informatie oficialà i prin urmare precisä ; dar pentru oficiala
acelasi motiv povestirea pierde din valoarea ei, deoarece, ca in
toate lucrärile oficiale, adevdrul de multe ori e ocolit i interesul
de partid, sau interesul personal, se (16 drept vointa norodului.
Pentru aceste motive datele cuprinse in Viatà trebuesc luate cu
rezervä i controlate cu alte izvoare oridecateori ponegresc pe
Dräculesti sau prosldvesc pe Dänesti; nu trebue sä pierdem din
vedere cà prin pana aghiografului vorbeste Neagoe cu interesele
resentimentele sale impotriva adversarilor säi.
Viata s'a scris dupä. 1517, când s'a rácut sfintirea Bisericii Cand s'a
Curtea de Arges si s'a mutat mitropolia dela Arges in Targoviste, scris Viata
fapte despre cari relateazd Viata pe larg (p. 113-121). Cum nu
vorbeste de moartea lui Neagoe, Viata trebue sä fi fost isprävità
inainte de 1521. 0 dificultate prezintä insä un pasagiu al Vieth O interpo-
(p. 123) unde vorbind de Neagoe spune: Acestea feicu bunul cre- lare
dincios Domn Io Neagoe yodc1; fericia set' fie pomenirea lui. Ex-
presiunea fericit'd sà fie pomenirea lui, intrebuirOtà de obicei cu
privire la persoane cari nu mai sunt in viatà, ar fi o dovadà c6
biograful serie dupà 1521, dupä moartea lui Neagoe. Totusi, fiindc6
in toatà Viata nu se relateazä nimic despre moartea lui Neagoe,
desi se dau multe amänunte despre el, chiar neinsemnate, de sigur
acest pasagiu trebue sà fie o interpolare, introdusä in manuscris
ulterior. Am vdzut cà textul romanesc nu e o traducere fidelä a
originalului, ci un text alcätuit pe baza Vietei pentru a se citi
In bisericd in ziva präznuirei sfäntului. De sigur acela care a pre-
scurtat i dichisit textul ca citire pentru ziva de präznuire, cativa
ani dupa moartea lui Neagoe, a introdus in text si acea expresie,
intrebuintatà cand e vorba de morti, fiindc6 pentru el Neagoe
in realitate era mort.
Ar fi interesant dacä cineva ar lua toate citatele biblice, cari Citate
ne Intämpinä in textul Vietii, i le-ar compara cu traducerile biblice
Bibliei existente In limba românä ; asa s'ar putea cäpäta un ter-
minus post quem, i chiar s'ar putea emenda i ici colo textul
gresit transmis.
Recapitulând relevez acum inväTämintele metodologice pe cari
le cäpätäm din cercetarea problemelor aflate in legäturà cu aceastä
Viatà:
1.. Original fi traducere: grecizmele §i. slavonizmele aflate In

versiunea româneasca arata ea versiunea româneasca provine dela
un original slavon, care la randul sau presupune un original grecesc.
Rezumatele (sinaxare) cu plusuri cari se OA cand in ver-
siunea greaca, cAnd in cea romAna, presupun un original mai
desvoltat In care existau plusurile ambelor versiuni.
0 interpolare posterioarei nu ne indreptateste sa datam un
text dupa ea.
Citatele biblice pot servi ca terminus post quem pentru da-
tarea unui text, daca putem sa precizam dupa care traducere a
Bibliei sunt luate.
Viata In Viata a fost intercalata mai toga in Cronica asa numita can-
cronicile tacuzineasa. (Ludescu) care s'a publicat supt titlul: Istoria Teirii
române§ti
Romeine.,sti de ceind au desceilicat Romanii1, E,Ii. supt titlul: Istoria
Tetra Romeinefti de cet'nd au desceilecat pravoslavnicii creftini, editie
ingrijita de G. Ioanid, Bucuresti 1859 p. 4-37. Cronicarul care
da la inceput unele stiri scurte si grace, ajungand la domnia lui
Radu cel Mare utilizeaza aproape cuvânt cu cuvânt aceasta Viata
MIA &A se sinchiseasca de disproportia cu restul povestirei, sau de
lucrurile nepotrivite, cari lute° viga de sfant aveau rostul lor,
dar nu §i inteo cronica. Interpolarea ce am constatat in manu-
scrisele care ne-au pastrat Viata .(vezi mai sus p. 31) exista si in
Cronica cantacuzineasca p. 267 din Magazinul istoric pentru Dacia,
§i la p. 36 din editia Ioanid.
Cronica lui Radu Popescu : Istoriile clomnilor Teirii Romdnefti,
gresit atribuita lui Constantin Capitanul Filipescu, a utilizat de
asemenea Viata, dar numai in rezumat. Daca s'a folosit de ea
direct, sau prin Cronica cantacuzineascä, nu se stie ; o cercetare
in acest sans nu s'a facut Oda' acum.
Dar si in Cronica paralela a ambelor Principate: Letopisetul
Tara Romeinefti $i a Moldovei, de viata prea luminafilor Domni
ce au steipeinit intru aceste cloud (eiri s'au intercalat pärti din Viata.
Manuscrisul cronicii se afla la Academia RomAnà supt nr. 340
(fondul românesc). Parti din manuscris reproduse dupa Viata
lui Nifon in M. Gaster, Chrestomatie romeina, Bucuresti 1891, 1
p. 192-194.
1 Vezi Magazinul istoric pentru Dacia, 4 (1847) p. 234-267.

VIATA SF. NIFON 33
Viata se cuprinde in manuscrisul 464 (din 1682), 3488 (din Manuscrise

1720-1730) fara sfarsit si 2714 (din anul 1816), o copie dupa rornanesti
rnanuscrisul 3488, toate trei aflate astazi in Biblioteca Academiei
Romane. Gaster poseda in biblioteca sa Inca 2 manuscrise, unul
din 1727 si altul din 1817, (astazi trecute in posesia Bibliotecii
Academiei Romane), vezi Diaconul Nic. Popescu, Nifon II,
Patriarhul Constantinopolului, in Analele Acad. Rom., sect. ist.,
ser. II, 36 (1914) p. 744. Un alt manuscris mai vechiu din 1654,
clupà care a facut o editde B. P. Hasdeu, s'a pierdut. Un manuscris
din 1812 se afläi in biblioteca Episcopului Hotinului Tit Simedrea,
vezi Biserica Ortodoxa rometna, 55 (1937) p. 258. Despre alte
4 manuscrise romanesti pastrate in Biblioteca Academiei Romane
(nr. 1947, 4460, 3373, 3702), cari cuprind traducerea Vietii Sf.
Nifon dupd o redactiune neogreceasca, vezi articolul lui D. Ma-
zilu citat mai jos.
Prima editie romaneasca Muta de B. P. Hasdeu dupa un manu- Editile
scris, astàzi pierdut, s'a dat la lumina in Arhiva istorica a Roma'niei, in limba
roin'ara
vol. 1, part. 2 (1865) p. 133-150. Manuscrisul utilizat de Hasdeu
fiind fàrà sfarsit a fost intregit, dupa afirmatia lui, dupa un ma-
nuscris din 1816, In realitate trig dupä editia tiparita. in Maga-
zinul istoric, vol. 4, dupa cum m'am convins colationand textele,
caci posedäm acel manuscris din 1816 care nu e altul cleat manu-
scrisul Acaderniei Romane nr. 2714.
A doua editie a fost facuta de Mitropolitul Moldovei Iosif
Naniescu supt lngrijirea lui Constantin Erbiceanu dupa manu-
scrisul 464 al Academiei Romane cu litere chirilice i in transcriere
cu litere latine. In aceasta editie, dupd Viata s'a publicat si pi-
sania bisericii dela Curtea de Arges, douà invataturi, atribuite
lui Neagoe, si din Pildele lui Solomon, toate aflate in manuscrisul
utilizat pentru
Fiinda. mai toata Viata a fost intercalata. i in Cronica can-
tacizineasca, putem sà consideräm i aceasta publicatie ca o
alta editde, Magazinul istoric, 4 p. 234-267 si Istoria Tarii Ro-
nuinesti de cand au descalecat pravoslavnicii crestini, ed. Ioanid,
Bucuresti 1859, p. 4-37. Tit Simedrea, Episcopul Hotinului, a
reeditat Viata Sfantului Nifon dupa manuscrisul 464, cu unele
emendatiuni dupa celelalte manuscrise utilizate, in Biserica orto-
doxa romdna, 55 (1937) p. 268-299. La inceputul editiei, Si-
3
34 STUDII ISTORICE GRECO-ROMA.NE
medrea dà descrierea manuscriselor §i normele transcrierii chiri-

licei in litere latine (p. 257-267).
budatä. dupg Cronica paralelä a ambelor principate §i In
Chrestomatia romanti a lui M. Gaster (Bucure§ti 1891), p. 192-194.
Slujba §i viata prescurtatà a lui Nifon s'a publicat de mai
.
multe ori: la Sibiu, 1806, de episcopul Arge§ului Iosif, la Buzgu,

1841, de ierodiaconul Dionisie, devenit pe urmà episcop de Buzgu,
la Ploe§ti, 1873, vezi Diaconul Nic. Popescu, op. cit., p. 745.
Editiile Prima editie In Nlov 'Ex2152nov neecizov plovç cito2.dyovg bcaTdecov
In 1. greac6. dykov (Noua alegere cuprineand vieti interesante de diferiti sfinti),
Venetia 1803, ed. II, 1863. Viata dupd 'Ex76yLov a fost retipäritä de
Dukakis in Mgyag Ivvaaeto-olg, August, Atena 1894. Despre doug
redactiuni manuscrise aflate In mângstirea Sf. Dionisie din Atos
v. D. Russo, Studii qi critice, Bucure§ti 1910, p. 2-3.
Lucräri monografie temeinicà asupra acestei vieti a publicat Dia-
despre conul Nicolae Popescu in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 36
Viatä
(1914) p. 731-798.
D. Mazilu, ContribuOi la studiul vigii 8/. Ni/on, patriarhul
Constantinopolului, Bucure§ti 1928, extras din Contributii privitoare
la istoria literaturii roma'ne; seminarul de istoria literaturii romAne
(epoca veche) al Universitätii din Bucure§ti.
editie nouà pe baza tuturor manuscriselor existente, utilizAnd
§i materialul grecesc manuscris §i tipgrit, ar deslega de sigur cAteva
puncte obscure cari se leag6 de aceastä viatg, d. p. identificarea
numelor geografice, cari In editiile române§ti sunt foarte gre§it
transmise.
Gheorghe Etolianul.
3.
Gheorghe Etolianull.
Gheorghe, supranumit Etolianul, (originar din Etolia) a trAit
pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Crusius 2 ne dà ca an al mortii
sale anul 1580: mortuus est 1580, mense Septembri, annos circiter
55 natus, prin urmare s'a nAscut pe la 1525.
Gheorghe Etolianul fgrà pic de talent si cu multäl prolixitate
a pus In versuri Fabulele lui Esop, a scris o poemei de laudà la
adresa lui Mihail Cantacuzino §i alta la adresa fiului acestuia,
Andronic Cantacuzino, in care, afarà de adjective calificative
de iperbole, nu gàsim nicio insusire poeticd, nicio §-tire intere-
santà. Pe 1511gà aceste opere sarbede a mai scris o poema despre
cearta Chiajnei cu Cantacuzini, care, dei si ea Mfà valoare
cuprinde totusi unele stiri importante referitoare la Tara
Romaneascà, necunoscute din alte izvoare.
Nu trecuse un secol dela cAderea Constantinopolului i Grecii
subjugati, raialele asuprite i dispretuite de Turci, incepuserà
prin cultura lor superioarà i prin bogàtdile adunate din comer,
sä." se impue cuceritorilor i sà aibA de multe ori cuvântul hotà-
ritor, chiar in politica externä a imperiului. Turd' in rapoartele
lor politice cu statele apusene, simtind nevoia de oameni cape-
bili si cunoscdtori de limbi sträine, au recurs la supusii lor greci,
incredintandu-le diferite slujbe i in special oficiul de dragoman,
caree putem sà zicem cà echivala Cu Ministerul Afacerilor Str6ine.
Primii dragomani insemnati au fost Panaiotachi Nicusios si Ale-
xandru Mavrocordat Exaporitul. Dintre dragomani se alegeau
Din Cursul de Istoriografie greco-român'd Iinut in anul 1919-1920,
cu adnotari i adaose posterioare.
2 M. Crusius, In D. Solomoni Schweigkero Sultzensi Gratulatio, Strassburg
1582, fol. 4 al caietului C r°, citat de Legrand in Jean et Théodose Zygomalas,
Paris 1889, p. 73.
mai tarziu, de obicei, Domnii Principatelor Dudärene, cum a fost

.cazul Cu Mavrocordatii, Ghicule§tii, etc. Scaunele Principatelor
trau un fel de recompens6 §i de recunoqtere a serviciilor aduse
In dragomanat.
Figura cea mai important6 printre Grecii care se ridicaserà
prin serviciile lor aduse Turcilor in secolul al XVI-lea, sau prin
mituirea inaltilor demnitari, este Mihail Cantacuzino, supranumit
eitanoglu (fiul dracului) un descendent al vechilor imparati bi-
zantini. Prin influenta sa pe l'ang6 marele vizir Mohamet Socoli,
prin imensa sa avere câ§tigatà pe cale mai mult necinstità
pe care o impàrtia cu vizirul, prin trecerea pe care o avea la palat
unde furniza blàni i diferite alte m6rfuri, Cantacuzino suia sau
fästurna de pe tronul patriarhicesc pe creaturile lui, numea sau
rnazilea dupd plac pe Domnii Moldovei i ai Tärii Romane§ti
E' Tot asa de mare influentä avea la Sublina Poartd i fiul acestuia, An-
dronic Cantacuzino. Pentru a ilustra cele spuse mai sus e destul sa pome-
nesc cà Mihai Viteazul, acea figura mareatà in trecutul romanesc, obtine
scaunul prin ajutorul hotdritor dat lui de catre Andronic Cantacuzino. Ni
s'a pdstrat un document contimporan (1593), o scrisoare a lui Andronic
Cantacuzino cdtre Petru Schiopul, in care Andronic spune precis cd a numit
la scaunul Tärii Romanesti pe Mihai Viteazul i ca. retine Moldova pentru
Petru Schiopul.
In aceasta scrisoare (vezi Hurrnuzaki Documente, 11 p. 373), revine
urmatorul pasaj : Boactxra xat ircapckampa xat gxcgia Tc.7.w xoneylicov gov
xonata aMiwri
Si mai departe (p. 374): 7ailv, Car ipon6,ig xca TOUTO, 8r xat dv Mnoy8a-
víav Stec Eivol.ta -r7ig ai)(ievrtag Got) Ay PC/ATC73 gcoç vi5v, aL6Ttg &ITÒ -rok rcoUok
yatApok 11.1.7c4épusa VVCcaip two, =1 q,ox-hv
N. Iorga traduce pasajele de mai sus in felul urmAtor: « am muncit si
ntam straduit si am facut Domni pe copiii copiilor mei
Numai cat, dacd intrebi çi despre aceasta, Moldova o tin si pe dansa
pe numele Domniei-Tale pdnä acum, cad, de multi gineri, mi-am facut ras
de viata mea si de sufletul mieu », si se intreabd: 4 nu-mi pot explica bine
acest pasagiu, care pare cä se raporta. la Domnii munteni dinaintea lui Mihai
Viteazul i poate i la Aron. a Copiii copiilor » sä fie nepoti de fii sau fiice?
E imposibil pentru vasta lui Andronic i niciunul din cei trei Domni nu
era in acest grad de inrudire cu el. Mai curand a crede cà i aici, ca
putin mai departe, e vorba de gineri (vezi ibid., p. 373, n. 2, cf. si acelasi,
Istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti 1935, vol. 1 p. 67).
N. Iorga traduce gresit cuvantul xonat cu copil, care de fapt este servitor,
lar cuvantul yav.6p6ç Il ja cu sensul propriu de ginere, pe cand A. Canta-
cuzino intrebuinteazd acest cuvant in sens figurat: eandidat <la scaunul
GHEORGHE ETOLIANUL 39
Pe lâng6 veniturile pe care le avea ca c4m6ra§ al salinelor im-

periale i furnizor al palatului Sultanului, o altà." Burg de Imbo-
g4tire erau i numirile de domni la scaunele Principatelor Du-
n6rene ca i numirile patriarhilor i mitropoliWor. Fiecare domn,
fiecare patriarh trebuia sä* plg.teasc4 tributul impus ca sà ajung6
la scaunul dorit.
O incuscrire cu un asemenea om era nepretuità, i Doamna
Chiajna a pus-o la cale pentru a avea sprijinul lui 0 a asigura
fiului ei Petru scaunul domnesc. i inteadev6r in anul 1566
Doamna Chiajna a dat pe fata ei Maria 1 in c'ágtorie fratelui lui
Mihail, Ioan, cä'sdtorie care abia contractatà s'a desfbut intr'un
mod scandalos. Anagnuntele acestei c'ägtorii aventuroase ni le
dà Crusius in Turcograecia, p. 274 si Cronica lui Dorotei in capi-
tolul Neordnduieli biserice.Fti, p. 443, (ed. 1818). Fata °And era
condusd de ginere la el acasà, a fost rdpità de oamenii trimi0
Moldovei> i astfel capätà sens i fraza: competitorii sAnt multi, zice Can-
tacuzino, i nu mA lasä In pace, m6 plictisesc p'anä in adancul sufletului cu
pretentiile lor, ca'ci épitgéptcroc din pasajul de mai sus Insemneazd m'arn
plictisit, nu: mi-am ficut rcis de (data mea, §i vine din turcescul bezdeurmek
ennuyer, dégoilter, importuner (vezi Ch. Samy-Bey Franschery, Dictionnaire
turc-francais, Constantinopol 1885, p. 242.
Deci primul pasaj trebue tradus: am muncit gi m'am cd.znit gi am facut
Domni pe ciracii oiracilor mei, iar al doilea: ci dacei tntrebi f i despre aceasta,
Moldova o yin pentru Domnia-Ta Find acum, did mi s'a unit cu zilele din
cauza mullimei de candidati <la scaunul Moldovei>, i atunci totul e in
Pentru cuvântul xonAL = servitor, vezi A. Coray, 'Arcorra, Paris 1829,

vol. 2 p. 265 ; S. Xantudidis, 'Eecovixetrog, Atena 1915, p. 582 583
G. Meyer, Neugriechische Studien, II (Sitzungsberichte des Kais. Akad. der
Wissenschaften in Wien Phil.-hist. Klasse, Band 130), Wien 1894, p. 67;
Ducange, Glossarium ad scriptores mediae et infimae graecitatis, col. 712:
kytvl aoblog 6Xovav, xca xccOevòç xorckXt.
T'Ftcbeyniò zeaycra publicat in 'Aoxsiov roí i 1.9eaxtxoi5 Actoyeapxob-
xal y2coacrosot5 1taavea, Atena, 1 (1934-1935) p. 50:
A6Sexa xp6voug Soaeucc a' gvocv naafi xonat.
p.tec PcquorroISX' &yobs-rpm xrxt Nao) Tr&pcu.]
Gheorghe Etolianul, Recueil de jables ésopiques, ed. R. Legrand, Paris

1896, p. XIVXV (in Bibl. gr. vulgaire, vol. VIII), unde se d'a. numele
Domnitei. N. Iorga, Despre Cantacuzini, Bucuresti 1902, p. XXVIII i acelasi
Ferrteile En viala neamului nostru, Vdlenii-de-Munte 1911, p. 50.
anume de Chiajna i reintoarsà la mama ei impreunä cu zestrea

si cu multe din lucrurile ginerului, iar ginerele a rämas ridicol,
cAsätorit i totodatä färä sotie.
Se stie cà Mihai Cantacuzino, seful familiei, a luat o räzbu-
nare strasnicä pentru insulta adusä neamului säu, obtinAnd mai
tärziu depunerea lui Petru, impreunä cu care si cu un alt fiu al
ei Chiajna a fost exilatà la Alep.
Poema lui Aceastä ceartá intre familia Chiajnei si familia lui Cantacuzino,
Etolianul Etolianul a luat-o ca subiect al poemei sale si a autat sä ridice
in slava cerului pe patronul s'Au Cantacuzino i sá acopere cu
cele mai triviale injuräturi pe Doamna Chiajna.
In cele 10 versuri dela lnceput se d'A cuprinsul i anul com-
punerii poemei: 1568; in cele 4 versuri dela sfärsit autorul
&A. numele. Poema n'are titlu, este un dialog In care vorbeste
Petru cu mama sa Chiajna i cu patriarhul Ioasaf. Petru, auzind
din iad vaietele mamei sale, cere voie ca sä se suie pe pämänt
sä stea de vorbä cu ea, cAreia Ii imputä cA n'a fost cuminte
&And a provocat ruptura cu neamul Cantacuzinilor. Dusmänia
lor a fAcut sä fie exilat Petru in Anatolia si acolo &A gAseascA
moartea. Chiajna, desteptAndu-se din somn, povesteste visul ei
in care i s'a prezentat fiul i arunc6 vina conflictului cu Canta-
cuzini asupra patriarhului Ioasaf, d'Atuitorul ei. Urmeazd un dialog
In iad intre Petru i Ioasaf, din care este de retinut cà Chiajna
se aflä in Anatolia surghiunità; Petru apare iaräsi mamei sale
face un rechizitoriu foarte aspru, necrupndu-i nici mäcar
päcatele din viata ei privatä. Intr'un epilog, versificatorul aratà
neajunsurile trufiei din cauza cärei Ioasaf si-a pierdut scaunul,
Indräznind &A se mäsoare cu Mihail Cantacuzino.
Apretiere Poema e scrisä In versuri politice rimate In limba greacä po-
literarä pularä, amestecatä cu cuvinte si forme literare. Insultele groso-
lane la adresa Chiajnei i Patriarhului Ioasaf, linguirile färä
margini adresate lui Cantacuzino, fac din aceastä poemä un pam-
flet de prost gust, care nu face cinste nici autorului, nici lui Mihail
Cantacuzino, dacà acesta din urmà e inspiratorul lui.
Apretiere totusi are importanp pentru istoriografia romAneascg,
istoricd fiindeä a dat prilej lui N. Iorga sà deosebeasc6 pe cei doi domni
contemporani cu numele de Petru, pe cari istoricii dinainte
contopiau Intr'unul singur: pe Petru Schiopul considerändu-1 ca
fiu al Chiajnei. Iorga observând c4 In poema scrisà dupà cum am

spus mai sus la 1568 se vorbeste de Petru ca mort In Anatolia
(vers. 65-66), pe când din izvoare sigure §tim c6 Petru chiopul
a domnit in Moldova pAn6 la 1591 §i a murit pribeag nu In Ana-
tolia, ci In Tirol, in Bozen, la 1594, a conchis c4 Petru al Chiajnei
nu poate s6 fie aceea§i persoan6 cu Petru .Schiopu11. Cercetdri
posterioare au aatat inteadevAr cä Petru Vodà, supranumit ce!
Tan6r, e fiul lui Mircea Ciobanul §i al Chiajnei §i a domnit In Tara
Romaneasc6 dela 1559-1568, pe and Petru chiopul este fiul
lui Mircea Vodà (fiul lui Mihnea cel Mu) §i al Despinei §i a domnit
numai In Moldova (1574-1577, 1578-1579 §i 1582-1591).
Mihnea cel RAu
Mircea Vodà Despina
Petru .Schipoul + 1 Maria Amirali + 2 Irina
Vlad stefan Maria + Zotu Tigara
Mircea Ciobanul Chiajna fiica lui Petru Rare§
Petru ce! Tângr + Elena Cherepovici

Dupà cum se §tie, nunta lui Cantacuzino cu una din fetele
Chiajnei a inspirat lui Odobescu nuvela intitulatd Doamna Chiajna.
Amànuntele istorice au fost respectate, chiar prea respectate de
autor ; numai un motiv romantic nou: dragostea fetei cu Radu
Socol §i fuga ei cu iubitul este introdus de Odobescu In povestire.
Pentru popularizarea Chiajnei a contribuit mai mult talentul lui
Od'obescu cleat importanta ei istoric6.
Se lntelege cä." §i Odobescu, luAndu-se dupà Orerea, in deob§te
admisà de contemporanii sài, confundà pe Petru cel TanAr cu
Petru chiopul, de unde o multime de amä'nunte in povestirea
lui, cari nu corespund adevärului.
1 N. Iorga, Un poem grec privitor la istoria noastrli, in Neamul roma'nesc
literar, 5 (1912) p. 577-579.
Odobescu se bazeazd in special pe istorisirea din Turcograecia

lui Crusius. Povestirea din Cronograful lui Dorotei i traducerile
lui in limba roman6 Ii au fämas necunoscute.
Editii Operele lui Gheorghe Etolianul sunt pAstrate intr'un misce-
laneu aflat in biblioteca män6stirii Iviron din Sf. Munte 1. Dupà
acest manuscris a editat fabulele lui Esop, puse In versuri de
Etolianul, Sp. Lambros in zlekrlov ç loroetxijg xcti gOvoloyocilg
izatestag zijg È2Ad5og (Buletinul SocietAii istorice i etnologice a
Greciei), 5 (1896) p. 1. 22. Simultan edita acelea0 fabule
E. Legrand supt titlu: Recueil de fables ésopiques, mises en vers
par Georges l'Etolien, Paris 1896.
Poema referitoare la Petru cel Tânär a fost editatà dupà
acela§ manuscris de N. Bilnescu supt titlu: Un poème grec vulgaire
relatif ei Pierre le Boiteux de Valachie, Bucure§ti 1912. C6 in poem6
nu e vorba de Petru chiopul, cum spune in titlu editorul, ci de
alt Petru, a arätat N. Iorga in Neamul romdnesc literar, 5 (1912)
p. 577-579. Stoica Nicolaescu in bropra: Petra Vodei cel Tandr
f i Petru V odd yS'chiopul, Bucure§ti 1915, a reluat chestia 0 pe baza
documentelor a clarificat pe deplin filiatiunea lui Petru chiopul
Petru cel Tank% Cf. ci N. Iorga, qtiri noi despre sfdr§itul seco-
lului al XVI-lea romdnesc; daniile romdnefti la meineistirea Maicii
Domnului din Patmos fi genealogia lui Petru Vodei yS'chiopul,
Memoriile Acad. Rom., sect. ist., ser. III, 19 (1937) p. 33-39;
Stoica Nicolaescu, Date noi despre filiatiunealui Petra V odd ,,Schiopul,
Domnul Tara Moldovei ci Tratatul comercial din 1588 incheiat ca
Elisabeta, Regina Angliei, Bucure§ti 1937.
Cele douà poeme la adresa lui Mihail 0 Andronic Cantacuzino
au fost editate de Sp. Lambros In Ngog E227poprihucov, 9 (1912)
p. 259-264.
Despre Gheorghe Etolianul au scris Sp. Lambros, E. Legrand
§.1 N. Beinescu in introducerile la editiile lor. Lambros a mai scris
despre el 0 in Ixdxxov e guseo2dytov pe anul 1888, reprodus In
Lambros, Mogul oe2tbeg, Atena 1905, p. 561.
Principalele izvoare despre Mihai Cantacuzino sunt Martin
Crusius, Turcograecia, i in special Gerlach, Tikkisches Tagebuch;
Vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos,

Cambridge 1900, vol. 2 p. 35, nr. 4272(152),3.
stirile respective din aceste douà izvoare le-a tradus In limba

francez6 si le-a publicat Legrand in Recueil de poèmes historiques
en grec vulgaire, Paris 1897, p. 1-15; vezi i Daponte, Éphé-
mérides daces, ed. Legrand, Paris 1880, vol. 1 p. 003-554, unde
se dà povestirea despre nunta lui Cantacuzino dupà Codex Pari-
sinus nr. 1790 (= Dorotei al Monembaziei). Cf. si loan C. Filitti,
Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti 1919, p. XX
XXV; N. Iorga In Documente Hurmuzaki, vol. 14, partea 1, (1915)
p. 55-56 dà chteva extrase din poema editatä. de N. aänescu.
In biserica greceasa din Iconion (Konieh), cu hramul « Schim-
barea la fatà » s'a pästrat piatra care era pug pe mormantul
lui Petru Vodà, fiul lui Mircea Ciobanul, cu urmätoarea inscriptie:
Mvhcsevn, Kúpte, LIJuxilq To5 ópOoKoo dc<pev-róg IléTpou
Bor)66-L-oc, OúypoßXcaíocq, utor.i TO5 Ico. Mf.p-coc BOlßWTOC Xat
Ted(Criq
ixoLp.1101xe trouq f vppot Myoúcrrcp LO', xoct ißacsiXeuccv gt<l> xy'.
« Petru care a urmat in scaun la 1559 ln Septembre tatälui
säu i care pierzand domnia dupà nouà ani impliniti In Iunie
1568 a fost trimis In exil la Alep, apoi, se vede de aci, in Konieh,
a murit acolo In bratele mamei sale Chiajna »1. Greutatea pre-
zintä acel « a domnit 23 ani » din inscriptie, care trebue sä fie ori
gresit apat de lapicid, ori gresit copiat, c'äci stim precis din alte
izvoare contemporane cà Petru a domnit nouà si nu 23 ani. In-
scriptia a fost publican.' in lzvestia Institutului rusesc din Con-
stantinopol 2 si de N. Iorga 3.
N. Iorga, Morrndntal lui Petra-Voila' Mircea, In Revista istoricd, 10

(1924) p. 180.
2 Anul 3 (1897) p. 23.
N. Iorga, loc. cit.
Versuri cdtre Ioan vel vistier
al Moldovlahiei.
ETIXOI EIE MANNHN
MEFAN BIETIAPHN HAEHE MOAAOBAAXIAZ 1.
Supt acest titlu ni s'a pdstrat o poemd in 62 de versuri
scrisd in limba greacd vulgard de un anonim, care dei nu pre-
zintd un interes literar, cuprinde totuvi cateva vtiri istorice cu
privire la domnia lui Petru Schiopul.
Din aceastd poemd afldm cd boierii au trimis sultanului Murat
al 3-lea (1574-1595) arzuri impotriva lui Petru Vodd denun-
Vändu-1 ca hain vi ceränd decapitarea lui. Dar a dat Dumnezeu,
zice versificatorul, vi s'a gdsit in Constantinopol vistierul loan
care ducându-se la divanul impdrdtesc vi-a pus capul ca chezdvie
vi a susIinut nevinovdtia lui Petru; ardtand cd arzurile sunt vi-
clene, a reuvit sd scape pe Petru vi sd-1 consolideze pe tron. Tot
din aceastd poemd afldm cà pretendentul tronului impotriva lui
Petru era un oarecare Nicolae, necunoscut pand acum din alte
izvoare, cdruia, dupd ce a fost surghiunit In insula Rodos, i s'au
tdiat nasul vi urechile vi s'au trimis inteun cov in Moldova.
Poema de sigur s'a scris dupd anul 1589, °And Petru Vodd 1589
Schiopul a pdrdsit scaunul sdu vi a fugit de frica Turcilor, vi nu-
mai cu sume insemnate a putut sd-vi redobändeascd domnia luand
ca coregent pe fiul sdu Stefan 2
Versificatorul, un grec de sigur din anturajul lui Ioan vistierul,
a scris aceastä poemd encomiasticd pentru a linguvi pe vistierul
Ioan7, o persoand foarte bine cunoscutd din documentele con-
temporane. Ioan sau Iani, vistier al Moldovei vi ban al fdrii Ro-
mânevti, ca rudd cu Mihai Viteazul (sora lui Iani Tudora, in
i Din cursul de istoriografia greco-romAn5. tinut In anul 1919-1920,
cu adnoari si adaose posterioare.
2 Hurmuzaki Documente, 11 p. LXX; N. Iorga, in Niog EZInvoitrimaor,
11 (1914) p. 422.
càlugàrie Teofano, a fost mama lui Mihai) a contribuit foarte mult

ca scoap domnia Unii cercetatori cred cá Iani e un Canta-
cuzino, ceea ce nu pare verosimil. In documente nu revine numele
de Cantacuzino niciodatà, ci numai Iani. Nu este probabil a.' un
Cantacuzino ar fi iscälit simplu Iani, läsand la o parte pronumele
glorios al impäiratilor bizantini. Pe pecetea lui nu apare vulturul
bicefal bizantin, pe care de obiceiu 11 au Cantacuzinii ca emblem6.
El trebue sä." fie vreun grec ajuns dinteo familie joasä la influ-
entä i prestigiu. Un contemporan 11 calificd ca
pa* xovapòq cicrcávOpwrog, dcauar* aßecv-%
prost, grosolan, neomenos, nedrept, calomniator.
Editii Poema a fost editatä pentru prima datg. de Sp. Lambros In
Ngog Eanvodurucov, 11. (1914) p. 417-419. Editorul i-a dat un
titlu gre§it : E-cízor, elq 'Iwecvvnv 116-rpov posMaccv MoXaccßícq, de§i
manuscrisul are titlul potrivit : ETízot, ei4 -ròv iv-n4,t6Toc-rov xoci,
eúyev6aTovrov xúpLov ' Icoc'ewrp Purnápv TrectrIg MoXao6Xcatocg (versuri
care prea cinstitul i prea nobilul chir Ioan, vistier al Moldovlahiei).
Acum in urna5., N. lorga, a reeditat textul grecesc din N gog
E22nvo,uvucov, insolindu-1 §i de o traducere in limba romansä,
vezi N. Iorga, Doud texte greceyti privitoare la terile noastre, in
Revista istoricá, 19 (1933) p. 6-9.
Emendatiuni la editia lui Lambros am publicat in Buletinul
Comisiei istorice a Roma niei, vol. 2 (1915) si in bropra aparte supt
titlu: Emendatiuni la unii autori greci ci romdni, p. 5-9.
Despre Iani vistierul i banul vezi I. Tanoviceanu, Inceputul
Cantacuzine.ytilor in terile romdneyti in Arhiva societeitii ftiintif ice
ci literare din Iasi, 3 (1892) p. 30-31; N. Iorga, Documente nouii,
in mare parte romd neyti, relative la Petru ijS'chiopul Mihai Vi-
teazul In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 20 (1897-1898)
p. 436; Hurmuzaki Documente, 11 p. 232-233; N. Iorga In N gog
Èarpo1uv4ducov, 11 (1914) p. 419-422; I. C. Filial, Arhiva Gheorghe
Grigore Cantacuzino, Bucure0i 1919, p. XXIII; idem, Mama lui
Mihai Viteazul, extras din Convorbiri literare, 53 (1921). In
aceastà lucrare Filitti a 14murit legendele tesute Imprejurul
Matel al Mlrelor, `loropia reo'v xaTec vv 01))7eoNaxiav TasaOivrcov In

Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice, Bucure0i 1862, vol. 1 p. 336.
VERSURI CATRE IOAN VEL VISTIER AL MOLD OVEI 49
originei lui Mihai si a dovedit cu argumente convingäloare

Raehierita Tudora, mama lui Mihai Viteazul, a fost greac6
sorà cu Iani vistierul, originar din Epir. Filitti a retip6rit cu
adaose articolul sä'u din Convorbiri literare intr'o plachet6 supt
titlul: Mama fi sotia lui Mihai Viteazul, Craiova 1934; I. Minea
si L. T. Boga, Despre lane, mare ban de Craiova ceva despre
Mihai Viteazul, Iasi 1934. Cf. si critica pe care o lace Filitti la
lucrarea lui Minea si Boga, publicatà in Arhivele Olteniei, 13 (1934)
p. 495-496 si in extras si r6spunsul lui Minea publicat in Cer-
cetäri istorice, 10-12 (1934-1936), nr. 1 p. 429; N. Iorga, Istoria
lui Mihai Viteazul, VAlenii-de-Munte 1935, in indice s. v. Can-
tacuzino (Iani) si P. P. Panaiteseu, Mihai Viteazul, Bucuresti 1936,
In indice s. v. lane.
[Inteo scrisoare nedatat6, dar care trebue sä.' fie din 1601,
Leontia, stareta m6n6stirei Sf. Andrei (Filoftea) din Atena, roag6
pe Ioan « marele ban a toatà Moldovlahia si Ungrovlahia », cum
a dat ajutor b6nesc pentru repararea i infrumusetarea bisericei
in trecut, asa sà dea i acum ca sà se isprdveasc6 biserica Sf.
Andrei. In acest scop se trimete duhovnicul Nectarie ca sà pri-
measc6 ajutorul cerut
Intr'o altà scrisoare, din Martie 1601, Leontia roaga pe marele
logofäl din Constantinopol Ierax 6à intervie ca duhovnicul Nec-
tarie sá obtie ajutorul Miles° 21
1 Scrisoarea Leontiei cAtre Iani este publican in Dimitrie Gr. Kambn-

roglos, 111vmu6ia Tfig lotoetag reo'v 'Aenvalcov (Monumente din istoria Ate-
nei), editia a 2-a, Atena 1891, vol. 1 p. 176-177 si in I. Gennadios,
'0 oixog raw MnevtCacov xai Òata Ot2o0177 1420-1920, (Familia Beni-
zelos i cuvioasa Filoftea), Atena 1929, p. 53-54. La inceputul scrisoarei
sale Leontia pomeneste de arderea palatului lui Iani banul.
D. Gr. Kamburoglos, O. cit., vol. 3(1892) p. 162-163 si I. Gen-
nadios, op. cit., P. 53.
z
Cronica dela 1570. Turcograecia lui
Crusius. Cronografele lui Dorotei i
Cigala. Cronografele romdneti.
4.
Cronica dela 15701.
Unul din genurile literare, pe care Bizantinii 1-au cultivat ne-
intrerupt cu cea mai mare ingrijire, este 0 istoriografia. Dela cei
dintai secoli ai Infiintdrii imperiului bizantin, pana la cäderea lui
supt jugul turcesc, istoricii bizantini au povestit cu de-a-manuntul
victoriile i Infrangerile armatelor lor, au descris edificiile ma-
rete i fastul pompelor durtii, soliile trimise In strainatate i tra-
tativele cu prietenii sau dupnanii lor, desbinärile dogmatice, starea
culturala i economica a metropolei 0 a provinciilor, inteun cu-
vant viata imperiului In toate manifestarile sale interne 0 externe.
Dar fiindca imperiul bizantin a venit In contact cu aproape toate
popoarele contemporane i cu unele din ele a incheiat aliante,
impotriva altora a dus razboaie sau le-a subjugat, cu multe din
ele a avut legaturi comerciale §i spirituale, istoricii bizantini,
povestind istoria tarii lor, ne dau amanunte pretioase i despre
aceste popoare, pe cari nu le gasim In altd parte.
Aceste popoare, in majoritatea cazurilor farà cultura, n'au
avut cine sa le serie analele, aa incat sunt nevoite sa recurga la
istoriografii bizantini, la Corpus scriptorum historiae byzantinae.
Ranà in ultimul moment al prabu0rii complete a imperiului,
istoricii bizantini ne-au povestit tragedia lui, intocmai ca capi-
tanul de vas care, dei vede ea se ineaca cu vasul cu tot, con-
tinue á trece in jurnalul de bord toate amdnuntele scufundärii,
pana cand valurile 11 smulg de pe punte cu condeiul In mana.
istoriografia bizantina', ca multe alte manifestatiuni cultu-
rale din Bizant, porneste dela traditia istoricilor vecbei Elade.
Operele desavar0te ale istoriografiei grece0i, cari se citeau 0 se
Din cursul de Istoriografie greco-rornAn6 tinut In anul 1919-1920,

Cu adnotdri i adaose posterioare.
64 STUDII ISTORICE GRECO-ROMÄNE
comentau de Bizantini cu ravna in §coala, au servit ca modele

Bizantului. Erodot, pärintele istoriei, cu povestirea lui naiva
fermecatoare, Tucidide cu patrunderea filosofica in istorisirea sa
concisa §i plink de intelepciune politicà, Xenofon, cu naratiunea
plink de elegantä atica, Polibiu, omul de stat practic, care in
urmarirea adevarului istoric cauta sà patrunza fondul lucrurilor
sa descopera motivele actiunilor §i evenimentelor, iatk modelele
pe cari le-au avut inaintea ochilor istoricii bizantini, 0 de care
s'au apropiat unii mai mult, altii mai putin. AdaRtand impreju-
rarilor modelele clasice ale inainta0lor geniali, Bizantinii au produs
opere cari, dei inferioare prototipurilor, sunt totu0 superioare
din toate punctele de vedere operelor similare contemporane,
produse a-tat in Rasarit cat 0 in Apus.
Istorie In istoriografia bizantina gasim douil genuri, deosebite intre
Cronie6 ele, istoria propriu zisa i cronica sau cronograful. Istoria are ca
obiect un period determinat, de obicei contemporan cu povesti-
torul sau nu departe de timpul in care traie§te el, pe cand cronica
incepe dela zidirea lumii 0 duce §irul povestirii Oda in zilele
cronicarului. Istoricul care de obiceiu are ca model pe Erodot sau
pe Tucidide, pe Xenofon sau pe Polibiu, starue asupra evenimen-
telor politice importante 0 scriind in limba literard se adreseaza
publicului cult ; cronicarul poveste0e cu predilectie istoria sfanta,
incepand dela Adam, starue asupra lucrurilor senzationale: co-
mete, cutremur, eclipse, boli, etc. §i intrebuintand limba populara
se adreseazà in special paturei de jos. A§a dar, istoricii sunt cititi
de lumea cultà: de ofiteri, functionari, prelati, etc., cronografele
alcatuesc lectura poporului de jos in special a calugarilor.
Importanta istoricä au, se intelege, operele istorice; totu0
influenta mult mai mare, mai cu seama asupra popoarelor mai
putin civilizate cu cari a venit in contact Bizantul, au avut cro-
nografele. In special literatura slava i romank au fost influentate
mai mult de cronografele bizantine, decal de istoria propriu zisa.
Slavii, gksind in cronografele bizantine compendii de istorie uni-
versala, cu specialà privire la istoria sacra, potrivite nivelului
culturii lor, le-au tradus i prelucrat in limba lor. In limba romana
unele din ele au trecut prin intermediul slay, altele s'au tradus
direct din grece0e. Daca cate un istoric grec e utilizat ici colo
CRONICA DELA 1570 55
de un Miron Costin, sau (le un Radu Popescu, In schimb tradu-

cerile i prelucrdrile cronografelor grecesti sunt foarte multe.
Indata dupa cdderea Constantinopolului in mâinile Turcilor,
Grecii i majoritatea intelectualilor s'au refugiat In sträinatate
On Italia si in oraselele de pe coastele Marii Negre: Anhialos,
Mesimvria, Midia, Sozopol, etc.) 1, multi au pierit in luptele cu
Turcii aparând imperiul, asa incat capitala parea pustiita. Lumea
greceasca a suferit o lovitura groaznica. Impreuna cu imperiul
cu libertatea, Grecii au pierdut i biserica i coala. Bisericile au
fost transformate In geamii, scoala a fost persecutata, asa Inca
cu venirea Turcilor In Bizant un intuneric cumplit cuprinde toata
Romania.
La caderea Constantinopolului poporul grec a fost cuprins de
consternare, vazAnd pierderea ireparabilá pe care a suferit-o. Ba
si popoarele din Apus au fost cuprinsé de spaima, socotind c5
soarta imperiului bizantin Ii asteapta pe toti rând pe rând. Si
dupa ce istoricii bizantini au povestit acest eveniment In asa
zisele Plageri, a incercat i muza populara, Imbracata in haine
cernite ca o calugarita, i diferiti poeti anonimi sa deplanga cd-
derea Constantinopolului i märetiile din trecut pierdute, sà zu-
graveascd cu colori vii pradaciunile i nelegiuirile faptuite de
cuceritori, invocdnd In acelasi timp ajutorul Apusului i cerand
o nouà cruciada pentru alungarea uzurpatorului aziat.
Asemenea produse literare, cunoscute In literatura supt nu- Threnos
mele de Threnos (0Avoq, plângere, cântec de jale) ni s'au pastrat
foarte multe. Inteuna din aceste plângeri, alcatuita curand dupä.
cäderea Constantinopolului, numele de Vlahi revine foarte des. Vlahii
Poetul anonim se adreseaza i Vlahilor si cere ca ei impreuna cu in threnos
celelalte natiuni crestine sà alunge din Constantinopol pe Turci 2.
Un asemenea threnos se cuprinde i In manuscrisul 386 grecesc
din Biblioteca Academiei Române, pe care 1-am publicat in
Vezi scrisoarea lui Theodosie Zygomalas din 1581 In M. Crusius, Tur-

cograecia, Basel 1584, p. 91, reprodusd In parte si de Const. Sathas In Bto-
yecupcxen, aze6taatta ;reel zoi3 Haretdexov Ìsesulov B' (Schitd biografica
despre Patriarhul Ieremia al 2-lea), Atena 1870, p. y'.
2 Vezi "21,1cootg KowcrravrtvovadAccos, ed. E. Legrand, In Bibliothèque
grecque vulgaire, Paris 1880, vol. 1 p. 169-202, versurile 179, 289, 530, 588,
648, 978.
56 STUDII ISTORICE GRECO-ROMINE
Hate1G, (ziar care aparea In Bucure§ti) anul 1.3 (1903) nr. 3620,
29 Mai 1.
Dar in afara de aceste Plangeri, Bizantul nu mai produce
nimio. Aceasta amorteala intelectuala dainue§te aproape un secol.
Cu timpul insa imprejurul patriarhului, recunoscut de cuceritor
ca cap duhovnicesc al raialelor, se aduna putin cate putin faramele
intelectualitatii grece0i §i se alcatue§te astfel un centru §i o au-
toritate bisericeasca, care se ocupa nu numai de nevoile religioase,
ci si de invatamantul turmei, ambele exercitate atunci de clerici.
In asemenea atmosfera nu ne putem a0epta la opere istorice;
Liste de ni§te simple liste crononologice de patriarhi, insemneiri sumare despre
patriarhi unele ìntámplàri bisericegi vrednice de amintire, iata la ce se re-
zuma activitatea istoriografica a acestui fastimp. i de§i aceste
liste i Insemnari sumare sunt gre§ite i räu intocmite, totu§i au
servit mult istoricilor de mai tarziu, &gel. In lipsa altor marturii,
[ 1 Pentru alte plângeri, fie pentru Constantinopol sau alte orase, editate
sau rdmase in manuscris, vezi Sp. Lambros, Movcoblat xal Oefjvot ini Tri
Culaíast -c77g Kcovoravrtvovnascog In Néog 'EUrivo,uv?),ucov, 5 (1908) p. 190-269
acelasi, TosEg etvixSorot plovcoblat sig Tip line) raw Tolíexcov &cow zfiç
0 ECC/CO301,1X77g, tot acolo, p. 369 391 ; D. Russo, in Ngog È'2nvo,uv4,ucov,
6 (1909) p. 495-499; acelasi, Stuclii i Critice, Bucuresti 1910, p. 94-95;
N. Bees (Bing), fectTai xal viov rgyazog -1g gni zfi Ct2o5oet Kcovarcevrivovnaecog
govcp6lag Tar, voitovacuog 'Icocívvov StaxcEvov Toi3 El3yevtxoll xarec xaíSixa 1-61,
Ms-csoíecov in Vizantiiski Vremennik, 20 (1913) p. 319-327; Ilie Vutieridis,
`.1a-coelarijçvsos22.77vog Aoyorexviag, Atena 1927, vol. 2 p. 198-232; Klagelied
iiber den Verlust Okzakofes von Chalil Efendi, iman bey der Moschee von Sultan
Suleiman in Constantinopel, mit dem Tiirkischen Texte und verschiedenen
Erlduterungen, Wien 1789, cu o traducere In frantuzeste a textului tur-
cesc. Apud catalogul libräriei Chez Durtal", 1935, p. 55, nr. 605.
Acest gen literar e cunoscut i in literatura romând, vezi D. Russo, Studii
Critice, p. 94 95. La bibliografia data' in Studii i Critice sd se mai
adaoge: Pkingerea Moldovei, in I. G. Sbiera, Miscciri culturale si literare, Cer-
!anti 1897, p. 296. Mai multe plangeri, printre care si Pkingerea nuEncistirei
Secu din timpul zaverei, in Buciumul lui Codrescu, vol. 3 p. 82, 142, 165.
PMngerea milnästirei Silvasului din eparhia Halegului din Prislop. Cronicd
rimatd, publicatd de I. Lupas in Cronicari si istorici RomIlni din Transil-
vania, vol. 1 p. 58-78 (in seria Clasicii romcini comenta(i, supt ingrijirea
lui N. Cartojan). O altd traducere romäneascd a plangerii armenesti, fdcutd.
de Luca Sarmacas, a fost publicatd de Dimitrie Dan in Gazeta Bucovinei
separat supt titlul: Persecutarea Armenilor din Moldova En anal 1551, de-
scrisei de Minas din Tocat. . . publicatd i comentatd de D. Dan, Cernduti 1895.]
pe baza lor s'a putut alcätui mai pe urmä istoria lacunarä a bi-
sericii ortodoxe din acele timpuri intunecate
Abia dup'ä un secol se face prima incercare serioasd de a se
compila o cronicà mai lilting dela zidirea lumei panà la anul
1570. Ca baz6 la aceastä lucrare au servit cronografele mai vechi,
traduse din bizantina in greaca popularg, cari circulau mai ales
printre cälugäri, i in special a servit cronica lui Manase.
Constantin Manase, care träia in prima jumAtate a secolului Cronica lui
al XII-lea, a scris mai multe opere, printre cari si o Cronica in Constantin
Manase
6733 versuri politice; ea incepe dela zidirea lumii i sfàrseste cu
moartea lui Nichifor Botaniatul (1081) 2 Manase, care a alcauit
0 un roman in versuri (Taiv =re( 'ApEaTocvapov xca Koc))tEgocv ivv&oc
Myor. Nouà capitole despre Aristandru i Calitea), a cäutat
facsá cät mai poeticd 0 mai aträgätoare povestirea sa, intre-
buintând figuri poetice, adjective calificative, inversiuni neobis-
nuite, anecdote etc. Izvoarele lui au fost Dionisie din Alicarnäs,
loan din Lidia (Aua6q), loan din Antiohia, Pseudo-Simeon
etc.
Cronica versificatd a lui Manase s'a prelucrat intäi intr'o re- Manase in
dactiune in prozà, din care pe urmä intinse pärti au intrat inteo greaca
cronicii universal anonima , scrisa In limba populard , care ni s'a populara
pästrat in multe redaqiuni, deosebite unele de altele. In aceastä
cronic6 popularä au fost utilizate in multe capitole pärti intregi
din Teofan, Gheorghe Monahul, Cedren, Zonarhs etc. Marele
numär de manuscrise in care ni s'a pästrat, gat cronica in versuri,
M. Ghedeon, HaTetaexosol nivaxeg, Constantinopol <1890> p. 71-74.

Ioan Carlofil, 'Emuselbsg, ed. P. Zerlentis, Atena 1890, p. 3-5 (.---
darloy Tfig latoeixijg ;cal it9yobytxlig ftaces(ag Tfig È22,d6og, 3(1890-1891)
p. 277-279). A. Papadopulos-Kerameus, Haretaexusol xarcaoyoc, (1453-1636),
In Byzautinische Zeitschrift, 8 (1899) p. 392 401. Cf. §i Hrisostom Papa-
dopulos, Heel x775- i22nvos7g ex;e2nocaortxfjg xeovoyeagotag T013 16 aktívog, (Despre
cronograful bisericesc grecesc dela al 16-lea secol), Alexandria 1912, p. 3,
nota 2 (extras din revista 'ExxAnataarosag Odeog, 9 (1912) p. 410-454) si
Tc7o incowincov xal Imo-ewer-6v KccycrrayttyowrUecos xeovaoymig
(Tabla cronologicA a episcopilor i patriarhilor din Constantinopol), in
revista esaoyta, 4 (1926) p. 177, nota.
2 Tar, xveoii Kcovarayrtyov Tar; Mayacafj xeovtaa) dexoyévn &id
moopolroctag /zinc T015- }Weed) Nomp:Seov Tog Boramdrov, (Constantin Manase,
Compendiu istoric dela facerea lumei pânà la chir Nichifor Botaniatul).
cat i prelucrarile ei in proza, ca i influenta pe care a avut-o

asupra cronicelor posterioare, arata ca Manase a fost foarte
popular 1
Raspandirea Cronica lui Manase, prelucrata In limba greaca populara, adäo-
Cronicii dela gin.' la sfarsit cu povestirea luata din alte cronici, si ce e important,
1570
intregita cu naratdunea lucrurilor auzite sau vazute de unul sau
mai multi anonimi, se alcatueste si se raspandeste In manuscris
pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, ducand povestirea 'Ana la
anul 1570. Importanta acestei cronici consta in faptul cà ne da
stiri pretioase cu privire la istoria politicä i eclesiastica din se-
colul al XV-lea si al XVI-lea a imperiului bizantin supt domina-
tiunea turceasca, stiri pe cari din cauza cà ne lipsesc alte iz-
voare nu le avem din alta parte.
Aceasta cronica ni s'a pastrat in peste 25 de manuscrise, f ara
nume de autor, iar in 4 cu numele de Manuil Malaxos ; la 1631
ea s'a tiparit la Venetia supt numele lui Dorotei al Monembaziei 2.
Theodor Preger a studiat in mod special manuscrisele, cari contin
cronica, i vazand ca in titlu multe din ele au notita cá s'au al-
catuit la 1570 i-a dat numele de: Die Chronik Qom Jahre 1570
supt acest titlu a scris un articol in Byzantinische Zeitschrift,
11 (1902) p. 4-5, aratand legatura care exista intre diferitele
Tradusa In limba mediobulgark Cronica lui Manase a fost una din cele
mai populare carti de istorie a Slavilor; un codex continand aceasta tra-
ducere ineditä, cu ilustratiuni foarte frumoase, se afla In biblioteca vaticana.
Versiunea mediobulgara a Cronicei lui Manase a fost publicata de Ion Bog-
dan, Bucure§ti 1922; vezi §i B. Filov, Miniaturile Cronicei lui Manase, aflate
In Biblioteca Vatican'd, editate de Muzeul National din Sofia, Sofia 1927,
84 p., Cu 44 plan§e in fototipie §i colori (In limba bulgara §i franceza) ; re-
censie in Byzantinische Zeitschrift, 28 (1928) p. 226.
Dar §.1 In tärile române n'a fost mai putin apretiata Cronica lui Manase.
Moxa, pe la 1620, a rezumat-o in prima parte a compilatiei sale, iar Macarie
(cronica lui alcatuita din indemnul lui Petru Rare§ ajunge pânà la 1542)
cu mult lnainte de Moxa §i-a luat-o de model pentru lucrärile sale literare ;
vezi I. Bogdan, Vechile cronici moldovenefti kind la Urechia, Bucure§ti 1891,
p. 76; Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. II, Miln-
chen 1897, p. 376-380; M. Murko, Geschichte der alteren siidslawischen
Litteraturen, Leipzig 1908, p. 122, 129-131, 182.
In 4 manuscrise cronica s'a pastrat acefala, Incepand nu dela zidirea
lumii, ci dela anul 1391-1578.
CRONIcA DELA 1570 59
manuscrise i cronograful tipärit: Btl3Hov iaroetx6v (Cartea

istoric6) a lui Dorotei al Monembaziei1.
Dar dei manuscrisele in titlu au notita eh' opera s'a intocmit
din diferite cärti in anul 1570, totusi povestirea se duce .in ele
peste acest an; dupà obiceiul lor, copistii nu se multumiau cu o
simplä copiere a prototipului, ci continuau, färd sà schimbe titlul,
lucrarea lor panä la cucerirea Ciprului (1571) sau 'Ana la sulta-
natul lui Murat (1574-1595). Unii din ei läsau la o parte Ince-
putul cronicei i incepeau cu istoria romanä sau bizantinä.
Manuscrisele cari contin redactiunea cea mai complectà sunt: iiarieianus

llarleianus 2 5742 (British Museum, Londra) i Parisinus 1790 3
(Biblioteca nationala din Paris).
Iatä titlul dupä Harleianus 5742: Eúvotk icr-coptc7)v dcpxollin
Cad) x-rícrecoq x6crp.ou s--7)q Pacnleícq Kona-ronivou TO5 IlcaouoÀ6you
-ro i5 icrxecrou Pccatlio4 Pcd.cov, i 7reptinuaoc xoci, Tflocaacíoc4
v Toúpxcov TOL vi3v croukrávou- rcpòq Tarcou.: acocXoclißlvouacc xcd,
itcpr.Lijg Beve.ríog 7C6TE ix:ría07) xcd, TC6CYOL Tc7)v souxcliv 6pLo-acv cci)Av xott
IT6CICC XdcaTp7) É'Xoc6ov, 7r6aot, TCOCTptOtpX6SV TCOCTpLócpzeucrocv iv -riT) ap6v6,)
si)q cicytto-rcis-7)q To5 to ycX 6100075iO4 allV06VTOC TOCLTO: TaCVTa
ix aoccp6pcov f3t,6Xíwv ávartocr.6-repcc xcd, ELq 7CEir.) cppeccm [Le-rocyÀo.)-c-
-nab-cm iv g-ra , o-fr dace, x-rísecoq x6at.tou, arcò ai 15); vcscfcpxou oixo- 7078 1570
voil1ocq'coi5 Kupíoulgic7)v ' Ilao5 Xp:crro5 ,capo' ccòyoúaTcp. (Compen-
dia de istorii incepand dela zidirea lumii pänä la impärätia lui Con-
stantin Paleologu, ultimul impärat al Romeilor ; mai cuprinde
stiri referitoare la imperiul Turcilor pand la sultanul de astäzi.
Un manuscris continând Cronica dela 1570, nepomenit de Theodor

Preger, s'a descris (mult dupä aparitia articolului lui Preger) de I. Papado-
pulos, profesor la Universitatea din Salonic, in 'EzetnQig érat9slaç ßv-
Ovrtvetiv onovbciiv, 10 (1933) p. 95-96. Acest manuscris, aflat in mänä-
stirea Havocyía '0Xutucte)Ttacra. de pe langä Elasona, cuprinde istoria
Romei, a Bizantului si a sultanilor turci si duce povestirea Oa. la anul
1571, sfärsind cu istorisirea expeditiei lui Sultan Selim in contra insulei Cipru.
2 Harley, om de stat englez (1661-1724).
Achizitionat de Galland in Hios, vezi H. Omont, Missions archéologiques
franvaises en Orient aux XVIle et XVIII6 siècles, Paris 1902, 1 p. 213.
Manuscrisul este descris in H. Omont, Inventaire sounnaire des nza-
nuscrits grecs de la bibliothèque nationale, Paris 1888, seconde partie
p. 144.
Mai cuprinde i despre Venetia, când s'a intemeiat i câti dogi au

stäpânit-o i Cate cetäti au luat, câi patriarhi au cArmuit scaunu
prea sfintei i marei biserici a lui Dumnezeu toate acestea,
dar mai cu seamä cele mai necesare, adunate din diferite cärti
si traduse in limba popularä in anul 7078 dela zidirea lumii, iar
dela intruparea Domnului nostru Iisus Hristos 1570, luna Au-
gust).
Parisinus Manuscrisul din Paris (Parisinus gr. 1790) are titlu: BL6Xíov
gr. 1790 xpovoypacptx6 7CE(M4COV 4.4 6v cruvr61.tcp Tec &TCÓ xrío-E64 x6alloo gcoq xcci
-61ç Poccsago4 crouXTetv Moupcfri) cru?aex0iv xoci, ar,op06)01-v nap& T013
Xorco-dc-rou xupoi5 Mccvouip Tor) Mo0.405. (Carte de cronograf, cu-
prinzänd In scurt cele intämplate dela zidirea lumii i pänä la
impärätia lui Sultan Murat; adunat i Indreptat de care prea
invätatul chir Manuil Malaxos).
Acest Parisinus are pe la sfarsit un capitol in care se vorbeste
de Neordnduielile bisericegi, capitol care nu existä In alte manu-
scrise, existä insä si in tipäritura lui Dorotei. Singura deosebire
e c6 In manuscris existä numai prima jurnätate a acestui capitol,
pe cAnd In Dorotei il avem in lntregime. Manuscrisul se sfärseste
cu cuvintele: Tailv frro cyc'ocppcov (6 Ìspeplocg) wet gtacOs eig 'ròv Movep,-
ßccataç (Ieremia era cuminte si a Invätat carte la Mitropolitul
Monembaziei)
Sathas atri- Sathas Osind Intr'un manuscris miscelaneu aflat In biblioteca
buie cronica Metohului Sf. Morn:lilt din Constantinopol (nr. 462 = vechi
lui Damas- 569) 2 aceastä cronic6 färä nume de autor, scrisä dupä Fisiologul
chin Studitullui Damasehin Studitul, a atribuit cronica aceluiasi autor, cu
sigurantä gresit, cäci In niciunul din celelalte manuscrise cronica
nu se atribue lui Damaschin 3. Faptul cA o operà färä nume de
autor se aflä inteun miscelaneu dupä o °peed cu nume de autor
nu ne indreptäteste sd o atribuim si pe ea aceluiasi autor. Altii
au atribuit cronica lui Teodor al Monembaziei, luandu-se dupg
Reprodus de P. Legrand In Éphémérides daces, Paris 1880, 1 p.

Tryl-qx3' = Dorotei, p. 443, ed. 1818.
Manuscrisul e descris de A. Papadopulos-lieramens In Ieeocto2v,atstm)
fit0.1o04xn, Petrograd 1915, vol. 5 p. 32.
Const. Sathas, Bibliotheca graeca medii aevi, Venetia 1872, vol. 3 p.
o notità aflatä pe Harleianus gr. 5742; dar acea notità e scrisä

posterior de altä 'nand §i chiar in limba latind 1.
Acei cari atribue cronica lui Manuil Malaxos 2, se bazeazä" pe Malaxos e
4 manuscrise, in titlul cärora figureaz6 Inteadevär numele lui copistul, nu
auto.rul
Malaxos 3. Dar notiunea de proprietate literarä neexistAnd In cromcei
acele vremuri, once copist care copia, prelucrând cAt de putin
o operà, sau care copia, adäogAnd i cateva rAnduri, isi punea
numele pe titlu ca autor, färà nicio jenä. Faptul cà Malaxos a
convenit cu stefan Gerlach ca sä. copieze 4 o cronic6 eclesiastic4
pentru Martin Crusius, pe pret de 3 talen, aratà cà Malaxos era
copist de profesie, ceea ce de altf el §tim §i din Turcograecia lui
In prefata editiei din 1675 a lui Borotei, BtAllov icaoetmóv, editorul

spune cä Ii pare ràu ca nu poate s6 dea la tipar portretul lui Teodor,
autorul cronicei 1 Legraud, Bibliographie hellénique, 17 siècle, 2 p. 334. Tre-
bue s6 fie o confuzie, poate, voitä. intre Dorotei i Teodor (ctici ambele nume
insemneazà: deiruit de Dumnezeu), in once caz editorul dela 1676, care tra-
ie§te 100 de ani dupà alcatuirea cronicei, nu cred, c'ái era bine informat
despre autorul ei.
De pildä Hrisostom Papadopulos, 17epì x77g gLiNvocijg gxxbiataa-cog
xgovoyeaTtag -tab' 16 al6vog, (Despre cronograful bisericesc grecesc dela al
16-lea secol), Alexandria 1912, extras din revista 'EwcAnataamag Ocieos, 9
(1912) p. 410-454.
Manuscrisele in care Cronica se atribue lui Malaxos sunt: Harleianus
5632 (British Muzeum), Parisinus, ancien fonds grec, nr. 1790, Parisinus,
Supplément grec, nr. 112, manuscrisul nr. 10 din Biblioteca MAniistirii Su-
mela (MO Trebizonda) i Athous A. 35 (manAstirea Lavra). Vezi H. Omont,
Inventaire sommaire des manuscrits grecs de la bibliothéque nationale, Paris
1888, seconde partie p. 144 0 troisième partie p. 218; A. Papado-
pulos-Herameus, KanUoyog Tao gv fl 1.60 ,uovfi xoi3 .Zovpael ikInvoso3v
zeteoyeci(pcov, p. Ly', catalog publicat ca suplement la E. Hyriakidis,
xfig acted riv Tea.msOiivra juovijg L'ov,us)xl, Atena 1898. Despre Har-
leianus 5632 vezi articolul lui F. H. Marshall, The Chronicle of M. Malaxos,
In Byzantinisch-Neugriechische Jahrbiicher, 5 (1926) p. 10 24, In care
Marshall compard ms Harleianus 5632 din British Museum cu Malaxos (din
Turcograecia) i cu Cronica lui Dorotei al Monembaziei, qi gäse0e c'd
Harleianus e mai pe larg redactat; pentru Athous vezi Spyridon and
Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manu,scripts in the library
of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 269, nr. 1526 (A 35).
4 SA' copieze (abschreiben) 0 nu sci redacteze cum gre0t sustine Hriso-
stom Papadopulos, op. cit., p. 16, vezi 0 Gerlach, Tiirkisches Tagebuch, Frank-
furt a. M., 1674, p. 448.
Crusius, p. 185, unde ni se spune c'ä el: libros precio describit

(copiaza manuscrise In schimbul unei remuneratii) 1
Asa dar Malaxos a copiat o cronica existenta, prefacand-o
pe Intelesul tuturor, a compilat In unele parti din diferite izvoare,
adaogand ici colo cate ceva, i dupa obiceiul contemporanilor
si-a pus numele pe titlu.
Turcograecia lui Crusius (Kraus).

tefan Teologii luterani din Ttibingen, dorind unirea Protestantilor
Gerlach cu biserica ortodoxa, au lnsarcinat pe $tefan Gerlach sa faca
demersurile necesare in acest scop, dandu-i si o scrisoare de re-
comandatie catre Patriarhul Constantinopolului.
tefan Gerlach se dusese la Constantinopol ca paroh al amba-
sadorului David Ungnad, ambasador acreditat de impäratul Ger-
maniei Maximilian al 2-lea (1564-1576) pe langa. Sultanul Selim
al 2-lea (1566-1574) si era indicat ca sá trateze o asemenea che-
stiune atat prin cultura sa teologica si humanistica, cat i prin
tactul &d'u diplomatic. Gerlach, stand mai multi ani In Constanti-
nopol a avut prilej sä vie in contact cu fi-14i prelati ai bisericii
ortodoxe §i sa inlesneasca raporturile spirituale fntre luterani §i
ortodocsi 2. El a scris zi cu zi ce a väzut i auzit la Constantinopol
Malaxos originar din Peloponez, a fost notar In Theba, Beotia, iar pe

urma s'a stabilit In Constantinopol, unde a murit la 1581. Despre el vezi
Gh. Zaviras, Na Ellsig 4 l2nvoc62, 6iareov, (Grecia nou'al sau teatrul gre-
cese), editat de Gh. Cremos, Atena 1872, p. 118-120; Const. Sathas,
Neosllappo) Taaoyla, (Literatura neogread.), Atena 1868, p. 185 186;
M. Crusius, Turcograecia, p. 185; E. Legrand, Notice biographique sur Jean
et Théodose Zygomalcts, Paris 1889, p. 166 ; X. Sideridis, rhel TWOg
yed97011 TOT3 1,0110XdV0VOg Marovii2 Mculaaj In revista `M.Anytxòç q)12o2oytxóç
azílUayog Karraravrtvowrascog, vol. 30 (1908), p. 184; K. Krumbaeher,
Geschichte der byzantinischen Litteratur, editia a doua, Miinchen 1897, p.
400 401 ; Ph. Meyer, Die theologische Litteratur der griechischen Kirche
im sechzehnten Jahrhundert, Leipzig 1899, p. 162-163.
2 Despre Incercärile de apropiere Intre Ortodocsi i Protestanti vezi
Episeopul Melehisedee, Biserica ortodoxa n lupta cu Protestantismul, En spe-
cial calvinismul En veacul al XVII-lea f i cele douci sinoade din Moldova contra
TURCOGRAECIA LUI CRUSIUS 63
dela 1.573-1578 In niste efemeride, pe cari le-a dat la luminà

nepotul säu Samuel Gerlach supt titlul: Stephan Gerlach des alteren
Tagebuch etc. (Frankfurt am Main 1674, in folio de 552 p.). Cartea,
care are un titlu lung de tot, se citeag de obiceiu: Gerlachs Tar-
kisches Tagebuch.
Dar acela care in afacerea aceasta a arätat un deosebit interes
pentru a cunoaste mai de aproape Orientul si a apropia pe Grecii
ortodocsi de Germania protestantà a fost Martin Crusius (näscut
la 1526, mort la 1607) profesor de limba greacd i latin5 la Uni-
versitatea din Ttibingen.
Prin mijlocirea lui Gerlach, Crusius a inceput o corespondeng
lifting cu invdtaIii din Constantinopol si a adunat o multime de
stiri referitoare la limba, obiceiurile, literatura, istoria i biserica
ortodoxä a Grecilor de pe atunci. Acestor cercetdri intreprinse
de Crusius li se datoresc dou5. cronici: Istoria politica i Istoria
patriarhica.
Teodosie Zygomalas (1544 p"anäi pe la 1615)1, protonotar Istoria

apoi dicheofilax al Marei biserici 2, In urma stàruintelor lui Crusius, politica
i-a copiat i i-a trimes o cronic4 intitulat5 lowela 7r02z-roo)
Koworantwovvid2ecog dad roV ,a-cLia' (1391) gwg rof) ( 1578)
grovg Xecaroi3. (Istoria politic6 a Constantinopolului dela anul
1391 pAnäl la 1578 dela Hristos) adàogAnd la sí Arsit: J.)g cúpov,
lieT6ypcaPoc, xupEou MapTívou ro 5 KpouaEou x&poo, aLop04xsocg .rò =Tee
Nvoct.u,vrc' (7087) ducò xrEcrewq, Cad) XptaToi.") 1578 mvf. Malty x'
(dupd cum am g6sit, am copiat pentru domnul Martin Crusius,
Indreptând dupà putere ; in anul 7087 dela facerea lumei, iar
dela Hristos 1578, luna Mai 20). Aceastà cronic4 incepe cu
Calvinilor, in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 12 (1890) p. 2-116;
Hrisostom Papadopulos, 11qckat axgoetg raw 6q0o,5o'cov .7reòç I-071g 6ta1uagtvoo-
,uévovg xaree zew 1 6-ov aidiva, 'Aeijvca 1924 ; acelasi, Exzasi,s de0oSdan, ;cal &a-
,uaerveoyévow 6_7(3 Usesplov Tab 201) /Lint KveiLlov roi3 Aovxciescog, Ìepocaut.Ece
1927 (Primele relatiuni ale ortodocsilor Cu protestantli in secolul al XVI-lea,
Atena, 1924; Relatiunile ortodocsilor cu protestantii dela Ieremia al 2-lea
pan. la Chiril Lucaris, Ierusalim 1927).
E. Legrand, Notice biographique sur Jean et Théodose Zygomalas, Paris
1889, p. 50 i 80.
2 E. Legrand, ibid., p. 74.
domnia lui Manuil Paleologul (1391), poveste§te luptele Bizan-

tinilor cu Turcii, cdderea Constantinopolului, cuceririle imperiului
turcesc, expeditiile intreprinse de sultani contra Venetienilor,
Per§ilor, Ungurilor, Principatelor dunärene, etc., starea bisericii
fäsäritene supt dominatia turceasc6 etc. si ajunge pänä la
domnia lui Muratl al 3-lea (1574). i cum nu se deosebe§te
cleat foarte putin de Cronica dela 1570, despre care am vorbit
mai sus, nu incape indoialà c'ä Teodosie Zygomalas a avut
inaintea lui un exemplar din zisa cronicä, din care a copiat
(indreptând ici colo cAte ceva), partea dela sfar§it panä la domnia
lui Murat al 3-lea §i. a trimes-o lui Martin Crusius. Impreunä cu
alte lucruri referitoare la istoria Grecilor supt dominatiunea tur-
ceasc6, profesorul dela Tübingen a publicat cronica lui Zygomalas
intr'o carte supt titlul caracteristic de: Turcograecia care a apärut
la Basel in anul 1584 1
Manuscrisul continand Istoria politicei, trimes de Teodosie Zy-
gomalas lui Crusius, se and astäzi in Biblioteca nationalà din
Paris 2.
Aceastä Istorie politica ni s'a pästrat insä. §i in alte redactiuni,
din care cea mai completä se cuprinde inteun manuscris pästrat
Ecthesis la mänsástirea Sf. Dionisie din Sf. Munte (Codex Athous 3796),
Chronica dui:a care s'a publicat supt titlul: Ecthesis Chronica, edited by
Spyridon P. Lambros, Londra 1902. i ce ne intereseaz6 In deosebi:
In aceastä din urmä redactie se cuprind i tiri despre România,
pe cari nu le gäsim in alte izvoare; vezi de pildà p. 70 despre 2000
de galbeni depu§i de Neagoe Basarab la patriarhia din Constan-
tinopol, pentru cazul and s'ar prezenta vreo nevoie pentru fiul
säu Teodosie, care se afla acolo ca ostatec; pentru niste potire
de argint pe cari le dàduse Neagoe patriarhiei pentru pomenirea
Despre Turcograecia vezi Hasdeu, Cdteva analize literare externe, Bu-

curesti 1864, p. 59-90.
Vezi Henri Omont, Martin Crusius, George Dusa et Théodose Zygo-
malas, in Revue des études grecques, 10 (1897) p. 66-67, citat de Zerlentis,
In Erbustcbgara =el ÈA24vow Magrlvov Kgovolov Zomixtxdiv ;Noma',
Atena 1922, p. 5. Cf. si Henri Omont, Inventaire sommaire des manuscrits
grecs de la bibliothèque nationale et des autres bibliothèques de Paris et des
Départements, Paris 1898, Addenda la Supplément grec, t. III p. 388, nr.
1152.
lui 1. Despre expedida lui Suleiman In Moldova pentru a pedepsi

pe Petru Voda, care a refuzat a se duce sa se inchine, se vorbe0e
in P. 81.
Dupa textul publicat de Crusius in Turcograecia, Istoria Po- Editiile

litica s'a retiparit de Frederic Alter, impreund cu cronica lui Franti, Istorieipo-
Viena 1796; In Corpus scriptorum historiae byzantinae s'a editat litice
de Emmanuel Bekker, Bonn 1849, dupa care s'a retiparit In Migne,
Patrologia graeca, vol. 161; o alta redactiune a publicat Sathas
in Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 7 p. 557-610 supt titlul
Arcoruov gx0solg xeovuoj, dui:A un manuscris aflat In Biblioteca
Colegiului Lincoln (Lincoln College) din Oxford 2. Aceea§i redac-
tiune cu cea publicata de Sathas se pastreaza intr'un manuscris
al Metohului Sf. Mormant din Constantinopol (nr. 252) copiata
de Ierotei al Monembaziei (vezi mai jos P. 80).
In Ttirkisches Tagebuch al lui Gerlach la p. 448 gasim: Den Istoria
21 <I anuarie 1578> bin ich zu einem alten Griechen, mit Namen Patriarhica
Malaxus gegangen, der mir die Geschichten der Patriarchen, nach
der Stadt Constantinopel Eroberung, absehreiben solle. i Intr'adevAr
Manuil Malaxos a copiat pentru Crusius 3 un manuscris intitulat:
Haretaexosii Koyvcrravrtvovnaswg &meta Cutd rolI ,avv61 (1454)
icog (Istoria patriarhiei din
,a(pon' ( 1578 ) grovç Xetoroi5.
Constantinopol dela 1454 'Ana la 1578 dela Hristos), cronicä pe
care Crusius a publicat-o in a sa Turcograecia (p. 106-184) dupa
Istoria politic& despre care am vorbit mai sus. Dupa Turcograe-
cia a retipärit-o Bekker in Corpus scriptorum historiae byzan-
tinae, 1849, i dupa Bekker s'a publicat in Migne, Patrologia graeca,
vol. 161. Aceasta cronica bisericeasca are ca titlu secundar:
neel Te0-1, naretaexcbv ckoi3 inateldexevaav iv rh" xdo2tx7 itEyan
ixxkirdá -cceíroN vç KwvaTarrtrovn52Ecog ,utra cd 2afletv ratímv aoaretv
Mexe,ugxng, xal xlva ysyóvamv ixecarov xcuecp aura
Pasajul e citat de Diaconul Nicolae Popescu, in Patriarhii Tarigra-

dului prin tàrile romdne, veacul al XVI-lea, Bucuresti 1914, p. 31-32.
2 Despre manuscrisul din Lincoln College vezi i articolul lui D. Ser-
mis, Un nouveau texte de l'Historia Politica Constantino poleos, publicat In
Revue des biblioth,eques, dirigée par Chatelain, 16 (1906y, nr. 5-6.
3 Turcograecia, p. 185.
5
6v.....:TayXo)TTEcrelsocv sic xotvip, 99000, 'rae' uoí Mocvoui)X

MXEo3 rof, liaonovvnataxa xvg, Maertvy TO,-) Keovatcp gy
it-rct ,açooCi (recte ,asoon') /DM etnetAtcpi. (Despre patriarhii cari
au stat In scaunul marei biserici sobornice§ti a Tarigradului,
dupà ce 1-a cucerit Sultan-ul Mohamet §i ce s'a intamplat
In patriarhia fiecärui . . . toate acestea au fost traduse in
.
limba popularà de mine Manuil Malaxos, de fel din Pelo-

pone; pentru domnul Martin Crush's in anul 1578, luna
Aprilie). Din fraza « toate acestea au fost traduse » §i din ceea
ce ne apune Gerlach ch" a insärcinat pe Malaxos copieze
o cronicà tratând despre istoria patriarhiei de supt dominada
turceasc6, reiese ciar c6 Malaxos a copiat i prelucrat o cro-
nic6 existentà, prefäc'and-o pe intelesul tuturor, §i nu a alclituit
una, precum s'a crezut de unii gre§it2 i ceva mai mult: Cru-
sius in notele ce publia la aceastà cronicA, dupà ce apune cd a
cumpkat manuscrisul prin Gerlach pentru 3 talen i in anul 1578,
adaogà: Malaxum autem qui huno librum descripsit tantum ex
Gerlachio cognovi. Est is admodum senex: pueros et adulescen-
tulos Graecos, sub patriarcheio, in parvula et misera casa
docet: pisces siccatos in ea suspensos habet: quibus vescitur, ipse
[1 Autograful lui Manuil Malaxos al Istoriei patriarhice se pdstreazä. astgzi

In Biblioteca Universitgtii diii Ttibingen, vezi Verzeichnis der griechischen
Handschriften der Königlichen Universitdtsbibliothek zu Tübingen von W.
Schmid, Tilbingen 1902, p. 40, nr. Mb 18. Acest Verzeichnis este publicat
impreung. Cu: Verzeichnis der Doktoren der philosophischen Fakultdt der Uni-
versittit Tübingen, 1901-1902, care e titlul principal al cärti. 0 paging
din acest autograf al lui Malaxos reproduce Dim. Ghinis In articolul säu:
`H eig Tedotv ;sorrily napdqvaatc rob" Noyoxcivorog TO'll Mc2a$o,3, publicat
In revista Elllivtxd, 8 (1935) p. 42. 0 copie a Istoriei patriarhice se gg-
seste i Inteun alt manuscris al aceleiasi Biblioteci. Vezi W. Schmid, op.
cit., p. 77, nr. Mb 37, XX, 2: Historia Patriarharum, qui sederunt, post-
quam urbs a Mahometo 20 capta fuit, usque ad D. Hieremiam inclusive: in
vulgarem graecam a Manuelo Malaxo conversa (Istoria Patriarhilor, cari au
stat pe tron dupg ce Constantinopolul a fost cucerit de Mohamet al
2-lea, pang' la Ieremia inclusiv, tradusg In limba popularg de Manuil
Malaxos.]
2 De pildä de Hrisostom Papadopulos, Heel T77ç i271147dig ixxAnata-
awefig xeovoyeaTtas TCYr) 16 alciivos, (Despre cronograful bisericesc grecesc
din al XVI-lea secol), Alexandria 1912, p. 16-17.
coquens: libros precio describit: vino quicquid lucratur, insumit

pinguis et robustus est (Turcograecia p. 185)1.
Din vorbele descripsit hunc librum §i. libros precio describit §i.
in vulgarem graecam a Manuelo Malaxo conversa reiese ciar qi. ca.
Crusius considera Istoria patriarhica ca o copie §i o traducere

din greaca veche In cea populara facuta de Malaxos §i pe el 11
considera ca un copist de profesie; acela§i lucru am constatat §i.
mai sus vorbind de manuscrisele Cronicei dela 1570, cari ni s'au
pastrat supt numele de Malaxos 2.
Dar dupa obiceiul copi§tilor din trecut, Malaxos, de sigur, nu
s'a marginit sa copieze §i sa traduca cuvant cu cuvant, ci ici colo
a preschimbat §i a adaogat cate ceva dela sine, ma 'Moat multi
citeazd aceasta cronica supt numele de Malaxos, fara sa-1 con-
sidere frig ca autor, in intelesul modern al cuvantului3.
Istoria patriarhicei nu e intocmai la fel cu Istoria politica", Inrudirea
despre care am vorbit mai sus, dar e foarte lnrudita. Istoria Po- Istoriei poli-
cu Istoria
litica insista mai mult asupra evenimentelor lume§ti tratand maltice patriarhica
pe scurt evenimentele biserice§ti, in Istoria patriarhica evenimen-
tele biserice§ti constituesc povestirea de capetenie. Amandouà
cronicile trig au o baza comuna, ambele provin dela acela§i izvor,
1 Pe Malaxos care a copiat aceastä carte il cunosc numai dela Gerlach.

El este foarte batran ; invatá pe copii si tinerii Greci supt patriarhie, tole°
cäsuta mica s'i mizera. In ea sunt atarnati pesti uscati cu cari se hraneste,
el insusi gatindu-i; copieaza carp pe bani si tot castigul lui 11 cheltueste pe
vin. Este gras si robust.
2 Si Zygomalas 11 considera pe Malaxos ca compilator, cand seria lui
Crusius: iv oig auv&rpoctl,ev ó MocXgòç ix rco)ailv ipccvLacigievog, o?.) /vivo ciklecúer.
(Crusius, Turcograecia p. 96). 'Ealpcacroc ay xcd. Tok xp6vouq .. . cE p.h int.o-rá-
tvrIv 81Ti kv a3cX4S (31.6)4 auvccepowekvv. 'sap& Toil MaX4oi5... Tr!, C7)-rolfq.tevov
Caorr6v (ibid. p. 95) (In ce.ea ce serie Malaxos, compiland din mai multi,
nu spune tocmai adevarul... Asi fi aratat si datele, daca nu stiam cal le poti
gasi inteo carte compilatä de Malaxos), citat si de Hrisostom Papadopulos,
Despre cronografia bisericeascd, p. 17, n. 1. Cele de mai sus arata pe Ma-
laxos mai mult ca un compilator, cleat ca scriitor. Scrisoarea lui Zygomalas
s'a reprodus s'i de Alter la sfarsitul textului lui Franti, vezi Xeovosòv Fecoodov
OectvrN, editia F. C. Alter, Viena 1796, p. 17-24. Dupa cronica lui Franti
e o nouä paginatie la Alter.
[3 Despre Istoria patriarhicd a lui Malaxos vezi articolul lui F. H. Mar-
shall, The history of the patriarchate in Malaxos' Chronicle, publicat In By-
zantinisch-Neugriechische Jahrbficher, 5 (1926-1927) p. 25-28).]
5.
dela cronica lui Dorotei al Monembaziei, precum vom vedea in

capitolul urmdtor.
Cuprinsul In Turcograecia sa Crusius a dat la luminä aceste (loud cronici,
TurcograecieiIstoria politicd §i Istoria patriarhicei; dar Turcograecia In afarà
de ele mai cuprinde si o multime de notite i scrisori referitoare
la istoria culturalà a Orientului din primii secoli dupà cdderea
Constantinopolului. Asa de pild4 In Turcograecia gdsim stiri despre
Despot Vodà Eraclid, Domnul Moldovei (1561.-1563), si o scri-
soare a lui cu semndtura In facsimile, p. 247-248 si 556-558,
amänunte interesante despre Chiajna i logodna fetei ei cu Can-
tacuzino, p. 274-275, stiri despre familiile bizantine i in special
despre Coressi p. 284-285 si Mavrocordati (11ccvroXio)v xoct Opccy-
yolfdaiq Mocupoxopa&-ro; p. 285 'Ioixo.)6o; Mowpoxopa6c-co;, 6 órcoZoc
zúptcrxe-rocc crigLepoc d580) et; BXocxíocv p. 310).
Cronograful lui Dorotei al Monembaziei.

La 1631 apare In Venetia un cronograf grecesc supt titlul:
Bc6XEov iaTO pcx6 Tcepcixov auv64nt acoccp6pou; geocou;
xoc).
1.crropEocç, dcpx6p.evov ócrcò x-ríaeco; x6crtiou sij; cAckeco; Kcova-mcv-

-mounamq xoci, inixecvcc. Eu?aezOiv ¡Av acoccp6poP dcxpc6c7)v taTO-
pceo'v xoci, et; xocvilv yVT)craccv liz-rocyXoYmcseiv nap& Toil EsporrecTou
tarrporraí-rou MovetL6ocoicc; xuptou Acopoeiou. Neo)Tri, è Turccoeiv [Les-ck
g6aCOV TO 5 E6yevea'rec-cou xuptou 'AIrocrraou Tacyocpri 'rob 'Icocovi.vm
xoci, 'Icoc'rcvvou To5 'Ioacocvoii et; xocvip c'ocpiXecocv. 'Eve-rbrav
"e-r xuptou ,ocxXoc'. Ilocp"Iwávvy] 'AvTo)vícp T4) 'IouXcocv(7). (Carte
istoricd cuprinzAnd pe scurt felurite si interesante istorii, In-
cepAnd dela zidirea lumii p5ná la cdderea Constantinopolului
si mai departe. Adunatà din diferite adevärate istorii i tradus5.
In limba popularà de c5.tre prea sfintitul Mitropolit al Monembaziei
chir Dorotei. S'a dat la tipar de curand cu cheltuiala prea nobi-
lului chir Apostol Tigara, de fel din Ianina, i loan Antonie fuljan
spre folosul obstesc. Venetia 1631, tipografia lui Ioan Antonie
fuljan).
Cartea e dedicat5. lui Alexandru Coconul, Domnul färii
Românesti (1623-1627), fiul lui Radu-Mihnea (1620-1623), si
CRONOGRAFUL LUI DOROTEI AL MONEMBAZIEI 69
mitropolitului Filadelfiei Xenakis (1617-1623). In prefatA-dedicatie

catre Alexandru Coconul editorul Apostol Tigara spune ca se
cuvine sä-i se inchine lui Alexandru aceasta carte, fiindca
el este strAnepotul lui Alexandru Vodà, care a fost frate cu Petru
\Todd Schiopul, din ordinul cdruia s'a adunat si s'a scris cu chel-
tuiala i supt supravegherea fratelui sau Zotu Tigara. Caci dupa
cum, potrivit legii, rudele de sange cele mai deaproape intra In
mostenirea avutului strdmosilor, asa i cartea aceasta nu poate
sa 0)4 alt mostenitor decat pe Alexandru Voda.
Intr'o alta prefata care cititor Apostol Tigara ne spune
Dorotei al Monembaziei a compilat din multi scriitori si a tradus
In limba populara cronica sa, care pe urma a intrat in mainile
fratelui &au Zotu Tigara 1, dela care mostenind-o el, a crezut de
cuviintä sa o dea la lumina spre folosul obstesc.
Vorbele din prefap: 1-11 -rò Itp6crrawoc TO 5 Ilkpou (3o1;66acc icruAx131
xoci, t-fpcicp.r) Tcapòv icrroptx6 (3L6XEov, cruvapolAq xcci, bmcrroccríocq Toi3
c2EXcpoi5 1.Lou xòp ZW-rou -ro 5 To-try-de', T&3 nporroaTcockpEou, Toti ' Tway-
vívcov (cronica de fata s'a compilat si s'a scris din porunca lui Petru
Vodd cu cheltuiala si supt supravegherea fratelui meu chir Zotu
Tigara spatarul, originar din Ianina) nu lasa nicio indoiala ea
manuscrisul cronicei s'a scris la curtea lui Petru Voda Schiopul,
deci inainte de 1591, cand el, abdicand de buna voie, se retrage
In Austria. Petru 5chiopul (care a domnit In Moldova dela Petru *chio-
1574-1579 si dela 1582-1591) se interesa foarte mult de cultura pul se inte-
resa de cul-
§i In special de cultura greaca. Familia lui era inrudita cu Grecii. tura greaca
Prima sa sotie a fost greaca Maria Amirali din insula Rodos ;
« fratele lui, Alexandru, tinuse pe fiica unui Salvareso din Chios
cu o Pero-Ca catolicä ; fiul acestuia, Mihnea, domnul Tarii Ro-
manesti, era mai mult Grec decat Roman, si el seria membrilor
familiei sale scrisori in aceasta limbä, care era pentru dansul
limb a materna' » 2. Pe fiica sa Maria a dat-o In casatorie Grecului
Zotu Tigara. Patriarhii i mitropolitii greci erau oaspeti regulati
Mort la 1599, 11 Aprilie, i ingropat in biserica greceascd din Venetia

(vezi A. Dimitracopulos, 17eooefixat xai 6loglaíostg. sic Tip veoeLliptxt)v
TtAaoylav K000ravrivov ZdOa, Lipsca 1871, p. 33), de unde reiese cA, cartea
era scrisä inainte de 1599.
Vezi N. Iorga, Istoria literaturii ronuine in sec. al XVIII-lea, Bucuresti
1901, vol. 1 p. 26 (= vol. 2 p. 32 din editia a doua, Bucuresti 1928).
70 STUDII ISTORICE _GRECO-ROMANE
In curtea lui Petru Vodà. and la 1590 se unge ca coregent porfi-

rogenetul säu Stefan, la serb6rile Mcute la Iasi printre oaspetii
lui Petru erau i patriarhii Tarigradului, al Antiohiei si al Ieru-
salimului i mitropolitul Ierotei al Monembaziei (Dorotei, Cro-
nograf, p. 451 ed. 1818). Acelasi Cronograf (p. 450) Fäudând cu-
nostintele lui, spune cá ii pl'Acea sà." fie inconjurat i sä" discute
Cu oamenii invAtati: stia limba turcA, greaca i românà... era
inv6tat des6vArsit i cunosator in once artà. Ii pra;ceau oamenii
invdtati si Ii intreba intotdeauna despre astronomie, despre zodii
despre alte multe lucruri1.
Continutul Cronica contine istoria dela zidirea lumei panà la Ptolemeu
Cronicii Filadelful. Mai pe larg se expune istoria poporului evreesc, in
care se intercaleaz6 pe scurt istoria Babilonienilor, Persilor, Ma-
cedonenilor i domnia lui Ptolemeu Filadelful. Dup6 aceasta vine
legenda Troadei, istoria imperiului roman incepAnd dela Enèa,
lista impàratilor romani i bizantini, istoria sultanilor pAn6 la
Murat al 3-lea si lista patriarhilor ecumenici pand la a 3-a pa-
triarhie a lui Ieremia al 2-lea.
Intre domnia lui Selim al 2-lea si domnia lui Murat al 3-lea
se intercaleaz6 un capitol despre neorânduielile bisericesti CAxcaoc-
o-rocaEoct etq ixxXvi(ccv), In care se expune cu admiraVe activitatea
binerdc6toare a mitropolitului Monembaziei Ierotei, petrecerea lui
la curtea lui Petru Schiopul, cds6toria lui Ioan Cantacuzino cu
fata Chiajnei i desfacerea ei aventuroasà, serbbirile cari au avut
loe la numirea fiului lui Petru Schiopul ca domn al Moldovei,
c6s6toria fiicei sale Maria cu Zotu Tigara etc.
Urmeazá lucruri cu totul disparate: Cronica Moreei in prozà,
In prescurtare 2, istoria imperiului bizantin din Nichea si a sino-
dului din Florenta 3, povestirea cucerirei Brusei de cdtre Orhan,
1 Citat si de N. Iorga In O familie domneascei in exil, Biblioteca pentru
toti, nr. 220, P. 84.
a Cronica Moreei, In care se descrie dominatiunea Francezilor In Pelo-
ponez (sec. 13-14), este rimatd; despre legAtura ei cu Cronograful lui Do-
rotei vezi A. Adamantios, Tee xeovlseei Tof, Moeicog, (Cronicile Moreei), In
Achlov rijg icrroom7g levaoymig itatectag vig ERciSog, (Buletinul
socieatii istorice si etnologice a Greciei), 6 (1906) p. 550-573.
Istoria sinodului din Florenta a lui Siropol a fost prelucratd de Duca
Catavolanos, A. Papadopulds-Kerameus, HaTetaextxol xaraoyot, In By-
zantinische Zeitschrift, 8 (1899) p. 394 si aparte.
lista dogilor p"Ang. la 1629, translatiunea moa§telor lui Constantin

cel Mare in Constantinopol §i. inscriptia de pe mormântul lui §i
boieriile curtii bizantine i.
Precum vedem prima editie din 1631 duce povestirea Odd
la anul 1629, pe când in editiile posterioare evenimentele se expun
pAnd la anul tipärirei editiilor succesive.
Continutul Cronicii lui Dorotei e la f el cu continutul Cronicei Cronica Do-
dela 1570, cu foarte mici deosebir,i. Capitolul despre Neoreinduielile rotei e Cro-
nica dela
bisericeVi se pare cd nu existä deal numai inteun manuscris 1570
(Parisinus 1790) §i acolo pe jumätate; capitolul despre cucerirea
Moreei nu se §-tie dacä se aflä in manuscrisele dela 1570, dici ele
fiind imprà§tiate in diferite biblioteci nu s'au studiat Oda' acum
de nimeni 2.
Invätatul grec Sathas observAnd cá in toe:6 Cronica nu e Sathas atri-
pomenit Dorotei al Monembaziei, care figureazä in titlu ca autor, bue Cronica
lui Ierotei
§i cd revine des numele lui Ierotei al Monembaziei; c6 se relateazä
multe amänunte pe cari numai Ierotei putea sä le §tie ; cá printre
mitropolitii acestei eparhii dupd Ierotei nu exista niciun mitro-
polit cu numele de Dorotei 2, pe &And Ierotei era unul din cei mai
distinsi mitropoliti ai Monembaziei, care a vizitat de mai multe
ori curtea lui Petru chiopul si era in legälurà cu Zotu §i Apostol
Tigara, a conchis cá din grea.14 s'a pus pe titlu numele de Dorotei,
pe cAnd adeväratul autor al Cronografului este Ierotei 4. Sathas
crede cá zetarii sträini din Venetia n'au citit bine numele auto-
rului §i in loe de Ierotei au cules Dorotei 5.
. Continutul primei editii se dä de Ph. Meyer, Die theologische Litteratur,

der griechischen Kirche im sechzehnten Jahrhundert, Leipzig 1899, p. 168;
cf. si Preger, Die Chronik vom Jahre 1570, in Byzantinische Zeitschrift, 11
(1902) p. 5.
2 A. Adamantios, loc. cit. p. 55.
3 Sathas a cautat un Dorotei printre succesorii lui Ierotei, fiindca a cre-
zut ca daca In Cronograf se pomeneste Ierotei ca Mitropolit al Monembaziei,
acela care il pomeneste trebue s'a fi trait dupa el, trebue sa fie unul din
succesorii sal.
4 Const. Sathas, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 p. 15-19 prefata.
5 In treacat fie pomenite si alte cateva confuzii curioase mai vechi, fa- Confuzii
cute In legatura cu numele autorului si cu paternitatea Cronicei lui Do- mai vechi 1
lerotei al Cine a fost Ierotei al Monembaziei? Despre acest prelat avem

Monembaziei foarte putine §tiri, pe cari le gaim chiar in Cronicei.
rotei. Acela care primul a atribuit-o lui Ierotei n'a fost Sathas, ci Barbu Con-
stantinescu. In anul 1871, adica cu un an inainte de Sathas, Barbu Con-
stantinescu, In Columna lui Traian nr. 46, a banuit ca cronica n'ar fi fost
scrisa de Dorotei, cad acela care e des mentionat in ea e Ierotei: sd nu fie,
mi se pare, zice Barbii Constantinescu, o eroare de transcriere la publicarea
manuscriptului.
Mai trebue relevat ea' autorul operei Constantiniada, patriarhul ecumenic
Constantie (1830-1834), vorbind de aceastä cronicd face o confuzie intre
Dorotei i Ierotei. In textul càrtii Constantiniada cand citeaza. Cronica adu-
candu-si aminte de Ierotei, despre care cronica vorbeste asa de pe larg o
citeaza supt numele de Ierotei, in indice insa, uitand ce a scris in text, trece
cronica supt numele de Dorotei, i printr'o alta' confuzie crede ca Dorotei
a vizitat cu patriarhul Ieremia Tara Romaneasca si Moldova, Ca' Dorotei
s'a dus in Rusia si a infiintat patriarhia Moscovei, adica tot ceea ce Meuse
Ierotei. Vezi Kwvaravrivtàç avvTax0daa nag' dvSedg (paokiyov aì TtAciezalov
(Constantiniadd alcatuita de un filolog iubitor al trecutului), Venetia 1824,
p. 78 i 187; a doua editie, Constantinopol 1844, P. 96 si 250. Ca autorul
acestei scrieri e Constantie, patriarhul Constantinopolului, e stint ; vezi tra-
ducerea franceza a acestei carti aparutä supt titlul: Constantiniade, ou des-
cription de Constantinople ancienne et moderne, Constantinople 1846, p. III,
unde se da numele autorului anonim.
Si ca si cum n'ar fi fost de ajuns cu atatea confuziuni, iata i editorul
Cronicei, Iulian, care inteo notà a editiei din 1676 ne spune cd-i pare rau
Ca' nu poate sà reproduca' portretul Mitropolitului Monembaziei Teodor,
autorul Cronicei: 'Eye.) 61/cog av iDeXa gxeL Tip elx6va Tor) TpLai.taxaptrou
ixetvou 'Tray Le ponecrou 1.1.7FporcoMorou Moveli6aataq xuptou OcoMpou, 67co5 Bícp
v..6x0cp kaúvae xat icstivOecre 6Xov .rò 13L6Mov, ixetvv xat 6)ct. 61?Jo1v 110eXa btru-
n6= [Levi nearqg xapk, dtcptvovrag ix tLépoug rácç diaaç (dar eu dacä as fi
avut portretul acelui prea fericit i prea sfintit mitropolit al Monembaziei
chir Teodor, care cu osteneala lui a adunat si a intocmit toata cartea, acel
portret i nu altul as fi reprodus cu mare placere, lasand la o parte celelalte
portrete), folio 5v; nota e reprodusa de E. Legrand, Bibliographie hellénigue
17 siecle, 2 p. 334. Cred ca' aci daca nu e o inadvertentä e vorba de
un simplu anagramatism (Acap6Ocog = Ddruit de Dumnezeu, 0e6Scopog = Da-
ruit de Dumnezeu), cäci nu e probabil ca editorul din 1676, care O. la
lumina Cronica 86 de ani dupa alcdtuirea ei, stia precis cine era autorul
ei. In acest caz n'ar fi scris pe folio 5, ea Dorotei e autorul Cronicei
(met einav-reg Ce'ç liv-vovelSouaLv cieErco-ce -an Ccdp.matov Exei:vov navLepdyraTov da,-
egeov, -rem avyyecupia Tfig naecrelarig ßlßAov, -rbv no-ci ?w.f. vi)TponoXEsniv Mo-
vegaatag, (si toti sä pomeneasca totdeauna pe acel neuitat prea sfintit
Dorotei, autorul cartii de falá, adicá pe fostul mitropolit al Monembaziei),
nici n'ar fi lasat pe titlu numele de Dorotei, ca autor al Cronicei.
El a fost ales mitropolit al Monembaziei dup. 1578, 61'6 la

1578 stim cà acest scaun era ocupat de Ioasaf
Impreund cu Patriarhul ecumenic Ieremia al 2-lea, trecand
spre Moscova, Ierotei s'a oprit in Bucuresti in anul 1588, unde a
fost primit de Mihnea Turcitul si de mama lui. Trecând in Moldova
cei doi prelati au fost primiti de Petru chippul, care le dete bu-
càtari sh le gReasc4 i oameni sà-i slujeasc6 la toate, la cai, la Mn,
la lemne ; domnul insusi se ducea la patriarh i aräta o cinste
deosebità pentru toti 2.
Din Moldova, Ierotei cu patriarhul Ieremia ajung in Rusia,
unde se duseserd spre a obtine ajutoare banesti pentru a scäpa de
datorii scaunul patriarhicesc. Acolo ing au fost opriti un an intreg,
cu fägAdueli i amenintdri au consimtit s'a" ridice la rangul
de patriarhie scaunul mitropolitan al Moscovei. Ierotei, pen-
tru opunerea sa, a trecut prin primejdia sd fie aruncat in
fluviu, de care a sc6pat iscdlind documentul infiintdrii Patri-
arhiei 3.
Plecand din Rusia la 1589 in luna Mai 4, au trecut iarài prin
Tara Romaneascg i prin Moldova.
Vezi Crusius, Turcograecia, p. 321-322.

Acest Ioasaf de sigur e aceeasi persoand cu Iosif (gresit citit de Catramis,
dupd credinta mea) care iscdleste un act ca Mitropolit al Monembaziei In
anul 7082 = 1574, Aprilie 1, publicat de Catramis In Ot2aoyixei 'Avcaexta
ZwelivOov, Zante 1880, p. 185. Trebue observat obi Catramis calculdnd gresit
anul 7082 si ludndu-1 egal cu 1578 In loe de 1574 a indus In eroare si pe
Hrisostom Papadopulos, Hcel zfig ¿24ng ixxlnataarixfig zeovoyeaw(ag
16 aidivog (Despre cronograful bisericesc grecesc din al XVI-lea secol), Alexan-
dria 1912, P. 8 si 22. Exact calculeazd zisul an M. Ghedeon In Haret-
aexixol nivaxeg, Constantinopol, p. 521.
Dorotei, Cronica, p. 450, citez dupd editia din 1818. Cf. si N. Popescu,
Patriarhii Tarigradului prin Teirile ronzdnegi, veacul XVI, Bucuresti 1914,
p. 45; N. Iorga, Fundatiunile Domnilor Romeini in Epir, In Analele Acad.
Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1914) p. 902; Hurmuzaki Documente, vol. 14,
partea 1 p. 83-84; V. Greet', Probitatea qtirilor contemporane din Cronograful
lui Dorotei al Monembasiei, In Codrul Cosminului, 2-3 (1925-1926) p.
537-566.
Dorotei, Cronica, p. 449-453.
4 Const. Sathas, Bloyeawtx6v oxci3lczabia neel zof, Hareiciexov Iseeplov
Toii B' (Schitd biograficd despre Patriarhul Ieremia al 2-lea), Atena 1870,
p. 87 din introducere, dupa Haramzin.
and la 2 Ianuarie 1.590 stefan Vodà, fiul lui Petru

se unge ca domn 1, la ceremonie au fost de fap atât Ieremia cht
Ierotei, pe cari Petru i-a incbircat cu daruri 2.
Ierotei trebue sà se fi retras din scaunul Monerabaziei inainte
de Mai 1593, fiindaä la sinodul Iinut la aceastà data' a luat parte
§i a isaälit ca mitropolit al Monembaziei Lavrentie 3.
Totu§i la 1596 aflandu-se la Moscova copiaz6 un manuscris
trimite in dar lui Damaschin, arhimandritul Ierusalimului,
scriind pe el: 'Ev Mouxo/34` IsedOeog ô MovE,u13aalag xvetcp dattaa-
207v6) Te0: iseo,uovcivp xal dextpavbetrn rijg diylag ncascog leeouok6,2cov.
Manuscrisul s'a p6strat §i se aflä asPzi In Biblioteca Metohului
Sf. Mormant din Constantinopol supt nr. 147 4.
In lipsa de documente nu putem s'a" ne expliaärn aceastà
contrazicere altfel deck, admipad ori c5. data 1593 a documen-
tului de mai sus e gre§ità, ori Oa' Ierotei vi-a dat titlu: al Monem-
baziei, in loo de: fost al Monembaziei.
C5. Ierotei ar fi fost ucis in timpul rdscoalei lui Lupu Mehedin-
Ieanul, int&mplatà in Tara Rom'aneasc6 in anul 1618 cum am
admis in Elenizmul in Roma nia, p. 33 n. 2, luandu-rnd dup5.
Iorga, nu mi se pare as-Pzi probabil.
Kärturia pe care se intemeiaz6 Iorga §i admite uciderea lui
Ierotei la 1618 se an' in Matei al Mirelor: Istoria celor petrecute
In Tara-Româneasaá:
1 Pezzen, inteun raport din Noemvrie 1589, spune cä Petru a cumpärat

succesiunea pentru fiul säu plätind 60.000 ducati vezirului si 200.000 sul-
tanului, Hammer, Geschichte des osmanischen Reiches, ed. 2, Pest 1834, vol.
2 P. 542.
a Dorotei, Crania, p. 451.
A. Papadopulos-Kerameus, Avhs6ora 1227txd publicat in revista '0 gv
Kawaravroovnast iarptx(35. 9912o2oym3g alLtloyog, naed792,ua rag Is' rdp,ov,
Maveoyoeadzstog 1302to04xn, Constantinopol 1884-1888, p. 75; Hris ostom
Papad opulos, 17eel zi¡g 61.27txfjg 6oanotaortm7g zeovoyecuplag Z073 16 ctwog
(Despre cronograful bisericesc grecesc din al 16-lea secol), Alexandria
1912, p. 22.
4 Vezi A. Papadopulos-Herameus, `leeoaav,ucrodi fitPlo04xn, Petrograd
1899, vol. 4 p. 135-136.
5 Despre räscoala lui Lupu Mehedinteanul vezi Xenopol, Istoria Romd-
nilor, ed. III, vol. 6 p. 39.
"Dream/ ecpxovreg rcoXXot ma Movetißccatocç

'Apxtepkocq Ttp.,Log, xcailq cç Ccy(ocg.
Tvxesooalp T011 gxocl)otv, 7c5pccv TC4 tepá TOU,
Erhv yv yup,v6v Tòv gpptt,lav, 11.6vov TÓC raeupec -coo.
(Gdzurd multi boieri, azu i mitropolitul Monembaziei, arhiereu

onorabil, 0 de o viatà build sfântd. I-au täiat capul, 1-au despoiat
de sfintitele lui oddjdii 0 1-au aruncat gol jos pe pdmant, cu coa-
stele lui goale) 1.
In mArturia de mai sus e vorba de un Mitropolit al Monemba-
ziei, al cdrui nume nu se dd. Dar acest mitropolit nu poate sd fie
Ierotei, ci un succesor al Sail pentru urmdtoarele motive:
Ierotei a fost profesor al Patriarhului Ieremia al 2-lea
(ndscut la 1536)2, dupd cum ne spune cronica lui Dorotei, p. 444.
In acest caz cu greu ar fi putut trdi i lntreprinde aldtorii pând
la 1618. Iar 1ntr'o notità din 1602, aflatd pe un manuscris auto-
graf al lui Ierotei 3, Mitropolitul Elasonei serie cà trimite acest
autograf ca sd se afle la patriarhia Tarigradului « pentru pome-
nirea i mantuirea sufleteasa » a zisului mitropolit Ierotei. Aceste
expresiuni aratd. cà Ierotei In anul 1602, and le intrebuinta mi-
tropolitul Elasonei, nu mai era intre cei vii.
Mitropolitul Monembaziei ucis la 1618 trebue sd fie acela care
In 1617, afrandu-se in Polonia, a limit o cuvântare In biserica ora-
Zolcovia, pdstratd intr'un manuscris din Lemberg (grdflich
Ossolinskisches Nationalinstitut) descris de Eduard Gollob 4.
Faptul cd In Cronica revine des numele lui Ierotei, a se expun
amdnunte despre infiintarea patriarhiei Moscovei, a se redau
Mate i al Mirelor, 'Ioroeta rc7n, xard 013m0ß1aztav rasoBivran, in

Tezaur de monumente istorice, vol. 1 p. 347; N. Iorga, in Byzantinische
Zeitschrift, 11 (1902) p. 688; acela4i, Istoria literaturii ronuinesti in sec. al
XVIII-lea, Bucuresti 1901, vol. 1 p. 29 (= vol. 2 p. 34 din ed. a 2-a) ; acelagi,
Istoria bisericii romdnesti, ed. a 2-a, 1 p. 254.
Vezi Const. Sathas, BtoyeaTtxòv oze6laopta neel T0i3 HaTeldeXOV
Ìcesplov B', Atena 1870, p. 6'.
Vezi A. Papadopulos-Kerameus, Iceoaavturtx?) fitflAtoqxn, vol. 1
p. 194.
4 Eduard Gollob, Verzeichnis der griechischen Handschriften in Osterreich,
Wien 1903 (Sitzungsb. der Wiener Akad. der Wissenschaften philos.-hist.
Klasse, Band 146), p. 36.
convorbirile pe cari el le-a avut cu Ieremia in Rusia, a fAcut pe

Sathas s'a" o atribue lui Ierotei. Si aceste lucruri au convins si pe
ceilaIi cercetätori, asa 'Mat indeobste Cronica se atribue astazi
lui Ierotei. Si eu in Elenizmul în Romeinia am primit aceastà pgrere.
Hrisostom Papadopulos insà, cu argumente intemeiate, a aratat
acum in urm6 intr'un studiu citat mai des pan6 acum (He g-
W. boanotaartxfig xeovoyeaTiag ) c'a" autorul Cronicei nu poate sä fie

Ierotei. Intai in ce priveste stirile despre infiintarea patriarhiei
Moscovei, ele erau cunoscute si altor persoane, mai cu seam6
Grecilor din Moscova ; si ceva mai mult: despre infiintarea acestei
patriarhii, a scris un alt prelat grec, Arsenie al Elasonei, care a
luat parte activä la aceastà infiintare si a compus si o poemä
memorii, Mcand istoricul anarmuntit al acestui act bisericesc 1.
Zotu i Apostol Tigara, care fdceau comert, cu Rusia 2 puteau
afle amAnunte dela compatriotii lor de acolo ; Apostol Tigara
cunostea chiar personal pe Arsenie i putea sd afle dela el toate
amdnuntele, chiar in Moscova unde petrecea in anul 1593 3.
Dar chiar dela Ierotei putea 86 afle Zotu Tigara, sau oricare
ar fi redactat capitolul respectiv, aceste am6nunte, c'áci stim
Ierotei, intorcandu-se din Moscova s'a oprit in Moldova (vezi
mai sus p. 73) si de sigur a avut prilej sä povesteasc6 intAm-
plàrile din Rusia. Pe de altà parte aceste amAnunte se expun
in asa mod in Cronicà si se aduc asa de mari elogii lui Ierotei
(se zice d. p. intre altele cä el era invAtat si mai presus cleat toti
prelat,ii de atunci), Inca e cu neputint6 de admis cäl el ar fi scris
asemenea laude despre sine insusi. Si ceva mai mult: din Cronicei
se vede eh' Ierotei a sustinut din rdsputeri pe Ieremia, pe când
Poema a fost publicata de Sathas in Btoyeaçoixem oxE6taa,ua ytEei,
r0,0 nctretdoxov Iees,tdov B', (Schità biografica despre Patriarhul Iere-
mia al 2-lea), Atena 1870; Memoriile au fost publicate de A. Dimitrievski
in Revista Academiei din Chiev, 38-39 (1898-99), dupa un manuscris din
Trebizonda, mandstirea Sumela, v. Hrisostom Papadopulos, op. cit., p. 29,
n. 2.
Hurmuzaki Documente, 14 p. 97-98: Zotu roagá pe socrul säu Petru
Sc.hiopul prelungeasca termenul de plata a datoriei, fiindca sunt anga-
jati toti banii sai inteo intreprindere in Rusia.
'Agoeviov 'Ellaacio-vog êuoro24, publicata de loan Vasilicos in 'Exx.2rj-
ataorm) 'A240sta, 28 (1907) p. 758-759, citat de H. Papadopulos, op. cit.,
p. 41.
alcAtuitorul Cronicei se exprimA foarte aspru despre activitatea

acestui patriarh (Papadopulos, loc. cit. p. 42-43). Asa dar, argumen-
tul cd nimeni nu putea sàstie amAnuntele InfiintArii patriarhiei nici
convorbirile intre Ieremia i Ierotei, dupA cele spuse mai sus,
nu e convingAtor, pe cAnd ridicarea in slava cerului a lui Ierotei,
pomenit asa de des In Cronicei cu elogii, i dusmAnia cu care alc6-
tuitorul cronicei ponegreste activitatea lui Ieremia (pe care Ierotei
1-a sustinut cu vorba i cu fapta, dup5. cum afläm din Insälsi
Cronicet), aceste fapte, zic, sunt indicii sigure cA Ierotei nu poate
fi autorul ei. Dar dupà ce criticä. pArerea lui Sathas, Papadopulos
Voc. cit., p. 43) märturise§te cA nu-si poate explica cum cronica s'a
publicat supt numele unui autor care n'a existat niciodatà.
Precum vedem existd o mare controversA in privinta acestei
.cronici. Tata' i pArerea mea In aceastà chestiune.
CA zetarii strAini din Venetia, gAsind in titlu numele de Ierotei, Argumentele

1-ar fi citit Dorotei, cum sustine Sathas, nu mi se pare de loc pro Sathas nu
sunt interne-
babil, si are deplinä: dreptate Hrisostom Papadopulos In aceastA iate
privintà (Papadopulos, loc. cit., p. 22-23). Numele Dorotei se afld,
nu numai In titlu, ci si in prefatä, unde revine de mai multe ori.
Pe de alta' parte, numele de Ierotei revine foarte des in sirul po-
vestirei si e tipArit: Ierotei. Cum atunci zetarii au citit de mai
multe ori rdu In titlu i in prefatà si iaräsi de mai multe ori bine
In textul Cronicei? i dac4 era o gresalä de tipar, o asemenea
gresalA capitalA nu s'ar fi observat si nu s'ar fi Indreptat In una
din nenumAratele editii posterioare ? Editia a doua din 1637 a
apArut poate pe cAnd trAia Inc4 Apostol Tigara, i totusi poartà
ca nume de autor Dorotei1.
Argumentul al doilea al lui Sathas cA el (Sathas) n'a aflat
printre succesorii lui Ierotei niciun mitropolit al Monembaziei cu
nume de Dorotei, dei a cercetat bine condicile patriarhiei, de
asemenea nu mi se pare convingAtor. De ce adicA, trebuia numai-
Apostol Tigara moare la 1637; testamentul s'al.' se deschide la 7 Iunie

1637, vezi Literatura si arta romana', 5 (1901-1902) p. 178-1794i Coust.
Mertzios, Tò v Beverig V-Inetearrixòv ciezdov in revista Vinetecormd ZOoPtxd,
11 (1936) p. 21-27. Inscriptia depe mormantul familiei Tigara in Veludis,
`.0.24vwv (3064o6(3&ev &comía év Beverig, editia a 2-a, Venetia 1893, p. 14
(paginatia incepe din nou dupd p. 147).
decat autorul Cronicei s5. fie càutat printre succesorii si nu printre

predecesorii lui Ierotei? Probabil, VazAnd cà Cronica pomeneste
de Ierotei al Monembaziei, Sathas inchipuit cà autorul ei
nu poate s'a' fie deck, un succesor al lui, care trdind dup5. Ierotei,
ar fi putut s'a serie in cronic6 despre el. Dar modul de a se serie
aceste cronografe prin adaose i intregiri continue e indeobste
cunoscut. Asa i Cronica in chestiune, dintr'un s'ambure primitiv
s'a m6rit mereu intregindu-se de diferite persoane. Prin urmare
un predecesor Dorotei poate sä" fi alatuit Cronica, in care un
continuator, contemporan sau posterior lui Ierotei, s'a fi introdus
am6nuntele referitoare la Ierotei.
Dorotei a i inteadevar, printre predecesorii lui Ierotei in scaunul Mo-

Monem- nembaziei, eu gdsese un Dorotei al Monembaziei (si nu e exclus
baziei dela
ca s'a" fi existat i altii), care a tinut o cuvântare aincl au atacat
1422
pàgdnii Turci Constantinopolul : At.acantor.M.oc XszeeT.= 6-ce gcpoaog
éyt-vcro Tc73v (106cov 'Ayocmvítív xoc-rec Tccú-nlq -L-75q Pocatlf.aoq r C6XECJV
)(AT& [Avoc Ioúvt.ov Aopco06ou Move[L6occriocg 1. (Dorotei al

Monembaziei, cuvântare spusd cand s'a fäcut ridvala pAganilor
Agarineni impotriva acestei regine a oraselor la 20 Iunie 2.
Nu incape nicio indoialà Ca e vorba de atacul dat de Murat
al 2-lea (1421 1451) la 1422 in luna Iunie, despre care a scris
pe larg istoricul bizantin Canal-160.
Aceastà cuvantare a lui Dorotei, p6stratà intr'un manuscris
al bibliotecii Laurentiana din Florenta Plut. X, cod. 22 f. 187a
193b, (vezi Sp. Lambros, loc. cit.), supt numele lui Dorotei al
Monembaziei, n'a fost bagatà in seam'a, fiindcà toti cercetatorii
camtau un Dorotei al Monembaziei printre succesorii si nu printre
predecesorii lui Ierotei. Faptul csá. acest Dorotei se indeletnicea
cu cuvant6ri de continut istoric, mä" intäreste in presupunerea mea 4.
Sp. Lambros, MovcpStat xal Oefivot bìTfi illaíast tç Kcovaravztvowraecog,

In Nios Èyllipo,avibucov, 5 (1908) p. 267.
2 Cuvintele acestei regine a oraselor ne aratä cd cuvantarea s'a tinut
chiar In Constantinopol.
Ed. Bonn Impreunä cu Franti ad calcem; cf. si Franti, p. 116, Duca,
p. 186; Halcocondil, p. 232; Critobul, p. 66, § 11.
4 E de observat cä despre aceastä asediere a Constantinopolului de
Turci vorbeste In treacdt i cronica lui Dorotei, p. 402.
CRONOGRAFUL LUI DOROTEI AL liONEMBAZIEI 79
A§a dar, acest Dorotei al Monembaziei dela 1422, sau un alt

Dorotei al Monembaziei care nu trebue cdutat numaideca printre
succesorii lui Ierotei, trebue sá fi fost acela care a alcauit dup6
Manase i dup6 altii o cronic6 universalá, care de sigur continuatà
de altcineva, a dat na§tere Cronicei dela 1570, cronicá pe care Ma-
laxos i Zygomalas au utilizat-o, unul insistAnd mai mult asupra
laturei biserice§ti i intregind-o In acest sens páná In zilele sale,
celálalt copiind de preferintd partea politicá i indrepteind-o dupd
putinta pentru Crusius (vezi mai sus, p. 63-68).
A§a s'ar explica In mod firesc asemänárile izbitoare Intro
Malaxos i Zygomalas: ambii copiazá acela0 izvod. A§a s'ar ex-
plica ata vorbele cu cari i§i Incheie textul Istorii politice Zygo-
malas : apov tizr&fpc4cc (am copiat Intocmai cum am aflat
In izvod) §i márturiile lui Gerlach §i Crusius, cari vorbesc
mereu de insárcinarea datá lui Malaxos de a copia o cronicä 2.
tim cá Ierotei era bibliofil §i-i plácea sà copieze manuscrise Ierotei a
pentru sine, sau pentru a le dárui prietenilor säi 3. De sigur el procurat
Cronicipui.
1 Crusius, Turcograecia, p. 43 Zygomalas a copiat un izvod care se sfar- Petru
sea cu cuvintele : o6re oE 7rocrépe; illi.iv /oc. cit. Cele 23 linii care urmeazd, Schiopul
si in care se dau In mod sumar numele patriarhilor §.1 sultanilor, cari au
domnit In cei 60 de ani din urmä., de sigur sant un adaos al lui propriu.
2 Gerlach, Tagebuch, p. 448.
3 Preger, Die Chronik 90M Jahre 1570, In Byzantinische Zeitschrift, 11
(1902) p. II; Marie Vogel und Victor Gardthausen, Die griechischen Schreiber
des Mittelalters und der Renaissance (XXXIII, Beiheft zum Zentral-
blatt fiir Bibliothekswesen), Leipzig 1909, p. 161. Manuscrisul miscelaneu
din 1566, aflat la Metohul SI. Mormant din Constantinopol supt nr. 252,
e un autograf al lui (A. Papadopulos-Kerameus, Iseoao1v,urroo) 131021o04xn,
4 p. 218) ; un alt manuscris, copiat de el, parte in Moscova, parte in Tara
Romaneascá' Intre anii 1588 s't 1591 se afld In Ierusalim (A. Papadopulos-
Kerameus, op. cit., 1 p. 194, nr. 111). Manuscrisul nr. 147 al Metohului Sf.
Mormant din Constantinopol a fost copiat de el la 1596 In Moscova, de unde
I-a trimes in dar lui Damaschin, arhimandritul Ierusalimului. (Idem, ibid.,
4 p. 135-136). 0 scriere, alcdtuitd de el Isept Tay &Irv& otxoullevLxWv
crov6acav, Zby8,51q xaXouvév1; xat -rijç C.Xo.)pevrtc se afld in Mitilene
(Papadopulos-Kerameus, Maveoyocasítscog fitPlo04xn, p. 80, nr. 92). Altd scriere
a lui In Codex Athous 2128: Euvocycoyil neUl cpp&aeL cip.cop*ou
nta-recaç Tc7.)v xparnavc7N. Vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts
on mount Athos, Cambridge 1895, vol. 1 p. 184, nr. 2128 (115), 5. In
afard de acestea ni s'au pästrat si mai multe scrisori de ale lui Ierotei In
manuscrisul 420 al Metohului Sf. Mormant din Constantinopol (vezi Hrisostom
poseda Cronica lui Dorotei (care intregindu-se mai tarziu a dat

nastere Cronicei dela 1570); poate a gAsit-o chiar in biblioteca
mitropoliei Monembaziei dela predecesorul sOu. Ca a avut Istoria
politicg In forma in care e publicatà de Sathas 1 (adic6 aproape
la f el cu Istoria politicd din Turcograecia lui Crusius) e mai presus
de once indoialà; cOci ea se cuprinde In acel miscelaneu, copiat
de el, f. 501a-514a, care astOzi se aflà In Metohul Sf. Mormânt
din Constantinopol 2, un ambinunt care a scOpat cercetätorilor.
E foarte probabil CO el a procurat lui Petru Schiopul Cronica lui
Dorotei, cu prilejul repetatelor sale vizite. Acest Domn, care,
dupà cum am vgzut mai sus, argta un deosebit interes pentru
stiinta, dorind säl aibd acest cronograf, a dat ordin sä" se copieze,
ceea ce s'a fOcut supt supravegherea lui Zotu Tigara, cum ne asi-
Cronica se gura in prefata Cronicei Apostol Tigara. Se intelege CO in lunga
intregeste cu sa petrecere la curtea lui Petru Schiopul, Ierotei a povestit pe
povestirea 1a. rg tot ce a vOzut si a pAtit, tot ce a spus si a auzit In cOlAtoria
lui Ierotet
sa in Rusia, de unde sosea proaspOt la Iasi in anul 1591, si a zu-
grOvit cu colori vii certurile i istoria contemporand a bisericei
Tarigradului, In care el a jucat un rol insemnat. Si stim din alte
izvoare ch. Petru se interesa foarte mult de biserica rOsOritean6 3.
Papadopulos, HEel Zfig W171,11g bexAnotaartnijs novoyoaTlag coi ; 16 alciivog,

Alexandria 1912, p. 22) si una In manuscrisul 84 al Mandstirii Sumela, vezi
A. Papadopulos-lierameus, Kard2oyog rciív iv fi iteçt ,uovfi ro5 Iovitc2a-
vtxciiv zetooyeciTow(Catalogul manuscriselor grecesti din sfânta mAndstire
Sumela), p. ye', catalog publicat ca supliment la E. Kyriakidis, Ioroota
ro5 2Lovitc2cl, (Istoria MAndstirei Sumela), Atena 1898. Din Cronica
Dorotei, p. 446 (ed. 1818) reiese ca era copiatd (poate chiar tradusd) de el o
opera' a lui Toma de Aquin.
Const. Sathas, Bibliotheca grcvca medii aevi, vol. 7 p. 557-610.
Vezi Papadopulos-Rerameus, Iepooavutrocil 13432tok.en, vol. 4 p.
223.
3 La 1589 Petru Schiopul trimite lui Ieremia al 2-lea, patriarhul Con-
stantinopolului, o scrisoare prin care Il Indeamnd ca sd ocupe iaräsi scaunul
patriarhicesc (Sathas, Btoyecupocòv oxE6laoyancol ro5 narotdozov Ieoeplov rof,
B', (Schitd biograficd despre Patriarhul Ieremia al 2-lea), Atena 1870 p. 83;
Legrand, Bibliographie hellénique, 15 et 16 siècles, 4 p. 303). De repetate ori a
fácut danii patriarhiei i era In corespondentd. cu cei mai insemnati capi ai
bisericei ortodoxe (vezi M. Ghedeon, Xoovoset rol3 narotaozoso5 °Nov ;sal ro3
vao5 (Cronica casei i bisericii patriarhicesti), Constantinopol 1884, p. 67;
Hurmuzaki Documente, vol. 11 p. 370, vol. 14 p. 47 si 59).
Aceste amanunte, povestite de Ierotei, Zotu Tigara, sau alt-

cineva din curtea lui Petru chiopul, le-a qternut pe hartie ca
lucruri foarte interesante 0 cu ele a intregit Cronica dela 1570.
A§a se explica. de ce capitolul dela sfär0tul Cronicei: Neordn-
duielile bisericesti (p. 439-453), care cuprinde tocmai epoca in
care activitatea lui Ierotei e insemnatä, lipse0e in manuscrisele
Cronicei dela 1570. E de notat ea inceputul acestui capitol se afla
numai in Parisinus 1790 1, iar in celelalte peste 25 manu-
scrise cunoscute lipse0e, dupä cum afirma Preger 2 sau nu le-a
observat Preger, fiindeä poate sa existe dar nu ca un capitol
separat.
Primele editiuni ale Cronicei lui Dorotei duc §irul povestirei Capitolele
Oda' la sultanatul lui Murat al 3-lea (1574-1595), dupa care dela sfAr. §itul
st et ea
se afla cuvantul -r6Xoq (sfär0t). Dupd aceasta parte, adica dupa.
cronica propriu zisa, s'au adaogat M aya. capitole disparate: and d81:11c:nc
rnis c el a-
au cucerit FrAncii Morea, istoria sinodului dela Florenta, cucerirea neele lui
Brusei de catre Orhan, Dogii Venetiei, translatiunea moa0elor Ierotei
SI. Constantin, slovele cari s'au gasit pe mormântul aceluia0 sí ant
0 boieriile curtii bizantine. Ca aceste capitole n'au nimic a face
Cu povestirea cronicei, e evident. De sigur nu provin dela autorul
ei, fiindca altfel n'ar avea niciun sens acel cuvant sfeirsit, pus la
capatul povestirei.
Aceste curiozitati, dupa parerea mea, sunt scoase din manu-
scrisele miscelanee, puse la dispozitia lui Tigara de Ierotei. Ca
acestui caligraf bibliofil (Ierotei) ii placeau asemenea curiozitäti,
mai cu seam'ä controversele dogmatice dintre Latini §i Greci 0
chestia sinodului dela Florenta, reiese din continutul manuscri-
selor copiate de el. A§a de pilda, in miscelaneele sale cari ni s'au
pdstrat &kn.: o descriere a boieriilor curOi bizantine 3; slovele cari
s'au gdsit in cosciugul impeiratului Nicefor Foca 4; discufale dintre
Greci qi Latini la Sinodul dela Floren(a si inteimpinarea contra
Latinilor de Marcu al Efesului, precum 0 alte multe capitole
1 Reprodus in parte de É. Legrand in Daponte, Éphémérides daces, 1

p. 503-504.
2 Die Chronik vom Jahre 1570, in Byzantinische Zeitschrift, 11 (1902) p. 6.
3 Papadopulos-Kerameus, ' Iseocavtitztx7) j31131.to04xn, vol. 4 p. 219, nr. 252.
4 Ibid., p. 233.
referitoare la acelasi sinod j. Mai sus am väzut cà Ierotei a alceituit

o scriere intreaga despre cele 7 sinoade i despre al 8-lea dela Flo-
renta 2.
Dorotei s'a Cuvintele din prefata lui Apostol Tigara cà Cronica s'a com-
compilat la pilat §i s'a copiat din porunca lui Petru, prin cele spuse mai sus
ai se confirmä: in realitate Cronica lui Dorotei, in forma in care s'a
tipärit, s'a compilat la curtea lui Petru Schiopul, si nu seardänä
intocmai cu niciunul din manuscrisele existente ale Cronicei
dela 1570.
Asa dar, manuscrisul cronografului nostru, alatuit in modul
arätat mai sus, purtänd in titlu ca nume de autor: Dorotei al
Monembaziei, a trecut ca mostenire dela Zotu la Apostol Tigara,
care I-a dat la tipar ca o operä a lui Dorotei al Monernbaziei3.
Carte Aceastä CronicA a fost foarte mult citità, precum probeaz6
popularà ediiile ei succesive, i pentru motivul Cal nu existau alte cdrti de
istorie universalà in limba greac6 popular g in timpul aparitiei ei,
dar mai mult fiindc6 continea lucruri cari corespundeau gustului
poporului: legendele biblice apocrife, minunile, povestile despre
Sf. Sofie, oracolele i lucrurile cu totul disparate, cari povestite
naiv in limba maselor de jos au Mcut din aceastä Cronicä o carte
popularei, Cu toatä intinderea ei.
Ibid., p. 221-223.
2 rapadopulos-Kerameus, Maveoyoeadretoç 130.to07Pen, p. 80, nr. 92.
Intemeierea Capitolul despre intemeierea Venetiei §i lista dogilor i ateva pasaje,
Venetiei i unde scriitorul vorbe0e despre lucruri vdzute in acest ora', probeazä ca'
lista dogilor continuatorul Cronicei träia acolo ; el trebue sä fi fost un Grec, care träia
In Venetia, sau un Italian, cunoscdtor al limbii grece0i (A. Adamantios,
Tee zeovocet rot-, Moeicog (Gronicile Moreei), in daTtov rijç loroetx77g xcei
10vo2oytxi7g krateciag viç ÈlidSog, (Buletinul societatii istorice §i etnologice
a Greciei), 6 (1906) p. 572-573). Fiind vorba de prädarea Constantino-
polului de Venetieni, el merrtioneazd: TÓC noX6Ty.a. T61./.70,cc st% clytag Eocptag Tec
67cota cúpEcncouv-tat. gcog crilvepov elç Tg6pr. (tresoro) Tijç BeveTEcc;
(Parisinus 1790 p. 790; ed. 1818 p. 395). Putin mai jos spune: gTr. 86 Tal%
rcópTcaçTic ecyEccç Eoptocg ircdpacv Xg6ocXecv -mug eig 'ròv dyLov Mdepxov xcd pat-
vowrom noVyrLiiou, xcct .9.ccovoca-rat go.K criwepov (Parisinus 1790). Cf. Preger,
Die Chronik vom Jahre 1570, in Byzantinische Zeitschrift, 11 (1902) p. 15.
Toi;Toç 6 7c6Xevoç sIvou. o.)ypcccpc.atz&voç et; Tij'ç BeveTtaç IIcaciTE, ed. 1818
p. 431.
Importanta istorica, se intelege, au numai capitolele unde se Importanta

trateaza istoria contemporana de editorii si intregitorii Cronicei; istoricl
In special capitolul despre Neora'nduelile bisericefti cuprinde stiri
pretioase, necunoscute din alte izvoare, atat pentru biserica orto-
doxa a rasaritului cat si pentru biserica Rusiei si Tärile românesti.
Acest capitol a fost tradus de Barbu Constantinescu si publicat Capitole
In Columna lui Traian, 2 (1871) p. 177-178; o altà traducere traduse in
limba
de C. Erbiceanu in Revista teologica, 3 (1886) p. 252-254; uitand romând
prima sa traducere din 1886, Erbiceanu a facut o alta traducere
si a publicat-o in Biserica ortodoxei, 23 (1899) p. 624-642;
acum in urmä s'a reprodus textul grecesc cu o traducere roma-
neasca de N. Iorga in Hurmuzaki Documente, 14 (1915) p. 83-86.
Aceste traducen i sunt independente una de cealalta, fiindca tra-
ducatorii nu cunosteau opera predecesorilor lor, iar Barbu Con-
stantinescu n'a stiut ca capitolul pe care 11 traducea la 1871 era
cunoscut si tradus in româneste cu sute de ani mai inainte, precum
vom vedea in capitolul despre cronografe.
Partea relativa la Romani din capitolul Neordnduelile biseri-
ce$ti e intrebuintata in articolul RelaOuni istorice despre tdrile
romeine de Melchisedec i.
Un studiu temeinic despre izvoarele Cronicei dela 1.570, si
prin urmare si a Cronicei lui Dorotei, nu exista pana acum. Pare
Ca traducerea in limba populara a Cronicei lui Manase a fost izvorul
principal 2, care s'a completat cu cronici mai recente ; la acestea
s'au addogat succesiv intregiri ducând povestirea pana In zilele
continuatorilor, si astfel pe &and prima editie din 1631 se oprea
la 1629, cea din 1818 povesteste fapte din 1797 (p. 538).
Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de Goethe, care dupà
el a introdus in Faust, partea a 2-a actul 3, scena cu Elena. Com-
paratia nevestei lui Gulielm II Villehardouin (1245-1278), o
printesa greaca, cu Elena sotia lui Menelaos din Faust exista
si in Dorotei, asa 'neat e exclus ca Goethe sa fi cunoscut
Cronica din Morea, care a vazut lumina zilei abia in 1825 si numai
1 Analele Acad. Rom., Sect. ist., ser. II, 3 (1881) p. 5-14; Melchisedec
utilizeazd In acest articol o lucrare a lui Ivan Malnevski despre Meletie
Pigas.
a K. Praeehter, Zur pulgliren Paraphrase des Konstantinos Manasses, In
Byzantinische Zeitschrift, 7 (1898) p. 589.
6...
In traducerea francezá a lui Buchon. Ba ceva mai mult: si aceastá

traducere francezà nu existá In Biblioteca din Weimar, unde sunt
pástrate càrtile lui Goethe.
Cercetátorii nu puteau sá explice cum Goethe a ajuns la cu-
nostinta cuceririi Moreei de es-Are Frânci si a o multime de am6-
nunte care existá in Cronica Moreei, dar care Cronica nu putea
sá fie cunoscutá de Goethe. Acum in urmá un savant din Buda-
pesta, I. Moravcsic, a 16murit pe deplin chestia, arátand cá iz-
vorul lui Goethe a fost Cronica lui Dorotei, care cuprinde si un
extras al cucerirei Moreei 1.
Cronica lui Dorotei circula si in tará in manuscris inainte de
publicarea ei. Un manuscris al ei se afla in Biblioteca manástirei
Väcáresti, infiintatá de Nicolae Mavrocordat. In Catalogul acestei
biblioteci, pástrat in manuscris 2, astázi in Biblioteca Academiei
Romane nr. 603 (fondul romanesc) la f. 289v citim: ELvoLk
iaTopt.c7.)v awap6pcav or.Xpovoypckcpoq elq cpplaw Cerailv 1628. (Compen-
diu de diferite istorii, adicá cronograf in limba populará,
1628).
Se vede cá Sp. Lambros prepara o lucrare despre Cronica lui
Dorotei. Intre manuscrisele sale s'a gà'sit colationarea a 8 ma-
nuscrise care s'a publicat ca o operá postumá in Niog E14vottrii-
pcov, 16 (1922) p. 137-1.90.
Constantin Amantos, Profesor la Universitatea din Atena,
descrie trei manuserise necunoscute ale Cronicei lui Dorotei, re-
producand i lungi extrase si facsimile in revista greacá 'Earivtxd,
1 (1928) p. 45-70 3.
Editiile Prima editie, dupd cum am vázut mai sus, a apárut la 1631,
Cronicii dupá care au urmat numeroase altele: 1637k; 1654e; 1676;
1 Vezi J. Moravesik, Zur Quellenfrage der Helenaepisode in Goethes Faust,

In Byzantinisch-Neugriechische Jahrbiicher, 8 (1929-1930) p. 41-56).
Vezi D. Russo, Elenizmul in Romeinia, Bucuresti 1912, p. 67 notà.
Cf. ibid., p. 45 nota 1, bibliografia despre cronica i manuscrisele
cunoscute ; Moravcsik, 'ilyvcoarog TI7g ixeloccog novtxijg (Un manuscris
necunoscut al Ecthesis chronica), in revista È,Unvocci, 2 (1929) p. 119-123.
4 Editia din 1637 existd In Biblioteca Academiei Române, provenind
din cdrtile colonelului Papazoglu (cota: I 15.654).
5 Editia din 1654 se afla in Biblioteca Ateneului RomAn din Bucuresti.
Exemplarul n'are titlu dar prefata poartà data: saxvr (1654).
16811; 1684; 1686; 1691; 1743; 1750; 1761; 1763; 1781; 1786;
1792; 1798 etc.
[In adunarea istoriilor dela tnceputul lumii. . scoasti dupd Cronica in
.
grecie pà limba ruma neascii de Grigorie dasc. Boza' se allá urrná- 1. s'aya
toarea
« Hronograful lui chir Dorotei mitropolitul Monemvasiei, cel
tálmácit i scos din limba greceascá pe limba sloveneascá de
Arsenie i Dionisie Grecii, In locul semintiei Iudei socotind a fi
oarescarea fag: numità luda sapte ani judecátoriu el a fi 11 spune
pe dânsul
Despre traducltorii cronografului Arsenie i Dionisie, Filaret,
arhiepiscop de Harkov, ne spune: '.A.perévt.oq "EXX-qv aecòv
M6c:rxecv ti.e-r& TOS' ÌepocroXínvov HcCaou .34.evev (.74 X6yLoq, aLoc-roc.}51
Toi.") Pc(csaLoq. 'O 'Apcsévt.oq criiyxpove TOS' floctaEou Avyapíaou
cppacre i.t.e-raM) 6'u'acov xat Acopeeéou Move[Aoccríaq -ròv Xpovoypcil(pov.
`11 p..e-cdc(ppocalq i5goc-ro 1.2.6 intó 'Apaevíou -r(.73 1656 iTeXeL(1)071
intò ALovoaCou dcpxyavap(-rou To5 "EXiolvoq -ri;) 1665 (Grecul Arse-
nie, venind la Moscova impreunä cu Paisie al Ierusalimului, a
rámas aci, din porunca impáratului, ca profesor 4. Arsenie con-
timporan cu Paisie Ligaridis a tradus Intre altele i Cronograful lui
Dorotei al Monembaziei. Traducerea a fost Inceputá de Arsenie In
anul 1656 si terminatà de arhimandritul grec Dionisie in anu11665).
Editia din 1681 pomenita de P. Lambros in revista Havc1c6ea, 9

(1859) p. 437, nr. 60 si in al säu KarcRoyog B' anavicov /51132lcov rfig reoa-
kvosfig TtAaoylag, (Catalogul al 2-lea de arti rare ale literaturii neogrecesti),
Atena 1864, p. 11, nr. 26.
2 Vezi manuscrisul Bibliotecii Academiei Române nr. 116 f. 73v (fondul
românesc), cf. si manuscrisul 563 f. 44v 45r (fondul slavonese).
Vezi Filaret, arhiepiscop de Harkov, Elivowtç r77g ecoaatxfig exxancu-
aarcxfig Tblobylag (Compendiul literaturii ecleziastice rusesti), Harkov
1859, p. 342 (traducere de I. Parapantopulos). Cf. i M. Paranicas, EX8-
61czaita asel ianvtxcti 'Ova xarciardoecog -cciív yeaftyciTcov dad dylaí-
asan Kcovaravuvowcascog pént Tan, clexctiv ç vea-ccbang ixarovraerrielSog,
(Schita" despre starea culturald a neamului grecesc dela cucerirea Constan-
tinopolului 'Ana la inceputul secolului de fatà), Constantinopol 1867,
p. 180, n. 1, unde insá Paranicas dà gresit 'Aeocvaatou in loe de AtovuaEoo,
cum este la Filaret.
a Vezi Hrisostom Papadopulos, O( Harecderat Ìee000À13,ucov cbg nVEV-
pauxol xeceaywyol Tijg Pcoadag xard -còv 17 althva, (Patriarhii IerusaIimului
ca conduCatori spirituali ai Rusiei in al XVII-lea secol), Ierusalim 1907, p. 77.
Mihail Lascaris In recensia operii lui Milog Weingart, Byzantské

Kroniky y litefatufe cirkevn6slovanské, Bratislava, vol. 1-2
(1922-1923) ne dà urnatoarea §tire luat6 din opera lui Weingart:
Ty) aLoc-rayb' TO5 pWcro-ou ccú-coxpócropoq 'AX4Cou 1VExce;IXo6t.-K tLere-
cppcfccr01 -0) 1665 ek caccßopoxramilv xpovoypapía. -roi3 AcopoOkou Mo-
vet/Coco-lag úrcò TOL "Davog tepotiovdcxou. 'Aperevtou xca CcyLopeE-rou
ALoyucrEou
(Din porunca impsáratului rus Alexie Mihailovici, s'a tradus la
1665 in limba slavoruseasc6 Cronograful lui Dorotei al Monem-
baziei de cdtre ieromonahul grec Arsenie i aghioritul Dionisie.]
Vezi 'Enerneig irateetag tivavrtvciív anovSein, (Anuarul societ4ii studiilor

bizantine), 2 (1925) p. 335-356.
Despre aceastd traducere a lui Arsenie i Dionisie vezi si Philip Strahl,
Das gelehrte Russland, Leipzig 1828, p. 207, care mai adaog:1: In der Bibli-
othek der geistlichen Typographie zu Moskwa verwahrt man noch bis zur
heutigen Stunde das zum Drucke bestimmte Manuscript.
Cronograful lui Cigala.
In anul 1637 a apärut o alta cronica, scrisä in limba populara
supt titlul: 1\IL ativo4n4 sLoccp6pcov i.cpropt.&iv apxoplvt) ciTcò xTítrew; x6ou
xai. Allyouaa gcoq TY) vi3v L-rxpovía, 7Tept.ixv. a'gTt. xai Ti]v 6.Xoxv.v Ti5ç KO3V-
crTant.vourcaecaq, ypivv Cacò rv ToupxoypaETat.av xat 7Tepi.
13ao-046)v xat TcaTpt.apx(tiv .7T(.7v.; kxuapvirrev 6 xaOsiq TV f3acraef.av
xcd Tòv oixotl.LevExòv ,D-p6vov,Sa0!. pacn.Xer.g ist.talKE:Tat. Tip iiipLo-av
gn4 Tip crilp..spov. "ETt. sè ITept.6-xet. Tip st,d041, ¶o i3 ócyf.ou ELX66.7Tpou
Tòv Zap..6pip òv [Lecyov, xcd7repi. aykov xai. obtoullevLx&iv 7 cru-
v6awv rdyre xcd rcor) xoct xaTec Ti.vcov grvav nept Tç BeveTtaq
7c6Te ixTtcr01 xai. 7C6CrOL sol5x/ae4 Tip 6SpLcrav, xod nepi. ócpcputtnw
pacamor, 7caXaTiou, crovazO6vTa. arcò ITQac7)v taToptxiLv pt.6.XEcov
p.sTacppadivTa ç 7c4ip cppc'colv nap& MovcOottou KLyeacc
To5 Kongoo. 'Eve-rtricnv g-ret 1637.
(Noul compendiu de diferite istorii, incepand dela zidirea lumii
ajungand panà in anul de fatd; mai cuprinde i cucerirea Con-
stantinopolului, copiata dupa Turcograecia, precum i despre
imparati i patriarhi cum au carmuit imperiul i scaunul patriar-
hicesc i câi imparati ismailiti au domnit pana astäzi. Mai cu-
prinde i discutia Sf. Silvestru cu vrajitorul Zamvri i despre
cele 7 sfinte i ecumenice sinoade cand i unde i impotriva cärora
s'au facut... i despre Venetia &And s'a intemeiat i cati dogi
au stapanit-o i despre boieriile curtii imperiale, adunate din
multe carti istorice si traduse in limba popularä de catre Matei
Cigala din Cipru. Venetia 1637)1.
Despre viata lui Cigala avem foarte putine stiri: stim cá a fost paroh
al bisericii grecesti din Venetia la 1630 (I. Veludis, E224vcov de0o(Wcov Cinotxla
Bevszig, (Colonia Grecilor ortodocsi din Venetia), editia a 2-a, Venetia
1893, p. 181), a era mort la 1642 (A. Legrand, Bibliographie hellénique
.17 siècle, vol. 3 p. 313, n. 1 0 p. 338) si ea a publicat diferite c6rti de
cuprins bisericesc, déscrise de Legrand, vezi op. cit., indice).
Continutul Chiar din titlu se vede c'ä Cigala a pus la baz6 a Compendiului
Cronicei sàu Cronica dela 1570, dar si-a permis mai multe schimbäri, adaose
si omisiuni. Cigala, precum ne spune ritos in prefatä care cititor,
utilizeaz'ä mai Cu seamä pe cronicarul bizantin Cedren In multe
pgrti, iar intampldrile politice si bisericesti, incepAnd dela anul
1392 le expune dupà Turcograecia lui Crusius, tipdritä la Basel
la 1584.
Si inteadevär, intercaleazd in Crohica sa buc'áti intregi dupà
Cedren, traducându-le in limba popularà. Asa de pildä dupä ce
vorbeste de Nemrod si de Semiramis intercaleazd (p. 17-23i
multe pagini despre Saturn, Jupiter, Mercur, ApoIon etc.,
luate din Cedren (p. 28-46), ceea ce lipseste in Cronica lui
Dorotei.
Cigala pune ca bag a istorisirei sale incepând cu anul 1392
Istoria politic6 din Turcograecia, pe care o intregeste cu Istoria
patriarhic6 (publicatä de Crusius imediat dupä Istoria politic6),
intercalând la datele respective intamplgrile bisericesti de ca-
petenie. Vorbind de pildà despre intrevederea care a avut loe
intre cuceritorul Mohamet si patriarhul Ghenadie intercaleaza in
sirul povestirei sale expunerea credintei ortodoxe pe care a dat-o
patriarhul In urma cererei sultanului, expunere pe care o ia din
I st oria patriarhic6.
Precum am spus mai sus Cronica lui Dorotei ca si a lui Cigala
porneste dela Cronica dela 1570, iatà de ce in aceste douà crono-
grafe g'äsim sute de pagini la fel cuvânt cu cuvant. Dar asernä-
narea cea mare intre ele nu se datoreste numai izvorului comun
pe care 11utilizeazd amândoi. Cigala de sigur a avut supt
ochi si a utilizat cam fdrà jend pe predecesorul s'äu, desi
tip'área un cronograf pentru a concura tiOritura lui Do-
rotei.
Capitolul despre Neoreinduielile bisericefti 11 g'äsim si la Cigala,
dar nu in intregime. AnAnuntele despre curtea lui Petru Schiopul
si Tigara, cds6toria aventuroas6 a lui Cantacuzino cu fata Chiajnei,
expuse pe larg in Dorotei (si Parisinus nr. 1790) lipsesc la Cigala.
Capitolul despre cucerirea Moreei e de asemenea suprimat. In
locul capitolului despre sinodul dela Florenta, aflat in Dorotei
si in Cronica dela 1570, Cigala pune istoricul celor sapte soboare
ecumenice. Legenda Troadei se aflä si la Cigala, cu singura deose-
CRONOGRAFUL LUI CIGALA 89
bire c5. dupà ea Cigala povesteste si soarta fiec5rui erou (dup5.

Cedren) ceea ce lipseste in Dorotei si in Cronica dela 1570'.
Cigala nu se opreste la sultanatul lui Murat al 3-lea (1574)
Cu care se incheie povestirea Turcograeciei, ci continuà 0116 la
sultanatul lui Murat al 4-lea (1623) p. 469; in lista patriarhilor,
ultimul patriarh pomenit e Neofit, fost al Eracliei, (1636), p. 199,
In lista sultanilor, ultimul sultan pomenit e Mehmet al 4-lea
(1648) p. 189 dupà care se adaogà: TéXoq st7no ccirroxpoc-r6pcov Km-
a-ronnuounaecoq, v6ocq Pc4,qq, iscrot, é6occaeucrav elq ockiiv gcoq Tilv mxpoikrocv
kyxpovfav 1650 Cacò XpLcrro5 (sfarsitul impdratilor Constantino-
polului, noua Roma, care au domnit in acest oras panà in anul
de faVa" 1650 dela Hristos).
Mai sus am spus c5.' cartea lui Cigala a ap5rut la 1637, cum Cigala nu s'a
stà pe titlu, si in prefata &Are cititor mai precis: 1637 Mai 12; publicat la
in prefata prin care Cigala inchinà cartea sa lui Atanasie Vale- 1637 ci la
1650
rianos II numeste kcotlAcpwq (candidat) propus la scaunul mi-
tropoliei Filadelfiei, si stim csai Valerianos s'a numit inteadev5r
mitropolit la 1637 in luna Septemvrie 22 2 Va sä." zic6 in titlul avem
ca an al tipgririi 1637, prefata era scrisd in Mai inainte de con-
firmarea mitropolitului. Atunci cum se face cd in text se pome-
neste Sultanul Mehmet al 4-lea din anul 1648 si anul 1650 se
numeste anul de fat5.? Cum se explicd aceastà contrazicere ?
Se vede c5. Cigala avea gata de tipar cronica sa in anul 1637,
dar din imprejurä'ri necunoscute cartea nu s'a putut tipdri. In
anul 1650, cAnd Cigala nu mai trdia (v. mai sus p. 87), manuscrisul
sàu s'a dat la tipar, asa cum iesise din mAinile compilatorului,
iar la corecturà s'a intregit povestirea, ducandu-se mai departe
cleat anul 1637, si asa, cred, se explicd de ce nu se potriveste
anul care figureaz6 in titlu si in josul prefetei Cu faptele posterioare
povestite in text. 0 asemenea nepotrivire nu e ceva neobisnuit
1 Legenda Troadei a intrat in literatura romaneascd, nu dupä cum s'a

sustinut de mai multi savanti prin Cronica lui Dorotei, ci prin aceea a lui
Cigala, cum vom dovedi in capitolul despre Cronografele romcinegti, v. mai
jos, p. 92-93.
2 Teludis, XevadfloWla xal yecippara Canfinovra eig rof,g anAa6s2Telag wireo-
natrag (Hrisoave 0 scrisori referitoare la Mitropolitii Filadelfiei), Venetia
1893, p. 39.
pentru teascurile venetdene, cari se §tie Cu ce lipsà de grijà puneau

In circulatie produsele lor. lath" douà cazuri analoage. Am aatat
altàdatà c'5" o carte, de§i publicatà de nenunfärate ori inainte de
1802, in editia din acest an, ca i in ediiile anterioare, avea in
titlu: se publicà fiind inedità pânà acum. Au fost invdtati cari,
vdzand acel ineditei Find acum, s'au intrebat nedumeriti cum se
explicd aceastd nepotrivire §i au ajuns la concluzii neintemeiate.
Explicatia e foarte simplà: se d5.dea zetarului un exemplar ti-
pArit dinteo editie anterioarä care se repeta intocmai impreunäi
cu acel gratios inedia peinci acum
Cum e cazul cu Cronica lui Cigala, intocmai s'a intâmplat
cu editia din 1681. a Cronicei lui Dorotei al Monembaziei. In titlul
acestei editii stä ca an al tip6rirei: 1681. dar in corpul cronicei se
povestesc fapte din 1685. Ar crede cineva c5 nu e o istorisire, ci
o proorocire! i acest caz are aceea§i explicatie: când la 1685 se
tip6rea o nouà editie s'a dat in mainile zetarului o editie din 1681,
dela care s'a reprodus titlul intocmai, iar la corecturà s'au aaugat
intregirile cari duceau povestirea pänä. la 1685 2.
A§a dar editda Cronicei lui Cigala, de§i poartà in titlu anul
1637, e din 1650. Insist asupra acestui fapt, fiindc6 ne va servi
mai jos pentru datarea traducerei române§ti a acestei Cronici,
despre care vom vorbi in capitolul urmätor.
In Biblioteca Academiei Române (manuscrisul romanesc nr.
1828) existd un exemplar tipdrit al Cronicei lui Cigala, chiar
exemplarul mitropolitului Dosoftei3, care poartà in titlu: editia
a doua 1650.
Vezi D. Russo, Studii si Critice, Bucure§ti 1910, p. 27 §i 33-34.

2 Vezi Const. Sathas, Neocanvoo) 991,1o,loyia, (Literatura neogreac1),
Atena 1868, p. 223. Pe editiile lui Onaavek da,uampoii (Comoara lui Da-
maschin), autorul figureazd ca ierodiacon, de§i el in timpul retipAririlor era
episcop. Se repeta pur §*1 simplu titlul primei editii. Vezi Lambros, N gOg
È2rprouv4pcov, 13 (1916) p. 224.
N. Iorga, Istoria literaturii religioase a Romdnilor pcind la 1688, Bucu-
reti 1904, p. 198.
Impreun6 cu .Ezívoyng al lui Cigala, Dosoftei a pus sá se lege §i 1Véov
'ExAdytor; din notele sale autografe, aflate pe marginea càrii, vedem ca
a tradus mult din acea colectie. 'ExX6rov e citat qi de Urechia In ed. lui
Miron Costin, 2 p. 175, n. 3.
CRONO GRAFELE ROMANE$TI 91
Ar fi interesant sà se cerceteze in ce legdtur6 stau aceste

editii, cari, dui:4 cum observ ulterior, nu provin din acelas zat,
tipografic. Chestia trebue reluat5. i 16murità leggura dintre
prima si a doua editie.
Faptul cà Dosoftei poseda aceastd cronicd, in care se and o
multime de legende canonice sau apocrife, m'a fAcut sä" cred cà
multe din legendele cuprinse intr'insa s'ar putea g6si i in vietile
sfintilor compilate de acest prelat 1.
Lista patriarhilor, data' de Cigala in cronograful sdu, a fost
republicatà cu mici schimb6ri de Filip din Cipru in Chronicon
Ecclesiae graecae, Francfurt 1679.
Lista aceast6 a lui Filip s'a reprodus de Bandurius in opera
supt titlul: Bandurius, lmperium orientale, Paris 1711 lib. VIII.
Bandurius a publicat tot acolo impreunä cu lista lui Filip si lista
lui Cigala. In Magazinul istoric pentru Dacia, 4 (1847) p. 373-374
s'a reprodus capitolul despre Patriarhul Nifon, devenit pe urmA
Mitropolit al Ungrovlahiei, atAt din Cronica lui Filip cat si din
Cigala. Editorii Magazinului reproduc dupà Bandurius, care la
rAndul säu a reprodus dupd Filip si Cigala.
Cronografele româneti.
In bibliotecile din tar6 si din strh'inaate se p6streazà o multime
de manuscrise romanesti cuprinzand istoria universalà, asa nu.
mite cronografe, in folio mare de sute si mii de pagini, manuscrise
cari din cauza volumului lor, poate, au insuflat teroare cercet6to-
rilor si au fa'mas pana astäzi aproape necercetate. Primul care a
vorbit despre un asemenea cronograf (adic6 istorie universalà) a
fost Cipariu 2. Descriind un astfel de manuscris, Cipariu credea
Iulian $tefdneseu, in recenta sa lucrare: Legendele despre Sf. Constan-
tin In literatura ronulnel, publicatd in Revista istoricti romdrul, 1 (1931) p.
251-297), a dovedit, fàrà replicä posibild, cd atAt Cronica lui Dorotei al
Monembaziei cAt i Cronica lui Cigala au fost utilizate de Dosoftei in Viata
petrecerea sfintilor, Iasi 1682-1686, ($tefAneseu, loc. cit. p. 265-266).
2 Tim. Cipariu, Crestomatia sau analecte literarie, Blaj 1858, p. XXXI
XXXII.
92 STUDII ISTOR10E GRECO-ROMANE
cà el s'ar fi scris in anul 1636, gresit insä cum vom vedea mai jos.
Un al doilea cronograf romanesc, aflat in biblioteca muzeului
Hohenzollern din Sigmaringen, a fost semnalat de romanistul
EL. Schuchardt in Zeitschrift f. rom. Philologie, 1 (1877) p. 484.
Schuchardt ne asigurà cä acest manuscris e o traducere ro-
maneasc6 a Cronografului lui Dorotei, arhimandritul Monem-
baziei, fäcutd in a doua jumätate a secolului XVII. Cuvântul
arhimandritul e gresit in loe de mitropolitul Monembaziei. In
anul 1894 s'a atras atentia invätatilor sträini asupra cronografelor
românesti, când M. Gaster, descoperind inteun cronograf manu-
Legenda scris aflat in posesia sa (nr. 12) legenda Troadei, a tradus-o din
Troadei limba romand in limba germanä si a publicat-o in Byzantinische
Zeitschrift, 3 (1894) p. 530-552. In anul urmätor, invätatul german
K. Praechter a publicat in aceeasi revistä, 4 (1895) p. 520-535
originalul grecesc al versiunei românesti, publicatä de Gaster,
original care se Old inteun manuscris din Berna.
Dar intre traducerea româneasc6 si presupusul original gre-
cesc sunt multe deosebiri, pe cari Praechter le pune pe seama
traducätorului si a copistilor, cari, precum se stie, nu prea respectä
izvoadele lor. Putin timp dupà aceasta, invätatul rus T. Istrin,
si dupà el acelasi Praechter (revenind asupra pärerei sale), au
ardtat cä prototipul versiunei românesti e Cronica lui Dorotei al
Monembaziei cu care ea se apropie mult mai mult, decat cu codex
Bernensis j. i cu toate c6 noul prototip se asemäna cu versiunea
românä, totusi rämäneau multe deosebiri pe cari acesti invätati
le puneau in spinarea traducätorului si a copistilor.
Legenda Acestor invätati le-a scäpat din vedere Cronica lui Cigala,
Troadei dui:4 dupà care e tradusä aproape cuvânt cu cuvânt versiunea romänä
Cigala
a legendei Troadei. Prin aceastä constatare cad toate presupu-
nerile si explicatiile mai mult sau mai putin ' ingenioase ale lui
Gaster, Praechter si Istrin. Toate omisiunile, greselile si ampli-
ficdrile pe cari le constatä Praechter si cautà sä le explice admitänd
un intermediar slay 2, sau utilizarea pe MO Dorotei si a lui
i Archiv für slavische Philologie, 17 (1897 p. 416 , 429; Turnalul Mini-
sterului (rus) al Instrucliei Publice 1896, Noemvrie, p. 1-12; Byzantinische
Zeitschrift, 8 (1899) p. 328-346.
2 Byzantinische Zeitschrift, 8 (1899) p. 329.
CRONO GRAFELE ROMA.NEUI 93
Cedren 1etc., nu se datoresc nici intermediarului slay, nici lui

Cedren: ele existä intocmai In adeväratul prototip grecesc, In
Cronica lui Cigala. Asa de pildà, aktoria lui Paris la cetatea
Sidona la Proteu, impAratul Egiptului, numärul (24) al oamenilor
implatofati ascunsi in calul de lemn, soarta eroilor dupà räzboiu,
se aflä toate In textul lui Cigala si nu e nevoie sä le cäutäm In in-
termediare slavonesti sau bizantine 2.
Aceeasi confuzie au produs si deosebirile existente intre cro-
nografele romanesti, de cari s'au ocupat Sbierea, Gaster §i Iorga
!AM sä ajungä la rezultate multumitoare. Mai pe larg s'a ocupat
de aceastä chestie Gaster care constatänd deosebiri insemnate
Intre diferitele tipuri de cronografe românesti, sustine cà ar fi
avut loe o amestecare intre ele si cà versiunea românä ar prezinta
o found bazatä pe redactiunea greceasc6 dar amplificatà cu ele-
mente slave; mergänd si mai departe, Gaster spune eh' n'ar trebui
sà däm crezämänt vorbelor traducätorului Neculae sin Mihalache
care afirmd cà a tradus un cronograf din limba greac63.
Problema cronografelor e mult mai simpld cleat s'ar crede.
Avem trei tipuri de cronografe in limba romänä traduse din limba
greacd, unul dupà Dorotei, celälalt dup61 Cigala si un al treilea
tip si cel mai räspändit dupä Dorotei contaminat cu Cigala. Prin
aceastä constatare toate nedumeririle se desleag6 in mod foarte
firesc.
Manuscrisul Academiei Române nr. 86 care e cel mai vechiu Cigala

din tipul Cigala are ca titlu: Danovici
« Strängere noud sa chiamä cartea aceasta, intru care sunt
scrisä multe istorii luate i adunate de Intru multe cärti ce spune
Intru insä, dela zädirea lumii panä Intru aii cesti mai de apoi
de pre acmu, i pentru linpäratii crestinesti si blagocestivi cum
Loc. cit, p. 332.

2 Vezi Cigala, p. 244, 250, 251-254 ; Praechter, loc. cit., p. 332 si N.
Cartojan, Legendele Troadei In literatura veche romiineascil, in Memoriile Acad.
Rom., ser. II, sect. lit., 3 (1925) p. 65 67 si addenda et corrigenda dela
sfarsit (nepaginat).
Gaster, Geschichte der rumiinischen Litteratur, in G. Gröber, Grundriss
der romanischen Philologie, 2. Band, 3. Abteilung, Strassburg 1901, p.
288 i 380-381.
94 STIJDII ISTORICE GRECO-ROMANE
au imparatit si pentru patriarsii Tarigradului pre rand care cum

s'au cumpRat viata si scaunul, si Imparatii si patriarsii; asijderea
spune si pentru cum au luat Turcii Tarigradul dela imparatii
crestinesti, si catä" robie si stracare au fäcut Turcei in Tarigrad,
si apoi cati imparati Turci au imparatit pana precum anume scrisi
si izvoditi de Inteo carte ce sa chiama Turcogretiia, care carte
este scrisa In limba arapasca si turceasca cu slovele grecesti;
asijderea mai este inteaceasta carte scrisa si despotatia svântului
Selivestru, Papa de Ram, &and au avut pricina Cu Zamvri Jidovul
vrajitoriul si Cu altdi... 1, scrisa de si plecatu tuturor
ntrasco Danovici, ce am fost odata suptu vlastiia luminatei si
blagocestivii domniei Moldovei logof at al treilea si gramatic de
scrisoare greceascii, de ce am salit si am trudit de am scris aceasta
carte la viata mea, pentru folosul tuturor ».
Precum se vede din acest lung titlu, cronograful Danovici
e tradus dupa Cigala.
Traducatorul amplificg, sau da explicatiuni cari arata nivelul
culturei sale; el ne spune ca Turcograecia lui Crusius, in care se
povesteste viata Grecilor aflati supt jugul turcesc, e o carte ail-
peasc'a scrisa Cu slove grecesti I
In realitate Turcograecia e scrisa in limba greac A, dar cuprinde
si marturisirea de credinta ortodoxa, pe care patriarhul Constanti-
nopolului Ghenadie Scholarios a dat-o in scris in limba greaca
cuceritorului. Aceasta marturisire de credinta, tradusa in limba
turco-araba, a fost publicata cu slove grecesti de Crusius in Turco-
graecia, p. 109-119, impreuna Cu textul grecesc. Traducàtorul
roman generalizand, fiind influentat si de titlul Turcograecia,
spune In titlul versiunei sale ca." Turcograecia este scrisa in limba
ardpeasca si turceasca cu slovele grecesti.
Intocmai cum in versiunea romana lista patriarhilor merge
pang. la 1636 (folio 436) pe cand povestirea faptelor sultanilor
Oda' la 1624 (folio 393), cronicarul declarând ca face conet
(sfarsit) cu impärälia lui Murat al 4-lea, lasand altor istorici
sa povesteasca restul, asa si la Cigala lista patriarhilor se ispraveste
, Manuscrisul fiind rupt, o mare parte din titlu nu se poate citi; vezi
I. Bianu, Catalogul manuscriptelor romdnesti din Biblioteca Academiei Ro-
mâne, Bucure§ti 1907, vol. 1 p. 181-192.
CR ONO GRAFELE RO MANE $TI 95
cu 1636 (p. 199), ultimul sultan pomenit e Murat al 4-lea si

povestirea domniei sale se ispräveste cu declaratia : TÓC xocTop-
06(.tcc-rerc -mu Elval. TÓCSCC 67-co5 8các auv-rotdocv ciccptvco vác Tác ypcqouv oti.ce
ia-ropcoypeupoc xoci BE) 7cocc7) -r6Xoq (p. 469) (isprävile lui sunt
asa de multe inat ca sä fiu scurt las sä le povesteascA istoricii
viitori si pun sfArsit aci) 1
Anii pAnà unde se duce sirul povestirei nu trebue sä-i 1u4m
ca un terminus post quem ca sà datäin versiunea româneascd.
Aceste date Bunt ale originalului grecesc, asa inat gresit crede
Cipariu cà Cronograful Danovici s'ar fi scris in anul 1636, luAndu-se
de singur dupä anul 1636 din lista patriarhilor. Cum putea tra-
ducerea sä se facä la 1636, and originalul, dupä cum am väzut
mai sus, s'a dat la tipar abia la 1650?
Acest tip Danovici a fost foarte räspAndit In Iarà i majori-
tatea manuscriselor pästrate sunt copiate cu mici deosebiri dupà
el. In multe se constatà o modernizare a limbii, lucru obisnuit,
and e vorba de cArti de felul acesta.
Tipul Dorotei 11 gäsim in inanuscrisul Brancovici, descris de Tipul

Aron Densu§ianu in Revista criticei-literard, 4 (1896) p. 305-319. Dorotei
Acest manuscris cuprinde inteadevär o traducere a Cronicei lui
Dorotei al Monembaziei (ceea ce n'a observat Densusianu) supt
titlul: Cronograf, adicei letopiset ce AI zice scrierea anilor, care
spune istorii frumoase alese din Biblie Encepand dela izvodirea
lumei. Manuscrisul s'a scris, dupà cum spune Densusianu, intre
anii 1686-1715, ibid., p. 306.
In manuscrise de tipul Cigala-Danovici gäsim dup5. cucerirea Deosebiri

Troadei (sau pe la sfarsitul Cronicei) soarta eroilor « cari au fost intre Cigala
Dorotei
adunati la cetatea cea mare a Troadei» (Cigala, p. 151, Danovici,
fol. 408 din manuscrisul 86 al Acad. Rom.), ceea ce lipseste in
tipul Dorotei. Evenimentele, incepAnd dela anul 1392 in tipul
Cigala-Danovici, se dau dup5. Turcograecia lui Crusius, pe and
In Dorotei se 016 o redactiune Intru atva deosebitä. Danovici
Vezi M. Gaster, Chrestonqie romiin'd, Leipzig 1891, vol. 1 p. 150 si

N. Iorga, Istoria literaturii ronulne In sec. al 18-lea, Bucurqti 1901, vol. 1
p. 85, unde se reproduc Ortile respective din versiunea roman'ai.
dupa Cigala da istoricul celor 7 sinoade, pe cand in tipul Dorotei

lipsesc cele 7 sinoade, se afla 'Mg in schimb istoricul sinodului
dela Florenta. In tipul Dorotei exista un lung capitol despre cu-
cerirea Moreei de &Are Frânci, ceea ce lipse§te la Cigala-Danovici.
Pe la sfar0tul povestirei sale propriu zisa (p. 439-453), tipul
Dorotei are un capitol : 'AxocTarsTaalca eig koala-fay (Neoran-
duieli biserice0i) in care se expune starea de atunci a bisericei
se vobe§te pe larg despre Petru chiopul i curtea sa. In tipul
Cigala capitolul despre Neorânduielile biserice§ti e prescurtat, iar
amanuntele referitoare la Petru chiopul lipsesc cu totul.
Deosebiri In- Acestea sunt, printre altele, trasaturile caracteristice, cari
tre original deosebesc cele cloud tipuri. Dar traducatorii §i copitii, dupà
traducere
obiceiul lor stravechi, 0-au permis multe schimbäri: dislocäri de
capitole, adaose sau omisiuni de tot felul. In tipul Danovici lip-
se§te capitolul despre intemeierea Venetiei 0 lista dogilor (cel
putin in manuscrisul 86 al Acad. Rom.), care exista in originalul
grecesc, revin insa in schimb la srar0tul versiunei Danovici In-
vataturile lui Vasilie Macedoneanul, cari lipsesc in prototipul Cigala
cari sunt luate din alte manuscrise miscelanee (fol. 419 din manu-
scrisul Acad. Rom. nr. 86). Capitolul despre soarta eroilor legendei
Troadei e dislocat: in Cigala se afla la rand dupa zisa legenda
(p. 251), in traducerea Danovici s'a mutat dupa capitolul boieriile
împáráiei Grecilor (f. 408).
Contaminare i lucrul care a incurcat mai mult pe cercetätori: inceputul
Dorotei cu tipului românesc al lui Danovici ca i unele parti din textul cro-
Cigala ti-
pul Danovici nografului prezinta o contaminare intre Dorotei 0 Cigala. Tra-
ducerea tipul Danovici concorda la inceputul ei nu cu Cigala, ci
cu Dorotei i numai dupa multe pagini se reia traducerea literala
dupa Cigala. Despre contaminarea intre Cigala 0 Dorotei In ver-
siunile lor romane§ti ne va ldmuri mai amanuntit Iulian tefa-
nescu prin lucrarea pe care o va publica in curand despre Crono-
graf ele romanesti.
Legende bi- Prin traducerea acestor doua cronografe au intrat in literatura

zantine In romana o multdme de povestiri i legende apocrife bizantine, cari
lit. românä au fost foarte gustate, precum arata numärul mare al manuscri-
selor in cari le intalnim. A§a d. p. legendele despre Constantin cel
Mare (Cigala, p. 199), despre intemeierea Constantinopolului (p.
CRONO GRAFELE ROMANESTI 97
204), prorocirea misterioasei a lui Constantin cel Mare despre cei-

derea Constantinopolului (p. 525), Pi* fi prosopografia Maicei
Domnului (p. 262), intrevederea Sibilei cu Solomon (p. 102), dis-
putqia lui Zamvri Jidovul cu Silvestri', Papa dela Reim (p. 470),
legenda Evdochiei cu meirul (p. 264) prin traducerea cronografelor
au trecut 0 in literatura romänä.
Dupg ce am constatat prototipurile cronografelor române0i,
e lesne sä precizdm dacä o legendà, aflatä intr'un cronograf ro-
mânesc, e de provenientä bizantinä, sau dacä a intrat pe altä cale.
N'avem deal sä recurgem la prototipul grecesc, 0 dacä o gäsim
acolo 0 constat4m cä e vorba de o traducere, nu rAmâne nicio
indoialà despre obar0a ei. A§a dar gre§qte Gaster and crede c'ä
räspunsurile date de oracolele din Memfis 0 Delfi lui Farao 0
impäratului August sunt de provenientä slavä 1. Ele Bunt traduse
cuvânt cu cuvânt dupà Cronica lui Cigala (p. 52 0 262) 0 se
aflä amändouà in manuscrisul 86 al Acad. Rom., la f. 412.
Observ in treacät cA descrierea Efodului (Efud In manuscrisele Efod §i.

romäne0i) 0 explicarea pietrelor scumpe de pe el, care se OA Lapidarul
In cronograful romanesc tip Danovici (fol 57r-57v), dupä
Cigala (p. 68), nu e prima urmä a Lapidarului in literatura ro-
mänä, cum crede Gaster 2, cäci 11 intalnim mai inainte si mult
mai pe larg in Pravila lui Matei Basarab, tip6rità la 1652e.
Mentiune se face de Efud 0 in Invätäturile, atribuite lui Neagoe,
p. 22-23, Bucure0i 1843.
Gaster gre§e§te de asemenea CAI-1.d admite cd unele din legende Pärti din
(cele referitoare la Sf. Constantin de pild6), cuprinse In crono- cronograf ca
grafele române§ti, sunt serien i aparte, pe cari compilatorul crono- scrieri 'ride-
pendente
grafului român le-a intercalat in cronica sa prescurtändu-le 4.
Comparänd textul românesc cu Cigala gäsim c6 0 aceste legende

sunt traduse dupà prototipul grecesc 0 c'd dimpotrivä ele s'au
extras din cronograf si au circulat pe urmä ca serien i aparte, ampli-
' M. Gaster, Geschichte der rumanischen Litteratur, p. 400.

2 M. Gaster, op. cit., p. 399.
8 Ed. Bujoreanu, p. 440-441.
4 M. Gaster, op. cit., p. 380-382.
7
ficAndu-se uneori de copi§ti-preluerdtori. Ala de pildà revin des

ca scrieri independente Istoria Troadei, Legendele referitoare la Sf.
Constantin, Boieriile curfii bizantine, etc.
Pentru manuscrisele cari cuprind Istoria Troadei ca scriere
aparte vezi N. Cartojan, Legend ele Troadei in literatura veche
romeineascii 1 La pag. 95-128 a studiului s'an, Cartojan aratä ca*
versiunea romAna a legendei Troadei a fost influentatà §i de un
text occidental pe care prelucrAtorul roman 1-a utilizat printr'un
intermediar grecesc.
In articolul sAu: Legende despre Sf. Constantin in literatura
romeinä, publicat In Revista istoricei romeina, 1 (1931) p. 251-297,
retipdrit §i aparte, Iulian $tefiinescu arata (p. 265-266) ca Do-
softei In Vietile Sfintilor a utilizat §i Cronografele lui Dorotei §i
Cigala.
Manuscrisul Acad. Rom. nr. 1433 românesc cuprinde Viaa
prea marelui Constantin Empeiratul Tarigradului i soborul legii
creftinegti.
Despre Legenda Troadei din Codex Voileanu §i. din Codex
Constantin Popovici vezi mai jos.
Micul tratat de istorie a Venetiei care se aflà in Cronica Bran-
covici fol. 333-338, descrig de Aron Densusianu in Revista
criticei-literarei, 4 (1896) p. 306 supt titlul: Pentru ca sit' se ftie de ceind
s'au zidit vestita Venefie fi Ai printipi, adecei domni, au fost Oa
acum, trebue s6 fie capitolul despre descAlicarea Venetiei, cuprins
In Cronica lui Dorotei (p. 532-538 ed. din 1818, §i In Cronica
lui Cigala).
A§a dar incercarea lui N. Iorga 2 de a atribui acest tratat lui
Constantin Cantacuzino Stolnicul # care ca student era pe atunci
la Venetia §1 care a purtat §i pe urmA o deosebitä atentie lucru-
rilor venetiene » este evident gre§ità.
Iorga revine In Istoria literaturii romeinefti, ed. 2, Buc. 1928,
vol. 2 p. 187 §i sustine iaräli paternitatea lui Constantin Canta-
cuzino Stolnicul. Dar manuscrisul descris de A. Densu§ianu nu
e altceva cleat Cronograful lui Dorotei al Monembaziei §i pove-
stirile enumerate de Densu§ianu §i Iorga din acel manuscris:
' Memoriile Academiei Romdne, sect. lit., ser. III, 3 (1925) p. 77-78.
' .Revista istoricit, 3 (1917) p. 23-24.
CRONO GRAFELE ROMANE $T1 99
ctind au luat Grecii (citeste FrAncii) Morea, loan Paleologul qi

Sinodul din Florenta, luarea Budei (citeste Brusei) de Turci, transla-
fiunea oaselor lui Constantin cel Mare, nu sunt serien i aparte, ci
capitole cari revin la ränd in Cronica lui Dorotei 1!
Dar nu numai in literatura popularà au trecut legende i Po- Radu Po-
vestiri bizantine dela cronograf ele grecesti; Cronica dela 1570, pescu i cro-
adic6 Dorotei si Cigala, de sigur au fost utilizai i de cronicarii nica dela
1570
romani. In Conyorbiri literare, 48 (1914) P. 1085 1092 si
1254-1270 Al. Vasileseu a publicat un articol, in care cautd sä
dovedeasc4 c6 Radu Popescu in Istoriile Domnilor T iirii Romtinegi
(atribuite färä temei lui Constantin Filipescu) a utilizat Istoria
politicii in forma Turcograeciei. Asemänarea textului romenese cu
cel grecesc in multe pärti nu se poate tägklui. Dacä ar fi cu-
noscut insä intreagd literatura respectivä, adic6 Cronica dela 1570
in diferitele ei redactiuni, pästrate in manuscris i tipäriturile lui
Dorotei i Cigala, Vasilescu ar fi ajuns la rezultate mult mai in-
temeiate. Dorotei sau Cigala dau in multe pärti un text mai apro-
piat de Radu Popescu, cleat Istoria politick ceea ce dovedeste
c4 Popescu a avut in mang o altà redactiune a Cronicei dela 1570.
Poate Codex Harleianus 5742 §i Parisinus 1790 ar deslega che-
stiunea aceastä, colationându-se cu textul cronicarului romän. In
once caz, chestia trebue reluatà i studiatà in tot complexul ei.
Inainte de Radu Popescu se vede c'ä Minn Costin a utilizat un Cronograful

cronograf grecesc 2. Cronograful, (pe care Urechia nu 1-a putut utilizat de
descoperi i spune eä. ceva informatiuni analoage se aflä la Hal- Miron Costin
cocondil), la care se referà Miron Costin e cronica noasträ; pasajul
respectiv se aflä in Turcograecia p. 3, Dorotei p. 402, Cigala p. 416.
Manuscrisele cronografelor romänesti sunt foarte numero ase i Manuscrisele
räspandite in tarà i in sträinätate. Trei poseda M. Gaster la cronografelor
Londra 3. Unul e in biblioteca Hohenzollern in Sigmaringen românesti
(Zeitschrift f. rom. Philologie, 1 (1877) p. 484). Unul e in Biblio-
teca nationalà din Paris. nr. 4 fondul valah, descris de Ovid Den-
1 Vezi Dorotei, (ed. 1818), p. 460, 490, 531, 538.

Vezi editia Ureehia, p. 419.
3 Gaster, Geschichte der rundinischen Litteratur, p. 288; astäzi In Biblio-
teca Academiei Române.
7.
su0anu in Revista criticii-literarcl, 3 (1895) p. 286, 0 de C. C. Giurescu

in Revue historique (Bucure0i), 2 (1925) p. 46-50 0 in bro§urá
aparte supt titlul: Les manuscrits roumains de la Bibliothèque
Nationale, Paris 1925, p. 8-11. Un manuscris se and in Biblioteca
Seminarului dela Socola, 14., (A. Densu0anu, Istoria literaturii
romeine, ed. 2, p. 227 n. 2). Unul se 06 la Galati (Xenopol-Erbi-
ceanu, Serbarea fcolarei, p. 277 (tip Danovici). Unul a lost in po-
sesiunea lui Aron Densu0anu (Revista critidi-literarei, 1 (1893)
p. 95 0 4 (1896) p. 307-319 (tip Dorotei). Un alt manuscris
din secolul al XVII-lea e descris in Convorbiri literare, 29 (1895)
p. 657-663 de Mihail V. Demetrescu; cf. §i Arhivele Olteniei, 2
(1923) p. 347-353.
Manuserisele Cele mai multe se allá in Biblioteca Academiei Române Nr. 48,
Acad. Rom. 86, 108, 116, 166, 344, 402, 505, 587, 595, 763, 772, 938, 1414,
1466, 1469, 3450, 3456, 3517, 3527, 3556, 3796, 4243, 4478.
Bucgti din Niciunul din cronograf ele române§ti nu e publicat Ora acum.
Cronografe Párti din ele au publicat: Gaster in Chrestomatia românei, vol. 1
publicate p. 145 0 311, vol. 2 p. 70. M. Voileanu in cartea intitulatá :
Codicele M. Voileanu, Sibiu 1891, a publicat Legenda Troadei
dupá un manuscris din 1748 p. 25-44 (tip Cigala-Danovici) .
Leca Morariu a publicat o versiune necompletà intru cátva deose-
bità de a cronografelor supt titlul: Reizboiul Troadei dupá codicele
Popovici (1796), Cernáutd 1924. Leca Morariu n'a cunoscut editia
lui Voileanu 0 de aceia sustine cà publicatia lui « ar da primul
text de felul acesta publicat in române§te » p. 36. Vasile Grecu
a publicat dupá manuscrisul 86- fol. 115 Legenda Maicii Dom-
nului in Calendarul Glasul Buco vinei, pe anul 1921, p. 145-148.
Ovid Densu§ianu a publicat extrase in Revista criticei-literarci, 3
(1895) p. 286-298 (Dupd Parisinus 4 fond valah, tip Danovici);
Aron Densu§ianu in Revista critica-literard, 4 (1896) p. 307-319,
(tip Dorotei). M. Demetrescu, Convorbiri literare, 29 (1895) p.
657-663 §i Arhiva Olteniei, 2 (1923) p. 347-353.
In Convorbiri literare, 64 (1931) p. 916-919 E. C. Gaigorap
a publicat supt titlul: Din Cronografe, Legenda Sf. Sofii, dupä
un manuscris tip Dorotei, care a fost in posesia cunoscutului
bibliofil N. Istrati, manuscris aflat astázi in Biblioteca Acad. Rom.
supt nr. 86 fondul românesc.
Poeme greceti intru slava lui
Mihai Viteazul,
Faima lui Mihai Viteazul In strdinátate1.
Faptele m'Arele ale lui Mihai Viteazul au stArnit admiratia
lumii intregi §i in special a lumii elenice, i totu§i lucru straniu
In propria sa tard, Mihai n'a fost iubit de boierimea pe care o
ducea necontenit in ràzboaie färd voia ei, n'a fost popular printre
-t,dranii care au avut mult de suferit din cauza acelora§i räizboaie.
Iatà motivul pentru care nu e pomenit timp de douà secole de
balade i pove§ti populare române§ti dup6 cum s'ar fi cuvenit 2.
Cântece nu tocmai vrednice de faptele viteazului cdpitan se
alcauiesc dupà moartea lui cum e de pildà cantecul cules, sau
mai bine zis ticluit, de Alecsandri:
Auzit-ati de un Oltean
De un Oltean de un Craiovean
Ce nu-i pasa' de Sultan?
Auzit-ati de-un Mihai
Ce sare pe septe cai
De striga Sultanul vai? 3.
Dimpotrivil printre Grecii contemporani figura lui uimitoare Grecii spera

a fost foarte popularà i apreciatà dupà merit. i nu numai muza in ajutorul
lui Mihai
popularà greceasc6 i-a cântat vitejiile, ci i poeti improvizati'
' cupentru scutu-
rarea jugului
filmes('
3 Din Cursul de Istoriografie greco-romAnk tinut in anui 1919-1920,
cu adnotari i adaose posterioare.
z N. Iorga, In Neamul Romdnesc, 9 Decemvrie 1919; Al. Iordan, Mihai
Viteazul In folklorul balcanic, Bucuresti 1936, p. 4 (extras din Revista isto-
rica- romdnd, VVI (1935-1936).
Poezii populare ale Romcinilor adunate de V. Alecsandri, Bucuresti
1908, partea I p. 163, nr. 53; cf. si I. Sbiera, Miscari culturale Si
literare la Romdnii din std nga Minara, Cerna'uti 1897, p. 274.
putin talent dar cu multà admiratie, au incercat sà eternizeze in

versuri grecesti epopea de scurta durata a viteazului voevod.
ceva mai mult: a fost un moment cand Grecii au crezut ca, prin
ajutorul lui Mihai Voda, ar putea scäpa de jugul turcesc, ar putea
recuceri Constantinopolul cu Sfanta Sofie i reconstitui imperiul
bizantin. Cad dela caderea Constantinopolului pana la 1821 Grecii
niciun moment n'au pierdut nadejdea cà vor scutura jugul turcesc.
Timp de trei secole revolutiunile s'au tinut lant cateodata im-
provizate i cu caracter local, altadata pregatite timp indelungat
cu ramificatdi atat printre raiaua din Turcia cat i printre Grecii
din strainatate. Unele din aceste revolutiuni au foot provocate
sustinute cu ajutorul moral si material al unor puteri mari, sau
al unor pretendenti seriosi sau aventurieri, vanätori de tronuri.
Toate insa au fost inabusite in sange i platite scump cu floarea
populatiei grecesti masculine si femenine; caci ecatombelor, cari
cadeau in lupta, le urmau de obicei alte ecatombe: once ras-
coala, once lupta aducea dui:4 sine masacre de femei
copii.
Putin dupa suirea lui Mihai Viteazul pe tronul färii Roma-
nesti (1593-1601), Grecii de pretutindeni, afland izbanzile lui
impotriva paganilor, incep indrepta privirile spre el ca spre
un mantuitor.
Viata Grecilor devenind din ce in ce mai greu de suportat din
cauza diferitelor asupriri i in primul rand din cauza tributului
impus patriarhiei i mitropoliilor din imperiul turcesc, prelatii
greci viziteaza Rusia, Principatele dunarene si Europa occiden-
talä cerand ajutor banes° pentru alinarea nevoilor ion apasatoare.
In peregrinatiile lor in tarile crestine, aceste pasari calatoare,
zugravind cu culorile cele mai negre starea crestinilor din Turcia,
cer alaturi de ajutor banesc i interventia potentatilor din Apus
pentru scuturarea jugului musulman. Interesul lor era, fireste,
sa prezinte cat mai usoara aceasta scuturare ca sà ajunga la scopul
dorit. Cu izbanzile lui Mihai Viteazul s'a prezentat un nou prilej
binevenit ca sa se castige interesul Apusului, si din multiplele
apeluri facute de orientul crestinesc, constatam marile sperante
pe cari le-a desteptat Mihai.
Lasand la o parte repetatele incercari mai vechi de eliberare
de supt jugul turcesc al Grecilor, pe cari le arafa" Const. Sathas
FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN STRAINATATE 105
In Tovproxectzowtivri E22cig1, relevez pe cele Intamplate imediat

inainte i dupä apariIia lui Mihai Viteazul.
In preajma anului 1600 lui Dionisie, Mitropolitul Larisei, i se Dionisie al
n'ame cà sunt imprejurarile prielnice pentru eliberarea Grecilor Larisei
si se pune In capul unei miscäri revolutionare In Grecia, ama-
nuntele careia nu ne prea sunt cunoscute 2 Din documentele
pastrate stim numai ca incercarea sa, insuficient pregatita, a dat
gres, i Patriarhia din Constantinopol s'a vazut nevoita s'a' cate-
riseasca pe rasvratitul prelat, care a reusit s'a se refugieze In strai-
natate 3. Din actul de caterisire reiese cà Dionisie, punand la cale
aceasta razvratire impotriva stapanirei turcesti, a prilejuit moartea
multor laici, preoti i arhierei, reusind el sà se pue la adapost,
fugind in strainatate. Cuprinsul actului se confirma si din alte
izvoare care ne dau i alte amanunte: Dionisie a fost alungat din
scaun de Turci, cari l-au Invinuit ca avusese intelegere cu Mihai
Voda i ea i-a trimes bani. Aceeasi vind au dat-o si altor mitropoliti
mai insemnaid precum i lui Cantacuzino, care a fugit impreuna
cu alti banuiti. Dionisie al Larisei dupd caterisire s'a dus la Roma,
unde s'a aratat favorabil unirii bisericilor si a tratat cu catolicii
pentru eliberarea Greciei 4. Din cele relatate "mai sus reiese ciar
Const. Sathas, TovexaxQazov,ubun laroetx6v SoKutov neel zcro 2zek
dnoztvatv zof, deco,aavtxof) Cvyof, Inavaazdaeao T0f) illnytxott3 éVvovg (1453-1821)
(Grecia supt jugul turcesc, schità istorica despre revolutiile pentru scutura-
rea jugului turcesc ale poporului grecesc (1453-1821), Atena 1869, 666 p.
2 Despre Dionisie al Larisei i razvrAtirea sa vezi: Maguov iseopordzov
At5yog aznAtrevrtxòç xard 41°2,w:doy zar) intx).770évrog Exv2oadTov (Cuvant de
vestejire al lui Maxim ieromonahul In contra lui Dionisie, supranumit Schilo-
soful) de D. Sarros, In revista 'Hnetecaroset zeovtxd, (Cronica epirotich"), 3
(1928) p. 169-210. La p. 178 si 186-187 Sarros dà bibliografia referitoare
la Dionisie al Larisei. Mitropolitul Paramitiei Atinagoras, Atortiatog Exylóao-
svog, (Dionisie Schilosoful) in aceeasi revistà, 6 (1931) p. 10 22. Acelasi,
'O Aaelaang Atortlatog ô Exv16ao(pog, (Dionisie Schilosoful al Larisei), Sa-
lonic 1935. Hrisostom Papadopulos, 'O Aaelaang Atortíatog B' ô o q,126aoTog »
x2evaaroc6k btosbleeiç o ay,w126aoTog », (Dionisie al 2-lea al Larisei, «filosoful»,
in rnod badjocoritor supranunait schilosoful In ..Thicie...a xeovtxd, 8
(1933) p. 150-188.
Actul de caterisire din 1601, Mai 15, s'a publicat In revista 'ExxAn-
ataastx?) 'A240eta, 2 (1881-1882) p. 780, de unde s'a reprodus de D. Sarros
In revista 'ThretQcortxec xeovtxd, 3 (1928) p. 178-179.
4 Golubev, Petru Kiev 1858, p. 179-181 (In ruseste), citat
de P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti 1936, p. 50.
106 STUDII ISTORICE GRECO-ROMÄNE
cà actul publicat In Hurmuzaki Documente, (vol. 12 p. 907 908

nr. 761) prin care crestinii din Tesalia, Epir, Macedonia si toat6
Grecia, adresAndu-se &Are un prea fericit pdrinte ci stet' fä'rà
a indica numele lui, 11 Indeamn6 a conduce miscarea lor de eli-
berare i cu acest prilej pomenesc de ràzboinicul Mihai, acest act,
zic, trebue s4-1 punem In leg6turà cu rdsvrdtirea pug la cale de
Dionisie al Larisei din anul 1600. Din cele spuse mai sus, dupg
actul publicat de Golubev se vede ciar eh' Dionisie era In lnt,elegere
cu Mihai; pe de alta parte acel prea fericit pärinte i stApan,
c4tre care se adreseaz6 actul publicat In Hurmuzaki Documente,
nu poate fi cleat Papa, la care s'a refugiat Dionisie dupà esuarea
miscàrii intreprinse 1
Prelati greci Isprdvile lui Mihai Viteazul au avut rdsunet si In Germania.
duc faima lui Lui Martin Crusius i se releveaza vitejiile lui de Grecii cari 11 vi-
Mihai in ziteazà, cum sunt de pildä mitropolitii Ieremia al Pelagoniei si
Occident
Atanasie al Ohridei 2.
N. Iorga crede ca probabil (Hurmuzaki Documente, vol. 14, partea 1 p. 109,

nr. CCVI ; Hurmuzaki Documente, 12 p. 908, nr. MCCLXI i Byzance après
Byzance, Bucuresti 1935, p. 148), ca acel prea fericitul parinte i stäpan
caltre care se adreseaza Grecii e Ralli Paleologul, Mitropolitul Tarnovei din
Bulgaria. Dar titulatura prea fericit (In textul original Moomptdrsorrog) nu se
da. mitropolitului Tarnovei. Cred ea' Grecii se adreseaza Papei, pentru care
se potriveste titlul de prea fericit. Avem de altfel si o alta scrisoare, adre-
sata Papei i iscalin de mitropolitii de Ianina i Arta, in care Papei i se
dà titlul de prea fericit. Vezi scrisoarea publican.' In Const. Sathas, Tove-
xoxQaTovitévn 'Back (Grecia supt jugul turcesc), p. 208. [Si Atanasie Patellaros,
fost patriarh ecumenic, da Papei, inteo scrisoare din 1636, titlul de Maxce-
ptcfncerog, vezi Georg Hofmann, Griechische Patriarchen und römische Plipste
2,2: Patriarh Athanasios Patellaros, Roma 1930, in Orientalia christiana,
vol. 19 partea 2 nr. 63]. Si inteadevar dupä protocolul admis In biserica orto-
doxa titlul care se da Papei e McocapLd.nccrog (prea fericit), vezi G. Rain si M.
Potli, Zövraykca urn' 8elaw xal ice-do ;caveman', Atena 1855, vol. 5 p. 497.
[2 Aci manuscrisul se intrerupe. Capitolul in care s'ar fi aratat cum
ispravile lui Mihai Viteazul au avut rasunet in Germania nu s'a redactat.
In cele ce urmeaza dam materialul pe fise, referitor la acest capitol:
Ìepeplaç MaxeSc'ov, 1./.71-cporcoMs-tx IleXaymtag xat IlepXcearou, ales In anul
1585, a fost la Ttibingen In anul 1587, vezi P. Zerlentis, Zyttscaíptara Tleel
E227,vcov Teo" v Maerlvov Keovalov L'ovrpsoccit'v xeovocciiv, Atena 1922, p. 21
23. Cf. i P. Legrand, Une bulle inédite de Gavriil Patriarche d'Achride,
publicatd In Revue des études grecques, 4 (1891) p. 182 188 0 In Mc);
Èanvopvlyuov, 15 (1921) p. 138-140.
FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN STRAINATATE 107
Dintre prelatii greci care au intrat in leggturà cu Mihai Viteazul Dionisie al

§i 1-au ajutat cu vorba i cu fapta in primul rAnd trebue relevat Tarnovei
Ieremia al Pelagoniei i Perleapului ante 1621 fost episcop al Munca-

ciului, vezi Silviu Dragomir, Relatiile bisericei romeinefti cu Rusia, in Ana-
lele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 34 (1911-1912) p. 1071 si St. Metes, Istoria
bisericei Romdnilor din Transilvania f i Ungaria, Sibiu 1935, vol. 1 p. 227.
Gavriil al Ohridei a vizitat Ttibingen in anul 1587, August 31, Impreund
cu Ieremia al Pelagoniei, vezi P. Zerlentis, op. cit., p. 21 si 23.
La 5 Dec. 1598, impdratul Rudolf al 2-lea recomandd arhiducelui Albert
pe Patriarhul Bulgarilor, vezi Hurmuzaki Documente, 3 p. 318, nr. 246.
Despre Gavriil al Ohridei, vezi Antim al Amasiel, '0 'Axet&iiv raikA
172-173; P. Zerlentis,
In 'Exx,Inataarodi ',4240eta, 14 (1894-1895) p.
aflezipl 6 'Axet&ro in revista Fenyóelog ô HaActueig (Salonic), 2 (1918) p.
153-157; N. Iorga, Nichilor Dascalul,exarh patriarhal f i legifturile lui cuTeirile
noastre, in Analele Acad. Rom., sect, ist., ser. II, 27 (1904-1905), p. 188.
Atanasie Risea (sic!) arhiepiscopul Ohridei i Ieremia al Pelagoniei au
fost In Februarie 1599 la Praga, vezi Hurmuzaki Documente, vol. 3, parten
2 p. 307, nr. 357 si 358. In documentul 357 se zice cä ei erau insotiti de
Francesco Rasea (sic!), nepote carnale del ditto patriarca.
Atanasie al Ohridei, urmasul lui Gavriil, impreund cu Ieremia, episcopul
Pelagoniei i Perleapului, au vizitat la 6 Mai 1599 la Tiibingen pe Martin
Crusius si au läudat pe Mihai Viteazul. Cdnd ei plecau dela Crusius, acesta
a urat Tc7) Mccxíocç Mtxocip, vaxpav xcd, vocrITLXip vezi Diarium Martini Martin Cru-
Crusii 1598-1599 herausgegeben von Wilhelm Göz und Ernst Conrad, Tii- sius, despre
bingen 1931, p. 257 (primul vol. din acest Diarium care cuprinde anii 1596 Mihai
1597 a apdrut la 1927). Viteazul
Din acest Diarium, pe care mult regretatul nostru unchiu II primise din
Germania putin timp inainte de incetarea sa din viatd, exträsese mai multe
pasaje cu stiri pretioase referitoare atat la Mihai Viteazul, Domnul Tärii
Românesti, cat si la istoria Principatelor in genere. Fiindcd acest voluminos
Diarium (429 + 420 p.), scris in limba latind i lipsit de indice, se poate
Cu greu consulta, am socotit c'd e bine ai. publicdm nu numai pasajele pri-
vitoare la Mihai Viteazul, care ar fi intrat in acest capitol, ci toate pasajele
extrase de unchiul nostru, vezi mai jos p. 152-156.
De diferiti Greci, care vizitau Ttibingen, i s'a comunicat lui Martin Cru-
sius, dupd cum noteaza el la 1600 in al sdu Diarium, vol. 8 (nepublicat
CA: viderunt Mihaélem natione Graecum tneupoyivetov rctz)JoIxo'cpc esse juvenum
MaxEcg waivodam. Moscovita est ejus aút.q.Locxog mittens ei recaò zpucráv.
dccr7H.u, vezi recenzia despre Diarium lui Crusius fdcutd de V. Mystakidis
in 'Enerrieig ircueciag fi'vCcwriveo" v onov663v, 8 (1931) p. 385 notä.
Despre sus mentionatele cäldtorii ale prelatilor greci la Tübingen, cf. V.
Mystakidis, A6o dexcentaxonot 'Azet6c7o Tvfllyyn accede MaeTtrcp zcp Ifeovatcp,
FafietljA (1587) ;sal 'AOavciatog ( 1599) ;cal 6. afaok lIdayovlag Iseeptag
Dionisie al Thrnovei §i a toatà Bulgaria, un descendent al Paleolo-

gilor dupà al Cantacuzinilor dupà mamä 1.
tatsa",
Acest cleric, dublat de un diplomat, a fost un vizionar care,

chiar dupà cgderea lui Mihai, n'a pierdut toate sperantele, ci a
continuat intAiu cu imperialii, pe urm6 cu Ducele de Nevers
creadà" in realizarea visului infrangerea Turcilor §i eliberarea
creOidätälii din Orient 2.
in revista Ocaoyia, 9 (1931) p. 68-79, 153-170, 336-339 i vol. 10 (1932)

p. 64-74 i 143-155].
Despre legaturile lui Dionisie al Tarnovei cu Mihai Viteazul, vezi N.
Iorga, Sfdtuitorul bizantin al lui Mihai Viteazul: Mitropolitul Dionisie Rali
Paleologul, in Revista istoricei, 5 (1919) p. 26-35 si P. P. Panaiteseu, Mihai
Viteazul, Bucuresti 1936, p. 52-57.
r Ad manuscrisul se intrerupe, iar pe marginea lui este semnat: La
Dionisie al Teirnovei, Hebron in notei. Iatä materialul neredactat referitor la
aceasta nota:
Episcopul Efrem ot Habrul semneaza, Impreuna cu Dionisie Rali-Pa-
leologul, episcopul Tarnovei, i cu aIii actul de caterisire a episcopilor mol-
doveni (anno 1600). In acest act el este numit iníaxono; "Eciscpov, iscalitura
e: Smerenii episcop Efrem ot Habrul, cu litere chirilice. Actul e publicat de
N. Iorga, in Studii fi Documente, 9 (1905) p. 29-31. Pentru acest episcop
Efrem ot Habrul N. Iorga observa: e N'am putea sti inset* de unde culese
<Mihai Viteazul> pe clericul de carte slavonei care isceilia o smeritul episcop
Efrem din Habrul (sic) e, dacei in textul grec el nu s'ar întâlni ca episcop al
Hebronului, in Palestina (episcopatul nu e, de altfel,necunoscut», ibid., p. 28.
In textul grec nu e cuvantul Palestina, ci numai TO-15 Ozocptlea-r&rou irnax61-cou
"E[trrpov xi* 'Ecppa.e., In Istoria bisericii romdnesti, ed. a 2-a, Bucuresti
1929, vol. 1 p. 216, N. Iorga spune: seint de fatd apoi un Mitropolit nza-
cedonean, de Vodena, Teofan, si unul venit tocmai de la Hebron, Efrem, care
stia sei scrie slavoneste». Tar in Istoria Romeinilor, Bucuresti 1937, vol. 5
p. 346-347 N. Iorga spune: Patriarhul de Ohrida, Nectarie, i doi de la
Cesareia lui Filip f i de la Hebron, in Palestina iatei-1 deci pe Mihai ocro-
titor si acolo!
Misteriosul episcop de Habrul, pe care Iorga 11 crede ca venind din Pa-
lestina, din Hebron, si care iscaleste actul caterisirei episcopilor moldoveni
fugan, este un episcop, nu se stie al card eparhii, ot Habrul, adica avand
resedinta in mandstirea Habra de langa Baia-Mare, care traind printre Rusi,
Slovaci i Sarbi, stia slavoneste si de aceea iscaleste slavoneste ca i epis-
copul Petronie al Muncaciului, care iscaleste alaturi de el. De notat ea' Pe-
tronie iscaleste: episcop Petronie Mocadd, pe cand Efrem: Episcop Efrem
ot Habrul, adicä el era episcop cu resedinta in manästirea Habra, dar numai
titular. Despre mandstirea Habra vezi: t. Metes, Istoria bisericii fi a viefii
religioase a Ronzdnilor din Transilvania si Ungaria, ed. a 2-a, Sibiu 1925.
CINTECE POPULARE GRECE$TI DESPRE INIIHAI VITEAZUL 109
Matei al Mirelor, despre care vom vorbi mai jos, dei nu

Impärtà§e§te psárerile contemporanilor sài i nu a§teaptà nimic
dela str6ini, totu0 ne d'51 sà Intelegem c'd Grecii de atunci puneau
sperantele lor In sabia lui Mihai 1.
Intr'adev6r Mihai avea de gAnd sä." porneasa. Impotriva
Constantinopolului, dorind sà rec4tige pentru ortodoxie Sfânta
Sofie i sg. Infàptuiasc6 unirea bisericii ortodoxe cu cea catolic6,
precum ne spune Stavrinos, vistierul lui, care de sigur Ii cuno0ea
planurile 2
Cântece populare greceti despre

Mihai Viteazul.
IVILVOFre-iq géß.tpte vdc necn crepravtam Cantecul
TpLocvwccauò zpucsok a-rocupok, aoSaexoc ßccyyaLoc, publicat de
aexorrea TCXENIOCTLKO6q, èa6xcc xaloyépouq. Legrand
vol. 1 p. 226, unde spune cd Serghie din Maramures scrie In 24 Noemv.

1604 cdpitanului Toma Kendy, care asediazä cetatea Hust, printre altele
urmdtoarele: Plecand de acolo In voia lui Dumnezeu Principii mi-au dat
episcopia din Muncaciu, mandstirile Peri de lângd Câmpulung In Maramures,
Habra, de land Baia-Mare, etc., cf. si acelasi, Meindstirile rondinevi din
Transilvania fi Ungaria, Sibiu 1936, p. 181. In Istoria bisericii, p. 182, Metes
releveazd faptul Ca' la sinodul dela Iasi din 1600 a participat i Petronie,
episcopul Muncaciului, citeazd documentul publicat de N. Iorga, dar nu
observd cá Efrem episcopul ot Habrul a venit dela Habra Maramureplui
si nu dela Hebronul Palestinei.
Descrierea cetätii Hebron din Palestina in Cälätoriile Ccilugärului Chi-
riac dela Mdastirea Secul, editate de G. Giuglea, In Biserica ortodoxii ro-
mdmi, 54 (1936) p. 176.
Habra, mandstire In Maramures, vezi Nemzeti encyclopaedia, avvagy
Magyarorszdg es Erdaynek állam-fadrajzi és történeti nevezetességei, szótcir-
alakban. Szerkeszté Vallas Antal. (Enciclopedie nationald sau locurile im-
portante geografice i istorice din Ungaria si Ardeal) Pesten, 1848].
Matei al Mirelor, garoela raw xard rip OfryyeoNaziav raeckivrcov (Istoria
celor intamplate In Valahia), versul 2326, ed. E. Legrand In Bibliothéque
grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 314.
2 Stayrinos, Vitejiile lui Mihai Viteazul, versurile 1144-1146, ed. E. Le-
grand In Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire, Paris 1877, p. 114.
110 STUDII I STORICE GRECO-ROMANE
# Púge nEcrou, X6yrge xcd, crr7)g BXotzLeig Tec Itin

ne.73q xoxxnnecCouv cpap.rcoupot aav xc'qtrcouq Ili XouXoúat,oc *.
AeELec. &Ea 'rag gxocp-re, ep68: To7.4 ,auttovLdcet, ...
.1jTCXV i'Vaq XCO36yCp0q He éXEZVOq eCaEXCp6e; TOD,
ß (Nye xt,' cri.), xca6yepe, (.4 V90 xcci .:7x64o,),
Hoúpxcocre TÒ 6211),I.t5C TOO ear' Tdc TCOW Tec zp6vux. ».
In Recueil de chansons populaires grecques publiées et traduites

pour la première fois, par Emile Legrand, Paris 1874 (=.-- Col-
lection de monuments pour servir et l' etude de la langue neohellénique,
nouvelle série, nr. 1), p. 292 si 293 supt nr. 131 Legrand publicd
(färd titlu) cântecul de mai sus cu traducerea francez5. « en re-
gard ». Despre provenienta cântecului, Legrand spune in josul
traducerii franceze « Basse Moesie », Mil altä precizare. In pro-
fate din al säu Recueil, Legrand spune (p. XL): les chansons qui
composent les 2e, 3e, 4e, 5e et 6e parties du present Recueil
proviennent de trois sources différentes; les unes m'ont été en-
voyées de Grèce par MM. Spyridon Lambros, A. N. Bernardakis,
A. Phatséas et N. G. Politis; les autres m'ont été communiquées
par M. Georges Perrot et M. Brunet de Presle; quelques unes
enfin sont empruntées a des recueils publiés è. Athènes et peu
connus en Europe, tels que celui de Lélékos, mais aucune d'elles
ne se trouve dans les Carmina pop ularia Graeciae recentioris de
Passow. Nici din aceastd 16murire nu reiese cine i-a procurat lui
Legrand cântectul de mai sus, care se af15. publicat In partea a
6' din al au Recueil, parte care poartà titlul: Chansons diverses.
Cantecul acesta n'a fost relevat de nimeni din istoricii cari au
scris despre Mihai Viteazul, de sigur fiindcél a fost publicat MA'
niciun titlu si nicio indicatie. Dar nici Legrand, alcätuitorul acestui
Recueil, nu-si mai aducea, se vede, aminte de acest cântec, pu-
blicat de el Insusi in 1874, când In 1881 publicând cartea: Biblio-
thèque grecque vulgaire, vol. 2 (p. 82 din prefatà) vorbeste de un
cântec lung referitor la Mihai Viteazul, pe care 11 auzise la Rusciuc
cantat de un cersetor, ante° pe care n'a putut s6-1 copieze, fiind
grait sä plece cu trenul, si ne dà numai primul vers:
Mt.xcíatmerig eltEvyyse TCGCE!. vec noXepAcrn
care e aproape la fel cu primul vers din cantecul pe care 1-am re-
produs mai sus, dar care se apropie si mai mult de un alt cântec
CÄNTECE POPULARE GRECE$TI DESPRE MIHAI VITEAZUL 111
grecesc intru slava lui Mihai Viteazul, cules de T. Burada cu prilejul

unei cAlgtorii In Macedonia si publicat in Convorbiri Merare':
Mczc'a-prbN p.ocq xfAnicre ve( rcecil vec rcoXegcrn Cântecul

Ilépvec pocyykXtcc BXoczta xcct Tòv crrocupò &i rv 116X. publicat de
Burada
MnpoaTec nociva c!, (=upó; XGCT6TCL "Cc/ f3otyyaccc,
Mczca-prélg avectizacc crecv 9,co; crecv cpvyyecpc.
'Exci: rcoti n'ea) xoct x6ve4mv, crrez npercolvoc Xc6ecatcc,
Ptzvouv Fccapecxtoc x6xxcvoc crrec 7cpciacvcc -ro-corcf.pcoc.
'Eecv gcpxccco-ccv Tòv nael.to, rò gpwo -rò Tcr&rxt,
'O =poma-% cpd)vocev, xccpccoúktlq ?cc:
He*, Maca, -ròv 7r6Xep.o, -cò gpwo rò Toiyxt.
Nec LIZTpo3v ericrxipc 1.1.ccq vec wpo.v Te, crecpkpc.
Merporiv o To5pxot. Tpd.g yo* Tok Àsfatouv rpZ acá8eq.
MeTpo5v xoct -rec BXocz6notacx -cok Xeírcouv -rpetg vollecroc.
Kpi.p.oc -L-kcoc =cacee, csi 'rima rccakIxecpccc 2.
ComparAnd acest cântec publicat de Burada cu poeziile popu- Cantecul

lare grecesti, gdsim versuri asemAnätoare si In alte cântece grecesti. publicat de
Burada are
De pildd ultimele 6 versuri din cântecul lui Mihai revin si inteo versuri co-
poezie popularà greceasc6 publican.' de Ar. Passow: mune cu alte
poezii popu-
M'Ir() UX.0 6 dacCq cp6vgev obró gryp,i) pcczorDa- lare grecWi
licairre noccaccfc tòv Tcaello, 7C cf4rre xcci.rdc -roupkxco:,
Nec xoc-rocxec-re o xovcop-r6g, voc .crp0ouv eacncélucc
Me'rporive a Toi5pxot. Tpetç cpopèq xoct Xeírcouv suò xaccfck.
Me-rpaivToct. x'oi. ciptucTcoXot xoct Xebtouv .1.6aop.-7]vrac 3.
Convorbiri literare, 25 (1891 1892) p. 263 264, nr. 11 si 12

din anul 25 (1891-1892) al Convorbirilor literare, apàrut ca nurnär jubiliar;
are o paginatie deosebità, care incepe din nou dupä p. 864 i contine p.
1-294.
2 N. Iorga in Istoria Romdnilor, Bucuresti 1937, vol. 5 p. 286, nota 2,
d'a' clima versuri:
'Axoúacers Tòv Mr.xa-visk 7seag xuv-tryii: Tok Toúpxouq
Tert Payyata 1-7K tò crraupò aTÒ xtpr.
dintr'un alt cantee grecesc Intru slava lui Mihai Viteazul.
Vezi Popularia carmina Graeciae recentioris, ed. Ar. Passow, Lipsiae
1860, p. 6, nr. 2.
112 STUDII ISTORICE GRECO-RODIANE
Aproape cu acelea§i cuvinte revine §i sfar§itul cantecelor nr. 3

p. 6. nr. 4 p. 7 i nr. 5 p. 7 din ed4ia Passow.
Dar mai mult se apropie versurile:
MeTpotív o Totípxot. Tper.q cpopk Toúq Xeírcouv Tpik xcXcercaeq,
MeTpotiv xoci. Tri BXocx6rcouXoc Toúç Xeírcouv Tpek vollecToc.
din canteen' lui Mihai cu versurile:

MeTpti..ive o Totipxor, Tpek cpopcek xcd Xeírcouv Tpik zacecaeg,
MeTpcc73vrocc x'oi. olpticcro)Xot xcci. Xeírcouv TpeZq Xe8,4nrceq.
dintr'o altä poezie popularä publicata tot de Passow (p. 175 nr. 235)
§i Cu versurile:
MeTpoiivToct To5pxot, Tpik cpopk xoci. Xeírcouv Tpek zatecasq,

Me-rpo5wrou. Tee rpoccxórcouXoc xoct Xeírcouv Tpetq vollecToL.
din ed4ia Haxthausen 1

Versurile 631-634 din poema lui Stavrinos de care ne ocuparn
mai jos:
csAv gpzeTov ocirck v60q ávapacoplvoc
Maocip 6.actutLocaTk xoci Kocxoucylvog,
xoci. TpeZq crrocupot 6X6xpucroc 7c-flyaway ótorpoo-Tdc TOO,
XOCT67CLV dcrcò Toi.4 crTccupok gpxovTccv Kupo'c TOU 2.
au o asernanare cu versurile cantecului popular publicat de Burada

In Convorbiri literare:
Mczeckurelq 1.Locg XtV716E vdc 7cecti vdc 7ToXelzfrn

116pvec 13ocyyacoc 'ir' Mock& xoci. a-mope, dcre 'Ti V Ilac
MrcpocrTerc rcocivec crrocupk XOCT67CL Tee pocyybacc
Mcx&X-p.rcev,- dcvállecroc (say 1]Xcog (Tay perripc.
Neugriechische Yolkslieder, gesammelt von Werner von Haxthausen.

Urtext und Ubersetzung, herausgegeben von Karl Schulte Kenaminghausen
und Gustav Soyter, I. W. 1935, p. 46, nr. VIIb; cf. 0 ibid., nr. VII..
Vezi Recueil de po,mes histori7ues en grec vulgaire relatifs à la Turquie
et aux Principautés Danubiennes, par E. Legrand, Paris 1877, p. 76.
CANTECE POPULARE GRECE$T1 DESPRE MIHAI VITEAZUL 113
Un alt cântec grecesc inedit, care se referà tot la faptele lui Un cantee
Mihai, se p6streaza intr'un manuscris din secolul al XVIII-lea inedit, referi-
tor la Mihai
la man4stirea Simopetra din Atos: Vodkintr'un
ms din Mun-
Irtzot Ebtoot %cci (575o eig Mtzoo)2, v3v 13o00av tele Atos
Inc.: Ao6xcx sad, 'Tr parop.ticrropcc miccrqq TpocvcruX6ccvíaq

114LxccilX poe66aoc ocúeive OúyypoßXocxíotg.
Sfar§.: 'Ex6patcre 7COWTOTLAV s6Eocv elq -ròv ocii3voc
Koci, cpiltqv s4jv cicOlvoc-rov Tòv xcaòv ciyaivoc
Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-

bridge 1895, vol. 1 p. 125, rns 1385 (117), 6.
[Pentru rdsunetul luptelor i faptelor vitejesti ale lui Mihai Viteazul
In alte popoare vezi: Andrei Veress, Cdntece istorice vechi ungurefti despre
Romdni, in Memoriile Acad. Rom., sect. lit., ser. III, 3 (1925) p. 18-21;
Al. Iordan, Mihai Viteazul In folklorul balcanic, in Revista istoriat romdncl,
5-6 (1935-1936) p. 361-381 si in extras; N. Cartojan, O drama popu-
lard italiand a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Pap f i vitejiile ronuil-
nefti, extras din volumul omagial pentru fratii Alexandru si Ion I. Läpèclatu,
Bucuresti 1936.1
Poema lui Stavrinos.
Popularitatea insä de care s'a bucurat Mihai pe längä poporul
grecesc o dovede§te mai mult poema vistierului Stavrinos, care,
fiind publicatä intäi in Venetia pe la 1638, a devenit o carte popu-
lard i timp de douà secole a continuat a fi retipärità i citità
cu pläcere.
Aceastä poemä, intitulatä: 'AvbeayaBIEG rof, daq3sordrov
enbestordrov Mtxctii). flosflact (Vitejiile prea evlaviosului §.1 prea vi-
teazului Mihai-Vodà) a fost scrisä de Stavrinos, vistierul lui Mihai,
precum el insu§i ne spune in ultimele versuri ale poemei:
'Ay .8-acre ye( tic'cOvre xod, (14-va na-rpf.acc,

Mcacncevil -;) x6pcc p.ou, 'rob' Aa6Lvou tLeptaoc
Tó 6voilec [Lou E-rccupt,v6g, P./ICI-VAR] TÓ '7a,v6p.1,
M6vog iya) -có gypatlicc ta Thy auch [Lou yvc'opl.
'Exet gm( sig 'EpaeXticv, crf4g llía-cplaccg Tò xc'ccrrpov
'Exá0Lacc xoct T6ypocc,boc. vúwrce la-cpov
adicä:
Dacà doriti sà aflati i patria mea, Malsiana se cheamä orasul
unde m'am n'äscut, aflat prin pärtile Delvinului... Numele meu
e Stavrinos, iar pronumele Vistier. i am scris poema eu singur
din propria mea initiativä, in Ardeal, in cetate a Bistritei noaptea
la lumina stelelor.
Iatd aproape tot ce §tim despre autorul poemei Stavrinos.
Ieromonahul Neofit, care a editat opera lui Stavrinos in Venetia
in anul 1672, ne mai spune c'ä Stavrinos « a fost ucis in Moldova
1 Aceste versuri au fost imitate de Ignatie Petrifis in a sa thiivnass

rm.", Atysvf (Povestire despre Dighenis) publicata de Sp. Lambros in Collec-
tion de Romans grecs, Paris 1880 p. 236-237, precum vom ardta mai jos.
POEMA LUI STAVRINOS 115
Impreun6 Cu fiul &au, Gheorghe hatmanul, mai tarziu dupà 30

de ani de atre tefan Vodà <Toma> fgrà vin6 ».
Tot acela§i Neofit ne spune c4 opera lui Stavrinos a rämas
mult timp dupà moartea autorului inedità 2, Onà cAnd càzând
impreunà cu o altà poemsá (Istoria celor Int'amplate In Tara-Ro-
maneascà de Matei al Mirelor) in mAinile lui Panos Pepanos, a
fost datà la tipar. Neofit mai adaoga c6" Pepanos, originar din
Pogoniana, Epir, a cheltuit pentru tipdrirea acestor douà opere
Intal fiindc6 era compatriot §i prieten cu Matei al Mirelor, care
de asemenea era din Pogoniana, al doilea fiindc6" vrea s'a" arate
iubirea pe care o avea pentru Tara RomâneascP. Dar din toate
aceste am6nunte nu rezultà precis când poema lui Stavrinos a väzut
pentru prima data'. lumina. Prima editde care ni s'a p6strat intreagd e
din 1672, sigur ing e ca au existat i alte editii mai vechi, precum
vom vedea mai jos, când vom pomeni toate editiile cunoscute.
Neofit ieromonahul, editorul din 1672 al lui Stavrinos, n'are
nimic comun cu Neofit Cavsocalivitu14, autorul unui comentar
Confirma si N. Iorga aceste stiri in Istoria literaturii romdne, sec. 18,
Bucuresti 1901, vol. 2 p. 608-609 si in a doua editie a acestei Istorii
revazutä, Bucuresti 1925, vol. 1 p. 166-167 si trimite la N. Iorga, Do-
cumente romeinesti din arhivele Bistriei, Bucuresti 1899-1900, 1 p. XCI-
III. Dar datele nu se potrivesc : *tefan Toma care a domnit in Mol-
dova intre 1611-1615 i 1621-1623 nu putea sa ucidä pe Stavrinos cu 30
de ani mai tdrziu, adica pe la 1631. De altfel in prefata lui Neofit sunt
alte neexactitati; el spune ca' Mihai Viteazul a luat domnia la 1588 fi a stat
vitezefte En domnie 13 ani (ed. Legrand, p. 18) pe cand stim precis cá el a
domnit dela 1593-1601).
p Un manuscris cu opera lui Stavrinos se pastreaza in manastirea Lavra
din Muntele Atos, vezi Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of
the greek manuscripts in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge
1925, p. 325, nr. 1816 (f2 6b), 4.]
Despre Panos Pepanos stim cà a trait in tara pela 1640, vezi N. Iorga,
Studii fi Documente, vol. 6 p. 600-601 i I. C. Filial, Arhiva G. G. Canta-
cuzino, p. 254.
Despre Neofit Cavsocalivitul, vezi Const. Sathas, Ncoalrivuo) Tawloyla,
Atena 1868, p. 510-512; Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens,
3 p. 7-8; C. byovuniotis, 'Ex rit'n, No,uoxavovosciív zeteoyed(pcov xç 13i13).to04,,,ig
ro 4yergeov Haveniarmulov To13 15n' ?TA 1457 xal 1458, in 'El35ompcovra-
;arras-twig rijg N'cteelov gpcx2nataorixiig ozalig 1 844-191 9, Atena 1920,
p. 192-193; Tr. Evanghelidis, 'H natbela gni rovexaxearlag, Atena 1936,
vol. 2 p. 398.
8*
la Gramatica lui Gazi, editat in Bucuresti la 1768, Cu care 1-au

identificat unii cerceatori cu oarecare rezerv5. 1. Dacsá. Neofit edi-
torul lui Stavrinos semneaz6 prefata editiei din 1672, nu poate
sA fie aceia§i persoang cu Neofit, comentatorul lui Gazi, care
§tim sigur cd a murit in Bucure§ti la 1784, la care dat5 se inre-
gistreazd moartea lui in condica domneasa. nr. 12 f. 169, pdstratà
In Arhivele Statului din Bucure§ti 2.
Continutul Aceastà epopee, sau mai bine zis cronica rimatà, compusä din
cronicii 1312 versuri i impàrtità In mai multe capitole, are In editia Le-
rimate
grand urmaorul titlu:
Arhyrpcg 6pchLoTecry) -rob' Mt.xocilX BoY,66vaoc, nik cicp6v-reucrev ek
Doczfav xcci nek Exo(Pe Tok Toúpxouq órcoi5 eúparocv xoci, 7E4
é'xottle rco?acag clvapotyoceeíoctq xoci, Cío-repcx 60avoc-r601 cp06vov zcopi;
iraellov 3.
(Povestire foarte frumoas4 despre Mihai-Vodà cum a domnit In
Tara-Româneascà, cum a omorit pe Turcii cari s'au gàsit acolo,
cum a fAcut multe vitejii §i cum a fost omorit din invidie fdrà luptd).
1 Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice, Bucure0i 1862, vol. 1

p. 277; G. Dem. Teodorescu in Literatura si arta romcinel, 1 (1896) p. 281
0 2 (1897) p. 29; N. Iorga, In Istoria literaturii romline, sec. al 18-lea, Bu-
cure§ti 1901, vol. 2 p. 39, admite ca editor probabil pe Neofit Cavsoca-
livitul. In Stuclii si Documente, Bucure§ti 1911, vol. 21 p. 92, Iorga spune
cd nu Cavsocalivitul e editorul lui Stavrinos, in Istoria literaturii romeine
insd, editia a doua, revAzutd i larg intregitd, Bucure0i 1933, vol. 3 p. 44,
uitdnd ce a spus in Stuc/ii i Documente, sustine iard0 cà Cavsocalivitul e
editorul. Iorga crede de asemenea cà Neofit Cavsocalivitul a fost egumen
in Bucure§ti §i paroh al Grecilor in Sibiu, vezi N. Iorga, Contributii la istoria
literaturii romkine in veacul al 18-lea i al 19-lea. I, Scriitori biserice.Fti, in
Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 28 (1906) p. 186 0 acela0, Istoria
bisericii romäne, ed. 2, Bucure§ti 1932, vol. 2 p. 168.
Data exacta' a mortii lui Cavsocalivitul a rdmas pdnd astäzi necunos-
cutà cercetdtorilor i biografilor lui. Unii au admis cd a murit la 1780, dar
A. Dimitracopulos, in IleoatMxat dtoe0a5octç eig rip NeosLi.nvtoxip, plo-
2.oylav KCOVOTCLUTIVOV XciOce, Lipsca 1871, p. 88, a sustinut cd a murit in
anul 1790, in vdrstd de 88 ani, färd. sd ne spund insä 0 pe ce documente
se bazeazd afirmatia sa. Dar iatd acum un document autentic, condica
domneascd, din care afläm cà dasceilul Neofit dela Sf. Saya a murit la 1784;
cf. V. A. Urechia, Istoria §.coalelor, Bucure0i 1892, vol. 1 p. 48.
3 Vezi E. Legrand, Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire relatifs
a la Turquie et aux Principautés Danubiennes, Paris 1877, p. 28.
Versificatorul ne poveste§te omorirea Turcilor din Bucure§ti,

I nlocuirea lui Mihai prin Bogdan-Vodà, luptele ce s'au dat intre
armatele turce§ti §i Mihai, descrie pe larg bätälia dela Cdlugäreni
etc. §i incheie povestirea cu asasinatul dela Turda.
Urmeazg un capitol despre invidia, care a pus la cale omorult
un capitol cu insulte la adresa Ungurilor §i Germanilor, cari au
asasinat pe nedrept pe Mihai, §i cronica se sfär§e§te cu reflectii
despre moartea ce nu se teme de nimeni; moartea, care a luat mai
nainte pe Alexandru ce! Mare, pe Belizarie, pe Solomon §i pe Samson,
a pus capät §i vieii lui Mihai la 20 August, ne spune Stavrinos.
La sfAr§it, ceränd iertare pentru ignoranta §i gre§elile sale, ne
asigurà c'd era o slugä credincioasä a eroului.
Stavrinos nu ne (la anul cAnd a scris poema, ci spune numai:
'Ex eï: ek -rip 'Ep8eXt,cfcy, cr* IlEcr-rprp-ocq xcfcc-rpov,

xc'cOtcro: XO -re.SypouPoc "Lin, ylSx-roc -rò efcas-pov,
'ç -rip 7cp6-7p =1. elq &IS-reply talyòç ele6pouocptou,
xoci öXot. ylze-re zapriv livekta.Toq kíoo.
E probabil cà dupà uciderea lui Mihai, in August 1601, Sta-

vrinos impreunä cu cei mai apropiati demnitari ai lui au fost
prin§i §i Intemnitati. Stavrinos, fiind inchis in cetatea Bistritei,
a scris poema In zilele de 1. §i 2 ale lunei Februarie a anului urmätor
1602. Numai a§a s'ar explica omiterea anului, fiind vorba de un
eveniment proaspät in memoria tuturor.
Faptul cä a scris poema in dou6 nopti, la 1 si 2 Februarie
trebue luat ca o licentä poetic'ä, fiindcà numai in douà nopti nu
putea sá scrie o poemä. de 100 pagini, nici mdcar s'o copieze. Ca
sä admitem cd In edildile pästrate a cäzut un vers In care se dädea
anul, ne impiedicà rima, cä'ci CcrEou rimeaz6 cu Oe6pouccptou.
In ceea ce priveste fondul istoric, cu sigurantä Stavrinos, care Apretierea
a träit in apropierea lui Mihai, poveste§te ce a väzut i ce a auzit, istorica
prin urmare istorisirea sa are valoare ca a unui martor ocular literarä
§i dei poemä, a fost utilizatà ca izvor istoric de Radu Popescu
in Istorille Domnilor Teirii Romdnesti 0 de lralcescu In Istoria
lui Mihai Viteazul. Dar noul Omer n'a fost demn de Ahile pe care
l-a ales; Stavrinos a fost un om cu o culturA mediocrà §i fa'rà
pic de talent poetic. Ideea de a povesti vitejiile lui Mihai In ver-
suri, de sigur i-a venit cetind cartile populare grece§ti rimate,

care circulau in timpul säu j.
dei epopea lui ca lucrare poetica este mai prejos de once
critica, a placut totu0 publicului cititor 0 s'a bucurat de o popu-
laritate extraordinarä ; ceea ce are explicatia sa §i In lipsa de cul-
turd a mediului contemporan, dar de sigur la succesul ei a con-
tribuit foarte mult i starea spiritelor Grecilor de atunci, cari erau
foarte sensibili pentru once istorisire ce povestia de razvratiri
contra Sultanului, sau de luptele cre§tinilor contra paganilor
Limbo. Limba poemei este greaca populara, pe care Stavrinos o ma-
nuie0e cu stangacie ; marturisirea sa cà a fost fard cultura nu e
un exces de modestie. Unde ne Intampina cate un vers mai frumos,
cate o figural poetica reu0ta, ele se datoresc cantecilor populare
dela cari Stavrinos imprumuta pasagii intregi, cum vom vedea
mai jos.
In cele ce urmeaza dau cateva versuri ca sa vedem cum Sta-
vrinos deplange moartea lui Mihai:
'E2 ni-cpouq, vi3v ESaytacre Kvapoc Eeppto.)0-7yrz.

xoci 064 Pouvet Oprivipe-re.xod x&Ixrcol. Xurri(Tirce-
öTt. Tòv ia-repeúnlxocv Xoc Tdc 7CGOa7lX&
ixavov &nob' Tp6p.ccocv xcei, apetxot, xcci. Xeovrápta.
1-x.d.vov no5 ixeyrcLoce Av 6poosouccv,
xcci. 04ppet.ev vá Xer;roupyr)4 v..éce crriiv áyíocv Eopíocv.
3C(STC!,04EV 7T0X?a, V& align I) Loalcria
`1361.qq, Kcovcrrocv-ctvoúrcoMq, vá kx&p.71
ó7c0i5 Kv icrup,o'cge no-ci T00 oyfiv TOL
tL7]8' Ç xacvévav 1T6XE4L0V pa xoptd T00.
p.ovoccrri)ptoc, )0vxúcsocs-e, lizyc'064 Xun-yriTre,
kcca))1 iXelillovaq, xoci rcoii vá Tòv cúpi¡Te;
(0 pietrelor spargeti-vä in bucati; arborilor desräd'acinati-va,

voi, muntilor, plangeti; campiilor, mahniti-va, caci au pierdut
vitejii pe acela, de care se cutremurau balaurii i leii, pe acela,
care se lupta pentru ortodoxie i spera sa vaza liturghia eirtodoxa
1 De .pildà Apocopos al lui Bergadis, dup. care a imitat chiar primul
vers: 6allylaeg nceveocúl.icarrog, còpcao-ccini. Vezi t. Legraud, Recueil de
poèmes historiques en grec vulgaire, Paris 1877, p. 29, n. 1; cf. i mai jos p. 126.
In SI. Sofie, si se stràduia sà facäi unirea bisericii Romei cu acea

a Constantinopolului, pe acela care niciodatà n'a pus pret pe
viata sa i in nicio luptà n'a crutat capul au. PlAngeti man6-
stirilor i v4 intristati, nu mai existà miluitorul vostru, i unde
ati putea gasi altul la fel ?)
C6 poema lui Stavrinos a pldcut contemporanilor, se vede si

din faptul cà nu numai a avut o multime de editii, ci i imitatori.
Vom vedea mai jos c'd dupà Stavrinos s'a luat i Gheorghe Palamed
si a povestit vitejiile lui Mihai intr'o altà cronic6 rimat6, i ceva
mai tArziu Matei al Mirelor tot in versuri a alc4tuit istoria
sa ; pe cAnd Ignatie Petritis a impodobit Povestirea sa despre
Dighenis cu penele zmulse dela poema lui Stavrinos.
Poate dela asemenea modele porneste i ideea lui Beldiman
de a scrie Jalnica sa tragedie in versuri. Dar cum el stia limba
francez4 e mai probabil c4 el s'a luat'dupä" modele frantuzesti, dup6
Henriada lui Voltaire de pildà, din ale c'grui opere a si tradus
(Oreste).
Stavrinos a fost utilizat in Istoriile Domnilor prii-Roma'neFti Utiliz at

de Radu
de Radu Popescu; in unele p6rti e chiar tradus cuvant cu cuvânt.
P opescu
N. Iorga in editia lui Constantin Ciipitanul Filipescu, Bucuresti
1902 (care nu e Filipescu, ci Radu Popescu), a ar6tat in note
multe pàrtd imprumutate dela Cronica rimatà a lui Stavrinos.
Cu privire la Stavrinos, istoricul Engel citeaz6 dui:4 Breviario
cronologico degli principi di Valachia (un manuscris supt acest
titlu pe care Engel Il primise dela Raicevich ca s6-1 utilizeze pentru
istoria sa) urmdtorul pasagiu: Es wird dem Publikum nicht
unlieb sein, zu vernehmen, dass dieser Walachische Achilles ver-
dient habe, seinen Homer zu haben, welcher, ohngeachtet er dem
griechischen alten Homer weit nachsteht, doch das Verdienst
hat ein Volksbuch und gekannt von den heutigen Griechen zu
sein, die gerne seine Verse wiederholen
Cum poema lui Stavrinos a fost data la lumind impreund cu Editiuni
Istoria celor intamplate in Tara Româneascä a lui Matei al Mi-
J. Chr. Ton Engel. Geschiehte der Moldau und Walachei, Halle 1804,
1 p. 269.
relor, despre editiile ei vom vorbi cand vom trata despre acesta
din urma (vezi mai jos p. 166-168).
Traducen .' in Stavrinos a fost tradus in limba romana §i chiar in versuri
1. rornând supt titlul: Vestitele vitejii ale lui Mihai Vodei, care mai inteii s' au
tiparit in limba greceascei la anul 1806 in Vene(ia in poezie de zme-
ritul ieromonah Neofit, iarei acum intelicu datei tradusù din greceve
In romeinege de Teodor M. Eliat, in anul 1837.
Eliat a crezut ca editia din 1806, pe care a avut-o in mana,
a fost cea dintai; traducerea sa romaneasca, in multe parti pre-
scurtat'ä, a fost semnalata intai de V. A. Urechia in Istoria i coalelor,
Bucure§ti 1892, vol. 1 p. 99; G. Dem. Teodorescu a reprodus-o
in revista: Literatura qi Arta romeinii, 2 (1897) p. 307-327.
Aceea§i traducere a fost retiparita. de N. Iorga in Valenii-de-Munte
la 1910.
De sigur Teodor M. Eliat, care traduce in versuri pe Stavrinos
la 1837, e aceea§i persoana cu Tudorache fiad, care impreuna cu
Anton Pann a tradus in versuri pe Erotocrit, publicat in Sibiu
la 18371.
Far% sa cunoasca traducerea lui Eliat, Maxim a facut o al-La
traducere pe care a publicat-o Papiu Ilarian in Tezaur de rnonu-
mente istorice, Bucure§ti 1862, vol. 1 p. 285-326.
Stavrinos in Un rezumat in limba slavoruseasca al poemei lui Stavrinos,
limba slavg a descoperit Iulian tefanescu intr'un manuscris dela Schottenkloster
din Viena (codex 609 din secolul XVIII) §i 1-a publicat cu o tra-
ducere in limba romana §i. o introducere. Acest rezumat in proza,
in care nu rareori se traduc textual vorbele originalului, e cum
constata editorul opera unui admirator anonim al voevodului
roman §i a fost alcatuit, pare-se, pe la sfar§itul veacului al XVII-lea
sau inceputul celui de al XVIII-lea '.
Articole Despre opera lui Stavrinos au scris: Eugenio Predescu un
despre articol in Magazinul istoric pentru Dacia, 1 (1845) p. 251-276
Stavrinos supt titlul: Memorialul vistierului Stavrinos. in care se da o analiza
1 Pentru traducerea Erotocritului cf. N. Cartojan, Poema cretand Ero-

tocrit in literatura romdneascd qi izvorul ei necunoscut, in Memoriile Acad.
Rom., sect, lit., ser. III, 7 (1935) p. 85, unde Eliat nu este identificat.
2 Iulian tefAnescu, Epopeea lui Mihai-Viteazul in lumea greco-ruseascd
in secolii 17 qi 18, in Revista istoricli romiind, 4 (1934) p. 141 174 si in
extras.
MODELELE SI IMITATORII LUI STAVRINOS 121
a cronicii. In revista Literatura §i Arta romeinei, 1 (1896) p.

280-291, G. Dem. Teodorescu a scris un articol lung supt ti tlul:
Serien i neogrece despre Romani; Vistierul Stavrinos ,,si Mitropolitul
Matei al Mirelor, Mrà vreo contributie nou4. Tot acolo, 2 (1897)
p. 26-30 §i. 307-327, G. Dem. Teodorescu reproduce traducerea
lui Eliat. Vezi si N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti
1935, in indice s. v. Stavrinos si P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul,
Bucuresti 1936, in indice s. v. Stavrinos.
Modelele i imitatorii lui Stavrinos.

InsemnRatea unei opere nu rezidà de multe ori numai in
valoarea ei intrinsecd, mare sau micà, ci §i in sentimentele de
admiratie, de pretuire sau de pacere, pe care le-a provocat la
contemporani sau la generatiile posterioare, indiferent dac6 pe
drept sau pe nedrept. Cele mai inalte valori din sistemele filosofice
grecefti de sigur n'au trecut in doctrina crestinismului, dar ce
corespundea mentalifdtii si nevoilor practice ale crestinismului
primitiv a intrat In doctrina lui §i a provocat entusiasmul erei
noug, influentand astfel omenirea mai mult cleat, achizitiile sub-
tile ale unor sisteme filosofice, cari nu erau accesibile lumii de
atunci. Tot asa, din intreaga literaturei bizantinei au fost traduse,
imitate sau prelucrate multe opere si nu din cele mai bune ha
dimpotriv6 in literaturile slave sau balcanice, dar aceste opere
au trä'it si influentat o lume intreag6 mai mult decAt altele de o
calitate superioarà. De multe ori o operà nu valoreazä nimic sau
foarte putin in literatura in care s'a produs, cap4t4 ins6 o va-
loare mare prin faptul c'a" a influentat sau a Osit imitatori in alt
mediu sau la r6stimpuri indepàrtate de data aparitiei ei, &Mid
astfel nastere altor opere, nu rareori superioare modelului.
Dac6 opera poetic6 a lui Stavrinos nu are o valoare mare

pentru istorie si mai putin pentru literaturà, totusi prin faptul
Ca' a avut numeroase editii si a fost imitatä si plagiatà färäl jen6
timp de cloud secole, capàtà o deosebità insemnätate. Ca." a fost
utilizatä ca izvor istoric (precum am väzut mai sus) e firesc;

fiind vistierul lui Mihai Viteazul §i in imediatä apropiere a lui,
Stavrinos a descris ca martor ocular epopeea eroului säu §i astfel
trebuia neapärat sä serveascä ca izvor istoric cronicarilor romani,
care au §i povestit unele amänunte din tragedia lui Mihai dupà
naratiunea rimatä a vistierului. Cä s'a gäsit un traducnor slay,
care sä intercaleze in traducerea slavä a unui cronograf grecesc
aproape toatà povestirea lui Stavrinos e un fapt foarte rar §i
interesant in sine, fiindc6 ne dovede§te räsunetul pe care l-a avut
§i la slavi epopeea de scurtä duratà a lui Mihai. De räsunetul vi-
tejiilor lui Mihai In con§tiinta Grecilor contemporani §i de nädej-
diile trezite pentru scuturarea jugului grecesc prin ajutorul lui,
am vorbit mai sus. Poporul grecesc s'a informat despre faptele
lui Mihai poate §i din alte izvoare, sigur lug este c6 izvorul lui
principal a fost opera lui Stavrinos, cäci a§a se explicä numeroasele
editii care iesiau necontenit din teascurile venetiene in secolul al
XVII-lea §i al XVIII-lea. i dacä continutul operei vistierului a
pläcut, fiinded corespundea mentalitätii §i sperantelor Grecilor,
forma poetic4 naivä a povestirei, imitänd poeziile populare, a
cucerit mai multi versificatori greci de atunci, care au sorbit
a§a de lacom din Castalia poetic4 a lui Stavrinos, incAt in apoasele
lor produse se väd undele neasimilate ale izvorului lor inspirator.
Opera poetic6 a lui Stavrinos a fost räspanditä In cele patru un-
ghiuri ale lumii elenice §i a pläcut a§a de mult, incAt o vedem ca
pe un räu subteran apäränd la suprafatà in intervale depärtate
In imitatii and in Epir, cänd in Peloponez, Creta, Hios sau In
Polonia.
Ceea ce am spus pentru Stavrinos se intämplä §i cu privire

la continuatorul säu Matei al Mirelor, care, dAnd o povestire
rimatà in limba greacä popularà a celor petrecute supt ochii lui,
§i intretesänd In ea, pe laugh' multe aluzii la starea vrednic6 de
plans a Grecilor de atunci, §i un Threnos (0Avoq), o plängere
pentru cäderea Constantinopolului, a pläcut contemporanilor §.1 a
fost imitat panà la plagiat de versificatori posteriori. Cum ins'ä
cronica rimatà a lui Stavrinos era editatä impreunä cu opera lui
Matei, (dupsä cum am vdzut mai sus) imitatorii luau versuri
cAnd dela unul, cand dela altul, nu rareori §i dela amândoi.
MODELELE SI IMITATORII LUI STAVRINO S 123
Dar daca Stavrinos a placut contemporanilor, se datore§te in Stavrinos

mare parte §i faptului cá in povestirea sa a imitat poezia populara imiteaza
poezia
greaca, din care nu rareori intercaleaza versuri intregi. Adevärat popular.
e ca pe atunci nu existau colectiuni de poezii populare, din care
sa swath' Stavrinos ce Ii parea potrivit, dar trebue observat ea
Grecii in comparatie cu alte popoare, §tiau pe din afara foarte
multe poezii populare, §i de sigur Stavrinos, care dei fail talent
poetic dar cu inclinare spre poezie, a gäsit in reminiscentele sale
versurile populare potrivite pe care le-a rasadit in povestirea sa 1.
CA i-a placut poezia arata i faptul ca el s'a incumetat sa cante
vitejiile lui Mihai intr'o cronica rimata.
A§a de pilda., &and Stavrinos se intreaba:
"Apo,. xoct TE TEvr)xev CapévT-%6 Mczc'alg;

7coiíneTeg .36 Ccxoúcs0.7ptev ixeiç xoci 7Tpò
o6si crróv Xáv-1 ar,&67)xev, o68i cm* MrcoyaavEccv,

7r6pcc. elq Tovpx1, , o6K ei.g BXccxEccv,
1.2.6vov thapcixov ncasp...5" crT7N T6pTag T6 XL6óc8E.
(Oare ce s'o fi facut Mihai Voc1.4?

Nici ieri, nici alaltaieri nu s'a auzit nicaieri
vorbindu-se de el. Nu s'a dus nici la
Han, nici in Moldova, nici dincolo in Turcia,
nici in Tara Romaneasca, ci se lupta cu
un balaur in campiile Turdei),
imiteaza poezia populara greaca, in care asemenea intrebäri puse
de poet revin foarte des.
Compara i poezia populara despre Milionis:
Kúpce vc3c ykv7)xev XpijaTog 11/171Xt6v;

063è crròv Bda-co cpcicwpcs, o6ai crAv Kp6cc Bpúcm.
1 Despre colectiuni de poezii populare grecesti vezi A. Steinmetz, Un-

tersuchungen zu den Klephtenliedern, in AaoyeaTta, I (1929 1932) p.
305-321.
2 Vezi E. Legrand, Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire relatifs
et la Turquie et aux Principautés Danubiennes, Paris 1877, p. 120, v. 1227
1228 si 1235-1237.
eIrcocv 7répoc nipoccre x' Lr7lye Tcpòq rv "Ap-ro:

X' in-4e crx7ec6o Tòv xcc-6) ta 8uò &yak j.
(Doamne, oare ce s'o fi Mcut Hristo Milionis ?
Nu s'a vgzut nici la Valto, nici la Kria Vrisi.
Ni s'a spus c6 a trecut dincolo 0 s'a dus spre Arta
0 a luat ca rob pe cadiu impreun6 cu douà agale)
Ian.' 0 o altà poezie popular 5 despre Colocotronii cu asemenea
Intreb6ri:
Xpca-c-k, yvocv o KoXoxo-rpcovocZoc;

Mecvr) cpocívov-rocc crzòv Meyoc Acixxo.
'0 eoacopecx-qq xeces-cocc crrilv ZóczuvOo crrò xeca-cpo
xcci. 1-6 Mopci ayvávTelie xcci, rò MopcFc 'yvcarceiJec 2
(Hristoase, oare ce s'o fi Mcut Colocotronii ?

Nu se vdd nici In Mani, nici In Mega Laco.
Tudoraki stà la Zante In cetate
prive0e spre Morià).
1 Popularia carmina graeciae recentioris, ed. Arnoldus Passow, Lipsiae

1860, p. 5, nr. 1, v. 4-7 si N. G. Politis, 'Esd.oyal 07tò Tel róctym'Aca -toe,
È22rpnxoz3 2aoi, Atena 1925, p. 57, nr. 49, V. 4-7.
2 AaoyeaTta, 11 (1934-1937) p. 192, nr. 2, v. 1-4. Cp. si alte poezii
cu aceeasi intrebare in Popularia carnzina Graeciae recentioris, ed. Arnoldus
Passow, p. 31, nr. 36, V. 28-31; p. 43, nr. 46, v. 51-52; p. 44, nr. 49,
v. 1-2; p. 52, nr. 61, v. 3-7; p. 69, nr. 83, v. 4-7. La fel si in alte poezii
populare, vezi Aaoyocupta, 1 (1909) p. 256, 0 260-263. E. Legrand, /oc. cit.
p. 121, nota 1, Cu privire la aceste versuri spune: Stavrinos semble avoir voulu
imiter ici le début de certaines chansons populaires, par exemple celle-ci:
TI x-cúrcog Ely'r co i5 yíve-cat xcd, povroc pLóc 1/eyeckt);
Toucpéxtoc rc6cproove xcei crret f3ouvec powcoi5ve
\d a yc'ctLo rcé crow; irvac rccanlyúpt. ;
0 i5Tea yo'cv,o rcécp-couve, o i5-ce cre Tcviyóp.
(De unde sgomotul care se face, de unde vuitul mare. Multe pusti detund
bubuiesc In munti. Nu cumva se descarcd la vreo nuntd, nu cumva la
vreo särbdtoare? Nu se descarca nici la nuntd, nici la sdrbdtoare). Dar in
afara de punerea intrebärilor, versurile lui Stavrinos nu au nimic comun
cu versurile citate de Legrand, pe cand versurile din poeziile populare despre
Milionis i Colocotronii date de mine mai sus sant cat se ponte de aproape
Versurile 1241-1244 ale lui Stavrinos sunt de asemenea remi-

niscente din poezia populard:
Míocv cpcovilv adOolaev Thv xapacav acpayplvl 1

7co5 da-re, no0Jolxcfcpta p.ou x ç civapetcol.tivoc;
'ErcócpTe T& curctecfotta crocq x' éMi-re Ccpp.a-roNikvoc,
va 1.).é yXúae-re dare, 'aro, cpf,Xoc Imo 11.7ccrretz.tAvoc.
(Un tipet a scos cu Mima Indureratà.

Unde Anteti, vitejilor mei tovaràsi? luati-v4
sàbiile si veniti inarmati ca sä" má scdpati
de aci, iubiti prieteni).
Compar6 poezia popularà greac5.:
K' yX(Txraoc T' «lsovoXcasT., CcOovoÀoaeT. xcia X6-yet.:

T6 70 5 'a're, rcoc)alx&ptoc [IOU, xai (76, 134 tPuzork tiou;
FL&7T6cpTe T6 xecgat. !mu, T6 gpwo xeyeat 2.
limba lui dulce, limba lui de privighetoare, vorbeste

spune: unde sânteti, vitejilor mei, si tu copilul meu de
suflet? Luati-mi capul, nenorocitul meu cap).
de intrebärile i rdspunsurile lui Stavrinos. In poeziile populare grecesti

revine foarte des figura retoric'a a Intrebdrilor puse si räspunsurilor date de
poet. Dupä ce se pune o Intrebare, la care se dau diferite r'aspunsuri probabile,
In sfarsit se resping toate si se da' adevarata cauza a evenimentelor. Cred
Ca nu e nevoie sa relev oh chiar daca' poeziile populare, citate de mine mai
sus, sunt mai moderne decal Stavrinos, asemenea versuri cu tntrebäri
raspunsuri tipice s'au transmis din modelele populare mai vechi i se repeta'
mereu, potrivindu-se persoanelor i imprejurärilor.
Kocp8r24 cr9cewiv-/ insemneaza inima" indureratei 0 nu striípunsei, cum
traduce I. C. Maxim In Tezaur de monumente istorice, adunate de A. Papiu
Ilarian, Bucuresti 1862, vol. 1 p. 324. Expresia accpatec acpccw6v7) revine
In poezia populard greacd: (.1 xcep&ETCa [Lou crpcz1/1/6v7) xcei ciatzocpovet,t1L6v7),
vezi P. Legrand, ibid., p. 123, n. 1.
2 Vezi Neugriechische Volkslieder, gesammelt von Werner von flaxt-
imusen, herausgegeben von Karl Schulte Kemminghausen und Gustav Soyter,
Miinchen I. W. 1935, p. 40, v. 15-17; cf. si p. 42, v. 8: rco5 'CPTC mat&
roS MTC6TO:p71, ITC4L8Lck TO5 KOUTOVEY-OU (unde sunteti, bàieii lui Botaris,
bdietii lui Cutonicos?) i Passow, op. cit., p. 74, nr. 89, v. 14-15.
Asemängor i in urmàtoarea poezie popularà:
cpcovor.iXoc &rope Gay nc0Japtcfcpc no15Tocv:

11o3crre rcoc/M7xocpcfcxcec vou Xtyoc xoct IroccvelAvcc,
vap0-77e voc necps-re &re Toúq Exaoxovccipoue.
(A scos un tipàt ascutit ca de voinic ce era:

Unde sunteti, vitejilor mei, putini dar renumiti
s6 veniti s4 mà luati din mainile cainilor de Coniari).
Stavrinos Dar nu numai poezia popular% propriu zisà, ci i p oemele scrise
imiteazà In limba popularsä, unele anonime, altele cu nume de autor, manu-
poemele
popular° scrise sau ieOte din teascurile venetiene, au influentat vklit pe
Stavrinos.
Stavrinos incepe introducerea povestirei sale cu versurile:
Atincrtg 7tocveccúp.occrroq, ptp.cc c.Lpocco-dc-cr,

T)Vgzoustv ot ppeml.toc noXXec noect.vo-recrrl.
care 11186 sunt vddit imitate dupà Apocopos al lui Bergadis:
'Arcentorcoç Tos" Mrcepyoc8-71, ()ELM Xoycco-cec-cr)

'rvgzoucrcv O 9p6vctLot. -rcoWc rcoOetvo-rec-c-/.
Passow, op. cit., p. 35, nr. 41, v. 34-36; cf. §i ibid., p. 53, nr. 61,
v. 12-14; p. 81, nr. 100, v. 21-24; p. 83, nr. 102, v. 9-11; p. 125, nr.
165, v. 7-9.
[Si cand Stavrinos spune (versurile 1139-1140):
TS2 Tc&cpeg vi5v pocylos-re, 86v8pa eppeCo.)0.7]-7e,
xcd, crag Pouvee 0.(w)v-hcsoe-re, zed. xo'cl.erroe Xure-10-iiTe.
tot versuri populare imiteaz5.:
Boma, vee xeovíavre, xeetercoe, [Li) ncxxvececA-re,
ppuaoneç xpúo vepò vet. (Li) xpoua-rccUecreijore.
Vezi Raxthausen, op. cit., p. 72, nr. 28, v. 4-5 si Passow, op. cit., p. 28,
nr. 31, v. 8-9 §i p. 238, nr. 320, v. 4-5 i nr. 321, v. 4-5. Aceste ver-
suri revin i in Threnosul pentru caderea Constantinopolului:
'Eadg pouvec 6.Fenrirse.re %al itiorocee payee-77e
met noTa[eol cpupc'coom met. ppúcseg 4pocere,
vezi eefjvog dvcoiníttov notvroij bit Tfi dAcbast rfiç KooaravrtvovneAeon pu-
blicat de D. Russo in ziarul Hcrceis (Bucure§ti), 29 Mai 1903].
Primul vers a fost putin schimbat de Stavrinos, al doilea insä

a fost luat textual dela modelul s6u. Dar si ultimele versuri Cu
care îi incheie opera Stavrinos (v. 1311-1312):
&Ice lloc-cpE 'TE xcct Yi xat nveúl.L.00TC 'AyEy
-rEf.) ico-rh xoct 7c9dcerrnwo, Cleg? Tep TrCarrowrícp.
sunt vàdit hnprumutate dela sfarsitul poemei lui Bergadis cu rima

cu tot:
A6Ecc llourpt xoct YL(1). xoct Ilvelfy.cerc eAyft.?
TC7) rcom-rh [Lao xoct OECIS xoct rckfccrrn nocvoctsicp 1.
Dar si versul cu care incepe povestirea sa Stavrinos (v. 39):

'O vok LOO [ti nocpoomq. xe XoyLap.6q 1.,tor) pipveL
pare a fi imitat dupà cArt,i populare. Intru cAtva asemänätor e §i

inceputul Pkingerii pentru moartea lui Limbona:
llocpccxcvEfc [Le 6 ol'ipocvóq, áva-roXii xoct s6..4
cand Stavrinos serie (v. 1294):
Tó pc74 [Lao icrxoTtcre-ixev ix TEA) aocxptxlv x1'.)[Loc
de sigur imità cdrti populare. Cp. de pildà versurile 530-531

din poezia insträindrii flept EEvt-rebx4:
Aotn6v 7.010v oú al'ivoct.tat -m5pcc atá vá ypectko
cpocp[Láxca 7so?adc 6 voi% ou éo-xo-cf.a.013.
1 Cartea popularà ' An5xono; Tal; Mnseyaviiij a fost retipdrità la 1870 de

E. Legrand In Collection de Monuments pour servir à l'étude de la langue ?ido-
hellénique (nr. 9), dup. editiile venetiene din 1667 i 1721. 0 altä. editie a
dat tot E. Legrand, in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, tom. 2
p. 94 122, dupti editia venetianà din 1534. Prima editie este din 1519
descrisa de E. Legrand In Bibliographie hellénique 15-16 siècles, vol. 3 p. 249
250. Pentru edipile din 1534 i 1543 vezi Legrand, ibid., la anii respectivi.
Legrand a observat cà Stavrinos In cele doud versuri dela Inceputul po-
vestirii sale se ja dupä Bergadis, vezi Recueil de poèmes historiques en grec
vulgaire publiés par É. Legrand, Paris 1877, p. 29, n.
Legrand, Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 2 p. 126.
loan lialitzunakis, i'AOnvar.xof) xcL512cog naeolAar) ro() neel 6-1,trelag
not4,uarog in II eay,aarcEat srfjg' Axa672,utags 44.075o, 1 (1935) nr. 6, p.19, v.530-531.
Dar Stavrinos trebue s'a.' fi avut inaintea ochilor i povestirea

populara rimath' despre Belizarie, fiindc6 in poema sa vedem
vorbeste de el (v. 1272), iar ceea ce spune inteun capitol aparte
despre invidie (v. 1095-1160), care invidie a pricinuit asasinarea
lui Mihai Viteazul, revine in mai multe versuri si In filada popularà
greac6 despre Belizarie in care se dä drept caug principalà a
disgratiei generalului bizantin tot invidia 1
Numele In Poemele populare vechi grecesti dau de multe ori numele au-
subscriptie torului, cAteodatà cu amdnunte biografice despre el si despre
data compunerii, in subscriptie, la starsitul poemei, uneori la in-
ceput, rareori la inceput i sfArsit. Altà data', pentru motive pe
care nu le cunoastem, dar putem cateodatà sä." le ghicim frica
persecutdilor autorit4ilor turcesti de pildd autorii evitä
dea numele pe fata, dar dau semnele corpului, mânei sau ale obra-
zului, ca s'ä fie identificati de cunoscutii lor ; avem i cazuri unde
numele autorului se dà in acrostihul primelor versuri. Mai toti
nu uità sä" cearà i iertare dela cititor pentru greselile operei, in-
vocand nepriceperea lor 2
Vezi Povestea despre Belizarie In Carmina graeca medii aevi, ed. G.
Wagner, Leipzig 1874, versurile 13-34, 435, 694 etc. Filada despre Beli-
zarie s'a publicat de mai multe ori. Prima editie cunoscutä e din 1548, descrisä
de E. Legrand in Bibliographie hellénique 15-16 siècles, vol. 1 p. 281. Legrand
mai descrie si ed. din 1554, vol. 1 p. 296, ed. din 1562, vol. 2 p. 190, ed. din
1577, vol. 4 p. 209, etc. 0 altä redactiune a acestei povestiri a dat acum In
urmä R. Cantarela In Studi bizantini e neoellenici, 4 (1935).
2 Trivolis, In a sa 'km& Tar; Taytantgqa, Venetia 1521, isi dà amAnun-
tele biografice la sfärsitul operei sale, vezi retipärirea Muth' de E. Legrand,
Histoire de Tagiapiera, Paris 1875, p. 46. In poema 'him& Tío"v yvyameo-y
rcb-y ;sa2(7.,y ;sal Tao ;swab-y, tipäritä la 1549, autorul loan Ventranos din Nauplia
Isi dà numele la sfärsit, E. Legrand, Bibliographic hellénique 15-16 siècles,
vol. 1 p. 282. $i la filadele '.4.2aay6qog 6 Mwsc6o5y din anul 1553 si 'Ana-
Actlyto; tot din 1553, stirile biografice se dau la sfärsit, vezi E. Legrand,
op. cit., p. 287 s't 289. Bergadis in al sau 'Anórconog din anul 1534
dà numele la inceputul poemei vezi E. Legrand, op. cit., p. 218 si acelasi,
Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 94. Dimitrie Zenos, tipd-
rind la 1543 poema Hiy0og Oaydrov, isi dà numele i anaänunte biografice
la inceput, vezi P. Legrand, tot acolo, vol. 1 p. 240; tot la inceputul poemei
sale din 1571 da amänunte biografice i Achelis, vezi P. Gentil de Ven-
dosme et Antoine Achélis, Le siege de Malte, ed. H. Pernot, Paris 1910, p.
80; GeorghillAs, in poema sa T6 Oayartx6y Z77g 1366ov, isi (1à numele la inceput
si la sfärsit, vezi editia Legrand In Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 1 p. 203,
MODELELE $1 IMITATORII LUI STAVRINOS 129
Subscriptia poemei lui Stavrinos, in care ki dà numele i arda"-

nuntele biografice, e imitatà de sigur dupà alte csárti populare,
dup6 care anume, nu se poate apune precis, fiindcA toate prezina
asemAnAri mai mult sau mai putin tipice. Dar e foarte probabil
cá Stavrinos a avut inaintea ochilor pe Dimitrie Zenos, care,
reeditAnd la 1543 poema lIgvOog Oanítov, a insotit-o de un prolog
In care îsi dà numele i anul compunerei operei:
vec v.cfceesz Xorzóv Cra .767cov kurcral

7c6votg xoci acELen-ryn, xcci notog Tó &wad."
ArgliorpLog xcce óvol.r.cc, Zi¡vog
¿roroi'cu7c60-1xe Tilv 8E41 [Lo u yv4.7)1.
Uta' i amAnuntele date de Stavrinos la sfArsitull poemei

sale:
"Av W.Xess v& ti.aes-s xcct 116vcc noc-cpEaoc

Mcacravi) x6pci: [Lou, ro 5 A6Xßt.vou lizgacc.
Tó 6volvi vol) E-rocuptv6q, Byrrtricplq -cr') 'retv61.11.

6voçky6 gypottla at.x-h tiou yv61./.1 2.
Asem4narea e prea mare, asa IncAt e foarte probabil cA Sta-

vrinos a imitat pe Zenos. Rima ira.v61.0 cu yvd*/ la amAndoi
(dupà care urmeazA laude pentru Sf. Treime in sase versuri la
Zenos, condensate In douäl la Stavrinos) ne ara-CA &A nu e numai o
simplà coincidentd, ci o imitare aproape textualà.
209 si 225. Autorul Pldngerii pentru cdderea Constantinopolului (publicata

de Legrand, op. cit., vol. 1 P. 169-202), spune cá 1i ascunde numele pentru
motivele pe care le stie el, 1i cid insä semnele particulare ale corpului, V.
1019-1026. Marcu Defaranas, autorul poemei din 1543: Aóyot 5t6ax-rowl rofy
arar* nek róv vi6v, 1i (Id numele in acrostihul versurilor 123-151, vezi
editia fácutd de Sitsa Karaiskakis, Atena 1933, p. 4.
M'am mdrginit sd dau aci exemple numai din literatura mai veche ; in
sec. al 17-lea si al 18-lea obiceiul acesta continuá in scard mare ; cititorul
va gdsi mai jos cdteva exemple printre imitatorii lui Stavrinos.
1 P. Legrand, Bibliographie hellénique 15-16 siècles, vol. 1 p. 240.
2 Editia Legrand, versurile 1301-1307.
9
Dar spre intilrirea acestei afirmatii vin i versurile din Zenos:

Ke &ro' Tdcvarvd)axess xat acç 7CO5
eek iÀ 7c60ov -rò anlycla-rev.
verc crk po.1011crn
xat CTOX6pLO 7C&VTOTE nocrik vec p.,7)Uv Xeít,lm,
-n)v kiptv TOD 7cavecyaeoç vec crelq clnoxaXqn 1.
care sunt vAdit imitate de Stavrinos:

"OcroL ávaytyckxest xat &rol. 8L.try-da0e
eleip.7yre xat apaXT6v wic 1.4 [A AaacmpZere 2.
E de observat 61 pe cele patru versuri din Zenos, Stavrinos

le-a condensat In dou5.
Stavrinos i Matei al Mirelor imitati

de Diacrusis.
[Partea referitoare la imitaterii lui Stcwrinos a r4mas nere-
dactat6. In cele ce urmeazá. (pAnà la p. 145) dá'm materialul pe fise:
Antim Diaernsis, care când a imbrAcat rasa càlug6reascA a
primit numele de Akakios, a scris o lung6 poem6 supt titlul:
Adrnacç crsExcov To5 amor) rcoXou -roí") iv vilacp KA-rn
yevovivou, órcoía neptixer. olOolpírrgra xat aiximacocríav ,r6Sv c106cav
'AyapeoLív xat neág ixopEetxrav 6xL [16vov Tec XavLec xat -rò P6Oup.vov,
xoct iDlov Tò Wjai xat aov gva noWev.oillat xat aú-rò Meyeao
Ketcrrpo, cruv-reedcra napa 'Aveítz,ou lepop.ováxou, Toi5 &Cc Toi.") acto°
xat rkyyeXt,xo5 azilp.wrog 'AxaxEcp) pz-rovoliaaegv-roq Toi5 ALaxpolScrrl, Tor,
lx 1-71g vilcrou KecpaXkotccq 6pp.o.n.tivoy, xat 7TpOTOTCCaestcroc elq -cok
oixdocq akoi..") dcvc0611,aat, xat atacp6potq rcpcxsahxat.g, xat
vecocrri. tzeTaTuncoOsZaa xat pz-rec radcr-r% int.p..eXeíaq atopOcoOstcra.
'Eve'rblert, 7capac BaXevrtvcp -ccT) MordaT) ,axo0".
I E. Legrand, B ibliographie hell. 15-16 siècles , vol. 1 p. 240.

2 Editia Legrand, v. 1291-1292.
3 Vezi 'O xenztxdg "neblepog ( 1645-1669 ) anUor)tOv gA27 tx6 v
no ti buchcov 'Ayetvou Ataxpoúa.1), McepEyou Z y e au»syky.rcay xcd,
ex8t8op.iyow 6rcò -re) cipxy.ay8Orou 'A y cc 0 cc y y 6X o u FE poux x Triest
1908, p. 67-120.
STAVRINOS $1 MATEI AL MIRELOR IMITATI DE DIACRUSIS 131
Din titlul de mai sus rezultá cá poema lui Diacrusis s'a

publicat mai intAi la 1667 si cä la 1679 s'a retipárit. Dar fiindc6
In asemenea retipáriri editorii se márgineau sà corecteze numai
greselile de tipar, presupun c6 noua editie nu diferá, in ceea ce
priveste continutul, de prima. O comparatie atentá a poemei lui
Diacrusis cu poema lui Stavrinos si Cronica lui Matei al Mirelor
ne va convinge &g. Diacrusis a imitat in multe párti, ha ceva
mai mult, a plagiat modelele sale in asa fel, incat versuri intregi
au fost transplantate din acele poeme in opera sa, cum vom
vedea imediat:
Stavrinos versurile 189-194 1
eloyadc-roc &cape xcaec va 7.4ç elq -rin ix0p6v ¡Lou,
va Tini 7ccclo71ç ykhyopoc Tólo so5Xov Tòv atx6v ¡Lou,
67-coi3 .76v eixcc 8o3Aov ¡Lou, 3jTOV xoct varco-re¡L¡Livoç,
xca Tc4cc cr-gx' inclvo) ilou aecv sp&xog clypc6)4voç,
>toa xecXoccrev Toc74 xd)poccç ¡Lo°, -rec xeccrrn xat -ròv T6TCOV,
7CO5 x6F3ecrev ó necnnoç ¡Lo° ve'rec TCEpEacnov X67COV.
Diacrusis p. 74, versurile 11-14:

(Douacscfurce &cape Tco?aec xcct aúpe cs.ròv lx0p6v ¡Lou,
va Tòv xorldccrlç Te. 1101.7C6V, 1A NXVICC atx6v ¡Lou,
noi5 xdaoccre TocZç z6pacq ¡Lou, -pi xeccrwl xoct Tòv Terrcov,
7c0i3 xipaccrev ó neurrroç ¡Lou 4a -còv rceptacrov x67-cov.
Stavrinos versurile 217-218:

Kat ocirròv mica' TOV (...wrocv6v, xoct pipe -coy ae¡Lbov,
vec bacx/pco Te, xcotóv 7CO5 11.6SXEL xalLo.y.évov.

Ke .6,Òv 'sin pkyocv Mácrropoc cpép' Toy is6) cii viva,
V& bacx-haco Tac xocxa rcori 12 gxec xcy.o.nlévoc.

"HM; cppíZov, a-rivccov m'a ayilvIcse calprl-
ecvapecco¡Lboc, xXcdxsoure eiç -re, xocxbv TCO5 yEvn.
04 -Hp peycZkelv dcauctelc x' etç T'O auxocpawrícc
'ç ocircóv Tóv ricypoc Tóv xcaew nor) ab etzsv allía.
i Vezi ed. Legrand in Recueil de poemes historiques en grec vulgaire rela-
tifs a la Turquie et aux Principautés Danubiennes, Paris 1877 p. 42
9.
Diacrusis p. 94, versurile 11-12 §i. 17-18:

"HXte, cp4ov, aTivaov, xat D-pipolcre, crekhvil,
Iltxpoí, pxydaot xXa6craTe dig T6 xax6v nor)
Etq Thy vzyclav &&m& xat atq auesTuxEa,
'ç &kip xd)pavtV xaX1r.), not; aév el:xev atTía.

xod. -71Xte, cpgov 'ç ecktía,
xat adq, Pouvá, ,5pvtirraTe xat xXa6o.aTe, NpEm,
TE crhy-ep' éyxpepEcrelxv, TiLv XptaTtavc7», 6 crc6Xoq.

o6pavé xat i¡Xtel cpgov rv clamEav,
xca crik vecpaatç xXa6craTe, xcei. )0tOCISCTOCTE, 011 goc
7CC7.4 TC? ixxXrptoccq Cleoi3 o (Ivo[Lot xalor)art.

Kai rcpbsec %kit T6%) .09,E6o.wratcc n6Tpatç xat Tex EúXa
sat 6EpxoNtrg xat nt-vireg 6?,a Ter& cliacc.

lOtocl'icroc-ce .09,teepec, ni-c.pacq xoci. 'sac Eaoc
xat atpxovre4 xcci nivvreq, &bap: ta TeC SOLAXCC.

"S2 7.ciTpou.q, v3v6ayEcrete. aivapa, epgo3071Te
xat creT,g, Pouvec, O'plvilcreTe. xat, xecvnot, Xurrq05jre.

Koc adq n6Tpatq, payEcraTe, sivrpoc 4pgo)OrilTe
pouvec xc 3p xXa6craTs xat xeciinot Xury)071-re.

"Oacbc Coccycvc'ocrxest xcci. sao?. ar,,,yEia0s,
ickv e6p5jTe xat cryakróv, vec 1.4 ti1 faacrcpwate.

Kat oti:ç ro3 Tip) 3ca We're xoct ao tv ypcxä'c're
86op.occXGC7CCC pocxxVS, ytec vec è auyxo)paiTs.
STAVRINOS SI MATEI AL MIRELOR IMITATI DE DIACRUSIS 133
Stavrinos versurile 1301-1302 0 1305-1308:

"Av 0-6XeTe vá (.1,á0e-re XOCG li.évoc -Op rca-rpEaot
Moaaravi) xeopoc 1100, TO ti ,6.6X6tvou
Tò 6vo[i.ck tLou ETocupw6q, I7laTLecp7)q 1.6 'MVO VA
1./.6vog iyio 1.6 gypco¡Ax auch (mu 1v61.4.1.
éxer. 1.16a«. ek 'EpaeMáv 'ç -r.71q Ilía-rp7p7q xáa-rpov
ix6c0t.croc xoci, T6SypatPcc. vlf)x-roc -rò Icrrpov.
Diacrusis p. 117, versurile 23-25 0 p. 118, versurile 17-20:

'Kb ,0-eXilcrng xod, Lq.) vá 6vol_tá tkou
'Axcatoq ÌepolAvocxoq, Ataxpolixr% yeveLá !Lou
Daá xcd. -;) noc-rpEaoc [Lou, v.7¡croq Kecpoc?aqvto:,...
E-rip Bevev.à gypo4oc cixousilévr) zoSpcc
gTar, X0C6e0g .2:0o)peiq XQC TV ata.6cgetg -rWpoc
ITyouv ek -rò xocturavotpLò -rob' gym rewpyíou
ixei: Tip iTeXeíoxycx ç 6E. "roi3 KupEou.
Dar Diacrusis nu imprumutà dela poema lui Stavrinos numai

versuri intregi, ci §i metrul. Stavrinos scrie a doua sa prefatä
in yersuri de 8 silabe iar povestirea in versuri de 15 silabe. Tot
a§a face §i Diacrusis scriind prefata sa in versuri de 8 silabe iar
povestirea in versuri de 15 silabe §i incepAnd chiar prefata sa
cu primul vers din prefata lui Stavrinos.
Stavrinos p. 28:
"Evecc crrEZ cvoc ypcy.tilvot. IIgvacAol, xoci rconveplvot
Diacrusis p. 68:
feríxot, etv' MT) ypcwlvot II allopcpot, xo ouveplvor.
Se vede Ca' Diacrusis, a utilizat pe Stavrinos inteo editie in

care era la sfAr§it §i opera lui Matei al Mirelor, fiindcd §i dela
acesta a luat o multime de versuri.
Matei al Mirelor, versurile 55-56 1:
Nec 4jvcct, ek vO raivxpóvoug inepzollevouq,
vá Inar.voi3aLv f3a-repov noUoi -rok 7CE pcca[26voug,
Mate i al Mirelor, 'low& TC45 V xa-ree rip OirmoNaxiav zdeo0évrcov, ed. n.

Legrand In Bibliothèque grecque oulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 231-333.

Kai, vefpoct çiveúp.lat xp6vouç cinspacrp.6vouç,
ç' ixef.vouç 7o5 cúpEaxovrat ircepxoplvouq.
Matei al Mirelor versurile 2329-2332:

'07C' gZ01.1,EV acfcppoq p.ocç pAaoc elç EnavEocv,
X' elq Tec xov-rpec xec-cepya noúvocc 'ç Bevetiocv,
vI a0oucrt, -rò anoc01, -ròv To5pxov vI xo-rckovv,
va nolpouv 1-6 ploccríXecov xoci, taç va liaq ad3crouv.

11o5 etzeç Taç araocç aou v.é.aoc elq EnavEocv
xoci. 'ç X0VTpa -ra xecTepya no5 'Vol.. 'ç BeveTf.av,
va gX0wat p,é -rò anoc01, -ròv To5pxov va axo-cylaouv
va necpouv app,&-cav -roo xoci. vec aé 'XeuTeprlaouv.
Matei al Mirelor, versurile 2365-2366:

Kod app.oc-ca xai ypcfcp.p.oc-ra xai. 8-coXoyía
ha) -r' 1:sc7cç p&vx xcd15) no?ail ecvapda.
Diacrusis p. 112, versurile 28:
Ei yp&(i(ioc'r xoc pp.aToc, daxa x6a 'ç rilv dcvapetav,

" xat va s'Ex« secxpuoc &napa aav noTolp.c,
v1xXacev xocp&oc [Lou 6Scrre TCO5 V' etnoxcfcp4],
vdc gxXacya vec ,apíptZa iaév, xpucrh (Lou 116M,
g8épva -rec crrhOl p.ou p.é 1,crxúv 1.cou ökr).
eplvi6 ce, 116M ou Aoc[inpc, xcd xXod.co aLa aba,
nc7K Ineaeq, gxXcvéç elq zeZpaç 1-05 xoc0évoc.

Xptark, va eiza sIxpucc Ccnecpa. crav Tigv flpúo-c,
vec gxXac' xapaía p.ou, ¿are v' ayavaxrhan,
va xXaúao) xoci. vac .01yrIv7)0(7) taxúv p.ou ökr)v
aú-rhyry nepb:Rp,ov xoci, c'exouaplyr]v nacv.
Kp117, zcSpa p.ou xpuci7], Xu7co5p.occ 6a6va,
nük isoux6elq ar,ext. 11&70c o zépcoc Eéva;
STAVRINOS $1 MATEI AL MIRELOR IMITATI DE DIACRLTSIS 135

Mil sly' -ce,c rcocv)lyóptcc, ico3 EN' rcocpplaioccq
ixeívcccq ¿re éyívowcocv (26crov a'coci.g ixxX7FEcccq;

o T& rcocvlytipcdc crou; TCO y a' rrocpplaloccg
ixef.voccq not; &yívovrocv vIcsoc 'ç Tocl:q axxXlaioccg;

'AXXoCtLovov, 7-c,r&Xocpe, xoct 7cc7.4 barcoccrcecOlg
T6poc a -coilsov ..cóv xacpóv Tócsoc xocx8c vet rccie.ng!

o?Jocf.! COaoítkovov1 xoct rc(7.4 btoc-roccrrecOlq,
not') aiv -cò . XrcLUg rco-ce T6CTOC XOCX& rcerchq.

"Enccocrav rcocpcfcxXlcreq xoct a(AoXoyícttq
ExeEvoccq órc' iyEvowcocv ta '7T p0CrEUXCCLq ecytoccg.

"OXot aka ircecti)ouscv xca SooXoyioccg
6xeívoccç 07c0i5 gxocpocv rcpoaeuxoctq CcyfAcq.

Hot)" etv' T6CMC dcycce& 7TO 5 ilcrouv cr-ra.catdvl,
Wo-ecv ocirróv 'sew oópocvòv *rouv Ccoypccpccybrq;

Ilotivoct -cócroc &yocOec, iroí ouv xopToccrtilvr1;
xoc08.4 a'nec xoc-cdcxoprcoq *rouvoc CSTOacrtgvl.

Xúsere, tzemoc, acbcpuov xúae, xapaLcc, newouq,
xXotúaccre D.4ávrt.ov kou-couvok Toòq xp6vol.4.
xtkrocre avoccrrevocwok, )00.a:re ,5p.rpcoaí0cq,
xXoctixsoc-ce &c.ceaosoov öklq 1-75g xccpatocg.
Diacrusis p. 99, versurile 3-4 §i 9-10:

X6crocst acfcxpu' ectrksproc Cad) xccpaacq xoct re6votK,
x?toci3o-re 're( seam Tec Xocvcec, sig TouTouvok -sok xpóvouq....
XUcroore clvoccroevem.,to°g, x6accre ,Bpylvcpatocq,
xXotúaoc-rE xcct ,D.p.hvilcroc-re 6?tylq -r"hq xocp8tocq.

Ozi vou scocv-roS6vocv.e, eivocc Dikrwec aou,
seci?tcv 86q vocq TÓ XeCpLap.CE ar.« 6vol.crec aou
8c7x;r6 1.tocq asevrefc« p.ocq, liccç T-hv TGOtT p 20C,
cróver, sco?ai) sempt8oc.
dcyccvecx-elcrcç xcet
iscoctacucrig vaq, 3607COTCC, 8cec TòTCToday.6v 1.co(g,
xcdp.ag ixcer ocaixaaeg eig zeZpecç TEA( 4c0p6ív
no?t?tec mOtec -e6 tscop.eq cLç vet o-cocppovca0o4cev.

veycc?to86vcci.ce, O'cv dvca. 6pcall6g aou,
scc'atcv vet Av 1Xc'c6ouat. &Cc -e6 g?te6g (sou,.
xcd 86q a'ccú-cok -cac anirstec a6q xoci, TeX stoorpcxec -rocK,
xca aciovec -mug ònoccaev.6q, adwouv Tec Pecaocvec
s.o6g &rcoctacuo-eq 7e-ratac4.c6v TOUG, 'rooxoícoq
Xat -sok ixec-rocaExocas ek zetpccg -riLv IxOpEtiv Touq,
aecv 6 novrhp -sec -rixvcc 'roo vec acoppovraorrac.
Matei al Mirelor, versurile 2477-2478 §i 2481:

'Enoctaeucrk p.ccq, 86cr7c0-roc, -r6 TCTodat.p..6v
xoci. [Lk bcceroc8Exoccreg elg xsZeocg TiLv izepc7no
'ALItec nec?tcv ?tun-hcrou [Lag 6T' ett.toca-ra: acxoí aou.

'Enocíaeua6q vocg, K6pcs, 8tet 7reccíacp.6v floc;
IA -rip auto:ion( xptcrcv o-ou cç xdpocq TCOV IX° pl:JV V.ocq.
sceOttv ?tun-hcrou vocg, g?te6q (sou.

N' dczo* -yX6icraocv pecp6ocpov ecwriq vi aTcl.Lern
zoo MEEIAT.7) Tip) cpcovilv 67roi3 cr Xuacyvást.
STAVRINOS SI MATEI AL MIRELOR IMITATI DE IGNATIE PETRITIS 137

N' Coso67); y?L'acrocv f3c46apov, earriq vec ai Ttp..ecn,
-roil' Mouxcctikrq -;) cpcon, ó7co5 a Awry-71114a.

Bgouv Av Ixx?alcríccv crou xat -rk aorrk eix6vcq,
xai. -ròv crcaupóv 'rew -4.tov IA p*piv XGCTGC [2.6V6q.

Bp*)uv Av ixxXvrEotv act) xat -cacq creTcTk slx6vaq
xat ròv crrocup6 ¶6 Ttp.tov 664ouv xct-rdc tt6vaq.
Stavrinos i Matei al Mirelor imitati de

Ignatie Petritis.
Stavrinos a gäsit un imitator §i in Ignatie Petritis 1. Acesta
i Ignatie Petritis, prelucrätorul epopeei bizantine Dighenis Acritas, pe-
trecea in anul 1650 in TArgoviste de unde trimitea o scrisoare (Tptyatatt.613ev,
6v kV, cromptcp Ac)y' liz.rocynTvtEwoç lastc[tivou) lui Panos Cu numele lumesc
Mavranghelos, vezi Const. Litzica, Catalogul manuscriselor grecevi din Bi-
blioteca Academiei Române, Bucuresti 1909, p. 306, nr. 613 (292), 13; cf.
si G. CAlineseu, Altre notizie sui misionan i cattolici nei paesi romeni, in Di-
plomatarium italicum (al scoalei române din Roma), 2 (1930) p. 395.
Ignatie Petritis impreun6 cu Paisie Ligaridis au ajutat pe Daniil Pano-
nianul la traducerea Indrepteirii legii, publicatä la Thrgoviste in anul 1652,
vezi prefata traducatorului in I. Bianu s'i N. Hodos, Bibliografia romdneascit
cuche, Bucuresti 1903, vol. 1 p. 193; cf. si E. Legrand, Bibliographie hell&
nique, 17 siècle, vol. 4 p. 20.
Dela Ignatie Petritis ne-au rgmas mai multe manuscrise, fie copiate de
el, fie cuprinzand diferite opere alcdtuite sau traduse de el, vezi Sp. Lam-
bros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cambridge 1895-1900
la indice s. v. ' IyváTtoq Xto; iepotAvoczoç. Spyridon and Sophronios Eustratiades,
Catalogue of the greek manuscripts in the library of the Laura on Mount Athos,
Cambridge 1925, la indice s. v. 'IyváTLo; Eepott.6vocxo. Eustratiades and Arcadios,
Catalogue of the greek manuscripts in the library of the monastery of Vatopedi
on Mount Athos, Cambridge 1924, nr. 45344 s'i 212,7; A. Papadopulos-
lierameus, ' Ice000kutrix2) 1302to04xn, Petrograd 1891, vol. 1 la indice, s. V.
'Iyvcfunog lepopívazog XVII si 'Iyvo'cvo; He'rpt.r1G. E. Legrand, Bibliothèque
prelucrAnd In 1670 epopea lui Dighenis Acritas' imità i plagiaz4

In multe pàrti pe Stavrinos i Matei al Mirelor. Nu numai fraze
versuri Intregi din operele lui Stavrinos i Matei al Mirelor
revin cuvânt cu cuvânt In Dighenis Acritas al lui Petr4is, dar
dedicatia lui Petritis este luatà aproape In Intregime dela
Matei al Mirelor. Intocmai cum Azarie i Macarie, imitând pe
cronicarul bizantin Manase, introduc In povestea lor i atribue
eroului lor lupte sau caracterizàri de persoane, facute de Manase
intocmai cum Machiaveli In istoria lui Castruccio, plagiând pe
Diodor din Sicilia atribue eroului säu fapte i cuvinte care erau
la locul lor la Diodor i erau caracterizdri sau fapte istorice ale
lui Agathokles3, a c5.'rui biografie ne (16 Diodo r, dar care erau cu
totul str4ine pentru Castruccio, tot asa i Petritis imprumutd
dela prototipul sgu caracterizgri, laude i episoade, care fdrà
doealà figureazg. In versificatia sa numai fiindc5. le-a Osit in textele
care i-au servit de model.
Dupà cum Stavrinos la sfarsitul poemei sale Ii (16 numele,
patria si imprejurdrile in care a scris poema sa, imitând sfarsitul
lui Bergadis i prologul lui Dimitrie Zenos, tot asa face si Petritis
aproape cu aceleasi cuvinte.
61v Xouviv xai ,D4Xe-rev xat viva Av na-rpf.aa
vcic RcfceeTev xat ,esvoroc vec hge'rev ilepíaa,
Ccnò Xtov etipe-cev eivat yovwcfc
lyvdmov iivo[La, lle'rpftr7) yeveLec ot).
grecque vulgaire, Paris 1902, vol. 6 p. XIXII. A. Papadopulos-Her a-

meus, Maveoyoedaretog #412co04x71 in '0 gv Ecovaravzivowtast 63.4vvaig
cpaaoypeòç av'22oyog, suplimentul vol. 15 (1884) p. 158, nr. 50.
Un ex libris al lui Ignatie Petritis se aflà pe al 3-lea volum din operele
lui Vasile eel Mare, ed. 1638, aflat in Biblioteca Academiei Romane, vezi
Revista istoricci, 19 (1933) p. 16.
.614notg civatozarri TO11 avaestcopivov Atysvij ed. Sp. Lambros, in Col-
lection de romans grecs en langue vulgaire et en vers, Paris 1880, p. 111.
D. Russo, Elenizmul in Rom,a'nia, epoca bizantina i fanariota, Bucu-
resti 1912, p. 38-40.
Queux de Saint-Hilaire. Nicolas Machiavel et les écrivains grecs, in An-
nuaire de l'association pour l'encouragement des études grecques en France,
9 (1875) p. 230-231.
STAVRINOS $1 MATEI AL MIRELOR IMITATI DE IGNATIE PETRITIS 139
'Eye') ?toutóv étr6vTaa xat a6vOecrct To

tze aTixo 14 To òç no?waxo òç etç pr.p.a é'rceccrec TO
'Es.aer.601 T6 rya p òv zp6v0uç etç To 6q x.c.Xf.o

moo-vac crTok i6sov.41.0v,« pl To úç Eaxocríooç
etç 7c6vTe si xat etxocrt, trilvóç T05 Noev..6 pío
X6TGOV x' iny.6Xer.av ép.o roi ' IyvaTtou.
6ga naTpí Te xca Otc7) xat nve6vaTL cicytcp
T4) no urnjr) xat 7T?darrn nocv-mcvrícp.
Alte exemple de versuri din poema Iui Stavrinos imitate de

Petritis:
Stavrinos, versurile 1139-1142:
7c6Tpatç, v3v(SayEcreTe. sivapoc ep pt40}71Te.
xat creZq Po uvet, ,9-plvtilaeTe xat xótl.t.not, Xurrikre
ÖTL T6V &aTepe6Tlxav 6?ta Tac 1Ta?JalxcfcpLa,
ixeZvov ólTo 5 T. pó xat pcfcxot, xat XeovTdcp La .
Petritis, versurile 3053-3056:
né-cpcaq, vi5v frzyícrestv, sivapoc, ep pt4.o)071Tev
xcd, csik, flouvá, ,91:r1vIreTev xat X&I.ETCOL Xll7rI0TEV,
T' 6Xot 1-6v crrepeuThwy.ev TgG0C na?JoIxecpta
kceZvov 67To g cp p mrav avO pun° xat Xe0VT& p (,a

'E2 ,5ecvaTe Ccx6pTaye, 7c(74 Kv Tòv
aúT6v Tóv ava pa Tóv xaX6v xat T6v iyoß-henq ;

.04:voc-re C9c6p-rays, ru.7.4 av Tóv au7cii0-1ç
aúT6v Tóv ava pa -còv xaX6 Kv Tóv Lpo61110715;

'Op.npòç a-còv Xdcpov dcvaperA -cErco-re; Kv CcEt4et,
Tok petctylvo uç TfiToTeç 6 Xcfcpoç Kv To 64 Zpga.
E-rò X6cpo ótacp6ç clva pet& TE7COT4 Kv cgGet,
Tok clvaper.cogvouç TbroTtç 6 Xcfcpoq sév Toòç xpgo.
140 STUDII ISTORICE GRECO-RO1VIANE
N. Politis a vgzut bine c6 aceste versuri ale lui Petritis sunt

populare i crede cä el le-a luat din cântece populare acritice ;
dar trebue observat cà Petritis nu le-a luat deadreptul din vreun
cântec popular, ci direct dela Stavrinos, dela care de altfel a luat
alte multe versuri populare i nepopulare, precum Vedem 1
TE.vaq 8iy sby ixipa.rpoy ..r6y tlisússxoy sòv x6o.p.ov,
oipacrael%, oúa'apxoy-rog glum) xo)piq TC6V0V.

Twa; siv Tin) ix6paLcrey TON) ti)sú-nxoy TO%) x6st.x.o.
f3ccollel% 0,a äpzowmg gîrrOCV X(.4 plq 7C6V0.

'AcAxey 6yop.cc xocX6y a' ¿Av sip oixouply7p,
cbtoúouy yec sòy Tract.yoi3v sob' x6ollou oi. c'xyapeLovivot.

'ApTpay Xouróy livotitc a' 6ktp sip oixoutavl
Atys* yec sòv notLyoily ¿Ao oclyapet,o4Livot.

'Oaot ciyocyLy6axese xcci ¿icsot. anlyacres,
ay el'ip-7yre xat acpc0a6v, Yee [d] [Lé f3Xocacirvass,
6-rt, iyed eaq cl[aceilg Etna& vdc ypeui)o)

'Ocrot. ecyocyLvoScrxe'rey xoci. 13aor. 8nlyeices,
ecy eTN' xat crcpcfaila eüpo-rey, y& A tioi5 xce-mpaaTev
13-rt. 1-yeo cLq ect.t.cd* no)Jvic gzo) acpaktiya.
Stavrinos, 1297-1300:
7cepLacr6sep' acp-,13(cc ónoiizev xoctuAtilvcs
yec f3&Ao y 76247)o-a za6s a-rec yeypocl/plvot.
oi cppem+tot, xectiese vec ypoDtc7cse
&ITC, Tee '7ZGXoLnerce pa, öTC4V -ra ileXesaTe.
1 N. Politis, 'Axe/Taxi dapara In revista AaoyeaTia, 1 (1909) p. '204.

STAVRINOS I MATEI AL MIRELOR IMITATI DE I GNATIE PETRITIS 141

rcepcacr6Tep' aícpytoc &nob 'zev xcy.o.ylvoc
6 Arrevilq, Kv Ta 'ficaoc ¡us aTec yeypccHilvoc,
xcx Iircocoq dye cpp6v4oq racT6g 'T o u 6'4 ypcx.flan
c7c7c6 Ta Xíycc Ta rcoXX,1, &sow Ta
metrul in care serie Petritis este acelasi cu al lui Stavrinos:

la inceputul fiec6rei cuvântsári este un rezumat al ei in versuri
de 8 silabe i pe urm'a" incepe povestirea in versuri de 15 silabe
(vezi rezumatele cuvânt6rilor 3-8). La fel face si Stavrinos: a
doua prefatä (p. 28 ed. Legrand), este in versuri de 8 silabe, dupä
care incepe povestirea in versuri de 15 silabe.
De sigur Petritis a utilizat pe Stavrinos intr'o editie venetian6

In care poema lui Stavrinos era editatà impreun6 cu Istoria celor
intamplate in Tara RomAneasc6 a lui Matei al Mirelor, fiindcg.
Petritis, dedicand poema sa Preotului Hrisant (ed. Lambros, p.
112-113), plagiazà aceastà dedicatie dupà Matei al Mirelor1.
KXo'caoç ix (5(4-% arcycc0.7]q et= ac7c6 7cpoy6vm,
xod gcog va xußepv4 Tóv sijq Kpocy66cc D'póvov.
xcci. Td.)pcc xoct IleT67cevra, exrce 7T 0 5 va yepeccrn4,
cv xocX.hv, einvcxilv, vac VIcrnq va 7cepaca7)4,
va a' gxo.y.ev aav cr' gzollev rcaXac y out-v.6v o v ,
v.oci. Tóv dccp6vT7) [Lag T6v 7coXuxponAvov,
xcd va cc6Ulo-n 6 0e6g xpóvouq xcci. Tap aou,

Oecp..voç X(471q dcyoc0.7)q eta= )W. b 7cpoy6vcov
oExov6p.,o4 va xpeceaccr. crT51g pccacXeíaq Tòv 46vov-
xoci. vi5v Te xcci. [AZT ÉrceLT go.4 nor) va yepciant;,
13íov xocX6v, elp-r)vt.x6v va Vyrnq, va 7sepecang
xcci. 6 rcavTávg K6pcoq xpóvoug ei4 (.1)11 aou
vac f3ackn rcepcaa6Tepouq va V¡criK [..tè Tc(rh aou,
vac a' éxo.y.6ve xcd LZç k cpíXov '[..uccare[..ttkivov,
a Matel al Mirelor, ed. Legrand In Bibliothèque grecque vulgaire, Paris

1881, vol. 2 p. 231.

Clou 7CLUTO5 Corrcíc?accwo: XéyeL 6 OcoX6yog,
8.iv elvat &Log 7COT tap3i 6 x6atzoç 6Xoç,
8L6v. Oaov Tírco'req ab., stvat -cy.1(16vov
(Lae()) vec gxn 6 d'cv0puncoq cpíXov ituna'reup.p.6vov.

ALerrt &?ao -cfremq 8iv etvott Ty.w.6vo
WCI&V vet gXy) d'CV0pCOTCOg pf,Xov i[L7CLUTERLiVO.
6 OtoX6yo; ?lye!. 'ro xoti KE. -r6 cpcoverc et.
cpíXou 86 itv' earcó0aocmcc xpua6q o68i -rorcác t.

Kat &a Toil-ro xoa lyet) Tooee,svTaq Av paLá aou,
gypoctinc -r6 PL6Mov [Lou 61-ct -r6 óvoturc aou.

ALec Tor)To Xotar6v xat 'yd), D-éXov-raq A (pat.& crop
-a) f3L6X6o Tor)To T6 'ypcctl)cc &rd. T6 6voy.ck aou

Móvov cruzvec vac I.LEXSTFÇ 'TC&VTCC Av ZaToptav,
Te[LíCet. Tip xap8tav TOU xat yvLicav xat avapetav.

Kat atai6a6 Ave a urec Tayrrp Tip tcrropEa,
y61.gs Av xapaía coo Ili yvii-xn, xat ótvapeía.
Stavrinos imitat de Spontis.

CO vo5q I.Lou Ili 7Cocpccxt4 xt.' 6 Xorallóg 1.t.o5 pipvet
To5 x6allou -rec xcyhticacc vec atan xoa vok rccdpvn.
(3Xinowraq nik 7Copeús-rca 6 x6av.oq Trik nepvdca,
STAVRINOS DIIITAT DE SPONTIS 143
Spontis, p. 398
e0 voirig 1.Lou -rrocpaxLvai xt.' 6 Xoymv.6q cgpvet.
'roo x6a[tou Tà xoci.,*.aToc vcic stai, xcd và népv-n.
BX67covTag 7Tik o ptvo v,DiXoov và ypomipouv,

)(Dam Kax6crtor. xoci, npTov ljTOV g-coq
cin6 XpLaTo5 yevvipsoK, xot084 gTpexev TÓTEq.
Spontis, p. 406-407:
)(DOM ÉTVCCitx6crtot ircTà gToq,
Ccreò Xptcyro5 yevirreo4 xocOaK Tpgzet. écp6Toq.

"Ocror clvocyLvdxrxeTe xat 6aot. 8Llyacr0e,
idtv súp:irre xoci acpa.XT6v, vá p2 poccrywaTe,
iyea eog zinc( vac ypágxo (Atm.
Spontis p. 406:
"Oaot. 8-à "a) sta6c;conre nocpocxccX6 và UlTe
gxo) acixfatm XoulaT6 To ;tat p1
rEccTi. 1-yeo dcp,x0iN rIpztaoc x' gypoctini

"Av 0-acTe vec (10eTe xeci I.Lévcc -r;lv 7TaTpf.acc,
Mammy?) xcf.) poc [J. 00, ¶013 A6À6E.vou [L. pts..
Spontis, p. 406:
av &Wyse vácr-cig 0=6 T6nov xoci yevsáv tzou,
11 KATI) eiv' Iscerptaoc two, poN.LocZog Eig TÒ y6vog
scat eiq TVzcápocv T(.7.w XavLi5v eiv.oct, rivocOpepivoq.
Vezi loan Spontis, Attniatç Stet arolxcov cbealcov neei ro6 6°6=0
dnof, iTaveect)671 sigTim Movia xaree vi 1767 iv topl Isare,21301ov 18,
(Poveste frumoasd in versuri despre pästorul care s'a arAtat In Morea In
anul 1767, la 18 Septemvrie) in M. Ghedeon, 'Aexeiov imanataartm7g
lowelag, 1 (1911) p. 398.

Tó Iivotaft [Lou ZT:cupt.v6g, arr-cuiplq Tò TcLvóta,
116voq Ey6 Tò gypextFoc 1.Li Tip 8tx.h !hot) yvditay
ixel: 1.2.6o-cc eig Av 'Ep8eXLecv, o-fl]q IlEaTplaocq Tò xciaTpov,
Spontis, p. 406:
'Io)cfcvnq gzo.) T'6voiloc. Znovrhç II yevecf: p.m),
xxi ek Tiv lIciTpoc xeceoutkott. li.' 'ailv s-ip cpocp.1Xtáv ii.ou

Esip 7cpeyrip xac. elq ae6Teply prok 4:19e6poutxpíou,
xxi. aot. v&xsTe xotpáv Ix Ilveúli.a.Toq ayíou.
Spontis, p. 407:
Eiq Tecç 86xoc xoci, óxTeo ti../vòq Toll 'OxToApEou,
6TeXeLoS0' I) pill= ain't] ti.i. xecpt Tot; Kupíoul
Poema lui Gheorghe Palamed.
Popularitatea printre Greci a lui Mihai Viteazul 0 a Cronicii
rimate a lui Stavrinos o invedereazd i faptul cd un alt contem-
poran, Gheorghe Palamed, luAnd ca model pe Stavrinos, intoc-
mqte In limba greacd o nou'd cronicd rimatd, in acela0 metru,
ba chiar cu versuri ici colo im.prumutate dela model 1.
despre autorul acestei cronici n'avem deck, foarte pu- Cine-i
tine date. Din titlul cronicii: ICYTO p tot p tixo ucroc. 7ccfccrocq ^Pk Palamed
nperc et,g xoci rivapayafitocq xccì TroXip.oug To5 ixÀcq.,t7cpurckTou MExocilX
f3o):66acc, ocúeiv-ri) Oúyypo6Xocxíocg, TpocvauX6avíoc, MoXao6íocq, go4
lipocv -51q TeXey* ocko5, nap& recopyíou Toi5 HocA, ypacpsZact
xoct norleeZacc TuyrivovToq iv 1 ccia7) TO5 baocturpoTdc-rou aouxòq s-55Ç
'Ocrrpo6Eocç xupíou xupEou xvg7) Boccsactou, iv g-ret, 1607, mvi.
6ptcp, -rdcq 15, iv 'Ocrrpoßíc. (Istoria cuprinzand toate faptele,
vitejiile i räzboaiele prea strdlucitului Mihai Vodd, domnul färii
Române§ti, al Transilvaniei 0 al Moldovei, pdnd in ziva mortii
sale, scrisd i versificatd de Gheorghe Palamed, &And se afla la
curtea prea strdlucitului duce de Ostrov, domnul domn Vasile
Cneazul, in anul 1707, 15 Decemvrie, in Ostrov) reiese cd auto-
rul trdia la curtea ducelui de Ostrov Vasilie la 1607, dar nu
se spune in ce calitate. Émile Legrand, editorul cronicii, pre-
supune cd Palamed a fost inväTätor la §coala greceascd din
Ostrov 2, ipotezd pe care o admite 0 Iorga3. Mi se pare mai
Pentru Ortile comune In poemele lui Stavrinos i Palamed cf. O.

Tafrali, Poema lui Gheorghe Palamide despre viata lui Mihai-Vodei Viteazul,
scrisei In 1607. Studiu critic fi traducere. Bucure§ti 1905, p. 7-17.
Legrand, Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. LXXXI.
N. Iorga, Nichifor Dascidul, exarh patriarhal f i legaturile lui cu
noastre, in Analele Acad. Rom., sect, ist., ser. II, 27 (1904-1905) p. 190; a-
10
probabil c'd cneazul ortodox al Ostrovului, care era In corespon-

denta cu ierarhii Orientului ortodox, avea nevoie de un interpret,
cunoscgtor de slavone0e i grece0e, i ca atare avea pe lang6 el
pe Palamed ; pentru un interpret s'ar potrivi mai bine 0 expresia
intrebuintatà in titlul cronicii cà « se afla la curtea prea strdlu-
citului duce de Ostrov *.
inteadevär la sfAr0tul unei autorizàri date de regele Po-
loniei patriarhului Ieremia (publicatà in bro§ura: De calendario
novo gregoriano, leremiae Archiepiscopi Constantinopoleos judicium,
Frankfurt a./0. p. 301, 303), se spune cä" Gheorghe Palamed a tra-
dus zisa autorizare din limba rus4 In cea greacg 1.
Pela sfar0tul secolului al XVI-lea i inceputul secolului al
XVII-lea lupta dintre catolici i ortodoc0 in Polonia (Rusia de
Sud) era aprig6 ; patriarhia din Constantinopol trimitea exarhi,
cAutând sà mentie in ortodoxie poporul de acolo ; a§a d. p. au
fost trimisi Nichifor Dascalul i Chiril Lucaris (mai tArziu ales
patriarh ecumenic), cari insà n'au putut s'a opreasc6 trecerea la
catolicism a Ru01or de Sud, cari erau incorporati in Polonia.
Desigur Palamed a servit ca Valmaciu intre Cnejii Ostrovului, cari
nu 0iau greaca, i prelatii greci, cari nu §tiau limba Várii 2
Tatal lui Gheorghe Palamed, care se numea Mihail, trga
avea procese in Lemberg 3.
Psaltirea Se vede c6 Gheorghe Palamed se credea poet, fiindcà afarà
In versuri de cronica rimatà despre Mihai Viteazul a mai tradus in greaca
ce1a.51, Faze sufletefti i dirti reprezentative la Romdni ca specialci privire la

legiiturile a Alexandriei ca Mihai Viteazul in Analele Acad. Rom., sect. ist.,
ser. II, 37 (1915) p. 593.
Vezi F. Legrand, Bibliographic hellénique 15 16 siècles, Paris 1906, vol.
4 p. 303-304. Palamed traduce i un act al lui Petru-Vodà chiopul
din limba polon'n In limba roman6, vezi Andrei Veress, Documente privitoare
la istoria Ardealului, Moldovei gi Tárii Romtinesti, Bucuresti 1931, vol. 3
p. 295.
2 Pentru relatiile Rusilor cu catolicii 1 cu protestantii vezi Hrisostom
Papadopulos, 01 flaretdexat Ìce000k6,uow cbg nvev,uarosoi xeceaycoyol "dig
Pc000lag xard Tòv 17 alawa, (Patriarhii Ierusalimului ca conduatori sufletesti
ai Rusiei In al XVII-lea secol), Ierusalim 1907, p. 26-36; F. Vafidis,
0.notacruxii icrcoeia, (Istoria bisericeasc5.), Constantinopol 1912, vol. 3 partea
1, p. 157-165.
N. Iorga, Studii qi Documente, Bucuresti 1913, vol. 23 p. 448.
POEMA LUI GHEORGHE PALAMED 147
popular in versuri Psaltirea lui David. Din nenorocire din aceastà

operà a lui Palamed nu cunoa§tem cleat ateva versuri din
prefatà i titlul: recoeylov Tcri-5 lIcaattOn tterciTeacug vov Wcatijeog
Sul artzeov 6.7r2cbv, 1681.
Aceasta traducere se afla in manuscris in biblioteca mAn'ästirii
V5cAre§ti, precum se vede din catalogul acestei biblioteci, catalog
aflat astäzi in Biblioteca Academiei Române in manuscrisul 603
f. 293e. Singurul manuscris cunoscut care cuprinde traducerea
Psaltirei lui Palamed se p6streaz6 asfäzi in biblioteca manästirii
Lavra din Sfantul Munte supt nr. 1185 (I 101)1.
Vezi Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek ma-

nuscripts in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p.
196, nr. 1185 (I 101).
[Traducerea Psaltirei, facutä de Palamed, se mai pastreaza §i in ma-
nuscrisul 1324 (K 37) din mAnastirea Lavra (ibid., p. 221). Acum In urma,
dupa rugamintea regretatului nostru unchiu, prea cuviosul monah Spiridon
Lavriotul a avut amabilitatea sa copieze prefata manuscrisului 1185 (I 101)
dela manuscrisul 1324 (K 37) lipse0e prefata i mai multe versuri din
Psaltirea ambelor manuscrise. Manuscrisul 1185 (I 101) nu e complet el se ter-
mina cu psalmul 133. lata cateva versuri din prefata. §i din primul psalm
(textul se reproduce cu toate greqelile de ortografie) din aceasta traducere
nepublicatä a lui Palamed:
IIpòç Toòq rivaytvWaxolprocç
Tee nec07) ou Tec =sine:scree, met 1.6acctç Stxrevakccç
p.eúpccacv ei-roxcav ecvaperw auxo pccv-rEcctç
xoct Tee (inccve6ecatcoc-rcs ro xeccpoil órroil 1.ccfc)aov
a-rhv evurececv 1.Lè pxouvrccv, Lè xív8uvov veyeAov
v.6 Tcccpcottvilcrccacv, oozy& vec ecvetyvd)vc0
-r6v pot roS Àóyou [Jo°, ncepwo p Lee vfic 8c4vo.)
&Cc la E8c7) eaeccp party, aTec rcecel [IOU Tic Tócroc

roS X6you (Lou crcir evc.reco'cv, iye.o T05 Tut pocSócroc
x' g-rC) nee pccxwhey]xce, Xouròv Stec vec f3yeacu
cc)-rò clç %-tv xo tv))v yXcl-rtecv, RR: vet Tò (3 caw.
IIXtv TOÚTO vec xarcinar v eurOX6TOUV tcóvog
'reek (co líaock iSe-(101xcc 7CTÒ ípoç 'EXcxe6vog
vec gXeouv cs-Av xcepSEccv [Lou, f3o.heecocv vet [Lou Sckrouv
iye) vec Pec)ao.) -r-hv &prim xect ocirrock vec TeXeccácsouv
6Xoc oE etvccycyckrxovroccq eEviscrreg xceXec vecae

zed, 1.6v .9.e6v vec Siscree, rec vec oaulfearre
10.
Traduatorul ne spune In versurile care sunt puse inaintea

Psaltirii drept prefap ca nenorocirile i calomniile cari s'au
.tesut impotriva lui i cari pentru un om care tràieste printre
str4ini sunt mai primejdioase, 1-au indemnat s'ä citeasca' deseori
Psaltirea ca sà g4seascA o aunare. i asa, se vede, citind mereu
Psaltirea a hotArit s'o traducd In versuri in limba greac6 populard.
Nu e exclus ca Mitropolitul Dosoftei, care a trait mult timp In
Polonia, sä" fi cunoscut pe Palamed si s'al existe vreo legatur6
intre traducerea Psaltirii In versuri a lui Palamed si traducerea
tot In versuri a mitropolitului.
In once caz ceea ce spune loan Bianu cà: in literatura biseri-
ceased ortodoxci greco-slavonei nu a existat inainte de Dosoftei nicio
versificare a Psalmilor, aa indit nu in aceastei literaturei a putut
Dosoftei gäsi un model dupel care sei versifice Psalmii In limba
romeind nu e intemeiat 1 Dosoftei a Mcut traducerea lui intre anii
1660_16672 pe cand tradu,cerea lui Palamed (care la 1590 a
Dosoftei tradus autorizarea regelui Poloniei §i la 107 traia ca om matur
Mitropolitul In curtea cneazului de Ostrov, cum am vazut mai sus), trebue
sa' fie anterioara 3.
seiv yirv oi$ cl,a)a-npEou o3Pact.X0 sra621

e a VzX co Xey61.tevoç yiveg x 0 o 0 Yi
<reWprog) <llaXal/ESt>
TO,* a'
KaXóTexo; nob' arip potailv rv xaxilv kv n&yet
to* Tcliv dcae6clv etvapc7.)v atpcita xoXeue&yet
bafter,aev rani elq ixecyclv -ròv 0.p6vov
Troll aLcarrpiopouv Toòç xcaok và Toúç 7rXcevoika p.6vov
&XXec cr-ròv v6v.ov -ro b' Oeoil, etym. Opttzvo'c 'roe]
1 Vezi Psaltirea in versuri intocmitii de Dosoftei, ed. I. Bianu, Bucuresti

1887, p. XXVI.
Ibid., p. XXXV.
Atanasie Patellaros, inainte de a se alege patriarh ecumenic, in anul
1626, cand petrecea in Tara Româneascä, a tradus Psaltirea in greaca mo-
dernä, in proza; traducerea se pästreazd in manuscris in biblioteca mânà-
stirii Iviron din Sf. Munte supt nr. 617, vezi Sp. Lambros, Catalogue of the
greek manuscripts on Mount Atlws, Cambridge 1895-1900, vol. 2 p. 186.
Alta copie in biblioteca mânAstirii Sf. loan din insula Patmos, vezi loan
Sakkelion, Harptaxii ßtNiotYptn, Atena 1890, p. 196, nr. 434.
POEMA LUI GHE 0 R GHE PALAME D 149
Palamed incepe povestirea istoriei lui Mihai. Viteazul intocmai

cum Omer Incepe lijada:
Mov.cct ao 'ANva, 'rob" piyoc AO); x6 p-r),

(.LO3 E tat V dc ,3,7N7)065 Taynly ti.ázip
11. &XIV Tip noXtrccfcpazov 0-ocul.toccrroi3
roòç Ovoug cliikrpyrouq, [Loc-roxuatecv ileyeckr]
(57cotot 'xoct.tev cp0o pea) rcoailv ç To)c avOpeorcok
-rw lipveow xca Tc7)v o-xuMiLv paytv 7co5 Tec xoppla

-rá -rol'ipxmcc É7Cobrev gepe4)ev -vet Dtpíoc.
&v0perouç gcr-reaev rcoXXo Òç cr-róv 437)v ecv 8 peto.ylvo uq
Tok Toúpxouq, Aéxouq, Mn6y8ccvok xoct 0 iSyypouq docouatLivouql.
(Te invoc Minerva, filed a marelui Jupiter, s4 mg inspiri spre

a putea povesti acum acel vestit ràzboi al faimosului Mihai ;
nenumgratele ucideri, mkelul cel mare care a adus oamenilor
pierdere mare , ràzboi care a nutrit fiarele, fäcând ca tru-
purile turce0i s'd fie hranä pentru pàsàrile rsápitoare i pentru
cainii ; a trimes in iad pe mai multi bärbati viteji: Turci, Poloni,
Moldoveni i Unguri vestiti).
Intocmai ca la Omer, minus geniul poetic 1
Dar fiindca obiectul pe care 11 trata era mai aproape de acel Palamed
tratat de Stavrinos, deck, de ràzboiul troian, Palamed nu pre- se ja dupa
getà sä se scoboare dela piscurile poetice ale lui Omer In smAr- Stavrinos
curile prozaice ale lui Stavrinos. In realitate gàsirn in poema lui
Palamed multe asem6n6ri In povestirea evenimentelor, cari nu
lash' nicio indoiald cà el a avut inaintea ochilor pe Stavrinos
1-a folosit fàrà jen6: multe din versurile sale au o asemAnare
izbitoare cu versurile poemei lui Stavrinos, cp. de pilda v. 121
129 din Stavrinos cu v. 179-182 din Palamed si v. 381-383
din Stavrinos cu 389-390 din Palamed.
In genere, Stavrinos e mai bogat In am6nunte, dar existà
la Palamed ateva stiri cari lipsesc In Stavrinos, de pildà
Mihai Viteazul la 1601 era de 43 ani, stire pe care o vedem con-
firmatà si de Sadeler, care in anul 1601 a fAcut la Praga por-
Vezi E. Legrand, Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 186.
tretul lui Mihai 1. Se intelege cä." amândoi fiind contemporani cu

Mihai Viteazul puteau säl aibà informatiuni independent unul de
altul. In special Palamed care träia In Polonia era mai bine in-
format In ce prive§te luptele In cari au fost amestecati i Polonii,
inteadefär dà unele §tiri in aceastà privintà, cari lipsesc la
Stavrinos.
poema lui Palamed, ca i cea a lui Stavrinos, e scrisà in
limba popularä, dar elementele limbii literare sunt mai dese la
el, cleat la Stavrinos. Reminiscente clasice, in special din Omer
0 din Biblia nu lipsesc, ceea ce aratà c6 el avea o culturà
oarecare.
Ma nuscrise, Cronica rimatä a lui Palamed s'a pdstrat inteun singur manus-
editii cris, aflat In British Museum din Londra supt nr. 5573, dupà care
a publicat-o pentru prima data' Emile Legrand in Bibliothèque
grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 1.83-230. Se vede cä." a
limas necunoscutä contemporanilor i csá n'a circulat nici in
manuscris, nici n'a vAzut lumina zilei pan4 In timpul nostru.
.A.§a se explicg de ce n'a fost pomenità nici utilizatà pâ.nä in zilele
noastre, pe and opera lui Stavrinos s'a bucurat de o mare po-
pularitate 0 a fost utilizatd 0 de cronicarii romani.
Despre Palamed i manuscrisul cronicii, Legrand dà ateva
indicatii in Bibliothèque grecque pulgaire, vol. 2p. LXXX-LXXX III.
G. Dem. Teodorescu intr'un articol intitulat: Scrieri neo grece despre
Romani: Gheorghe Palamed i publicat in revista Literatura $i
Arta romeina , 1 (1896-97) p. 429-437, repetà cele spuse de
Legrand, fdrà sa aducà vreo §tire nouä.
C. Erbiceanu, tot in Literatura' fi Arta romeina, 1 (1896-97)
p. 475-487 0 564-577 a scris ateva cuvinte despre poema
lui Palamed 0 a tradus cele mai insemnate pArti In limba ro-
mang In versuri.
O. Tafrali, inteo plachetà supt titlu: Poema lui Gheorghe Pala-
mide (Extras din Literatura' si Arta romana) Bucure§ti 1905, a
tradus in intregime poema lui Palamed In proz6; In introducerea
acestei traducen i Tafrali a arRat cà Palamed a imitat pe Stavrinos.
Vezi Palamed, versul 1366, ed. Legrand, p. 229, cf. si P. P. Pa-

naitescu, In jurul lui Mihai Viteazul, in Revista istoricei romänä , 7 (1937) p. 9.
POEMA LUI GHE OR GHE PALAME D 161
[Acum in urma s'a ocupat cu Palamed Andreas Horvith, lector

de neogreac6 la Universitatea din Budapesta, in bro§ura sa: Görög
hist6rids ének Mihdly vajddról, Budapest 1935, iar in vara anului
1938 vi-a trecut doctoratul la Universitatea din Roma Adrian a
Papa, prezentând ca teg: Poetul grec Palamed $i poema lui despre
Mihai Viteazull.
*Uri despre Mihai Viteazul O. raffle
Române in Diarium Martini Crusii
1596-1597 i.
13 Ianuarie <1596>.
Steph. Walachiae Vaiuoda, ab infidis Polonis proelio victus et
captus.
Mold. et Transyl. pacem cum Turca facient, nisi Imperii
Principes succurrent, (p. 5).
14 Aprilie <1596>.
Nova. Walach. Vaiuoda Michaël, per Deum subsidia pectit à
Transyluano. Nam Turcae, Tartari, et (ut dicitur) Poloni, contra
adventant. Viennae, metus, quod Sultanus et Sinanus venturi
nuntientur Raabam et Viennam versus. Nulla praeparatio ibi,
subsidia nulla. Bauarus nihil vult. contribuere ad bellum Tur-
cicum. Ianizzari 400 minus 11 A nostris apud Iulam occisi. Forte
12000 subvenient A Transyluano in Walachiam. Reges contra
Hispanum: Gallus, Angla, Scotus, Danus. Magnus apparatus na-
vium. Papa Rosam benedictam, et ensem proximo natali Christi
benedictum (stocco benedetto). Transyluano missurus (p. 69).
8 Noembrie <1596>.
Michaël Walach. Vaiuoda;Tartaros 800 occidit: et 2000 in
Danubium egit, ut perierint (p. 238 not4).
24 Decembrie <1596>.
Walachiae Praefectus 8000 Tartaros occidit.
Taiuoda Walachiae Barbal Ianusch, revertentes 7000 Turcas
cecidit: et cum Bulgaris et Albanens. consilia tractauit.
1 Vezi mai sus p. 107, non'.

MARTIN CRUSIUS DESPRE MIHAI VITEAZUL 153
D. Iacobus Palaeologus scripserat è Constantinopoli: Sinanern

Bassam ante biennium iactasse Constantinopoli: se Romae in
Ecclesia S. Petri acturum choreas etc. (p. 262 si 263).
17 Martie <1597>.
D. Antonio Ienitschio Corinthio Graeco, Neopatrae Pres-
bytero: eum habuisse testimonia, à Patriarcha Hieremia, et
Martino Arehiepiseopo Moldauiae: captum à Turcis cum aliis,
biennium in carcere fuisse. Sibi illa visa esse: ab ipso esse amissa,
etc.
Maupo6Mcztocq metropolis est Pobxepearía. Huius Vaiuoda (Pala-
tinus), est IlacchX: à fratre suo Joanne ibi constitutus, magnam
apud Sultanum auctoritatem habente. Sed Ioanne mortuo, Mi-
chael à Sultano defecit. Civitates sub eo sunt, xúpt.o, cyWatcrrpct
(ad mare nigrum.) cfOgLv, npatXaßoq, et xaíov.
A Constantinopoli Boream versus, urbes sunt, aya067coMq,
awaernoXK, circíaXog (patria[e] Patr. Hieremiae) iitarwMpEa et 1cfcpv7)
(7.6Xt,q [J.eyt T) et (quam tenet nunc 6 AlLzalp) au)atarpa. Hodie
Ecclesia S. Iohannis (sita portam Adrianopolitanam versus)
est Patriarcheium (p. 299-300).
18 Martie <1597>.
"Dret. ,acprly' = 1593.
'0 TCCEVOCyLdYroc-roq iv x6p 'Iepevia 6 7-covspLecpmq Trilq Kow-
a-ravv.vourcamg aull6o6Mov ircoblcrev [1..vr Tok [1.1.7 parc ()X( .T cc xat
bstaxónouq xcd aopo6g ecvapaq, vo aOn rcpóq Tip reptLavíav Mc sip
Z-xXewrilv TCLCYTLV xai gpxs-cov 4 Tòv inTrponoXEnlv Tor) Tpot,v66ou, 4
-c6v 117)-rpo7coXf.-nlv -r7]g Tóv Kap6x7Iv, 4 s.òv 1/1-cporcoMtriv
-c6iv lavvEvo.w,iÀ s.6v tryyrparcoMtrilv 771g Acipaou xai, 4 into-x6noug
raeol.K, 4 ..r6v cipxy.avapE-L-7]v, 1..tè T6v Cepzt.aLecxovov, tz.è Tòv axeuocp6Xoc,
Tóv zap-rocp6X4 4 1.6v npoycovo-acpcov xat 4 s-6v esoaóaLov Tóv
ZuyovaXEcv xat iTaf,poug aocpok arcvapaq.
Kai, ljX0ev go.); Tilv BXaxtav 6v6(..tav. 1117rovxouganiv
elg nat.%) grcettra 6 aouX-recv Moupdc-nw 6 ix0p6g Tc_73v xpLarocvv
gareaev ,rlayoúcscaeg acpapa xcdirc&TTE(PEV airróv elg v Kwvcrrav-
-rtvoúnoXtv. xat 8tet roro v À0ev npóq s-ino repilavíav .rrpóq ercvapaq
go'ncoaTooq aocpoi.4 xat OsoX6youq (p. 302-303).
1 Aprilie <1597>.
Michael Vaiuoda Walachiae, Tart. occidit advenientes 8000 et
in Istrum egit ad 2000 (p. 318).
Venetia 26 (16) Aprilie <1597>.

Bulgarorum motus, ut cum Chrysodonte se coniungant, adhuc
confirmatur. Ideo intercludere illos omnia victualia: ne quid ex
Transyl. et Walachia et Moldauia, ad Turcas veniat. Esse in
arnais magno numero: et accipere Duces à Walachiae Vaiuoda
(p. 332).
Diarium Martini Crusii

1598-1599.
24 Februarie <1598>.
Vesirio Bassae gratum asset, pacem fieri. Ideo legatum An-
glicum misit ad Michaidem "Vaiuodam (p. 16).
20 Septembrie <1598>.
E Constantinopoli scribitur: quod Walachiae Vaiuoda, auxilio
Turcarum, Michaëlis Taiuodae. 8000 milites vicerit. Nuntio huius
rei, Turca donauit einn güldinen Sarck. Al. rock (p. 113).
16 Noembrie <1598>.
Fertur Michaël Taiuoda totam Bulgariam percursasse: et inde
10000 Turcas (viros, foeminas, pueros) abduxisse.
Walachiae Despotam Mich. percursata tota Bulgaria, abduxisse
decem hominum milia, (p. 1.33 i 134).
22 Februarie <1599>.
Walachus cecklit Turcas; (p. 181).
19 Aprilie <1599>.
Abiit Iacobus <Palaelogus> 8. Iul. cum Legato Regis Mul-
dauiae: et post multos errores Silistram venit (ohm Axiopolin)
ad Danubium situm. Ibi invenit Emericum Morauusky Morauum:
qui in direptione Lipae captus, puer abductus in Turciam fuerat
et Turcus factus. Peritus linguae cogitabat ad Caesarem nostrum
venire.
Ex Silistra vénit Bucarestam, in Transalpinam: exceptus
honorif icé a Rege, omnia necessaria mittente. Habebat ille uxorem
Chiam nobilem, ex Saluaresarum familia, opulenta et splendida
ohm: quae Iacobum, ut ciuem suum honorauit (p. 238).
MARTIN CRUSIUS DESPRE MIHAI VITEAZUL 155
5 Mai <1599>.
Graecorum duorum adventus:
Intellexi, eorum unum esse 'AOxv&co To3 xupEou yo:6p*,
qui ante 12 fere annos hIc Tybingae fuit, in Episcopatu vel
Patriarchatu npcias-lq EOUCTTGWAV*, cum ille sit mortuus, suc-
cessorem. Alterum, esse lepevlxv, .reN T-7)q neXocyovEocq et Perleapi
67cíaxonov: qui illo tempore, 1.1.Vra Tor) yoc6pcilX, hic fuerit, etc. (p.
251 cf. 0 ibid. p. 420).
7 Mai <1599>.
Dicunt Graeci, Walachiae Despotam hodie, esseluzcdp, Graecum
pium. Ad hunc, ut videtur, se conferent. Dicunt, omnes illas contra
Sinanem praeclare gestas res, ab hoc Michaële, non autem potius
a Sigismundo Transyluaniae, gestas esse. Hunc Michaëlem obedire
nostro Caesari: Moldoblachiae verò Despotam, Regis Poloniae
patrocinio uti. Michaëlem contra Turcas omnia hactenus fortiter
gessisse. Sic audio apud nos ex aliis etiam: omnes magnas res,
quae hoc bello contra Turcas gestae sint, à Lutheranis gestas esse:
sed a Papistis adscribi suis Ducibus, etc.
Optavi -ccT) Boaocxícq M9ccdp,, l.Lootpecv zed. VOCaTTLXip (p.
255-256 0 257).
5 Iunie <1599>.
CO Mtz4X Walachiae contra Turc. et Tartaros iturus (p. 290).
Venetia 18 Iunie <1599>.
Walachus Despota praelio vicit Bassam Rosmos, et multos
Turcas cepit. Ergo 1500 Ianizzari ad eum defecerunt et Baptizati
sunt, (p. 298).
Viena 8 Septembrie <1599>.
Fertur Vaiuodam Walachiae ad Transyl. Battorum defecisse,
(p. 352).
Praga 18 Septembrie <1599>.
Walachius Despota, cum 20 millibus, irruit in Transyluaniam:
et Georgius Bassa cum 150 mili. auff Groswardin zuzogen, Des-
potae zuhilf. Dimidiata Transyluania facit cum Caesare. Speran-
tur posse rursus inde eiicere Cardinalem Bathorum, (p. 356).
Colonia 23 Septembrie.
Turcae, iyrcò ro3 uxocip,, caesi, (p. 361).
Bilsa 2 Noembrie <1599).
Walachus occupauit Cron und Sibenbiirgisch Weissenburg, in
commodum Caesaris, contra Cardin. Bathori, qui victus est, (p.

395).
22 Noembrie <1599>.
Continuatur adhuc Walachica Transyluaniae, propter aliquot
ciuitates, occupatio: Cardinale Battoro victo, et in Poloniam
profugo (p. 404).
15 Noembrie <1599>.
Walachus Michael scripsit, Bathorum Card. esse pugna supera-
tum, et in fuga occisum, caputque ei amputatum.
Totam Transyluaniam occupauit ille, nomine Caesaris (p. 406).
Pilsen 4 Decembrie <1599>.
Walachus iam contra, quam antea, sibi juramento, et filio
suo, Transyluaniam obligauit: loca firmo praesidio muniuit: Ibrai-
mo Bassae 10000 Duc. dono misit, (p. 409).
11 Decembrie <1599>.
Walachus Despota filio suo Transyluaniam vendicat, x6pLog
tuzocilX. (p. 412).
Matei al Mirelor i operele lui.
Matei al Mirelorl.
Matei al Mirelor este o figura foarte simpatica in istoriografia
greco-romana. Istoria Tarii Romanesti intre anii 1602-1618 o
cunoastem in special din opera acestui prelat. Cad atat Cronica
anonima, publicata de Balcescu in Magazinul istoric, vol. 4, si de
Ioanid supt titlul: Istoria Tara Romeineqti, Bucuresti 1859, cat
Istoriile Domniilor Tärii Roma'negi de Radu Popescu, istorisind
evenimentele din acest rastimp uneori prescurteaza, mai des re-
produc cuvant cu cuvant povestirea lui Matei.
Matei originar din Pogoniana, cunoscutul district din Epir2 Viata
si nu din Azia Mica', a fost protosinghel i arhimandrit al Patriar-
hiei din Constantinopol; in anii 1595 si 1597 se afla in Moscova,
In anul 1600 in Lemberg 4. Pe la 1602 apare in tara, unde e bine
primit de Radu erban (1602-1610).
In introducerea care precede slujba lui Grigorie Decapolitul,
intocmita de el, Matei ne povesteste de ce a venit in Tara Roma-
neasca. Dupa ce Turcii au cucerit imperiul bizantin, multe eparhii
din Azia Mica au trecut fortat putin cate putin la islamism. Inca
Din Cursul de Istoriografie greco-romdng, tinut in anul 1919-1920,

cu adnotäri i adaose posterioare.
[2 Vezi P. Aravantinos, Xe0VOyeaTia ç '11-71Ele0V, Atena 1857, vol.
2 p. 137-139; I. Lambridis, `H. dextEntaxon?) 17coycovtavi7g, in [Iapaook,
10 (1886) p. 269 276 ; aeelasi, 'Thretpcortmez pas-njuara Tei5zog Mon.ov:
lloyamtaxd, Atena 1889.]
Vezi N. Iorga, Istoria bisericii romdnevi f i ci religioase a Roma%
nilor, ed. 2, Bucuresti 1929, vol. 1 p. 252 si La vie de saint Gregoire
le Décapolite et les Slaves macédoniens au I Xe siecle, par F. Dvornik, Paris
1926, p. 28.
4 Codices Athoi, 962, 3366, 2174 copiati de el ne dau in subscriptiile lor
demnitAtile sale bisericesti i orasele unde aflându-se i-a scris.
inainte de a se face arhiereu (Ano.) 4ll.).CIg 6X06vTaq trt, sk Tòv -6);

uy6v) eánaánand 0 el MI% turmä, 0 v6and c5.' nu
CcpxLepcocrúv-G
poate ssá fac6 nimic., a plecat p511sind totul 0 a venit in pravo-
slavnica Tara Romaneascä, unde domnea evlaviosul Radu erban.
Domnul 1-a primit foarte bine 0 i-a dat egumenia mânàstirei
Dealului 1.
In aceea0 introducere ne spune neprácerile pe cari le-a suferit,
cand cu incursiunea lui Báthory Gabriel (1610-1611.) in Tara
Románeasa Fugind din loo in loo ca 56 scape, Matei a ajuns la
mAngstirea Bistrita, unde Teofil, staretul mángstirei, 1-a primit
0 1-a ascuns inteo pe0erà mare, unde se refugiase 0 el, /uand cu
sine moa0ele Sf. Grigorie Decapolitul, cari se pAstrau in Bistrita.
Cu acest prilej a fost rugat de Teofil sä serie slujba sfantului, care
i-a ocrotit de du0nani, ceea ce Matei a adus la indeplinire mai
tarziu (ibid., p. 14
Matei a fost hirotonisit Mitropolit al Mirelor din vechea Lichie,
Azia Mic6, o eparhie care exista numai dup5 nume fä'rà turm6,
cAnd era in Tara Româneasc5; numirea /ui la acest scaun s'a Mont
in anul 1605 (7114 Dechemvrie) 2.
In anul 1620 tràia inc4 in manástirea Dealului, unde copiaz5
o evanghelie pentru Antim al Adrianopolului cu Diana tremurândä
0 necäijit de bAtrânete, cum spune el in dedicatie 5. Aceasta este
ultima "tire pe care o avem despre el 4. Acum daca la 1620 se afla
In adânci b5.trânete probabil c4 s'a n5scut pe la 1550.
Matei a fost un harnic caligraf 0 bibliotecile din Orient p6streazg
pán6 ast5zi o multime de manuscrise copiate de el 0 impodobite
Cu miniaturi 5.
Slujba Sf. Se vede cg li pläcea s5. alc5tuiaseg slujbe de sfinti (dotoXouNca)
Parascheva 0 canoane; astfel pe lâng6 Slajba Si. Grigorie Decapolitul, Matei
. Vezi introducerea la Slujba lui Grigorie Decapolitul, publicatà de N.

Iorga In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 21 (1899) p. 8-9.
2 Vezi M. Ghedeon, Kavovtxal dtarestg, Constantinopol 1888, vol. 1
p. 42-43 si 'ExAnotaartm) 'Ah¡Beta, 5 (1884-85) p. 210.
8 A. Papadopulos-Herameus, leeocavittwo) fitAltoOlpel, vol. 4 p. 412;
dedicatia s'a publicat de Em. Ioanidis In '0 iv Kcovoravrtvovnaet, ianvotb;
quAo1oyosòç oaloyog, 2 (1864) p. 64.
[4 Matei al Mirelor moare la 1624, vezi mai jos p. 174.1
5 Vezi mai jos, p. 168-174.
MATEI AL MIRELOR 161
a mai intocmit §i Slujba Sf. Parascheva, moa§tele c6rora se dig

In tail la Bistrita §i Iasi.
[Slujba Sf. Parascheva a fost publicatá, dupá un autograf al
lui Matei al Mirelor, pástrat in Biblioteca patriarhiei ierosolimi-
tane, de A. Papadopulos-Kerameus j. Aceastà slujbd nu este o
operà originará a lui Matei, ci mai mult o prelucrare a unui text
slavonesc. Eftimie, Patriarhul Thrnovei, a scris In slavone§te viata
Sf. Parascheva 2, din slavoneste a tradus-o In limba greacá Matei
al Mirelor, intregind-o §i ducAnd povestirea pan6 in zilele sale,
precum el insusi spune 3.
Matei al Mirelor avea o oarecare culturá, mare putem 86' spunem
pentru epoca sa, §i lucru rar pentru clericii timpului sáu, cuno§tea
§i limba slavä". tim cà el petrecea in anii 1595-1597 In Moscova
iar in anul 1600 in Polonia 4. Acolo, ráfá indoialà, studiosul Matei
a invátat slavoneste. Dovadá 06 cunostea limba slavá este tradu-
cerea nicutä mai tárziu dupà 1605, c6Ci. In titlu se intituleazá.
Mitropolit al Mirelor, §i §tim cä" numirea lui ca titular al Mirelor
s'a facut in 1.605 a Vietei SI. Parascheva din textul slavo.nesc
al lui Eftimie, cum vedem. Dar si In Viata SI. Parascheva Matei
pomeneste de unele hrisoave slavonesti pe care le citise 5.
Lui Matei ii atribui §i traducerea anonim6 In limba greacá a Matei,tradu-
Inyclfeiturilor lui Pseudo-Neagoe. i stilul arhaizant §i incorect, §i cnorul I nv5.-
subiectul etico-religios al Inveipturilor, §i. data and s'au tradus nturilor lui
. Inceputul secolului al XVII-lea coincid cu activitatea §i cu Pseudo-Neagoe
preocupárile de predilectie ale lui Matei. Nu existá alt contem-
poran, dup5. °At §tiu, care sà fi fost In stare sá traducd din limba
slavoná In cea greac6 aceste Inveiteituri, fiind&ä, dupà" cum am
1 A. Papadopulos-Kerameus, 'AvciAvera leeocaviztrtm7g ataxvoAoylaç, Petro-

grad 1.891, vol. 1 p. 438-453.
2 Publican de Kaluiniacki in Werke des Patriarchen von Bulgarien Eu-
thymius, Viena 1901.
3 Ed. Papadopulos-Kerameus, p. 438-439 s'i 449. Paginile dela sfarsit
449-453 cuprind adaosele lui Matei. Pentru legAturile intre Viata Sf. Pa-
rascheva alcatuin de Eftimie s'i prelucrarea din limba slav6 In cea greacd
a lui Matei vezi articolul erudit al lui I. tozItAneseu, Vicqa Sfintei Paras-
cheva cea noucl de Matei al Mirelor, publicat in Revista istoricel romdrai, 3 (1933)
p. 347-377.
4 Vezi mai jos p. 170.
5 Vezi ed. A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., p. 447.
11
afirmat i altadatd, traducatorul grec al Invataturilor lui Pseudo-

Neagoe a fost un invatat de seama
Prefata la Dar pe langa aceste lucrari, Matei a mai scris §i opere istorice
slujba SI. foarte interesante. 8i Intai introducerea la slujba Si. Grigorie
Grigorie Decapolitul, despre care am vorbit mai sus, pastrata inteun ma-
nuscris aflat astazi In Biblioteca nationala din Viena, fosta imperiala,
care este o povestire pe scurt a navalirei lui Báthory Gabriel
(1608-1613 domne§te In Ardeal), In Tara Romaneasca 2 Matei
poveste§te cruzimile nemaipomenite comise de Unguri, fuga lui
Radu erban §i In fine alungarea navalitorilor din tara. Aceasta
prefafa se opre§te 'Ana aci, cu ultimul cuvânt (10- neisprävit:
de sigur foile cari contineau urmarea au cazut din manuscris.
Povestirea Dar ce e curios, aproape aceea§i povestire ceva mai. amplifi-
pe scurt cata §i avand urmatorul titlu: Auhryst4 crúvTolloq nepí. TE -ro5 Zep-
Irnávou Bos66aa -cog xat `Pc',c8ouXou nap' arax rjç yElloví.aq
bacca6v-coq, xat 'PecaouXou Bos66aa, vioi3 MExya Boe668a v -rij
Oúyypo6Xazto,c 6:0,06v-cog. T(.7) baatimpo-dc-ccp xat ivacgo'recrcp aMévtil
neccr% CMyypo6Xaziaq xupí.cp 'Io.)c'cvn `1)&8ouX, Ma-r0aZ0q, TOCTCELVÓq
tor ponoXf.-rig MupLov, v Kupf.cp zaf.pav se allá i intr'un alt ma-

nuscris, pastrat In Biblioteca metohului SI. Mormânt din Constan-
tinopol, de data aceasta completa, nu fara sfarsit ca cea aflata
In manuscrisul vienez 3.
Manuscrisul din Viena se opre§te la alungarea lui Gabriel
Báthory din tara, In manuscrisul constantinopolitan istorisirea
continua: se poveste§te numirea lui Radu Mihnea in scaunul Tarii
Române§ti, luptele dintre Radu Mihnea i Radu erban, conspi-
ratia lui Barcan Stolnicul impotriva lui Radu Mihnea §i a Gre-
cilor dimprejurul lui, i lupta lui Constantin Movila, domnul
Moldovei, contra lui stefan Toma, succesorul sàu In scaun. Po-
D. Russo, Studii bizantino-romdne, Bucuresti 1907, p. 42, notd.

2 Publicatä de N. Iorga In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 20
(1897-1898) p. 241-244.
aceastä povestire s'a publicat tot de N. Iorga in Analele Acad. Rom.,
sect. ist., ser. II, 21 (1898-1899) p. 7-27. Manuscrisul este descris de
A. Papadopulos-Rerameus in Ìceocavictirtm) ficiRto07jx)), vol. 4 p. 147, nr.
175. Povestirea pe scurt se mai pästreaz6 i in Athous 250 (Mândstirea Ku-
tlumus), vezi Sp. Lamlb.ros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount
Athos, Cambridge 1895, vol. 1 p. 306, nr. 3323 (250), 11.
vestirea se isprsáveste Cu expeditia nouà a lui Báthory Gabriel

impotriva Tärii Romanesti i uciderea lui de &are ai
In manuscrisul vienez povestirea vine ca prefatà la slujbá,
In manuscrisul constantinopolitan lipseste slujba. Cum se explic6
aceastä? E foarte probabil eh' Matei a reluat slujba sfântului cu
povestirea introductiv6, a indreptat si amplificat-o ici colo câte
putin, a copiat-o frumos si a prezintat-o ca un dar literar domnului
Radu Mihnea, (vezi prefata de inchinare); copistul ing care a
dopiat manuscrisul constantinopolitan gsgsind cá slujba nu pre-
zintà interes istoric a läsat-o la o parte ; cá inteadevAr dupà po-
vestire venea i slujba sfântului, reiese din cuvintele aflate in
prefata: deci, ceddnd rug'dmintelor pomenitului bdrbat <a staretului
Teofil care l-a rugat sà scrie viata sfântului> .yi pentru 9enera0a
cdtre Sfeintul Grigorie am scris aceastä lucrare gresitd1.
[1 Slujba Sf. Grigorie Decapolitul, intocmitä de Matei al Mirelor, s'a pu-

blicat la Bucuresti in anul 1692 Cu o viatä a acestui sffint Cu o viatd
a Sf. Parascheva cea noud, fàrà nume de autor, de Antim Ivireanul, din
indemnul i cu cheltuiala Domnului Tdrii Romdnesti Constantin Branco-
veanu. (Vezi I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia romdneascd peche, Bucuresti
1903, vol. 1 p. 326, nr. 94; Louis Petit, Bibliographie des Acolouthies
grecques, Bruxelles 1926, p. 228; Const. Erbiceanu, Serviciul Cuvioasei Maicei
noastre Parascheva fi a Sf. Grigorie Decapolitul, editia din 1692, in Biserica
ortodoxa' romdnd, 17 (1893-1894) p. 708-715).
Acum in urmä aceastd slujbd a SfAntului Grigorie Decapolitul s'a publicat
de F. Dvornik, La eje de saint Grégoire le Décapolite et les Slaves maado-
niens au I Xe siecle, Paris 1926, p. 76-82. Dar Dvornik, necunoscdnd
autograful lui Matei al Mirelor, pdstrat in Biblioteca Patriarhiei din Ieru-
salim i descris de A. Papadopulos-lierameus, (vezi 'Iseoaavutrocii 131,32to-
61*, Petrograd 1891, vol. 1 p. 257, nr. 161), o editeazd dupd o copie
aflatd in Biblioteca nationalä din Viena. Acest autograf al lui Matei, care
pe langd Slujba Sf. Grigorie mai cuprinde i Slujba SI. Parascheva i cdteva
canoane intocmite tot de Matei, a fost in posesia Spdtarului Milescu, care
l-a ddruit mAndstirii Barnovschi din Iasi la 1660, cum rezultd din urmd-
toarea insemnare de pe prima paginà a manuscrisului: TÒ Tracpbv eaptiponat
/cap' ivoi5 NotoMou ¶013 no-ri gym arcoceapEou Chiyxp96XocxEccç el; Tip) ispecv
[J.OVir TT]; úrcepocytocç esot6xou Tijç Xeyottévlç Mioupv&rax v Tc7) ruccrEcp 1 660.
60ev xcet tacoxetpcog kyxexecpcm-rca- yivovro 86 tux 4nxcacpeXi4 xoct acarilptov.
Numai aceastà insemnare este un autograf al lui Milescu, nu manuscrisul
intreg, cum crede P. P. Panaitescu, (vezi Nicolas Spathar Milesco, p. 169
(extrait des Melanges de l'Ecole roumaine en France, 1925, Ier partie).]
11.
Cronica Dar Matei nu s'a multumit cu aceastà povestire pe scurt, ci

rimata' a lui reluAnd condeiul a istorisit Inc6 odatá evenimentele petrecute supt
Matei al ochii lui, de data aceast5. In versuri 0 In greaca popularà", supt
Mirelor
titlul: (IaTopto: xot-r& v Oúyypoaoczkcv TeXecrefrco3v, ágocp.bri
Cad) Espilatecvou polß6v8cc rotßpt,i1X po-166vaoc, -roi5 ivecrc&IToq
aoux6q, noo)Osi'acc nap& TO iv ms-porro-
c'rcpxLepeicp, rcavtepbyrck-rou
XE-rou Mopicov xupol5 Mccreocíou TOL ix Iloiyowtco`* xcd, 3ccptepo.)06.croc
Tc73 Iv800-rec-ccp ápxov-rt. xupto? ' I&vv rcj Ka.rp!,-r"-j5 1. (Istoria
celor petrecute In Tara Româneasca dela Serban-Vodà pansá
la Gavril-Vodd, care domne0e acum, intocmità de prea sfintitul
Mitropolit al Mirelor chir Matei din Pogoniana, i Inchinatà prea
slàvitului boier chir loan Catargi).
Continutul Matei al Mirelor, dupg cum ne spune, (versul 77-87) a avut
intentiunea la inceput sá povesteasc6 faptele lui Mihai Viteazul,
dar fiindc6 altdi au scris istoria acestui Voevod, el s'a hotärit ssá
serie despre domnia lui Radu Serban, Radu Mihnea, Alexandru
Gavril Movilä (1602-1618). Ultimul fapt relatat e tra-
gerea in teapá a capilor micàrii impotriva Grecilor, Lupu Mehe-
dinteanul i Buzdugan. Si intai poveste0e pe larg incursiunile
lui Moise Sekeli 0 Gabriel Báthory, descriind cu culori vii jafurile
pe cari le-au fäcut Ungurii nàvàlitori:
7cp66ocrov CovítieLve, opÁ, xpoccri, yeklo3L,

rv 'EpaeXtccv -r/cr-reaocv Oa xo7tdc8L.
n'a rAmas In tara oaie, pálne, vin, va&A,
toate le-a trimes cu turma In Ardeal (versul 273-4).
Cu o vàditä bucurie Matei poveste0e alungarea ru0noasà din
tarà a ndvsálitorilor.
Urmeaz6 domniile lui Radu Serban, cu am6nunte despre stra-
mo0i i studiile lui In Italia, a lui Alexandru Dim i Gavril Movil6
cu unele amànunte referitpare la istoria contemporan6 a
Moldovei.
La sfar0tul istorisirei se and un capitol supt titlul:
ypcfccpoilev TLvaq rcapocyyatacq 6=5 g:voues-HrsoctLev Tòv
Vezi ed. t. Legrand in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol.

2 p. 231.
Xccpcpeyrovrov od)06wryp 'Icoávv-tp 'AX6gccv8pov 3os66act, &row 3j-rov

-a) crxapf. Tot)(Aci scriem cateva sfaturi pe cari le-am dat prea
strälucitului domn Alexandru Voda &and era Inca in scaunul
sail). Se vede cà aceste sfaturi pe cari Matei le-a dat lui Alexandru
Ilias Mud era ?Rea in scaunul sài formau o scriere aparte pe
care prelatul grec a oferit-o domnului in manuscris si pe care pe
urifia a pus-o la sfarsitul istoriei sale. Din continutul ei se vede
ciar ca." istoria e posterioara sfaturilor, fiindca in ea se povestesc si
fapte petrecute in primul an al domniei lui Gavril Movila, succesorul
lui Alexandru Ilias.
Atat din povestirea scurta cat si din istoria si sfaturile date
lui Ilias, Matei se arata ca un povestitor nepartinitor si iubitor de
adevar, care are curajul parerilor sale. Blândul prelat care a vazut
cu ochii &Ai miscari antigrecesti in tara, da sfaturi pamantenilor
sa nu persecute pe Grecii dela cari au primit legea pravoslavnica
si cultura, iar conationalilor sai sa se poarte bine cu Romanii In
a caror lard se imbogatesc, sa nu fie hrapareti si asupritori, caci
altfel atrag ura acelora cu cari trebue s'a träiasca in prietenie
frateascd (v. 413 /144).
[Indeamna. pe Ilia§ Voda (1616-18) sa judece drept si sa
judece dupa pravila imparateasca (vopvápl., de sigur Vasilicale)
sau dupa legea tarii cum cere cazul ; caci daca judeca dupa Vasi-
licale, ceea ce trebuia judecat dupa legea àrii, succesorii lui o
vor anula, (v. 1405-1430).
Il sfatueste pe Domnul farii Romanesti sa infiinteze §coli,
pentruca atat clericii cat si mirenii sunt inculi, neavand unde
sa invete carte. Preotii nu §tiu nici macar sä boteze pe copii
nici sfintele rugaciuni ca s'a slujeasca ; si cata vreme mai Wiese
§i ei, buni rai, tot e bine, dar dupa ce vor muri, daca nu se vor
infiinta scoli, nu va mai fi nici preot, nici gramatic.
Mai departe, deplângand caderea Constantinopolului, Matei
spune ca poporul grec nu trebue sa a§tepte ajutor ,pentru elibe-
rarea sa dela Mihai Viteazul si dela Rusi, si nici sa dea crezare
pseudoprofetiilor (v. 2326-2335).]
Insemnatatea istorica a operei lui Matei al Mirelor rezida in InsemnAta-
faptul Ca e singurul izvor intern pentru anii 1602-1618. Croni- tea istoricii.a
carii români cari istorisesc faptele din acest rastimp se intemeiazà" cronich
Matei
pe povestirea lui Matei al Mirelor. intaiu anonimul cantacuzi-
nesc (Ludescu) când ajunge la Domnia lui Radu erban recurge

la Istoria lui Matei si o utilizeazä in povestirea sa In multe pärti
aproape cuvant Cu cuvânt.
Dar si cronica atribuitä. lui Constantin Cdpitanul Fipilescu
editatà de Iorga, In povestirea anilor 1602-1618 se bazeazä. pe
Matei al Mirelor, pe care 11 citeazä chiar: cum spune un istoric
Viádicá anume Maftei dela Mira (p. 97 ed. Iorga). Cum insä cro-
nica aceastä utilizeazd pe anonimul cantacuzinesc, trebue cercetat
mai de aproape dac4 utilizeaz4 pe Matei independent sau se mul-
tumeste a copia dupà modelul au si In acest caz pomeneste pe
Matei numai ca sä-si dea aiere de eruditie. O cercetare In aceastä
privintä e necesarà pentru lämurirea chestiei.
Editiile Cronica rimatà a lui Stavrinos, de care ne-am ocupat mai
Cronicii sus p. 114-121, si Istoria lui Matei al Mirelor, care este o conti-
nuare a cronicii lui Stavrinos, au fost totdeauna publicate impreund.
Cea mai veche editie pe care o posedäm astäzi i dupà care
Legrand a retipärit amândouä aceste cronici este cea din 1672.
De sigur aceastä editie nu e cea dintg. Sp. Lambros in Catalogue of
the greek manuscripts on Mount Athos, 1 p. 192 spune cà la sí Arsitul
manuscrisului Athous 2231 (= 218 Movijç 'Ea-pLy1.1.6vou) existä cateva
foi din tipäritura AvbeayaBsTzg toi5 MtzaiP, Bo813aa 'Evettvrt.v 1638.
G. Zaviras, Nga E2J44., Atena 1872, p. 528 pomeneste o editie
a lui Stavrinos (probabil Impreunä cu Istoria lui Matei) din anul
1688. [0 altä editie a lui Stavrinos impreund cu Matei al Mi-
relor a apärut lnainte de 1667, din care Insä nu ni s'a pdstrat
niciun exemplar, cel putin mie nu-mi este cunoscutà o asemenea
editie. Dar am vdzut mai sus (p. 130-137) c.d. Antim Diacrusis in
poema sa: Lltilynatg roft bstvof noguov coi3 tjj 7,4acp Kph
yepogvov, publicatà pentru prima oarà in Venetia la 1667, nu
numai a imitat pe Stavrinos i Matei al Mirelor, ci a plagiat mo-
delele sale In asa fel Moat versuri intregi din operele lui Stavrinos
Matei al Mirelor au fost transplantate In poema lui Diacrusis.
Deci presupun cà Diacrusis a avut in vedere o editie care, ca
Publicat de Walcescu in Magazinul istoric pentru Dacia, vol. 4 p.

231-372 si vol. 5 p. 3-32 si de Ioauid supt titlul: Istoria Tara Ronzei-
nevi, Bucuresti 1859.
cea din 1672, cuprindea atat poema lui Stavrinos despre Mihai
Viteazul, cat i Istoria in versuri a lui Matei al Mirelor. Mi se
pare mai putin probabil ca Diacrusis a utilizat un manuscris in
care erau copiate impreun6 arnandoua aceste opere.
Dar acelasi lucru am constatat i cu Ignatie Petritis. i acesta,
prelucrand in 1670 epopea lui Dighenis Acritas, a plagiat pe Sta-
vrinos i Matei al Mirelor. Nu numai fraze i versuri intregi din
poema lui Stavrinos i istoria lui Matei revin cuvant cu cuvant
in poema lui Petritis, dar si dedicatia lui Petritis este luata aproape
In intregime dela Matei al Mirelor (vezi mai sus p. 137-142). Prin ur-
mare, dach. Diacrusis in 1667 si Petritis in 1670 imiteaza" i plagiazd
atat pe Stavrinos cat si pe Matei al Mirelor, insemneaza cà au
existat i alte editdi anterioare datei 1672, in care operele lui Sta-
vrinos i Matei al Mirelor erau publicate impreunä.
In afard de acestea mai sunt cunoscute urmAtoarele editii :
1.681 1683 2, 1710, descrisa de G. D. Teodorescu 3, 1742, dupà
care E. Predescu a publicat unele fragmente 4, 1760 5, 1768 0,
1785 si nu 1745 cum gresit spune Legrand 7, si 1806, dupa care
Teodor Eliat a tradus poema lui Stavrinos in limba roman6 8.]
Poemele lui Stavrinos i Matei au fost retipärite dupä editia
din 1785 in Tezaurul de monumente istorice pentru Ronuinia
Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 5 p. 120 nr. 180.

2 G. Zaviras, Aria 'EV* i) A,1721u;sen, Nareov, Atena 1872, p. 448; cf.
É. Legrand, op. cit., vol. 2 p. 412, nr. 574.
G. D. Teodorescu, Scrieri neogrece despre Roma'ni, In Literaturcl si Arta
roma'nei, 1 (1896-1897) p. 284.
4 Vezi Memorialul Vistierului Stavrinos In Magazinul istoric pentru Dacia,
1 (1845; p. 251-276.
Un exemplar din aceast6 editie exist'd In biblioteca Muzeului National
din Budapesta si un al doilea In Biblioteca Nationald din Viena.
Vezi Const. Sathas, Ncos227vt7o) q9c2oAoyta, Atena 1868, p. 403; cf.
É. Legrand, Bibliographie hellénique, 18 siècle, Paris 1928, vol. 2 p.
70, nr. 672.
P. Legrand, Recueil de patties historiques en grec vulgaire, Paris 1877,
p. 17. Pentru aceast6 editie vezi si A. Dimitracopulos, 17pooOfpeat
bcoe0cboetç eig rv veoe22?)vtgilv 990.o1aytav Koocrcantrov Ed0a, Lipsca 1871,
p. 70-71.
Vezi mai sus p. 120. Pentru editiile lui Stavrinos i Matei al Mirelor,
cf. si D. Russo In Niog È7.1.nvo,uvlbtuov, 6 (1909) p. 498.
de Papiu Ilarian, 1 (1862) p. 273-384 Insolite de o traducere

In limba româná. Editia din 1672 a fost reprodus6 de E. Legrand
in Recueil de poèrnes historiques en grec vulgaire, Paris 1877
(Stavrinos p. 18-126) si in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris
1881, vol. 2 (Matei al Mirelor, p. 231-333).
Prefata la ('AxoXoueíoc) Slujba lui Grigorie Decapolitul a fost
publicatá de Iorga In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 20
(1897-1898) p. 241-244 dupá manuscrisul 90 (Kollar 40) din Bibl.
imperialá din Viena §i Analele Acad.- Rom. sect. ist., ser. II, 21
(1898-1899), p. 7-17 dupg manuscrisul aflat in Bibl. metohului
sf. Mormânt din Constantinopol.
Despre Matei e de consultat G. Dem. Teodoresen in Literatura
ci Arta romeinei, 1 (1896-97) p. 280-291; M. T. Berza, Matei
al Mirelor i cronica cantacuzineasca, articol publicat in revista
Cercetari istorice, vol. 4 partea 2 (1928) p. 117-125; Mitropolitul
Atinagoras, '0 #sa,udg ram Evyxg22cov gv Oixov,ucvinp llaretaexcicp
in 'Ensnleig kateetag 13vCavt-tv6v anov66v, 9 (1932) p. 247
nota 3.
Manuscrise [Manuscrisele copiate de Matei al Mirelor, care ne dau In sub-

copiate de scriptiile lor demnitätile sale bisericesti i orasele, unde aflAndu-se
Matei
le-a scris, sunt, In mod cronologic, urmátoarele 1:
1595. Matei era ieromonah i protosinghel i petrecea la Mos-
cova, cum rezultá dintr'o notitá depe un manuscris aflat la Sf.
Munte: 'E-rael.d.)01 rb rcccpòv DsZov xca Zepòv Eúocy*Lov xote' lw.e-
pol'xrtov zet,pòq Mcc-cOodou ispop.oveczou xca Tcpw-roatryykÀou Tijg
[Leye0qg éxxklatccq -rob' IlarroYeavvi)q 7.a. TO 5 etkreßecyccic-rou ma.
cpaoxpía-rou Pocal,X6c..44.(.7)v xcci ocú-coxpecTopog rcc'ccrig Tcocríccg xupoi3
Oeoad)pou 'Icoávvou v -rT) Ozoacioch-Tcp nay. Moo-zoßío. Iv &et,
ivt 'Ox-raptcp Iva. I.".
De aci i pand la p. 179 este material neredactat, orânduit de

editori.
2 Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-
bridge 1895, vol. 1 p. 85, nr. 962 (97 Movil E-rocopovudyra).

Manuscrisul e citat si de Evloghios Kurilas In Oedx2nrog

17o2vang 1, care 11 cunoaste din Ppi1y6pLog IlaXagiq (()' p.
407-408). Data pe care o dà Kurilas < -= 1578> este evident
gresitä; Matei petrecea in Moscova pe la 1595-1597, precum
stim din alte subscriptii ale sale pe manuscrise.
1596. Matei se afla la Moscova: `11 cixoXoueía al.1)-n1 ayícov
XemoupyLe6v iype<cm sLa zeLpòq MaTOaíou tepop.ováxou xat rcpcino-
auyy6Xou -6q ti.ey&Xlq xxX-tpíaq floyaiic,cvvriN, xat inead)04 -ri;)
o-ocpoTec-rcp xat XoyLoTc'crcp év dcpxLepe5crLv dcpxLercLaxóncp 6,7H.LovExou
xat 'EXcLacriLvog xupícp 'Apaevícp xecpLv 7rpòq litacq odyrori auxvi6v
eúepyeatiLv. 'Ev ,kocppouplyry naeL Mocrxo64 xa-ra
gtoq, [apt 431:0e6pouapícp vLxcLc)voq Ø' 2.
1596. 29/7, Matei se afla iv TT) 0-eocrdxr-rci.) 7r6XeL Mocrxo64
MeTc'cX)NPcoaíag: Lond. Add. 1.9062 (Akten der Synode von
Ephesos (a. 431) 3.
1597. Matei copiazd la Moscova un Tetravanghel: ykyparc-rat, Ev
M6axq.1-4) 157có 1,Lovaxoti MaTOaíou ix florromavilq '117cdpou 4.
1599. Matei inchinä Bisericii Maicii Domnului a metohului
SI. Saya din Jai o Evanghelie frumos caligrafiatà: 'Es.eXer.6011
Tò rcapòv OzZov xoci, tepeN Et'ArryaLov zeLpòç Ma-rOodou tepoliovázqu
xat nporroauyyaou -L-55g [ley dOolq bockqcriocq, TO bc HorycovLavi'w
xat &ptpc0 v C(7.3 TCC4vcrinTcp vaq) *T.* llocvocyfaq (.,tou Te.7) ÖvTl. iv
I'LacrEcp sijg MoXao6Xazíaq, tke-róztov 'rob' tAytou E166a gteL
tvaLxTLE.Svoç L6', 031:t6pouapíou x6' 5.
1599. Matei a copiat o Evanghelie, astäzi aflatä in Biblioteca
mängstirii Maicii Domnului din Halki (Constantinopol). Iscàleste:
Oírrlq ii.ovocx6q, (it,Lap-rcak Momeoaoq, Han,covuxv5jq ix naXaLaq 'H-
neEpou gypaLlx D'eentvelia-rov 13E6Xov. 'Ev g-reL Al'i-
yo6crrou x6' 6.
= vezi ()egos/x(1, 5 (193(1) p. 92, nota 1.
2 P. Pulitzas, 'EalyeaTal ivevy4oetg ;sal (w).la a ElievTavícig in 'Enetneig
érateelag PoCarrtvcro amov6o5v, 3 (1926) p. 277.
Vezi Marie Vogel und Victor Gardthausen, Die griechischen Schreiber
des Mittelalters und der Renaissance, Leipzig 1909, p. 296.
4 Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 309, nr. 3366 (293 MoA Kou-rXoulloualou).
5 Vezi A. Papadopulos-Rerameus, Ìsooaoh,utz-vo) fltß2toqxn, vol. 3 p.
204, nr. 6 (Nctòq 'Avcarrecacc.4 ; cf. 0 Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 720.
Bartolomeus Rutlumusianos, `177c6kerrhua lotoetx6v Lasel rijg xard rip
Xdberp, Movfig v7g Oeordx.ov, Constantinopol 1846, p. 89-90.
170 STUDII ISTOR10E GRECO-ROMANE
La mitropolia din Ianina se p6streaa. o Evanghelie frumos

caligrafiatà de Matei al Mirelor: Hpeo-6wripou zetp ovocXo3 Mareaí. ou
HarycovLavijq xTCC4Xougicq 'FfneEpou gypatin Ta6-r7p TV -s67cvsuo-r0v
p[ aov. Data cand a fost scrisä Evanghelia nu se cunomte, dar in once
caz inainte de 1600, fiindcà dela aceasta. dat6 Matei se intituleazA
arhimandrit al Marei biserici, iar dela 1605 mitropolit al Mi-
relor
1600. 14 Octomvrie, Matei se afla in Polonia unde a copiat
sfintele liturghii: éypeccim aLa zeLpòq Ma-rOar.ou p.ovocx.o5 npea.6u-répou xat
ciaLtLavapETou t.LeyeckiN ixx2a1críaq To5 éx Hoyyonnavilq 4i [Lot
crúyymcrOe ot clvayLvdxrxov-req rcoXX6Sv [MO acpako'crow.
g-ceL 'OxrapEou Iva. Lai, v Aeov-L-ourc6XeL rjç AczEag 2.
1600. 11 Noemvrie, Matei se afla in Polonia unde a copiat
liturghia lui Hrisostom: ,9.sEa XeLToupyía iypcir) a,« ze,*
AIaTeaíou I.Lovazo npes6u-gpou xat CcpxLvavapíTou cç eyc'Oalq
ixxkiataq ¶o5 x Ihoyomav-5g. 'Ev Asowron6XeL 'L-7]; Aexíaç v gteL
Nost.L6pf.cp La', Ivs.voq
1600. Dupà Const Erbiceanu, Matei al Mirelor ar fi fost la
WanAstirea Dealului inc6 din 1600, unde seria un manuscrisaflat
In posesia lui Erbiceanu purtand. aceastä data' 4. De sigur trebue
sd fie acel manuscris cu Zrixot gno,utaauseol gig rip Ila,u,uaxecetarov5.
In once caz, dac6 Matei nu era in Tara inc6 din 1600, e sigur
insá c6 a venit intre 1602-1605 i nu dup5. 1610 cura a sustinut
A. Dimitracopulos 6 tina, din propria màrturie a lui Matei,
a venit in timpul Domniei lui Radu erban (1602-1610) i inainte
1 Pentru manuscrisul din Ianina vezi /Wog EAAnvo,uv4,uoo, 11 (1914)

p. 53 i Ngog `L').277vo,uv7)tuov, 13 (1916) p. 266; cf. si Mareu Beza, Urme
romeinesi în Ritsiiritul ortodox, Bucuresti, p. 135, 137 si 141.
Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manuscripts
in the library of Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 283, nr. 1603
(A 112).
Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 189, nr. 2174 (161 Movil 'EcrcpLytgvou).
4 Const. Erbiceanu, Serviciul Cuvioctsei Maicei noastre Parascheoa gi a
Sf. Grigorie Decapolitul, ed4ia din 1692, in Biserica ortodoxei, 17 (1893
1894) p. 714.
5 Vezi N. Iorga, Manuscrise din biblioteci sträine, in Analele Acad. Rom.,
sect. ist., ser. II, 21 (1898-1899) p. 2, nota 1.
A. Dimitracopulos, '00965,9$og Èacig, Lipsca 1872, p. 148-149.
de a fi numit mitropolit al Mirelor 1, care numire s'a fàcut v &TEL
,pr.a' <1605> 11 Aexel.Apíou 2.

1603. Matei copiaz6 liturghia lui loan Hrisostom: Xstp Ma-cOaíou
tLOVCCX05 7rpea6usipou zed, clpxy.avapi.Tou T..** (..t.sycfckiN éxxkiríaq -roi3
ix rhoycovt.avi'lq, v TEL 'ArcptMou a', Eva. cc', s.
1603. Matei copiazg o Evanghelie: TÒ ,D-E:Zov xat tepòv eúayyacov
ypo'ccp7) nap' To5 sti-ceXotk xat avaFjou Ma-cOatou tLovazo5
7cpEa6u-c6pou xat ápzt.t.Lavapt-cou -c-71q 1.4eyo'tX1g -1..xxXrjaíaq 'rob' éx Ilo)y6-
vtav"*, iv trec iva. a', irtpt Matcp 4.
1605. 11. Decembrie, Matei este ales mitropolit al Mirelor 2.
1606. Martie. Se vede c6 Matei petrecea la Constantinopol, unde
a semnat actul sinodal prin care este caterisit Ioasaf al Seresului 5.
1610. 24 Ianuarie, Matei se afla la mânàstirea Dealului: Tò
rcapòv ,9-c-Cov xat ispòv Eúayybuov éypc'ccprl aca zeLpòq MatOaEou
Toti TC17CELVO3, pyrponoXE-cou Mup6ono Auxf.a.ç arcoun xat a0C-
TCCXAM X0d. 7t poeulitqc 7co?0,-7) -c7)ç -cq..u.oycem).; xat ivaoF.,o-ccfc-cr)q xupíaq Ka-coc-
M.vaq xat [ts-yeaqg ilrcaviaaq 'rç Kpayt.66a xat &pp& v-7-7) se-
6aapia xat f3acsOuxíj [J.EyGCXyl Xal5pa Toi3 ócri.ou xat 0-sopópou rca-c*
E66a TO.115 ITyLOCCS[LÉV011 ÉV ÌepocroX4LoLg, z (nnw.6auvov
xat Tiiív yovéop, aq xat sig a6ocv To5 lizycfcXou Oeo5 xat cro,r*og
Vezi Matei al Mirelor, rItnynatg crtívzottog :rep!, re -cm) Leo,tncivov #oe13.66a
zofi xal Pd6ov2ov, in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 21 (1898-1899) p. 8-9.
= Vezi Const. Sathas, Bibliotheca greaca medii aevi, Venetia 1872, vol.
3 p. 554; M. Ghedeon, Kavovtxol StoWetg, Constantinopol 1888, vol. 1
p. 42-43 si acelasi, Haretaextxal 4:712E06g, Atena 1936, p. 80. Acelasi
Ghedeon, In floretoextxol nivaxeg, Constantinopol, p. 544, in 111v:yzeia
zfig v T(7) ,ueactioot g2.2nvoefig notnaecog, publicat in revista Hoevaaads, 1
(1877) p. 868 si in Xvitßcaai eig znv iazoefav zijg ectoozo2tx:Ig ix:anatag' A0nve6v,
In D. liamburoglos, MinyteTa rijg imoelog Taw ' Atena 1890, vol. 2
p. 250, d'd. ca data numirii 1606. Tot data 1606 dä si Ioachim Foropulos,
In 17 Ivct ztrotactettov intaxemcov wpta0ivzcov iv rq"., :tilt/tart raj; Oixowtevixof:
Hozetaezetov xarcì zok reAsuratovg oleo' vag (16 0 6-19 0 0 ), avvrax0eig novaoyoubg
xard nazetanelag, gni Tfi ¡Mast ze6v neetacoOivrow naretaexcxctiv xl061,COYV 157re,
To'i; clexsto02.axog T013 OixovievixoS HarelandOV publicat In 'Ex;anataartxn
' AAnOeta, 21 (1901) p. 31. Dar dacà luna in care s'a Mont numirea este
inteadevAr Decemvrie, atunci sigur numirea a avut loc la 1605.
Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 150, nr. 1760 (247 Mow)] Kapoodc»ou).
4 Sp. Lambros, op. cit., vol. 2 p. 279, nr. 5506 (1386 MoA 'Ier(wcov).
Vezi Byzantinische Zeitschrift, 3 (1894) p. 275. Actul fusese publicat
mai fnainte de M. Ghedeon in 'Avaro), 1877, p. 42; cf. acelasi, Ilaretae-
zocol nivaxeg, Constantinopol <1890 > , p. 544.
(J.c.7)v '11croi3 Xpccrro5 xccE 7c600v -ròv npò; -ròv "AyLov Edc66cc. 'Ev
gret, Iva. 'Iocvouocpíou xa', iv 1 o-doccrt.4 p..ovi!) 'roo TcfcXou 1.
1610. Matei se duce la 1610 ca exarh patriarhicesc la manàs-
tirea « 1(60-wroc » sau o Elxocrvpoívvraoc » din Drama 2.
1616-1617. Decemvrie 23, Ilia§, Domnul Munteniei, Intsárete
lui Preda, postelnic, i domnitei Florica satele lui Mihai Viteazul.
Marula, fiica din flori a acestuia, ceruse sà i se dea ei satele pentru
care avea i hrisov. Domnul Insärcineazg pe mitropolitul Luca
pe Vrädica Matei Mireon sä" cerceteze SI. Pravila 3. Matei iscäle§te
actul de judecatà la 1617 4.
1620. Matei caligrafiaz6 In mandstirea Dealului In anul
ijv voeti.ßpEou x', Iva. c, iv Ty) 06yypo6XoczEq. el; Av AócXou,
Cu mAna tremurandà de bdtranete ()di.) ypr. Tpuz6vevoq T[OXUGTE-
V&XTC) xoci. (eZpoc xex-rwivo; Tki.oucrocv xpóvy) o Evanghelie §i o
trimite lui Antim al Adrianopolului 5.
1621. Matei scrie un manuscris Cu liturghii, care se pgstreaz6
In man4stirea Cosinita din Drama: Atex Moc-rOccEou cip.ccp-rcaXo'ü
1.1,71-rponoXE-cou Mup6.6.)v, g-ret. Noep.ßpEou x', Eva. e".
1622. Matei ja parte la judecarea procesului Floric6i, fata lui
Mihai Viteazul, la 1622, dac6 presupunerea mea este Intemeiatà.
A. Papadopulos-lierameus, Iseoaawttrodi ßt132to025xy, vol. 3 p. 196-197

nr. 2 (Nock Til% 'Avocarciaccoq) cf. si Marco Beza, Urme romcinesti la Muntele
Sinai f i la Ma'neistirca St. Saca In Boabe de grdu, 3 (1932) P. 464 N. Iorga;
Miniaturi roma'nesti in sec. al XVII-lea In Buletinul comisiei monumentelor
istorice, 24 (1931) p. 145-146.
a Vezi M. Ghedeon, Oddo-copg daoaryteldmara in 'ExAnatctortx2) 'AA-
OEM, 5 (1884-1885), p. 210; cf. i A. Papadopulos-Herameus, "Exesolg
nedatoyeaToccBv aiTt2o2oyucciiv ieevvv Oedxn xal MaxeSovtge, yevo,uivow xcaci
re) l'rog 1885 6tet riiv Maveoyoe6d-retov 1302.1004x7 In '0 iv Kcovaravrtvowraet
Walvock (pdo.loytx(3g oaloyog, suplimentul vol. 17 (1886), p. 36-37, notä.
Vezi Const. Aricescu, Indice de documente ailate in Arhiva Statului,
publicat In Revista Istoricei a Arhivelor Romdniei, 2 (1876), nr. 2231.
Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru .Romcinia, Bucuresti
1863, vol. 1 p. 384, notd si p. 389, notd.
5 A. Papadopulos-Berameus, Ìeecroo2v,utroo) f3tß2toNxn, vol. 4 p. 412
nr. 435 (Metohul Sf. Mormant din Constantinopol) ; cf. i E. Ioanidis, In '0
iv Kawercavrivowtó;tet alnvock (pdaoytxòg crOloyog, 2 (1864) p. 64.
Vezi A. Papadopulos-Herameus, Heel rfig PtflAto614;o1g Zfig ,U0V77g
vit.07g In '0 ev Ifeovorarctvovnaet i24voterg (pdoloyuck otí22oyog, suplimentul
vol. 17 (1886) p. 36, nr. 287.
Stoica Nicolaescu a publicat in Isvorul legendei despre origina

eroului dela Ceilugeireni, Buc. 1936, p. 6, actul de judecatäl a Floricai
pentru ni§te tigani In care Luca, Mitropolitul Ungrovlahiei, judecand
zisul proces « Impreunei cu fratele chir Matei mitropolitul . . . fi chir
Teofil episcopul Reimnicului i chir Efrem al Buzeului fi chir Iasaf
episcopul Grevinii. ca§tig de cauza Floricai.
Dupd: Matei mitropolitul. dupd: episcopul Grevinii.
editorul actului St. Nicolaescu pune cate trei puncte ; presupun
cà n'a putut citi ce e in manuscris. Dupà mitropolitul de sigur
trebue sä fie cuvântul Mirelor, dar ce urmeaza. dupa. Grevinii nu
pot intelege. Ioasaf de sigur este episcop de Grevena. Ivan Snégarov
In Istorija na okridskata arkiepiskopija-patriarchija (1394-1767)
da un Ioasaf ca episcop de Grevena in anul 1631; A. P. Pechayre,
recenzand i completand cartea lui Snégarov in Echos d'Orient,
39 (1936) p. 304-306, indica un document iscalit de Ioasaf
de Grevena In anul 1624. Dar iata acum un alt document care
ne dovede§te cà Ioasaf pastorea Grevena Inca din 1622.
1624 Martie 7. Matei trimite un Tetravanghel la Sf. Munte:
Tó Tcccpòv O'c'Eov xcd ispòv el'iocyyiXt.ov &ypo'cr) xel.pòq MccrOod.ou
ótli.ocpzo.)Xoti 1117pm:0XE-coo Mupécov xcd dcpt.e pc'o07) iv st ciyícf xod. se.-
6occrp.4 xod. PocaLXL4 1.t.ovr) r55g Acoripoc; To5 Ccyf.ou 'AOccvoccri.ou Toii
T(.7) "A0Cp xcd 6 dacosvdxrocq TO.1370 due ocirri)q oúx óc-rt,t/WpYrroq gcre-roct-
ÉV gTEC ,4X6' (1624) Mocp-cCou (./.7]vòq
1624 Martie 17. Matei mai traia In Manastirea Dealului,
unde a caligrafiat §i a trimes manastirii Pantocrator din Sf.
Munte liturghia lui loan Hrisostom cu urmätoarea dedicatie:
áciS-ri] acíac xcd ispec Xer.-coupyfax 6ypc"cc,oll zet,p6e; Mccrecdou
atocrco.Aoi.5, ti.vrponoXETou Mupécov, xcd acpLepoSO4 év Ccrío,c, xod. cre-
6occrplo,c xod pcccrE.Mx"A flovrroxpo'c-copoq -c-T) v TE.) cicyto.w6p.q)
"Oper. -co5 "Mcovoq. 6 cbt<evoScrocq -cocirriv CX7C' cc6-*
poçËCTETCCG. 'Ev trEt. Mccp-ríou 14' Eva. Euyxopilcra.76
p.ot noc-c6peq ayyx -còv Kúptov xod, eecree 157-4 0.05 Tot)" cly.ccp-
-ccaoi3 i'vexoc TEJV 7C001WV [IOU o-cpc04&-cc.ov. 'Ev cicytc. p.oq Ac'cXou 2.
Ibid., p. 362, nr. 1957 (1) 145).
2 Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manus-
cripts in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 393
nr. 2108 (21 Mov)) '1611pow) inteun supliment aflat la sfArsitul catalogului
manuscriselor Lavrei sunt descrise i unele manuscrise din mânästirea Iviron,
rdmase necatalogate de Sp. Lambros.
1024. AIatei 1§i d'd ob§tescul sUarOt. inainte de moartea sa,

trimete la Atos, un manuscris cu liturghiile lui Hrisostom, Vasilie
Grigorie, dupd cum vedem din urm'aloarea dedicatie aflatà pe
el: AiST7) ,OtEcc xoci. tepec Xevroupyfa iypóccp.r] 8Lck zet.p6g MottOodou,
przporcoXi.Tou Mogan+, xcd. ript.epd)01 v 1.(7) Kuptxx 5ç ócytocg
T.(.7) ár.cov4.9 6per. 705 "A06.)voq ? x Tone TO5 PiOU
[Le-rocaTk napkyeacv ivaoCvcct ocirrip gvecc clyt.6pcoacv mink Eatcp
askiktaTt., xoc ypecyo.) &yet) c2eXcpòq ocirroi3 "Tamp)1g 6 'AyyeÀdc-cor,
gTEL Eva. Euyv.oplrocsi TGOCTépeq &rm. aLe, Tòv KI5pLov
xoci. ei.SxEcrOs 674 cc6-roi3
Alte opere In afar5. de Cronica rimatù §i de cele douà slujbe: Sf. Paras-
ale lui Matei diem Sf. Grigorie Decapolitul, de care ne-am ocupat mai sus,
Mirelor
Matei al Mirelor a mai scris i urm6toarele opere, din care
unele au fost publicate, iar altele au r6mas pan6 astäzi in
manuscris.
1.. Hept TO5 ocMou Tc7.)v AocTívo.w crxEcy.wroq xcci
nepi, Tc7r, nbPre 8Lacpopc7.p.) chinetiv Tcpòq -NA; rpcu.xok, v xocv6voq
publicat de M. Ghedeon 2. Alte copii se gäsesc In ma-
nuscrisul 220 al Bibliotecii Metohului Sf. Mormant din Con-
stantinopol 3, in manuscrisul 65 al Bibliotecii Parlamentului din
Atena 4, in Atbous 755 ( Movh ' IrApcov)5 si in Atbous A 31. ( Movh
Actú paq) 6.
2. 'AxoXoueía xott Oto cp pcov -ructr6pcov Sv xat
cd.rrot8acpcov Nex-rapEou Ckocpcfcvouq Tc7.rd wrt.T6pwv -rijç aeóocat.docç
xcci, Poco-tXtx554 fr.ovq Tor) BccpXceect). -r(.7) Mered)pw Tv g 'homy-
1 Ibid., p. 81, nr. 530 (E 68).

M. Ghedeon, MmusEa .r77g iv "Clii peaalcovt illnvoefig not4ascog In Hae-
vaook, 1 (1877) p. 753-756; cf. i A. Dimitracopulos, '0e06&$og
Lipsca 1872, p. 149.
Ghedeon, ibid., p. 868.
Sp. Lambros, IfdAtxcç rijg .131flAtoOlpoig rijg BotAijg In Nio; E22i1vo-
pv4,ucov, 3 (1906) p. 462.
bridge 1900, vol. 2 p. 221, nr. 4875 (755 Movil 'I640.)v).
Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manuscripts
in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 267, nr. 1521
(A 31), 8.
OPERELE LUI MATEI AL MIRELOR 175
vívaw, Tò yivo; 'Ati)ccpcivTeg. N15v 7Cp6STov Ttírcotg ixao0sZo-cc xca

fizz' intp.eXetocq a,opOcael:cra cpaoTi.p.cp acciro'cvn 'roo OtocpaeaTecTou
.C.7CLGX67COU cicyíou ETocy&W xupEou roc6ptilX Tot') 'Icoccvvívcov, xco-
pi.ou AoUTt, ek p.v-ip.,6cruvov ocirroi3, xoct tvoc scopeexv Tok ei')o.e66ct
MitLIITCCG ,ocore. 'Ev Bevesiq. 1803. Hap& NtxoXo'ccp nuy.eZ
'IcoccvvEvcov. editie la 1815)1.
Kocveov eig Thv ciczetponoívrov e1x6vot T.'r"]g amrocpOivou Maytag,
aleatuit din indemnul protosinghelului Adrianopolului Averkios,
dupà cum rezultà dinteo scrisoare a lui Matei, adresatà lui:
CT) iv tepop.ovázotq
1TOCv ocnon cfc cp xoct 7cpcoTocuyy6Xcp 'Avaptavou-
rcaswg xupEcp 'Aßepxf.(, 1\focTeccZoq Mupkow iv Kup(cp zocEpetv2.
Acest canon s'a publicat in cartea care poartà titlul:
ypcccpi) mt.-cat ircocpzEocv Apcfcp.ocq xoci. 421)aí7oTow tepoi5 1.co-
vocaT7)píou Tg &rcepocyEacq azarcoív-ig iiv OeoTóxou inovop.4oplvy,q
Kocscpotvíacr/g, xcct Tor) yevopivou .accúp.ccToq ek Tin) iv ocú-r5 tepecv
xcci. ,aocup.ocroupyiw elatóvoc T-71q ,»eottlyropoq,:11" EpocreT607] xcct nap&
xXvrtxòq xocvaw ek OSOT6X0V ire cdm.7) 'ref) 8-cci)p.ocTt. "ETt è70,11plq
axoXou0Eoc 'rob' b.) c7cyíotg TrocTpk 11(16V AtovucrEou TcocTptecpxou Kaw-
crTowTtvourcamq ga6Ehrocv v KawaTocvstvounaet, rircó Tijg
iv Tok flomptocpxeíotg Tor) rivoug TunoypccpEocq. ,occote' < 1819>.
Alte editii la 1863 §i la 1894 3.
Alte canoane &Are prea sfânta Fecioard se gdsesc in manu-
scrisul 161 al Bibliotecii patriarhice§ti din Ierusalim 4.
ETExot iyyopAcco-Ttxot rlocp.p.ocxecptaTov, noEigloc Mocr-
Oodou, p..)1Tpo7roXETou Mupécov, eúpto-xot,t6vou dç Tpty66tcrrov 0?)y-
xpo6XccxEccq, /Iowan-41,ov Tor) iv Cc-fío4 HocTpòq IH..).(5v NtxoXócou
-cos Occup.ocToupyor), ek NTecUou.
Louis Petit, Bibliographic des Acolouthies grecques, Bruxelles 1926,

p. 203.
2 Sp. Lambros, op. cit., vol. 2 p. 221, nr. 4875, 5 s't 6 (755 Mow?) 'I61)pcov);
cf. si A. Papadopulos-Kerameus, "Ex0eatç ncacuoyeaq)peClv xcd TbloAoyoceo-v
igsvvoliv iv gecbaj mat Maxebovtg, yevogivcov xaree rò grOg 1885 dick Tip May-
poyoeòdzetor fltfilitoeipmv In '0 iv Kcova-cavrtvowcast iRnmaig Taaoyacag
cnín.oyog, suplimentul vol. 17 (1887) p. 14-15.
3 Louis Petit, op. cit., p. 68-69; cf. §i ibid., p. 154 si A. Papadopulos-
Kerameus, op. cit., p. 14-15.
A. Papadopulos-Kerameus, Ìee000kurcuell fit132.toOlpal, vol. 1 p. 258,
nr. 161, 5 si 6.
Aceste versuri se cuprind intr'un manuscris miscelaneu care

era in posesia lui Const. Erbiceanu 1.
'AxoXouOloc elg Toòç vsocpcevek Ccasipocq xod. aeoX6youq xcd
8t8occrxc'Oou; rçixxXlaEccç Maiort.ov Iloc-rpLecpxlv 'AXeEccvapeíctg Tòv
cinò KEirrlq xod. rotßpLiIÀ (IciaccaeXper:ccq ^còv km?) Movey.ßccaf.ocç xcd.
Mcgq..tov Ktqpcov Tòv MocpyoúvLov Tòv xcd oexcòv clrcò KEhr% Tok
ivi xocrp iraniptyl..tc7) -raiv -Lijg éxxklai.ocç awl/IA-con) at.caectaPocv.rocg
c-cov106.aoc MccrOod.cp TcT.) TOtTCELV(7,3 1.1.7)Tpo7coM.-L-n Mupécov Dupà
slujba de mai sus In acela§i manuscris urmeazà: T(.7.) TIVACJTC'ETC.p
xod. eLyevecrrecry v&pxouat xupÉcp xupf.y ZxccpXdc-rcp -rcT) ypoy.I.Locrutc7)

Morceoaoq 6 Mupkow v Kuptcp xottpetv 2.
Kccviov 'MCC poclOvrynxòç ç -r6v xlSpt.ov tiN1,6v XpLas.6v,
c-cov-q0e14 MccrOcdcp -r(.7) Totrcetv4), p.7)-cponoXErn Mupécav 3.
Drf.xot IsoXt-cmot eig iopAv Taiv Xptcyrovykvvcov xod elq
¶6v nccr pLIpmv cpccipt -rob' ocúTòv xstpOTO*OCVT0q iri6ILLOV 4.
0 scrisoare catre Chiril Lucaris, Patriarhul Alexandriei 5.
Matei al Mirelor imitat de preotul

Sinadinos.
Am välzut mai sus (p. 133-137 §i 141-142) eft' opera lui Matei
loweiarCov zaret Tip 007yeol32axiav re2eGegvzon, a fost luatà de model
plagiat6 fàrà jen6 de Diacrusis i Petritis. Un plagiator i mai
N. Iorga, Manuscrise din biblioteci strains In Analele Acad. Rom., sect.

ist., ser. II, 21 (1898-1899), p. 2, nota 1.
2 Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 380, nr. 3768, 14 (234 Movii ALovuatou).
Sp. Lambros, Karcaoyog -(6v gy rfi xard rip 'Avdeov govfi rijg Àytag.
wobbscov, Atena 1898, p. 46, nr. 44 (extras din 'East-wig 17aevaaaofy).
4 A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., vol. 1 p. 258, nr. 161, 4.
Idem, ibid., vol. 4, p. 148, nr. 175, 5; Lambros, Catalogue of the greek
manuscripts on Mount Athos, vol. 1 p. 306, nr. 3323, 7 (250 Mow?) KourXou-
vouaioo); A. Papadopulos-Kerameus, Karcaoyog rciiv v Tio: ilInvoccr, Tao-
2oyucCo: av216ycp xeceonciTcov ßtfillcov, In '0 iv KowaTantvovaó2et aliptxòç
cpc2o2oytxòç aaloyog. 'Aexatolorm) en1reon4, suplimentul vol. 20-22 (1892),
p. 89, nr. 10, 149; cf. §i A. Dimitraeopulos, '090d6o$og ÈLIdg, Lipsca
1872, p. 149.
AIATEI AL MIRELOR IMITAT DE PREOTUL SINADINOS 177
indräznift, care mai mult copiaza cleat prelucreaza Threnosul lui

Matei al Mirelor pentru cäderea Constantinopolului, este preotul
Sinadinos 1.
Dupd cum Matei pune inaintea Istoriei sale o introducere, o

dedicatie catre loan Catargi, in care expune motivele pentru care
a scris Istoria ca sä nu se uite intamplarile trecute tot a§a
face §i Sinadinos. Inaintea T hrenosului §i a Cronicii orafului Seres 2,
inteo introducere in versuri, Sinadinos ne spune de ce le-a scris

si chiar cu propriile cuvinte ale lui Matei. Din nenorocire din
introducerea lui Sinadinos lipse§te inceputul, a§a incat nu putem
§ti daca ea era o dedicatie catre vreo persoanä insemnata. Dar
din versul:
"Axoucrov ypccp61.1.evcc coci.ri5 Xiyouv
cu care Sinadinos i§i termina introducerea presupun cà se adresa
unei persoane.
In aceasta introducere, Sinadinos imprumuta versuri intregi
dela introducerea lui Matei, ceea ce insemneaza ca Sinadinos a
avut in vedere nu numai Threnosul lui 14latei, ci §i Istoria lui.
De pilda urmatoarele versuri:
1).6v' a-r6xouv-cca xcci poctvouv-rcu crròv xixspv x' inaLVOI5VTOCL
XCCI ITC)CVTEg Tat OCup.c'cowc.cct, 7r(74 etym. yeypcq.4.L6vcc
xoaab., &Mr/Joy-01am) 7ro-r -re( Trepacylva
öcvil'OeXccv ypoccA -roi5 xccOevòç 7-rpgeLg
ßíoç xca xcc-ropedva-rcc xoa 13 cca 0163 v -rrgeLg
Trc74 -heiXocp.ev 3uvlOji, 77.74 ilOaccp.ev 0'a?)
.tetq và 8tlyoútLeaesv Tot; xccOevóç -rà 3;
se gasesc intocmai §i la Sinadinos 4.
Cf. mai jos p. 404-408 unde se dau i alte argumente care dovedesc
cà Sinadinos a plagiat pe Matei si nu Matei pe Sinadinos, cum au sustinut unii.
Sinadinos a scris si o Cronicä a orasului Seres care impreund cu Thre-
nosul s'au pgstrat in manuscrisul 153 al manastirii Cutlumus din Sf. Munte.
Vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-
bridge 1895, vol. 1 p. 288, nr. 3226 (153). Trenosul precum si fragmente
din aceastà Cronica a publicat mai de mult Sp. Lambros, iar acum In urmA
P. Penas a editat cronica intreag'd impreura cu Threnosul, vezi mai jos
p. 401.
Matei al Mirelor, laroeta rein, maret rip alryyeoNaxtav -reAcaOèvrow, ed.
Legrand, in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881. vol. 2 p. 233.
4 Sp. Lambros, loc. cit.
12
Matei, terminând introducerea sa, trece la istorisirea faptelor

lui erban cu urmätoarele versuri:
Eiq Toilroflc'icvop.ev c'cpAv mesa Tóv Eepturcivo
ecxoucrov ypoccp6l/EVOC óTCOU a' CcvccOL6cbca 1.
Sinadinos ii Incheie introducerea tot cu aceste versuri dar

putin schimbate:
Eig o o pricvo[Lev 'sex X OLT Tip ileycal 7T6?0,
axoucrov ypacp6p.evoc órcoi5 cr X6youv öXot.2.
Fiindc6 la Sinadinos dupà introducere urmeag Threnosul

Constantinopolului, pentru aceasta el schimb4 cuvântul Zeptucecvo
In 'tat, fäcAnd ca primul vers sä aibg cloud silabe mai mult, iar
In al doilea vers, pentru ca acesta sà rimeze cu primul, schimb6
cuvantul a' 3:VOCOLVCWO ht a At.youv UoL, ceea ce este o incohe-
rentà.
Penas, editând Cronica orasului Seres, trebuia s'a" ne dea si o
descriere am'anuntità a manuscrisului cea data" de Lambros
este prea sumarà si ce e si mai important trebuia s'a." editeze
versurile care preced Threnosul, din care Lambros dä numai ateva,
iar Penas niciun vers. Dela aceste versuri am fi vàzut ce l-a In-
demnat pe Sinadinos sà." serie Threnosul i dac6 intreaga intro-
ducere, sau numai o parte, este luatäl dela Matei.
Dac6 Penas ne dedea si opera pareneticd a lui Sinadinos, care
u rmeaz6 In manuscris dupà cronic6, am fi avut opera completà
a lui Sinadinos si am fi putut vedea dacA i in aceastd operà el a
imitat pe Matei. NeavAnd textul nu ne putem pronunta sigur,
dar presupunem c6 In aceastà operà pareneticsá Sinadinos a avut
de model sfaturile lui Matei Care Alexandru Ilia Vodà.
In ceea ce priveste Threnosul lui Sinadinos, dupd cum am spus
mai sus, este mai Inuit o copie cleat o prelucrare, o copie In care
Sin adinos a omis mai multe versuri, si mai ales acolo unde sunt
anumite expresiuni Indfaznete ale lui Matei In contra Tur-
cilor.
Matei al Mirelor, op. cit., p. 234.

Sp. Lambros, loc. cit.
MATEI AL MIRELOR IMITAT DE PREOTUL SINADINOS 179
Sin adinos, care trdia supt jugul turcesc, cautà s6 le evite, fie
omiOnd mai multe versuri, fie inlocuind unele cuvinte.
De pild6 in versul 2372 din Threnosul lui Matei, Sinadinos
inlocue§te cuvântul To6pxou prin laírniv.
Matei: T6pa rcc74 genkcsa-re cr-roi3 Toljpcov v crxXocßrav

Sinadinos: T6pa nç gerchrovre elq Tcdrcriv ax?aßíocv 1.
In versul 2378 inlocue§te [3.1p6apot prin g-cepot.
Matei: Kcc cy 6pf4ouv ßdeigaeoc -r6poc ta -rip 7C01.1.7Ch aou

Sinadinos: Kat ai 6gouv grseot -cWpot IA sip notilri] aou 2.
In versul 2455 Inlocue§te iarà§i To5pxov prin To&rouq.

Matei: Hap& 67coi3 ppt,crxeop.acrrev Tròv Tofiexov crxXocßcotgvol.
Sinadinos: Hap& intoti f3pLax6p.ocaTev eiq Toz5tovg crxXceßcaplvot, etc.
Unde Matei deplange soarta Constantinopolului, cucerit de

Turci, i poveste§te cruzimile lui Mahomet §i ale poporului sdu in
mai multe versuri, Sinadinos le omite pe toate. De pild6 vers.
2419-2420, 2443-2452, 2461-2462, 2507-2538. In acest ultim
caz, omitand Sinadinos o pagin6 intreagà, nu se mai face legälurà
intre precedentele §i cele uringtoare, aa Inca textul lui Sinadinos
este incoherent. Sinadinos mai omite §i vers. 2563-2566, 2571
2584, 2587-2718 §i sfarseste cu totul incoherent cu versurile
2719-2720.]
Vezi ed. P. Penas, In 2-7seeaexcì xeovutd, 1 (1938) p. 77.

Ibid., p. 77.
a Ibid., p. 79.
12'
loan Cariofil §i operele lui.
loan Cariofil.
Ioan Cariofil s'a näscut pe la inceputul secolului al XVII-lea Viata
In Cariès, sat aflat nu departe de Constantinopol, de unde §i numele
lui de Cariofil. Cateodatà se cheam5. chiar Vizantios, ca ngscut
aproape de Constantinopol.
Studiile §i le-a Mont in Scoala patriarhiceasc4 din Fanar,
având ca profesor pe renurnitul peripatetician Teofil Coridaleu,
cdruia i-a urmat in directia acestei §coli pela 1640.
Inrudit cu familiile cele mai insemnate din Fanar §i inteligent
din fire, a jucat un rol foarte important in treburile Patriarhiei ecu-
menice ca mare orator, hartofilax §i logof6t al Patriarhiei.
In anul 1653 II g6sim iseälind acte oficiale ca mare orator, in
1663 ca hartofilax, in anul 1676-1691 ca mare logordt 1.
Un fiu al lui, Ralachi, era csásätorit cu fata ,lui Stefan Canta-
cuzino 2, Domnul T6rii Romane§ti (1714-16), lar altul, Manola-
chi, cu sora lui Alexandru Mavrocordat Exaporitu13.
P. G. Zerlentis, 'Emma& 'Ioxívvov KaovoTalov nok Maircov Xoo-
nbstov aì rak eeamlovoseig, (loan Cariofil, scrisori catre Meletie Hortati
§i atre Tesalonicieni), in darlov Tfig loweacrig xal ievaoyoefig grateciag
rijg ELlábog, (Buletinul Societätii Istorice i Etnograf ice a Greciei), 6
(1902-1906) p. 73-87, p. 5-6 din extras.
[2 Intr'o scrisoare a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul atre loan
Cariofil (BucurWi, 12 Mai 1692), se aflä. urmätorul pasaj referitor la Ra-
lachi Cariofil i sotia lui: 76), ivtcp.6TCCTOV xat Xoytcfrscrrov xupETC7) TocXcixl,
¿Lag atív.6L6v Tou, eoç yvvríouç !Lou
Tew cpíkrccr6v ace; uEòv xcd -rip civegntiv
uEok &a oca. Intr'o altà scrisoare adresatà de *tefan Cantacuzino lui
Ralachi Cariofil (15 August 1704), Il nume§te póOryr io apzaw
Scrisorile se afla in Codex Critia-Ralli (nr. 66 0 126); despre acest Codex
vezi D. Russo, Din corespondenta Doonnei Ana Racovitä, Bucureti 1911,
p. 8 n.]
Vezi spip genealogic4 a lui Cariofil In dariov n7g latoevolg ;sal lOvo-
loytx?7g eracoslag rç EAMSog, 3 (1891) p. 283 290; E. Legrand, Genea-
logic des Maurocordato, Paris 1900).
Ca director al Scoalei din Fanar a avut o activitate foarte rod-

nica ; multi oameni insemnati i-au fost elevi, printre cari i Ale-
xandru Mavrocordat Exaporitul, pe care 1-a protejat in mod de-
osebit
Cariofil Dositei, Patriarhul Ierusalimului (1641-1707), ne spune c'd
vistier al Cariofil a fost vistier in Tara RomâneascA supt Radu-Vodà Leon
TArii (1664-1669): 1664 6y6ve-co eiq McczEow ocúeév-riq `PcfcaouX Poeß6aocq,
Românesti
¡Leo'itze cp01xv rccepaw 'lioávv.r)g, xccrocpaoc 6v, xoci éreirye
1.1.gExoct gyLve f3co-slcfcriq 1. (La 1664 s'a M'out Domn al Tärii
Române§ti Radu-Vodä, cu care avea prietenie zisul loan, fiind
atunci hartofilax, §i s'a dus Impreunä §i s'a fäcut vistier).
intr'adevär in divanurile domne§ti din acel rästimp gäsim
ca vel vistier pe Ianache2. Combinând spusele lui Dositei c'ä a fost
vistier al lui Radu, pe când avea titlul de hartofilax, cu semng-
turile divanurilor din acea epocä, unde gäsim ca vistier pe lana-
che, intr'un divan chiar cu titlul patriarhicesc de hartofilax, am
identificat pe acest Ianache cu Ioan Cariofil. Se §tie c6 de obicei
boierii iscälesc in divane numai cu numele de botez, de unde iden-
tificArile devin foarte grele.
Cariofil a mai venit in Bucure§ti §i in anul 1679, 13 Aprilie,
unde a stat aproape un an, cum ne spune el insu§i in Efemeridele
sale 3.
Valoarea lui Faptul c6 a fost director al Scoalei patriarhice§ti din Fanar
pretuitä de mare demnitar al Patriarhiei aratà cä a avut o culturä serioasà,
con-
timporam
Dositei Notara, patriarh al Ierusalimului, 17aewletard,ucva loroelaç
TcTo t'y UseocioA7uotg narmaexevacivraw (Adaose la istoria patriarhilor Ierusa-
limului), publ. de Papadopulos-Kerameus In 'Avcblex-ra gee000kutrocijg.
oranaoylag, Petersburg 1891, vol. 1 P. 300-301.
2 Vezi Ioan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti
1919, p. 55, nr. 191 din anul 1666, p. 56, nr. 192 din anul 1669 si p. 89, nr.
282 din anul 1666, unde Il gAsim semnat Ianaehe Hartofilaehie, ve! vistier.
Cf. i N. Iorga, Studii qi documente cu privire la istoria Ronuinilor, Bucu-
resti 1902, vol. 4 p. 23, notà, divan din anul 1668.
loan Cariofil, 'Emusel&g, publicate de P. Zerlentis, In Achlov zflg
laroeusfig ;sal 10vo2oyosilc hateelaç zijç Eadbog, 3 (1891) p. 299-300.
[Ioan Cariofil a venit la anul 1679 In Tara RomAneascA ca exarh al patri-
arhiei ecumenice, impreund cu Anania al Maroniei, ca sá judece diferendul
ivit filtre Teodosie, fost mitropolit al Ungrovlahiei, i Varlaam, mitropolitul
de atunci al Ungrovlahiei, vezi Condica Skinta, publ. de G. Endeeanu, p. 511.
IOAN CARIOFIL 185
ceea ce afirma si contemporanii si: De la Croix si Aymon Jean 1.

Meletie al Atenei 11 numeste celebru printre contemporanii sai din
Constantinopol 2. lar Antim Ivireanu, publicand o opera a lui
Cariofil la 1697 11 numeste prea invatat si cinstit, inzestrat cu byte-
lepciune si eruditie 3. Un alt invatat contemporan, Dimitrie Pro-
copiu, spune despre Cariofil ca era savant si adanc cunoscator
atat in stiintele teologice cat si in cele profane 4.
lar Dimitrie Cantemir spune ca. Cariofil a fost un distins teolog
si filosof si a devenit celebru prin predicile sale tinute In Biserica
Patriarhiei 5.
Cat de mult pretuiau contemporanii invatatura lui Cariofil
arata si urmatorul fapt relatat de Dositei al Ierusalimului. and
Alexie Mihailovici, Tarul Rusiei (1645-1676), a trimes la Con-
stantinopol si la cei 3 Patriarhi ai Orientului scrisori cerand dezle-
gari la 25 chestiuni teologice (In diferendul cu Patriarhul Nicon),
Patriarhii Dionisie si Nectarie n'au gasit pe altcineva mai compe-
tent pentru acest lucru si au insarcinat pe Cariofil, care a dat dez-
legärile cerute 6
Dar rivalitati personale si discutii In subtilitali teologice au Demiterea lui
provocat prigonirea lui Cariofil. Cariofil a intrat In conflict cu fostul
&Au prieten Dositei al Ierusalimului pentru chestia manastirei din
Sinai 7 si cu fostul sau elev si protejat Alexandru Mavrocordat,
' De la Croix, Etat present des nations et églises grecque, armenienne et

maronite en Turquie, Paris 1695, p. 5.
Aymon Jean, Monuments authentiques de la religion des Grecs. A la Haye
1708, p. 479, citate de P. Zerlentis In 'Entoraal ' kocívvov HaevotpzíRov
nek Mairtov Xoeratov xai -(01)g ecaoculortmerg, p. 4.
2 Meletie al Atenel, 'ExxAnataotoo) [meta (Istoria bisericeasca), Viena
1783-1784, vol. 3 P. 472.
8 F. Legrand, Bibliographic hellénique, 17 siècle, vol. 3 p. 46.
4 Opera lui Procopiu, scrisä la 1721 s'a publicat in Fabricii Bibliotheca
graeca, vol. 11; s'a retipärit in C. Sathas, Bibliotheca gra,eca medii aevii, vol.
3, supt titlul: 'Enaetegnatç Aoylcov reatxiù v. Despre Cariofil vezi in Sathas
p. 486.
5 Dimitrie Cantemir, Geschichte des osmanischen Reichs, Hamburg 1745,
p. 143, n. 10 = Istoria imperiului otoman, tradusä de I. Hodos, vol. 1 p.
135, n.
6 Dositei Notara, op. cit., p. 269-270.
7 Hrisostom rapadopulos, 'Icoávvng IfaevovaIng (loan Cariofil), Alexandria
1918, p. 9.
care rAvnea la demnitatea de mare logofdt, detinutä. de Cariofil 1.

Ei au pus la cale acuedri grave impotriva lui Cariofil: printre altele
au susIinut cbi Cariofil impàrtà§e§te doctrina calvinistä i astf el
inteun sinod convocat ad hoc la Constantinopol in anul 1691,
Cariofil a fost osandit ca eretic i indep'ärtat din demnitatea de
mare logofg pe care o ocupa in Patriarhie2. Si astfel Alexandru
Mavrocordat a fost numit mare logeät 3, iar Cariofil a fost nevoit
s'ä apuce calea pribegii 0 s'a ref ugiat in Tara Româneasc6, unde
Constantin Cantacuzino Stolnicul 0 Constantin Brâncoveanu 1-au
primit cu mare cinste i 1-au gàzduit in mangstirea Radu-Vod44.
Moartea lui Cariofil a incetat din ()LIN in Bucure0i in anul 1692, 22 Sep-
temvrie, 0 a fost inmormântat in mAn'ästirea Radu-Vo&ä. loan
Comnen, medicul lui Brancoveanu, care pe urm'ä s'a Mont Mitro-
polit al Drastrei supt numele de Ierotei, i-a fácut o inscripOe tom-
balà in anul 1694. Data exact6 a mortii i inscripIia tombalà ne a
p6strat-o un anonim, de sigur contemporan, care adunând Efeme-
ridele lui Cariofil le-a precedat de viatà 0 de spita neamului lui 5.
P. Zerlentis, 'Icocivvov Kagvoqn'hilov gntaracd arek MeAgrtov Xoercixtov

xcd Toi,g Oeciaalovixeig, (Ioan Cariofil, scrisori catre Meletie Hortati i catre
Tesalonicieni), p. 10.
M. Ghedeon, Ifavomal Stareelg (Dispozitiuni canonice), Constan-
tinopol 1888, vol. 1 p. 100-101, unde se publica tomosul osandei lui
Cariofil, vezi i Hrisostom Papadopulos, op. cit., p. 9.
3 P. Zerlentis, op. cit., p. 8.
P. Zerlentis, op. cit., p. 14, unde se da istorisirea evenimentelor de
un contimporan anonim.
5 Vezi loan Cariofil, 'EvyteeMeg, publicate de P. Zerlentis in dariov
Tijg iorootxi¡g xcd gOvo,loytx77g itateelag rfig Eadbog, 3 (1891) p. 275; p. 283,
data mortii, p. 284, inscriptia tombala.
Aurelio Palmieri, Dositeo, patriarca greco di G<Tusalenze, Firenz e 1909,
p. 36, spune ca data mortii lui Cariofil reiese sigur din ceea ce spune Nicolae
Caragea in Mo xaíStxeg Tijg I 3 Ifilto07)xlig Nosoldov KagarCif, descrise de
A. Papadopulos-Kerameus, Atena 1904. Acelasi lucru spune i Hrisostom
Papadopulos in 'ExAnotaartx6g Odpog, anul 5, vol. 10 (1912) p. 510.
Dar in brosura lui Papadopulos-Kerameus, unde se descriu acele doua
manuscrise, nu se spune nimic despre data mortii lui Cariofil.
Hrisostom Papadopulos a publicat In scrierea sa ZattoviP. Kanacroa32.7x,
17areldem 'A,Wavc5eetag, 1661 1723, Alexandria 1912 (extras
din 'ExxAnataartxag Odeos) p. 40 42, o scrisoare a Patriarhului Ale-
xandriei Gherasim Palada care loan Cariofil, datata: eacò 28 Mouvuxt6voq
1693, si ar Inclina a crede cá ar fi trait Cariofil In primele luni ale anului
OPERELE LUI IOAN CARIOFIL 187
Operele lui Ioan Cariofil.

Venind in sarà, Cariofil a fost rugat de Constantin Cantacu- Manual
zin9 Stolnicul sa raspunza trite° carte la cateva chestiuni i sä 16-despreateva
mureasca unele nedumeriri cu privire la anumite dogme contro- nedumeriri
versate. In tara Cariofil nu se considera ca eretic, de0 osandit de solutiuni
sinodul din Constantinopol, ba dimpotriva ca victima. Din §tirile
ramase In manuscris ale unui contemporan anonim se vede ca Bran-
coveanu s'a suparat pentru demiterea lui Cariofil §i a dojenit pe
Dositei, pentru purtarea pe care a avut-o in aceasta chestie. Ano-
nimul ne spune cá intre Brancoveanu, aparatorul, i Dositei, de-
tractorul lui Cariofil, au avut loe chiar discutii violente, cu care
prilej Patriarhul ar fi spus Domnului: oi vóo 1ç Tck 1-71q BXciaiceg
f3ouva oúx kill-vow, t,r.1),re napes TiLv aúllewrc.7)v -61g Mcczícq, (kW iv
liC.OVC776CVTGVOUTC6XEL xoc tò Bacraiow xcd. Euv6acov* entep gxer.
TE, cpecvoct KccpuocpakrIg, cZ7c6X0cd[zev 6'cp.oc ç Kolvcrcavv.voincoMv
xoci ebrecTo.). Kod of.S-cco Ti)v Bccaccpcfcßxv xotrecrEyoccrev 1 (Legue <bise-
rice0i> nu s'au intocmit pe muntii farii Romanqti, nici de
Domnii farii Romane§ti, ci in Constantinopol §i de catre Imparati
§i Sinoade. Daca deci Cariofil are ceva de spus, mergem impreunä
la Constantinopol i sa vorbeasca. i astf el a redus la Were pe
B asarab a).
1693, vezi 'ExrcAnataarosag Odeog, anul 5, vol. 10 (1912) p. 510. Cu mijloacele
de comunicatie de atunci e explicabil ca stirea mortii lui Cariofil sgi nu
ajungd cleat Cu mare Intdrziere, prin urmare data scrisorii lui Paladà nu
infirmd stirea pozitivd a anonimului contimporan.
[In Codex Critia-Ralli (f. 163T-163., 165,, si 1921 se aflä trei scrisori
interesante, trimise din Bucuresti de Dionisie, fost patriarh al Constanti-
nopolului, care träia pe atunci In tarä. (Bucuresti, 2 Octomvrie 1692),
Partenie, egumenul mänästirii Radu Vodä (Bucuresti, 23 Decemvrie)
Constantin Briincoveanu, Domnul Tärii Romanesti (30 Decemvrie 1692),
care Ralaehi Cariolil, fiul lui loan Cariofil, prin care i-se aducea la cunostintä
moartea tatdlui lui.]
Vezi Anonimul, 17eil rov ovOneoxcull3w6goeovog Kaevo0an, ;sal cn;
ovveyedyaro aienexoil 131Ntaelov rfig rolítov civateiascog ;ma xoi Ìseocro-
2Aucov Joategov ;cal vov yrig yeargaremps ray filov. (Despre luterocalvinistul
Cariofil i despre cartea ereticä pe care a scris-o i despre combaterea lui
de cdtre Dositei al Ierusalimului i despre locul unde a murit), publicat
de P. Zerlentis In 'Icocívvov Kaevoyo7322ov g7ricao2a1 neòç Melériov Xoercímov
.;cal Tak gEGGaomerg, p. 15.
Cariofil a rAspuns la toate chestiunile puse de Cantacuzino in-

teo carte pe care Mg n'a publicat-o, in vial4 fiind. Dositei care nu
dezarma, a publicat in tipografia din Iasi la 1694, adic6 2 ani
dupd moartea lui Cariofil, un 'Enstel6tov xara 'Icocirvov toll
KaevoqA22n (Manual impotriva lui Cariofil) in care combate una
câte una p6rerile lui Cariofil, adàogAnd la sfârsitul cärtii p. 98-
108 si tomosul sinodal, fdcut impotriva caietelor manuscrise si a
ereziei lui Cariofil (6 xoc-cerc -riLv Te-rpccaf,o)v xoci. -Et'ç octpicreo4 To5
KcepuocpiXol ye-yovk cruvoktóg T6/..toq) datat din anul 1691 si semnat
de Calinic, Patriarhul Constantinopolului, si de Dositei Patriarhul
Ierusalimului1.
De sigur pentru reabilitarea memoriei lui Cariofil si ca un 'is-
puns la aceastà publicatie a lui Dositei, publicatie care nu mai
avea rost &dd. Cariofil murise cu doi ani in urm6 Cantacu-
zino Stolnicul si Brâncoveanu au indemnat pe Antim Ivireanu sd
dea la lumin6 cartea, despre care am vorbit mai sus, pe care o
scrisese Cariofil, pe cand träia inc6, si astfel in anul 1697 a apàrut
in tipografia din Snagov opera postumA a lui Cariofil 'Enstet6tov
nEef, rtvoyv Cutoeteiív xai 2Ijasoo (Manual despre cateva nedume-
riri si solutiuni), cu urmAtorul titlu pentru intrare in materie:
eúyevecrac-rou xoci XoyLancfc-rou ciEpzov-roq xupEou Kwv-
Zryrhp.ce-ccc T 0 1.5
o-rav-cívou KOWTOCX0IgV05, claexcpo 5 To5 ixXoctacpo-rdc-rou xixi. súcre 6e-
co'JOivrou 7C6Calq 06yxpo6AcaEocq, xupEou, xupEou 'Io.)6cvvou
aTcfc-rou
Eepßc'cvou Kawrccxoulvo5 BoY,66vaoc, npóg Tec órco cc. anexpEN ó iv
macrxdaotq aopcfyrocTog 'Ionkvvr)q KocpuocpiNol; xoti (.1.6-1,c,,g Aoy0-
061-1q TO5 Obcoup.evtxori CIp6vou, s,«-rpE6Giv iv Bouxoupecrrícp 2
(Chestiuni ale prea nobilului si prea invAtatului boier Domnul
Constantin Cantacuzino, fratele prea strälucitului si prea piosului
domn a toatä" Ungrovlahia, domnului domn Ioan erban Canta-
cuzino Voevod, la care a r4spuns prea invätatul intre daseáli Ioan
Cariofil si marele logorät al Scaunului ecumenic, aflându-se in
Bucuresti).
i Vezi B. Legrand, Bibliographie hellenique 17 siècle, vol. 3 p. 37 si
M. Ghedeon, Kavomeal 6taTaecg, (Dispozitiuni canonice), Constantinopol
1888, vol. 1 p. 99-105, unde se dau semnaturile celor doi patriarhi si ale
celorlalti nuembri ai sinodului, inclusiv: marele logofg loan <Cariofil>.
2 E. Legrand, op. cit., vol. 3 p. 49 s'i loan Bianu 0 Nerva Hodo5, Biblio-
grafia ronulneascci peche, Bucuresti 1903, vol. 1 p. 350.
Lumea de atunci se interesa foarte mult de chestiunile teologiei

controversate, astfel cä pe la inceputul secolului al XVIII-lea car-
tea lui Cariofil s'a tradus in limba romanä supt titlu: Intrebii ri ale
blagorodnicului Dum. pan Con,standin Cantacozino, fratele reiposatu-
lui 'iírban Vodei Cantacozino.
L reispunsuri. . ale celui dintru
dascali inveitat i cuveinteitor loan Careofil. Traducerea aceasta ni s'a
pgstrat in manuscrisul 458 al Acad. Române §i in Codex Gaster
Nr. 562. Pentru un alt manuscris, cuprinzând traducerea romA-
neascd vezi Bistrica ortodoxei romeinet, 1905 nr. VII din 15 Iunie,
citat de Bianu, Catalogul mss, 2 P. 185.
Dar din toate aceste controverse 0 mai cu seam6 dupà docu-
mentele publicate acum in urna6 de Hrisostom Papadopulos
'Icoávvng Kcievogy622ng, reiese clar cä numai terme-
nul latinesc I.LEToucrícomq (transubstantio) nu-1 primea Cariofil, nu
taina prefacerei pAinei i vinului in adevdratul trup §i sAnge al
lui Hristos 3.
Cariofil a scris i viata singurului sfânt român, loan, Oltean Viata Si.
de na§tere, care s'a s'ävAr0t prin streang la anul 1662 12 Mai, loan
mArturisind pentru Hristos. Românul
Dar opera lui Cariofil care are valoare istoricd sunt Efemeri- Efemeridele
dele lui, in care a insemnat zi cu zi evenimentele importante, pe-
trecute intre anii 1676-1689. Cariofil, fiind cult 0 amestecat in
treburile politice, era in mdsurà s'a" afle multe lucruri, cari se petre-
ceau in culise ; pe de altà parte, av'and legguri cu Tara am
väzut mai sus p. 184 c6 a fost mare vistier al prii Române0i
se interesa 0 de evenimentele politice, referitoare la Principate,
a§a incat in Efemeridele lui g6sim o multdme de tiri precise 0 cu
privire la istoria Prii, pe cari nu le gAsim in alte izvoare.
Numirile i mazilirile Domnilor din Tara RomâneascA 0 Mol-
dova, ale Patriarhilor i Mitropolitilor greci, ràzvealirile zorbalelor
din Constantinopol, schimb6rile Sultanilor i înalilor demnitari
Vezi I. Bianu si R. Caracas, Catalogul manuscriptelor romdnesti, Bucu-

resti 1906, vol. 2 p. 184-185.
2 Vezi M. Gaster, Geschichte der rundinischen Litteratur, p. 311, In Gröber,
Grundriss der romanischen Philologie, II, 3, Strassburg 1901. Astazi manus-
crisul se OA in Biblioteca Academiei Române.
Vezi Hrisostom Papadopulos, 'Icoávvng KapoOang, Alexandria 1918,
p. 11.
Turci, tiri1e referitoare la familia lui si la familiile Fanariotilor

sunt insemnate zi cu zi, astfel cá aceste Efemeride, desi au neajun-
sul c'd nu acoperà deck, un r6stimp scurt de 13 ani, totusi sunt un
izvor pretios, scris de un contemporan, vrednic de credint6. Zic
vrednic de credintà, fiindc6 controland datele lui Cariofil cu alte
izvoare contemporane le g'äsim exacte si de multe ori cu informatii
necunoscute.
In ce priveste, de pildà, domnia lui erban Cantacuzino, stiam
c4 el s'a Mcut Domn in Noemvrie 16781; Cariofil ne (16 precis si ziva:
1678 Noemvrie 19 erban a grutat mAna vizirului Mustafa-pasa
si a imbräcat caftanul in Adrianopol, fkandu-se domn al T6rii
Românesti 2. Pentru Gheorghe Duca (a treia oarà) ne dä1 data
exactd a numirii 18 Noemvrie 1678e. Data exactà a domniei a doua
a lui Dumitrasco Cantacuzino o affäni dela Cariofil: 1684, Ianuarie
29 a imbrkat caftanul Dumitrasco-Vod6 ca domn al Moldovei4.
Corespon- Dela Cariofil ne-a Minas afarà de alte lucrgri si o corespondentd
denta lui foarte inting cu persoanele cele mai insemnate din timpul &du,
Cariofil
In special cu domnii i boierii àrii, printre altii i cu Miron Costin;
in scrisorile sale se aflä" si multe stiri importante pentru istoria
Principatelor.
Bibliografie Manualul despre ceiteva nedumeriri ci solutiuni, intocmit de
Cariofil dupà cererea lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, s'a ti-
Orit la Snagov in anul 1697, vezi Bianu-Hodos, Bibliografia romd-
neascei veche, 1 p. 349-350. Ms Acad. Rom. 458 (fondul românesc)
cuprinde traducerea lui in limba românà. Un alt ms descris in
Biserica ortodoxei romeinel, 1905 nr. 7 din 15 Iunie.
Viata mucenicului loan Vlahul s'a publicat de Nicodin Aghio-
ritul in Néor Magyeadytov (Nouà culegere de vieti de mucenici),
Venetia 1799, a doua editie ingrijità de *tefan Scatharos in
Atena 1856. Via-ta e reprodusä de Dukakis in Mgyag Evvctaetur4g,
Mai p. 210-211. Tradusà in limba romând a aphrut in Bucuresti
la 1801 impreun6 cu Slujba cuviosului Dimitrie dela Basarabov.
1 Vezi N. Iorga, Istoria Romdnilor fi a civilizageilor, Bucuresti 1930, p. 296.

Vezi Ioan Cariofil, 'Emueel6eg, publicate de P. Zerlentis In Zlehlov
etc., 3 (1890-91) p. 298.
Ibid., p. 298.
4 Ibid., p. 306. Cp. C. C. Giurescu, O noud sintezd a trecutului nostru,
Bucuresti 1932, p. 103 si 108, extras din Revista istoricd romdnd, 2 (1932).
Se vede ca viata a fost scrisa de Cariofil in limba greaca veche

Ionas Cavsocalivitul a tradus-o in limba greaca moderna, precum
ar reie§i din G. Zaviras, Nia EA2dç, Atena 1872, P. 374.
Efemeridele s'au pastrat in 2 manuscrise. Unul In Biblioteca
Muzeului Britanic supt cota: Additional 8232 pe care l-a editat
Pericle Zerlentis in z162.rlov t7ç latoeocilg. xal ' E0vo2o)axiig. ErateElag
ri-jg È220og, 3 (1891) p. 292-315. Dupa acest text C. Erbiceanu
a dat o traducere in limba romana in Biserica ortodoxa romana,
16 (1892-3) p. 577-600; s'a retiparit §i aparte.
Dupa un manuscris aflat in Biblioteca Silogului literar
grecesc din Constantinopol §i cuprinzand un extras din Efemeridele
lui Cariofil, 'Ex zfig ow(' 'liocirvov Kaevo022ov duEyci2ov AoyoOgrov
ibtozdeov iTnyeelbog. 'Ex2oyat, M. Paranicas &Muse inainte de P.
Zerlentis in revista: '0 iv Kcovoravrivovnast i2Arivtxf3G cpt2o2oinxòç
ai521oyog, 11(1876-77) p. 27-29 o editie partiala.
Unele din scrisorile lui Cariofil au fost publicate de P. Zerlentis
In Vwcivvov Kaevor.524 'Entoro2a1 nek Mairtov Xoexcbaov
toi)g esaaa2ovocek in Ads-cloy °dig ioroe. ;sal 10v. krate. -dig 'Did-
bog, 6 (1902-1906) p. 73-87, §i de Hrisostom Papadopulos,
'Icoávvrig ô Kaevog9152*, extras din 'ExOnataarosk Ocieog, pe
1918.
Editiile scrisorilor ale lui Zerlentis i Papadopulos Bunt prece-
date de cate un studiu despre Cariofil. Inedite se Oa in foarte
multe manuscrise grece§ti scrisori de ale lui Cariofil sau adresate
lui §i mai cu seama in Codex Critia-Ralli despre care vezi D. Russo,
Din Corespondenta Doarnnei Ana Racovita, p. 8 n. 1.
Pentru a combate doctrina lui Cariofil Dositei al Ierusalimului
a scris cartea: 'Eyrtelbcov xara 'Icoavvov KacwoOlov (Manual
Impotriva lui Cariofil), care s'a publicat la Ia§i 1694, vezi Bianu-
Hodo§, Bibliografia romaneasca veche, 1 p. 337-338; Legrand,
Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 3 p. 30. Cp. Zaviras, Nga
È22cig, Atena 1872 p. 360-365; M. Ghedeon, Xeovcxet Ilarecauvelig
'Axabrhutag KcovaravuvolVco2tg, 1883, P. 87-92.
Tomosul sinodal impotriva caietelor manuscrise i a ereziei lui
Cariofil (vezi mai sus p. 186 §i 188) s'a publicat §i in cartea: Gennadii
Patriarchae Constantinopolitani Homiliae de sacramento Eucha-
ristiae; Eusebius Renaudotius editit, Paris 1709, p. 195-198, yezi
Legrand, op. cit., 18 siècle, 1 p. 71.
Afenduli 0 Amiras.
13
Afenduli.
Evenimentele petrecute in leg6tura cu luptele lui Carol al
XII-lea, regele Suediei, cu Petru cel Mare, si trecerea lui Carol
prin lard, au interesat in cel mai inalt grad, cum era firesc, si pe
cronicarii români, cari ne-au Idsat istorisiri amAnuntite despre
a ceastà tragedie si pustiirile Värii, pricinuità de ea.
Dar alkturi de Nicolae Costin, Axinte Uricarul si Neculce, sunt
si doi Greci, Afenduli Clucerul si Alexandra Amiras, cari, fiind
amestecati in evenimentele de atunci, ne-au Igsat istorisiri intere-
sante si documentate cu privire la trecerea suedezului prin Turcia
si sederea lui in tarà.
Ce impresie a fkut si cAt a zguduit tara prez.enta si trecerea
lui Carol, o putein constata si din corespondenta lui Nicolae Ma-
vrocordat, atunci Domn in Moldova (17H-1715), care in douä
scrisori (din 20 Decemvrie 1712 despre Carol si rdzboiul ruso-turc
si din 20 Fevruarie 1713, despre prinderea lui Carol si a lui Sta-
nislau, regele Poloniei) ' ne zugrdveste pustiirile si situatia inextri-
cabilà a tàrii. Prin aceste scrisori de sigur Mavrocordat a vrut sd
transmità posteriatii povestirea intamplgrilor, in care el insusi
juca un rol important, in lumina ce-i convenia 2
i Scrisorile sunt publicate de E. Legrand in Epistolaire grec, Paris 1888

(= Bibliothèque grecque vulgaire, tom. 4), p. 76-94.
2 Vezi D. Russo, Cronica Ghiculcstilor, Bucuresti 1915 (extras din Bu-
letinul Comisiei istorice, vol. 2), p. 4. Ceea ce scrie Mavrocordat in scrisoarea
sa a comunicat-o si lui Axinte Uricarul, care reproduce sensul scrisorii si
ici colo chiar cuvintele cuprinse in zisa scrisoare, vezi Épistolaire, p. 77:
ÒrrIvExce Si rOapEov 'L-i5g 'ASpLocvoil yey6vatiev, Tip öaov oiSno.) T015 rca.pa&u-
VÓLOTOU i-xdae 6.cptZLv nap& -coiv xocret sip) 686v clrcavrWv-row eDarperreg etc.
(CAnd ne-am apropiat de Adrianopol, aflAnd dela oamenii pe cari li intAl-
neam pe drum ca in curAnd va sosi acolo Vizirul) si Axinte (Cronicile Ro-
13.
Despre Afenduli nu stim cleat ceea ce ne spune el insuy in

scrierea sa anume cà era originar din Terapia depe Bosfor
clucer supt Brancoveanu, care 11 trimese capuchehaia pe längd
serascherul Ismail Paya la Tighina in anul 1712 unde a rämas
In anul 1713 2. In acest interval, petrecand yi Carol al 12-lea in
Tighina, Afenduli, precum spune in introducerea scrierei sale, a
putut sä vazä ca martor ocular yi sä descrie ceea ce i s'a intämplat
regelui suedez.
In 10roet'a dusetxii raw av1a13civuov wcti Pnyi Zflixcp Kaeacp
(Istoria partialà a celor Intämplate regelui suedez Carol), precum

Intituleazä opera sa, Afenduli ne dà mai mult documente oficiale,
deck, o adeväratä istorisire.
Dupä ce in introducere relevä importanta scrierilor istorice,
din care cititorul poate sä scoatä invätäminte pretioase pentru
prezent i viitor, Afenduli in prima parte a scrierei sale ne dä. scri-
soarea Tarului Petru &Are Sultan din 6 Ianuarie 1711 i vorbeyte
de luptele dela Prut intre Petru i Vizirul Baltagi-Mehmet Paya 4.
Intea doua parte se dau scrisorile Sultanului care Regele
Suediei, &Are Ismail Paya, serascherul din Tighina, atre Hanul
mciniei, ed. M. Kogalniceanu, Bucuresti 1872, vol. 2 P. 129): Iarä dacà

s'au apropiat de Udriu, intelegand cd nu este departe Vezirul etc. Cp. si
p. 78 din Épistolaire, Ì-11.tek 8i . . -ròv Aouvci6Lov no-rati.6 SLCL6iVrEg . . . So1.xpuat
-cò gacepoq xa-reppocv-rEacy.ev cu p. 130 din Axinte: mare jale si durere la inima
avea Nicolae Voda, etc. Prin urmare n'are dreptate N. Iorga cand, combatand
parerea mea, spune: n'am putea primi cà scrisoarea lui N. Mavrocordat despre
imprejurärile din 1711 era o pagina de istorie pe care o destina publicitätii
(Revista istoricel, 1 (1915) p. 148) Daca Mavrocordat a pus pe Axinte sa
reproduca istorisirea sa din zisa scrisoare, In parte chiar cu aceleasi cuvinte,
Insemneazä Ca' el a dorit al. transmitä posteritatii povestirea Intamplärilor
asa cum o alcatuise el.
1 Dinteo scrisoare a lui Nicolae Mavrocordat aflarn al. Brancoveanu
trimisese pe Afenduli din Terapia, nepotul gramaticului Antonie, la Galati
ca al. preintämpine pe Mavrocordat cand, numit Domn, se ducea spre Iasi,
Legrand, Ppistolaire, p. 39. /V. Iorga, neintelegand textul, a crezut cà Afen-
duli a servit pe Nicolae Mavrocordat, (vezi Istoria literaturii ronuinevi,
editia 2, Bucuresti 1928, vol. 2 p. 520, n. 3).
Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 51.
Nieolae Costin da aceasta scrisoare In Cronica sa, publicata de M. Ko-
geniceanu in Cronicile României, Bucuresti 1872, vol. 2 p. 96-98.
4 Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 53-5 7.
AFENDULI 197
Doulet-Ghirei si rdspunsurile lor care Sultan etc. Numai rareori,

si atunci foarte pe scurt, Intre documentele Insirate vorbeste si
Afenduli, ducând povestirea sa 1)&16 la plecarea lui Carol din Tara
(1714 Octombre).
Afenduli, fiind capuchehaia al lui Brâncoveanu pe Iângs6 se-
rascherul Ismail Pala la Tighina, dà documentele si istorisirea
evenimentelor din punctul de vedere turcesc, pe cAnd din povesti-
rea lui Amiras interpretul regelui suedez despre care vom vorbi
mai jos, aflAm evenimentele, dupd mArturia unui alt martor ocu-
lar, din punctul de vedere suedez.
Opera lui Afenduli s'a p6strat intr'un singur manuscris, aflat Editii
astäzi In Biblioteca Metohului Sf. Mormânt din Constantinopol supt
nr. 129, descris de Papadopulos Kerameus In hQoao2v,ucTocii 1302w-
04se7, Petersburg 1899, vol. 4 p. 114. Dupà acest manuscris s'a
editat de Papadopulos-Kerameus In Hurmuzaki Documente, vol.
13 p. 49-76.
Textul grecesc s'a tradus de C. Litzica inteun volum publicat
de Academia Romanäi supt titlu: Serien i .yi documente grecesti pri-
vitoare la istoria Romdnilor culese si publicate 'in tomul 13 din Do-
cumente Hurmuzaki de A. Papadopulos-Kerameus, trad use de
G. Murnu §i. C. Litzica, Bucureiti 1914, p. 45-68. Traducerea lui
C. Litzica e plind de greseli, cum am relevat intr'un articol din
Noua revistä romemei, 15 (1914) p. 129-136, retipgrit si aparte
supt titlu: Datoria criticei fi bilantul unei activiteiti ftiintif ice, Bu-
curesti 1914, p. 18-22.
Istoria lui Carol al XII-lea in timpul
wderei sale in Turcia de Alexandru
Amiras.
Mai avem o lucrare istoried a unui Grec despre petrecerea lui
Carol al XII-lea in Turcia, §i anume istoria lui Amiras, care ni s'a
pdstrat in italiene§te supt titlu:
Autentica istoria di Carlo XII, re die Suezia, nel tempo della
sua dimora in Turchia, la quale durò cinque anni e tre mesi, rica-
'atta esattamente dal ragguaglio fattone dal sig. d'Amira, che lo
Hz servito in tutto il suddetto tempo per suo primo interprete.
Din acest titlu se vede cd lucrarea lui Amiras era scrisà hate°
altd limbd, de sigur in limba greacd, dupd care anonimul italian
a tradus-o intocmai in italiene§te.
Originalul grecesc nu e cunoscut pând acum dar e probabil cd
fostul interpret al lui Carol a scris istoria sa in limba greacei §i. pu-
nand pe cineva s'o traducd in limba italiand, a trimes-o in Suedia,
a0eptând o micd recompensd.
Inteadevär din cele cloud scrisori trimise de Amiras unui mi-
nistru al Suediei §i publicate de Constantin I. Karadja 1 reiese cd
Amiras in anul 1739 a predat istoria sa autenticd ambasadei sue-
deze din Constantinopol cu rugdmintea sd transmitd manuscrisul
reginei Suediei (Ulrica Eleonora, sora lui Carol al XII-lea) cdreia
ii era dedicatd lucrarea. Intr'una din aceste scrisori Amiras nu-
me§te pe Ministru de stat suedez un vechi §i. bun prieten §iil roagd
sd aminteascd reginei serviciile sale pentru cauza suedezd §i sd-i
obtie vreo recompensd 2
1 Constantin I. Karadja, Deux lettres du drogman Alessandro Amira, In
Revue historique (Bucuresti), 6 (1929) p. 336-339.
2 Ibid., p. 337.
ALE XANDRTJ AMIRAS NU ESTE ALE XANDRU KAN GHELA RI 0 S 199
Cum Amiras era interpretul lui Carol, el lua cunostintd de toate

actele oficiale care se adresau regelui, de toate tratativele la care
el servea de interpret ; fiind prin urmare initiat in treburile secrete,
era In rdäsurà sä" serie lucruri interesante. Povestirea lui Amiras este
m.ai bogat6 in informatii cleat a lui Afenduli, dar amandoug. 1m-
preung, una dând informatii i punctul de vedere turcesc, cealaltà,
a lui Amiras, fiind scrisd In tabAra suedeg, se Intregesc reciproc
ne dau o povestire amànuntita a peripetiilor sederei i plec4rii
lui Carol al XII-lea din tara.
Istoria autentica a lui Carol al XII-lea, regele Suediei, In tim- Editii
pul sederei sale in Turcia, s'a publicat de N. Iorga in Studii i Do-
cumente, vol. 9 (1905) p. 43-111, dui:a manuscrisul 969 aflat in
Biblioteca Arhivelor din Viena.
Alexandru A miras nu este

Alexandru Kanghelarios.
N. Iorga a sustinut de mai multe ori cd Alexandru Amiras e
aceeasi persoan4 cu Alexandru Kanghelarios, care a tradus din
italieneste in greceste Viata lui Petru ce! Mare ". Viata lui Petru
fusese scris6 in limba italian4, MI% nume de autor, in realitate
ing de grecul Antonie Catiforos i publicatd in Venetia la 1736.
Cartea a avut mai multe editii (1737, 1739, 1748, 1781, 1792)2;
abia la editia din 1748 apare pe titlu numele autorului Catiforos.
Alexandru Kanghelarios a tradus viata in 1737 dup6 prima editie
italiand, färà numele autorului Catiforos, iar dupà traducerea
greacd a lui Al. Kanghelarios a tradus aceastà viatd in limba ro-
mara Matei FareAsanu i traducerea sa ni s'a p6strat in mai multe
manuscrise 3.
N. Iorga, Studii f i Documente, vol. 9 (1905) p. 42; vol. 12 (1906) p.
XII; idem, Istoria literaturii romdne In sec. al 18-lea, vol. 1 (1901) p. 504
idem, Istoria literaturii roma'nefti, editia 2, refautä i larg intregità, vol.
2 ( 1928) p. 562, cp. 0 p. 521 0 533, n. 4.
2 t. Legrand, Bibliographie hellénique, 18 siècle, Paris 1928, vol. 2 p. 369.
Vezi de pila manuscrisele nr. 49 0 204, fondul rorranesc din
Biblioteca Academiei Române.
Dar Alexandru Amiras nu este, nu poate sá fie aceeasi per-

soand cu Alexandru Kanghelarios.
Amiras e din Smirna precum el insusi spune in titlul traducerii
sale a cronicilor romanesti (Btatov ia-roptx6v lie-cocypaa136 eiq
-1w.ET6pav Cork;Iv MEXEx-rov 'Trap& -roi3 Ipzov-roç npkv p..ky
aXou'rVcpou 'AXeEcivapoo 'Ap.upFc Toi3 Eilupvodou, v FLacríotg trE
Cacd Xptcrsoi3 ,o4x0'. Carte istoric6 tradus6 In limba noastrà popularà
de arhon biv sluger Alexandru Amiras, originar din Smirna, In Iasi
In anul dela Hristos 1729, vezi articolul lui N. Hase despre traduce-
rea lui Amiras in Notices el extraits des manuscrits de la Biblio-
thèque du Roi, Paris 1827, tom. 1 p. 275), pe &and Alexandru Kan-
ghelarios din Ianina precum ne asigurd I. Yeludis, cel mai bine
informat in ce priveste istoria comunitàtii grecesti din Venetia 1.
Amiras a fost sluger in Moldova, precum el îi dà dreg6toria in
titlul traducerii, dat mai sus, pe cand Kanghelarios e doctor in ¡ne-
dicin i filosofie (Eac-rpopLX6crocpoq) 2
Kanghelarios e un elenist cult care toatà viata lucreazà" ca co-
rector pentru greac4 veche, bizantin6 i modern6 al cärtilor gre-
cesti tipärite la tipografiile din Venetia: Nicolae Glykys, Antonie
Bortoli i Nicolae Sarros 3, pe &and bietul Amiras stie asa de putin
ortografia greacà, precum se vede din extrasele publicate de Hase,
IncAt numai ca corector nu era indicat.
Kanghelarios ca corector in Venetia revizueste sute de volume
cu sute de mii de pagini dela 1723-1760, adia o viatà de om4.
Numai Istoria lui Rollin, tradusd de Kanghelarios in 16 volume are
peste 9000 de pagini 5, iar Mineele i celelalte càrti traduse sau re-
vizuite de el reprezintà o cifrà fantastic6 de pagini! Putea el s6
cumuleze functia de user si sluger In Iasi cu indatoririle sale de
corector in Venetia ?
1 I. Veludis, E2A4volv 69,0066$cov cinousta, ed. 2 Venetia 1893, p. 137.

2 E. Legrand, Bibliographie hellénique, 18 siècle, Paris 1918, vol. 1
p. 332; cp. §i p. 339 unde e vorba de o carte italieneasca care se dedicá. :
la illustrissino Sig. Alessandro Cantellieri, dottor medico-fisico.
Vezi E. Legrand, op. cit., indice.
E. Legrand, op. cit., p. 523.
E. Legrand, op. cit., p. 381-387.
AMIRAS N'A FOST POSTELNIC 201
Ca'ci tocmai când fostul sluger Alexandru Amiras, fiind la Iasi,

in 1729 traduce cronicile Moldovei dela Drago § Vodà phriá." la 1729
scoate firmanul impgràtesc pe moldovenie intru intelegerea tu-
turor 1, firman de inoire a domniei lui Grigorie Vodà, cellalt Ale-
xandru, Alexandru Kanghelarios, tot atunci In anul 1729, revizuia
ca corector Mineul greceSc pe Martie, Mineul pe August, Logica
lui Coridaleu, Istoria sfánta qi profana a lui Neetarie 2.
Amiras n'a fost postelnic;

Ienachi Ipsilanti n'a fost logoTht.
N. Iorga crede ch. Amiras, fiind postelnic, a tratat, impreun6
cu Ienachi logofdtul Ipsilanti, cu Tàtarii pentru delimitarea hota-
relor Moldovei. Cand Tätarii Nogai se supuserà lui Ghica In chestia
hotarelor, la 1729, zapisele lor furà preThcute pe romaneste de
Amiras. El era acum « Alexandru Postelnicul », si fu unul din
delegatii moldoveni pentru delimitare, celalt fiind un boier foarte
influent, Ienachi Logofnul Ipsilanti, tata lui Alexandru-
Vod63.
Dar Amiras a fost mare user si mare sluger i a-tata tot, nicio-
datà postelnic. Dacd ajungea la rangul de postelnic In 1729; cand
se duceau acele tratative cu Tàtarii, vanitatea lui nul-ar fi Fäsat s6-si
dea in titlul traducerii corpului de cronici moldovenesti (tradu-
cere in greceste fa'cutä de el din indemnul lui Grigore Vodà i p6-
stratà In manuscrisul 6, fondul grecesc, din Biblioteca Nationalà
din Paris, editatà In parte de N. Hase in Notices et Extraits des 77?a-
nuscrits de la Bibliothèque du Roi, tom 11 p. 275, Paris 1827), cali-
ficativul de npkv ¡Aya crÀo uT. cfrc po 'A)4ricvapou'Atz.upai To17) pvocto u
(biv vel slugerul Alexandru Amira de fel din Smirna), ci de
Cronicile Romeiniei, ed. M. liogillnieeanu, Bucure§ti 1874, vol. 3 p. 170.

2 Legrand, op. cit., p. 223-225.
N. Iorga, Istoria literaturii ronzdnefti, edilia 2, revAzutd i larg Intregitä,
Bueure$i 1928, vol. 2 p. 523.
postelnic 1. i era a§a de vanitos fostul mare sluger, Incät In scri-

sorile sale trimise solului suedez iscäleste d' Amirat, crezändu-se
nobil, ca fost lowr i sluger 2.
De altfel §tim precis ca. In 1729, cand Postelnicul Alexandru
poartd tratative cu Tàtarii3, Alexandru Amiras apare ca biv vel
sluger 4, §1. tot aa ca biv vel sluger 11 gä'gim la 1729 In titlul tradu-
cerii corpului de cronici moldovene§ti ed. Rase, p. 275.
*i tot aa de precis §tim cä Alexandru Postelnicul care poartä
tratativele cu Tätarii Impreunä cu Ienachi In 1729 este un oarecare
Alexandri, treti postelnic, precum stä scris In traducerea corpului
de Cronici moldovenesti, traducere fäcutà de chiar Amiras: 6v-reov
im-cp67cov Toi3 'Icootwócx7] Xoyoe&rou xca 'A.?4ocv8p-71, Tpi-rou 7cocrreX-
vEou (vechili fiind Ienachi logofälul i Alexandri, treti postelnic).
Cred cd nu e nevoie sä observ c6 cronicarii nu precizeazd totdea-
una când e vorba de dregätorii dacä cutare boier e vel sau ftori
sau treti sau biv, iar copitii manuscriselor omit de multe ori un
ftori sau un treti. cum a fost cazul cu Alexandri. i ca sä ne con-
vingem pe deplin n'avem cleat sà cäutäm cari au fost postelnici
supt Grigore Ghica vodà In acest rästimp. Intaiu a fost Cons-
tantin Ipsilanti 6, 0 pe urmä Iamandi Razos, ginerele lui Constantin
ipsilanti 7 care aduce domnului din Tarigrad In 1729 caftanul de
reinoire a domniei 8.
1 In Biblioteca Academiei Române supt nr. 887 (fondul grecesc) se afla

un manuscris: Istoria Sahilor tradusa din turceste de Alexandru fost mare
portar In anul 1754 Mai 1.0. Pentru moment nu pot spune daca acest Ale-
xandru e un fiu a lui Alexandru Amiras sau el insusi. Nu-mi pot explica
cum Alexandru Arniras dupa ce a fost mare sluger in 1729 îi dä titlul de
fost mare portar in 1754.
2 Scrisorile s'au publicat de Constantin I. liaradja in Revue historique
(Bucuresti), 6 (1929) p. 336-339.
3 Cronica atribuitä lui Amiras in Cronicile Romdniei ed. M. Kogilni-
ceanu, vol. 3 (1874) p. 176.
4 Ibid., p. 170.
5 Ed. Hase, p. 392.
6 Cronica anonimd, atribuita lui Amiras, in Cronicile Romdniei, ed. M.
Kogfilniceanu, vol. 3 p. 157 i 1.59 i Neculce, ibid., 2 p. 364.
Ibid., vol. 3 p. 159; Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 170; I. C.
Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti 1919, p. XXVI.
Cronicile Romdniei, vol. 3 p. 170.
AMIRAS N'A FOST POSTELNIC 203
Dar nici Ienachi logoMtul, pe cari N. Iorga 11 identific6 cu Ie-

nachi Ipsilanti, n'a fost nici Ipsilanti, nici logoffit mare. *tim din
amAnuntele genealogice pe cari ni le-a ldsat despre Ienachi Ipsi-
lanti i Ipsilantestii Atanasie Comnen Ipsilanti (ruda lor de aproape),
cà Ienachi a ajuns pAnd la stepena de ag6 de asemenea din
Cronica anonimà, atribuità lui Amiras 2, csd raare logorat supt Gri-
gore Ghica a fost Gavriil-Miclescu i Ilie Catargi, ce au fost lo-
gorät mare la Mihai-Vodà si pe care Grigorie Vod6 in anul 1.729
1-au fäcut iaràsi logorát mare in locul Miclescului 3. De unde reiese
c4, dacd 1-a pus in locul Miclescului, n'a fost numit alt logordt in
acest interval.
Prin urmare acest Ienachi trebue sä fie vreun boier mic, vreun
ftori sau treti logorät care cu un treti postelnic au condus tratati-
vele cu 'Marl
intr'adevAr stim pozitiv din izvoarele contemporane c4 acest
logof4t a fost Ienachi Teodor Calimah, treti logoMt. Atanasie Com -
nen Ipsilanti ne spune c4 Grigorie Ghica, c6p6tAnd domnia Moldo-
vei, a luat cu sine dela Tarigrad si pe grAm6ticul Au loan Calmuki,
care in acest interval si-a schimbat numele in Calimah, i 1-a Mcut
treti logoMt. Ch acest loan treti logorät a purtat tratativele cu
Tätarii, ne spune ritos loan Canta (Cronicile Romaniei ed.
Kogdlniceanu, 3 p. 189)4.
Comnen Ipsilanti in Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 170, 171,

172, 164.
Cronicile Romdniei, ed. M. Kogllniceanu, vol. 3 p. 157.
3 Ibid., p. 159.
4 N. Iorga, in anu11901, in Istoria literaturii romdne, sec. XVIII, vol. 1 p.
471 a identificat pe acel Ienachi cu Ienachi Ipsilanti si tot acolo, p. 495
spune: <4 intre altele Canta releveazd rolul lui loan Teodor Calimah ca treti
supt Grigorie Vodà in afacerea hotarului cu Tätarii, rol pe care,
Amiras nu se coboard pânà a-1 men$iona ». Amiras, spun eu, se coboara
mentioneazà i rolul si persoana lui, dar supt numele de Ienachi, pe care
insA N. Iorga 1-a identificat gresit cu alt Ienachi, Ienachi Ipsilanti. Dar
In anul 1902 in Documente privitoare la familia Callimachi, vol. 1 p. XLIX,
N. Iorga, revenind spune: n'asi crede ca e vorba de Ienachi Ipsilanti, ci
mai curand de <4 al treilea logofdt » Callimachi. Dar acelasi N. Iorga, in anul
1928 in editia a doua a Istoriei literaturii romdnefti, vol. 2 p. 523 si 549
revine la prima Orere i repeta ceea ce a scris in 1901, identificAnd pe acel
Ienachi cu Ienachi Ipsilanti.
Scrisoarea lui Neagoe cdtre oasele
mamei sale este plásmuitd.
Scrisoarea lui Neagoe cdtre oasele
mamei sale Neaga i fiii sdi Petru
loan i fiica sa Anghelina.
Ajungand la concluzia ca Invateiturile, atribuite lui Neagoe,
sunt pseudoepigrafe si ea ele au fost serse de un calugar, admirator
al lui, am exprimat aceasta pärere, aducand i cateva argumente,
cand am vorbit în treaciit despre InQaäturi, promitand ca voi
trata chestiunea supt toate aspectele ei cu alta. ocazie.
Acum in urna revenind asupra chestiunei Invataturilor, N.
Iorga sustine iarasi autenticitatea lor, combate in parte 1 susti-
nerile mele i imi pune o intrebare:
Parerea mea este, spune Iorga, ea in teoria d-lui Russo
nu ni se poate arata ce 1-ar fi indemnat pe calugarul acesta
din secolul al XVII-lea sa serie o astf el de carte 2.
In articolul de f ata, lasând la o parte argumentele mele contra
autenticitatii Invataturilor, pe cari le voiu desvolta mai tarziu,
mà marginesc sa raspund la aceasta intrebare si la altele pe cari
mi le pune Iorga i sà analizez un capitol din Invataturi, capitol
asupra caruia colegul meu insista cu mai mare tarie.
Printre Inveiteiturile, cari ni s'au pastrat supt numele lui Neagoe,
exista si o carte, o scrisoare, care s'ar fi scris de Neagoe cutre
PArerea mea nu se rezumbi in lucrarea: Studii bizantino-romdne, cum

spune Iorga in Istorialiteraturii romdnesti, introducere sinteticii , Bucuresti 1929,
p. 53. Studiile mele bizantino-române apAruserà la 1907, dupä care am
mai vorbit despre Inv'algturi in Studii i Critice, Bucuresti 1910, p. 1-16
si in Critica textelori tehnica editiilor, Bucuresti 1912, p. 22-23 si 25, n. 1.
2 N. Iorga, tot acolo, p. 54.
oasele mamei sale Neaga, cu prilejul translatiunei ei. Titlul acestei

scrisori sun6 in versiunea româneascO:
Cartea lui Neagoe Basarab &Are chir Vlàdica Macarie
cOtre alti Egumeni i Ieromonahi i Preoti i catre tot Clirosul,
cAnd au ingropat a doa oard in mândstire la Arge§ oasele
mumei sale Doamnei NeagOi 0 ale coconilor lui, Petru Voevod
Ioan Voevod 0 a Doamnei Anghelinii 1
In aceastO scrisoare Neagoe (Pseudo-Neagoe, dupd mine) cere

voie dela V1'Mica Macarie §i dela toti clericii i mirenii ca sá spunä
ateva cuvinte &Are oasele maicii sale. Dupà care incepe o orafie
&Are mama sa in care aratä ate gnu i nevoi a avut ea cu na-
§terea i crWerea lui (p. 174); ca recunqtintà i ca sá implineascd
dorintà a mamei sale, care cu limba de moarte ar fi cerut ca fiul
ei sd aib6 grije de sufletul ei, el ji aduce oasele ca sä" fie ingropate
In biserica Maicii Domnului, pe care o ridicase la Curtea de Arge§
(p. 178). Cum ins4 la aceastà ceremonie nu poate veni in persoanO,
trimite in locul sdu pe copiii lui i nepotii ei (p. 178). Urmeazä
jelanie pentru fiul sdu Petru, in care printre altele tatal intre-
buinteazd pentru fiul sOu iubit i elegantele expresiuni: intr'o
vreme imi erai drag, iar acum te-am ur'it; intr'o vreme imi era mild
de tine, iar acum nu-mi este mild (p. 178-180). Pe urm4 vine
rugOciune pe care Neagoe invatO pe copiii gi s'o indrepte catre
Hristos §i in sfar0t cere iardsi dela clerici §i mireni fie ingOduit
sà fac'd §i el o rugOciune catre Hristos pentru sufletul maicii sale
(p. 181-182), indemnänd 0 pe fiul sOu Teodosie sA se roage
lui Hristos, acoperind rdnile lui cu surguciul fratelui sdu Petru
(p. 183-184) 2.
1 Inveitaturile liti Neagoe Basarab nitre fiul sau Teodosie, Bucuresti 1843,
p. 173. Despre deosebirea Intre acest titlu i titlul asa cum ni s'a pastrat
In originalul slay, editat de P. A. Lavrov, Petersburg 1904, p. 34 si In ver-
siunea greacd Codex Athous, nr. 3755, f. 13, voiu vorbi Cu alta ocazie.
N. Iorga crede ca. Neagoe Indeamna pe fiul sau sa depue surguciul
lui Petru la Pantocrator, nulnestirea dela Athos deiruittl i de Neagoe, vezi Inv&
tclturile lui Neagoe Basarab, ed. N. Iorga, Valenii-de-Munte 1910, p. 165,
n. 1. Inteadevar exista o manästire la Athos cu hramul Pantocrator, dar
ad nu e vorba sa se depue surguciul la aceastä manastire, ci la icoana lui
Hristos-Pantocrator dela Curtea de Arges precum reiese clar din ceea ce
SCRISOAREA LUI NEAGOE CATRE OASELE MAMEI SALE 209
In acest capitol, dupà pdrerea mea, avem a face cu o inchi-

puitä epistolic a lui Neagoe &Are oasele mamei sale, cAnd s'ar
ingropa a doua oarä. Ce ar fi indemnat pe autor sd facd aceastà
pldsmuire, md intreabd Iorga. Dar ce a indemnat pe toti pldsmui-
torii sà comità falsuri de Gaud lumea? Diferite motive, dela caz
la caz, cari 'Mg revin de-a-lungul secolelor in tot scrisul omenesc.
Oamenii, fiind mänati de aceleasi sentimente pretutindeni i in-
totdeauna, comit falsuri, cari se aseamdnd si pe cari datoria cri-
ticei e sd le desväluie disecAnd sufletul omenesc i ardtand motivele
criminale sau pioase, patriotice, interesate sau naive si inocente,
cari le-au dictat.
acum sà cdutdm motivele pldsmuirei care ne intereseazd.
Va fi nevoie s'o ludm cam de departe, dela Elada veche si dela
Bizantul medieval.
In literatura elend clasicà i bizantind se pläsmuiau scrisori
sau discursuri, pe cari ar fi putut sd le serie sau sd le pronunte
In anumite imprejurdri persoane celebre. Asa a procedat Tacidide
In Istoria räzboiului peloponezian: a pus in gura persoanelor, cari
au jucat un rol insemnat in istorie nu discursurile pe care le-au
pronuntat (fiindcä nu le putea avea), ci discursurile, alcdtuite
de el, dar pe cari ar fi putut sd le spue persoanele respective in
anumite imprejurdri.
S'a desvoltat apoi in coli1e retorice un gen literar de elucu-
bratiuni pläsmuite, numite IlearcoLtat. (etopee), si se intoemeau
incercdri de felul acesta cu duiumul ; alcdtuitorul se punea in
situatia unei persoane insemnate si exprima ceea ce aceastä. per -
soand ar fi putut sei spue in anumite imprejurdri.
se spune putin mai la vale: ia surguciul... lui Petru i acopere cu dcZnsul
cinstitele rane ale Domnului nostru Hristos, tot acolo, p. 168.
De sigur e vorba aci de icoana lui Hristos pe care o junghie un Ovrei
cu hangeriul fi CUM o junghie indatd iesi izvor de singe din locul hangeriului,
cdt stropi fi hainele acelui Ovrei, icoank pe care Neagoe cu multd cheltuiald
o au adus din r arigrad in Tara Romdneascd i i-au fäcut cununa tot de
aur curat .,si o au Empodobit cu mdrgäritariu ales Si cu alte feliuri de pietri
scumpe; despre aceastä icoand circulau legende, pe care ni le relateazd
Gavriil Protul In Viata Sf. Nifon, ed. Naniescu-Erbiceanu, Bucuresti 1888,
p. 105-109; Paul de Alep, Cälàtoriile lui Macarie de Antiohia, trad. de
Emilia Cioran, Bucuresti 1900, ne spune cà toatä aceastä poveste e
descrisä pe marginile icoanei, p. 145-146.
14
210 STUDII ISTORICE GRECO-R03IANE
Genul s'a cultivat foarte mult si la Bizantini si dela ei ne-au

rAmas foarte multe 1]007COLtOCI, (etopee), exercitii ocazionale, cari
erau gustate de publicul cititor, ha aduceau i un oarecare folos
alatuitorilor lor
In Biblioteca Academiei Române existà foarte multe manu-
scrise grecesti cu asemenea etopee, cu cari sunt inrudite si asa
numitele xpetax (exercitii retorice), vezi de pildà manuscrisele
nr. 639 (290) 2; nr. 726 (511) 8-12. Iatà cateva subiecte tratate
In asemenea etopee:
Tívocq &COL X6youg Acconcò TO '.A.6ecrocX4 To5 nounq 8tcox6-
1.tevog (ce ar fi spus David, fiind uringrit de fiul &du Avesalom),
manuscrisul Acad. Rom. 726 (511), 9.
TEvaq 61.v er.not X6youq"Ex-rcop áxoúcrocg v "i.kaou HpIov cruy-yeúecrOat
'AxOaet: (ce ar fi spus Ector, auzind c4 Priam a mancat in Tad
impreung. cu Achile), manuscrisul Acad. Rom. 726 (511), 12.
Dar si scrisori fictive de felul acesta s'au compus in literatura
greac6 foarte numeroase i avem asemenea colectii de scrisori
trimise, chipurile, de Alexandru ce! Mare, de Demostene, de
Platon si de multe alte persoane simandicoase, sau adresate lor,
scrisori plasmuite in cabinetele retorilor, de cari fireste persoanele
respective habar n'aveau.
I s'au atribuit astfel de scrisori tiranului Falaris; Alcifron
Aristenet au compus sute de asemenea scrisori fictive, atri-
buindu-le diferitelor persoane celebre, ha chiar i Nicolae Vodii
Mavrocordat a compus asemenea scrisori imit'and pe cele atribuite
lui Falaris 2, tatäl &Au Alexandru Exaporitul a fabricat de ase-
1 Nici capetele Incoronate nu dispretuiau acest gen ; Manuel al 2-lea
Paleologul a scris o etopee: Ce ar fi spus Tamerlan aitre Baiazid cdnd l-a
înpins (Migne, Patrologia gra,eca, vol. 156 p. 580). Vezi etopeele lui Nicefor
Vasilachis si Severos din Alexandria In Leonis Allatii Excerpta Varia, Roma
1641, p. 176-234 si In Rhetores Graeci, ed. Chr. Walz, Stuttgart 1832, 1
p. 466-525 si 539-548. Acum In urnai s'au publicat cloud etopee, alca-
tuite de Severos din Alexandria: TEvag sine X6youç Mevaccog To5 'AXe-
civapou Tìv 'EXkv-tp leprretaav-roq (ce ar fi spus Menelaos chid Alexandru
(Paris) i-a furat Elena).
TEvccç ay sine Vryouç coypcicpog ypcit.Paq x6plv xoct ipcca0eig ceirrijg (ce ar fi
spus un pictor, dacd pictând o fatà s'ar Indrägosti de ea). Byzantinisch-
Neugriechische Jahrbiicher, 10 (1933) p. 322-323 si 11 (1934-1935) p. 11-12.
2 Vezi C. Litziea, Catalogul manuscriptelor grecesti din Biblioteca Aca-
demiei Române, Bucuresti 1909, p. 446, nr. 704 (334), 3.
menea astfel de scrisori1, iar in colile grecesti din Principate se

citeau si se comentau aceste etopee, precum vedem din manu-
scrisele pästrate 2 si se faceau compozitii cu subiecte fictive 3.
O astfel de etopee este si Invätätura pe care Pseudo-Neagoe
ar fi scris-o pentru prea iubitul set'u fiu loasaf, care fiiud mort,
nu mai stie cum sä-i trimeatà Invätätura:
Prea iubitul meu Ioasafe, tu ai fost lumina ochilor mei
luminarea cea prea luminatä a inimei mele, o Invätäturà
oarecare scrisesem sä te inveti dela mine, ce Domnul nostru
Iisus Hristos sä mi-te primeasc6 i sà mi-te invete cu ugod-
nicii säi lntru impärätia ceriului. Deci aceasta Invätäturà
acum eu n'am cum o trimite undeli va zäcea trupul,
promite lug cA va ingriji de locul de odihnä a trupului lui Ioasaf,
si va trimite acolo odAjdii si bucate din destul 4. Un cälugär naiv,
cu misticismul dus panä la aiurealk ar fi putut sä serie once
cAtre oricine, dar mi se pare greu de admis eh' Neagoe ar fi seria
o InvälVáturà pentru cineva, care nu mai träia, cä" ar fi putut sä
tie corespondentä cu mortii aflati in impärälia cerurilor. Se vede
c6 misticismul cälugäresc are inclinare pentru astfel de elucubra-
tiuni: am ardtat altädatä ca.' un cälugär alcätueste invätäturi
pentru Teodosie, fiul lui Neagoe, Invatá cum sä stea la mask
câteva secole dupä ce bietul Teodosie putrezise in mormant 5.
De sigur i Epistolia lui Neagoe eatre oasele mamei sale Neaga
e un fel de etopee, in care un admirator al lui Neagoe, substituin-
du-se Domnului, pläsmuieste cam ce ar fi putut sä spue Domni-
torul-fiu, cand ar fi sa se ingroape a doua oarà oasele mamei sale.
Intreaga Epistolie pluteste in vag, nu se spun decAt locuri
comune, nimic personal. Se vorbeste de grijile pe cari le-a avut
mama, fiind insärcinatà multä vreme, si de ostenelile i scarbele
Vezi Alexandru Mavroeordat, 'EittaTo2al, ed. Th. Livada, Triest 1879;
aproape toate scrisorile adresate cdtre un anonim sunt fictive.
Vezi Litzica, op. cit., nr. 726 (511), 8-14.
Vezi C. Daponte, Catalog istoric, ed. Erbiceanu (in Cronicarii Greci),
Bucuresti 1888, p. 222.
4 Inväldtura publicatä in Viata i traiul Sfeintului Nifon, ed. Na-
niescu-Erbiceanu, Bucure§ti 1888, p. 170-173.
Vezi D. Russo, Critica textelor si tehnica edifillor, Bucure0i 1912, p.
23. Pentru o Oa Invdtdturd (publicatä tot In Vito Sf. Nifon, p.
143-170), plind de anacronisme §.1 inexactitati vom vorbi mai jos.
14*
de mai tärziu Cu cre§terea fiului Neagoe (p. 174-175 ed. loan

Eclisiarhul, Bucure§ti 1843). Amänuntele cä." Neagoe la moartea
mamei sale n'a fost de fatä (p. 175) §.1 c'ä ea cu limb6 de moarte
ar fi cerut ca fiul ei domnesc sà aibä grije de sufletul ei dupä
moarte se par tirade inventate pentru a produce erect 1.
Tot tirade cred cä. sunt §i cele ce spune Neagoe pentru odihna
sufletului ei: el (adicg Neagoe) n'a gäsit ceva mai bun pentru
aceasta decat sä aducä oasele ei §i A' le ingroape in biserica dela
Curtea de Arge§ pe care o väzuse sfar§ità (p. 178). Dar din
pAcate iarä§i a fost absent i la a doua Ingropare a mamei §i a
trimes in locul lui pe fiii säi. Teodosie, Petru i loan si pe fiicele sale
Stana., Luxandra si Anghelina (p. 178).
Iarà§i tirade, cred, färä fond controlabil. Cáci §tim cà mor-
mintele membrilor familiei lui Neagoe, cari s'au ingropat la Curtea
de Arge§, s'au pästrat pand astäzi cu inscriptii pe lespezile mor-
mântale, dar mormântul mamei Neaga nu existä acolo. Aceasta
vaänd presupusul autor al Invätäturilor, a crezut di se cuvenea
sei se facei translatiunea oaselor Neageii dela locul ei de odihnii
Biserica dela Curtea de Argef §i pentru acest caz a pliismuit o oratie,
pe care ar fi putut s'o tie fiul ei la o asemenea ceremonie.
Dar mà intreb: cum a putut Neagoe s'a" trimeatà pe cei §ase
copii ai lui la aceastà ceremonie, când §tim precis c4 Petru, Ioan
si Anghelina erau deja morti 2? Si dacä i aci e o licentä poeticä,
sau mai bine zis oratoricg, §i a trimes numai pe copiii in viatà,
iar pe ceilalti, cari erau deja morti, li considera ca prezenti, fiindcä
zäceau In mormintele lor aflate In curtea bisericii, cum se face
Dacá au vreun fond istoric, ar putea sd fie din acele stiri pästrate
probabil prin traditie in jurul familiei ctitorului si a bisericii dela Arges.
2 N. Iorga spune cá copiii lui Neagoe: Petru, loan i Anghelina « murird
dupd ce acesta aduse la Arges rdmäsitele mamei sale Neaga, in urma
bisericei », N. Iorga, Inscriptii din bisericile Romdniei, vol. 1 p. 148.
Dar in Inveiteituri, pe care Iorga le socoteste autentice, Neagoe vorbeste
de acesti copii, cu prilejul ingropärii Neagdi la Arges, ca de morti: pe cari
Domnul Dumnezeu i-au luat in cámara sa cereascd (p. 178, ed. loan Ecli-
siarhul) ; iar adresandu-se lui Petru, tot cu acelasi prilej, zice: scoald, fdtul
meu, scoard, cd au venit i oasele moasd-ta la tine, ca sd se odihneascd.
ele langa tine (p. 180) i acest lucru dupä ce a plans moartea lui Petru pe
o paging intreagd. De unde atunci scoate Iorga cà ei murirä duper: ce Neagoe
aduse la Arges rdmäsitele Neagdi?
c4 n'a trimes si pe sotia lui, pe Despina, despre care stim cà a trgit

pAn6 mai tArziu? De ce nu vorbeste despre ea de loe, nici in oratia
aceasta, nici in celelalte Invdtdturi, desi vorbeste si de boieri
de fii si de fiice si de slugi in mai multe pàrti 1?
Pe urm6: vorbind de mama sa, Neagoe isi aduce aminte de
fiul sàu Petru, care a murit inainte vreme si tine un logos patetic
si lung de tot (p. 178-180), dar despre ceiIali copii ai lui, cari
muriserà inainte, un pàrinte n'ar fi putut gäsi un cuvânt de regret,
o pdrere de rgu cat de mic4 ?
Mai la vale adresându-se lui Teodosie Il indeamn6 sä" se roage
lui Hristos pentru el (Neagoe) i pentru fr6tiorii sAi Petru, Stana
Anghelina (p. 183). Dar de ce nu si pentru Luxandra, care
tràieste dac'd se roagäl pentru Stana, care de asemenea trdieste-
de ce nu si pentru Ioan, care era mort, dac6 se roagg pentru Petru
Anghelina, cari erau tot morti?
Incoherente explicabile la un pläsmuitor posterior, care n'avea
intipgrite in memoria sa si nu simtea lucrurile, pe cari le-ar fi
simtit Neagoe, fiind vorba de proprii sdi copii.
Aceste intrebilri si nedumeriri trebuia sà si-le pue N. Iorga,
care a avut ca bazh a cercefärii sale numai textul Invat6turilor
din editia dela Bucuresti 1843, orideateori a sustinut autentici-
tatea Invdtdturilor.
Adevgrul ing e cd lucrurile nu stau chiar asa de rä'u si
incoherentele si contrazicerile in cazul de fatà se pot inlaura,
fiindcà ele nu se datoresc poate primului alcdtuitor al Invätàtu-
rilor, ci copistilor posteriori. In primul pasagiu:
Jar la aducerea oaselor tale, eu pentru Ocatele mele iar
nu putui veni ca sà má satur de dorul tàu, ci am trimis in
locul meu pre iubitii mei fii Teodosie, Petru si loan si pre
dragile mele fiice Stana, Luxandra 1i Anghelina (p. 178),
copistul a insirat pe toli copiii lui Neagoe, vii si morti, desi Neagoe
1i totu0 un text cu adevdrat autentic din acea epocd, in legaturd Cu

Neagoe §i cu ceremoniile sävär0te cu prilejul tarnosirii Bisericii Curtea de
Arge nu uitä sd aminteascä cd i Doamna Despina a luat parte, sau cd
cinstita Doamna Despina dat-au o zdveasd tot särmä de aur i prea infrAm-
setatä mândstirei Iviron dela Sf. Munte ca sd se pue inaintea icoanei Maicii
Domnului, vezi Gavriil Pratt], V iala si traiul Sf. Nifon, Bucure0i 1888, p.
97 0 119. Despre cuvântul zdveasä vezi Convorbiri ¿iterare, 67 (193(i) p. 288.
nu putea trimite deck, numai pe cei aflati In viatà, de sigur in-

terpoland In copia sa numele celor mortd; eh' lucrurile stau asa,
ne-o dovedeste versiunea greacà, unde in pasagiul respectiv nu
se dau deck numele copiilor aflatd in viatà, Teodosie, Stana
Luxandra:
ducks-ream Tòv ecyounwlvov [Lot. uïew Oeoacíacov xact tLET' al:rcpt.)

Tecq zocpaíocç i.00 ,8-uyoc-rkpocq s-v ETÓ:VOCV xcti PcoEcfcvocv,
(am trimes pe iubitul meu fiu Teodosie si pe dragile mele fiice
Stana i Luxandra), cf. Codex Athous 3755 f. 18.
Ba ceva mai mult; versiunea greac6 adaog6 urm6toarele rân-
duri pe cari le dau numai In traducere:
ar fi trebuit s'a" mai trimet si pe fiul meu Petru si pe fiul meu
loan si pe Anghelina, pe copiii tài, iesitd din ràdàcina ta, dar
Domnul i Dumnezeul meu neluAnd In seamd päcatele mele
i-a luat in budät4ile sale vecinice, f. 18.
Iar in al doilea pasagiu, unde Neagoe indeamn6 pe Teodosie
sd se roage lui Hristos pentru el (Neagoe) i pentru frdtiorii sgi
Petru, Stana i Anghelina (dintre cari Petru si Anghelina deja
morti, iar Stana aflatà in viatà), e de sigur o gresealà a copistului,
care in loe de loan a scris Stana; versiunea greacd are inteadev6r:
loan in loe de Stana (f. 22") si asa lucrul e firesc: Teodosie se
roag5 pentru Neagoe, care e absent, pentru Petru, Ioan i Anghe-
lina, cari sunt mortd, iar Stana si Luxandra, aflate in viatà
presupuse prezente la ceremonie putean sd se roage ele insesi.
*i e de mirat cum Iorga n'a observat aceste incongruente
contraziceri, cari, ele singure, dac6 ar fi existat in originalul In-
väTäturilor, ar fi fost de ajuns ca sà compromità autenticitatea lor.
Dar eu tree peste ele si aduc alte argumente, cari nu se pot
inlAtura cu interpretari binevoitoare, sau cu deosebirile lute°
versiune san in alta.
Ftàmâne singurul fapt istoric, care se and In intreaga oratie,
pomenirea numelui Mitropolitului Macarie i numArul i numele
copiilor lui Neagoe.
Intai in ce priveste pe Macarie, de sigur c6 un càlugàr dela
Arges, care auzia In fiecare särb6toare, ha chiar In fiecare zi,
pomenindu-se numele lui Macarie dupà pomelnicul bisericii alguri
de numele ctitorilor i Mitropolitilor Argesului, stia cà Macarie
a fost Mitropolit ; cä a fost mitropolit al prii Românesti, in timpul

domniei lui Neagoe, asta o stia din Viata Sf. Nifon Vial:4 care
era citità cu sfintenie de toti cglugàrii argeseni, ca a unuia din
patronii bisericii lor, Viatà care a fost bag in multe p4rti pentru
alcätuirea Inveiteiturilor, cum vom dovedi mai jos, si care ni s'a
pgstrat in aproape toate manuscrisele intovdr'äsità de Invälaturi.
Al cioilea in ce priveste numdrul i numele copiilor lui Neagoe
si al mamei sale.
alug4rul, spune Iorga, <care dupà mine a fost plàsmuitorul In-
väTäturilor > ar fi trebuit sä fie, pe lang6 toate i foarte bine in-
format in ce privege familia lui Neagoe, sä stie cari au fost fiii
lui, morfi inainte de momentul cdnd s' a alettuit cartea i despre
cari vorbeste atat de duios. El ar fi trebuit BA stie cine era
mama lui, §i ea OAT-1g in aceste rAnduri de Alanie. Lucrul
acesta, s'ar zice, putea sà-1 stie un càlugär dela Arges. Dar
In cazul acesta cellugeirul ar fi spus ceva in legliturci cu biserica
aceea de care a-Lama el, si asupra acestui asezàmânt artistic
religios, care venea dela Neagoe, nu este niciun cuvtuat 2.
114spund la intreb4rile lui Iorga: un cAlug6r, care avea de
metanie man6stirea Curtea de Arges, care avea inaintea ochilor
lui in fiecare zi pictura murald a bisericii cu chipurile lui Neagoe
si a Despinei si pe ale celor trei fii si ale celor trei fiice ale lor, in-
Orate la dreapta i la stanga dupà varsta lor, fiii inaintea lui
Neagoe, fetele inaintea Despinei. Din pictura mural6 el putea sà
stie, care au fost copiii lui Neagoe, iar in lipsa ei din inscriptiile
de pe mormintele pe cari le vedea in fiecare zi in biseric6 putea
sä" vazd eäl Petru, Ioan i Anghelina erau morti i ingropati acolo,
apoi din pomelnicul care se .citea la fiecare liturghie auzia (dacg
nu citea chiar el) numele mamei Neaga si al copiilor incetati din
viatä. La parastasele anuale se auziau numele celor morti in zilele
incetdrii lor din viatà.
Neagoe Vodd tidied biserica cea cautei si puse pe Macarie Mitropolit
a toati Tara Romineascii, Plaiului i Severinului, cf. Viala Sf. Nifon, ed. Na-
niescu-Erbiceanu, Bucure§ti 1888, p. 78; acestea toate sá aFtizard cdnd fu
cursul anilor 7025, luna August 17 zile, In zilele credinciosului Domn loan
Neagoe Voevodd Si a celui Teolipt, Patriarhul rarigradului Fi a lui Macarie
Mitropolitul Ungrovlahiei, tot acolo, p. 121 si 114.
2 N. Iorga, Istoria literaturii romdneFti, introducere sinteticá, Bucure§ti
1929, p. 57.
acestui calugar care se uita la mormintele copiilor §i vedea

cá lipse§te mormantul Neagai, i-a trecut poate prin minte ca. §i
locul mamei era In ctitoria lui Neagoe §i a pläsmuit acea Oratie
In care se deplânge mama §i se poveste§te translatiunea oaselor ei,
adica un pium desiderium al lui se prezinta ca un fapt, care a
avut loe in timpul domniei lui Neagoe.
Nu §tim pentru ce motiv Neaga n'a fost inmormantatä In
biserica manastirei din Curtea de Arge§, fapt lush' de netagaduit
este cà ea a fost inmormantata In alta. parte §i cà nici mormantul
ei, nici piatra tombala nu s'au gAsit in biserica, lucru care nu era
pe placul calugarului, §i el pentru a lndrepta aceasta lipsa de
neiertat si-a inchipuit o translatiune a oaselor Neagai, dela care
ceremonie lipsind Neagoe trimite o inchipuitä Epistolie catre
oasele mamei sale i se... scuza.
Venim la celällalt argument al lui Iorga:
dar calugarul ar fi spus ceva In legatura cu biserica aceea
de care atarna el, §i asupra acestui arzamant artistic §i re-
ligios, care venea dela Neagoe, nu este niciun cuvant
Intai o observatie: cum adica, calugarul trebuia sa spue ceva
in legatura cu falnicul a§ezamant religios §i artistic de care el
atarna din mandrie de sigur i Neagoe, presupusul autor al
Invathturilor, n'ar fi spus nimic? Putea sa taca Neagoe i sa nu
spue niciun cuvânt despre ctitoria lui, de care era a§a de mandru
Inca chema pe toti clericii din Orient §i din Ora s'o tarnoseasca 2,
§i calugarul trebuia numaidecat s'o pomeneasca in Epistolie?
Dar lucrurile nu stau tocmai a§a, caci asertiunea lui Iorga
nu e intemeiata. Calugarul n'a tacut, cum spune Iorga, ci a spus
1 N. Iorga, op. cit., p. 57.

Dacd Iorga se mird Ca' un cAlugär, scriind despre translatiunea oaselor
Neagdi, nu spune nimio In legdturä cu Biserica dela Arges de care atarna
el, nu trebuia sd se mire si mai mult constatand cä Neagoe scriind despre
mama' i copii, morti sau aflati in viata, i adresandu-se pe rand pustnicilor,
patriarhilor, preotilor, calugarilor, impdratilor, domnilor, boierilor i slugilor,
judecktorilor, sdracilor, fiilor i fetelor sale ca sd-si ia ramas bun In ceasul
de apoi (Invdtäturi, p. 323-326) uitä cd are o sotie si nu o pomeneste
cu niciun cuvant Intel) carte de 336 de pagini? Cp. si mai sus, p. 213.
2 Gavriil Protul, Viala Sf. Nifon, ed. Naniescu-Erbiceanu, Bucuresti
1888, p. 115-119.
SCRISOAREA LEI NEAGOE CATRE OASELE MAMEI SALE 217
substituindu-se lui Neagoe mai multe cuvinte In legaturä

cu Biserica dela Argq. Citez:
Drept aceia i eu rn'am nevoit 0 am inceput a zidi sfintii-
sale <adica Maicii Domnului> 1 casa din temelie 0 nu nadaj-
duiam ca sh o ispravesc i sa o vaz sfar0ta, iar prea curata
Fecioara i nevinovata Maica a marelui imparat ceresc ea
n'a bagat In seama pacatele mele, ci au säturat ochii mei
de dorul ce doream, §i vazui casa ei gata §i sfarsitä. i daca
vazui a§a, ma umplui de bucurie i saltandu-mi inima de
veselie zisei in lauda ei: o prea curata Fecioara, scaunul
Mewl Cuvantului lui Dumnezeu, fie numele tau läudat de
acum Oda in veci, ca eu robul tau nu m'am nädajduit sà
vaz pofta inimii mele deplin, nici casa ta sfar0th. Iar dupa
acea bucurie ce ma bucurai, dacà vazui casa ei sfar0td, eu
imi adusei aminte etc. 2.
Dar aceasta constatare nu ne indreptateste sá tragem nicio
concluzie, fiindca dupa parerea mea i cred ea 0 a Profesorului
Iorga 0 dela Neagoe, daca el ar fi adevaratul autor al Invata-
turilor, am putea sa ne a0eptam la asemenea cuvinte de marire
a falnicei ctitorii a Curtii de Arge§, pentru care panegeristul
Gavriil spune ea in ce priveste frcimsefea este mai deasupra Bi-
sericii Sionului, facuta de Solomon, 0 a Sf. Sofii, Mouth' de Iusti-
nian 3. i de sigur In aceste cuvinte ale lui Gavriil rasuna 0 mandria
ctitorului Neagoe 0 a contemporanilor pentru frumoasa i monu-
mentala biserica dela Argq, imprejurul careia imaginatia popo-
rului a creat legende nu mai putin frumoase, cleat ctitoria insh0.
Dar Iorga aduce un alt argument pentru autenticitatea operei,
scos din aceasta Epistolie. In ea se deplange moartea prematura
a fiului lui Neagoe, Petru, i numai un parinte care simte pier-
derea copilului iubit ar putea nemeri o nag ap de sineerl, pe cand
la un falsificator, care se preface cà plange, s'ar constata lesne
lipsa de sinceritate:
iata, sint plangeri, a§a numite threne, de acestea In literatura
Se stie cà hramul mângstirei Curtea de Arges e Adormirea Maicii Dom-
nului, vezi Gavriil Protul, tot acolo, p. 115.
2 Inveigituri, ed. loan Eclisiarhul, Bucuresti 1843, p. 177-178.
3 Gavriil Protul, tot acolo, p. 111.
bizantin4, dar intru at pot judeca eu, psihologice§te, nu

filologic 1, mi se pare eh" greu s'ar putea nemeri o nota ap de
sincera, de cineva care ar fabrica, pe numele lui, sau pe numele
altuia, o operà literarà, ca In cuvintele cu privire la Petru,
fiul lui Neagoe, mort In cea mai fragedà copirdrie 2
Vrea sä" zicA, Iorga judecând psihologice§te, n,u filologic, jelania
pe care o declamä presupusul Neagoe, pe mormântul fiului säu
Petra o Oseste sincera". Dar o Oseste i spontanrt :
la pomenirea numelui lui Petru, sAngele lui Neagoe tasneste
iaràsi <dupà ce a ta.snit la pomenirea numelui mamei sale
Neaga> cald, din rana proaspdtà a p6rintelui f5.11 mângAiere 3.
Desi nu e de tagaduit cà sentimentele vii i durerile mari
izbucnesc, ateodatà, In expresiuni sincere si spontane, totusi
mesterii In literaturà sunt in stare sä." exprime durerea strAira cu
atAta putere, Inca de multe ori literatura mestesugità, i prin
urmare nesincerk Intrece In putere i efect pe cea sincerà; marile
duren i sunt mute. Literatura mestesugitä, ticluitä fdrà sentiment
personal, dar cu transpunerea eului In situatiuni analoage de du-
1 Deosebirea pe care o face Iorga intre judecata psihologicit i cea filo-

logici nu o pot pricepe. Un filolog, demn de acest nume, nu un pseudofilolog,
cand explicA un fenomen lingvistic, sau cand urmAre0e evolutia semanticl
a unui cuvânt, &ad dela un ciob de cuvant preschimbat de-a-lungul seco-
lelor ajunge la etimologia lui, explicând in acela0 timp schimbArile succe-
sive ale sensului lui; cAnd interpreteazA texte grele din epoci indepArtate
limbi moarte, desbracându-se de omul modern 0 retrAind In credintele
superstitiile acelor timpuri; când In texte transmise cu coruptele aduce
emendatii, cari risipesc intunericul i lumineazd Intreg contextul; cand do-
vede0e unele texte, Indeob0e admise drept autentice, ca plAsmuite, pe
baza contrazicerilor, anacronismelor sau motivelor psihologice, neobservate
de nimeni Inaintea lui, un asemenea filolog, zic, cand face astfel de opera-
tiuni subtile, care par ware, dar sunt de o pgrundere nebanuitâ de cei
profani, trebue sà aib6 un simt psihologic foarte pronuntat, pe care nimeni
nici istoricul Iorga nu-i-1 poate tdgddui. Filologul far% simt psihologic,
ca i istoricul, ca i once invgat in genere, care trateaza chestiuni din do-
meniul psihic, va produce opere superficiale, care numai In chestiuni ware
ar putea s4 stea intrucatva in picioare, cAnd Insä se va apuca de probleme
complicate, va ajunge la rezultate cu totul gre0te.
N. Iorga, Istoria literaturii romdnesti, introducere sinteticet, Bucure0i
1929, p. 57. Sublinierile din textul citat sunt ale mele.
2 N. Iorga, Istoria literaturii ronzdnesti, Bucure0i 1925, vol. 1 p. 149.
rere ale altora, studiate cu sange rece, este expresivd, vorbareata

cu efect mai mare asupra auditorilor sau a cititorilor. Situatia
unui indurerat poate sa provoace mila noastra, dar vorbele ora-
torului, care vorbeste la o inmormantare si cautà mestesugit sa
ne emotioneze, sau bocetele platite ale bocitoarelor de profesie,
provoaca de sigur vb'rsari de lacrami prin auditori, cari nu se
gandesc la prefacatorie, ci se lasa rapiti de sineeritatea ipocritii
a vorbitorilor. Un tip de gelos n'ar putea sá traduca in v6rbe sen-
timentele lui de gelozie cum a facut-o in Othelo Shakespeare, care
n'a fost poate din fire gelos, dar a studiat cu sange rece acest
sentiment de gelosi.
Dar pe langa Shakespeare sa luam un dramaturg modern,
care prin observatia patrunzatoare a starilor sufletesti la semenii
sai a putut BA ne faca sa luäin drept sinceritate ci spontaneitate
o munca migaloasä, facutäl cu sange rece, refacuta, indreptata
slefuita in cabinet. i ca sà nu ne ducem mai departe sa luam pe
insusi Nicolae Iorga, dramaturgul fecund, care in dramele sale a
zugravit diferite pasiuni, sträine de sufletul sau, asa de mestesugit,
incat a provocat lacramile, indignarea, scarba, compatimirea, sau
rasul, dar mai ales rasul, spectatorilor. Daca am primi aceste
creatiuni i zugraviri ca fiind dupa chipul i asemanarea drama-
turgului, am face cea mai mare ofensä atat lui Iorga, Shakespeare
celorlalti colegi ai lui Iorga in arta Melpomenei, dela Tespis
si Eschil Oda' la cel mai modern autor dramatic.
Imi pare rail ca trebue sa spun aceste banalitati dramatur-
gului Iorga, care le stie mai bine deck, mine. Caci de sigur, cand
s'a apucat sa serie drame, el era patruns de aceste adevaruri,
altfel n'ar fi indraznit sa serie despre situatiuni, in cari s'ar cere
spontaneitate i sinceritate a sentimentelor traite. i cine din
autorii dramatici n'a zugravit, alaturi de situatiuni i sentimente
tasnind din sufletul lui si altele straine cu totul de el, dar studiate
cu rabdare si cu sange rece la diferiti indivizi?
Ce spun despre autori dramatici se aplica i actorilor, cari stu-
diind cu patrundere diferite stäri sufletesti la semenii lor ajung
sà ne faca sa credem cà sunt ei criminali, ge1oi, intriganti, amo-
rezati etc. si sá ne realizeze creatia autorului in carne si oase cu
o ipocrizie pseudosincera, care cu cat insalä mai mult pe spectator
cu atat face onoare talentului artistului.
Dar acestea sunt teorii, la care nu stiu ce va räspunde Iorga;

sunt sigur insä cd n'are nimic de räspuns, când va afla cd plän-
gerea presupusului tatä'Neagoe pentru moartea prematurà a pre-
supusului säu fiu Petru este mestesugit alcätuitä de... loan
Hrisostom (care de sigur nu era teal lui Petru i nu plängea sincer
spontan), i declamatä de Pseudo-Neagoe cu pathos actoricesc.
Suspinele acestui pseudotatä nu pornesc din iMma lui indureratà,
cum creele Iorga, ci sunt culese cu sage rece din pergamentele
Hrisostom. Acest mare psiholog prin observatia stärilor la mai
multi indurerati a ajuns sd exprime sentimentul de durere mai
bine si cu mai mare efect decat un sincer indurerat. Arta a reusit
aci sä Inläture lipsa de sinceritate. Iatà motivul pentru care
autorul Invätäturilor 1-a utilizat färä jend, iatà motivul pentru
care chiar un lorga a luat mestesugirea hrisostomicä drept sin-
ceritate negoiand
Dau mai jos izvoarele de lacrämi ale lui Pseudo-Neagoe, cari
tasnesc din foliantele hrisostomice.
Iatà ce zice acest pseudotatd intre altele:
O iubitul meu Petre! eu gändeam i cugetam sà fii domn
sä veselesti bätränetele mele oareand cu tineretele tale si
sà fii biruitor pämäntului, iar acum, fiul meu, te väz zäcând
subt mormant, ca un trup al fiestecdruia särac. Intr'o vreme
imi erai drag, lar acum te-am urit. Intr'o vreme imi era
de tine iar acum nu-mi este milii 2.
Iatà acum i omilia lui Hrisostom 3, din care s'a inspirat je-
lania de mai sus, care Meà originalul grecesc, ar fi greu de inteles:
gyxuti)ov irct.p.EXik Tr] aoprp xeLtLivoug Xt Tok TcoTe Pot-
Gaik, 'IA. To coTTE apxorrocq iv 'rag Xit.t,bávor,q, 2. Tip cpo6epav
Arta lui Hrisostom a rapit i pàcälitsi pe Stoian Romansky, care scriind

despre (presupusa) jelanie a lui Neagoe pe mormântul mamei i fiului sdu
releveazä avântul frumos liric al sentimentelor spontane ale unui suflet duios
evlavios i iubitor, cum nu mai gäsim in literatura slavä din acel rästimp;
Stoian Romansky, Mahnreden des walachischen wojwoden Negoe Basarab an
seinen Sohn Theodosios, Leipzig 1908, p. 130.
2 Inculgíturi, ed. Joan Eclisiarhul, Bucuresti 1843, p. 178-179.
3 Omilia pästratd supt numele lui Hrisostom e pseudoepigraficä, vezi
Hrisostom, ed. Montfaucon, Paris 1837, vol. 2 p. 896. In cele ce urmeazA
o citez supt numele lui Hrisostom ca sä evit prea multe pseudo.
4EcopEccv rcliv Xer.4)&vcov xcci. sink: noZog izel: Poo:rack xod rcol:oq 6
Ipxpv; Rao; 6 raoúcrcoq xoci rzotog 6 rckv7N; ... Mgxer.g eircer.v
611. oô TCÓCNTCC x6vt,q, o?.) TrÓCVTOC T6cppoc, o6 7TÓCVTGC 8ucrcAcc; ordvra
rd nors cpt2ard, vfm 696nat /36eAvxrd; -65g cicppocrúv710 TE
roro tiiya 7repi, Ii.ucrriiptov; '0 xOgg pot noOnróg, v45v nee,-
xercal poi 13c5e2wczóg. Tó zOkg ior(..1.6Xog, viiv c d0a6rpt.ov (Abu°.
'Ov Trpó tuxpo5 &vrlyxocXt46p.i]v, vi3v oúK rcpoc4oci5croct, f3o6Xop.oct,
140(5E206v VT) abcobóvt, 157rd rebv ani.dxvcov flbg'ottat, (122.' '6.7r3
g TOoedg ;cal ZcZiv axwbfixcov TOI5E0V gicroblCottai. rcpó (Iv
xpo5 eix6vot TOU XELVIV011 \Ma:), (30,V oúaocti.oil roci.rnlv oc6r(.7)
xoceopc7). 1105 r6 xcfaXog TO5 npoo-cf)rcou; p.ev,EXo'cvcorcct, etc. j.
(Priveste cu bdgare de seamä in cosciug ; uità-te cum zac
acolo acei cari au fost altädatà impdrati, uità-te la ramAsitele
domnilor, vezi groaznica priveliste a rdmàsitelor p4mantesti
spune: cine este acolo impäratul si cine domnul ? Cine bo-
gatul si cine sgracul 2? Poi sä" tAggduesti cá toate sunt pulbere,
toate cenusà, toate imputiciune ? Toate cari ne-au fost dragi,
nu se vild acum scArboase ?. . . Acela care ieri fmi era drag, acum
zace fnaintea mea, provocand scarbd. Madularul meu de ieri,
11 privesc astazi ca ceva strain. Pe acela pe care putin mai
inainte 11 imbrati§am, acum nu vreau nici macar sa-1 ating.
sileste srt má apropii de cadavrul fmputit, dar sunt
oprit de putreziciunea si de viermii lui. Am in minte figura
de altädatà a acelui care zace, dar nu o mai v6d nicàieri in el.
Unde e frumusetea obrazului ? Jata s'a inegrit 1 etc.).
Din textele date mai sus, de sigur s'a convins cititorul c5. Pseudo-
Neagoe nu numai cà s'a inspirat dela Hrisostom, ci 1-a i maltratat
prescurtându-I. Pasagiul subliniat in textul lui Pseudo-Neagoe:
lute° vreme Imi eral drag, iar acum te-am urn, nu incape nicio
loan Hrisostom, HEei xai -coi í 7ix9i6g x2alEtv rak vE2ev-

tCoìrraç (Despre räbdare i cd nu trebue sä plängem amar pe cei morti),
migne, Patrologia graeca, vol. 60 p. 727-728 ed. Montfaucon, Paris
1837, vol. 9 p. 901-902.
Asemenea motive de jelanie, pe care le intAlnim peste tot in InväTaturi,
revin des s't in ränduiala pogrebaniei, vezi de pildd Evhologiu, ed. Sfän-
tului Sinod, Bucuresti 1888, p. 224; Cp. D. Russo, Studii bizantino-romdne,
Bucuresti 1907, p. 50-51, unde se accentuiazä influenta amvonului asupra
cartilor liturgice.
222 STUDII ISTORICE GRECO-ROMÀNE
Indoiala cà e luat din hrisostcmicul: toate ca,ri ne-au fost dragi,

nu se -ad acum sarboase? Acela care Imi era drag, acum zace
inaintea mea, provocAnd scârbä. Pseudo-Neagoe, scotând strigd-
tele sale de jale nu din inima ci din manuscrisele hrisostomice,
prescurteaza in mod stangaci prototipul i ne da o fraz5, care
ne revolta pentru lipsa de pietate fatä de un fiu, care zace inaintea
lui mort. Numai din context, asa cum 11 aflam In originalul gre-
cesc, putem sa 1ntelegem ce a vrut sá spue Pseudo-Neagoe: acela
care ieri fmi era drag, astazi zace fnaintea mea provocand
fin-idea e un cadavru putrezit.
Tot pasagiul hrisostomic: mila má sileste sil mà apropii de
cadavrul imputit, dar sunt oprit de putreziciune si de viermii lui
ne (15. cheia Intelesului pasagiului, brutal ciuntit, al lui Neagoe:
hate° vreme imi era mitä, de tine, iar acum nu-mi este
ca 86 nu rämaie nicio indoiala cà acest Pseudo-Neagoe a
cunoscut aceasta omilie si a läcramat hrisostomic i calculat, nu
spontan i sincer, dau mai jos o alta parte a aceleasi omilii 17E0,
f)noduovilg ;sal roi3 jai nosectig ;claim rol%. ze2evz65vrag (despre rah-
dare si cà nu trebue sa plAngem amar pecei morti)1, din care de
data aceasta nu s'a inspirat numai, hand i cateva fraze cuvânt
cu cuvant, ca In Epistolia catre oasele Neagai, ci si-a insusit pagini
intregi, de sigur ca sá convinga si pe cei mai nelncrezatori cà nu
el, ci Hrisostom vorbeste prin gura lui Pseudo-Neagoe.
Pseudo-Neagoe Joan Hrisostom
Invataturi, Buc. 1843 ed. Migne vol. 60
p. 136 Cautati acest lucru i taina .rò 1..tlyoc tacTs p. 727
p.,ucr-c-4r.ov
mare si vedeld Impara-tilor 2 si cppiEoure xoci, ocú-cò ixakoca0z-
nu vä mai insalareti. Vedeti 13occrt,Xel"q Osecaoca0e, xoci,11,7]x&rt,Ii.iya
Domnii si nu va mai uluiti, cppovirnre. apxo\erocq 611.6Xi4GCTE,
cá daca se despart de viata xcd myl-n (Ilya cpavrofcicree. BX6-
aceasta si daca se Ingroapä, deci 1TETE TÓV xeí[1.EVOV TO5 f3too xppr. 6-
cine mai poate cunoaste pre care p..evov xoci, Xoticòv tal Pcco-aL citp-
au fost imparat i puternic, iar zov-roc iccuTòv yvo.)ptcrnq. HoZoq yacp
1 Vezi mai sus, p. 220 §i 221.

2 GreOt tradus Cu vocativ; In originalul grecesc existá acuzativ. Tre-
buia tradus: ciiumg pe inzparati, vedeli pe domni, etc.
SCRISOAREA LUI NEAGIOE CATRE OASELE MAMEI SALE 223
de moarte nici cum nimini nu ßoccraelk, örcou iocuTòv XuTpo5-

p.137 se poate mânitui, ci toti vor 'AXX' 1.,306 xoct ocirròg Tò Tcorh
se cutremure de päharul ei. Iatà ptov Tp4Let laoú 6g e/g Tc7w new
c6 este 0 el ca fie§tecare om, Tow &yaw/4. taw') 8Xog ykyovev DLe-
este fric4 i sä cutremurà etvóg, rcpò p.txpoti cpoßepòg yé-
de dansa, cel ce era mainainte pu- yove vexpóg taw!) ancfcyeTat 6;
ternic si Infrico§at iar acum iatà xaTc'catxog, V g-rpet.tov zOg ot
84 duce ca un osandit, 0 de cel xaTc'catxot, taa.) iTapo'cx61, Esoi)
ce sä cutremura ieri cei 6Xog &sccXel'Aly), Bo?, 7CCECSoc aoptcc
iatà acum cd totul sà ja j toatä xat ti) suvoccrreía. xoc-re7t60.11, lam;
intelepciunea §i puterea piere, 1-!)Xog gx0ocgog ykyovev. E/8e yecp
0 pre dreptate sà späimanteazd &Eoucrtag ayyeXtxág xat -61-g EocuTor,
cá väzu puterile ingere0i iEoucrtag ircaácee-ro etae 6T pcc-
uità toatà obläduinta sa, väzu -necq ecyy6Xow yoßepecg, xact
chipul stäpanului Hristos i sä koc0T0i3 iEoucríav Ccpeczvv iXo-
schimbd fata sa. yísaTo e/ae p.opcpag s.ano-rocdcg
xat Tp/ L09YV .11?Jt0tdxsoc-r0.
Unde este acum puterea 11o5 T6.ív poccrOlcov pawrocatoc,
mdriea cea domneasc0 Multe 7C0 TEtSV et pZ6VTCJV uaía ;
povate ne trebuesc sä ne po- llo?ac7w llLtvse,: Terre Tw
valuiasc6 i sà ne treacA prin . TroWg itv Terre Tg
vämile cele din väzduh. Tc7w Ccryaow TC pocnoccdocq, noWilg
4.1:v T'r)g b TY) T05 cUpog clvoc6cfccet
zetpaywytag.
Dar de vreme ce cand vom Et yecp eig x6pav xat
sä mergem in vre o lature de 7t6Xtv ivTatiOa nopet)6p.evot sz.6-
loe sau vom sä inträm In vre o p..e0oc T05 zetpaywyorw-rog, 7C6GWV
cetate streinä i ne§tiutà noi LT.V TWV oOv XOCt zetpocyco-
cätäm si cercä'm sä aflänn vre o y6v T05 xat atarrepácsat
povatà sà ne poatà povälui Triz4dcpzecg xat Tecg éovatocg xoct
bine, cu cat mai mult inc6 ni Toi); xoolioxpecropag òq dc<pa-
sä" cade sa" avem atunci povatà ve7.g TO 5 clipog Toú-rou, ok 81.6-
§i ajutor acolo, cand se va In- x-rag xat TeX6vag xcct popoXóyoug
toarce 0 va trece slava noasträ óvopget Oeía rpacp-h;
ceastä treatoare i in§614toare
In moarte, ca sä apere 0 sä
depärteze puterile i biruitorii
cei neväzuti din väzduh, pre
care Ii numesc si le zic Sfintele

Scripturi c. sunt vamesi
ispititori i vràjmasi?
Atuncia bun ajutor i build Ko0,31 TÓTE auvoaot7t6poq litav
povatd ne va fi nod milosteniea, Xe..fw.ocrúvl xodautincfc0acc
cd ne va duce drept prin portile auvá[Levou. dcat,cfcv-mq i][..tag eiç Tip
ceresti. Acolo vom avea proca- rSv oi)pocvaiv nalp ciailyijccou. xoci
tori buni sdracii pre care i-am Sta.cre'ocroct- xoaoi, iltav XEauv-h-
miluit mainainte de moartea yopot, oi 7c6virce;, ivTai30oc 7upeb
noastrd inteaceastd lume... 0-ocváTou i)XE1'160CILEV. . .
P. 138 Cautd cu tot deadinsul in "Eyx4ov bTLI.,t0,64 aop(T)* p.727

mort i vezi pre cei ce zac tae xervIvoug axEZ Toúç noTe ßcc-
acolo inteinsul si cunoaste care aael%, Toúq noTe gcpx0VTaq
au fost impdrat si care sunt ToZq Xett.Pcfcvot.q, ne Tip cpoßepáv
oase de domn? Vezi groaznicul Ozcopíocv TeLv XeLtidcvcov xat ein6:
infricosatul chip si fata a noZoq &zit, pacc,xd,q xoct 7ToZoq
oaselor i zi: dar dintr'acestia ápxcov; p'rt.crrç xod
care au fost impdrat si care au notoq aTpocTecpmq; HoZoq
fost domn? Sau care au fost 7aol5crLoq xcci noT.oq rciviN; IloZoq
boier, sau care au fost slugd, sau vedyrepoq xoci TC01.0q y6pcov;
bogat, sau sdrac, sau bdtrân, ei)etAq xeci 7corEog Al-
sau tandr, sau care au fost Of.o4); M eK eineív &rt. oú
Harap si care au fost om fru- TcávTa x6vt4; necvToc Tippoc;
mos ? Au doard nu sunt told racv-ra soacaL.; Oó 7CC(CVTO:
tdrand ? Au nu aunt pulbere? Tec rcoTe cpai]Terc, v5v ópe6vTaL pa.-
Au nu sunt to0 plini de impu- Xuxsc',c; TT]; eccppocrúvlq1 TE
ticiune ? Au nu ne sunt acum To5TO TÓ plycc Itspi4L LucrrhpLov;
tirite oasele cebra ce ne era `0 zOig flOt 7(0011TÓC7 7,231, necíxet-
()data dragi ? 1 mare nevoie §i rat pot Pbavx-cdg. Tó zOig
greutate ! p.aoq, vtiv eog (17a6Tpt.ov f3X6nco.
"Ov npò p.cxpo5 ivilyxo046p.ip,
7cpoaciPx5crca
Ileooe2Osir r e6ox5dri 157u3
vein, on;tcíyzoo 13cdCottat,

rfig 990oedg xal ran, mead-Am,
roírrov gicrobt'Copat etc.
1- De sigur trebue indreptat In mormant.

SCRISOAREA LUI NE A GOE CATRE OASELE MAMEI SALE 225
Precum vede cititorul, Pseudo-Neagoe, care a tradus aproape

cuvAnt cu cuvânt aceastd omilie a lui Hrisostom 'And la: 0 mare
nevoie fi greutate, lasd la o parte fraza: 6 xeig [Lot. nokr6q, vrAt
1-cp6xc'roc LOLPaeXux-r6q (acela care imi era drag, acum zace
inaintea mea pricinuind sail* ; lasà la o parte pasagiul: 7cpocreX0sZv
Tc7., cr-rcXecypow Pt.got.f.oct., ciaX' úrcò stq pOopeig xact
T.L.ív axo.)?Axcov TOLY700 É(1.7-COKOLIOCG (mila nad sileste sd m'd apropii
de cadavrul imputit, dar sunt oprit de putreziciunea si de viermii
lui), pe cari le-a intrebuintat când plângea pe Petru mai Bare
cateva rAnduri din Hrisostom netraduse, i reja textul hrisostomic
In modul urnadtor:
p.138 Unde este acum frumusetea Hoi)Tò xcfc.XXoq irc poackcoo ;

obrazului? Iatd s'au negrit. 'IotkeileXcfcvorrat. 11°5 oi. s,cc-
Unde este rumeneala fetei si vetignPreq xcd el'ieLael%;
Cgpecal..cot
buzele cele rosii? latà s'au 'Ioòi-rcicxvrocv. 1105 v Tpt.xcliv
vestejit. Unde este clipeala ochi- el'inpbreLoc; arci7TSCIC.
lor i vederile lor ? Iatd sd to- ecvxre-coc4vog Tplx-tpoq; '1806
pird. Unde este pdrul cel frumos auvr6-cpt7CTat. 11°5 yXiiiicrace
pieptdnat ? Iatà au cdzut. yopyl); irkacre. Hot; T(7.)v
Unde sunt grumazii cei netezi? xeLp&iv 6 xcO7corno-p.6q; 'Ioi A6-
Iatd s'au frânt. Unde este limba XOTOCL. lAye0oq -rijq
cea repede i deslusità? Iatd au xíocg; 'ia06 66ppeucre. Hot" TiiSv
tdcut. Unde sunt mAinile cele oc-río.r.) 7:Ow-caeca; 'I06 (76-
albe si frumoase ? lath' s'au dez- 6117CTOCL. Tec p..Lpoc
nodat. Unde sunt hainele cele 'Isoò kcf.) ecrocv.
ócpc'ol.,tot-ca ;
scumpe ? Iatd s'au pierdut. Unde -61q ve6s-vroq cicppooli)w); '1306
este .inflorirea statului ? la-CA au rcocpijX0e. Kod ÓCTCXWq 7CO5 6 TCO-
pierit. Unde Bunt unsorile Xucpáv-racrroq rIvepon-cog; '1606 ncl-
zulufiile cele cu miros frumos ? MN 6 zok, zoisiq ykyovev.
Iatd s'au imputit. Unde este
veselia i ddzmierddciunile tine-
retelor ? Iatà au trecut. Unde
sunt pdrerile i ndlucirile ome-
nesti ? latà sd fdcurd tdrand, cd
tdrand au fost.
Vezi mai sus, p. 220-221
15
226 STUDJI ISTORICE GRECO-ROMANE
Insä nu-ti duce gandul i Cu- "0[11,4 ilézpr, Tor) 1114111.0CTOq

getul numai pana la moarte i Tòv Xoytatiòv a-L-11(1.N, CaX' bce7.0ev
la ingropare, ci de colo sa treci 1.1.e.r&610t. b-ci. dcvácprocatv, etc.
gande§ti la inviere etc. 1.
Ma opresc aci, adaogand ca imprumuturile continua 'Inca pe

cloud pagini intregi (p. 139-140 din ed. din Bucure§ti 1843),
cred ca' s'a dovedit pe deplin cà Pseudo-Neagoe2 a intrebuintat
din omilia lui Hrisostom in plangerea sa pentru Petru cateva
pasagii, omilie pe care a cunoscut-o §i din care a intercalat pagini
intregi in altà parte a Invataturilor sale.
acum mà intreb: sunt asemenea lacrami sincere, cari tapesc
spontan din ochii unui tata Indurerat, cum crede Iorga, sau aunt
stoarse cu truda din pergamentele prafuite ale lui Hrisostom?
De0 traducerea e cat se poate de apropiatä de textul grecesc, totu0

are unele inversiuni de pasagii, mici adaose i omisiuni, care Insä sunt expli-
cabile, dacd ludm In consideratie i deosebirile care se gAsesc In diferitele
manuscrise ale lui Hrisostom, i cà avem a face cu o traducere din greacA
In slavA 0 din slavA In romanA.
2 SA nu mi se obiecteze cA e vorba de reminiscente din lecturile patri-
stice ale lui Neagoe, fiindcA de sigur un Domn dela 1520, cu starea culturalA
de atunci nu putea sà tie pe dinafarl pe parintii biserice0i In limba slavA
cAci InvAtaturile s'au scris In limba slavA o limba pe care Neagoe poate
o pricepea putin, dar de sigur nu o poseda 0 nu o vorbea. Un calugAr frisk
nu facea altceva decat sa citeasca i sá copieze poate manuscrise, avea
la Indemand asemenea izvoare, din care scotea f Ara jenä ce credea potrivit
pentru elucubratiunile sale. Citeasca cineva cu atentie Epistolia ca i cele-
lalte Inveigturi §i va constata lesne di ele sunt un mozaic Cu pietricele multi-
colore, scoase din cartile liturgice 0 din literatura patristica, pe care nu Neagoe,
ci numai un cleric Invätat putea s'o §tie pe dinafarä.
Contributii la istoria bisericii
romane.
15*
Varlaam al Moldovei candidat la scaunul
patriarhiei ecumenice.
Una din figurile cele mai simpatice 0 cele mai insemnate ale
bisericii române a fost de sigur i Varlaam, care a carmuit mitro-
polia Moldovei dela 1632-1653. Varlaam a fost in fruntea mana-
stirii Secul timp de mai multi ani 0 din stare al acestei manastiri
devine mitropolit al Moldovei la 1632.
In articolul de fata public cuvantarea inedita, pe care a tinut-o
la Ia0 Meletie Sirigos la hirotonisirea Mitropolitului Varlaam
actul sinodului ortodox din Constantinopol din 1639, din care se
vede cà printre candidatii la tronul ecumenic era 0 Varlaam.
Faptul ca. Varlaam din simplu staret se alege mitropolit, MLA
sä treaca intaiu prin scaunele Hu01or, Radautului i Romanului,
e neobisnuit, dei permis de canoane; iar candidatura sa la tronul
constantinopolitan e ceva unic, care nu s'a intamplat nici inainte,
nici dupd aceasta data. Chiar fàrà sá cunoqtem pregatirea sa teo-
logica, insu0rile sale de carmuitor i darurile sale suflete0i, numai
din aceste cloud fapte putem sa deducem ea Varlaam se bucura
de o pretuire deosebita atat pe langa clerul din tara, cat 0 in
cercurile biserice0i din Orientul grecesc.
Despre viata lui Varlaam avem putine, foarte putine §tiri
precise. Despre studiile i pregatirea sa teologica nu §tim absolut
nimic. CA §tia bine limba greaca, putem sA deducem cu siguranta
din faptul ca a fost propus ca patriarh ecumenic. Ar fi fost cu ne-
putinta sa fie propus, daca nu stia bine aceasta limba Invatatii
contemporani cu el cuno0eau mai bine limba slava 0 de sigur
Varlaam poseda aceasta limba, fiindca altfel nu s'ar fi incu-
metat sa traduca din slavone§te in române0e o carte a§a de vo-
luminoasa, cum e Cazania lui.
230 STUDII ISTO RICE GRECO-ROMANE
coli de inaltà inväTäturà tim sigur cd nu existau pe acel

timp nici in Tara Româneasc6 nici in Moldova. Matei al Mirelor,
indemnând pe Alexandru-Vodä Ilias, domnul Tärii Romane§ti
(161.6-1618), sä infiinteze §coli spune:
' Ax6(27), ÉXX(XtLTCe6TOCTE, X0C4 roto vac rcociicriw,

axoXei:ov 8tac ypcfy.v.oc-roc vck dcvocxoaoti-hcrng,
pi.o-xe-rocc xocvek ypcy+coc-rcap.évoq

B(.7.) o-Av &Tx( pxf.acv coyu vec dvact. 7Cp0X0[111.61)0.
7C0C7Taq, o ú xocX6,01 pog, o 6aè ápxtep6ocg,
a.,a Co-a) Toç Xcaxo6q E6pf.crxe'rca xavivocq
gzouv -r6 7Oí5 ypecH.Loc-cce vac 1.t.oceccf.vouv
&Cc vacAy Igel'ipouacv 7coXXec xcocac rcktleocEvouv-
yEvov-roct. &Oeol.coc noUcfc, no)aéç rcocpocvot,tisq
cr-rhv ixxX/af.ocv a6yxucreg xcd cbccrtccarccoisq.
tepei% v po Tee (3 pi cp-/ vat POC7z-rEcro
o6ai Oticcq npoaeuxecç &A vac Xevro u pylfro °v.
Kodxöcv ocirroi. e6pEolsov-coct. xocXoi. xocxot aacv dvccc,

p.ck aacv rcepc'co-ouv ;cod oc6-rof., 61XXoq xocvek siv ET.voct.,
xcd öcv aèv yv oXii vac To 6ç xccOo87)-ylIcrn,
nocracq aèv e6peOTI vac To6q Ectvot6our-rícrry
&XX& 06sè ypoy.t..tactcx6g , xavévocg Xoyo06%-qq,
pecrmacco c vas p..er..vcoo-cv cLaercv 6 Mexep..6-rqq.
Eig acc Tac pocai.Xeccc gxouat. arco uaoccr-rh

8cacco-xoael".oc neptaadc, crxoXilv xcd cppov-rtarílpux,
p..6v0v aT6v TÓTCOV aou, crrip &Tx.: pxac aou,
xocvévoc aév e6 0:me-cat, xoci xect.ce eccpevv.1 aou 1.
[Prea sträilucite Domn, Fià mai faci i aceasta, sà infiintezi

§coli pentru carte, c6ci aci in tara ta nu se Ose§te nici un invàtat:
1 Matei al Mirelor, UOTOQICI te0-1, eara (MyygoNaztav raeoeévraw, ed.

Legrand in Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 2 p. 308-310.
VARLAAM AL MOLDOVEI 231
nici preot, nici càlug5r, nici arhiereu i nici laic, fiindca' nu au

unde inväta carte. Si din cauza lipsei de cultur5., totul merge
rdu ; se fac multe nelegiuiri i Mrkielegi, iar in biseric6 multe
Incurcàturi i neorandueli. Preotii nu stiu sà." boteze pruncii
nici sfintele rugäciuni ca sà slujeascà. i cat5 vreme mai sunt
ei, buni rài, tot e bine, dar dac4 vor muri i acestia i nu se
vor lnfiinta coli, unde sä" fie instruiti tinerii, nu se va mai g5si
cine 84 se facà preot, grdmälic sau logofdt, vor iimanea inculi ca
Mahomet. In toate tdrile sunt multe scoli, seminarii iscoli supe-
rioare, numai aci In tara ta nu existà nicio scoalà i s'a" faci M6ria ta.]
Tot asa se plânge In anul 1643 si Mitropolitul Varlaam pentru
lipsa de invälati in Moldova in prefata Cazaniei sale:
« Cu mult mai viltos limba noastra romäneasc6, ce n'are carte
pre limba sa, cu nevoe iaste a Intelege cartea altii limbi,
pentru lipsa dascalilor s-a Inv5.16turei ; CA au fost InvAtànd mai
de multà vreme, acmu nice atgta nime nu invata » 1.
[Partea redactata din acest articol se opreste aci ; din mate-

rialul pe fise da'm cele ce urmeazd:
Asa dar atat Matei al Mirelor cat i Varlaam se plang de lipsa
de scoli si de Inv4ati pentru inceputul secolului al XVII-lea.
Dac6 Insà Osim ici colo cate un invdtat cu stiintA de carte te-
meinicä, trebue sà presupunem csa" el, avand o mare ravna' de
carte, a fost autodidact sau a prima un Indemn si o oarecare
lndrumare In madastiri, unde era cate un calugdr mai iscusit In gre-
ceste i slavoneste,venit dela Atos sau din Polonia, Rusia ori Bulgaria.
In ceea ce priveste pe invàtatii greci din contactul c5rora ar
fi putut cineva sa" ja indrumare, in Tara Romaneasc5. Intalnim pe
Matei al Mirelor, egumenul manastirei Dealului (circa 1600) si
pe Atanasie Patellaros din Creta, prea inveitat intre da,seali, care
a tradus Psaltirea in greaca popular5 cand petrecea In Tara Ro-
maneascd, in anul 1626, inainte de a se alege Mitropolit al Salo-
nicului si Patriarh ecumenic 2.
I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia romd ?teased veche, Bucuresti 1903,
vol. 1 p. 140.
bridge 1900, vol. 2 p. 186, nr. 4737 (617 manästirea Iviron), cf. si Hurmu-
zaki Documente, vol. 13 p. X4 nota 1.
Matei-Vodà avea pe l'ang4 el ca secretar (p.ocrnipLoypeccpoq)

pe Dionisie, care plecAnd din Tara Româneascä a fost ales Mi-
tropolit al Larisei (1662) si pe urm6 Patriarh ecumenic (1671)1.
Ignatie Petritis i Pantelimon Ligaridis, dascali deseivarsiti amein-
cloi de la Hio, vestiti ci foarte iscusiti'intru toatei dumnezeiascei scrip-
turd dela care a invàtat carte §i a putut linge pre din afarcl putinel
Gramatica si Syntaxisul Dania Panonianul, cum el insu§i milrtu-
rise§te In prefata Indrepteirii legii dela 1652 2
Nicola° Kerameus, mort in Ia§i la 1672, a Inv.&'tat In Venetia,
fiind elev al lui Prohoros i a fost profesor al lui Dositei al Ie-
rusalimului 3.
Vasile Lupu avea pe lângA el pe Meletie Sirigos.]
f. 27" ,.AXAB' <1632> ZEHTEMBP <IOY > 23 ME THN

XEIPOTONIAN TOY BAPAAAM illOALIOBAAXIAE.
Elq 1.6 icr-rk 'Iq Izocpck XEp.wp. Aov. 54
11XoT,a, stXTUOC XOCi jaGiEg, ,9-ccXecao-aq, yockipacq, xcci, x6noog p.e-

yeaoug ökap vúwra, f3Xinotkev &xeï." rcpòq d ./.6p7) -c91g FaXaoda.q,
eig Mi.i.v.rp revvlaccp6T, p.óc oúa6vcc xuv-hytov, oúaéva 4dtpt, xotO6Xou,
xcci. ËXEL7TEV pp6vEting xcci. Texví.1-7)q CaLeúq ixe 66.)v.
il6yog loroeusag Zfig isecTç natreiag TOO navaytan-drov xaì aowartdrov

xvelov xi)e Atovvolov 17aTetdexov Kcoporavrivowt6).ccog "Mi.; Kouvrivoi; avy-
yeaTsiç acted TOi3 reead,uov Kaxal3i2a In M. Ghedeon, 'Aezelov gxxAr)ota-
arig laroelag, Constantinopol 1911, p. 354.
I. Bianu si N. Hodos, op. cit., p. 193.
s Ibid., p. 465 ; cf. i T. Atanasiu, Heól re5v gLInvosciiv azo2.6r
Povaavig, Atena 1898, p. 64.
[4 Discursul lui Meletie Sirigos se and inteun manuscris autograf pdstrat
In Biblioteca Metohului Sf. Mormant din Constantinopol, nr. vechi 748,
nr. nou 780. Vezi A. Papadopulos-Kerameus, Ìs9000hturval fit132.to9q,
vol. 5 p. 273.
Data sfintirii Mitropolitului Varlaam se d'a i inteo notitd in limba sla-
vonä, aflatd la sfarsitul unui manuscris din 1632, pe care o reproducem in limba
romdnd dupd revista Columna lui Traian, noua serie, 3 (1883) p. 212: 1632
luna Septemvrie 23 zile Duminicd s'a hirotonisit Varlaam Mitropolitul
Moldovei, citindu-se Evanghelia intAiei Durninici dela Luca, capitolul 5:
sta Iisus lângà lacul Ghenisaretului. i fdcu in acea zi predicd Meletie Sirigo,
mare dascd1 din Creta.]
Ma va icl.cpvou n&Sq gpze-cat. xo otdvv. elq 1--)¡v Xív.v7p, xat 4.6ott,-

VOVTCCq elg gva raoT.ov eog aXLeúq clOacrroc xußepv-írrig xat xapa-
6oxi5plq nocv-còç inLaTeCT7)q, xat T6TE auyxXsEovrat
TcX.7)0og Inetpov izeúwv, iLa-ce 'va atXTOOC &CC ppinrvuo-Oca, óxt.
4)&pLa. va ixnEwrouat. tLec yetaoucrcv ap.cp6-repa -ra nXola.
Túnoq pavepóg To5 alcrOvrori [./..vas-7)píou 6no5 itaallev o-h.tepov. ALcc-ci. I
f. 27v
Pi6aLa ixxkirría iÉ.tag Ti.;Sv eig -coú-rfp Ocaaacrav -cor) xexrp.ou
xont.cic ovTaq iikap vúx-ra -6.3q cfacia-cíaq, otWvoc xipaoq [..ta
oi) Xptcrròq stq -cò TrOcDuov 7^,X0e [ti -rip tepo4-15.np ..t mocrip
'roo, xo.i.n6o-ov nYilOog 4uzc7)v ilypeúNaav xat iyEvip-av Ppir)tia
T'¡¡ 11. UGT LX:17] TO5 ai0i3 Tp COZ& "r). E-hp.epov Eva tPapeiv CY u tur oc pocMcp.6úvst
eig aypav TOU Aoroc iyzet,4eL aircc7.) -coi); otaxag, xat xeXeliJet.
TOV inavayayel:v ßeceog xat zaXeco-ar.
-cò -rc7) piwa-ct, cci)T05 Tec
sEXTOCC., mc va -ro5 rcepy.ad) 7] Tez Lidcpta -cou. "S2 dcv0pconot, crh[Lepov

-cF) aXteío,:. Taú-rn TCpocsize-re. At.a-ct ¿tv TcLacsOrtj -nvaq 13xl, etg 0-cicVCCT0V,
L& &ni) -còv 77vm../..6v gpze-caL xai. D'aet, gzeL zpucròv a-ca-r7lpa
crriv.a. -rol) va nXepWcrn eaCK TO Ta xpk. Kat ytvvrat xat itg f. 28,
vúxT,a, (Dada, iiec aticpr.60ae-re, zsoò yap X6xvog
crhp.zpov ÀUX.VGOCV TiOvrou xat 6'0aq -r?)q y5P ilsúvetv
anc'yze-raL, xat 7c6XLq -cotí eio5 in' öpoug clo-aXsú-rou 0-ep.eXtAveTat
xat 1-iller.q X CCTec -cóv xat,p6v anoadxrop.av -cò
<Traducerea textului grecesc>

1632, 23 Septemvrie ; la hirotonisirea lui
Varlaam al Moldovlahiei.
Iisus sta lângá lacul, Luca 5.
Corábii, mreji i pescan, mare, Huiste i osteneli mari toatá

noaptea vedem acolo spre pàrtile Galileei In lacul Ghenisaret,
dar niciun vanat, niciun peste, si acest lucru fiinda lipsea iscu-
situl i mesterul pescar. Dar iatà cál pe neasteptate vine si se
apropie de lac, si intrând intr'una din cornil Inv5Vgtorul lurnei
ca pescar, sau mai bine ca carmaciu i cdpitan, indat6 s'a prins
multime nenumdrata de peste de se rupeau mrejile i MI% ca

cada pestii in lac s'au umplut amändouà corabiile.
0, semn vadit al tainei ce am vazut astazi! Caci biserica noastra
a neamurilor, ostenindu-se in toata noaptea necredinOi in aceastä
mare a lumei, n'a dobändit niciun castig, iar dupa ce a venit
Hristos la carma cu preotia i invatatura lui, atunci c'dta multime
de suflete s'au prins si au devenit mâncare la tainicul °spat, al
lui Dumnezeu. Astazi ia cu sine la vAnatul &au un pescar, ha chiar
Ii incredinteaza cArma i ii porunceste sà mäe la adanc i sá arunce
dupa cuvântul sàu mrejile ca sa prindà pestii sai.
Oameni buni, privii cu bdgare de seama acest pescuit ! Caci
daca s'ar prinde cineva, nu spre moarte, ci spre viatd vine dela
innec si va avea in gura un statir de aur ca sa-si plateascà toate
datoriile ; chiar dacä pescuitul se face In noaptea vietii, nu stati
la indoeala, caci iatä: Ca' Melia se pune in sfesnic i sarea Oman-
tului incepe sa indulceasca pämäntul i cetatea lui Dumnezeu
se intemeiag pe un munte neclintit i noi la timpul cuvenit
vom da merindea cuvenita.
<HP EHI TH EICAOTH APOEN IOY A'

ATPI APXOY KONET AN T IN 0Y170AEOZ.>
T 0 5 exyLo)TecTou xoci 1!)4,7)XoT6.rou xoci, 0 X 0 11. EVL X05 70C7pLOCpzuco

D.p6vou KcovaTocvTLvourcae6.4 8ízoc yvloiou xoci. voAlou 7rpocracTou
xocToaetcpeivToq, et)Ç TO 5 ÉV ocirrcT) 7capocv6tuog xod. inc.6aTE.x614 mere(
7.0C pazWprilv Cleor) rcaTpLocpxelkravToq Kupt,XXou Tor) ix BeppoEccç
X6ycp xcd, vopitup Tp67ccp xoceoupéset TeXe(c xcxeurcoß)olObToq xcd.
icocrO6vToq Tor) nocTpLocpxmoi3 0-p6vou, xoce& ávTLxpò cpaíveTott Tec
iy0.1g.tocTa minor) iv Ti',1" xotv-7) auvoatx71 xcceoctpiza XOCT5 aaog xact xe-
cpoaoct,,,,s6)-q a7cò 'rob' 7cpcfrrou go.4 Tor) 6crx.c'rcTou, 111.LET.t; of, xocOcupeOivTeg,
auva.À06vTEq eiq av iv TcT) 7cocTpLocpxtx(.7) vacq) Tor) ayEou ileycaogpTupog
Fecopyíou, ircouhcroc[Lev grívpol.)q xocvovma; ar,a TÓV TCOCT p Loc px,Lxòv Toi3Tov
,apóvov KaWaTOCVTLVOUTC6XSUK, v octg Tcp6yrov v ieépzeoc '76V 7rOCVLS-
pdyroc-rov prrponoXtT7cç CcyLarrecrtlq tarrpon6Xec,4 'A8pLocvou7c6Xecoq,
Tóv V ckytcp rcvelf)p.crrt, ecyourtrbv cic8eXpe)v xoci au?aevroupyóv xi)p flap-
Obtov, g7CELTOC Tòv nocvLepcfrrocTov 1.1.71T po7soXE-rtp Nt,xcdocq xi,p Hop-
cpiiptov xoc Tpf..cov Tòv rcavt,epdyra-cov 1./.7]TporcoXErqv MoXaoaXazEaq xòp

BapXaCcp.. "00ev elç rcept Tanol.) si,Xoxrcv xa-recrrpcf.)01 TdC 6v6-
tocroc al'rr6av iv Tc7) nap6vv. Eep6",) XCAXL, -61q Meyo'cXylg Toi3 Xptcrmi3
'ExxXITEaq.
'Ev ket, ,axX0', 'IouXEcp a', Eva.
CO 'Ecgcrou MeXiTt,c4. t CO flpotkr% Xpúcsaveoq.

t CO pccxXeícq 'IwavvExtog. t CO Tcpdmv ElApv-iq lepeplaq.
t '0 KI4Exou "Aver+toq. t CO 'Paw) MeX6Ttoq.
t CO Topv66ou Maxecpwq. t CO alt.Xta-cnourcascog raßpX.
t CO XaXx7186vog flaxe.41.toq. t CO Apl5crrccq 'Av.r6vLoq.
t CO 'Ap.acretaç 'Kext1IX. t CO sIxovEou flap06vr.oq.
t CO Aaptacr% Pply6ptoq. t CO Tcpkv Mot) 'Iyvecrtoq.
t CO 'AOTK.7.)v L1avt.i)X. t CO At8up,o-reízou Accv4X.
t CO IlaXatv Ilarpc7Jv HapObtog. t CO FicVyrig Aal.tacrx-Iv6q.
t '0 'Icaavvívwv flapObLoc. t CO MEcrrni.6pEocq 'AxIxt,oq.
t CO Ezepetiv AavollX. t CO M-Ilacíaq Ne6cpuTo4 ( ?)
t CO Beppoíaq 'hoavvExtoq. t CO ElXu6pEaq /cocppeNtog
t CO KapravEaq t CO AlyEvrlq Mártiloq (?)
t CO 'AyxLcaou Mvpocpciv7)g
<Actul sinodal prin care s'a ales ca patriarh

ecumenic Partenie intai, In anul 1639>
Prea sfantul i prea inaltul si ecumenic scaun patriarhicesc al
Constantinopolului, rAmânând färà adevArat si legal ocrotitor,
dupà ce Chiril, fost mitropolit al Veriei, care a stat ca patriarh
In mod necanonic i samavolnic, precum .se v'äd pe foaea din
fatd in actul sinodal de cateresire nelegiuirele sale una ate una,
dupà felul lor, i in general toatä purtarea lui dela intAia
la cea din urm6 nelegiuire,
[1 Acest act a fost publicat de A.Papadopulos-lierameus In 'Avd2Exza legoao-

Avytzusfig araxvoAoylag, Petrograd 1897, vol. 4 p. 103-104 §i acum In urmä
de Gh. Arabagioglu, cu unele deosebiri In ceea ce prive0,e numárul i numele
mitropolitilor, cari semneazd actul, in OcoTistog pflAtot94x71 Constantinopol
1933, vol. 1 p. 99. Aci se reproduce dup5. Papadopulos-Kerameus.1
Noi, care ne-am aflat aci, intrunindu-ne in biserica patriarhi-

ceascä a Sfantului mare mucenic Gheorghe, am procedat la votu/
canonic, punand printre candidati intai pe prea sfintitul mitro-
polit al prea sfintei Mitropolii a Adrianopolului, pe iubitul in
Hristos frate §i impreuna liturghisitor chir Partenie, apoi pe prea
sfintitul mitropolit al Nicheei chir Porfirie §i in al treilea rand
pe prea sfintitul mitropolit al Moldovei chir Varlaam.
Spre credinta celor de mai sus s'au trecut numele lor in sfanta
condica de fatal a Marei Biserici a lui Hristos.
In anul 1639, Iulie 1, indictionul 7.
t Meletie al Efesului. t Hrisant al Brusei.

t Ioanichie al Eracliei. t Ieremia, fost al Smirnei.
t Antim al Chizicului. t Meletie al Rodosului.
t Macarie al Tarnovei. t Gavriil al Filipupolei.
t Pahomie al Chalchedonului. t Antonie al Dristrei.
t Iezechiil al Amasiei. t Partenie al Iconionului.
t Grigorie al Larisei. t Ignatie, fost al Hiosului.
t Daniil al Atenei. t Daniil al Didimotihului.
t Partenie al Patrasului-Vechi. t Damaschin al Viziei.
t Partenie al Ianinei t Acachie al Mesimvriei.
t Daniil al Seresului. -I- Neofit ( ?) al Mediei.
t Ioanichie al Veriei. t Sofronie al Selimvriei.
f al Carnpaniei t Maxim (2) al Eghinei.
t Mitrofan al Anhialului.
Meletie Sirigos i Meletie al Proilavului
sunt dou5 persoane deosebite.
Viata lui Meletie Sirigos se cunoa§te In toate amänuntele ei.
Cum insä el a fost confundat cu contemporanul su Meletie, care
a pästorit Mitropolia Proilavului, gisesc necesar s'o dau aci In
linii generale, insistand numai asupra unor date, care dovedesc
cd el n'a fost niciodatd Mitropolit al vreunei eparhii i prin urmare
nici al Proilavului, cum s'a crezut panä acum de cercetätorii
romani
Despre Meletie Sirigos existä o intreag6 bibliografie. Pomenesc mai
jos cele mai importante serien i despre el. Un prieten i admirator al lui Sirigos,
Dositei, Patriarhul Ierusalimului, a scris si a publicat viata lui in cartea:
Tof5 ktaxagírov Zuptyo u, ScSaoxdylov rs xat Iceanoavyyg2ov t?-ig gv Kam-
GrantV0V70.61 Mcycanç'EzxAriolag ;caret Taw xa2fhvinc5v xecpa2alaw ;sal geamjascov
KvetRov rox5 Aowezieccog civtleenotg. Kai Aoar.(lio u, Hazotágzov Isgoaohi,uow
gyzsigibtov xara rijç zaAiRonrcfig TeevofThaflelag (Intampinare impotriva capi-
tolelor calvinesti i a intreMrilor lui Chiril Lucaris, intocmitä de räposatul
Sirizos, dasalul i protosinghelul Marei Biserici din Constantinopol. *i ma-
nualul lui Dositei, Patriarhul Ierusalimului impotriva nebuniei calvine),
Bucuresti 1690. Viata lui Sirigos se aflä pe fila 7 recto i verso; e repro-
dusä. in É. Legrand, Bibliographic hellénique, 17 siècle, vol. 2 p. 470-472
si in I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia romdneascei veche, vol. 1 p. 311-312.
Nicolai Comneni Papadopoli, Istoria gymnasii palavini, Venetia 1727, vol. 2
p. 309. Anastasie Gordios, &log Ebyeviov Airco2of) (Viaja lui Evghenie
din Etolia), in Const. Satha,s, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 p.
437-439. G. Zaviras, Nla 'EVA; (Grecia modernd), Atena 1872 p. 443-448.
Const. Sathas, NeoeRrptx2) Taaolda, (Literatura neoelenic6), Atena 1868,
p. 255-260. A. Papadopulos-lierameus, Zryzelcoaig neei ritiv öniAtcbv MeAcrlov
roi3 Evelyov (Notità despre omiliile lui Meletie Sirigos), in deArlov -ri¡g
iaroeixijg gOvo.loytxijg gratgelag zfig È'Rd6o;, (Buletinul Societätii isto-
rice si etnologice a Greciei), 2 (1885-1889) p. 440 447. E. Legrand,
Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 5 p. 219 221. J. Pargoire, Meletios
238 STUDII ISTORICE GRECO-ROXIANE
Viata lui Meletie Sirigos, däscut In Candia, Creta, la 1586, a Inv4tat

Sirigos carte in patria sa având ca dascAl pe ieromonahul Meletie Vlastòs.
Plecând in Italia pentru studii superioare, a invAtat la Venetia lo-
gica cu Teofil Coridaleu, iar la Universitatea din Padova a studiat
retorica i tiintele fisicomatimatice. IntorcAndu-se in Creta, s'a
fAcut preot 0 a predicat cuvantul Domnului In Candia ; venind
In conflict cu autoriatile venetiene din Creta pentru chestiuni
religioase, este condamnat la moarte i scap6 fugind In Egipet.
De acolo, fiind chemat de patriarhul ecumenic Chiril Lucaris, se
duce la Constantinopol In anul 1630, unde i se incredinteazä
biserica Xevcronnyli (Crisopighi). In aceastà biseric6, unde a
tinut multe predici, cari ni s'au p6strat, deschide o coalà, care
functioneaz4 pAnä la 1639, având ca elevi, printre alii, pe Pana-
iotachi Nicusios, dragomanul Portii, 0 pe Ioanachi Porfirita. A
luat parte la sinodul local din Ia0 (1641-1642) 0 la 1644 se In-
Syrigos, sa vie et ses oeuvres, monografie pe care autorul murind n'a apucat
s'o sfArseasc6; s'a publicat in revista Echos d' Orient, vol. 11 (1908) p. 264-280
si 331-340 si vol. 12 (1909) p. 17-27, 167-175 si 281-286. C. I. Dyovuniotis,
Magrtog Evelyog (Meletie Sirigos), Atena 1914. NeavAnd revista 'Is,*
Z6vSsoyog in care s'a publicat lucrarea lui Dyovuniotis, citez dup6. extras.
G. Galetachis, Btoyeaçoosew axebiao,ua neel Tab" MeAsTtov Evelyov (Schità
biografic6 despre Meletie Sirigos), In revista din Alexandria (Egipet) 'Exx271-
ataarpoig Odeog, vol. 24 (1925) p. 5-132.
Sirigos da' de obiceiu la sfArsitul cuvantarilor sale data si locul unde le
tinea; aceste amänunte interesante le &inn comod in Echos d'Orient, vol.
11 si 12, unde Pargoire, descriind manuscrisele lui Sirigos, reproduce si
toate notitele de pe ele. Un manuscris al lui Sirigos, continand cuvântárile,
tinute in Iasi inaintea lui Vasile Lupu si a Mitropolitului Varlaam, care
a rämas necunoscut 0116 acum, se and in Biblioteca Academiei Române
supt nr. 967. Cum in unele din cuvântarile cuprinse in acest manuscris
se fac urari pentru viata indelungatà a lui Vasile Lupu, a Doamnei
Ecaterina si a fiilor lor *tefan si Joan (fol. 181v, 186v), pe cand in altele,
aläturi de Vasile i Ecaterina se pomeneste numai fiul *tefan (f. 166r, 170r),
cki Ioan incetase din viatd, reiese cá aceste cuvântgri au fost tinute intre
anii 1639 si 1644, c'and Sirigos se intoarce la Constantinopol. loan a murit
la 1640, vezi Miron Costin, ed. Kogälniceanu, in Letopisekle, Bucuresti 1872,
vol. 1 p. 309; E. Hurmuzaki, Fragmente zur Geschichte der Rumeinen, vol. 3
(1884) p. 118; N. Iorga, Studii Si Documente, vol. 4 (1902) p. 226; I. Tanovi-
ceanu, Apucilturi vechi ale nouei scoale istorice, IV. lorga et Comp., Bucuresti
1905, p. 20 21; N. Iorga, Byzance après Byzance, Bucuresti 1935, p. 167.
MELETIE SIRIGOS NU ESTE MELETIE AL PROILAVULUI 239
toarce la Constantinopol, unde însà neputând ramânea din cauza

du§mAniei patriarhului Partenie al doilea, se duce in Chiò, Azia
Mic6, de unde se intoarce la Constantinopol cu venirea pe tronul
patriarhicesc a lui Ioanichie, reluAnduli re§edinta in biserica
Crisopighi. Du§manul sgu Partenie, revenind patriarh., Sirigos
pleac6 in Triglia, Azia MicA, unde st'd Ong. la 1651. CAnd Ioa-
nichie a recàpätat tronul, dupà" moartea lui Partenie, el se intoarce
iar4i in Constantinopol, la biserica Crisopighi. Sirigos moare la
Constantinopol In anul 1664 in vArstä de 78 ani.
In cele de mai sus am rezumat viata lui Sirigos dupà spusele
lui Dositei al Ierusalimului, care i-a fost prieten i admirator paná
la moarte 1 Dositei nu spune nicàieri c6. Sirigos a fost mitropolit.
Totu§i cercetàtorii romani ne asigurà eh' el a fost mitropolit
anume mitropolit al Proilavului. Dupà mine un omonim contem-
poran, un Meletie, a fost inteadevdr mitropolit al Proilavului,
nu Meletie Sirigos. SA uringrim geneza confuziei intre ace0i doi
omonimi.
La 1.639 se alege ca mitropolit al Proilavului un Meletie 2.
Acest Meletie, mitropolitul Proilavului, se duce la 1644 la Moscova
ca sà cearà ajutor dela tar, aducand scrisori de recomandatie
dela patriarhul ecumenic §i dela Matei-Vodà, Doranul färii Ro-
mâne§ti. Printre altele Meletie cere dela tar sd serie lui Vasile
Lupu ca sá ajute patriarhia, fiindc6 el are putere i multi oameni
bogati pe lang4 el (dupà relatiunea amdnuntità a lui Muraviev,
vezi mai jos p. 258) 3.
Meletie al Proilavului, sosind la Moscova pela sfAr§itul anului
1644, este primit de tar in ziva de 28 Martie 16454. Pe acest Meletie
Vezi viata reprodusd In E. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle,
vol. V p. 470-471 i Bianu-Hodos, Bibliografia romdneascd veche, vol. 1
p. 311-312.
2 Vezi mai jos p. 257-259.
Meletie avea scrisori care tar numai dela Matei-Vodà, cum relateaa
Muraviev (citat de Melchisedec, 1Votifs istorice f i arheologice, Bucuresti 1885,
p. 199), nu si dela Vasile Lupu, cum afirm5. N. Iorga In Istoria bisericii romd-
nevi f i a viegi religioase a Ronuinilor, ed. 2, Bucuresti 1929-1932, vol. 1
p. 319. Cum putea Meletie sà aducA scrisori de recomandatie dela Vasile-
Vodd atre tar si sA cearà tarului sd-1 recomande lui Vasile-Voda?
Muraviev, citat de Justin Fritiman, Studiu contributiv la istoricul
Proilavia, Chisinau 1923, p. 293-294.
240 STUDII ISTORICE GRECO-ROM2iNE
al Proilavului 11 cred identic cu contemporanul sdu Meletie Sirigos

mai multi cerceVátori: Ghenadie EnAceanu, t mile Picot, Silvia
Dragomir, I. Fratiraan si N. Iorga 1. Dar analizA.nd faptele cu
discernamânt, examinând datele i interpret/And documentele
pdstrate cu spirit critic, ajungem la concluzie cä e vorba de dou'd
persoane cu nume de Meletie, unul Meletie Sirigos i celalt Meletie
al Proilavului.
Amandoi au acelasi nume i sunt contemporani, amândoi se
adreseaz'd tarului cerând ajutor. Totusi sunt dou'd" persoane deo-
sebite i iatà pentru ce. Pe &And Meletie al Proilavului pleac6
spre Moscova cu o scrisoare de recomandatde cu data de Octom-
vrie 1644 si alta cu data de 15 Noemvrie 1644 2, in acelasi timp
Meletie Sirigos serie tarului la 15 Decemvrie 1644 o scrisoare
cerand ajutor pentru tipdrirea unei Cárti 3. In anul 1645 luna
Martie, &And Meletie al Proilavului petrecea la Moscova, tarul
primeste o scrisoare dela Grecul Ioan Petru, in care printre altele
se spune cá Meletie ieronzonahul ci predicatorul Slintei Evanghelii
are gata un catehism care trebue tipàrit i ar fi bine ca tarul
se milostiveascá ca s'd-1 tipdreasc6 4.
A§a dar, Meletie care are un catehism Màrturisirea orto-
dox5) gata de tipkit, este un ieromonah i predicator, nu mitropo-
Ghenadie EnAceanu, Mefterul Manole f i Petru Moyilä, Bucuresti 1882,

p. 299-300 si 302; lgmile Picot, in P. Legrand, Bibliographie hellénique,
17 siècle, vol. 4 p 116; Silviu Dragomir, Relatiile bisericii romeinefti cu Rusia
in veacul al 17-lea, In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 34 (1912) p.
1074; Justin Frätiman, op. cit., p. 290-294; N. Iorga, Vasile Lupu ca
urmeitor al imparatilor de Rilseirit, In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. H,
36 (1913) p. 219; acelasi, in Bulletin de la section historique de l'Académie
Roumaine, 2 (1914) p. 98 si 103; acelasi, Istoria literaturii rominesti, ed.
2, Bucuresti 1925, vol. 1 p. 256 si 257-258; acelasi, Istoria bisericii
romiinesti, Bucuresti 1928, vol. 1 p. 317 si 319; acelasi, Byzance après
Byzance, Bucuresti 1935, p. 170.
Justin Frätiman, op. cit., p. 293.
3 Muraviev, p. 305-306, citat de Melchisedec. Notite istorice i arheo-
logice, Bucuresti, 1885, p. 205, notà.
Melchisedec, op. cit., p. 200-202. Pentru Ioan Petru, vezi i Hriso-
stom Papadopulos, Oi naz-qtdezat IceoaoH,ucov thç vsvgartx,o1 zetgaywyoi
Tij; Pawalag (Patriarhii Ierusalimului ca indrumAtori spirituali ai Rusiei)
Ierusalim 1907, p. 76 si In revista eeo2ayla, 2 (1924) P. 389.
MELETIE SIRIGOS NU ESTE MELETIE A.L PROILAVULUI 241
lit, de unde reiese ck Meletie Sirigos nu este aceeasi persoank cu

Meletie al Proilavului. Melchisedec, reproducand spusele lui Mu-
raviev, serie exact Meletie al Proilavului, cand e vorba de mitro-
politul Meletie i Meletie ieromonahul i predicatorul cAnd e vorba
de Meletie Sirigos 1, pe cand Ghenadie Enkceanu adaog4 dela sine
la Meletie si cuvintele: mitropolit de Proilava 2. Dar mai e ceva
care confirmd deosebirea acestor doi Meletii. Pe când Meletie al
Proilavului era in Moscova la 1644 in luna Decemvrie, Meletie Si-
rigos tinea o cuvântare la Constantinopol la 12 Decemvrie 1644,
la praznicul sfântului Spiridon in biserica Crisopighi din Constan-
tinopol3. Tot in Decemvrie 25 din acelasi an, Meletie Sirigos
tinea o cuvantare cu prilejul primei liturghii a patriarhului Partenie
(inseaunat la 8 Sept. 1644) 4.
Sirigos, dupà cum am vkzut mai sus, avea obiceiul sà serie
la sfarsitul manuscriselor sale data si locul unde s'au tinut
cuvântdrile precum i numele lui. Manuscrisele ni s'au p4strat
unele autografe, altele copii, in care se reproduc de copisti
notite 16muritoare, dar la niciunul nu gksim titlul de mi-
tropolit alkturi de Meletie Sirigos. S'ar putea obiecta cà din
smerenie nu-si insira titlurile alauri de numele au. Dar cum
In unele din ele îi dk titlul de ieromonah i dasceil al Bisericii, iar
In altele, dupà ce a fost ridicat la treapta de protosinghel, titlul
de protosinghel qi clamed, cade i aceastä obiectie 5.
In manuscrisul 783 al Metohului SI. Mormânt din Constanti-
nopol, care cuprinde o lucrare a lui Sirigos, se aflk urmktoarea no-
tità a lui Dositei, Patriarhul Ierusalimului: Tor) p,coca-
pLoYretrou xoct cm cpcwrecTou xuptou MeXeTi.ou Tot; ZupEyou xat rcpcino-
cruyyaou -cijq Mey&X7]q 'Exx?aptocç (a prea fericitului i prea intelep-
Melehisedee, op. cit., p. 199, 201, 205, non...

2 Ghenadie EnAceanu, op. cit., p. 297, 299, 302.
A. Papadopulos-Kerameus, Entletcootg neel zciiv 6patc7n, MeAerlov rob"
Evelyov in zlekrior Tfig laroetxijg Ovo1oytxl7g intteslaç zfig EA2d6og, 2
(1885-1889) p. 442.
4 A. Papadopulos-Kerameus, tot acolo, p. 441 si Pargoire in Echos d'O-
rient, 12 (1909) p. 167.
Vezi descrierea manuscriselor lui Sirigos Mouth' de Pargoire in Echos
d'Orient, 11 (1908) p. 272, 273, 274, 276, 279, 280.
6 A. Papadopulos-Kerameus, Ìseocavytrtsa) 130.1o0ipen, vol. 5 p. 276.
16
242 STIJDII ISTORICE GRECO-ROMANE
tului chir Meletie Sirigos, protosinghelul Marei Biserici). In manu-

scrisul 778 al Metohului Sf. Mormant se chiamä ieromonah si
delegat al Patriarhiei: auvreOET.cra únò MeXe-ríou Euptyou tepo[Lovc'f.xou
TO 5 Kplyr6g, Xey&Tou TO 5 7CCOMyLorrc'erou xai oixoulievtxoll na-rptócpxou
HapOevíou xat rafanlq -r71g nept aú-ròv Zepaq auv6aou . . . ,,z-ztiy"
(intocmità de Meletie Sirigos, ieromonah din Creta si delegat al
intru tot prea sfântului patriarh ecumenic Partenie... 1643).
In actul din 1662, emis de Nectarie, patriarhul Ierusalimului, si
publicat in fruntea Märturisirii ortodoxe, se spune eä." la Sinodul
din Iasi au fost trimisi prea sfintitul mitropolit al Nicheei Porfirie
si Meletie Sirigos, dasceilul Marei Biserici2. Vrea sd zick Porfirie
era mitropolit, iar Sirigos, nu! Dar si in opera postum6 a lui Siri-
gos indreptatà impotriva Calvinismului si editatà de Dositei al
Ierusalimului (Bucuresti 1690), at'at, in titlu, cAt, si in mai multe
locuri, Sirigos e numit: dasceil fi protosinghel, si atata tot 3.
Dar si din actul de invoialà, incheiat la 1641 intre Vasile Lupu
si Patriarhia din Constantinopol, reiese cä." Meletie Sirigos, pang la
acea datà, era preot si nu mitropolit. In zisul act Vasile Lupu se
oferà sd achite datoriile scaunului patriarhicesc cu conditia ca in
viitor sá se ja m6suri severe pentru incasarea si intrebuintarea veni-
turilor patriarhiei dupd anume norme ; la sfarsitul enumer6rii ace-
stor norme intr'un post-scriptum, Vasile Lupu mai cere ca prea
inteleptul $i prea inveitatul dctsail chir Meletie Sirigos, duhovnicul lui,
sei fie ne,suparat $i sei aibei Biserica ce-i s' a dat ceit va tred, f eirei sei
pleiteascei embatic, sau alte deiri, iar pentru prea sfintitul Mitropolit
al Monembaziei, care adusese rämdsitele lui Ioan, fiul lui Lupu,
cere ca Prea Sfintia sa s6 fie tratat cu cinste si bundvoint4 de toti
si sä" nu fie impov6rat cu niciuna din contributiile, care se vor im-
pune pentru achitarea datoriilor Patriarhiei4.
N. Iorga, interpretând gresit acest post-scriptum, crede c6.
Lupu cere dela Patriarhie ca Meletie Sirigos « prea inteleptul si prea
invätatul dasa, care-i e Orinte duhovnicesc si numit la eparhia
Proilavului, a Breiilei muntene fi a Smilului seiu, sä" se bucure in
. A. Papadopulos-lierameus, op. cit., vol. 5 p. 272.
2 Vezi E. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 2 p. 210.
3 Idem, ibid., 460, 462, 468, 473.
4 Hurmuzaki Documente, vol. 14, partea 1 p. 146-152 s'il C. Delieanis,
Harem/um:I gyypcupa, Constantinopol 1905, vol. 3 p. 302.
pace de veniturile sale, nefiind supus la nicio dajde »1. Tot a§a inter-
preteazd Iorga si in Istoria Bisericii romane§ti 2 « in special se va
pastra situatia lui Meletie Sirigul, parintele sail duhovnicesc §i se
va avea In vederd Mitropolitul de Monembasia ». Tot acolo, putin
mai jos, Iorga explica care era situatia lui Sirigos: inainte de 1644
Inca Vasile intemeie o episcopie a Proilavului, a Brailei, pentru
oralele §i tinuturile ce se tineau de raiaua turceasca. Noua
episcopie nu era sa faca parte din alcatuirea ierarhica mol-
doveneasca, ci sfätea de-a dreptul supt autoritatea Patriarhului.
Pentru acest loe propuse Vasile pe Meletie Sirigul, care §i fu
sfintit: in aceasta calitate avea sa faca el in 1644 drumul
la Moscova, cu scrisori de recomandatie dela amandoi Domnii
no§tri3.
Dar din vorbele lui Vasile Lupu, citate mai sus: prea infeleptul
fi prea invatatul 6=71 chir Meletie Sirigos sei fie nesupeirat $i set
cad biserica ce-i s'a dat Mt va treii, feird set' plateascit- embatic, reiese
ciar ca Sirigos era preot §i nu mitropolit. Daca admitem ea era
mitropolit, cum se explic'ä atunci faptul c'd Lupu, vorbind de Mi-
tropolitul Monembaziei 11 nume§te prea sfintitul mitropolit, iar
lui Sirigos nu-i da' titlul de mitropolit, nu-i da calificativul de prea
sf intit, ci 11 nume§te simplu: chir Sirigos ? De sigur fiindca era un
simplu preot.
Dar mai vine §i cuvantul embatic care confirma acest lucru.
Embaticul (4.6ovrtxtov) e un termen consacrat (pentru darea
anuala pe care o da un preot (pentru biserica parohiala, care i s'a
Incredintat) chiriarhului, adic'ä patriarhului In Constantinopol, mi-
tropolitilor §i episcopilor in eparhie. Preotii, care aveau biserici,
plateau anual embatic, arhierei Insa -,)-rop.c.pEov 4, o redeye*
anualei, proportional cu veniturile eparhiei, prin care se achita
impozitul platit de Patriarhie catre mine, adica catre tezaurul pu-
' N. Iorga, Vasile Lupu ca urmdtor al imparafilor de Nisdrit, In Analele

Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1913-191(i) p. 219; acela.si, in Bulletin
de la section historique de l'Académie Roumaine, 2 (1914) p. 96 si 103.
' Editia 2, Bucuresti 1929, vol. 1 p 317.
3 N. Iorga, ibid., p. 319.
4 Tò .,Troi,upiov -cc"av &py.Lepgcov (redeventa arhiereilor) spune actul sinodal
din 1757 publicat In Constantin G. Mano, Documente pripitoare la familia
Mano, Bucuresti 1907, p. 145.
16.
blic. In cazul nostru, cum Lupu cere dela Patriarhie s5-i se lase
lui Sirigos biserica, ce-i se incredintase feird sá plateasca' embatic, nu
rametne nicio indoialà c5.' e vorba de un preot, care are o bisericä
parohialä, nu de un mitro polit. i tim precis ea' lui Meletie Sirigos
i se incredintase biserica Crisopighl (Xpucromly4)) din Constanti-
nopol, pentru care avea sà pl6teasc5 embatic c5tre Patriarhie. Vrea
sà zic5., in actul de mai sus e vorba de o biserick nu de un scaun
mitropolitan 2!
Biserica numità XpuaonnyA (Izvorul de aur) se afla in Constantinopol,

In suburbia Galata; in aceastä bisericd si-a fixat scoala Meletie Sirigos, imi-
tând pe inaintasul sä.0 Teofan Eleavulcos. Despre Crisopighi vorbeste des
t. Gerlach, Tiirkisches Tagebuch, Frankfurt a. M. 1674, p. 62, 83, 167, 470;
cp. si A. Papadopulos-Rerameus In HpeechleTcov Tijg 'Avarob7g (Calen-
darul Räsälritului), pe anul 1883, p. 235 si 237 ; G. P. Gheorghiadis, '0
iv faAcer yak zof, 'Aylov 'Janina?) (Biserica Sf. loan din Galata), Con-
stantinopol 1898, p. 22-24; M. Ghedeon, BvCavrtval ix.x).notat. (Biserici
bizantine), Constantinopol 1900, p. 19 si 78-83. La 1659 s'a intamplat un
foc mare i printre altele a ars si biserica Crisopighi, cum ne spune Dositei
al Ierusalimului, vezi A. Papadopulos-Rerameus, 'AvciAcxra iceoaavutro*
otaxvobylag (Analecte de spicuire ierosolimitand), Petrograd 1891, vol. 1 p. 281.
Embaticul (sinonim cu emphyteosa) este suma pe care o pläteste cineva
ca arendà pe termen lung pentru un loe, sau casà; dreptul de uzufruct (-
6occeuTry.6v sau igornx6 3ExceLov) din Bizant, a fost pa'strat si in dreptul
canonic dupil caderea Constantinopolului in ce priveste bisericile parohiale
preotul care obtinea o bisericd avea al. pldteasca' o dare anualk numin
embatic, chiriarhului. Adamantie Coray in ale sale "A-taxra, Paris 1832,
vol. 4 p. 118, explicä foarte bine ce e embatic : rr. cipyupLA rv 67rotav
70,-tIp6veL zig or6v intaxorcov Ô p-rwipt.og Stec sip &SeLocv ye( Xst.-roupyf) elç Tip
boa-TA= (suma de bani ce pldteste parohul episcopului pentru dreptul de
a sluji in biseric4).
Dup.' M. Ghedeon, ('Ilueeol6ytov Tfig 'AvaToRjg pe anul 1883, Constanti-
nopol 1882, p. 264 i 'ExxAnatcu PvCav-ctvat de acelasi Ghedeon, Constan-
tinopol 1900, p. 35-36), cea mai veche mentiune a embaticului in acest
sens se aflä In Istoria patriarhicli (publican.' de Martin Crusius in a sa Turco-
graecia, Basel 1584, p. 175 si 179-180), unde se spune cá embaticul a
fost introdus de patriarhul Constantinopolului Ioasaf al 2-lea (1555-1565).
Dar embaticul pare a fi mult mai vechi de cum crede Ghedeon ; Nifon al
2-lea, patriarhul Constantinopolului (1497-1498), care precum se stie a fost
si In tara mitropolit al Ungrovlahiei, printeun act al sinodului constanti-
nopolitan desfiinteaza embaticul. Prin urmare exista si inaintea lui (actul
e publicat de Ep. Stamatiadis In 'Exxinotaartxd aaloact, Samos 1891, p.
37-43; despre embatic vezi tot acolo, p. 41). Vezi i Beratul patriarhului
ecumenic Chiril al 5-lea din 1754, publicat de M. Ghedeon, Bada onuelwatg
[Manuscrisul se opreste aci. La 1644, indictionu113, Septemvrie,

se pune canditatura ieromonahului chir Sirigos, dasceilul, la scaunul
=pl zero ixx).notaotocctiv illubv &edam (Nota scurta, despre drepturile noastre
bisericesti), Constantinopol 1909, P. 58 si Constantin Mano, Documente pri-
vitoare la familia Mano, Bucuresti 1907, p. 147, de unde reiese cà emba-
ticul este o dare ce se incaseazà de arhierei dela preotii, cdrora li s'a Incre-
dintat o biserica. In condicile veniturilor patriarhiei din Constantinopol
sunt trecute sumele ce platea fiecare biserica din Capitala ca embatic. (M.
Ghedeon, 'ExxAnalat fivCavytval (Biserici bizantine), Constantinopol 1900,
p. 35-38).
Prin regulamentul pentru subventia patriarhului i despre veniturile
arhiereilor din 1862 (Kcevovtcy.k rcept noc.rptapxtxi¡g graxopyripecog xat ápxec-
paux6v npocacov) se desfiinpazd printre allele i embaticurile, därile preotilor,
ceirora li se Encredinfa o bisericei parohialà. (Dr. N. Milas, Tò ix;sAnotaartxóv
Sixatov Zfig de0oWov dvarcacxijg ixxAndag tLe-rayXorrnaKw ixsijg yepliavLxijg etç
v yMicraav 6Trò Mae-ríou 'Arcoa-roXarcoaou, Atena 1906, p. 774, n. 5).
Dar i egumenii greci din tara, cari conduceau manästirile Inchinate,
plateau anual autoritätii de care depindeau drept embatic o sumä propor-
tionala Cu veniturile lor si pe deasupra Inca' o suma, numita 4sùaLx6v, care
revenea personal patriarhului. Egumenul de Caluiu da ca embatic 300 lei: 300
yp6cna 157r6crxwat. vec SESco Tòv >ask xp6vov Et.t.60CTLXCOV Hat 500 yp6ata Tcf.) iturpòç
c.PoOvrt.xòv rç MaxapL6nrs6g rilg (300 de lei fägaduiesc sä dau ca embatic pe
fiecare an i 500 de lei acum. anticipat ca onorar al Fericirii Tale). Tradu-
cerea pasajului de mai sus, facutä de Iorga, sunä 500 de lei acuma in
fata psaltului Fericirii Tale, ceea ce, dupä mine, n'are niciun sens, (vezi
Hurmuzaki Documente, 14, 2 P. 1236). tra?atxòv Insemneazà: plata, ono-
rarul psaltului, qi pe lima in genere : onorar, (vezi G. Ventoti, Astxav
rely2c0000r, Viena 1790, vol. 3, supt cuvant i H. Gelzer, Der Patriarchat
on Achrida, Leipzig 1902, p. 223, care traduce exact cuvantul fl/CaTCY.6V
Abgabe der Metropoliten und Bischöfe an den Patriarchen. Revenim la egu-
menii greci din tara. Egumenul dela Pobrata, dela Taslau, dela Soveja dau
ca Qnbatic cate 50 de lei, cel dela Barnova 30 de lei (vezi Hurmuzaki Do-
cumente, 14, 2 p. 1246; cf. si p. 1243). Si stavropighiile dd.:lean cate un mic
dar Patriarhiei In bani sau in naturd ca semn de supunere ; stavropighia
Bisericii Maicii Domnului din Ismail, din eparhia Proilavului, ca semn de
supunere 10 ocale de icre i nimic altceva (Hurmuzaki Documente, 14, 1 p.171).
Unii cercetatori au confundat i confunda Inca embaticul cu vrccosEov
sau (3axiov, cuvant care revine foarte des In documentele bisericesti. Asa
de pilda, A. S. Alivizatos, profesor de dreptul canonic la Universitatea din
Atena, In 'E26vOseovbari 'EyxmlonalStxòv Aetxdv, vol. 5 P. 501, explica
ca Tet 0.6cenxec Paxía erau banii platiti de preotii episcopilor pentru do-
bandirea unei enorii. N. Iorga crede ca (3axiov e o dare speciala (N. Iorga,
Vasile Lupu ca urmator al Empeiralilor de Raseirit, In Analele Acad. Rom.,
sect. ist., ser. II, 36 (1913-1914) p. 216; acelasi, In Bulletin de la section
vacant al Adrianopolului, la care trig se alege Neofit 1 Sirigos §i-a

pus candidatura 0 la alegerile arhiere§ti din Sofia 0 Anghira dar
n'a fost niciodatä ales mitropolit
historique de l'Académie Roumaine, 2 (1914) p. 99 si acelasi, Byzance
apres Byzance, Bucuresti 1935, p. 166) si traduce cuvântul cu bacurile (?)
In Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 161.
Cuvantul (J.Traxtov insá vine din turcescul flocxí, sinonim cu bakaia
insemneazd: arrérages, riim4ile de platei precum reiese chiar din contextul
documentelor, unde des se adaogd explicatia cuvântului strain i se distinge
de embatic: epitropii Patriarhiei au drep tul Artgeever.v nácsag Tág ,rijç Meycik%
'ExxXlcsíccç ela66oug . crrocoponvykov, j gapvi5v, it/.6cvnxEcov, i) Paxícov
(sd incaseze toate veniturile Marei Biserici provenind... fie din stavropighii,
fie din exarhii, fie din embaticuri, fie din rämdsite (vezi C. Delicanis, Ha-
Tetaexual t),yeaTa, Constantinopol 1905, vol. 3 p. 322 si E. Legrand,
Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 4 p. 421). Actul e din 1635. Neofit
al Corintului nevränd sd pldteascd 're xoepri,-*.ac oc&coi5 ../yreEccv Xad. Te4
dq)ELA6 ¡WM toraxEo: (niel haraciul, nici redeventa, nici rdmIsitele datorite),
vezi E. Legrand, op. cit., vol. 4 p. 347. Actul e din 1624. Explicatia
addogatd: 6cpetVglevoc (datorite) e concludentä pentru intelesul cuvântului
t.t.Tccoclov. In acelasi sens revine si in enciclica trimisä la 1577 de patriarhul
ecumenic Ieremia care mitropoliti pentru incasarea veniturilor Patriarhiei,
dar editorul ei E. Legrand, neintelegänd cuvantul v.rcaxtov, I-a redat gresit.
Acolo se vorbeste de exarhii cari au fost trimisi in eparhiile diocesei patri-
arhicesti ca sà incaseze Tee oc60evrtxde xcepdr4CCE xcel .róc (1)acc 8txcet4ce-rce
XIXT8C -rò 806 ocirroiq i)[./.6-repov nce-rptccpxt.xòv xce-cc'xo-rt.xov -rijg 8' xcel E' EVSLXTL-
ZO'VOq, TeC te,u7tc'exta, lor. Tee 6cpeLX61.tevoc 7co),Xo5 xat rcávroc Tel civhxovroc
antatc'ollovrce. Supt cuvântul neexistent, zEtimixta, gresit tipärit, se as-
.htt."Cv
cunde sigur cuvantul procxEa, impreunat färd rost Cu TE, prin urmare citeste:
Tee Te vizocxía (exarhii au dreptul sà incaseze haraciul impArdtesc ca i cele-
lalte drepturi ale noastre, potrivit cu catastiful nostru patiarhicesc din a 4-a
si a 5-a indiction, precum i rdmasitele, adicä ce ni se datoreste de demult
celelalte sume, ce ni se cuvin). Fraza lämuritoare, care se pune aläturi
de cuvântul strdin tutaxtoe, aruncd deplind luminä asupra textului. Enci-
clica s'a publicat de E. Legrand, in Notice biographique sur Jean et Théodose
Zygomalas, Paris 1889, p. 120-122, dupd Codex Tubingensis Mb. 37
fol. 7-9.
Vezi Dositei, Patriarhul Ierusalimului, Nopocii avvayorpri, fol. 129,
apud Gheuadie Arabagioglu, Ocorleto; 130,1101pm, Constantinopol 1933,
vol. 1 p. 170-171, nota 3; cf. si Ghermanos, mitropolitul Sardelor,
'Entazomxoi zarcaoyot T65 v incieztaw zijg ciparatxfig ;cal dvzog eeqbal; in revista
eggxtxd, 6 (1935) p. 41.
Vezi Mitropolitul Atinagoras, '0 Oca,u6g T6 V EvpciLlcov ér zesí 01-
xovizevtx.cp Haretaezdcp in revista 'E.Tternei; t=zatestag 13v-ctrutvci.51, o:tovdci5v, 9
(1932) p. 255.
Mitropolia Proilavului 1
and s'a Infiintat Mitropolia Proilavului nu §tim precis. La
1590 Nectarie iscälqte ca fost Mitropolit al Proilavului actul sino-
dal al Patriarhiei din Constantinopol prin care se infiinteaz6 Pa-
triarhia Rusiei 2 De unde reiese c6 Mitropolia exista i inainte de
1590, i probabil Nectarie n'a fost primul mitropolit al acestei
éparhii.
Documente mentionând alti mitropoliti ai Proilavului nu ni
s'au pAstrat cel putin eu nu cunosc asemenea märturii prin
deducere insä putem 86 Impingem in sus Infiintarea acestei mitro-
polii cu aproape un seco!, i anume, recurgänd la listele mitropoliti-
lor §.1 episcopilor Patriarhiei ecumenice, care liste pomenesc Proi-
lavul ca existänd pe la sfär§itul secolului al XV-lea.
Asemenea liste, notitiae episcopatuum, numite In grece§te 6x06-
crag §i Toomxcfc, fiindc6 in ele se cuprindea ^r(gLq T(.7.)v 67coxst.[Avow
Kyyrporcasono DlySvy KCOVUTocmvouneasw4 (oränduiala mitropo-
liilor supuse scaunului Constantinopolului), au existat multe in
decursul veacurilor §i se schimbau din când in °And dupä impre-
jurärile politice odatà cu pierderile sau noile cuceriri ale imperiului
bizantin. In listele noi se introduceau unele schimbäri, dar nu
prezintau starea exactä a scaunelor supuse Patriarhiei; mitropolii
pierdute se mentineau Incà in listä cu nädejdea de a le recäpäta
dela du§manii imperiului, iar noile mitropolii asupra cärora se
intinsese jurisdictia Patriarhiei ateodatà nu se treceau In listä din
inertia biurocratiei bizantine.
[1 Introducerea de fatk care precede lista mitropolitilor Proilavului,
este numai inceputul introducerii, pe care din nefericire regretatul nostru
unchiu n'o terminase, cu multe spatii albe redate de noi prin puncte de
suspensie].
2 Vezi W. Regel. Analecta byzantino-russica, Petropoli 1891, p. 90.
Cele din urmA liste ale imperiului bizantin sunt: a lui Andronic
Paleologul barAnul, alcAtuitä dup5. 1256 a lui Andronic Paleo-
logul al 3-lea, alcAtuità inainte de 1.359 2 §i a patriarhului ecu-
inenic Nilos (1380-88) 3.
In Cronograful lui Dorotei al Monembaziei i in Cronograful lui
Cigala se d'A lista mitropollilor a lui Andronic Paleologul al 3-lea.
In aceste liste, alcAtuite pe cAnd Bizantul exista inc6 ca impe-

riu independent, nu figureaz6 Proilavul, se meqioneaz6 ins5. Mitro-
polia Vicinei, a Ungrovlahiei §i a Moldovlahiei.
Abia dupà ce imperiul bizantin cade supt jugul turcesc, intr'o
listà alcAtuità pe la sfAr§itul secolului al XV-lea g'Asim mentionatà
mitropolia Proilavului ca avAnd locul al 55-lea in seria mitropo-
liilor supuse Patriarhiei ecumenice, imediat dup6 mitropolia Dri-
strei care are al 54-lea loe in listá. Aceastä listá, despre care H.
Gelzer spune cá s'ar putea admite cu o oarecare sigurantà c'á s'a
alcAtuit in a doua jum`átate a secolului al XV-lea, a fost editatá
pe baz6 a 17 manuscrise in Ungedruckte und ungenligend veröffent-
lichte Texte der Notitiae episcopatuum de Heinrich Gelzer, Miin-
chen 1901. (In Abhandlungen derk. bayer. Akademie der Wiss. I. Cl.
XXI. Bd. III. Abth.), p. 628-637. Unul din aceste manuscrise
e dupà Gelzer, din al XV-lea secol (ibid., p. 621), altul din 1519
(ibid., p. 624), altul din 1523 (ibid., p. 622), iar celelalte 14 din al
XVII-lea §i al XVIII-lea secol. Pe baza acestei liste suntem indrep-
tAtiti s'A admitem cá." Mitropolia Proilavului, care nu figureaz6 in
lista lui Andronic Poleologul al 3-lea alcätuità inainte de 1359 §i
a Patriarhului Nilos, alc'ätuità pe la 1359, dar figureaz6 in lista
alcAtuitA in timpul turcocratiei, pe la sfAr§itul secolului al XV-lea,
s'a infiintat intre aceste dou'A date din urin'A, fsár'ásà putem preciza
exact cand, para' la descoperirea altor informatiuni documentare,
In once caz inainte de 1500.
Vezi Ungedruckte und ungeniigend veraffentlichte Texte der Notitiae

episcopatuum de Heinrich Gelzer, Miinchen 1901, p. 594 (in Abhandlungen
derk. bayer. Akademie der Wiss. I. Cl., XXI. Bd. III. .Abth.).
Ibid., p. 606.
3 Ibid., p. 611.
MITROPOLIA PROILAVULUI 249
Lista mitropolitilor Proilavului pe care o dau mai jos este o

mic4 contributie lacunaiä. Pentru alatuirea acestei liste am avut
supt ochi o mic6 parte din Condicile patriarhiei ecumenice. 0 cer-
cetare sistematic6 a tuturor acestor condici ar implini de sigur
multe lacune si ar preciza datele succesiunei mitropolitilor ; si dacà
s'ar mai cerceta si arhivele turcesti, am putea avea lista exacta' a
mitropolitilor Proilavului. Lista mea n'are altä pretentie cleat sä
adaoge cativa mitropoliti, &a.' elimine câteva nume gresit strecurate
In lista Proilavului si sä precizeze unele date.
Se stie &a' in asemenea cercetäri precizia si siguranta sunt greu
de atins si pentru alte motive, dar si pentrucà obiceiul nefast al
ierarhilor de a iscäli cu o semnäturà sau o pared ieroglificd, ceea ce
pricinueste editorului chinuri de descifrare, nebänuite de nespe-
cialisti, si confuzii la tot pasul. Cercetätorul care vine sä utilizeze
un document, publicat independent de mai multi editori, constatà
de multe ori cä cutare editor a citit aceeasi parafä, intr'un fel, iar
altul inteun alt f el si al treilea cu desävdrsire altfel, sau cà al trei-
lea, mai scrupulos, a läsat la semnälturà sau la numele mitropoliei
loe alb. Cititorul poate afla un caz concret mai jos la anul 1621
unde un editor citeste: al Proilapului iar altul al Preslavei, sau la
anul 1580 unde un editor citeste al Proilamlui, iar altul fost al
Hiosului. De sigur in amandouà cazurile trebue exclug citirea: al
Proilavului. Dacä am dat-o (in paranteze) e numai ca sä previn
inchipuite descoperiri ale cercetätorilor viitori, care, gäsind acele
citiri eronate, mi-ar imputa scäpäri din vedere si lacune. Deja lu-
crarea mea are multe lacune, n'as vrea sä i se puje In sarcinä si al-
tele. Cu acest prilej vreau sä atrag atentia cititorilor eh' nu trebue
sä aib4 incredere oarbd In citirea parafelor date de editori; majori-
tatea lor fiind gräbiti, sau nepregätild paleograficeste, nu-si dau
silinta sä citeascä cu atentie, sau sä" consulte si alte documente
contemporane publicate si nepublicate, in care revin aceleasi sem-
näturi, sau sd controleze listele patriarhilor si mitropolitilor pu-
blicate, ca sä vadà care anume mitropolit ocupa la cutare an cutare
scaun, si astfel sä citeasc6 sigur parafa dinaintea lor. De multe ori
se intamplä ca unul si acelasi editor sà citeascd o parafà inteun
fel dupà impresia momentului, iar dupà douà pagini s'o citeascä
intr' altfel. Exemple de asemenea editori am multe In vedere,
dar naä märginesc sä atrag atentia cercetätorilor asupra mo-
250 STUDIT ISTORICE GRECO-ROMANE
dului arbitrar si insuficient in care s'a publicat Condica Sfetntd a

Mitropoliei Ungroolahiei de Ghenadie Enaceann. Las la o parte
metoda gresitä cu care s'a editat textul, indicarea nepractic6 a pa-
ginatiei originalului, notitele confuze i irelevante care insotesc
textul, ignoranta terminologiei bisericesti i greselile de traducere,
cari schimbd cu totul sensul documentelor si insist asupra citirei
semniiturilor, care compromite aceastä editie si induce In eroare
pe cercetätorul care s'ar intemeia pe ea.
Editorul unui asemenea document nu numai cà trebue s5 fie
pregätit din toate punctele de vedere, dar in primul ränd trebue
sä fie cinstit i cu scrupule, avänd in vedere räspunderea pe care si-o
asurnä f afä de cercetärile viitoare, i ori de ate ori nu e sigur de
citirea unei semnäturi sä lase locul alb si sä atragA atentia citito-
rului, nu sä dea o oarecare citire ca sigurd, constient fiind cà citirea
lui e nesigurà. Adel/rat savant nu e acela, care Ii (16 aiere c51 pen-
tru el nu existä dificultäti, c6 el e omnistient, ci acela care ca So-
crate m5rturiseste sincer cà nu stie, ori de ate ori se 06 Inaintea
unei probleme pe care nu o poate deslega. Recunosc c6 cele spuse
mai sus sunt adeväruri cunoscute, dar cred cà trebuesc mereu
repetate, fiindc6 nu sunt imbrätisate indeobste cum ar trebui cu o
riguroasä scrupulozitate, dupä care putem sà ne asteptärn la lu-
cräri tiinifice, cari sä inspire incredere i sà scàpdm de noianul de
improvizatii cari ne incarc4.
Punând Condica Sfantä la baza editiei, recurgänd la codicile

Patriarhiei ecumenice spre completare (la manuscrisele originale,
nu la publicatiile ulterioare, de multe ori gresite), utilizand toate
actele cari nu existä astäzi in Condica, dar care s'au publicat ulte-
rior din felurite proveniente, viitorul editor ne va da o carte in
care cercetätorul sä poatà avea incredere in ce priveste textul do-
cumentelor.
In ce priveste insà semnäturile arhiereilor, niciun editor nu
poate pretinde s51-1 credem pe cuvant ; semnäturile intortochiate
parafele ieroglifice, cari de cari mai greu de citit, se descifreazd
Cu o asa mare greutate, incat trebuesc date toate, impreunä cu
citirea editorului, si In facsimile Toate ? Da, absolut toate, cel pu-
in In in editia Condicii Sfinte, dacà nu si In publicarea documente-
lor, publicate rgslet. Numai asa s'ar putea verifica cu timpul de
cititorii ulteriori, indreptandu-se ici colo citirile gre0te. Numai a§a

am putea avea un indreptar, care sa ne inspire incredere, la care
recurgand totdeauna, ori de cate ori descoperim acte raslet,e, am
putea verifica semnaturile dupa cele din Condica Sfanta cu actele
ce avem de publicat.
Se intelege ca actele cuprinse in Condica Sfeintiz' le vom deosebi
de cele de alta provenienta, fie prin caractere tipografice deosebite,
fie dandu-le in apendice, ca cititorul sa fie in stare sa. ,,tie de unde
provine fiecare act. Caci de multe ori pentru motive politice sau
personale un domn sau un mitropolit nu punea in Condica actele
care nu-i conveneau, sau chiar smulgea din ea ulterior actele cari
ar fi pus in lumina nefavorabild un procedeu samavolnic al lui,
0 a§a Condica ni s'a transmis ciuntitd,purificatii anume, ca once
carte oficialä, albastra, ro0e sau portocalie. Noua editie, comple-
tata a§a cum am aratat mai sus, ne va da tot ce trebuia sä
cuprinda ea in mod sincer 0 astfel va fi o icoana fidelä a vietii
biserice0i pentru rastimpul pe care il acopera. Iar pentru actele cari
lipsesc din ea, cercetatorul va trebui sa afle motivele inlaturarii
lor.
daca la sfar0tul editiei se vor da tabele cronologice ale do-
cumentelor, cuprinse in carte, 0 indice de nume de persoane
(de botez 0 de familie, unde se poate), de nume de patriarhi
mitropoliti, episcopi etc., indicandu-se alaturi 0 scaunul 0 anul
respectiv, daca se vor da in indice de patriarhii, mitropolii, episcopii,
manastiri etc. 0 indice de cuvinte slavone, grece§ti, turce0i,
mai greu de inteles, atunci ni s'ar harazi un document de cer-
cetare lesne de consultat, rodnic in cercetari viitoare 0 vrednic
de toga increderea.
Aceste procedeuri, simple dar imperios necesare pentru once
editie de documente 0 de texte vecbi, trebuiesc mereu accentuate,
fiindca editorii nu s'au pätruns de importanta lor, sau de lene fug
de ele, 0 ala constatam ea in loe de progres stiintific, facem
regrese. Se publica carti voluminoase fard indice, ha chiar fara
tabla de materii, iar Documentele Hurmuzaki cari mai inainte
aveau 0 cate un indice sumar, rareori alcatuit cum trebue, acum
In urmä nici atata.
Patriarhia 0 Sfantul Sinod, daca ar pricepe importanta
acestui instrument ap cum mi-i inchipuiesc, ar face un act evla-
vios fatd de trecutul Bisericii 0 ar deschide un izvor curat, la

apele caruia s'ar adapa cercetatorii viitorului.
Dar o asemenea lucrare de acribie filologicd 0 istorico-biseri-
ceasca trebuie incredintata nu unui tahigraf grafoman oarecare,
care ar schimonosi textele 0 ar turbura izvoarele trecutului, cum
a facut Ghenadie Enaceanu, ci unui teolog sau filolog cu pregatire
paleografica, istorica 0 filologica, care, cunoscand limbile In care
s'au scris actele Condicii, sa ni le dea. in limba romana pe cele
scrise romane0e, iar pe cele serse in slavone0e sau in grece0e,
In limba originalului, insotite de traducerea lor In limba romana.
Si daca alegerea s'ar opri asupra Profesorului dela Facultatea
de Teologie din Bucure0i, Nicolae Popescu, care pe MO' cuno-
0,inIele sale de istorie 0 paleografie, posedä limbile respective 0 e
un cercetator con0iincios, am speranta ea' vom avea cartea mult
doritd, care va fi spre mare folos al §tiintei 0 spre fala initiatorilor.
Ceea ce am spus pentru Condica Sfanta a Mitropoliei Ungro-
Vlahiei, se aplica 0 Condicii Sfinte a Mitropoliei Moldovei 0
Sucevei, editia cdreia ar fi indicat s'o ja asuprali Mitropolia
Moldovei. Cu ea sarcina va fi mai grea din cauza ea nu ni s'a
pastrat decal in acte raslete mai vechi, unele publicate, altele
pastrate In manuscris ; trebue deci intai cautata §i pe urma pu-
blicata In intregime. Ca a existat o Condicei Sfeintii a Moldovei
Fi Sucevei mai veche e documentar adeverit. Din aceasta Condica
au facut parte, 0 nu se stie In ce imprejuräri s'au smuls din ea,
i ni s'au pastrat in original doua acte, care märturisesc de existenia.
ei. Unul, este actul de caterisire a episcopilor moldoveni, care pa-
räsind turma lor au fugit impreuna cu Domnul lor Ieremia Voda
In Polonia, cand Mihai Viteazul triumfator intra in Ia0 in anul
1600. Celalt este un act de despart,enie. La sfar0tul acestor cloud'
acte se spune, in primul : s'a trecut in prezenta Condicei Sfeintei it
prea sfintei Mitro polii a Sucevii fi a toatei Moldova in anul 7108
lunie 2, in al doilea: s'a trecut in prezenta Condicei Sfa'nt'd a prea
sfintei Mitro polii a Sucevii in anul 7108, lulie 26 1
i Originalele se pästreazd in Muzeul ardelean din Cluj ; s'au publicat
de N. Iorga in Studii f i Documente, vol. 9 p. 29-37 dup. reproducerile
fotografice Ostrate in Biblioteca Academiei Române. S'a reprodus primul
act In intregime, al doilea in regest In Hurmuzaki Documente, vol. 14, i.
p. 109-111, cu greseli de citire: in loe de indiction 13, s'a citit 16 de Iorga.
Alte acte din care s'ar reconstitui Condica Sfanta a Mitropoliei

Moldovei i Sucevei se pastreaza in Condicile Patriarhiei ecumenice
vi in Nolurcii ovvaycoy4 a lui Dositei al Iernsalimului 1.
O parte din Condica Sfântä a Moldovei a publicat N. Iorga
In Buletinul Comisiei istorice a Ronginiei, vol. 3 (1924) p. 2-41,
parte cuprinzand anii 1750-1842. Iorga nu descrie manuscrisul
dupa care a M'out editia, nici nu indica in ce depozit public sau
privat se pastreaza originalul.
Vazand incurcatura ce exista In §irul Mitropolitilor Proilavului,

am in§irat numele lor cronologic de unde i-am putut gasi i am
adaogat la fiecare i actele semnate sau emise de el In calitatea
sa de mitropolit. M'am Onda sá Inlesnesc astfel sarcina viitorului
cercetator, care va intocmi istoricul mitropoliei Proilavului, pu-
nandu-i la dispozitie cateva date documentare fixe.
Dar mai e §i alt ceva, care trebue relevat. In acele timpuri
sbuciumate cand regiuni intregi treceau succesiv dela o stapanire
la alta, se intampla ca o parte a unei eparhii sa fie ruseasca §i
cealalta turceasca. A§a s'a Intamplat cu eparhia Proilavului, unde
gasim concomitent doi mitropolii, unul in regiunea ramasa in
stapanirea Turcilor, atarnand de Patriarhia ecumenica, altul in
pärtile cucerite de Rui, stand in legatura cu Sinodul rusesc.
Era necesar sà inregistrez actele emise de ace§ti mitropoliti ge-
meni, ca sa nu creadà cineva, intalnind in documente la o anume
data doi mitropoliti ai Proilavului cu nume deosebite, ca e vorba
de o eroare.
Numele eparhiei revine in actele grece0i originale i in tradu-

cerile lor supt diferite forme. Cuvantul Bráila grecizandu-se s'a
M'out Prailov (1IpottÀoßov) i a§a iscalesc cei mai vechi mitro-
politd cunoscuti2. Din Prailov s'a facut Proilav (11poiloc6ov)
Vezi de pildä mai multe acte reproduse dupä Codicile Patriarhiei ecu-
menice de C. Delicanis in 17aretaexual gyyeaTa, Constantinopol 1905,
.vol. 3, p. 335, 388, 426, 437, 481, 482, 485, 492, etc. Vezi i Dositei,
No,alm) avvaywy4, editatà de Const. Sathas in Bibliotheca graeca medii
devi, vol. 3 p. 547-604.
2 Vezi lista n'al jos la anul 1590.
aceasta forma' ne intampind mai des pand in timpurile moderne.

Alaturi insa de forma Proilav mai revin si formele Proilavia.
Am dat de multe ori titulatura intreaga a mitropolitilor, desi

din formulele de felul acesta nu poi sa tragi concluzii sigure;
la asemenea titluri se pun si tari si eparhii cari nu mai erau supt
obladuirea chiriarhilor, dar se repeta formula consacrata. In
titulatura imparatului Austriei Frant Iosif, ca sd iau un exemplu
mai recent, cate tari nu figurau, cari nu mai aveau nicio legaturä
Cu Austria! In titulatura mitropolitilor Moldovei Ma vreme nu
figura formula: al Moldovei si Sucevei fara ca Suceava sa fie
supt jurisdictia lor I
Lista mitropolitilor Proilavului
1590-1828.
Gavriil, ca membru al Sinodului Patriarhiei din Constantinopol, [Gavriil]
iscàle§te actul publicat in revista 'Exx2nacaortx7) .A.1.40eta, 2 1580
(1881-1882) p. 731 de Minas Hamudopulos, prin care act fostul
domn al Moldovei Petru chiopul dàruie§te casele lui bisericii
Patriarhiei ecumenice. Trebue sà observ Insà cà Manuil Ghedeon,
tip4rind actul in Xovw. roinaretautxof) °Nov ;sal vaofi,
Constantinopol 1884, p. 67 §i 145, Mil sä." cunoascd prima tipArire
a lui Hamudopulos, in loo de 6 Tomec.vòq (.1..yrrporcoXts-lq HpolVc6ou
licc6pvip (smeritul mitropolit al Proilpvului Gavriil) cite§te §i
editeazà: 6 Tanetv64 payrporcaímlq irpkv Moo ra.6p1.4 (smeritul
fost mitropolit al Hiosului Gavriil) 1
Dupd cucerirea insulei Hios de care Genovezi (1346-1566)
mitropolitul ortodox a fost inlocuit printr'un dicheu. Mitropolitii
ortodoc§i reapar dupd cucerirea turceascA a insulei (1566) §i printre
ei lntre anii 1571-1577 e pomenit un Gavriil, Gavriil Calicantaros.
Crusius in Turcograecia, Basel 1584, p. 506 pomene§te pe Gavriil
ca fiind mitropolit al Hiosului in anul 1575, iar din Gerlach §tim
cg. acest Gavriil, fiind indepktat dela mitropolia Hiosului, a fost
surghiunit in anul 1577 la SI. Munte 2. Numai o verificare a sem-
nAturii, sau noi documente pot lärnuri pe deplin dacä la 1580
Actul se af15. si in manuscrisul nr. 11, f. 22 al Silogului literar grecesc

din Constantinopol, vezi descrierea lui in A. Papadopulos-lierameus, Kcadoloyog
Zan, ÉV t in.nvtxt,t5 ToloAoyosc7) ov2Adycp xstp_ond.pcov PtNícov publicat in 0 gv
KorvoravrtvovnUel 0.277vvek g9t2o2oytx.dg al522oyog, ' Anato2oyuciiÉT Erre 07r supli-
mentul vol. 20-22 (1892) p. 96.
2 Gerlach, Tagebuch, Francfurt 1674, p. 100 i 323-324.
a p6storit Proilavul un Gavriil deci, fiindcà mi se pare dubios,

il pun in parantezà.
Nectarie ante Nectarie, fost mitropolit al Proilavului.
1590
Antim Antim mitropolit al Proilavului.
1590 Amandoi iscàlesc actul sinodal al Patriarhiei din Constantino-
pol din 1590, luna Mai, impreun'ä Cu alti 1.06 ierarhi i clerici,
primul ca fost al Proilavului: 6 HpocA6ou Tcpkv NewrcipLoq, al
doilea ca mitropolit al Proilavului: 6 14.1066ou "Avktoq, prin
care act se intemeiaz6 patriarhia Rusiei 2.
[Grigorie] Grigorie isaleste actul sinodal al Patriarhiei din Constantino-
1621 pol prin care s'a ales patriarh Chiril Lucaris. Actul aflat in manus-
crisul Metohului Sf. Mormânt din Constantinopol nr. 224 vechiu --=
nr. 4 nou, cuprinde printre a1i mitropoliti si pe Grigorie al Proila-
vului ('O II polacíc6ou Tplyóptog) cel putin dupà citirea lui M.
Ghedeon, care copiindu-1 1-a trimes lui A. Dimitracopulos, care
1-a publicat in Heat:Jai-peat xal Stoe0cbcretç Eiç zip veoablvodiv pt2o-
2oy fay Kcovararcivov ZdEla (Adaose i indreptgri la literatura neo-
greac6 a lui Constantin Sathas), Lipsca 1872, p. 40; cf. si M.
Ghedeon, fictrecantxoi nívcoteg (Liste patriarhicesti), Constantinopol
1890, p. 550 nota 954. Dar acelasi act, publicat de E. Legrand in
Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 4 p. 340-342 in loe de: Gri-
gorie al Proilavului are scris cu litere slavonesti Grigorie al Pres-
lavei (11pea?,&eag Fpnr6pLoq crXocu'exo% ypcipp..cccrL). Tot asa cu sem-
nnura Grigorie al Preslavei, editeazà" si C. Delicanis actul dupä
Condica patriarhiceasc6 nr. 2, p. 23 3.
Despre Gavriil al Hiosului vezi I. Foropulos, 'EyyeaTa TOV naretcte-

xosa6 dezetophlaxelov in revista 'Ex7anataartx?) 'AA4Oeta, 19 (1899) p.23-24;
C. Amantos, Seria mitropoliglor insulei Hios dela 1566-1822, in revista
Èltbivocci 4 (1931), p. 47 i P. Zerlentis, lozoetxal geevvat =et Tilg enxbialaç
reirv v4ccov rfig civaTo2txiig peaoyetov 6aAciacing, (Cercetäri istorice despre biserica
insulelor Märii Mediterane orientale), 1 (1913) p. 33-34.
W. Regel, Analecta Byzantino-Russica, Petropoli 1891, p. 90, pomenit
si de Iorga in Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 204, notä.
C. Delicanis, Haretaextxa gyyeaTa, Constantinopol 1904, vol. 2 P. 4;
cf. si A. Papadopulos-Kerameus, leeoctokv,utrott) fit132to04xn, Petrograd 1899,
vol. 4 p. 10, unde Papadopulos-Kerameus trimitand la Legrand nu mai
dà actul i semnäturile.
LISTA MITROPOLITILOR PROILA.VULUI 257
Sinodul Patriarhiei ecumenice din Constantinopol propune ca Meletie

candidati la Mitropolia Proilavului i Ismailului, care de timpuri 1639-1655
imemorabile a rdmas filr6 arhiereu, pe Meletie ieromonahul, pe
Grigorie ieromonahul §i pe Teofan ieromonahul. Actul intocmit
In timpul patriarhiei lui Chiril, fost mitropolit al Veriei, in anul
1639 luna Mai 1, s'a publicat de A. Papadopulos-Kerameus dupà
manuscrisul Silogului literar grecesc din Constantinopol nr. 11
fol. 68 in Hurmuzaki Documente, 13 p. 386 2. Cine a fost ales nu
reiese sigur din actul de alegere, dar e foarte probabil cà dintre
cei trei candidati a fost ales cel dintAi: Meletie. Minas Hamudo-
pulos, care rezum4 actul dupti Condica Patriarhiei ecumenice nr.
333 3, ne asigurà cà intr'adevär a fost ales Meletie ieromonahul;
de altfel dela 1639 pAnä la 1643 nu gdsim alt mitropolit al Proila-
vului, iar la 1643 g4sim iarä§i ca mitropolit al Proilavului pe
Meletie, care de sigur e aceea0 persoan6, §i a continuat sà pästo-
reasc6 pang la acea datà.
1613 Noemvrie. Partenie cel bätran, Patriarhul Constantino-
polului, prin actul sinodal din 1643, luna Noemvrie, ridic6 la rangul
de stavropighie metohul SI. Mormânt cu biserica Maicii Domnului
dela Ismail, metoh care din cauza vechimei amenintand säl se
nimiceascd cu totul a fost inoit din temelie i infrumusetat cu
mare cheltuiald de marele paharnic al Moldovei Gheorghe, fratele
lui Vasile Lupu. In conducerea acestui loca n'are voie s6 se
amestece nici actualul Mitropolit al Proilavului Meletie, nici
urma§ii sài. Pomenit intai de M. Ghedeon in liazetaexocol nivaxeg,
p. 570, actul a fost publicat de N. Iorga in Hurmuzaki Documente,
vol. 14, 1 p. 170-173. De sigur actualul mitropolit al Proilavului
Meletie e acela care s'a ales in anul 1639.
Calinic al 2-lea, Patriarhul Constantinopolului, prin actul
sinodal din 1699, 8 Noemvrie, intälre§te hotarirea de mai sus a
lui Partenie i reinoeste calitatea de stavropighie Bisericii Maicii
Pomenit §i de M. Ghedeon in 17aretaezmoi ntvasseg, Constantinopol

1890, p. 568.
Pentru descrierea manuscrisului vezi A. Papadopulos-Kerameus, Ka-
niAoyog Tan, IV 1' CT) iarivoscii Tt1o2oyoscp ov226ycp zeteoyecfq)cov 130,11,cov,
'0 ev Kcovcrravrtrov6Aci qoaoloyock cr6Aloyog,'Aexatobytx?) iyrtreomj,
suplimentul vol. 20-22 (1892) p. 102.
3 Vezi ',12.40sca, 2 (1881-1882) p. 696.
17
Domnului dela Ismail, care arzand a fost recladita de Constantin

Voda Brancoveanu; actul publicat de 2. Legrand in Recueil de
documents grec,s concernant les relations da Patriarcat de Jerusalem
avec la Roumanie, Paris 1895, p. 35-38, a fost reprodus de N.
Iorga in Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 322-325.
1644. In cartea lui A. Muraviev, Relatiunile bisericesti intre
Rusia $i Oriental, scrisa in limba rusa si publicata in Petrograd
1858-1860, p. 268-270 intre altele se spune ea in anul 1644
mitropolitul Proilavului Meletie se duce la Moscova ca sä ceara
mila si prezinta Taiului scrisori mijlocitoare dela Patriarhul
Partenie si dela Matei, Domnul färii Romanesti, (citat dupa
Melchisedee, Notite istorice $i arheologice, Bucuresti 1885, P. 199).
Cele relatate de Muraviev si citate mai sus dupa Melchisedec,
sunt date si de Ghenadie Enilteanu, Megerul Manole qi Petru
Movild, Bucuresti 1882 p. 299-300 si 302 si mai pe larg de
Instill FrAtiman, Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proi-
lavia, Chisinau 1923, p. 290-294, cari amandoi confunda acest
Meletie al Proilavului cu Meletie Sirigos. Aceeasi confuzie la Silviu
Dragomir, Relatiile Bi,sericii romeinefti ca Rusia in veacul al
XV II-lea, in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 34 (1912)
p. 1074 si la N. Iorga, Vasile Lupa ca urmèitor al imparatilor de
Reiseirit, In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1913) p.
219; acelasi, in Bulletin de la section historique de l'Académie
Roumaine, 2 (1914) p. 98 si 103; acelasi, Istoria literatura ro-
manefti, ed. 2, Bucuresti 1925, vol. 1 p. 256 si 257-258; acelasi,
Istoria bisericii romdnegi, Bucuresti 1928, vol. 1 p. 317 si 319;
acelasi, Byzance après Byzance, Bucuresti 1935, p. 170; cf. si mai
sus p. 239-244.
1653. Meletie al Proilavului semneaza un hrisov al Patriarhului
Ioanichie al 2-lea 1..
1655 Oetomvrie. Meletie este caterisit, fiindca inaintea tribu-
nalului turcesc si-a tagaduit semnatura, vezi Dositei, Patriarhul
Ierusalimului, No,uvo) ovvaycoy4 (Colectie juridica), care cuprinde
acte patriarhicesti dela 1538-1684 si se pastreaza in manuscris
i V. Mystakidis, Atágvea cnbusubpara In '0 Etv Kcovorcontvovnau iLliptxòç

Tt2o2oytz6g cOloyog, 28 (1904) p. 221.
LISTA MITROPOLITILOR PROILAVULUI 259
In Biblioteca Metohului Sf. Mormânt din Constantinopol supt

nr. 2 (vechi 184) 1. Actele s'au reprodus in rezumat de Const.
Sathas in Bibliotheca graeca medii acvi, Venetia 1872, vol. 3 p.
547-604 (actul de caterisire la p. 591-592); cf. mai jos p. 290
unde se publia actul patriarhicesc.
A§a dar e probabil cá" Meletie a pgstorit Proilavul dela 1639
panA la 1655.
Ulule al 3-lea, fost al Proilavului, in Ivvon.rosii borrynatg [Atanasie

Tibv duna -tilv &amo Tijç Ilcovaravrtvovnascog naretagzevoávroyv Patellaros]
(Istorisire pe scurt despre patriarhii cari au pAstorit dupà cdderea
Constantinopolului) publicatà de C. Dyovuniotis, dupà manus-
crisul Bibliotecii din Zagora nr. 91, In scrierea sa Ka22&txog
I", Hatetcieng Kwvararavov7l52ecog, Atena 1915, p. 87 spune
despre Patellaros: 7rpoxetpteTa.t, al- KI5p0aog 6 Tupv66ou, Froi),TExkrp
ETCOCV14. Kocl. tisTec t..t)' 431.1.6paq rcp6 Tog p.eTocTe051vou ge6X1)011. 'Avec-
yeTar. 8i 'AeowcfccrLoq 6 IlocTe?aecpo; T6 (3'. Koci p.e-ra 86xcc 7révTe 4.6pag
8tacfccrmv &ni) D-áxou Th TWV ÀyEo.)v'ArcocrT6Xo.)v hp-rh xaTa Tijg cipx.*
Tor) nema. irueXec6ET.0 OCLT05 'AOccvócaLoq 6 1{67rptoq xoti cruvMeTo
PLaíov xaTóc T-7) &saz* To5, st'lly ociTtav iEWa0-1 xoci ia601 ccirri;)
-rb IlpotXcc6ov gy0oc T6 xoLv6v inkflpoxye zpéoq xca iTcfccm La xd.)p.i)
Ttvi nkirríov Tor) Ìepocao5 =Talla.) xoci otix Lo Ma6cp Tb" rarrptat
carroi3. MeTet =km. clváyeTou....:14 Tóv 0-p6vov floctatog 6 Accptcrg etc.
(Se alege Patriarh Chiril al TArnovei, poreclit Sp'anul. *i dupà
18 zile, inainte de a fi transferat, a fost scos. Se suie pe tron
pentru a doua oarà Atanasie Patellaros. Si dupà 15 zile, pre-
dicand dupà amvon In ziva praznicului Sfintilor Apostoli impo-
triva primatului Papei, a fost atacat de Atanasie din Cipru, care
a intocmit o carte, indreptatà contra predicii lui, pentru care
motiv a fost scos si i s'a dat Proilavul, unde si-a dat obstescul
sfArsit si a fost inmornaAntat inteun sat in apropiere de rAul
Hierasels si nu in Lesbos, patria sa. Dupä" aceasta se suie pe tron
Paisie al Larisei etc.). In expunerea, cam confuzà, a lui Calinic,
revin fapte cari trebuiesc 16murite si In parte indreptate. Dupà
Chiril al 3-lea, supranumit Spanul, fost al TArnovei, se suie
i Vezi A. Papadopulos-Kerameus, ./eQoao2vitatx7) fit/32co04;en, vol. 4 p.

2-7, unde se descrie manuscrisul.
17.
pentru a doua oarä" pe scaunul ecumenic Cretanul Atanasie Patel-

laros in anul 1652. La praznicul Sfintilor Apostoli el a tinut o
cuvântare impotriva primatului Papei, la care a r6spuns preotul
Atanasie Retorul, originar din Cipru, rgspuns care s'a publicat
mai tarziu, in anul 1655, supt titlu: 'Av-anocTe?acfcpoq (Contra lui
Patellaros) Mkt despre polemica la care se face aluzie mai sus.
Putine zile dupà aceast6 polemic6, Atanasie Patellaros s'a demis
si a plecat la Iasi, la protectorul sàu Vasile Lupu 2. De acolo a
plecat in Rusia si a sosit la Moscova la 16 Aprilie 1653. Dela
Moscova intorCandu-se in Moldova, in Februarie 1654, s'a oprit
la orasul Lubnin, Rusia Micà, unde a si murit si a fost ingropat
la 5 Aprilie 3. Iatà ce stiam pânà acum despre Atanasie Patellaros.
Din amilnuntul ined pe care ni-1 dà Calinic reiese c6 lui Patel-
laros i s'ar fi dat, dupà demitere, Proila.vul pentru intretinerea
sa. Dei CaEllie scrie un secol mai tarziu, totusi ar putea sà tie
acest lucru din traditde, ca fost si el mitropolit al Proilavului.
1 Vezi descrierea cartii la P. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle,

vol. 2 p. 82-87. Despre Atanasie Retorul vezi E. Legrand, op. cit., vol.
3 p. 417-426, unde se publica autobiografia lui i alte acte referitoare
la el; A. Papadopulos-Herameus, Atd(poea iLinvoset yed,u,uarct ix T0-7.5 Mov-
cam, Likhatchef (Diferite documente grecesti din Muzeul Likhatchef),
Petrograd 1907, p. xxce; L. Filipu, Tel 0.1nvoset yekttara iv Kijagep
(Cultura greaca. in Cipru), Lefcosia 1930, vol. 2 p. 60-66; Hrisostom
Papadopnlos, 7/ gxx2nata Kzíneov Tovexoxoctztag (Biserica din Cipru In
timpul dominatiei turcesti), Atena 1929, p. 58; Henri Omont, Missions
archéologiques françaises en Orient aux 17 et 18 siècles, Paris 1902, vol. 1
p. 19-26 si vol. 2 la indice s. v. Athanase; Gh. Arabagioglu, Cpanieto;
611322o04xn, Constantinopol 1933-1935, la indice s. v. 'Aecevciatog 6 Pirceop.
2 Spre lauda lui Vasile Voda, Patellaros intocmise la 1643 o poem& in
limba greaca veche i moderna, pe care a publicat-o A. Papadopulos-Hera-
meus in Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 439-449.
s Pe Atanasie Patellaros Biserica Rusiei 1-a canonizat in anul 1862. Viata
lui a fost scrisä in ruseste de Andrei Muraviev, In Vietile Sf inlilor Bisericii
rusefti, Petrograd 1865; tradusa in limba romana de Alexandru Papadopol-
Calimah,1 a fost publicatä in Convorbiri literare, 23 (1890) p. 1016-1041
si 24 (1891) p. 30; vezi si N. Capturev, Sosirea la Moscova En anul 1653 a
lui Atanasie Patellaros, fost Patriarh al Constantinopolului, citat de A. Pa-
padopulos-Kerameus, tot acolo, p. xce x6'; cf. s't T. Valianos, laroqict
Tijg ecoaavg ixxbialag (Istoria bisericii rusesti), Atena 1851, p. 220;
Melehisedee, Notip istorice i arheologice din Moldova, Bucuresti 1885, p.
208-209; P. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 4 p. 432-448.
Insa dupti cele spuse mai sus, Patellaros n'a murit in Braila sau
in eparhia Proilavului, cum spune Calinic, ci in Lubnin, si nu era
din Lesbos, ci din Creta.
Dar stirea lui Calinic, ca i s'ar fi incredintat lui Patellaros
eparhia Proilavului, desi probabild, trebue luata cu rezerva, si
iata pentru ce. Eparhia Proilavului s'a dat in anul 1668 unui
fost patriarh ecumenic pentru intretinerea hii si anume lui Parte-
nie (vezi mai jos la aceasta data); nu cumva stiind vag din
traditie cd Proilavul s'a dat unui Patriarh, Calinic confunda
datele si spune despre Patellaros ce s'a intamplat cu Partenie?
Banuiala aceasta se intareste si de faptul GA, Calinic vorbind de
Partenie in Istorisirea sa pe scurt p. 89 (citatil mai sus p. 259) si
In lista patriarhilor Constantinopolului (publicata tot de C.
Dyovuniotis in cartea sa Calinic al 3-lea) p. 127, nu pomenes,te
nimic in aceasta privinta Daca mai luam in consideratie ca bio-
grafii lui A. Patellaros nu pomenesc cà el ar fi obtinut vreodata
Proilavul, dei i-au scris viata pe larg pe baza documentelor
contemporane, stirea lui Calinic pare si mai mult a fi neprobabila.
Dar Proilavul era ocupat la 1653 de Meletie, asa Meat stirea lui
Calinic este sigur neintemeiata.
Tot in Nopoo) .f,vvaywy4 p. 592, Dositei pomeneste de un Gherasim

memoriu al Mitropolitului Gherasim al Proilavului $i Ismailului 1655-1658
ales in locul caterisitului Meletie. Alegerea lui Gherasim ca mitro-
polit al Proilavului s'a facut in luna lui Octomvrie 1655. Vezi
actele din No/ux9) avvaycoy4, publicate mai jos, cf. si G. Araba-
gioglu, Ocortetog A32to04xn, Constantinopol 1933, vol. 1 p. 213,
nota 45.
Gherasim e ales mitropolit al Tarnovei la 23 Noemvrie 1658,
ibid., p. 212, nota 40'.
Intr'o scrisoare din 1664 Nectarie al Ierusalimului scrie din Necunoscut
Tarnova, Bulgaria, catre Neofit al Adrianopolului (1644-1688) pe la 1664
si-1 roaga sa intervie pe langa mitropolitul Proilavului, de curdnd
l Vezi si A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., p. 381, unde se vorbeste de
un fost al Proilavului Chiril: HCCTe< xcap6v v ápxLepoc-re6cov iv Tcoirrn 6 v5v
Topv66ou xUp repicatiog, exsce&ro4 xd 6 npò v.txpo5 TÒ C-7p ixtLotp-ho-ceq
KiSpaXoq.
numit, pentru a nu se amesteca in treburile bisericii din Ismail,

care ca stavropighiac6 nu atArn6 de arhiereul local. Numele mitro-
politului Proilavului, de eurdnd numit, nu se (16 in zisa scrisoare
publicatà de M. Ghedeon in 'Iatoetat eetpeocat. Nedyvrog itriteo-
nalvng 'Abetavovad2ecog (Istorii tracice. Neofit mitropolitul Adria-
nopolului) p. 11.
Partenie Lui Partenie al 4-lea, fostul Patriarh al Constantinopolului,

1668? li dà Patriarhul Metodie al 3-lea (1668-1671) pentru intre-
tinerea sa Mitropolia Proilavului, iar dupà putin timp Mitropolia
Tarnovei 1.
Lavrentie 1671, Noemvrie. Lavrentie iscäle§te actul sinodal al Patriarhiei

1671 ecumenice prin care se caterise§te Atanasie, episcopul de Rodosto
Panion 2.
1671, Decemvrie. Lavrentie iscàleste actul sinodal al Patriarhiei
ecumenice, prin care se aduce la cuno§tinta mitropolitului Fila-
delfiei Meletie, superiorul arhieresc al bisericii grece§ti din Venetia,
alegerea la scaunul ecumenic al lui Dionisie i i se cere contributia
canonic6 3.
Vezi Meletie al Atenei, 'Exx2.nataarodi lotoela (Istoria bisericeasc6),

Viena 1784, vol. 3 p. 467; Atanasie Comnen Ipsilanti, Tee perà tv &WOW
In Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 524, cf. §i Hurmuzaki Documente,
14, 1 p. 204; M. Ghedeon, licrretaextxol atvaxec (Liste patriarhicesti),
Constantinopol 1890, p. 591; Pericle G. Zerlentis, 31cOdStog, HaoOhnog,
tortíazog, oixovitevtxoi naretdexat, (Metodie, Partenie, Dionisie, patriarhi
ecumenici), Sira 1923, p. 3. Metodie al 3-lea pomenit mai sus a ocupat
scaunul ecumenic dela 1668-1671, vezi M. Ghedeon, ibid., p. 592 si Hrisos-
tom Papadopulos, Xeovo2oytx6g ntra -cciív imax6ncov ;cal narocaexcüv Kawarav-
Ttvounólecog (Lista cronologicA a episcopilor i patriarhilor Constantinopo-
lului), in revista eco2oyia, 4 (1926) p. 181. Meletie al Atenei, tot acolo,
p. 467, pune gresit inceputul plstoriei lui la 1669. Cf. i ce spune anonimul
din Banduri: lavouagoo s.pET-fl iyévvro IlchTprApplç Me068Log lipccxXeEctg,
TO Si Hapeevíou Eawaccv IlpoctXav xal. ET' 6XEyov brps orb Túpvoßov SLeic
coo.TpocpEcev TOU, apud G. Arabagioglu, OCOTIELOg /303)1004X71, vol. 1 p. 183
184.
2 A. Papadopulos-Kerameus, Ìseocraviustxii 130,4004mb vol. 1 p. 348.
Vezi Xovo613ovaa xai yecippasa oixowievtxciiv naretaexeo" v, Hrisoave
acte trimise de patriarhii ecumenici comunitatii grecesti din Venetia, ed.
I. Veludis, Venetia 1893, p. 53-57.
LISTA AlITROPOLITILOR PROILAVULUI 263
1672, Ianuarie 1. Lavrentie isaleste actul sinodal al Patriarhiei

din Constantinopol, prin care se dau rdspunsuri la unele intreb6ri
despre tainele bisericii ostodoxe de Räsärit
In anul 1677 p6storea Proilavul un Daniil Vezi mai jos la Daniil

anul 1783. 1677
1680, Decemvrie 15. Dositei al Ierusalimului in Noptx.2) alma- Nectarie

'co,y4 pomeneste de un memoriu al Proilavului Nectarie, ales In 1680
locul celui care a fugit la insula Creta 2.
Calinic pomenit inteun tactian (= lista scaunelor care atArnd Calinic

de Patriarhie) ca predecesor al lui Grigorie in scaunul Proilavului. ante 1700
Acest tactidn, publicat de A. Papadopulos-Kerameus in datiov
Trig latoetxikxcci, gho2oyixfig itateelag v7ç DIcibog (Buletinul socie-
tdtii istorice si etnologice a Greciei), 3 (1890-1891) p. 468-478,
e un document extrem de interesant, in care se dau scaunele in
rândul lor ierarhic imprema cu numele persoanelor, cari le ocupau,
asa incât avem toate numele arhiereilor din epoca, in care s'a
alc6tuit lista. Alatuitorul listei dà ing nu numai unul, ci mai
multi mitropoliti consecutiv pentru aceeasi eparhie, ceea ce arat5
c6 in listä au fost trecuti mitropoliii cari erau in functiune la
alcAtuirea ei, iar cand vreunul din ei inceta din viatà, se transfera
sau se caterisea, atunci se trecea in listd i numele succesorului
sau succesorilor. De pildà, ca mitropoliti ai Ungrovlahiei sunt po-
meniti Teodosie i Antim, cari au pästorit intre anii 1679 si 1716,
iar ca mitropoliti ai Moldovei Saya si Misail, cari au p6storit Intre
1687 si 1708. Precum se vede lista s'a alc6tuit si s'a tinut la cu-
rent pe la sfârsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al
XVIII-lea, si ce ne intereseazà, in ea se pomenesc ca mitropoliti
ai Proilavului Calinic si Grigorie (ibid., p. 471). Cum pe Grigorie
11 intalnim ca mitropolit al Proilavului la 1700 si 1704 (vezi mai
jos la aceastà data"), cata sà admitem un Calinic inainte de 1700,
pe care nu-1 cunoastem documentar.
' Vezi A. Papadopulos-lierameus, legoao2waroa) 131111to04%71, vol. 1
p. 335-336 i 348 si 'Exx,blataaroo) '20.40cia, 1 (1880-18811 p. 88-91;
dela luna Mai incepe in 'Exx,I.notaarodi 'AMOcia o nouà paginatie.
2 Vezi Const. Satlias, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 p. 604.
264 STUDII ISTORICE GRECO-ROAUNE
Grigorie 1700, Aprilie. Grigorie iscàleste actul sinodal al Patriarhiei

1700 ecumenice prin care se int6re§te rangul de stavropighie a manäl-
stirii de maici Sf. Nicolai din insula Santorini 1.
1700, Aprilie 24. Grigorie iscdle0e actul sinodal al Patriarhiei
ecumenice, prin care se alege un nou mitropolit al Santo-
rinei 2.
1704, Iulie 9. Grigorie iscàle§te actul sinodal al Patriarhului
ecumenic Gavriil al 3-lea referitor la praznicul Sf. Eufimie3.
I oanichie 1715, Septemvrie 29. Ivindu-se o neintelegere intre Ioardchie,
1715-1743
mitropolitul Proilavului, i Iorest, episcopul Hu0lor, din cauza
hotarelor eparhiilor lor, Nicolae Mavrocordat, Domnul Moldovei,
supune cazul divanului prezidat de Samuil al Alexandriei, care
(16 o hotArire spre multumirea psárOlor interesate. Ioanichie
Iorest 0-au dat in scris unul altuia cà primesc hot6rirea datà.
Dup6 o copie a lnscrisului lui Iorest, s'a publicat actul de Mel-
chisedec In Cronica Hucilor, Bucure0i 1869, p. 190-191; cf. 0
I. Fratiman, Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proilavia,
Chi0nàu 1923, p. 9. Data 1716 la Melchisedec, ibid., p. 188, s'a
calculat gre§it. Actul poartà data: 7224 Sept. 29, care corespunde
cu 1715 Sept. 29; de altfel Mavrocordat nu mai era domn in Mol-
dova in Septemvrie 1716 4.
[1743 5. Ioanichie îi dà la 1743 demisia dela scaunul mitropoliei
Vezi V. A. Mystakidis, Oneaïxci in 'EncvNi; izatóstag 13vOrrtv6n, a7ov6c5v,

7 (1930) p. 271.
2 V. A. Mystakidis, Ongai'xciiv na-rocaexualív nw61xcov xarciAoura In
'Enerneig ivateetag AVOIMV6-11, cmov6ciív, 8 (1931) p. 308-309.
a A. Papadopulos-Herameus, IfcruLloyog rebv v T(T) 0.2.7ptxcli 99t1o2orn5
Gv22.09 xeteoyeciTuo 13tß2icov in '0 uy Kcovaravrtvovn62st ianvosk ço120.oyiscòç
caloyog, »Aexcuaoytx4 gatTeo7i4, suplimentul vol. 20-22 (1892) p. 108.
Actul s'a publicat si de M. Ghedeon, X QOVOlet T013 actretautxog oixou
roi3 raa, Constantinopol 1884, p. 179-183 i in 'Exxbiatacrctxii 'A240sta,
4 (1883-1884) p. 572-573, dar fard semndturi.
4 De Ioanichie al Proilavului pomeneste i Iacob Elssner, Neueste Be-
schreibung der griechischen Christen in der Tiirkey, Berlin 1737, p. 4; cf.
P. Zerlentis, Hatatog ô lIc2at65v Hareetiv xal 'AOavdatog dwe6aTuyog
clextuav6elv2ç In Achim, rfig icrcoetg ;sal gOvaoyusfig iratódag Tijg- ED.d6og,
7 (1910-1916) p. 483.
5 Dela anul 1743 si pan6 la 1828 lista mitropolitilor Proilavului a fost
alcdtuità de noi pe baza materialului adunat de unchiul nostru.
Proilavului 1. Ioanichie care demisioneaz6 la 1743 trebue s'a" fie

aceeai persoan5." cu Ioanichie pe care 11 intalnim la mitropolia
Proilavului la 1715, deoarece in demisia sa spune cà fiind Mtran
§i neputincios, intentiona de mult sà se retrag6 dela scaun, sä
se odihneascA, dar din cauza evenimentelor tot meren a arna'nat ;
acum insä a sosit momentul potrivit ca sà-0 aducd la indeplinire
vechea sa dorintà, ceea ce insemneazg cà Ioanichie a pdstorit
Proilavul timp indelungat. i fiindcd intre 1715 si 1743 nu gdsim
un alt mitropolit al Proilavului, inclin6m sà" admitem cà Ioanichie
a pgstorit aceastä mitropolie dela 1715 pada' la 1743.
1743, Septemvrie 24. Calinic a fost hirotonisit mitropolit al Calinic

Proilavului, dupà propria sa màrturie, la 24 Septemvrie 1743 2 1743-1748.
Pe paginile albe ale unei Biblii grece§ti, tipària la Cambridge
In 1665 §i aflatà astä'zi in posesia lui A. Gorovei, cunoscutul scriitor
din Falticeni, se cuprind o sumà de insemn6ri de ale lui
pe care N. Iorga le-a publicat in memoriul Ceiteva manuscripte
Cf. actul publicat mai jos la p. 291.

Iatä in scurt viata lui Calinic. S'a nascut in Zagora, in or4elul pito-
resc din muntele Pilion, Tesalia, in anul 1713, si la 1728 s'a dus la Constan-
tinopol pentru a-0 continua studiile. La 29 August din 1741 s'a hirotonisit
preot §.1 mare protosinghel, iar la 1743, 24 Septemvrie, s'a ales mitropolit
al Proilavului. In anul 1757, 16 Ianuarie, s'a ales patriarh ecumenic, dar
dupa §ase luni a fost scos din scaun §i trimis in exil « cu domiciliu fortat »
intai la insula Lemnos §-1 pe urma la manastirea din Muntele Sinai. De
acolo i s'a dat voie sä se retraga in patria sa Zagora, unde si-a petrecut
restul vietii pand la 1791, cand a trecut din cele pamante§ti. (Vezi viata
lui pe larg in C. Dyovuniotis, Ka2211azog I", nazetdeng Kawaravrtvovnaecog,
Atena 1915). In cearta despre rebotezare, care a turburat Biserica ortodoxa
din Constantinopol intre anii 1750-1756, Calinic a luat o parte foarte activa
§i a sustinut cá numai acei cari nu cred in Sf. Treime §i nu se boteaza in
numele ei trebuiesc botezati; iar ceilalti creOini, eretici i schismatici, nu
trebuiesc botezati din nou, ci (dupa ce anatematizeaza erezia lor s't primesc
credinta ortodoxa') primiti numai prin ungere cu mir. Calinic fiind cea mai
Insemnatä figura' dintre to.ti mitropolitii Proilavului, care, ca patriarh ecu-
menic §i cärturar, dela care ne-au ramas in manuscris mai multe serien, a
jucat un rol foarte important in istoria bisericeasca, am crezut de cuviinta
sa stäruiesc mai mult asupra paistoriei sale g't sa dau amanunte inedite culese
din manuscrisele sale i din alte izvoare, cu gat mai vartos cu cat durata
pastoriei sale in Braila este foarte incurcata.
fi documente din ;arci fi din strainatate in Analele Acad. Rom.,

sect. ist., ser. II, 27 (1905) p. 68-78 1.
Una din aceste Insemnäri sung.: 1743 izaperrovilOwev H poaot-
6íou ESTCT. 24 (1743 am fost hirotonit al Proilavului la 24
Septemvrie) loc. cit., p. 70. Si o altà notith, tot a lui Calinic, aflath
In manuserisul 101 p. 370, manuscris care se phstreaed In biblioteca
coalei din Zagorh, confirmg acela§i lucru 2
1 Calinic avea obiceiul de a scrie evenimentele insemnate nu numai pe

foile albe de imprimate, ci i In caiete anume, In forma de efemeride. Ca
o armare la EVVOTeratil dujyriatç zctiv perec rip &coati, Kcovcrravrtvovn6Accog
7raTetansvadvuov (Istorisire pe scurt despre patriarhii cari au pastorit dup.
caderea Constantinopolului), publicata de C. Dyovuniotis, dupa manuscrisul
bibliotecii din Zagora nr. 91, In scrierea sa despre Calinic, citata mai sus,
p. 71-115, Calinic a povestit zi de zi, tot In acelasi manuscris, p. 634
urm., evenimentele istorice, politice, bisericesti, razboiale, etc., petrecute
intre anii 1768-1788. Aceste efemeride s'au publicat de G. Deliianis In
Jekdov zijg latoetxfig ;sal lOvoyloytxijg eratgelag T27'; 'Eadbog, (Buletinul
societatii istorice i etnografice a Greciei), seria II, 1 (1928), fasc. 1 p.
52-78.
Manuscrisele i cartile lui Calinic au fost däruite de el la 1785 scoalei
din orasul säu natal Zagora, vezi despre aceasta. biblioteca. G. Deliianis
fI flti3AtoNxn Zayoedg 17nA1ov, (Biblioteca ora.sului Zagora din Pilion)
Alexandria 1926 si D. Russo, Mitrofan Grigoras, Cronica Tara .Romcine.yti,
In Revista istoricei ronainci, 4 (1934) p. 7-8.
2 Vezi Dyovuniotis, op. cit., p. 6; cf. si actul sinodal de alegere a lui
Calinic ca mitropolit al Proilavului mai jos p. 292.
Pentru obtinerea scaunului Proilavului, Calinic a fost mult ajutat de
familia Racovitestilor. Intr'o scrisoare din 1742, 20 Ianuarie, loan Racovita
beizadeaua serie lui Calinic: xcct E8ol; 6,ot rvaTavco xoct rò npòg ìypiv-
wx -roi5 nccvcepurrec-rou ecyloo `11pocxXcEccg Stec 7.0,71pocpopEccv nç, xoct iv CO3730e4
0E013 ti.cyciXov 7s600v 7) 4,uki mu Sul vec Thy «won ixelvo 67coi.5 incOutlei:
Cr.gx
xat iveip1/64 rvnapccxcacli vec Trepcypátiti 6Xcc Te{ T015 yeE.rovk (mg (iata
cd vä trimet i scrisoarea prea sfintitului mitropolit al Heracliei adresata
catre mine, spre stiinta cucerniciei tale; Dumnezeu stie cat doresc din
suflet ca sa" ajungeti ande doriti. Va rog cdlduros sa-mi scrieti ca de-amd-
nuntul tot ce se ',dell la vecinul nostru). Scrisoarea s'a scris la 1742 si
Calinic s'a ales la scaunul Proilavului la 1743; prin armare e foarte probabil
cal dorinta din suflet a lui Racovitä e ca protosinghelul Calinic sà obtie
scaunul Proilavului i in acest sens a intervenit si el cerand sprijinul mitro-
politului Heracliei. Dela Calinic, care pe atunci era protosinghel i petrecea
la Constantinopol, Racovita cere sa-1 instiinteze despre tot ce priveste pe
vecinal salt, adica pe Constantin Mavrocordat, care pe atunci era Domn In
1746, Mai. Calinic isc5.1e§te actul patriarhicesc prin care Ga-

vriil al Chalcedonului cumpArà mângstirea Mantuitorului din
insula Proti
1746, Iulie. Calinic isale§te actul patriarhicesc privitor la
exarhatele Pirghion, Volisos, Psara 2
1748. Calinic se retrage de bunsd voie dela scaunul Proilavului,
cum rezultà din actul p4strat in condica patriarhiceasc6 nr. 4,
p. 124, publicat mai jos, p. 293.
1748. Filotei se alege mitropolit al Proilavului in locul lui Filotei

Calinic, care demisionase dela acest scaun mitropolitan 3. 1748-1751
In anul 1753 Hotel semneaz6 ca fost al Proilavului, impreun4
Cu alti doi fWi mitropoliti procesul-verbal de alegere a lui Ni-
codim la scaunul Ni§ei, pendinte de arhiepiscopia Ipecului 4 .
Moldova, pe cAnd tatAl corespondentului, Mihai Racovità, era Domn in

Tara Romdneascd. Scrisoarea aceasta se allá supt nr. 3, printre multe alte
scrisori inedite, adresate lui Calinic, in manuscrisul 90, aflat in Biblioteca
scoalei din Zagork Tesalia, de unde am copiat-o ; vezi descrierea sumará
a acestui manuscris de C. Dyovuniotis, In revista Tgog Elbivo,uv4poo, 13
(1916) p. 452. Prin scrisoarea nr. 21 din acelasi manuscris, datatd: 23 Iunie
1742, acelasi Racovitä Ii scrie lui Calinic cd face interventii In favoarea
lui In fiecare scrisoare cAtre mitropolitul Heracliei i sperd cd, prin ajutorul
sustindtorilor lui Calinic si al prietenilor Racovitestilor, Calinic va ajunge
la scopul dorit. Legaturile lui Calinic cu Racovitestii erau asa de strdnse,
Inca ei corespundeau Cu un cifru, Intocmit de Calinic, precum reiese din
scrisoarea nr. 9 (din acelasi manuscris, nr. 90), trimisd de Mihai Vodd Ra-
covitd la 9 Martie 1742.
Al. Comnen Ipsilantl, Td Anec rv Cblcomv, Constantinopol 1870, p. 611.
2 Ioachim Foropulos, 'EvyeaTa TOí. narecctexpeoi3 etezetoTvAaxelov
'ExxAnataaroeh ' A240sta, 19 (1899) p. 298; cf. si Coast. G. Mano, Docu-
mente din secolele al XVI-leaXIX-lea, privitoare la familia Mano, Bucuresti
1907, p. 96.
Vezi actul sinodal de alegere publicat mai jos, p. 293.
Arhiepiscopii Arhiepiscopiei autocefale a Ipecului la inceput se alegeau
de arhiereii acestei biserici autocefale in resedinta arhiepiscopului, care nu
era in ora.sul Ipec, ci In manästirea Inaltarii, aflatd pe langd. Ipec (C. De-
licanis, Haretaeztxci kyyeaTa, vol. 3 p. 910, anno 1590), sau in and parte
a arhiepiscopiei. Mai tdrziu insd se alegeau in Constantinopol de Marea
Bisericd, reprezentatd de obiceiu prin mitropoliti in functde i prin fosti mi-
tropoliti, sau numai prin fosti mitropoliti, dupd care se trecea îi Condica
Marei Biserici procesul-verbal de alegere (vezi C. M. Rallis, 17eel rijg
Alegerea s'a fäcut In Constantinopol din indemnul Patriarhului

ecumenic §i cu consimtimantul chiriarhului acelei eparhii 1.
In anul 1754 luna Octomvrie, Filotei, lost al Proilayului, sem-
neazä, Impreun6 cu un mitropolit in functie §.1 cu un fost mitro-
polit, procesul-verbal de alegere a lui Ignatie ca mitropolit al
Ni§ei din Ipec. Alegerea s'a Mcut In Constantinopol din indemnul
patriarhului ecumenic i cu consimtknântul chiriarhului acelei
eparhii 2.
In anul 1757, 5 Ianuarie, Filotei, fost al Proilayului, semneazg
impreun5 cu membrii Sinodului Patriarhiei ecumenice actul de
caterisire a Patriarhului ecumenic Chiril al 5-lea Caracalos 3.
In anul 1758, Martie, Filotei, fost al Proilavului, semneaz4
impreun6 cu un mitropolit In functie i un fost mitropolit procesul-
verbal de alegere a lui Chiril ca arhiepiscop al Ipecului. Ale-
ix.loyi7g Teo' v aextseicov r7çaoxtentoxoni¡g '17tExtov xara rok rasvratovg newovs
rof, afrtoxe.paov airrijg (Despre alegerea arhiereilor arhiepiscopiei Ipecului
in cei din urmA ani ai autocefaliei ei) in Ileaxrtxdt Trig 'Axakytag ',4077vetiv,
7 (1932) p. 54-57). Dar nu numai arhiepiscopii Ipecului, ci i ceilalti
arhiepiscopi ai bisericilor autonome, ai Ohridei de pilda, ca i patriarhii
Antiohiei, cand se alegeau in Constantinopol, nu se alegeau de obiceiu de
Sinodul endemic al Marei Biserici, ci, fiind vorba de o biseria de altei
climä, se alegeau de fosti sau in functie mitropoliti, cari petreceau in
capita15., precum reiese din actele rezumate mai jos la anii 1755, 1758,
1763, 1767.
1 C. Delicanis, .11aretaextxa'iyyeaq,a, Constantinopol 1905, vol. 3 p. 919.
2 C. Delicanis, op. cit., p. 920.
E. I. Savramis, `11 necbrn xaOaleeotç roh Oixowtertxo13 Haretdezov
IfvglRov to() E' rof5 Kao.axcaov in 'E:rernek iratQsictç flvarrtvci," v aTtov663v,
10 (1933) p. 186.
In anul 1757 intalnim si un Meletie ca fost al Proilavului. Acest Meletie
isc5leste actul sinodal prin care patriarhul Ierusalimului Partenie, sinodul
patriarhiei ecumenice, demnitarii patriarhiei, dragomanul loan Calimah,
multi boieri români etc., In total 63 de persoane, incredinteazà cà patriarhul
ecumenic Calinic nu impgrtdseste dogmele catolicilor, cum a fost acuzat
pe nedrept (vezi G. Deliianis, Kaatvlxov I", Hatecdexov Kcovaravrtrov-
naccog, intoraal ;salV2a lyyea,pa ix xcobbscov rfiç Bt1321004xng Zayoedg,
In revista GeoXoyEcc, 7 (1929) p. 178-180, unde se publiel sus pome-
nitul act). Dar fiindcà pe de o parte la o data' apropiatd de 1757 nu gäsim
un Meletie al Proilavului, iar pe de altä parte atat In anul 1757 cat si
inainte i dupà aceastA datà IntAlnim pe Filotei ca fost al Proilavului, cred
actul sinodal pomenit mai sus este iscdlit tot de Filotei i ca s'a citit
gresit Meletie.
gerea s'a facut in Constantinopol din indemnul patriarhului ecu-

menic si cu consimtimantul fostului arhiepiscop al Ipecului, demis 1.
In anul 1759 Iunie, Filotei, fost al Proilavului, semneazà im-
preuna cu alti doi fosti mitropoliti procesul-verbal de alegere a
lui Ioasaf ca mitropolit al Belegradei, pendinte de Ohrida, Beratul
Albaniei de astazi. Alegerea s'a facut in Constantinopol din in-
demnul patriarhului ecumenic si cu consimtimantul chiriarhului
eparhiei 2.
In anul 1763 Mai, Filotei, fost al Proilavului, semneaza im-
preunä cu alti cinci fosti mitropoliti si cu doi episcopi procesul-
verbal de alegere a protosinghelului Marei Biserici Anania la
scaunul Ohridei. Alegerea s'a facut in Constantinopol din indem nul
patriarhului ecumenic 3.
In anul 1767 Ianuarie, Filotei, fost al Proilavului, iscaleste actul
sinodal al patriarhiei ecumenice prin care se opreso zestrele la
cäsatorii 4.
In anul 1767, 6 August, Filotei, lost al Proilavului, semneaza
impreuna cu un mitropolit in functie i cu patru atti fosti mi-
tropoliti actul de alegere a lui Daniil la scaunul Antiohiei. Ale-
gerea s'a facut in Constantinopol din indemnul patriarhului ecu-
menic, cu recomandarea raposatului chiriarh al Antiohiei, data
&And erà Incà in viata, °data cu demisia sa, i dupa cererea cresti-
nilor antioheni, aflatori in Constantinopol 5.
Cat timp dureazà pastoria lui Filotei nu stim sigur dar pre-
supunem Oda la 1751 pentru urmatoarele motive : In al doilea
an al domniei lui Constantin \Todd Racovita, spune Cronica Ghi-
culestilor (p. 1072-1073) 6, a incetat din viat4 mitropolitul Mol-
d ovei Nichifor, de fel din Peloponez, in locul lui s'a ales mitropolit
C. Delicanis, op. cit., P. 921.

4 Actul publicat in brosura subt titlul: tarayai ycittcov (Oränduieli
Cu privire la cäsätorii), <Constantinopol> 1767, p. 82, se aflä in Biblio-
teca Academiei Romane. S'a retipärit de M. Ghedeon, In Kavovixal ita-
TQE1g (Oränduieli canonice), Constantinopol 1888, vol. 1 p. 261.
5 C. Delicanis, op. cit., vol. 2 p. 214.
Despre aceastä cronicä vezi D. Russo, Cronica Ghicule.,stilor, in Bule-
tinul Comisiei istorice a Roma'niei, 2 (1915) p. 9-35.
al Moldovei Iacov, fost episcop de Rädäuti 1 Dupä ce laudä pur-

tarea exemplarà a lui Iacov, croni6arul adaogäl:
Mitropolitul Proilavului obtinänd firman impärätesc ca sä
anexeze tinutul Hotinului la eparhia sa, a trecut prin Moldova
indreptändu-se spre acolo ca sä incaseze sumele canonice dela
crestini. Boierii pämanteni, impreunà cu mitropolitul Moldovei
cu episcopii, stiind bine cà acel tinut era din vechime unit cu
episcopia de Rädäffti, sau ca sä spunem mai bine cu Moldova, au
adus faptul la cunostinta lui Constantin Racovitd, rugändu-1 cu
stgruintä sä Ingrijeascd i sà obtie alt firman, revocAnd pe ce/
ca dat din gresalä. i inteadevdr, domnul a stäruit si a
obtinut alt firman poruncind ca tinutul sà nu se deslipeasc4 de
eparhia Moldovei, ci sä rämäng unit cu ea, precum a fost din
timpurile vechi. Mitropolitul Proilavului, care inc6 petrecea pe
acolo, afländ faptul a anatematizat in bisericà pe acei cari au
pricinuit acest lucru, färd sä socoteascA, omul cu minte scurtà,
rezultatele. Pentru aceasta a fost -caterisit de Marea Bisericd,
primind pedeapsa cuvenità 2
1 DacA Constantin Racovitä a cApdtat domnia la 31 August 1749 (V.
Sacerdotianu, Tableau chronologique des princes roumains, p. 61, extrait du
Bulletin du comité international des sciences historiques, nr. 26, Mars 1935),
al doilea an al domniei sale cade hare 1750, 31 August, §i 1751, 31 August.
Iacov a fost ales mitropolit la 1750, Noemvrie, dupd ce Nichifor Ii däduse
demisia (Condica de hirotonii a Moldovei, publicatd de N. Iorga In Buletinul
Comisiei istorice a Romelniei, 3 (1924) p. 3-4). Din pasajul reprodus mai sus,
se vede cä Nichifor a murit curänd dupä retragerea sa din scaunul Moldovei.
Textul fiind inedit 11 dau §i In originalul grecesc: ôirtycporroXE-riç
Ilpoaci6ou XoL6aw pLpvávLov filaaaLx6v và Evc&ry) .rt3 TOLVOÚTOV TV.) XOTLVEOU
T)y inaeXECCV TOO, inkpoare &Là ç MoXSaetaç tircepx6tavoç etç Tee ixei'cre &Là
và auvcg-ndV auv0 lTV 7p& TE5v xpterrLavE6v. OE ivT67cLoL dEpxovreç 61.LoiS
i.LeTec To5 MvrporroXt-rou MoX8o6Xaxtag xat ta-rà Tc7.w inLax6no)v, exrecv 67toi5 iytvo)-
azov xaXik ESTE. kxstvo .re TaLvoi:rrov civ6xa0ev frroj IDNO[LiVOV 1th TV &rcLaxorcilv
PaSaotyratou, Tairròv sirceiv v MoXact6Ectv, etv6cpzpov .sq.) Kcaverrav-clv 1364
Paxo6ttac,e Trapaxcaormeç [Li gva-raatv 8-eLv cppovrtcrn vet Xec6cocrLv ö'cXXo cptpt.LctvLov
avaLpe'rLxòv Toií Tcpctnou, ebç xa-ràOoç ix8036vToç xat axoXotSecug icpp6v-reas xat
V,(3ev CEXXo pLpt.LávL 8Loaals6otvov 8-rt vs) -raLvoi5.rov TO15 XOTGVEOU V& rv circoarcaa0T)
evrò rvinapxtav -Lijç Mnoyaavtaç, eaxe, vet etym. L-v(Op.6,0v cL6-ri)v, xaOk freov
:tat naXaL60ev. '0 LEpoacißou insoi5 811.rptMev etç Tee ixdae, [LaecLv -rò yeyovòç,
c'eveeet.Lcincrev Loravrtaç Ixetvouç ôiro5 &may atTLoL, crroxa61.Levog,
i'atLy6ppaw, Tde Cez6Xou0a. "00ev xat xaeatpeeetç Trap& Tijç Meyctktlç 'Elcx)alcstocç,
inaL8e,501 elx6-764.
Care este acest mitropolit caterisit nu ne spune Cronica Ghica-

levilor dar credem cä este Filotei, fiindcä din actele patriarhicesti
§tim cà a fost caterisit un Filotei al Proilavului, In locul cäruia
a fost ales Daniil de Side. In copia actului ce ni s'a trimes dela
Patriarhie se dà ca datà de alegere a lui Daniil de Side ,acti,p.oc'
(1741), dar credem c'd aceastä data' este gre§ità in loc de ,cctip.roc' (1751)
in copia ce o posedäm sau poate chiar i in Condica patriarhiceascd.
Pe de o parte faptul cà inainte de 1741 nu gdsim pomenit nicàieri
un Filotei al Proilavului, c6 Intre anii 1741-1743, epocá cAnd
ar fi pästorit Proilavul Daniil de Side nu &fin niciun act iscälit
de un Daniil, cä* la 1743 1§i dà demisia un Ioanichie al Proila-
vului, care cum am väzut mai sus trebue sä." fi pästorit aceastä
mitropolie timp indelungat, dela 1715-1743, iar pe de altà parte
faptul cä." la 1748 se alege un Filotei, cä dela 1753 §i pânä la 1767
gäsim semnând diferite acte un Filotei fost al Proilavului, cä dela
1751 §i. pänä la 1.774 pästore§te Proilavul un Daniil ne face A.'
credem cá acest Daniil este Daniil de Side §i c'ä Filotei, in locul
cäruia a fost ales, este cel din 1748, care a fost caterisit, cum se
spune In Cronica Ghiculevilor, In anul 1751.
Dar mai este Incà ceva care vine in sprijinul afirmatiei noastre
cd data 1741 pentru alegerea lui Daniil de Side este gre§itä.
Acest act este trecut In condica patriarhiceascä nr. 4. Dar chiar
din ordinea In care vine actul In condic6 rezultà sigur cà nu poate
avea data 1741. La p. 72 al acestei Condici figureag un act, re-
feritor la mitropolia Proilavului, avänd data 1743, la p. 125 un
alt act cu data 1748 iar la p. 148, unde figureazä actul nostru,
nu poate sà aibä data 1741 ci 1751, cäci un act datat din 1741
nu putea fi Inregistrat In condic6 dupä altele datate din 1748.
Pe urna alegerea lui Daniil de Side s'a fä.'cut din indemnul
Cu consimtimantul Patriarhului Chiril Dar In 1741 scaunul
ecumenic era ocupat de Paisie, pe &And In 1751., Onà in luna
Mai, Patriarh ecumenic era Inteadevär Chilil 1. Deci nu incape
nicio indoialà cà Filotei a fost caterisit In anul 1751 §i cà Daniil
Vezi M. Ghedeon, Harecctexosol nivaxeg, Constantinopol <1890>,

p. 635 §.1 641 §i Hrisostom Papadopulos, nro imaxónwv aì naTetaucTo
Kowarantrovnascug zeovaoymòç giva In revista eeo2oyla, 4 (1926)
p. 181.
de Side s'a ales mitropolit al Proilavului in primele luni ale

aceluiasi an.
Dar si Bartolomeus Kutlumusianos ne spune c6 Daniil de
Side a p6storit Proilavul in aceastd epoc6. In monografia sa despre
Mandstirea Maicii Domnului din insula Halche, la p. 34 notà,
vorbind in treacàt despre titularii, adic6 arhiepiscopii fàrà eparhie,
ai mitropoliei de Side din Pampilia, ne spune cà in Condicile Marei
Biserici se intAlnesc doi arhierei titulan i de Side si anume, unul
Daniil, transferat la mitropolia Proilavului in anul 1752, altul
Iacob, transferat la mitropolia de Ganos si Hora In anul 1637.
Stirea lui Kutlumusianos referitoare la Iacob, o gAsim trecutä in
Condica 333 2. Pentru Daniil de Side insd Kutlumusianos (Id epoca
dar nu si anul exact ; in loe de 1751 el dd 1752.
Daniil Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proelaviei, Tomarova
1751-1773 <Reni> Hotinul si a toata margine Dun4rii si a tot Nistru hiro-
toneste pe ierodiaconul Alexandru Ureache preot degvarsit la
schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August 4. In pe-
cetea se citeste de jur imprejur In greceste TIXTCELVòq ii3iTp0170-
Xíniq Hpollec6ou Acanip, » 1751 3. Aceastà datà 1751 este de sigur
anul alegerii sale, fiinda avem i alte cazuri analoage.
Pecetea lui Al. Mavrocordat pus6 pe un act din 1783, are
gravat anul 1782, adic6 primul an al domniei sale 4.
Pecetea lui Ioachim, mitropolitul Proilavului poarta anul 1774,
pug pe un act din 1775, adic6 anul alegerii sale 5. De unde con-
chidem eh' anul gravat pe pecete este anul numirei Domnului sau
al mitropolitului i cà pecetea aceasta se punea pe actele liberate
si posterior anului numirei Se iveste ins6 urmaoarea dificultate:
Pecetea lui Chiril, mitropolitul Proilavului, are gravat pe ea anul
Bartolomeus Hutlumusianos, Yaó,uvlyza &coot's& neel Tfig xard
Xd2x7 ,uovfiç tfig Osoróxov, Constantinopol 1846, p. 34, nota.
2 Const. Sathas, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 P. 572; M. Hamu-
dopulos, 'Autegarocal &allay& In 'ExAnataartx7) 'Ab5Osta, 2 (1881-1882)
p. 695; Ghermanos al Sardiei, 'Entcrxontxoi xaraoyot -cijg dvaniiosfiç xai
bv-ttxijgeg.c'peng in revista gewaxd, 6 (1935) p. 59.
Actul a fost publicat impreun6 Cu un facsimile in Buletinul Fun-
dagunei Urechid, 1 (1901) Bucuresti, p. 30.
4 Iustin FrAtiman, Studiu contributiv la istoricul Mitro poliei Proilavia,
Chisin'au 1923, p. 327.
Vezi Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 360-361.
1782; totusi nu putem admite g el a fost ales mitropolit in acest

an, fiindg stim precis din actele patriarhicesti cA alegerea lui la
scaunul mitropoliei Proilavului a avut loe in anul 1781, Aprilie,
(vezi mai jos la aceastà datä). Dag nu e vorba de citire gresità atunci
trebue sä." asteptAm noi documente, cari sä." ne Mmureasg chestia.
1761. Din viedomostiile clerului vedem cà dupà binecuvAn-
tarea lui Daniil, mitropolitul Proilavului, s'au fácut i s'au sfintit
sase biserici si anume: in anul 1761 s'a fAcut si s'a sfintit biserica
din Molovata pe malul stAng al Nistrului, apoi in satele Dorotcoe,
Mahala, Pogrebi, Cucieri si Dencov, ne spune I. FrAtiman In Studiu
contributiv la istoricul mitropoliei Proilavia, Chisin6u 1923, p. 11,
fdrd sä." precizeze mai bine izvorul si pagina. Ce erau viedomostiile
clerului ne spune FrAtiman, tot acolo, p. 131: « acestea erau un
stat personal, lucrat de aceiasi preoti cari poate, neavAnd destulA
atentde, si mai stiu eu ce, erau serse aproape de adefär, insA
niciodatà corespunzAtor cu adefärul ». Trebue sà adaog g de-
oarece i Studiul lui FrAtiman este lucrat, cum se lucrau viedo-
mostiile clerului, färá atentie fi mai Vitt eu ce, nu inspirà ineredere,
prin urmare spusele lui trebuesc luate cu rezervA, dag nu se
intAresc prin documente controlabile.
1766, Februarie 16. Daniil, Mitropolitul Proilavului, trimite o
scrisoare ieromonahului Neofit, parohul mAngstirei SI. Gheorghe
din Bucuresti, prin care II instiinteag CA a obtinut dela Patriarhul
si dela Sinodul ecumenic din Constantinopol pe numele lui (adig
a lui Neofit) scaunul Hotinului invità la el ca sà-1 hirotoni-
seascd (impreunA cu un alt mitropolit) ca episcop al Hotinului.
Scrisoarea lui Daniil scrisA in limba greag a fost tradusA i pu-
blicatA impreunä cu originalul grecesc de N. Iorga in Memoriul:
Contributiuni la istoria literatura roma'ne in veacul al XVIII-lea
al XIX-lea, I Scriitori bisericegi, in Analele Acad. Rom., sect.
ist., ser. II, 28 (1906) p. 187-189. Atrag atentia cititorului asupra
datei scrisorei; originalul grecesc are datà: 1766, Februarie 16,
pe cAnd Iorga in traducerea pe care o dà a textului grecesc a pus
din gresealA 1.765, Februarie 16, iar tot acolo In p. 187 Iorga spune
ed are data de 1757. Am admis data de 1766, care se allá in ori-
ginalul grecesc.
1769, Februarie 30. Daniil, mitropolitul Proilavului, al Toma-
rovei <Reni>, al Hotinului, al intregului tArm al DunArii §i al
18
274 sTumi IsToRicE GRECO-RomANE
Nistrului si al intregii Ucraine a Hanului, isc51este actul de hiro-

tonisire la treapta preatiei a lui Dimitrie Cerneavschi
1772, Iulie 4. Daniil, mitropolitul Proilavului, al Tomarovei
<Reni>, al 1ntregului tàrm al Dungrii, al intregii Basarabii si al
Ucrainei iscàleste actul de hirotonisire la treapta preotiei a lui
Timotei Muzichevici 2.
Dup5 moartea mitropolitului Daniil, intámplatà la 1.773 3,
scaunul Proilavului a fost ocupat de Ioachim.
Ioachim 1774, Septemvrie. Ioachim se alega mitropolit al Proilavului
1774-1780 In locul fäposatului Daniil, ne spune actul patriarhicesc pdstrat
In condica 7 p. 78 (cf. actul mai jos la. p. 295).
1775, Iulie 27. Ioachim al Proilavului isaleste actul, din care
se constatà eh' a dat darul preotiei lui Ioan i l-a oránduit la satul
din « tänutul Otinului anume Brànzeni »; in fruntea actului st5:
Ioachim, cu mila lui Dumnezeu Mitropolit al Proilavului, Toma-
rovului, Otinului si a toatá Basarabiei i Ocrainei, iar In josul actului
se aflà semn6tura: 6 Hpoaáßou xtxt Xo'rt.viou 'hoccxeEli, i alkturi de
semn6turà pecetea avand pe ea: TarceLvk [1.7] poco? il pa-
Àc'cßou ' 16=4 ccq)oa (Ioachim smeritul mitropolit al Proilavului
1774). Anul de pe pecete indicd anul alegerii lui Ioachim la scaunul
Proilavului 4.
1776, Iunie 16. Ioachim al Proilavului iscàleste actul prin
care se Incredinteazd preotului Chiril parohia satelor Teea, Speea,
si Butur 5.
1776, Iunie 24. Ioachim al Proilavului iscAleste actul de hi-
rotonisire la treapta preotiei a lui Gherasim Tetovschi 6.
Actul s'a publicat de I. FrAtiman, tot acolo, p. 314-315 si de Stefam
Berechet in revista Spicuitor in ogor pecin, ChisinAu, 3 (1924) p. 73-74,
In ruseste si p. 85 In traducere In limba romângi.
2 Actul s'a publicat de I. Fritiman, op. cit., p. 132-133 si de Stefam
Berechet, In revista citatd, p. 74-75 In limba rusa si p. 85-86 In tra-
ducere româneascA.
Vezi I. FrAtiman, op. cit., p. 13-17.
4 Actul s'a publicat de Const. N. Tomescu in revista Arhivele Basarabiei,
6 (1934) p. 360-361, Cu semnàtur i pecetea date in facsimile.
5 Publicat de I. FrAtiman, ibid., p. 318 si de St. Berechet, ibid., p. 77
In ruseste i p. 87 In traducere româneasc6.
5 Publicat de I. Frltiman, ibid., p. 319 si de 51. Berechet, ibid., p. 77
In ruseste si p. 86 In traducere românti.
1777, Aprilie. Ioachim dà un antimis purtand inscriptia: jert-

felnic dumnezeesc inchinat de prea sfântul mitropolit al Proila-
vului chir Ioachim 1777, April, indiction 10 1.
1777, Mal 10. Ioachim al Proilavului iscàle§te actul prin care
i se dà voie preotului Gherasim de a se retrage dela parohia sa-
tului ucrainian Pasitel cAuta alt loc; publicat de I. Fri-
timan, tot acolo, p. 134, repetat la p. 320, §i de Stefan Berechet
in revista Spicuitor In ogor vecin, 3 (1914) p. 76 In ruse§te §i p. 87
in traducere in limba romanA. Fratiman, tot acolo, p. 134-135
ne d'ä motivul retragerii preotului: Gherasim a declarat inaintea
autoritätilor din Ecaterinoslav cà dânsul in ora§ul Smailov a fost
hirotonit de prea sfântitul ortodox Ioachim al Proilaviei in ziva
de 24 Iunie anul 1776 ca preot i insemnat in satul Pasitel, in
care a trAit aproape 10 luni; tug din cauza netiinii limbii volohe
§i mai ales in urma prigonirilor turce§ti a [fost] demisionat din
eparhie cu certificatul c5p5tat dela acelasi arhiereu Ioachim.
1777, Iunie 1. Ioachim al Proilavului hirotonise§te ca preot pe
Gheorghe §iIi d5." parohia Paladie, tinutul Hotinului 2.
1777, Iunie 8. Ioachim al Proilavului hirotonise§te ca preot
pe Vasilie j Ii d5. parohia Cruhlec, inutu1 Hotinului 3.
1777, Iulie 24. Ioachim al Proilavului dà darul duhovniciei preo-
tului Ioan ot Br5nceni 4.
1778, Ianuarie 15. Ioachim al Proilavului dà voie preotului
Vasilie de a pleca din eparhie, fiindcd nu putea suferi obiceiurile
peirtilor acelor 5.
1779. Ioachim al Proilavului In anul 1779 a fäcut trei hirotonii
in satele Molovata i Hahala, ne asigurä I. Fri-itiman, tot acolo, p.
19, fgr'ä trimitere la izvor.
1780, Iulie 23. Ioachim al Proilavului trimite o scrisoare care
Nichifor <Teotochis>, arhiepiscopul Slovenilor i al Hersonului,
aràtându-i situatia canonic6 a doi preoti 6.
Melchisedec, Cronica Hugilor, Bucuresti 1869, p. 160 din apendice.

2 Constantin Tomescu, in Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 361.
Tomescu, tot acolo.
Tomescu, tot acolo.
5 Tomescu, tot acolo.
Publicatà de I. FrAtiman, tot acolo, p. 320-321 si de stefan Berechet,
/oc. cit., p. 77-78 in ruseste i p. 88 in traducere româneascA.
18.
276 STUDII ISTORICE ernEco-norc4NE
1780. Din viedomostiile clerului pe anul 1780 vedem cä" mitro-

politul Ioachim intr'acest an a fAcut serviciul divin in satul Molo-
vata i aici a hirotonit preot pe Stefan Veselovschy ; se poate ca
aceastä vizitare canonicd a mitropolitului Ioachim in Ucraina sA
fi fost ultima, spune I. Friltiman, tot acolo, p. 19.
Chiril 1781, Aprilie. Chiril se alege mitropolit la scaunul mitropoliei
4781-1801(?)Proilavului in locul rdposatului Ioachim 1.
1781, Mai 20. Chiril, Mitropolitul Proilaviei, Tomarovului si a
toatà Rasarabia i Ocraina, hirotoniseste preot pe Dumitru, lucre-
dintându-i parohia din tdrgul Tomrov, dincolo de Bug 2.
1782. Smeritul mitrOpolit al Proilavului Chiril, sta gravat in
limba greacä pe pecetea lui pug pe un act de hirotonisire de preot 3.
1782, Decemvrie 6. Chiril, mitropolit al Proilaviei, al Tomarovei,
al Hotinului si al intregii Ucraine, hirotoniseste preot pe Teodor 4.
1783, Fevruarie 20. Chiril, mitropolitul Proilavului a cersut
a eäpätat int6riturd pentru posesiunea madästirei din Iasi cu hra-
mul Sfintilor patruzeci de Mucenici, madästire care se dAruise la
1677 de Vasile Roset Hatmanul in seama rdposatului mitropolit
al Proilavului Daniil, ca s'a"-i fie metoh pentru odihna sa chid va
veni la Iasi sä" seadä i sä se odihneascä 5.
1783, Iunie 20. Chiril al Proilavului obtine mArturie de hotAr-
nicie, prin care se fixeaza hotarele proprietätii imobile a bisericii
cu hramul Sfirrtii patruzeci de Mucenici din Iasi 6
1783, Septemvrie 27. Chiril, mitropolitul Proilavului primeste
demisia preotului Teodor <Niedritchi > 7. Teodor fusese hirotonisit
preot de Chiril la 6 Decemvrie 1782, vezi mai sus la aceastà dat5..
1784, Martie 10. Chiril al Proilavului iscàleste un certificat
de hirotonie a unui preot 8.
1 Actul de alegere pästrat in condica patriarhiceasca nr. 7, p. 144, se

publica' mai jos, p. 296.
2 Const. Tomescu, in Arhivele Basarabiei, 4 (1932) p. 242.
3 Const. Tomescu, op. cit., 6 (1934), p. 365, unde insa nu se precizeaza
anul hirotonisirei.
4 I. Fratiman, op. cit., p. 325 0 St. Berechet, op. cit., 3 (1924), p. 89.
5 Hrisovul s'a publicat de Fritiman, ibid., p. 325-327.
6 Fritiman, op. cit., p. 327-330.
Friitiman, ibid., p. 330-331 §i t. Berechet, ibid., p. 89-90.
Arhivele Basarabiei, 5 (1933) p. 221.
1784, August 1. Chiril al Proilavului emite certificatul pentru

hirotonie in preot a lui Pavel Rujavnitu 1.
1785. Chiril al Proilavului savarseste hirotonisiri de preoti in
Birzula, Mahala si Dubasari 2
1786, Aprilie 1. Prin actul de confirmare (ecdosis) a mitropoli-
tului Moldovei Leon, liberat de patriarhia ecumenica supt aceasta
data, mitropolitul Proilavului Chiril e invitat ca impreura cu epis-
copii Mitropoliei Moldovei si cu ceilalti arhierei, cari se afla acolo,
intrunindu-se in biserica Sf. Gheorghe a Mitropoliei Moldovei, sa
inainteze la scaunul mitropolitan al Moldovei pe episcopul Roma-
nului chir Leon, ales deja la acest scaun mitropolitan dupd obi-
ceiul pamantului 3.
1786 0 1787. Chiril al Proilavului savarseste hirotonisiri de
preoti in Moloval si Dubasari 4.
1793, Iulie 20. Chiril emite actul de hirotonie in preot a unui
Dimitrie 5.
1793, Iulie 29. Chiril al Proilavului savarseste o hirotonie de
preot 6.
1793, August 5. Chiril al Proilavului savarseste o hirotonie de
preot 7.
1794, August 20. Chiril al Proilavului savarseste o hirotonie de
preot 8
1795, Iunie 13. Chiril al Proilavului sdvarseste o hirotonie de
preot 9.

2 I. FrOman, op. cit., p. 129.
3 C. Delicanis, Ilaretaexacci gyyeacpa, vol. 3 p. 482. Pentru alegerea
mitropolitului Leon *i conflictul ivit cu acest prilej intre autorintile din
Moldova §i Patriarhie, vezi C. Erbiceanu, Istoria Mitro poliei Moldovei qi
Sucevei, Bucure§ti 1888, p. 39 §i 451-452 §i Condica de hirotonii a Mitro-
poliei Moldovei, publicatd de N. Iorga in Buletinul Comisiei istorice a Ro-
mdniei, 3 (1924) p. 13-17.
4 I. FrAtiman, op. cit., p. 129.
5 Arhivele Basarabiei, 6 (1935) p. 365.
Tot acolo, p. 366.
7 Tot acolo, p. 366.
8 Tot acolo, p. 366.

Tot acolo, vol. 5 (1933) p. 221.
1796. Chiril al Proilavului sàv'ár§e§te douà hirotonii de preot in

Dubgsari, « cu deslegarea mitropolitului Gavriil al Novorosiei # 4.
1797, Iulie 5. Chiril al Proilavului s5vAr§e§te o hirotonie de
preot 2
1801, Iunie 17. Chiril al Proilavului s6vAr§e§te o hirotonie de
preot 3.
1808, Iulie 10. Chiril e numit fost al Proilavului de Naum
Râmniceanu 4.
Partenie 1793, Februarie. In condica patriarhiceascà se spune c6: rd-
1793-1810 mânând mitropolia Proilavului Mal protectie arhiereascä din
cauza cd mitropolitul Chiril care o p6storea s'a fácut neválzut, s'a
ales in locul lui Partenie 5.
1795. Partenie al Proilavului hirotone§te preot pe Vasilie
Hrabr 6.
1799. Partenie al Proilavului hirotone§te preot pe Teodor Cocu
la satul Hermoclin, din raiaua Benderului 7.
1800, Ianuarie 9. Partenie al Proilavului §i. Tomarovului e In-
grcinat de Sinodul patriarhiei ecumenice ea In viitor, Impreunä
cu mitropolitul Maroniei Neofit, s'a' strângd sumele ce prätesc anual
mAn4stirile 8.
1801, Iunie. Partenie al Proilavului semneazd, Impreund cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice,' actul de alegere la scau-
nul ecumenic a lui Calinic al 5-lea, fost al Bitiniei9.
' I. Fratiman, op. cit., p. 129.

4 Vezi Cronicul Protosinghelului 1Vaum Rdmniceanu, publicat de C. Er-
biceanu In Cronicarii Greci, p. 280 si in Istoria Mitro poliei Moldovei fi Su-
cevei, Bucuresti 1888, p. 521, unde irisa in loe de 1808 se da gresit data 1810;
cp. §i Arhivele Basarabiei, 2 (1930) p. 154-156.
5 Cf. actul patriarhicesc publicat mai jos, p. 297.
6 I. Fratiman, op. cit., p. 375.
9 A. Papadopulos-Kerameus, Mazypoyoebdrstog 1303Ato0ipen, in 'O iv liwvatav-
Ttvov.762ct i2.2.77vvx6; (peilo2aytx6g at'Illoyog, suplimentul vol. 15 (1884) p. 176,
nr. 61.
6 Constantin G. Mano, Documente privitoare la familia Mano, Bucuresti
1907, p. 245.
1801, Iunie 21. Partenie al Hotinului hirotoneste diac pe Petru

GimArzan la satul Roso§ani, din raiaua Hotinului'.
1803, Februarie 20. Partenie al Proilavului semneazà, impreun6
Cu patriarhul Calinic §i. cu membrii Sinodului Patriarhiei ecume-
nice, actul prin care e invitat Dositei al Ungrovlahiei ca impreunà
Cu fratii arhierei sà." aleagä la scaunul Vidinului pe Calinic §i. sà-1
hirotoneasc6 mitropolit al Vidinului, (Condica sfantä a Mitropoliei
Ungrovlahiei, ed. Ghenadie Engceanu, Bucure§ti 1886, p. 323).
I. Fratiman in Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proilavia,
ChisinAu 1923, p. 118-119 pomeneste acest act dupà un izvor
rusesc: la 20 Februarie 1803 patriarhul Calinic imputernicefte pe
Dositei, Mitropolitul Ungrovlahiei, a hirotoni pe Calinic ca mitro-
polit de Vitzina. E evident c4 in loe de Vitzina trebue indreptat
Vidin.
1804, Aprilie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneag im-
preunà cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care
se aprobä.' cumpärarea unui paraclis, aflat in Curucesmè din Con-
stantinopol 2
1804, Aprilie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazà, im-
preund cu patriarhul Calinic al 5-lea §i cu membrii Sinodului pa-
triarhiei ecumenice, actul prin care exarhia Trip°lita se deslipe§te
de mitropolia Lacedemoniei si se une§te cu episcopia Amiclelor
('AI.LuxX(7)v) 3.
1804, Aprilie 24. Partenie, mitropolitul Proilavului, hiroto-
ne§te preot pe Fotie Rodion la satul Idjcurda, tinutul Chiliei 4.
1804, Mai 16. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazà,
impreunà cu membrii. Sinodului Patriarhiei ecumenice, actul prin
care se dà rdspuns la cinci intreb6ri §i nedumeriri canonice, supuse
patriarhiei de &are Veniamin, mitropolitul Moldovei 5.
2 V. Mystakidis, HEel Koveowcaso,ug EoToetxcli, eiNascg, (*tiri istorice despre
Curucesmè), Constantinopol 1885, p. 36.
3 Actul s'a publicat de Pericle Zerlentis In 71 Ante6natg ' ApwcAcrn,
;sal Tetnatteig, (Mitropolia Amiclelor i Tripolitei), Atena 1921, p. 35.
4 Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 366 unde tnsa se da ca nume al Mitro-
politului Proilavului in loe de Partenie, Neo fit, evident gresit, fiindca' In anul
1804 pastorea Proilavul Partenie, cum rezultä din actele semnate de el
gat In Aprilie cat si In Mai acestui an.
C. Delicanis, Haretautxci OyeaTa, vol. 3 p. 505.
1805, Mai 15. Partenie Mitropolitul Proilavului, semneaz6 fin-

preunà cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice actul prin care
se adevereste cà biblioteca lui Nichifor Teotochis a fost primità
asezatd in coala nationalà din Curucesmè, Constantinopol1.
1805, Septemvrie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazà,
Impreunä cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin
care laudà faptele culturale i filantropice ale lui Zoe Caplani si se
aprob6 ca scoala Infiintatà de el In Ianina sà fie numitä
patriarhiceasca' Caplani2.
1805, Octomvrie 25. Partenie al Proilavului semneazd, impreunä
cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care se
comunicA Arhiepiscopului Dimitanei (Peloponez) màsurile luate
de Poarta pentru ocrotirea raialelor In contra talharilor care su-
pgrà cazalele Peloponezului 3.
1805, Noemvrie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazd,
impreunä cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul de
alegere a lui Teofil la scaunul Alexandriei 4.
1805, Decemvrie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazä,
impreunà cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin
care se reguleaz6 drepturile ctitoricesti cu privire la o bisericä din
insula Santorini'.
1806, Mai 17. Partenie al Proilavului semneazä, impreund cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care e invitat
Dositei al Ungrovlahiei ca impreunà cu fratii arhierei sà aleagd la
scaunul Pogonianei pe protosinghelul Dionisie hirotoneasc6
arhiereu 6.
Publicat in revista '0 v Kaworavrtvovnaet iLlrivock (ptAaoyoe6g alWoyog,
13 (1878-1879) p. 233-234; cf. si M. Ghedeon, Meaatannmd civassera,
Constantinopol 1874, p. 46, unde se publicase acelasi act, dar ftird datà precig.
2 Publicat in cartea incivca anottag 4ya Zo'ni Ifcur2dvn, (Fapte rari
de binefacere ale lui Zoe Caplani), Moscova 1809, p. 26.
Evanghelos Savramis, Evtlßwlai sig rv laroQ1av rfig zbynitcávng (Con-
tributii la istoria Dimitanei), in 'Enevieig grcugetaç 13vavrtvciív anow5cav,
9 (1932) p. 237.
C. Delicanis, Haretanweeyyea(pa, vol. 2 p. 47.
V. A. Mystakidis, in revista dartov rik iarotnxiç aì i0vo2oytxijg hat-
Wag V7g 'EaciSog (Buletinul societatii istorice i etnologice a Greciei), 2
(188g-1889) p. 629.
Condica Sfäntd a Mitropoliei Ungrovlahiei, ed. Ghenadie EnAteanu,
Bucuresti 1886, p. 334.
LISTA IIIITROPOLITILOR PROILAVULUI 281
1806, August. Partenie al Proilavului semneazà, prin Ioani-

chie al Anghirei, impreura cu membrii Sinodului patriarhiei ecu-
menice, actul de alegere a ieromonahului Iosif la scaunul Meli-
tenei 1.
1806, Septemvrie 24. Partenie al Proilavului este ales loctiitor
al patriarhului ecumenic 2
1806, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneazà, impreund
Cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care se
reguleag veniturile arhiereilor mazili eparhie)
1806, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneazà, impreund cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul despre indatoririle
autorità tilor bisericesti 4.
1806, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneazà, impreurfd cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice 1) actul referitor la re-
prezentanta arhiereilor absenti din Constantinopol, 2) actul refe-
ritor la sedintele Sinodului 5.
1807, Ianuarie. Partenie al Proilavului semneazà, impreund cu
membrii Sinodului patriarbiei ecumenice, tomosul despre botez,
poc6intà i spovedanie 6
1807, Ianuarie. Partenie al Proilavului semneag, impreun6 cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul adresat clericilor
mirenilor prin care se recomandd tuturor ca s4 fie credinciosi fatà
de Sultan cu prilejul fäzboiului ruso-turc 7.
1807, August. Partenie al Proilavului semneazà, impreund cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul referitor la coliv6
imp6rtAsenie 8.
'1 I tteeoMytor r97; 'Avaraijg pe anul 1886, p. 178.

A. Papadopulos-Kerameus, Ìceoaavyttoo) 13113Atoeipoi, vol. 3 p. 190.
loachim Foropulos, 'AvilAexta ix tc-ov actretantxdiv moSixam in 'ExxAn-
°taut-mil 'A.).461sta, 19 (1899) p. 482.
4 Publicat de G. G. Papadopulos, Vt. ',card Tdv etoit5t,1ov Terlyóetov Ten, E',
Atena 1865, vol. 1 p. 67. S'a retipgrit de M. Ghedeon, Kavome,ai StarQetg,
vol. 2 p. 113.
Publicat de M. Ghedeon, Kavovotal (5tarcictg, vol. 2 p. 99 i 101.
6 Publicat in revista 'Exxbritaortxil 'A240cta, 2 (1881-1882) p. 765 si
retiparit de M. Ghedeon, op. cit., vol. 2 p. 121.
Publicat de G. G. Papadopulos, op. cit., p. 211.
Publicat in 'ExOnataotosil '.21240cta, 3 (1882-1883) p. 599, s'a retipärit
In M. Ghedeon, Kavortxai StarQstg, vol. 2 p. 126.
282 STUDII ISTORICE GRECO-ROAIINE
1807, August 15. Partenie al Proilavului semneazà, impreunl cu

membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care se reco-
mandà a se präti pentru datoriile patriarhiei drept dobänd5. 60
aspri la pung6 1.
1807, Septemvrie. Partenie al Proilavului semneazä, Impreunä cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul in care se laudà
invätätura si se Indeamnä toti, mici i mari, sà contribue la Infiin-
tarea de scoli 2.
1808, Mai 16. Partenie al Proilavului semneazd scrisoarea &Are
Veniamin, mitropolitul Moldovei, prin care se räspunde la cele cinci
nedumeriri supuse spre deslegare Sinodului ecumenic de zisul mi-
tropolit 3.
1808, August 12. Partenie al Proilavului semneaz5, Impreund
cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, enciclica prin care se
instiinteaa mänàstirile eh' ele trebue sä achite contributia lor
anualä cAtre Patriarhie, prin arhiereii chiriarhi, la inceputul lunei
Martie in fiecare an 4.
1808, Noemvrie 16. Procopie din Nazianz, In poema sa, In care
descrie incendiul bisericii Invierea Domnului din Ierusalim, in-
tâmplat la 30 Septemvrie 1808, spune ch. In sedinta convocatä
anume a Sinodului si a notabililor Greci din Constantinopol pentru
a delibera cu privire la ingsurile ce trebuesc luate pentru reclädi-
rea bisericii a fost de fat5 i Partenie al Proilavului. Emisarii cari
au pornit din Ierusalim la 8 Octomvrie ca sà Instiinteze nenoro-
cirea intämplatä au sosit la Constantinopol la 16 Noemvrie. Prin
urmare sedinta a avut loe dupà 16 Noemvrie 1808 5.
1808, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneaz6 (prin delega-
tie), Impreund cu membrii Sinodului Patriarhiei ecumenice, actul
de alegere a lui Policarp la tronul Ierusalimului 6.
'Exxkriotaorm) ' A240Eta, 19 (1899) p. 195.
Publicat Intai in revista Èeyfig 6 Adytog, Viena 1819, p. 112-117,
retipArit de G. G. Papadopulos, Tcì ;sure( Ten, ciol6tpor Harecdpnv Ecovorav-
rtvovnaccog fgny6v,ov rem E', vol. 1 p. 145.
3 M. Ghedeon, Kavomal 6tareetg, vol. 2 P. 94.
4 Vezi G. Deliianis, H 180 AM?) ÈAoívng In darlov rfig tower:* ;cal
ievo2oytxiig érateelaç rç Èllábog, seria nou4, 1 (1928 1929) p. 106, fasci-
cula a 4-a (altà paginatie).
5 Poema a fost publicata de A. Papadopulos-Kerameus, 'AnUtexra [mom-
2vptracijg araxvoAoylag, vol. 3 p. 334-386, vezi in special p. 340-344.
C. Delicanis, op. cit., vol. 2 p. 515.
1809, Martie. Partenie al Proilavului semneazà, inapreunh cu

membrii patriarhiei ecumenice, actul prin care se recomandh
clericilor i mirenilor crestini supunere autoriatilor turcesti 1.
1810, Septemvrie 2. Partenie al Proilavului ischleste, impreund
cu alti mitropoliti, o scrisoare prin care este rugat mitropolitul
Hiosului sh permith transportarea rhmhsitelor phmantesti ale lui
Macarie Notaras, fost al Corintului, In .cavoul familiei Notaras
din Tricala 2.
Partenie al Proilavului semneazh (prin delegatie), Impreunä cu
membrii Sinodului patriarhiei ecumenice actul de alegere a lui
Iosif la scaunul Mesimvriei. Vezi Y. Mystakidis, Heel KoveovraEagg
ioroetxal eiNostg (Stiri istorice despre Curucesmè), Constantinopol
1885, p. 56 si 65. Mystakidis nu (Id data actului i fiindch II pune
intre cele din 1814 ar crede cineva eh poarth aceasth data; dar
acest act ischlit de Partenie nu poate fi din 1814, fiindch la aceasth
data', cum vom vedea mai jos, Partenie nu mai era Mitropolit al
Proilavului.
1810, Noemvrie 30. Mitropolitul Proilavului chir ... este ina-
intat la scaunul Dramei spune Constantin Caragea In Efemeridele
sale 3. Caragea nu ne dä.' numele mitropolitului Proilavului, care a
fost inaintat la scaunul Dramei, dar din actele patriarhicesti stim
precis ch in luna Decemvrie 1810, indiction 14 s' a ales, in locul lui
Partenie care a fost inaintat la mitro polia Dramei, mitro polit al Proi-
lavului Calinic.
M. Ghedeon, Kavovocal tarQstg, vol. 2 p. 134, &a.' un act
sinod al al patriarhiei ecumenice purtand data 1810, Decemvrie,
prin care se interzice de a se da zestre la incheierea chshtoriilor.
Acest act este semnat si de Partenie al Proilavului; dar dach Parte-
nie a fost Intr'adevhr trasferat la mitropolia Dramei la 30 Noem-
vrie, cum ne asigurà Caragea, atunci cum putea el sh semneze un
act sinodal In Decemvrie ca mitropolit al Proilavului?
Evanghelos Savramis, Evpßaai el; v ioroetav tç diimrocivag in

'Enezneig grateelag fivCantvciív onovòeo-v, 9 (1932) p. 238, notä, unde se dä
documentul In rezumat.
2 Gheorghe Zolotas, loroQta Tijg Xtov, Atena 1928, vol. 3, partea a
2-a p. 213.
3 Publicate in Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 137.
Canic 1810, Decemvrie, Calinic se alege mitropolit al Proilavului

1810-1813
CAlinic 1813, Aprilie. In locul lui Calinic ales in 1810, se alege la 1813
1813-1821 un nou mitropolit, numit tot Calinic, care insd nu va fi numai al
Proilavului ci si al Dristrei, aceste cloud mitropolii avAnd de aci
inainte un singur carmuitor duhovnicesc. Motivele alipirei mitro-
poliei Dristrei la cea a Proilavului se expun in actul patriarhicesc
publicat mai jos p. 299.
1814, Ianuarie 13. 0 notitil scrisd pe un Mineu spune: sd se stie
de când m'am hirotonisit eu preotul Neculai sin popa Dumitru ot
Braila protopop Bràilei i m'au hirotonisit la hramul lui Sfeti Ni-
colai, la biserica la Varsdtura, Proilavul Calinic. La vileat 1814,
Ianuarie 13 2.
Antim 1821, illartie. Tot In Mineul pomenit mai sus gdsim urmdtoarea
1821-1828 insemnare: s'd se stie de &and m'am fäcut anagnost... de mi-
tropolitul Antimos, veleat 1821 3. In acelasi Mineu este o insemnare
din care reiese cà predecesorul lui Antim, Calinic, a fdcut schimb
de scaun cu acesta din urmd i astfel Calinic a trecut in scaunul
Didimotihului, ocupat mai Inainte de Antim, iar acesta a trecut
la Brdila In locul lui Calinic 4. i§tim precis din alte izvoare, din
actele patriarhicesti, oh schimbul s'a fäcut inteadevdr in Martie
1821 5.
La Inceputul unui Mineu grecesc pe Aprilie se gdseste scris In
limba greacä cu litere chirilice intreg titlul mitropolitului Proi-
lavului, pe care 11 redau In traducere: prea sfintitului si de Dum-
nezeu alesului mitropolit al Dristrei i Proilavului prea cinstit
exarh al pdrtilor de lângd Dundre, domnul nostru i stdpdn,
intru multi ani, 1822 Iunie 2 6. Antim se intituleazd mitropolit
al Dristrei si al Proilavului i dupd cum am vdzut mai sus aceastä
1 Cf. actul sinodal de alegere mai jos la p. 298.

Melchisedee, Cronica Hufilor, Bucuresti 1869, p. 161-162, apendice.
Melchisedee, loc. cit., p. 163; cf. si revista Analele Breiilei, 2 (1930)
nr. 2 p. 6.
4 Melchisedee, tot acolo, p. 163.
5 Cf. actul patriarhicesc publicat mai jos, p. 300 0 Lista de episcopi ai
Traciei, in revista Oegx,txci, 6 (1935) p. 72.
Melchisedec, tot acolo, p. 163-164.
unire se Meuse inc. din 1813 in timpul pästoriei lui Calinic. Mi-
tropolitul Heracliei Ignatie, scriind catre acest Antim mai multe
scrisori in anii 1826, 1827 si 1828, 11 numeste: « Hpoaccßoapp5aTpocq »
(al Proilavului si al Dristrei) 1
1836, Noemvrie. Dupa Antim, care a pdstorit Dristra si Proi- Grigorie

lavul panä. la 1828, datä la care a fost desfiintatà mitropolia Proi- 1836-1840
lavului, se alege dupä cum rezultà din actele patriarhicesti, in loen!
lui Antim Grigorie, tot ca mitropolit al Dristrei si al Proilavului:
din cauza ca Antim, care a pästorit mitropolia Dristrei i Proi-
lavului, ne spun actele patriarhicesti, a fugit abandonand scaunul
s'äu, in locul lui a fost ales Grigorie, care °Rya timp a cArmuit
aceastä eparhie ca loctiitor.
1840, Ianuarie. Dupd moartea lui Grigorie se alege Ieronim Ieronim

numai ca mitropolit al Dristrei nu si al Proilavului. Mitropolia
Dristrei, ne spun actele patriarhicesti, rämänänd neocrotità din
cauza ca mitropolitul Grigorie care o pdstorea si-a dat obs,tescul
sfarsit, s'a ales in loen! lui Ieronim 2.]
Vezi eeqxtxd, 6 (1935) p. 208, 209, 218, 238.

2 Condica patriarhiceasca nr. 14 p. 348.
Acte patriarhicWi referitoare
la Mitropolita Proilavului 1
1
Alegerea lui Meletie la Mitropolia Proilavului. 1639, Mai,

indictionul 7.
'Enetail -61g Ccytorrc'er% pon6Xecoq HpoAou xat

npó xp6vwv CyrtilLoveírrow ip-v.6)0ekrig xat 8íza mcrtou xat X0000-
XLX05 cIpZLepéCOq VOCTC01.,LELvetcrilq, ixpíO1 yvoStrn xonF6 cruvoat,x1
yevia0aL vaint 77) inapxía yvirgov xat xa0oXtx6 CcaLepia. Toírrou.
zripLy isZç ol xa0eupe0ivreq apxtepek o-uviaehutev iv Tel) navairrro,.>
vag? veyaXotaKrupog recopyíou To5 -rporraLocp6pou, -r4) vicp TCGC-
-rpLapzeív, rcpoTpont TO5 7C0CvacyLarreccou xat crocpw-rec-rou ta, (.7)))
Oiwrou xat 8eaTC6TOU oixoutavmo5 na-rpcecpxou, xupíou xupEou
Kupt»ou -roi3 ix Beppoíaq xat ircovhsallev tkpouq xavow.xecq aLex.
trirp6TcaLv eig ixXoyip 1poo-W7COU T0i3 dcpy2..spa-reúcov-coq
cd.yr7), iv alq 7rpre.Swov t.tiv 104.e0a Tòv 6aLW-c5C-rov Viepop.ováxocç
Meletie xip Mai-nov, 8eItyrepov Tòv tepop.6vazov Pply6ptov, ;tal -rpt-rov -apr
iepopAvazov ()eopecmv.
"00v r2gvaet. t.v xat earcpecXeLav XCCTEa-rpc'oel xat Tec akav
TeT)ae T) iepcIS xciatxt. -r7)g roí XpLa-co5 Meyeek% 'ExxX.rlatoc.
1639 'Ev irr.so.)-L-lpEcp <1639>, Matcp, EvaLx-rt,c7)voq
1 Aci publicilm mai multe acte copiate din Condicile patriarhiei ecume-
nice de N. Iconomidis i colationate cu multà amabilitate de I. P. S. Mi-
tropolit al Hristupolei Meletie si de P. C. Arhimandrit Adamantie Casapidis.
Unchiul nostru avea mai multe nedumeriri mai ales In ceea ce priveste
iseäliturile mitropolitilor din aceste acte, dar socotind ca ele, cu toate lacu-
nele lor, vor fi de folos cercetätorilor, cari se vor ocupa cu istoria mitro-
poliei Proilavului, le publicäm.
ACTE PATRIARHICE$T1 REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULTJI 287
t CO 'Ecpécrou "Avetl.toq. 'O NOCO7CdCZT011 KCJVGTc!tVTLOq.

t COoKutx.ou t CO 'Iwavvívo.w Oeocpetw]q.
t CO Nocaíaq IIoppúptoq. t CO Atvou llap06vLo.
t Topv66ou "Avet[koS (?) t 'O Nkcov fla-rp6v 'Icoacrácp (?)
Condica ni'. 1, p. 349 1.
Partenie, Patriarhul Constantinopolului, face stavropighie hl-

serica Maicii Domnului din Ismail eparhia Proilavului, care a fost
renovat6 din temelie de Gheorghe, marele paharnic al Moldovei,
fratele lui Vasile Lupu. 1643, Noemvrie, indictionul 12.
Icrov TOU xaeoXty.o5 npoyroTúrcou atyyNadiaou4 ypc'cup.a-roq.

IIapebnog iXicp Cleo5 apxtercíaxonog KCOVCSTOCV-nvoun6Xecoq, N6cry;
PoSp..r¡q xat obtouu.svock fla-rpacprqq.
"Anoto% T01% XCCTac adov crxoTròv Osapécn0.4 npoeuu.ouu,évotg ave-
yeEpeLv xat tivotxoaou.stv asEouq xat ispoòç vaok i7CI 7CCCTpLOCpX.LXi;)
crTocuponly1.6,) Mav intercpxst. aacpaXig xat incivartsq, oóu.6vov Meoug

xat V.,XoLg xoc d'OaoLq t.PLÀo^k rj T0i5 ()coi") xecpt.v. 0-elleXtor3aeca, &AA&
auvepyía xat adra xat ficyhOsacv TLVCC incò éxxX7lo-Lacr-rtx7K dcpxijç
x-ricsadat, kvauvau.oricrav xatnepyrag.:oucrav airroúç XsuOspf.a.
XaS)) xat &8ouXwata gcfcrravTo;. Kat To15-cov yap .76v -rp67cov Crcrcag
el'iay3N otxoq gomovop.710ek xe7cot4 xat g6aot4 noXXotq napa tvsti-
npknetav otxou xupEou ecyarrialv-mv auvnwet-rat tOCZÇ spo'coúsav.;
TO5 xat.poi5 inex-reccreca, xat xelp aat.xog ata Tcavrk ea6you xat amatou
cip.e-rerzwg 0-6Xoucra xotreneu.ßaívav xat gouaugscv ti) Cl[LLOLV xcoXús-rat
ayir To5 u.sf4ovoq eog Xasx.rat.
'Ene: TOEVOV XCCL iv 1-'n" inapzfo,t, IIpoadcßoy gvaov To5 'Iap.oapjou
XE^Z.TOLL I.LET6XLOV T015 ayíou xat ci3oa6xou -reccpou TOL Kupou xat Deo5
xcci, Zonpo Xptcproti ç6vou.a T.t,u.61.Levov tinrepayEag
Actul de alegere al lui Meletie este publicat de A. Papadopulos-Kerameus,

In Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 386, dupd manuscrisul 11 al bibliotecii
Silogului literar grecesc din Constantinopol, cu o midi deosebire. Acolo isca-
leste i 6 Ilcacctrov lIcerp6ív Ilccp4ismog.
xat ivagou Searcoív-s); IDEOT6X0ll met dtetrcapOivou Mapíoct; TCT7CFIN

Tía-rrp, ircarceaoísiv úrcó 77]; 7CoXuxcapícg xat xtvauve5ov TeXeíwg
eccpavtc0-7pat, örcep vilIv 6TCEpLcpav6a-roc7oq el'iyev.hq eepxono x6ptoq Fe4)p-
Ttoq 1..tiyaq 117Tc9ecpvtxoq T71c, al'iOevTiceç MoX8o6Xaxíaq xat Otirro'CaEXTO;
¶05 el'ise6SCTTC;CT011 XOCI ixXatucpoTkrou xat xptaTtavtxco-c&Tou at'Aiv-cou
nerccrig MoXao6Xocyja4 Kupíou Kupíou 'Icoávvou BaatXeíou (3oeß6v-ra,
To5 xa-c& 1Tveikta uto5 7ceptTcoOlyrou -ri¡g 4.1.6v p.eTpt6Trycoq gpont Dzícp
xat ..;)?(;) TpcoOetg Mou?4101 obteíatg aandevatg xat devaXktaatx 31-
0pcov civaxatvíaat °cirri) xat xa?aoircíaat xat xaToc-cdt' at iv T rca-cptap-
xtx:ij 7cepte.o7t xat 1.t.eyaXet6-rirt xat aTaupo7rlytax6v óvogeaat xat
aLróvol_tov xat a6TOMO7COTOV ebToxaTacrTripat li,v11.1.oaúvy a6rco5
8tylvexet xat TCov yevm6pcov xat Telív a6rcoi5 xaTayop.i.vm xat i8e-h01
xal Tcap& u...eTpt6-rtFoc: Tuxe"Ev -cob' ipeToir) aircoi5 xat aTaup6v
tep6v Xv.6etv xa-rde T6 a6v10eq ixxXvia; xat -regat v Totq 0.ev.e-
Motg Tor) ispoi5 (3-hp.a-r(4 a6roi5, To6Tou xciptv -2) ve-cptóriq .11116v Ti.,v
at-rimy cdnoi5 To5 Ipxov-coq cb-coagap.ivl gt-c' etíXoyov oi50-av xat (Pap
()eq.) yp&pet ro 5 TcapóvToq xat &rop vE-roc vnveúl.LaTt &yícp
yvdy.-ri xotvij GOVOaLXY) Ti.JV rcapaTux6vTcav lepon&-ccov depxtepicov xat
67cepTílik)v Til)V iv &-rícp 11-ve4ta-rt dcya7rryce6v o6tç dcaeXcp6v xat au?,
XetToupy6v tva 1.teTric T6 rclyvi5vat TòV TC6CTpLOCpX.LAV a-caupòv iv -c6,)"
tep6"..) (3-h¡LaTt TO5 vao5 a6rcoi5 T-71ç Havayíaq auv-i)063v iepeLiv

xat devaxatvtaOrilvat airróv xat xaUon-ctaijvat xat arcpercta0Tivat,
et-r) xat xa).oZTo doT6 Tot,' vtv xoct d T6 &E.* ,T6 veT6xtov aim') Tor)"
Àyíou Tecyou, 6 as6decrlitoq va64 IllavayEaq [Lou Tca-rptapxtx6q
<STOW polrymocxk, akóvotLoq, aircoaicrrroToq, dexaTalróc-riToq, doCOCTOCV)71)T0q
xat 6Àwq livE7T1pioccrroq -rcap& rcavT6; 7cpoc767cou iepcoplvou XOC1 XOCCX05
xat Tot; xa-r& T67Tov torrporcoXETou IlpotX&6ou To5 'r vtiv MeXe-cEou
xat;iv 1.12.717m-0 c, Ten n 1.1.6vov xa-c' T.T) xa0' .11[1E4 Tot; XptaTor,
gey&X.y] ixxX7rría 67coTayijq xócptv xa6tdeptov 6x&aaq aixa xat oúaiv
gTE p ov tLixpt xat 66oXot; pm] t.t.oveuo [Ay ou év rjS TOi.5 1)1..te-cipou
irocrpocpxr.xoti xavovoeoii 6v6p.a-coç xat 1.teTircevra rcarptapx&Sv,
6íxptq oi) 6 ifpuoq irct si¡g yi5q depope:c, [1.4) ToXpLvToq TOOVTE50eV TO5
xaTec Tórcov to)TporcoXí-cou pollec6ou xat iEripxou 7TOLT p Locpxmoír,
xat iTipou Ttv6q ivav-ctwOijvat nept To6Tou xaTec Tt e2aeX0dv kv al'iTi;)
Tii;) a-cauporcutaxi;) vacT) xat xa-carca-ci)aat xat ivoxXijaat Tor.q iv al'.)-ccli
7caTpEiat Tot") drytou Tápou xcci .1-t--7)crat Xot6e7.v gE aircelv noX6
6Xíyov xat 7CocLaeticrocr, aino6ç xat ,0tXrilaat xa0' Ot0V81) TLVCC Tpórcov
xotTa-c&Eat iv 'it' Eaío,c gouata met .r][.tteLaoct iv pexpeL dcpyíaq &auyvcfxrcou
ACTE PATRIARHICESTI REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULUI 289
Tç cipzcipcocr6vIlg ot6Toi3 x.cd, tepoxrúvlç xoct rcoccasEccç TCpocrixolkr%

xoct c'rccpoptcr(loi5 cicX6Tou xoct ccEwvEou Toi3 rcapóc ,9-eoll TO 5 nocvToxpec-
TO p0q.
"OTe xpeEcc yivocTo ixxX-io-LccaTLxijq TLvog 67toupyíccq ij )(ad ispe"cg
t_LucrTccycirrEocg xcct zeLpoTovíacq XCCI. 7C pocnalasb) 6 xctra Tónov c'cpxcepiúq
6cpeEXic bcTeXio-cct, ITÓLVTGC ecpxcepocTLxa aízo: Ti¡g iipot; cruv0p6vou
iyxoceLapúozcoq. Tcç Tc7)v TCO'CVTCOV 6tPi noTe pouX-10sEl 8Loaiksocc
T6V CrTCL ponlyLocxòv ctircóv voc6v Tijq Ilocvocytocq, T6 1.,LeTózcov 81Xocai)
To5 Zcooaózou Tcfccpou, xcet ávocTpitinct, xoct crxecvaccX6v TL s,eyeZ.pcct, xoct
c6yzuoiv TINGC xoct .1[..LEocv xcct Pakv, 67ToZoç Olv p.,Lxp64 plyccg,
viog yipcov, /pxow '71 xoct dbaoq, ispoy.ivog xcct Xcctx6g, 6 1AV c'epyòç
fr:a-cco -L-7]; ispcocr6v1q cc6Toi5 xott 67c63Lxo TE,Xe4 xoceocLpicsec, 6 8i eccpco-
pLaylvo nap& Oeo5 vocvToxpecTopog xca xoc-rt¡poy.ivog xcd, ciccruyxcápro;
xoci, Àotoq t/e-ra D'ácvccTov iv Tiji vi3v ccic7.m xoct iv T6:3 12.6?AovTL xoct -cup,
irocvccaoq xcct 67c6acxo 7c&croccc, Tcaq auvoktoci% xoct 7cceTpcxcag c'cpcaq
xoc T ocicovícp ávoceip.ocTL.
OESTo.4 ecnicplvdcp.e,Oac. siq aLlvexij eccrcpiXecccv xoct gvaz.LF,Lv
TC&VTCJV iyive-co xat T6 7cocp6v T3jç -hp.,6")v [LeTpL6T1Toq VtatApávaLg
auvo8Lx6v crLyyLXXLc7)aiq ypc'cRuc xoct ircia601 T6.:) eipv.,Livcp ai6ccallicp
XOCi GTOCu ponnlytaxiT) oc6Tc7.) VCCC1Sr5ç 110CVCCyfaq 1.Lou xcct seccús.o5
TO V ?,,,T) sLOCTEXO5cnv 6aLOYCciTOK 7COCT pEiaL 'rob' Àytou xcct
Zcoo86zou Teccpou 705 KupEou inic7)v XpLcrso5 xoct clreirri)pog
'Ev g-ret crunlpf.cp zt,),LocrTc7) iccxocrLoo-rc7.) Tecraccpcotocrrc7) TpETcp, [apt 1643

Nos¡/6pEcp, EvaLxv,c7.)vo; acaixecT%.
t Hccpeivcor.;, EX6cp 0E05 ecpxLercí- t Co AxLovocç Pcc6pLI1X.

axo7coq KMUTCOTLVO urcaecoq t '0 OLArarrrouneaso4 11cc6pLip,.
Niocq Pc4c% xoct oixoutLevtack t CO BippoEccç 'IcoccvvExtoq.
7cocTpLecpmq. t '0 AlkLvou 'IyváTLog.
t CO clipccxXiEcq 'IcoocvvExcoq. t '0 XEou Ilccp0-ivcoq.
t CO XxXx06vog Ilocx4Log. t 0 (DocvccpEou xcct NeoxcapEou E6-
t CO 'AapLocvouTc6Xecug IlocpOivcog. 061_,Lcog.
t CO Topv66ou MccxcipLoq. t e0 7cpd.ylv lIccpov4Eccg BevLocylv.
CO Movet,L6ocalaq Ne6cpuToq. t CO Apui:vou7c6T,e64 PccßpLIIX.
t CO llocXocciLv IlocTpi5v Oeopecv-ig.
Condica nr. 1. p. 405-406
19
Caterisirea lui Meletie al Proilavului. <1655>, Octomvrie, in-

dictionul 9.
'IwayvExt.og ()col:). apxLerci.axorcog Kovcrravrt.vourróXewg, Niag
Pe)p..7]g xat otxoul/Evt.xóg rcarpthpmg.
"Exacrrog Core, -reLY taicov xarop6641.4.raw xoc g7Capouraá6er.
xed. ártplag TCX/poilra.t, ov yap oryro.)g to-zup6v rcpóg Cerc68er. t.v cl)g
6 retív tatov iX&CSTOU rcpc.(Eco)v gXeyzog. AoLrcòv xat 6 xpwarizag IIpoY.-
Meletie Xet6ou MeXi-rt.og, 1-71g Istaq atavoi,ag xtvo6p.evog a.) 12.6vov
xtep6cog, &XX' arcX6g xpLarLava") píoy gAox6Tr. 13t.or5v, avotxstov
gpyov paíverat. rcerrpaxd)g. 'A7csÀO(1)y yap clg v Te6V 3OCCAXLX6SV xpt.-
-c-0(6)v xat kroypacpt ivavría cppovirrag, gyypapoy auvi0E-ro
raacrróv 6EXXou rrpooxfyrcou róv oixetov accvet.a-Hp rronlady.Evog, (I)g
8550ev 7TXVWCFCCq Tò Zpioq -rò 6cpea6p..eyoy, xat cpcopaeci.g rE xat
iXerzOef.g, oi)1 p.6yov raacrroypeapog, (Da& xat 4)g ivay-ciog rijg 1.3Eag
mirror)" 67coypacp91g, o6x 6M.yr1v atcrx6w)v, navrt r reiSy ápv.spiwv
-rcpooirpLtin rdcyp.00TC. "00ev verp1.6-rrIg v tie-rec rcEpt mirrip
tepFig ri-ov clpxtepiov auvóaou -ròíy iv ayí.q> -rcvs6p.arL clyamir6ív 411./ZY
ci.aeXcp6Sy xat cruUevroupy&v, xara róv sixocrov rpE-roy xavóva rijg
Kap0ayini cruvóaou, Xiyovs-a xcera XiEtv ircEcrxorrog .1-7) irrco-
ypmcpY) ivavrt.oLp.evog ri¡g bortn-ria0o) ixciewe 4..ocpoptou
xcci. invs partpiou aLróv róv .31.00alpeivra Hpolar'cßou MEXi-rtov, xcci.
zatocç zeD,EcrLy 6p.oXopfrravra rcercpazivat rò -rotor/Toy arenritLa, xmErcep
aLa aup.6ouXijg Oacov xx rç ckpzt.epoys6v7lg iy6p.v1cre xat -ròv »p6voy
-r7lg ircapxf.mg -cairqg cirrypaorpkocre, 1-re ricrrò rajVtiV XCA eig L' g
mi)-ròv tLiv McXért.ov 1.1.ovaxòv árcoxaXenicrOar. xat kv T&EEG SacycLy laL.T6sv,
g-repov ak x.,poToyym,., Tj brapx4 cbrpoxpt.p.arf.o.rog.
'00ey elg gvaeLELy iypeccyri kEevezOcZaa ittre a6ro3 é'vvop.og xmOmf.-
< 1655> pcolg tolvt 'Ox-roißpf.ou, tvaLx-raLvog 0'.
Dositei al Ierusalimului, NopAxil cruvaycoy-h, cartea a 4-a p. 117-
Alegerea lui Gherasim la mitropolia Proilavului In locul

Meletie caterisit. 1655, Octomvrie, indictionul 9.
ACTE PATRIARHICE$T1 REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULUI 291
'EnE1,8i1rç CcytteTcfc-r/q 1.s./Tporc6Xemç poacißou xat 'IavoripEou

anpocrraTeúTou vetveco-7)q, 6ETE 'CO5 Lo oeyrej.) ótpxLepaTeúovTog MeXETEou
xa0aLpkcset. TeXe xaliono6X7106vTog, 67TtcrOcv cpaíveTaL iy Ty) xafiat.-
piact. airroi5 're( xXlillaT ocirro5, oE 7C0CpsupeOfrrEg apztepik
npoTporc:-4 To5 7CCEv Luncfc-r ou aL06v-roo xat aecnT6T011 TO5 obtou-
1/EvExoi5 naTptecpxou xupEou xupíoo 'Imavvt,xíou, etcrhX0op.ev Tc7)
nIXVGinTy vaq) Tor, p.eyaXo licipTopoq nwpyi,ou Tot)" TponaLoy6pou

:tat 4,4rpouq xavovtack n0C7)CrátLEVOL ilq ixXoyip npoackcou TO ecpx
paTsi5ovToq iv aikft), 7spc7)Tov ply iO4.e0a Tòv ciarATaTov ispottoveczoLq
xat nveup.aTtxoT,g xúp l'epckar.p.ov, s.15-repov ì Tòv ispott6vaxov xòp Gherasim
Tt1.2.60eov xat TpETov Tòv Espop.6vazov xúp KúptAXov.
"00ev stq gva4tv iypácfnl xat Tex óv6i/aTa ocirciiS v xat xaTecrTp6-
07)aav TiPe Ti;) lEpc7.) xedatatt. Ti¡g To5 XpLaTo5 Meyó0alq 'Exx?oloiaq.
"ETer. 'OxTo.)6pEou, EvatxTtiiívoq 0'. 1655
Dositei al Ierusalimului, NovExi) auvotywyh, cartea a 4-a, p. 118.
Demisia lui Ioanichie al Proilavului dela scaunul mitropolitan.

1743, Septemvrie 24.
`H TOCTcet,v6-r% itLi7 Epò 7co?ao5 gzoucroc axo7róv ilauxeccat xat
Tòv CacpáytLovaxcdIpuzov pEov 1Tpò 7-coXXo5 xoci. 7cpò rcavT6g ópeyo-
I./1.'1 &de Tò yílpaq Roo xat amp.aTtxilv auvap.Eav, aLa rcicq
xcapLxecç rceptaTeareLq Toi2e napaTetvacra Tew crxo7C6,-caog xatpo5
na.pacrx6vrog, Tò Tdaat, axono4tevov gytvev eig 7rkpaq xat .gxßacr.v
xca otxeía f3ouX7) xat yveom, p.7p3evòq Pr.cfCOVTO, o68' 6'0,k%
xpetag xaTercayoixqq, TcapaLToiktaL 1581 Tijç inapxíaç 1.too Ta&rqq,
npòq Ti)v cicroyckrip Toi3 XptaTo5 I.Ley&Xlv 6xxXvIrEav -6.);
ap)(Lip(AXSiinq [J.01), int úrcocrx6,ael. 'rob' p...067co-re tte-ravoijcrou -r7lq
7c cc p oúcrqg -1/V611.1q ROU lizTacrrijvat., etg voi3v avaXaßei:v inap-
zEag cpavTasEav xoci. ttvigrly g6.4 61v V.OL TÒ Oeóç xapEcrotTo.
'Ent TO5TO y6yove xat rcapoilso'c v.ou burc6ypapoq xat bcrcppoE-
Ticrroq a.60af.peTo; napaíTypt.g.
ZenTettßpty 1743
Ò 7cpdYilv llpoaáßoo 'heavvExtoq
Condica nr. 4 p. 72.
19.
Alegerea lui Calink la mitropolia Proilavului n locul lui Ioa-

nichie demisionat. 1743, Septemvrie, indictionul 7.
'1'55q aytordc71g tLYIT porceaecot; Ilpoacfcgou xoct Top.ap66ou d7rpos7a-

TE15700 V.ELVdfCCrqq, &TE TO 5 iv OCint cicpxtepaxi6ov7og x6p 'liaavvLxtou
18E40061" xat dc6tota7ov 77apaí7yrtv 'r6'rç notalcravou 8tec 7E 76 yïjpo4
airroi5 xat 8L1 76 Aicear. 76v -ho-6xt.ov xat árcpecyllova filtov xat pouXot.-
plvou Toi3 Xoucoi5 &qyypozácsar. xat atavikraL 76 67c6Xotarov 77Kcjç
1r05 iv 'hauxto,c xat rircparloa6v-n, xot08.og (1v71.xpò cpaíve7a1,,
ot iVT0630CC iv Kcova-ramvourc6Xet. iv8rH.Lotiv7ig o-uvx8eXcpot ápxtepitg
Tcpos.po.rqj xat «ad« 'ro i3 TCCEVOLyEttnáTOU XCCi, cre6aal/L0yrkrou 111.4,6ív oc6-
0iv7ou xat airórou, 7o5 oixouttemor, noc7pacpxou, xuptou xuptou
Neocp&rou auvitcriA6v7sq iv TF+1 TCGCvabrrcp Tcarptapxcx4) vacT) 705 Ccytou
iv86Eou iliyaXotacp7upog recopytou 'ro ti 7ponaLocp6pou xat Lirirpoug
xccvovtxk TCpo 60,61./2%0ot eiq eiSpeo-Lv &Etou xat app.o8too npoo.677ou,
ro ti c'cva,KotAvou 7C0LIJAwnx-hv pcfc83ov 751 1.orpo7c6Xecog 7a677)q,
rcpc737ov ieip..e0a 76v 6o-tdyrotrov gyocv nporrocr6yxaov 79); ciytaq
Calinic 705 XpLcrroi3 Meycikr]q 'ExxX10-tag iv tepoliovecxot4, x6p KoOatvtxov,
pov 8i -còv tepop.6vaxov Maxciptov xat yov 76v tepolAvazov KoOat-
vmov, c1v xat 71 civeN.La7a xarecr7p601 iv 74S8e tepc73 771g 1.yiaq TO 5
XpLa7o5 Meyealg 'ExxXlcríaq xd.)81.xL.
1743 ,acl)(i.y', iv plvt ZE7Trev.6pf.ou, Evs,XTLitIVOq
t O Kgtxou 'Avavíaq 'ixo3v xat CO Tpocrceoi3v7oq 'Avavtac,.

74)v yv6valv TO 5 X00,3a1136VOq t
x6p Kai\XLvtxou. tCO Zocptag "AvOLI.Lo.
t Co
Oicracaovtxylg gxov t CO Mapmetocq "AvOl+Loq (?) gxwv
xat 731v yV(.41.7p 'ro ti áytou xat 7hv yvd*olv 'ro ti 'Ayx6pag.
xaíccg x6p KaXXtvtxou. t CO Aépxow ZN.LovilX i'xow xat
t CO Bippota ' Iwaxitp. i'xo)v xat 7o5 MicrmAptaçÒp
yv6trqv 705 nxotnag Pplyoptou.
xòp Osoxkirrou. t CO Zo.) oxya0ourc6Xecoq Oeocpcfcvlq.
t CO Kp.h7r)g regattzoq.
ACTE PATRIARHICESTI REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVOLUI 293
Demisia lui Calinic dela scaunul mitropolitan al Proilavului.

1748.
ell -ccaceLvIrow ptircouacc. TÒ Ccatívoccov xoct clxußkpvIrcov TT];

anccpxícq ¡lot), obc 13ouX-.7) xcc. yveop.-n, nocpowro5p.oct. ccú-r7ig rcpòq
ecytccv occd ieptiv aLvo.3ov, xoct sijq Ccpxcepcoaúvq4 p.ou &rd.
ixXiEcti "Cciv cZEEcog ockijq rcpocrrla6p.svov xclp.è -re p.etvoct aeúeepov,
clvevóxXvcov xoti cixotTaCirnyrov To5 xpiouq sijq ccirci¡g ircccpxícq xcd.
-rijg Taív aocveccrraiv ric7ccwriicreo4.
"00evdç gvasíEív lybe-co xoct i8601 rcocpoi5crec [Lou oixel.o0ak
xcd c'xßteccr-mq bacppccyccrp.b.ol p.ou 7cocpcdripcq.
,cc4.1"Ox-rcoßptou 1748
CO 7-cp&rp.) Ilpo'iXecßou KoaXívtxo; Pe6occot
Alegerea lui Filotei la mitropolia Proilavului in locul lui Calinic

demisionat. 1748.
T-7K tieri)ow trryrporcaecoç IlpoOvlßou closporrroc-ce&cou acocp.v.veccr%

dc-ce Tor) ccircf) Ccpxtzpatreúov-roq xòp KcOat.víxou 7cccpcdrircv oixeco-
006) xat -Ccßícurrov TGOVIFCCIAvOU xccek clv-c-cxpò cpcdve-cocc, -11p..e7."; ot iy-
-coci30oc Ko3vcr-cav-ccvourc6Xec ivalti.o5vre; cruvccaeXc,00t clpsztepetq rcpo-
-rpont xcd. Scaei.o -c05 rcavocycorrecTou xoct cre6occrp.c0oTcfc-c0u itSv ocú-
Okvrou xcd aeaTC6T011 xoct oixo4tevcxo5 Tccx-cpcdcpxou xupíou xupíou
KupDaou auveccreX06v-ceq Tíj.) TCGCVCT67CTy IttrrptocpxLx(7)cjS To5 Ccyíou
ImeraolicipTupoç recopylou xcd t.lnYpoug xocvovcxecg npo6c0a6p.evoc eig
eiSpecnv )(at bcÀoyip app.oalou npocrc'orcou T05 CcvcoKoplvou 14)v dcace-
pouctacip 7spoo-ccccríocv Sijq ircccpzEoc; Tcc6-r7lq, rcpErcov ply ieép.e0oc -còv
ciacdyrwrov ispop.ovecxot4 xp :1:4160eov, 8e&repov ..còv ciacdrrocrov Filotei
tepop.6vccxov xiy KccXXívt.y.ov xoct TpETov Tòv 6cytkroc-cov tepop.6vcczov
otúp 'Ayecrccov ir)v xcd. Tex óv6p.oc-coc xoc-cecrrpoSOrpocv 'COE -ccT)
x4)&7..L -c-7]; Cc),Ecq Tot.; Xpca-ro5 Nleyea-flq 'ExxXlcrío:g.
ESTC-cep.6pEou 1748
t '0 KataapsEaq flapOivr.oq ixo)v Te ócytou 'IxovEou 'Iwaxetv.

xat yvditilv To5 &.yEou NLx0- XOCi TO5 Meo-YHApEaq xòp Fp/-
1.01t3eíacq x6p FaßpuhX. yopEou.
t CO Aipxaw Eap.ouV. gxcov XCCI, CO Muralmq "AvOLI.Loq.
yvWv.aq ócyEou Ì-Ipa- '0 6,sui.,...T.f.xou
xXeíaq xòp repacrítmu, Kuíxou CO Me0151.tylq 'ApaivIoq.
xúp 'Ayala°, XcOutla6voq xòp CO Moo ALoyúcmoq ixtoy xat
'Icoavvt,xtou, To pv66ou xòp 'Av- Tjcq yvd.w.aq Toi3 Te &yíou
04Lou, KpiyriK xòp repacrEp.ou xaíaq xtlip KoOatvExou ;tat Tot)"
xat AapEacrnq xúp 'Iax66ou. tiyEou eozperecXcav xòp Acopo-
t CO 4:13.0Erc7m)v xat Apey.aq KaX- Oiou.
Myczoq gx.cov xat Taq yvktocq Toi3
Alegerea lui Daniil de Side la mitropolia Proilavului in locul lui

Filotei caterisit. 1751.
'ETCELaii jorkiTcfCTI trirp67mXtq Hpoi:Xotßou mat 1'otLap66ou

limey cbTpocT&TeuToq XOCt dC7TOitLOCVT0q ZOC.1 atza yvlatou cipzLepiwq Te
xat TcoLvivoq, 5.Te To5 iv od.yrif) npoapxcepaTeixsavroq ilhXoOkou xaOat-
picret, navTeXei: Tijq c'cpxLepax76v-gq at'yroi5 cruvoacxek xaOu7co6X106vToq,
ix7TTc'acret TE XOCt eccpacpicset. Tijq iEp0CpXEOCC Taú11q, (14 ecvaEtou Te xat
empocrcp6pou TC&VT-fi ecvacpayivToqthaceEayuyripi xat st.oExlatv oc6,-.7)q,
aoMou Te xat ec7caTee6voq xat 7rapa6ckTou TiLy iyypeccpoaq
noti¡craL xat cpuXáavoroq iyrc6crxecty 0CliT05, 61.7 évexce xai airck
iocuTòv inteauvoy xat intamoy TeXd4. xaOatpicset xaTicrricrev, 11(.1.eZq
oi napeupeOivreq ivTana v KCJVCTTOLVTLVOO7C6XEL auvaaar,00t dcpxLepdq,

TcpoTpurrhxod ad4 Tot)" navocymyrecrou xat GE6OCCTACaTáTOU 11(..taiv aL-
06VTOU XOC1 s..-7[6700 TOi3 obtoup.eymor, TraTptcipxou, xupEou xupEou
Kuptaou, auvem-eX06yTeq V Ti-p VOCCT) TOL ayEou iyMEou TcpocpilTou
Ilpo3p6p.ou XOC1 BOUCTLaT05 'ICO&VVOU XOCTet Tòv M7TaXaTeiv, xal cfrhcpout;
xavovExck npoßaX6tLevor, eiq eiSpecny xat ixXoyily (IEEou xai ercpp.oaEou
npoad)rcou TO5 tiVKOtAAVOU TV ápv.epaTLx-ip 7Cpoc7Taoiav xat atoE-
x-rlani TriK triyrporcaewq Talf)T1q, Tcpc1Tov !Ail? iOitLeea 'city TCOMEpWTCCTOV
ACTE PATRIARHICE$TI REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULUI 295
[ETC ponoXi.-rip Zíkg xòp AavvflX, aeórepov rely tepoty5voczov Me?,6rLov Daniil
xact rpírov róv tepolAvaxov Ocogiv.
"00ev siq gVaSIZLV XCd sqvc.--4 rv dcacpriXeLav, XOCTECITp601 XOCi.
6V6tICCCOc aórclv iv ri-pas r6,) iepi"p x6atxt, rrilg TO5 Xptcrro5 Meyo'cX7N
'Exxkag.
< recte /wince >. 1751
t CO KaLcrapeíaç Ilapekvto; gxwv xat yvdy...rp TO5 KgExou

Kóp 'Avavíou. t
COCHpxX.ç PEpecaLp.oq. t '0 Topv66ou 0e6cpao-
gzo3v xat yvdy.ip ro5 N/xotriaef,a; xlóp l'a6pt.1)X.
'Condica nr. 4 p. 148.
10
Alegerea lui Ioachim la mitropolia Proilavului in locul lui

Daniil decedat. 1774, Septemvrie, indictionul 8.
T-7); ecyconciT% mrpo7c6Xeo.x-, Ilpol:Xec6ou xat Top.ap66ou durpo-

CYTOCTE6T011 atoc¡Let.vácry] eíre ro5 clpxt.epare6ovro; xóp Aavvipt
ró Qv 6),cl...ter-Filmy-mg, 4)1./.64 of, kvalp.o5vreg auva8eXpoi cipxLepeZq
7rporpont xat Ccasía TO5 7COCVOCyLOYCÓCT011 XOCG cre6aop.co.)TáT011
aó0évrou xat aecr7r6rou ro5 oixoup.evLxo5 TrarpLecpxou, xupíou xupíou
Eap.ouV% o-uvuaeX06vreq kv TEp Tcavcrknrcp Tcarpt,apxr.x(7) vac7,3 ro5 Crtyíou
Eva6Eou veyaXop.cfcprupo recopytou ro5 rporcat,opópou, xat grirpoug
xavovt,xecq 7rpo6aX6p.evol. elg E5peaLv xai éxXoyip gíou xat ócptioatou
nposd.rtou, ro5 dcvaaeF,ap.kvou 7C0I+LCCVTLX4p pec63ov xat ecpxLeparodp
npoaracrEav knapxíaç roc61-71q, TcpiSrov ply kOkp.e0a Teo) navocry.;)-
rarov likrav 7rporroo-LyysXov r.35q ro5 Xpta-coi3 Meyákri; 'ExxXlcría;
x6p 'Icoaxeív, asórepov ì òv tepov.6vazov Ty.60eov xca rpErov róv I oachien
ispop.6vazov 'Io)o-hcp &iv xat rec 6v611.ara xar6arporrac kv rc7.)ae 1-4)
i.EpG) XCAXL ecyEaq TO5 Xptcrroi3 Meyeck% 'ExxXlcrí,aq eiq 116vci.kov
Xoc 8L-ipexij dccrcpcaecav.
,«,posi ifijVCC Zercrip.6ptov &7Cwrrecog . 1774

t co 'Ecioicsou Mak'scoq gxov xoci. Nowpópou.

Tecq yvd4Locg To5 órytou Hpcc- t CO Kk-riq - gxwv xoci.TV
xXe(o:g xòp Me0oSEou XCa yvd)p..7)v Tot). 111vou x6p Iloacstou.
Ilpoticrig xip MeXerf.ou. t CO Aipxcov 'Avotviaq.
t CO Kutxot, repecoq t "0 Clec-o-oaovíwlç bat/max)1v6q.
XCCG Tckq yvc'ol.tocq 'rob' dcytou Apú-
a-rpecq lIccpeeví.ou xoci. t CO Eáveyjc; OLXecpeToq.
cTcytou Beepvlç x6p MeOoSf.ou.
t CO XocXx-s]S6voq IlocpOivLoq g.xcov t CO Oi'gívnlq 'Icoocxc141. gzcov xoci.
xca -Lino yv4r.../v Toi3 ercytou 1\h- Taq yvd)liccq TO5 ayf.ou Notocto4 xu-
xop..i¡Sei,ocq xip Noovp6pou xca pf.ou 'Avetp..ou xoci. ecyi.ou
'rob' ercyf.ou 'ASpcocvolyrcaecoç x6p Ecqz.ox6)6f.ou -,s6p Neop&rot).
1.1
Alegerea lui Chiril la mitropolia Proilavului in locul lui Ioachim

decedat. 1781, Aprilie, indictionul 14.
Tç (3cyt.ureer% trtyrporcaecoq llpoackßou empoo-rocre&cou Lava: Lveta7)ç

&rcTO5 cd.yrrl CcpxcepccreLacorrog xi.4) 'Icoomeì4/. ix-rk-
acarroq xoct. Tcpòq Tacq ocicovf.ouq [Lovecq [LETC01-cdcv-roq 44,274 a ivaiwt.o5wreg
crovocSeXcpot Ccpxcepaq rcpwrporry) xcct Ccae4 TO5 TCOCVOCyCCOT&TOO xcci. cre-
ßocailtanderou iSv cc60iwrol.) xoct. SecS7C6TOU Toi3 oixoutlevcxoti nec-rpacpxou
xupEou xoptou 1726pLi1X auveX06vTeç iv 'sq.) TCOCvainw noc-rpt.ocpxotcT.)
vocc7.) Tot; ticyíou ivagou tLeyocXot.cofcErupoq recopyí.ol.) roii Tpwcoccocp6pou.
xoti. 4,ilyoug xocvovmdcg npo6ocXX6p..evot. eig ei;peacv xoci. kxXoyilv CcEf.ou
xaci ecptLoStou rcpocrd.wcou TO5 &VCCI3E01.11V00 TV 7GOL(.1.0CVTLX-0 pecSSov
xcd dcpxcepocrocip npoaTcustocv '6N torporcascog Tccús-71q, rcp&rov
Chiril OOC -ròv ixrce)rcerov tepov.ovóczocq Xp 1.(6pt.Uov, Se&repov
76v cIep6Osov xca Tpr.Tov s-òv Achupimov ov xeci. Tex 6v6p.oc-roc xcc-reaTpcAl
Tc7.)Se Tc7.) tepc7.) xd)SocL Merfa7K Tor) Xptcs-ro.ù. 'ExxXlcd.ocq eig
vq.Lov xoct Solve-4 nccp&crroccnv.
781 'Ev tret crwrolcp xacocrv.T.) irc-rcexoaLocncT) óyamIxocr-cii) 7Spdrup,
xa-rec p...7]vcc 'AnpfAtov imvegamq Sex&-rtlq
f (0 Topvóßou KcOa(vLxo; gzo)v víou xat To13 ayíou flpax)-)N

xod Teq yvd)1.za; -coi5 ricyíou xi)p 'AvOi+Lou.
cl-IpaxXeíaq Mehatou, Tot; ecyíou t CO Et.01.)pv-% IlpoxónLog.
NLxotrlasíaq xi.)p MavrEou, Toi5 t CO XparrLavourróXEo4 eIepetkía;.
ayíou XaXx7I86vo; x6p t '0 BLV.)-1; repeary.oq.
12
Alegerea lui Partenie la mitropolia Proilavului in locul lui

Chiril, care a dispArut din eparhia sa. 1793, Februarie, indictionul 11.
Tijg ayLorrecrIg 1.).-)Trpo7c6Xeo4 Ilpoadc6ou dcpxLepocTLx-7)g npoo-ra-

(stag 4.oLpoLo-tiq xat noXi) Curpocrras-e6Tou aLogieLvcicrylq, 6E're
Tot) iv ocirLt dcpxLeparLxc74 TcpaaTallivou KuptXXou dccpavok yevotLivou,
.teZq of, iva.m.L.05wre; ecpxLeper,q npo-rpont xal dc8eía T05 navayLoydc-rou
xat ae6acquoncfcTou 11111;.ív aLeivTou xat asarrlyrou, -c05 olxoutLevLxoi".;
na-rpLeepxou, xupíou xupíou Neopirrou, auveX06v-reg v Te;) 7CCCVG6TCTCp
na-rptccpxLxi;) vacT) Cfcytou ivaLSEou ÉlEyoaol.apTupog recopyíou ¶015
TporcaLopópou xat 4r;p3)ou xavovLxckg npoßaXXI4LevoL siq etSpeaLv xod
ban*, ácELou xoci ercp[koatot) npoackcou T015 ávaasEopivou cicpxLe-
pa-rLx4r) npocrraatav xat noLtlavTLx-iiv prißaov s5q ayLoyránlq Taíyrylg
Irirporcasoig, TcpiiSTov 126 ieiv.E0a Tòv 6aLerra-covrcpoyroo-l'irtaov xòp
llapOivLov, aiírrepov ,a)v xoci Tpt-rov 1.6v HayxpecrLov, (Iv 'sec Partenie
óvkm-ro: xocrecrrp601 iv TcTias -cc7) tepq.) x6aLxL ayEa; -r05 XpLatot)
MerfOolq 'Exx)oicríaq elg atalvex51 gvaeLELv xat 1.1.6vLp.0v 7rap6co-rocaLv.
'Ev g-ceLo-o)s-lpícp xa-ca i5jvot CleßpoueLpLov &TCE,ve[Ellaecoq La'. 1793
f CO KaLcapetag rp7ry6pLoq gxo)v CO "Ap-L-)1; Max&pLog'ixo)v xat

xocl-ck yv6¡.t.a ercyíou cl-lpoc- yvd)1.).7¡v T05 Ccytou Xoc.X-
xXeía; xupoi") Me0oStou xat To5 wrIa6voq xòp lepevlou xact
dcytou NLxoplacíaç xupo13 'Ma- ckyEou Hporiç xi)p 'AvkLou.
ya:goy. '0 MeXevExou ACIAITL0q.
f CO Kl4Exou 'AyercTaoq, gzo)v xal. '0 "ItL6pou Nutypópoq gxon
Tag yvd)p.ag Toi5 ócyEot) 'Epic:mu xat yvcmv Toi) aytou 'Ay-
xupíou Ealloui)X, ayíou Aip- xvicXou x6p 'Io)axelp. xat To5
x(i)v xupEou repacríp.ou. ayEou Becpv.1; xi)p (1)LXoOkou.
Condica nr. 9, p. 43.
13
Alegerea lui Calinic la Mitropolia Proilavului in locul lui

Partenie inaintat la scaunul Dramei. 1810, Decemvrie, in-
dictionul 14.
Ti5q ayr.coTcfc-rqg RTposceaewg Ilpoaócßou xcct Tollapóßou CoTpo-

crocTeírrou accc[Lecvceccrig, &re
TO5 ccircT) clpxcepaTeúovToq xòp Ilap-
Oevíou Stec xavovcxiiiv 4pcov xoct auvoar.xi¡g ixXoyg lieTaTeOgvToq xat
srpo&ßacrOévToq eig Tóv .8-p6vov Tijg CcyccoT&T% li.lTposc6Xeco4 ApectLag,
ivavLotív-reg Ccpxcepei% srpoTposer) xat c7c8sE* To5 scavocycaracTou
xat (seßocap.ccoTecTou iwitív cci)OivTou xoct Searc6Tou Tor) obtoutkevoco5
scocTptApxou xupEou xupEou e Iepeplou o-uveccrsÀO6VTEq iv Tc7.) scavaiscTcp
scaTptapxtx(7) vaq) 'rob' iiyEou éva6ou tleyocXot/ApTupog Pec.opytou To5
Tpo7cacocp6pou, xoct 4,cpouq xavovmacq scpoßa)aótievoc etç efSpeacv xal
ixXoyilv c'rcíou xat Ccpti.oatou scpoadyscou 'rob" c7cvaaeop.gvou Tins dcpxcepa-
TLXip scpoaTccaíav XCa TCOLIJAVTLXip páßaov Tijg ecyccoTkrIg gxeEvslq
Tpo7c6Xecoq, scpcliTov uÀv 06[LeOcc Tòv ócrtATCCTOV vtepop.ovo'cxoce; x6p
Calinic Ka?0,,Evmov, sEíyrepov Tbv ' IcoavvExcov xoct TpíTov Tòv Espayetv.
xat óvey.ccTa xcT Tpc)O v Ti.,)ae TE..) ispq) icc2cxE, Trijq cfcyEag
Tor) Xpccrsoi5 M. 'Exxkvíaq etg aclvex.7) gvaert,v xat v.6v1.1.t.ov scapoec-
GTOCO'LV.
1810 'Ev &cm cscovipf.cp xr.),.tocrrc7.) ?)xTaxocscoaTi;) s.xiTcp =TA pli]voc Ae-
xkv.6pLov, &Yç xec-r1 TeTcfcp.r/ g.
t CO Kubtou Maxecpcog gX03V XCEt Taq yv4.0cg Ti"ov TZOLvLepordruccov

yepóvTcov Tot') Te cfcytou KaccrapeEocq xi.)p OcXoOkou xoct 'T05 ayEou
'Ecgcrou ;dip Acovuatou.
t CO NtxotElastacq 'AeocveccrLo gxcov xat Tecg yvckkocq Tv 7COCVLEpCbT&TOW
cruvaaeXcpc.e6v TO 13 clytou `HpaxXsEccç xupEou MeXeTEou xcct TO 5 ecyEou
Xcax-06vog xupEou Fepoccsítiou.
t CO NocaEocq AccvtilX gxcov xcd. Tecq yvd.y.ocq TOU "CC ócyEou Aépxaw xat
TO5 ecyEou Topvóßou xúp MaxapEou.
t CO Accpíacrlq HoXúxocpscog gxcov xcct Tag yveotLag Tv scavcepco-
TCCTCJV cruvaaeXcpiLv 'rob' Te CcyEou Apecp.ag xupEou HapeevEou xat
Cryíou 'Ayx11.)paç xupEou 'IcoavvocEou.

14
Alegerea lui Calinic la mitropolia Proilavului i Dristrei, aceste

douà eparhii unindu-se intr'una. 1813, Aprilie, indictionul 1.
'Enecaii 6cytkyrócril (17)-rpentoÀcç ApúaTpag xoct .h TcapocxectLivr)
ocú-cf) Ccycordc-rr) irrycp67coMq IlpoaCc6ou atitlecvav it,cocporxrat, dcpxcepa-
-cm* ircccrxicPecoç &Ts TO 5 p..ÉV iv 1
Apúcrrp* dcpxcepoc-ce6ovTog xòp
KuptUou ix TEA/ breÀO 0 UCSWV XOLL pLx6n, 7CE p LTCETEGWV E tg eCXXO aCCTCO 1!)
ávocxwAcrocv-cog Temouq, 60ev iTcccrrpoc,oi] a?yr(p' dc3i5vaTog -cot; X0 LTC° 5
xcd, eccrúttc,00poq, TO5 8i iv Tc7.) flpoacfc6cp x,p KocXXcvíxou t.1.41 auvoylvou
eaceX0etv o68' dcv-rcXa6écrOac aú-L-5;, edg a,6Xou in..ccoOeícri4 xat
ixXaocrceEccq 8c' v úrcicrri) empompcoccrp.6v, xoct taLov dcpxcepia
'rob' Xocrco5 dcauvatoiricmg, ivweeccri;Sv ai eig (limy TEA. 815o -cotí-ccov inap-
xci5v xcc-rex npóvocav 1-.7)q ixxXlcrEaç crllVTEXECYTL34 -rT) ecrcacToup..ivil oct-
rSv xoct cl)ux,cx?) oixovovia Te.,Sv iv ccirroci% eúcreß&Sv xat
ópeoaei cz.)v xpccrTcav&ív xcct tLe'rec TV ivoxrcv -ròv rgío3g 7C pocrnry6p,evov
iTa41-roucraiv LZç oi évalt.coi5v-reg apxcepenk Trpo-cpont xoct c7c8eír* TO 5
Tcavaycw-rciTou xat ae6cccrilcurrecTou .hÉ.A.CJV CO50ÉVT011 XOCt s.crdyrou -coti
oixouv.evcxoti rca-cpcc'cpxou xupíou xuptou KupDaou cruveccreA6vteg
kv s-6,S 7C0Cvairc76,3 7COC'CpLCCpX.LX4) VCCC1) Tor) cicyíou iva6ou ileyaXop.cfcpTupog
rec.opyíou -co5 Tporcoccocp6pou xat grirpouq xavovcxecq Ispo6o0,6[Levoc
eig eripeo-cv xoct ixXoyi)v gEou xat Ceptkoaíou npocrWrcou Toi5 civocaeo-
12.6vou TV cipxcepocrucilv rcpocrcacríav xcct Tcot+tocvorty-ilv pc'c68ov ricycoa-
-recriq inyrpo7c6Xecog Apúcrspaq xoct Ilpoac'cßou, coy i06- tLiv
p.e0a Tòv óaccio-ca-rov iv iepop.ovecxot4 xòp Ka2Oívmov -còv xat aeute- Calinic
peúOVTd. zp-qua-cíaccv7a T-71q ecyíaq 'COLI Xpccr-coi3 MerfOolq 'ExxXlcríaq,
pov k Tóv 'Aeavo'ccrcov xat -cpí-rov 'CÓ1) l'Erry6pcov, v xat 'sec óv6t.ca-ca
xapO v TOe tep4) xe'Acy.c ayraq Toi3 Xpccrsog MeydOolq
'ExxXvríaq elq anlvexil i'vaetZcv xoct /16V(11.0V 7CaplaToccrw.
,oco)Ly' xaTá p:7jVa. 'A7CpíXcov iTccve[4:reo.4 a'. 1813
t '0 1.(4,xou Kcovcr-rdcv-rto4. TO 5 dcyíou Ncxopl8eíaq xupEou

t '0 XoAx6voç repeccry.oq gzo3v 'AOavacríou.
xoct Tag yvd.y.aq Tc7)v navcepo- t '0 Neoxaccrapeíaq MeXi-ccoq.
Tci-ccov xat cre6aCr[LLOYCÓCTWV ye p6v- I- '0 (1)aocaeXcpeíaq AcopMeoq
TOW TO 5 'CE dcyíou Koccaapeíaq gxcov xat yvd)tro -ro i3 aytou
xupíou oztlaoOiou xat "CO5 cicytou Aipxo)v xupíou l'ErNoptou.
`H paxXeíaç xupíou MeXe'ctou xoct t '0 AcovIkcoq.
t '0 'ArzcácXou ra 6 pc.)5X. t `to I'dcvo u :cat Xeo pa; re pcfcacp.og.

t tO Ecgourcaecoq MeXiTtog. t '0 'AyocOounaecoq Acovi)acoq.
15
Alegerea lui Antim la mitropolia Dristrei i Proilavului

/ocul lui Calinic transferat la scaunul Didimotihului. 1821, Martie,
indictionul 9.
Tç ckycorreorlq p.vr purcamq tiCrT poq xat lipoact6ou arcpoo-Tdc-

r&rooScocp.ecveccryK 6'cre -rob' iN 0(.61 cipxcepaTei)ovTog x6p Ka)ac-
vtxou pzraTeOivTog )(ed. 7tpo6c6acr0ivToq 8c8c xavovcxi.o'v tkcpcov xoct
auvoacxi)% baoy-71q elq Tòv 0-p6vov -61% ercyco.)Tec-ry]g p..)1Tporc6Xecoq Acau-
p.o-ret.zou, 11[2,64 ot iv8)1p.ofivreg o'cpxcepeZq npoTpo7r5 xat «ad* o1.).
navayccaTecTou xat cre6acrp.conciTou p.6.)v ai)06vTou met aZO7C670
oixoup.evcxor) naTpacpxou xuptou xupEou I'myopíou, auveX06vTeg iv
TCOCva &mtg.) ncc-r pxmc7) vocq) Tor) cicytou ivs6ou p.eyaXogpTupoç
reo)pytou Tor) Tponacocp6pou xat tirilpouq xocvovcxk 7C po6ocX6p.evot, elg
e5peacv xoct ixXoyilv xoct apt.co8i.ou Tcpory67-cou To5 clva4ovivou
T?vp xLe p cur Dcip, TcpoaTocaíav xat nocp.aVTL)Civ pec68ov Ccycco-dc-nN
cciy* 1.1.7pon6Xecog, ccov ply iOi4c.e0a Tòv navcepdyraTov tnrpono-
Antim AE-r/v rcpdylv Lso[LoTetzou ecy0,7L-1,6v dcaeXcpòv xp "AvOtp.ov,
pov Tòv 'Huatav xat yov Tdv 'Ayocedcy-reXov cT)v xat Tdc 6v6p.a-roc xoc-re-
aTpd.)01 iv TcT)8e 'rj kp xcLacxc ecylocg Tot) Xpurror) Meyeav; 'Ex-
Oarríaq eiq gv8ecF,cv aclvex.7) xoct TCCC pcfccrcccaLv Ovcl.cov.
1821 'Ev g-rec aco-roíci) ,acoxa', xoc-r& 1.c.7)vcc MecpTcov, ivatxTcc7.)vo; 0'.
t '0 Kocusapetaq 'Icoavvi.xco gxo)v xat Tacq yve.)[cocç Tiiív adoccp.i.o.)v
yep6v-rcov auvocaeXcpclv Tor) Te ecyt.ou 'Ecpicsot) xòp Acovuoiou, Tor)
IcyCou clipaxXetaç xòp Mae-clot), TO Cfcyíou Kuíxou xi) p KonaTav-
Tfvou, Tor) ecylou Nocop,laeEccç xi.)p 'AOavacrEou, -rob" cicyEou Nococíaç
xòp Maxaplou, Tot; ayi.ou XaXx/a6vog xi)prplyoptou, Toi5 ayto).)
Aépxcov xi)p I'mopEou xat Toti ecyEou Oecso-aXovf.xlq x6p 'liocrílcp.
t CO Topv66ou 'Icoccvvi.xt.oq gzcov xoci. yv6ply 'roí3asßoco-viou soya-

a.Xcpoi5 rEcyCou 'Aaptavou7c6Xso34 x.upíou AcopoOéou.
t '0 KocXXívt.xo4.
o cp ícc4
t CO Nov-ro4 Atovúato4.
t CO Oepo-caow Aoclicasz1v64.
16
Gramata patriarhului ecumenic Antim care Calinic al Didi-

motihului (fost al Proilavului), despre o veche datorie &Are fa-
milia r6posatului Teodorachi Rizo. 1823, Septemvrie.
"Avey.,o4, iX6cp ()ear), apxLe7cíaxono4 Kowatavv,vouneazo)4, Nkoc4

P6(.1.714 xat o Ixou tLev Lx64 Ilwrpuipmq.
Ìspe'LnotTe (1.7]-cponoV.Tcc AcaulloTetzou, úrgpv+te xoci, gocpxe Po-
8677,14, 6:ytcp irve6tucv dcyoorryLi ecaeXcpi xat Wasvcoupyi T714 IH.tiLv
lizrpt6-circo4 xòp KAXtvr.xs, zecpt.4 st.1 aor, xact pvt mxpez Oeo5.
flept TEiv MotavoN X6yo? rcpgeo)4 'rc7? xcadc xoupok [Leyc'eXcp Xo-
yo061-n, xoci 6Dao-ce aot gypoccpev xxAoc xoci, aot X6yotLev,
xotrec -còv npoyevvIvov auvoaLx6 T6p..ov, ircetail ircapzía aou ocryrr)
Térocx'roc vs.trrépc:: TcfcEet xoci Te-ramévoc XIX.G 7C pocratcoptalAvcc
iy Ty) Tcget, -rocú-rti yp. 1500 .7.714 auv4leou4 7G pcfcecog, Tex 67col'oc ávil-
xouat .111 ivaec7)4 ixotícrn poct.u.Àío -ro5 [LC( xotpi.-rou Cleoao)pc;cxr] Mot),
gXocße 'nap& -r54 iep6'cy1764 aou yp6aLoc xDacc, xcci TO: vocno-
Xer.cpOLProc. Atec Toko XOCTa. X6yov s,xodou xoct rows's-0 -col%
7CE01. 8ua-ruxi.ocv -Lij4 apocp..aEcc4 cdyr7]4, cicMoc4 o5cry)4 Wou, &xpf,01 auvo-
8tx6i4 et'aoyov, va:adxrn4 &rt. Tcpó4 plOstaccv pccp.af.ocv -ro5 tz.ocxccpí-rou
Oeoacopeoct) yp6aLcc 200, * ro. &ocx6aLoc, xoci. T005TOC xca' ixxX7pcmarmipt
auyxasTi6ocaLv aca s-hv xouptxip neptaToccrtv, 6Scrre auproso306aL
p.e'rec T(.7.no npoao0év-raw xaf.o.w ypoo-kov, 6Xcc yp6atoc 1200.
rpcfccpovre4 oiSv ivre)a6tie0oc xcci TccepayykÀovIv ros, ercp.oc órcoi;
Xeck4 -L-3v TUX poi3csocv GUVOaDetp intcrrokhv, cppov-cicrn4 cicvunsp-

OkTo4 ;tat vac ioc-rrocr-reíkn4 iv Tc'rczet 7-cpb4 41.6c4 Ttic elpvgva yp6atcc
200 xv..-ree 1-41v auvokdp C7r6cpccaLv, s,a v3c, 8o06o-tv el; Tip Elpig.,.6v1v
ivaeik gzouaav <papAiocv 7cpòç Tcapap.uOtav -6); 8ucrruzícq .1-1g xat

-co5,1Xotno5 met 1] isp6T-Ig o-ou eotaTaVyrirroç 7cept To6-rcav
xcci Ilt.tetq ciirrpaccypivoc Tc7)v ivozVlaeons.
05To) ycveoaxaw, rcof.-r]sov, iXXXVFLCUSTLX6.4 ypc'ccpovTe4 rcapoc-
xeXeu6p.e0a ;cat p..31 CDacoq.
H TO5 IDeo5 pcg xoc rò d'osecpov gXeoq p.e-cerc ie p6T-IrTkaou.
1823 ,cccoxy' Eemrep.6píou C.
t CO liCOV6TCOTGVOUTG6XE44 X(Xi iv Xpta-rel.) aeXcpk.

t CO 'Ecpiaoy Max&pLog, iv XpLaTc7) dcaeXcp6q.
t CO KI4bcou Mccreatog, iv XpLatclí ecaeXcp6g.
tO Nocol.olasEaq llavecpcsog, iv Xpurrq) claeXcp6g.
t '0 Aipxcov 'Iepeplag, iv Xpca-rcT) Sc8eXcp6q.
t CO Beppotag Me06.3coq, iv XpcaTc7) claacp6g.
t CO Eeppv XpixravOoq, iv XpLcrrcT) dcaacp6g.
t CO Ep.Upyr)ç Ilatawq, iv Xpta-riji claeXcp6g.
t CO Myra-iv% KoaXívczoç, iv Xprati;) CcaeXcp6g.
t `0 'Ayxúpag 'ArceecyysÀoq, iv XptcrT4S ócaeXcp6g.
t CO Ilpor,xovvilcrou Koapig, v XpLa-rcT) cic3eXcp6q.
KGC.Tá Minfl kog, EeTcTelApíou t' , iaTákr) i-r6pa óp.oi.cc avo)-

Oev auvoacx.7); 17CLCSTOY* 7c* -ròv p.-ryt-ponoXts-v pixrrpoc4 ;cat II poi:-
Xec6ou, ataXocp.6civolia0C 7re pt airr6v TELv X6ycp 7TpecEecoq s,sopivaw xat
óTL iv -61" -ccfc'et. -rccú-r-n dui Tvrangva yp6ar,a 1500 clAxovra aua-
-ruz't cpallaía To5 [taxapí-rou IDeoacopecx7) Pf4ou xoa invrecT-couaa 611.
8Lec 1-05 ivekpp.ou icp6pou TOO, yépowrog ayEou 'Ecpkaou, ia6-
Naccv aim?) T'h cpat./.0,4 inTax6aca rcev-rhxovTa 12.6vov yp6aLoc va icc7co-
aTeD91 gTr. 7-cpk ccú-ri)v yp6aca -rpcocx6aLa xat T005TCC Wee ixxXlaccea-rmilv
auyxocTa6ccacv xat Ilecrvre,ccv -ro5 iv0épi.tou icp6pou 'roo xoct ytvovTac
act yp6ata zDtcoc TGEv7p-ra.
Condica nr. 15 p. 1.2.
17
Gramata patriarhului ecumenic Antim &Are mitropolitul Dristrei

Proilavului Antim prin care i se cere sà achite imediat o
datorie &Are màtu§a. lui Melahrinita Gh. Schinas. 1823, Sep-
temvrie 30.
"AvOclioç iXicp Oeor) dcpxcenícrxonoq KCJVCVLOCYTtvoun6Xecoq Niaq

Pc.1.1q ;cat obtoup.evcxòq IlaTpcecpralg.
Ìspdyra-re prrpono)&ta ApLcrrpaq xat IIpoOdc6ou únip-ccIle xat
gE ccpxe navTòç napaaouvecßmq, v etytcp nvelStLaTc clyanvri acaeXcpi
xat auAA roupy v c-ov ve-rptlyrrymç, xòp "Ave, xecpc4 etr)OL
tep6nrc xat elpim nap& &oil. -
'Evepavtaffirav Iltdv acnò vipoug únepoxmoil 86o óvoXoytat aou
1:8tac yeypogivivac, viv e"Ox-roApEou ,cccoxce ypoakov ivvia
xcMcicacov xat Tpcaxoatcov óv6v.aTc sijq 0-eíaq croo MeXaxpcvt.raag
Tecopyíou ExoLvei, è ypoatcov xaícov int 1-4) taf,cp óvótlav, 705 CC6T0i5
'roo q 'IoyMou xe', ix Tc7.)v ónoEcsiv cpatvowcaL iczcpkril.civoc ix -6w
61.,coXoytaç TiLIV ypoatcov 9300 yp6ata nivTe XLMeCaeq, Tee &cap: eivat
nepacrtgva 6nca6ev sijç 6oXoyf.ag etq sLo xovalPaa XOtt bt7CC66VTCJV
vivouacv ócpetX6v,eva ix TiBv 18kov aou ótLoXoycetív yp6ata niv-re
xacc'caeg -rptax6aca, imam vac cbramoi3v-rac inclAvc,4, t.teTac
Teiv 8cacp6pcov ainclv xaTac Tdv nepcxXeceqiev6v GOL Xoyapcaapliv xat
veac-reu6p.e0a a'reverra-rcc Cori) elp-vivov únepozcxóv pipoq .3,3, vac
Got ypectigovev vac -rò iEocAlicrng eq.LeTaekcoq.
ALec TO5TO ypecymereq at& T.7)g napoúcnw iwe'ripaq 7COCTptocpxr.xijç
intcrroV*, ivTeXX6v..e0a acpoaprog Ty] tep6-LiTrí. aou xat invderroweg
napocyyaXoviv croc, 6Eva cino5 Xec6ilq napotiaav [lag nepc-
xXecovivcov tam -c.clív tatcov aou óvaXoyciiív, vac npecnç Tck acaúva-ra au-
..t iEcmcovotrilcrn 6ncog suv7)071g Tin) el pv..civino noo-6-nyta Tot")
xecpcaccíou ypocrícov TC6VTE xatec8m xat Tptaxoaf.cov. xat Tee
8co'ccpopa aús-c73v xaTax -ròv 7CEIX7C6VEV6V GOL Xoyaptccav.6v, vac -ca icaro-
crreEkn4 ecnpocpacríarox xat xcooptg únepOéascoq xat acva&a.7)g xoctpor,
7Cp6; Tòv i'veept,cov gpop6v a-ou ae6c'cap,cov ypowra lycov T-
cp6crou, sLa va soeikEN eig eirvivov thpoç. Ilept -r7)ç Kopki-pecoq
Tc73v bíanpcov 'canon), dc8eXcpi, npinec vac xaTa6ócknq cppov-aa xat vac
únepaycovcae-Tig, gileXXe vac aTaX07) intrOsq 1..coutinastp.)1 xat
vac Tat napaXecßnX -rc7)v xecp6v aou xat vac 15noastç 7)1.)ecv únipoyxov
nkr]pv ttouvitaacpcyci8txa xat TC0a0X67CLOG, 1..té 6Xci<6.1v sijg insokh4)ect)g,
xat iveavreúcsallev int X6ycp TO5 6-cc 0-aecc; ótxoXouNaecg el; sip
int-rarv iijç ixxXlaíaç xat &v AO j acnoa-r.oA To5 [Loup-coc-
Gip).
IIp6aexe Xocnòv xat acycovíaou veTac crnou855q at« vs, Tck iEocpAcr%
xect vac etaac acvdrcepoc, no'ccnw vol.LF71q xat -s)121,aq xoti, vac ecnoae(E-IN xat
xoc t6içircaX10e1SovTot; el; Tó úrcepoztxóv F.6.pog, öTt nepcgveTat

Cot OTEXECTI.LOLTLX1) a ou ecrc6xptat;.
`H sè To5 0E05 zecpcq 1-LET8C Ti).; lep6TrIT6; crow
1823 ,acoxy' Zen-re/J.4E0u X'
'0 KcovcrravTcvourc6Xeco; xat iv Xpccrrell &8eXcp6;.
18
Alegerea lui Grigorie la mitropolia Dristrei i Proilavului in

locul lui Antim ,care a pàràsit scaunul s6u. 1836, Noemvrie, in-
dictionul 10.
'ErceLai) trarp67coXL; Aplfxrcpaq xoc H poadc6ou
exyLo.)Tecs--1
LLVV cirrpocrTetreuTo; xat acomireco; 7cveutlaTcx-5;, áTE

ai) 'Tor) iv airrY) rupoapxcepaTelkravTo; xòp 'AvOlf.Lou cpuy¡j xplaap.ivou
'tat Taeov ecvaxcopirravTo; xat Cacov.axpuveivTog ecrcò oc?yrijq,
o/ ivawo5v-reg dcpxLepe74, rcpoTPoreh xoci etaE4 T05 rcavaywyrdc-cou xal
adocap.ccoTecTou 111.1.65v ocúeévTou ;tat aearc6Tou, To5 oixoullevcxo5 TCCC-
T p LO'C pZOU xopEou xoptoo rplyopEou, auveX06v-ce; kvTel') I.LeyciXcp cruvo-
atx(T) TiLlv HaTptapxelcov xat tirhcpou; xavovmacq 'TCpoßcxX61.LevoL el; eti-
peaty xat ixXoyilv cgLou xat clp[Loatou rcpoo-d)rcou, To5 ávaacEov.ivou
acpxtepaTLxilv 7zpocrracoiccv XCC1 TCOGIJ.CCVTLXip pc't6aov Tr1"; acyterrárt];
OiOoc Tóv rcavLepdrcaTov met ,Ueo-
cc&-r-rjg 1./.7)Tporc6Xeo.K, rcpi.i.STov
rcp66X1Tov 1.4.1TporcoXE7v rcpkv Atvou, cruvecaeXcpw,4 acycomòv
Grigorie iv XptcyT(T) xp Pply6pLov, Tòv ixer.cre iv et8et. TO7C07 p1T05 T6C1.4
ataTeXicravTa xal eiJapecrrirsavTa xoLvc7.4 Tag ircapxc&TaLq xpLaTtavot;
xoci. aLa xotve4Sv aircc7w ecvotcpopv &Eccvnlobrra, (30v Tbv Hapeivtov
xat yov Tòv if.w xal Tac xaTecrcpc'o01 iv TiPe Tiil
x6aLxt T; acylaq To5 Xpccrro5 Meycal; 'ExxXvríaç el; gvaeLEcv 34.1vex-7)
xal rcapecaTccolv v.6vy.ov.
1836 'Ev &et. crorL-Ipi,cp ,oLoiXe XCCTÓC NoitL6pLov, inLvegascbq L'.
t `0 'Ecgaou repecaLtLoq. t CO KI4Exou "AvOctioq gxcov xal

t '0 `HpocxXeftg ALovúci-Loq gxcov ,rhv yvd)[Eriv To5 acyloo yipowroq
zat Tip) yv61.2.1v To5 cre6cccrto5 Ncxop.7)aeía;.
yépowco; 6.épxcov xupo5 Pep- t '0 CoaaaeXcpeía; llavdcpeTo;.
tLavo5. Condica nr. 14 p. 287.
19
Scrisoare adresatà lui Grigorie prin care i se comunic6 c6 a

fost ales mitropolit al Dristrei i Proilavului 1836 Noemvrie.
Ìspd.)-ra-re pyrporca.Z-ra Apúa-cpaq xat Ilpoacißou, xòp Fply6pte,

gam) yvcocrròv T-T1 ripxLipcocrúr) sou öTL 7ckt)pocponedaa 1181 4) ix-
xkicría TV rcav-riXij c,ouyip xat -còv Cacop.axpLatr.òv ¶05 X00, np6-repov
cPuxpori xcd, óctr.eXotig cpaviv-coq cEg arcaL-rouplv7p cipxtepa-rodp
inEaxitIn.vIg ircapxíaq airc71q Apíicrrpaq, 'Avetp.ou, gAaße auyxp6vcog
xat rivacpopáv xoLvip -rc7)v i7capxLorri7ov xpLa-rtavcliv ixsteip.evor.
Tip xotArip airc.c73v elVapf.cr-claLv xat v eocpiXeLav, 4hv Caripocuaav nape(
iepeynyr6q crou iv -rc7) &acr-rht.ta-cr, -ri¡g inr.-rporct4g aú-r601. ripxtepa-
TAxilg aou s,.,prAq aLa Tiv clya06v -rp67cov sou xat oae-
&-Eag xat cppov.haEco; oAvtç aou, ioct-roisivTig xotvik xupLap-
70d1V &TCOICOCTáCIToccnv crou jircapxf,a, riTCOCITEiXav-ree; xat
7rept ako5 -rot.; als-hva-c.64 -rcov, yeyovòq -6]g a6-760L flacratx7y;
xpEaeo.K.
"00ev axeq,dy.evoL auvoktc74 xat i36VTE; -rò 7-cp66X1p.a e6Xoy6v
xat v6p.t.p.ov xat atíp.cpcovov eiq -rdc ixxktpLOCUT&Xec Tcpov6pAcc, iVEa6XCCIIEV
Ek Tip -roLaírrtp euroxatla-raaLv aou, fiTLq xai iyive-co 8Lck -rï'w ix-rs-
Xiaccùq xavovLx&lv 441cpcov, rcpo-np.7)06v-rog iep6-nr64 aou iv
Tc7) tepq) auvoat,x4) 67-co/Iv-Pg./A-a xat -L--71q &1st óv6p,a-cí crou
86crecoq Tor) útl.)1Xo5 pacramo5 pepa-riou, (!Scr-re xat ixxkilaLaa-rt,x(74
xat TcoXL-nx(7.4 c'rcveaeíxOlg yvilaLog xat v6p.Ltlog xupuipmg xat Tcveu-
pa-rtxòq TCoctdiv xat Tcpoardc-r/q -L-7)q ircapzEoc -caú-qq, xa0c134 airró
ypeccpollev ei8o7tocoriv-reg xat nErcot. el'AorktivoLg inccpxtoS-ratq sou
xpGCSTLCCV* st,e, -roi5 a-reaollivouflay, TCOCTpLocpxwori 4)11.6SV MCI CFUVO-
&X.05 ypecp.p.a-coq. Pp&povr xo sta Til]q TC0Cpoúcr14 Tra-cpLapxtx-7)g
xat auvoatx; ima-coMjg 7-cpo-rperce4e0a xat iv-reXX6[Le0a
tipernri. crou 6rco.K duco8ex6p.evog net.Olvícoq ixxXlataa-rmik
8owiva eevccXec6ng nveup.aTmip 8Loixicrw 77); inapxíaq Ta6-r/q,
oúxt im-rpont.xclq, Tcperrepov, eog rthaLog -ro5 Xot.noi5 clpxtepeòç
xat xupLecpx-IN ocirri¡q, ircr.o-xiirrirrat. p.e-rec V)Xou dtpxteparmoii -roòç
iv cdrry) caoripivouq xpLarLavok auvcpa& Tdr.g Osíot,g xat v6p.otq
xat Toa dusocrsoXmaT.q aLaxeXeúaeaLv, 6.31y6Sv otú-roúq eig 're Tcit rcp6q
IDeot; &not, xat ek Vic -rc7) f3acrasícp xpócra eúápea-ra, xa-rdc CcpxLe-
poc-cmòv xat 7CO!4LOLVTLX6V xpioc; crou xat rcpoïaTec[Levoq eiç 7s6caav ITVEO-
20
306 STTJDII ISTORICE GRECO-ROMANE
tumx-hv 'se zoti 6'uNX.Iv ot?YrWv xoLvilv TE xoci, tieptacilv 67:60eaLv xcci ecváyxYlv
aLccrwiiïv iv T.oú-rot,e; XOCI TcZ c7c7cocpatT7)TO: Trrjç rcpòq '1-v ixxkrptccv iv-
TeXoriq eúnetOctoc4 xoct úrcoToty.* aou xoc0-hxov-co: xal inocúEow Vairri5v
Tilv torrpLxilv co'rri¡ç etívotocv, xcci, ecyccei]v leyrc6A.01,v xat Av tizrec notpp7)-
ataq im-cuxEctv 1-7ig ixxXvnccanxijq ociyrilg évT6vou únepoccr7tíazo.4 eig
rcEicrocv xoLvip -r6v ircocpxLon6v aou ecvcccpepoilivlv ins60eatv.
'II & TO5 Cleoti - -
1836 ,caoXç" NoelApíou.
t CO KWV6Tetvrtvounaecoq iv t CO Nmo[1:18eftcq IlavecpsToq.

Xpttrriji cl8eXcp6g. t CO 14067% "Avetp.oq.
t CO 'Ecpiaou repc'ccrtp.,oq. t CO OaccaeXcpstaq Ilavecps-rog.
t '0 `11pcoadocç AtovúaLoq. t CO KU.% Koap.aq.
t CO Kubcou "Avetp.og.
Condica nr. 18 p. 194-195..
Gheorghe Hrisogon i Gheorghe
Hypomenàs din Trebizonda.
Gheorghe Hrisogon i Gheorghe
Hypomenàs din Trebizonda.
Multi învàIai greci, originan i din Trebizonda, au teáit In tara Hrisogon
in secolii trecuti, unii ca profesori, altii ca medici, jurisconsulti confundat
sau clerici. Seria lor Incepe cu Sevastos Chiminitul, directorul cu Hypo-
menas
coalei domnesti din Bucuresti (mort la 1702), dupg care urmeaz4
Teodor Simeon, Gheorghe Hrisogon, Gheorghe Hypomenàs, loan
Hypomenàs, Lazar Scriva, Partenie Metaxopol, Anania, Cuzano
etc.
Gheorghe Hypomenas i Gheorghe Hrisogon tràiesc pe la in-
ceputul secolului al XVIII-lea, dar dupà obiceiul timpului indi-
candu-si numele numai reeopyLoq Tparceo6vrtoq (Gheorghe din
Trebizonda) au fost confundati de biografii lor, i astfel unele
amAnunte din viaja unuia s'au atribuit altuia, unele opere lui
Hrisogon s'au atribuit lui Hypomenas, ha chiar din acesti doi
Trebizondini unii biografi au fäcut trei, iar altii numai unul. In
ceea ce urmeaz6 voi cäuta disting i SA' afät paternitatea
operelor, care au fämas dela ei.
Gheorghe Hrisogon.
Gheorghe Hrisogon din Trebizonda (red)pywq Xpocreryovog
TpocrceWprrLoq) fiul lui Teodor i nepotul lui Sevastos Chiminitul, a
fost profesor de filosofie la *coala domneascA greac6 din Bucuresti
si director al coalei ca succesor al profesorului Marcu Porfiropulos
din Cipru. Printre elevii lui Hrisogon a fost i Cesarie Daponte,
care pe urm6 s'a legat cu prietenie de fostul sàu dasc61 dela care
angra cele de mai sus, precum §i cele mai insemnate date despre
viga i operele lui '
Cat timp a functionat ca profesor i director al coalei dom-
ne§ti din Bucurelti nu e ounoscut. .*tim cá Sevastos Chiminitul
a fost director paná. la 1702, cand a murit §i a fost ingropat in
mândstirea Sf. Saya din Bucure§ti 2.
Pe Marcu Porfiropulos din Cipru 11 nume§te in anul 1703 fost
director al Academiei din Bucuresti Auxentie, fostul mitropolit
al Sofiei, in cartea sa: Eeturiveia Coto2oveta eig Te( Irectívta vacra,
Chesarie Daponde, Kazdyloyog larogock d$tUoyog -aro xa0' Aueig mita-

ztadvrcov i7rta4ucov Pwaaion, (Catalog istoric important al Grecilor cari s'au
distins in timpul nostru), publicat de Constantin Erbiceanu In Cronicarii
greci cari au scris despre Rorndni En epoca fanariotd, Bucuresti 1888, p.
87-227. Despre Hrisogon vezi tot acolo, p. 204-220.
2 Inscriptia de pe lespedea lui mormântald, In care se dd data mortii
1702, 6 Septemvrie, Duminicä, a fost facutd de loan Comnen (doctorul lui
Constantin Brancoveanu), care in alugdrie si-a schimbat numele in Ierotei
si a fost ales mitropolit al Dristrei. Inscriptia a fost publicatd de Con-
stantie, Patriarhul Ecumenic: Kcovarairclov A' roí). eme) Etvcdov &Algo?,
Harguipxov Kcovarav-ctvovnascog Btoyea(pla xal avyyeaTal al adoaoveg asS6-
61naav tina gsoacLeov M. 'Aetotox2govg (Biografia i operele märunte ale lui
Constantie rdposatul patriarh al Constantinopolului, fost arhiepiscop al
Muntelui Sinai), Constantinopol 1866, p. 353. A fost reprodusd: 1) in P.
Triandafilidis, 'I/ ev H6v-cci.) ianvosil 93v24, 4-rot rd Hontxd, (Neamul grecesc
din Pontul Euxin, adicd Pontica), Atena 1866, p. 189; 2) in C. Sathas,
NeoeLlnytx?) Tt2o2oyta (Literatura neogreac'd), Atena 1868, p. 377; 3) in
Andronic Dimitracopulos, '000,5600g Èadg, (Grecia ortodoxä), Lipsca
1872, p. 166-167; 4) de Minas D. Hamudopulos in revista Patriarhiei ecu-
menice 'Esod.natacrctm) 'AMOsca, 1 (1880 1881) p. 171; 5) in Epaini-
nondas Th. Kyriakidis, Btoyecuplat TCTIV TóaneCoartog xal Tijg neel
xdvaç Aoylcov (Biografiile invdtatilor din Trebizonda si din pdrtile vecine),
Atena 1897, p. 68; 6) in Trifon Evanghelidiq, Ìccro2ta yrjç novroeij:
Teaasofozog (Istoria Trebizondei pontice), Odesa 1898, p. 252 253;
7) de Constantin Erbiceanu in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 27
(1905) p. 144; 8) in Hurmuzaki Documente, vol. 13 (1909) p. 409; ca ine-
dia' o publicd acum in urmd N. Iorga in Buletinul comisiunii monumen-
telor istorice, 24 (1931) p. 155, cu greseli de citire i fard sà observe cd.' in-
scriptia e in versuri.
Inscriptia aceasta a fost imitata de alcätuitorul inscriptiei puse pe mor-
mäntul lui Castrioti, in care versuri intregi sunt plagiate; vezi inscriptia
lui Castrioti in C. Sindulescu-Verna, Biserica Radu-Vodei din BucureVi
(extras din revista Raze de lumind), Bucuresti 1930, p. 18.
GHEORGHE HRISOGON DIN TREBIZGNDA 311
(Explicare si slujbd la tärnosirea bisericii), Bucuresti 1703, p. 4

din introducerea nepaginatd. Cine a fost succesor in directia
dupd Marcu, care dupd mdrturia de mai sus se dd ca fost director
la 1703, nu se stie ; la 1708 Marcu iscdleste ca martor la testa-
mentul lui Gheorghe Castrioti: ,r7)q v Bouxouparrícp oci)Ovrax-7]q
crzoXijg atacfccrxcaog c,caocroc,oíocq Mc7cpxoq 6 Ii6reptog Ilopcpup6nouXoç
tap-ruq 1 (Marcu din Cipru Porfiropulos profesor de filosofie la scoala
domneascd din Bucuresti martor) ca profesor nu ca director al scolii.
In corespondenta sa cu Hrisant, Patriarhul Ierusalimului,
Porfiropulos iscdleste Mapxoç i pomeneste de dascdlul Gheorghe,
sau ii transmite lui Hrisant respectele lui Gheorghe al doilea dasedl 2.
De sigur acest Gheorghe al doilea dascd1 e Gheorghe Trape-
zundiul Hrisogon, care stim cd pe atunci era profesor la Scoala
din Bucuresti, iar primul dascd1, adicä director al scolii era insusi
Marcu, care din zisa corespondentd se vede cd refera.lui Hrisant
amdnuntit de mersul Scoalei domnesti.
Cd. la 1715 si 1716 la coala domneascd din Bucuresti func-
tionau impreund ca profesori Marcu Porfiropulos i Gheorghe
Trapezundiul ne asigurd o notità de pe manuscrisul 1731 a mând-
stirei Sf. Ecaterina din muntele Sinai din care reiese cd Hrisogon
a predat in anul 1715 in 5coala domneascä din Bucuresti exercildi
la Gramatica lui Lascaris, iar in anul 1716 exercitii la Epistolarul
lui Coridaleu, pe &and Marcu Porfiropulos in anul 1715 in aceeasi
scoald a fAcut exercitdi la Gramatica lui Alexandru Exaporitul 3.
Gheorghe Hrisogon a scris trei epigrame in versuri in greaca Opere

veche la cartea lui Nicolae Mavrocordat, Heel xaOlpaírran, (Despre
datorii), publicate la inceputul cdrtii (nepaginate), carte care a
apdrut in Bucuresti la 1719 imp.eXcío,cxoc aLopec'ocret Toi5 Xoyuinecrou
xòp FEcopyi.ou Tpan4ouv-rEou aLsacrxáXou -r7)g v BouxoupEcrciou ocúeev-
axok7N (cu ingrijirea si indreptarea prea invdtatului chir
Tucirlq
Gheorghe din Trebizonda, profesor la coala domneascd din
Bucuresti).
Hurmuzaki Documente, vol. 14, 1 p. 407, 409.
Ibid., p. 692, 704, 847.
3 Vezi P. Uspenskii si V. Benegevie, Catalogus codicum manuscriptorum
graecorum qui in monasterio sanctae Catharinae in monte Sina asservantur,
Petropoli 1917, tom. 3, pars 1 p. 172 si 215.
Tor) p.axapEou 'lidevvou Accp.ocax.r]voil; llapciaoaK CotpLßigrec-rq

¶-71Ç ópOoagou nía-radq, ve-rayXon-ncreetcycc Cud) Tò DalyLxòv el; TO
cluaoiiv npurpont 'Avetp.ou To5 i.E ' I67] ()tag nap& I' co) pytou Tp arc
o u y -c E o u, StacecyxáXou 771; kv Bouxoupeo-Tícp iX?olvtatriiq crzaijq &rd
r714 ocúeevrEocç 'Ioxivvoy Korvcrrawrívou Baca pec 6ou MTCpacpcoalvou
Pos66acc 1 (A fericitului Ioan Damaschin, TradiIiune foarte exacta'
a credintei ortodoxe, tradusà din limba elend in greaca populard
din indemnul lui Antim Ivireanul de cgtre Gheorghe din Trebizonda,
profesor la coala greac6 din Bucure§ti, in timpul domniei lui
loan Constantin Brancoveanu Vod6).
Hrisogon a intocmit i publicat in Bucure§ti la 1726, in limba

greac6, slujba cuviosului i purtatorului de Dumnezeu pdrintelui
nostru Stelian al cgrei titlu este: 'AX0X01JOEOL TO5 Oo-Eou xeci 0-cocp6pou
7cccrpòc 4.8v /-caLocvoi5 V5V -ró rcpc7rrov TúTCOK ixadilacc ávoac'op.canLV
SUM caocaLv xpLa-nccv6Sv, 8i xat 8topeWaeL Toi5 iXoczEcrrou iv
cncovactEotq xupEou r cco p yEou 'ro 5 Tp neo uv E o u. Hap&
-rob' cdacaLliondc-rou V ipii3aL, xupEou 7c0c7oFc E-rdicxcc 'rob' 'Icotco6ET7],
i puratorului de Dumnezeu
iv g-cst. ,octidxe 2 (Slujba cuviosului
Orintelui nostru Stelian, tipgritä acum pentru prima data' cu
cheltuiala unor cre§tini evlavio§i, cu ingrijirea i indreptarea celui
mai mic intre invätati chir Gheorghe Trapezundiul. La prea cucer-
nicul intre preoti chir popa Stoica Iacovici, in anul 1726).
Cartea fiind de o raritate extrem6 a rämas necunoscutà biblio-
grafilor greci. Nici E. Legrand in a sa Bibliographie hellénique, nici
Louis Petit In Bibliographie des acolouthies grecques i nici So-
fronie al Leontopolei, care a relevat lacunele operei lui Louis Petit
nu o mentioneaz6 3. Un exemplar, d6ruit de mine, se aflà in Bi-
blioteca Academiei Române.
Unele prosomii dela inceput ca i canonul sunt opera lui Mitro-
fan GrigorAs din Dodona vezi ' Axo2ovOta f. 2T §i f. 5? 4.
Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-

bridge 1895, vol. 1 p. 290, nr. 3236.
2 In 8° de 8 foi (inclusiv titlul); nepaginat.
Vezi 'Ene-tneig érateetag 13vCarctvcbv anov6Cov (Anuarul societAtii de
studii bizantine), 9 (1932) p. 118.
Cf. Mitrofan Grigorils, Cronica Tara Romcinefti, ed. de D. Russo, Bu-
curesti 1935, p. 4.
GHEORGHE HRISOGON DIN TREBIZONDA 313
Editia a 2a a acestei slujbe fa'cutà la Constantinopol la 1819

se descrie de Louis Petit 1.
In limba roman6 slujba s'a tradus de Filaret, Episcopul
In zilele Dornnului Nicolae Mavrogheni, dupà care s'a
tipgrit a doua oarà de D-ei D. Maria Eliad, dupà cum se spune
In titlul acestei editii (Bucuresti 1860); o altà traducere româ-
neascA, independentà de cea de mai sus a publicat Serdarul loan
Vernescu in Buz6u la anul 1840.
'Axaouenoc TO5 óry(ou iepop.dcp-cupoq Xocpcac'eparouc To5 0-ocup.ccroup-
yo5 crovTeOstaoc nocp& Fscpyoo c. o T p cc neouv í o u. (Slujba
Sfântului sfintit martir Haralambie, fácktorul de minuni, alcáluitá.
de Gheorghe din Trebizonda), Venetia 1748. Slujba a ap6rut in
foarte multe editii, descrise de Louis Petit2 . O editie a acestei
slujbe impreunà cu altele a dat C. Daponte, elevul lui Gheorghe
Trapezundiul, in Bucuresti la 1736 3.
'AxoXou0f,o: Toi5 (Z*0 I.Lo'crupoq 'Ay-reV4 TOU Kcovcrsotv-rwourraet

L7Tip Xptcrrori &OkhcsocvTo ira T5)q pocculeíaq Tori EouX-rEcv Mer.gs-, iv gTEL
are, aen-retApíou e', noqOacroc nocp& rspou 8 t, 8 oto- x o u
iv Bouxoupecrrícp crzoXijG Tor) Tparceouvríou (Slujba sfântului
martir Angheli, care s'a luptat pentru Hristos in Constantinopol
In timpul domniei lui Sultan Mehmet, in anul 1680, Septemvrie
5, alcAtuità de Gheorghe Trapezundiul, profesorul scoalei din
Bucuresti).
Slujba de mai sus nu s'a tiOrit; se allá inteun manuscris
al Academiei RomAne 4 (nr. 942) din secolul al XVIII-lea,
scris de Cosd. Copilul dela sfanta mângstire Coltea (f. 1r) La f.
11* citim: Tec TÉXVCC TO 1/6cFesupog 'Ayy05 iXeueepcoefrra do-a)
T-7)ç Kcovcr-rawavourcaeo4 gcpuyav elq Daztotv &ti 1.16crow xounxexacg-
Louis Petit, Bibliographie des acolouthies grecques, Biuxelles 1926, p. 269.

Ibid., p. 34-37.
Vezi loan Bianu i Nerva Hodos, Bibliografia romdneascii t'eche, Bucu-
resti 1910, vol. 2 p. 51.
[4 Se mai aflà i inteun miscelaneu dela mânästirea Lavra din Muntele
Atos supt titlul: ' AxoXou0La. TO5 ety(ou xod, vio u p.& rru poç 'Ayyek71 To 5 kv
K wva.ravnvourcam dzOkhcrocvrog 674 X pLcrso Zy g-ret, ,ceve (1680) iv [LO,
en-re1L6 plcp s', 7-71ç PccoiXeíceg -co5 E o uX-recv Maii&c, o0scc notpac T0i5
&coy xat btei: nerrpocre86x0yrav napóc rSv yep.6vo)v rç Oúyypo-

6Xazíac; Eepprecv p68a KOLVTOCX0CLVk e5p.evcliq xat ixp-weencrav ápzov-
-mg iley&Xot xat gVTLÇWL XCCI, eúTUZI,CF[AVOL xce. gC7Icrocv è ipívv xat
eú-ruztav xat arcéeavav vEtiadeía (Copiii martirului Angheli, fiind
liberati din Constantinopol au plecat In Tara Romaneascä prin
ajutorul capuchehaialelor 0 acolo au fost primiti cu bunä'vointä
de &Are Domnul Ungrovlahiei erban Voclà Cantacuzino i au
devenit boieri mari i cinstitd i fericiti, §i tr6ind in pace 0 fericire
au murit In evlavie).
Despre acest neomartir Angheli pomene§te i loan Cariofil
In Efemeridele sale'.
Un nomocanon care se p6streazä In manuscrisul Academiei

Române nr. 696 (297) 2 este compilat i tradus in greaca modernä
de Gheorghe Trapezundiul dupd cum aflgm din notita de pe fol.
241: AúTocc cd. 8La-cayal 8ston xat tepE6v cknocr-reacov, 6[1°5 I/el.&
TiiSv ixx?qcnao--rcx(6v a?yrcliv xav6vo)v t.te'reyXoyr-ría0laav eiq e7rk7p
ppecatv 8E,ck 7rpoo-ray7ic, -ro5 eúae6scrróvrou, útinp,o-rcfc-rou xat csocpon&T011
OtagVT011 xat Ilysp.6vog 7ccicrig OúyypoßXaxEag xupíou xupíou lo.acvvou
NtxoVcou 'AX<Ccvapou Bodaa, napec TO5 v cr7rou8aíotg iXazíCYT011
eco pytou T pane o uv -r o u, moccnccaou -ç b.) BouxoupEcrsicp
aiMevTLxi¡ç crxoXijq xat soúXou 7TCCITOTÓCT011 Tijq al'yro5 61)1X6-rirroq, xaTec
-rò zOo.ocr-còv inTaxocnocnew -rpLaxoo--r6 gTOg anó Xptcrro5 (.1.1v1
Matcp sIxoo-ry) (Aceste porunci ale dumnezeie§tilor i sfintitilor Apo-
stoli, impreung cu aceste canoane biserice0i s'au fälmdcit in
limba greac6 popular4 din porunca prea evlaviosului, prea
navLeponciTou flapeevLou XEou, trrycporcoXE-rou Aptías-ngd KCJVCTTC4vrt.vo úrroVv,

iScrrepov Si at.op0o)OF.T.cra nap& Toi5 recopyEou xcd dcpEcrrou SLaccaxciXou 7.71ç iv
Bowcouparcícp crzokijg -roi5 TpoureouvorEou.
'0 Oúyypo6Xaxtaç elVape.rog inL6e63:ta.
'0 Apúcn-qg IlocpOivLog inL6e6cctoZ.
vezi Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manuscripts
in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 179, nr. 1118
(1 34) 12.1
Vezi loan Cariofil, 'E9n1us91,6cg, publ. de P. Zerlentis In zlarlov rfig taro-
goefx aì ievaoyocrig hatectag Tfig 'E22.d3og, (Buletinul societatii istorice
etnologice a Greciei, 3 (1891) p. 301.
Vezi C. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceVi ale Academiei Ro-
mane, Bucuresti 1909, p. 435.
GHEORGHE HRISOGON DIN TREBIZONDA 315
tatului i prea inteleptului domn i stäpâ.nitor a toatä Ungro-

vlahia, Domnul Domn Ioan Nicolae Alexandru Vodà, de cätre
cel mai mic dintre Invätati Gheorghe Trapezundiul, profesorul
domnesti din Bucuresti i sluga prea credincioasd a Inältimii
Sale, In anul 1730 dela Hristos, 20 Mai).
Un discurs funebru la moartea fiicei lui Nicolae Mavrocordat,

care ni s'a pästrat In manuscrisul Academiei Române nr. 717
(457) p. 50-54'. La sfärsitul discursului p. 54 se dái ca autor al
discursului Gheorghe Trapezundiul, profesorul din Bucuresti.
Litzica traduce gresit cuvantul go[i.vE'roc cu sotia (lui Nicolae
Mavrocordat), pe cand domnita e fiica Domnului, de altfel si din
textul discursului reiese cà s'a tinut la fiica Domnului, p. 53:
priveste pe prea inaltatul nostru Domn, pe tatal tau prea iubit. . .
Este vorba de Maria, fiica lui Nicolae Mavrocordat, cAsktorità cu
loan Scarlat Cämärasul, care a murit in värsta de 19 ani si a fost
Ingropatil In manástirea Väcäresti 2.
Un discurs funebru la moartea lui Nicolae Mavrocordat care

ni s'a ptistrat In manuscrisul Academiei Române 717 (457) p.
1-5 3. In manuscrisul Academiei Romane discursul e färd numele
autorului, dar In manuscrisul 124 (f. 192*-193,) al Bibliotecii
Parlamentului grecesc din Atena 4, care cuprinde acelasi discurs,
se dà ca autor Gheorghe, directorul Scoalei domnesti din Bucu-
resti. Acest discurs Litzica spune cäincepe cu: cps.5 T -roaccú-
-nr p.eyákr]v, pe cand Lambros 6 spune cà incepe cu: eivepcanoq [1a-
-m6nm 6t.1.0L601. Cititorul nedumerit ar crede c6 e vorba de
alt discurs, ceea ce nu e cazul. Lambros dä ca inceput un motto,
care e in fruntea discursului, pe când Litzica, trecând peste acest
motto, d'A Inceputul discursului.
C. Litzica, op. cit., p. 462.
2 Vezi epitaful ei in E. Legrand, Généalogie des Maurocordato, Paris 1900,
p. 34-35.
Vezi Sp. Lambros, Kardloyog xcodixtor rij; 13t132toOlperig vig Bov4;
(Catalogul manuscriselor din biblioteca Parlamentului), in Nioc 'EU.nvo-
,u1,4tmov, 5 (1908) P. 307.
Sp. Lambros. loc. cit.
ewpytou Xpuao16vou Tpansouv-ríou, Hadyvta

Tcotri-nze: siq Tòv Ipxov-ra mcp.ccpcfccry¡v 'Icoávvilv Exocparov (Jucärii
poetice cätre boierul c'ämäras Ioan Scarlat). Supt acest titlu, M.
Ghedeon a publicat douà poezii In cinstea cgingrasului loan Scarlat,
un canon In cinstea lui Nicolae Mavrocordat si o poezie encomia-
stic6 la adresa lui Constantin Mavrocordat
Ni s'au p'ästrat In manuscris versuri encomiastice In limba
greacà la adresa Mitropolitului Ungrovlahiei Antim i diferite
povestiri Cu explicatia lor alegoric6 2, o interpretare a lui Criton
de Platon i interpretarea unui discurs al lui Grigore Teologal 3
din anul 1729, o poezie in cinstea lui Constantin Mavrocordat 4.
Daponte care a fost un elev i admirator al lui Hrisogon, im-
preund cu multe poezii de ale lui, canoane, versuri carcinice,
omerocentre, ne-a pästrat In Catalogul sàu istoric si opt scrisori
ce i-a trimes Hrisogon, precum i discursul funebru pe care Da-
ponte 1-a linut la Inmormântarea dascälului sdu 2.
In Biblioteca Parlamentului grecesc din Mena se pästreazä
un manuscris care cuprinde un dialog intre un pacdtos i Maica
Domnului, precum si un canon contra Latinilor 6. Autorul e dat
cu numele de Pe6pyLoq TparceoLv-rt.oq 'Aaoct,LET q,
aLaótaxoaoq rv bucr-rwovtxrov pc0.7n.tkraw -c:4; iv Bouxoupealicp
ccúeevrtx* crzoVijq, §i de sigur e Gheorghe Hrisogon al nostru dupà
cum aratà acel « mare dascAl al coalei domnesti din Bucuresti »;
dar si obiectul tratat In aceste opere corespunde cu Indeletnicirile
de predilectie ale autorului nostru. Numele de Adamitis nu e
cunoscut din altd parte.
Vezi M. Ghedeon, Ahnlyeta geoatcovtxijg iA2îirtx77g .7zot4occog in revista
Haevaaa6g, 1 (1877) p. 746-751, tras 0 in broprä aparte p. 17-23. Acest
canon 0 diferite alte opere poetice ale lui Hrisogon, pdstrate de Daponte
In Catalogul sdu istoric, s'au publicat in Cronicarii greci, ed. C. Erbiceanu,
Bucureti 1888 p. 205-216.
2 C. Litzica, op. cit., p. 447, nr. 705 (345), 4 0 5.
3 C. Litzica, op. cit. p. 452-453, nr. 709 (406), 29 0 31.
In manuscrisul Bibliotecii Parlamentului din Atena, nr. 47, 14, vezi
iViog Èlylrivoktribuoyr, 2 (1905) p. 406.
Cronicarii greci, ed. C. Erbiceanu, Bucure0i 1888, p. 216-220.
Vezi Neog .0.2rivouv4yow, 3 (1906) p. 447 qi 462, nr. 65, 1 0 15.
Gheorghe HypomenAs din Trebizonda.
Gheorghe Hypomenas, originar din Trebizonda, a invdtat carte
la inceput probabil In patria sa 0 pe urrnd In Bucure§ti, precum
reiese din urmdtoarea lui notità autografd, aflatd pe un manuscris
al lui: ig&v.e0oc rcepi. oúpccvoi3 rcpccmoc-reíav v TEG
cpeupouccpíou x' kv dcpx5f) stq ayíocg Teacccpacxocrstq iv Bouxoupecrcícp

(am inceput tratatul despre cer in anul 1699 20 Februarie, la
inceputul sfantului post, In Bucure§ti).
La 1709 11 gdsira la Padova obtinând titlul de doctor in medi-
cind i filosofie. Acest eveniment a fost sdrbdtorit cu un fast extra-
ordinar, fiindcd mai multi prieteni au tinut sä compue câte o
epigramd encomiasticd la adresa proaspdtului doctor padovan, iar
loan Avramie, paroh pe atunci al comuniatii grece0i din Venetia 2,
a gdsit cu cale sd adune aceste epigrame i sd le dea la tipar. Cartea,
dedicatd lui Constantin Brdncoveanu, a apdrut in Venetia In anul
1709 cu o scrisoare de inchinare la adresa lui Brdncoveanu, iscdlità
de Avramie, §i cu 49 epigrame dintre cari 25 grece§ti, 11 latine§ti
0 10 italiene0i, unele täudând virtutile membrilor familiei lui
Brdncoveanu, cele mai multe ldudând pe laureatul doctor 3.
Cartea, impodobitä cu portretul lui C. Brancoveanu, are urmd-
torul titlu: 'ArcotvOíap.cmc 7toquxck au)aez0évro: elg rv gvaoov ;act
l'irgpXoci..crcpov loccpocpcX6crocpov 8ocrocrsecmcpopf.MV TO5 el'iyevecracTou xoci.
X0yLCOTÓCT011 xupíou recopyíou eYrcollevai, eúrcoc-cpBoy Tparceo5v-cog,
A. Papadopulos-Kerameus, .14000x/tam) 13tPtoNxn, vol. 1 p. 411,

nr. 406.
Avramie a fost mai pe urmä prediator al Curtii domnesti din Bucu-
resti, despre care vezi Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della
Valachia, Venetia 1718, p. 44, 214.
0 analizä amdriuntita a edrtii a dat C. Sathas in revista Har&bea,
19 (1868-1869) p. 321-326.
7capec 'Icoávvou iEp60oq TO5 'A6pataiou, xcd rcocp' ocino5 7rpoo-cpcov1-

0frra -74S yocXvo-róc-rcp, éxXccp.7-cpurc'ercp xoci EixrE6EaTemp xupf.cp xupf.cp
'Icoávvy) Kcova-ccoTEvcp Boccrcrapácßo,c, ccLegvsm xoci. ilyetz.6vt ncicriq 06yypo-
6Xaxíotç xcd. TO 5 aCC pvpopoivToç rpoar&ry) IleyocXonpenza-rkrcp (Cule-
gere de poezii adunate cu ocazia prea glorioasei i prea strà-
lucitei incoron6ri cu lauri la primirea diplomei de doctor in medi-
cinä i filosofie a prea nobilului i prea invsátatului domn Gheorghe
Hypomenàs, originar din Trebizonda, de preotul loan Avramie
0 dedicate prea märitului, prea strälucitului i prea evlaviosului
domnul domn loan Constantin Basarab, domn i stäpAnitor a
toatà Ungrovlahia i mdret ocrotitor al laureatului) Venetia
17091.
Cartea a fost inchinata lui Brâncoveanu, fiindc6 el trimisese
ca bursier pe Hypomenas In Italia, precum reiese din cuvintele
titlului unde Brâncoveanu se numeáte mä'ret ocrotitor al lau-
reatului (T015 kcpvopopoi5v-roq npocrrecnw pxyccXonpen6a-cccroq), ceea ce
de altfel átim si din Del Chiaro 2 Printre ceiIali cari felicita pe
Hypomenàs in poezii greceáti relev ateva nume: Gheorghe Patusa,
Atenian, Paladie Damian, Român, Gheorghe Damian, RomAn 3 0
Antonie Stratigos din Corfù. Miha el Schendos, Cretensis, Pal-
ladius Damianus, Valachus, Staurus Molaimis, Cassiopensis, Geor-
gius Damianus, Valachus, au cântat pe Hypomenas in latineáte,
iar Iovanni Schendo, Cretense, Nicole) Glichi da Giannina etc.
1-au felicitat in italieneáte. Precum se vede unii au recurs la mai
multe limbi ca sa releveze isprava átiintificA a prietenului lor.
Studiile sale medicale le Meuse supt directiunea celebrului
profesor Antonio Vallisnieri in Padova, unde obtinuse cu mare
succes doctoratul in medicing, ne spune Del Chiaro 4. Probabil
dupà ce a obtinut doctoratul s'a intors in tug, dar panä" la 1712
n'avem nicio átire despre el. La 1712 Ii gdsim la Venetia de unde
trimite fratelui sä'u Ioan, aflat in Bucureáti, prin loan Hrisoscoleu
1 Din aceastä rarisima carte un exemplar se allá In Biblioteca Academiei

Române, dela care Ing lipseste portretul lui Brâncoveanu.
2 Del Chiaro, op. cit., p. 191.
Probabil i Romanii Paladie Damian si Gheorghe Damian se aflau pe
atunci In Italia pentru studii ca bursieri trimisi de Constantin Brâncoveanu.
Del Chiaro, op. cit., p. 191.
GHEORGHE HYPOMENAS DIN TREBIZONDA 319
cloud manuscrise legate la un loo 1. Probabil la Venetia Ingrijea

de afacerile bsánesti ale lui Brancoveanu, care se stie cà avea
depusi bani acolo.
La 1715 este In Bucuresti si iscàleste ca martor testamentul
lui Nicos Papasarafi 2.
Vkluva lui Constantin BrAncoveanu 11 numeste in anul 1717

procurator In calitatea ei de tutoare legalà a nepotului ei Consta ntin
BrAncoveanu Ii dà depline puteri ca sà administreze averea
r6mas6 pe urma decapitatului Doran, atat In Viena cat si In Ve-
netia s. El rknâne ca procurator al ei pan6 In anul 1730, adic6
pang la moartea Doamnei Maria 4. Hypomenas e numit acum
procurator al tânàrului print Constantin BrAncoveanu dela 20
August 1731 pAn'A la 1734, &and revocandu-i-se procura, e lnlocuit
prin Cristofor Voicul 5.
Trebue sà fi petrecut mult timp in stràiatate pentru admini-
strarea averei Brancovenilor, si de sigur el trebue s'a.' fie acel
Gheorghe Trapezundiul care dupà spusele lui Ventoti v(zi.V.0;
BLivwn xca oi 6p06aoot. Coccramoi acc6ov Baton) verc gzoicav gym oIxov
7C pocreux-rhpLov, 1]youv xocrcOaccv 6 (el a luat initiativa ca ortodocsii
ragriteni s'd obtie voia ca sà aib6 l'Acas de rugdciune, adicd cape16).
Despre cettilalt Gheorghe Trapezundiul, anume Hrisogon, n'avem
Manuscrisele se pastreaza astazi in Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim

supt nr. 406 i cuprind tratate filosofice de ale lui Coridaleu, cari se inva-
tau atunci in co1ile grecesti. Manusciisele sunt autografe de ale lui Gheorghe
Hypomenàs si se vede CA le trimete fratelui säu mai tandr ca sa invete
el dui:4 ele. Vezi descrierea lor in A. Papadopulos-lierameus, Ìceonawurva)
13z132to04xn, vol. 1 (1891) p. 411.
N. Iorga, Studii f i Documente, 4 (1902) p. 78.
3 Vezi Revista pentru istorie, arheologie si filologie, 2 (1883) p. 145-155;
la p. 149 se publicd procura generala; cf. si C. Giurescu si N. Dobrescu, Do-
cumente f i regeste privitoare la Constantin Brdncoveanu, Bucuresti 1907,
indice s. v. Trapezuntius i Alexandra A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci,
Bucuresti 1929, p. 20, n. 370.
4 C. Giurescu i N. Dobrescu, tot acolo, p. 368-370.
Tot acolo, p. 370-375. Despre Hypomenas vezi i Hurnzuzaki Docu-
mente, vol. 9 p. 544-548.
Ileont94xn çix:c2notaarosfig lazoelag Mdertav, Mlizeonal-rov ' At976v,
loam:Jed:0a napd recoeylov B evzózn (Adaos la istoria bisericeasca a lui Meletie,
Mitropolitul Atenei, intocmit de Gheorghe Ventoti) Viena 1795, vol. 4
p. 142.
nicio stire 6.* a petrecut la Viena; elevul si intimul lui, Daponte,

nu ne dä nicio stire In aceastä privintä, pe cAnd despre Hypo-
menàs stim precis c6 era procurator general al vkluvei lui Con-
stantin Brancoveanu Maria 1.
Si Sofronie Eustratiades, fost mitropolit al Leontopolei si timp
de mai multi ani paroh al bisericei Sf. Gheorghe a comunitätii
grecesti din Viena, care pe baza arhivelor comunitätii a scris
istoricul comunitätii, ne asigurä cà in urma cererii negustorilor
greci Dimitrie Parascovici si Gheorghe Trapezundiul s'a obtinut
in anul 1723 recunoasterea ofiCialä a functionärii capelei grecesti 2
Actul oficial de recunoastere nu mai existä, fiind distrus impreunä
cu altele de Starbi cari vremelnic puseserà stäpanire pe aceastä
bisericd 3, dar existä un alt act oficial din 1726 prin care se re-
cunoaste biserica si se dà dreptul de a funciona neturburatä de
nimeni 4.
Ceea ce spune Sofronie Eustratiades despre Alexandru Exapo-
ritul aunt nedocumentate. La 1723 nu putea sä se facä prima li-
turghie in casa particularà a lui Exaporitul si cu duhovnicul lui
Gavriil, pe care 11 avea pe läng6 el, pentru simplul motiv c6 Exa-
poritul nu mai träia. Din ceca ce spune Eustratiades dupà traditie
cred cä" sAmburele adevärat este c'ä Alexandru Exaporitul in timpul
sederei sale in Viena avea pe l'ang6 el un preot grec si toate cele
necesare pentru sä'värsirea serviciului divin care-i si slujea In casa
sa particularà. Plecand din Viena, Mavrocordat a däruit comuni-
tätii grecesti din Viena cele trebuincioase serviciului ca &A le in-
trebuinteze dupd obtinerea permisiunei oficiale. Comunitatea, când
a obtinut permisiunea in anul 1723, a inchiriat la inceput o casä
particularà cu 300 fiorini pe an, unde au transportat vasele sfintite
si odäjdiile däruite de Mavrocordat, si acolo in anul 1723 mult
1 Revista pentru istorie, arheologie gi fdologie, 2 (1883) p. 149.

2 Sofronie Eustratiades, mitropolitul Leontopolei, '0 ev Blévvn yak. -cog
ciytov fecoodov ;cal 4 1COGVÓT7N Teti V 'ELIlivory decogavein, lpcdcov (Biserica Sf.
Gheorghe din Viena s'i Comunitatea Grecilor supusi otomani), Alexandria
1913, p. 7.
8 Sofronie Eustratiades, op. cit., p. 7.
4 Publicat de Michel G. lioimzoglu in monografia sa Geschichte der grie-
chisch-orientalischen Kirchengemeinde zum heil. Georg in Wien, Viena 1912,
p. 27-28.
GHEORGHE HYPOMENAS DIN TREBIZONDA 321
dupil moartea lui Exaporitul au gvArsit prima liturghie in limba

greacA in Viena j.
[Gheorghe Hypomenhs a ingrijit la 1712 tipgrirea marelui
dictionar al limbii grecesti al lui Varinos, care a fost dedicat lui
Constantin Brancoveanu, dup6 cum se vede dela urmatoarea
notità care se af15. la sfarsitul dictionarului: 'Emcnacric,c recopytou
Tparcgouv-dov I. O. ro nzol.Leve"c 1.t.e-cec Tò E. La inceputul dictio-
narului se an' portretul lui Constantin BrAncoveanu 2.
Gh. Hypomenas a murit la 1745 si a 16sat biblioteca sa scoalei
din Trebizonda 31
Vezi si I. Nistor, Bisericile si co ala greco-romeind din Viena In Memo-

riile Acad. Rom., seq, ist., ser. III, 13 (1932) memoriul 3.
2 Vezi descrierea dictionarului in E. Legrand, Bibliographie hellénique 18
siècle, 1 (1918) p. 101-103.
Vezi Epaminondas Kyriakidis, Btoyeacplat TC-6 V ix Tpa.74-arwro; mai T77Ç
neei air* rbeag 2oytcov, (Biografiile inv6tati1or din Trebizonda si din pärtile
vecine), Atena 1897, p. 101.
21
Un medic aromAn: loan Nicolidi
de Pindo (1737-1828).
21.
Un medic aroman: loan Nicolidi de
Pindo (1737-1828).
Nu incape Indoiala ca dupa caderea imperiului bizantin la 1453
multi crestini au emigrat In diferite directii spre Apus, dar ama-
nunte despre ei lipsind, nu putem urmari asezarea lor In colonii
In vestul Europei. Ceva mai bine informati suntem despre Grecii
cari s'au dus In Italia, deoarece ei fiind invatati au lasat urme tipa-
rind carti, sau au ramas documente despre activitatea lor. Despre
negustorii insa emigrati, cari au fost si cei mai numerosi, avem
stiri raslete i aceasta numai cAteva secole dupà. caderea Constan-
tinopolului.
Austria si Ungaria, Polonia si Italia fiind tarile cele mai apro-
piate de Orient, täri cu o administratie si cultura mai inaintate, e
firesc sà Intalnim acolo asezari compacte de emigrati. i inteade-
val. in Ardeal, In Ungaria, Austria si Polonia si In cele mai comer-
ciale orase ale Italiei gäsim colonii grecesti, cari cu timpul se orga-
nizeaza i infloresc ca commit:4i cu biserici i coli begat inzestrate
de bogatasi binefäcatori. Cunoastem numele oraselor din Austro-
Ungaria in cari s'au infiintat Companii grecesti, institutii comer-
ciale cu multe privilegii imperiale, in cari alaturi de Greci figurau
Români i SArbi i Bulgari.
Deja dela 1636 se dau speciale privilegii crestinilor din Turcia
imigrati in Transilvania de catre Gheorghe I. Rali6czy 1. i emi-
grarile i asezarile In colonii i companii comerciale continua mai
Vezi primul act din cartea: Graeci elenchus cum indice liberalium
instrumentorum (aflat in arhiva public6 din Budapesta), apud Sp. Lambros,
2'&116eg ix rijç icrroplag oii gy Oiryyaeig ;sat Alicrcela ainveopob", Atena 1912,
r. 11; cf. i N. Iorga, Studii Si Documente, 12 (1906) p. V VI.
numeroase cu timpul 1; ori de cate ori o rAscoalà Impotriva Turci-

lor avorteazà, cre§tinii emigreaz6 In mas6 §i Ingroa§6 numArul colo-
niátilor plecati dinainte 2.
nu sunt putini Aromânii cari, urm'and pilda Grecilor, au emi-
grat In Italia sau Austro-Ungaria 0 s'au distins printre Invàtatii de
atunci. Unii din ei au studiat medicina, o §tiintd care In secolii
trecuti aducea onoare deosebità E,Ii. bogAtie.
Un medic de origine aromaneasc6, care a träit In Viena Intre
anii 1737-1828, este 0 loan Nicolidi de Pindo, despre care mä voi
ocupa In notita de faVa".
Prilej la aceastà notità mi-a dat articolul pretios al Doctorului
Valeriu L. Bologa: .,S'tiri despre Aromeinii din Austria la inceputul
veacului trecut, publicat In Anuarul Institutului de istorie nqionalä
din Cluj, 5 (1930) p. 503-510. La §tirile despre Nicolide, comu-
nicate de Bologa, voi càuta sà adaog unele precizki de izvoare cari
i-au ramas neaccesibile.
Izvorul principal despre viata lui Nicolidi este un necrolog pu-
blicat de un anonim supt titlu: Gallerie denkwardiger Männer des
Vaterlandes. Iohann Nicolides on Pindo, gestorben zu Wien den
12. Oct. 1828, in revista vienez6 : Neues Archiv fiir Geschichte,
Staatenkunde, Litteratur und Kunst. Erster Jahrgang (XX als
Fortsetzung), Wien 1829, p. 819-821 3. Anonimul autor al
necrologului, care iscàleste cu initialele P. D., se vede cg a cunoscut
de aproape pe Nicolidi, cAci numai un intim al lui putea sä ne dea
§tirile pe care le gsásim In necrolog. A fkut bine Bologa c6" a tradus
0 publicat In Intregime In studiul säu, citat mai sus, acest necrolog
0 l-a fkut astfel accesibil cercetAtorilor.
MI6 dupà acest necrolog viata lui Nicolidi data' pe scurt. S'a
ngscut in Gramostea (Macedonia) la 14 Martie 1737 §i dupà ce a
absolvit §coala elementar6 s'a dus §i a continuat studiile sale la
Siatista unde era o §coalà mai Inaltà de teologie, §tiintd 0 istorie.
De acolo fàrà mijloace materiale, dar cu mare ravn6 pentru invg-
2 N. Iorga, op. cit., p. I I IX X I II.

2 D. Russo, Ai 7recZrat 24vocai itpnueetòeg rfig Btiinnjg in ziarul atenian
'Elelíeseor Bijua, cu data 25 Noemvrie 1928. Cf. mai jos p. 353.
3 Asupra acestui necrolog a atras atentia Doctorului Bologa profesorul
din Cluj Gh. Bogdan-Duick vezi Bologa, 'tiri despre Aronulnii din Austria,
p. 506, n. 1.
IOAN NICOLIDI DE PINDO 327
tatura a pornit spre Viena unde, &and lectii de limba greaca, a

studiat medicina vi a obtinut titlul de doctor vi dreptul de a prac-
tica in Viena. Imparatul Iosif al 2-leail indeamna sa se stabileasca
in Viena <4unde se anal atatia Greci, cari, necunoscand limba ger-
mana, gasesc greu ajutor medical vi... 11 numevte primul medic
al coreligionarilor sài Greci ». Cand Leopold al 2-lea se sui pe tron,
ridica pe Nicolidi la gradul de nobil, impreuna cu fiul fratelui sau
mort Eustatie Nicolidi, v.1 ti acorda predicatul de Pindo. Baronul
Störck, medicul curtii, propusese lui Nicolidi sa-i traduca operele
medicale in grecevte mai ales lucrarea intitulata Erfahrungen aber
die Lustseuche i Die praktisch-rnedicinische Lehre zum Gebrauche der
Militar- und Landchirurgen. Nicolidi executa aceastä insarcinare
vi compuse vi vestitul sat.' Balsam al vietii ((ecXaccp.ov 7.71q (,.)55q),
care e celebru i astazi in Grecia vi Turcia. Pela 1827 a daruit vcoa-
lei comunitätii greco-valahe din Viena 120 de volume din clasicii
Greci vi Romani vi la 12 Oct. 1828 a dat obvtescul sfarvit. Necrolo-
gul laudà tiinta i desinteresarea filantropului Nicolidi, care pe
bolnavii saraci nu numai cä-i cauta gratuit, ci le mai dadea vi me-
dicamentele necesare.
Jata tirile despre Nicolidi cuprinse in zisul necrolog.
Din amanuntele date de necrolog nu reiese ca. Nicolidi era Aro-
man, ha dimpotriva &A era Grec i ca atare 11 retine imparatul ca
medic pentru clientela greceasca din Viena. Avem insa o marturie
contemporana categorica despre originea aromaneasca a lui Nico-
lidi. Gheorghe Zaviras, care a trait in Budapesta mai multi ani
a scris biografiile grecilor 1, printre cari se Oa i biografia lui Ni-
colidi, ne spune ritos ca. Ioan Nicolidi era BXecxoq (Vlah).
acest lucru 11 confirma i fostul profesor de limba greaca clasica
neogreaca la Universitatea din Budapesta Alexandra Pecz, care,
intr'un articol din Neue Freie Presse enumera pe Nicolidi al nostru
printre Aronuini 2. Pecz devi n'afost contemporan cu Nicolidi, tre-
bue sa fi aflat din informatorii sai mai batrani originea lui Nicolidi,
Cartea lui Zaviras scris6 inainte de 1804 anul mortii sale a rämas
In manuscris si s'a tipArit la 1872 de Cremos supt titlul: Nia i)
Èllninxen, 15Yareov.
2 Vezi V. Bologa, Medici aronani En Monarhia Habsburgica, extras din
Inchinare lui N. Iorga, Cluj 1931, p. 7.
mai cu seam4 c6 §i in timpul sAu mai triliau membri ai familiei

Nicolidi. i inteadev6r membri din familia Nicolidi am constatat
documentar pânä la 1905; ei figureaz6 ca membri in consiliul de
administratie al Bisericei Sf. Gheorghe din Viena Odd la aceastä
datà 1.
Dar se vede c6 personaliVätile cele mai insemnate din familia
Nicolidi au fost medicul loan 2§i nepotul sàu dupd frate Sterghie 2,
pe cari Leopold al 2-lea li ridic6 la rangul de nobili cu predica-
tul de Pindo, §tire pe care o gäsim in necrolog, dar pe care ca
un eveniment imbucuraor o dà i ziarul grecesc 'Emteetg,
care ap6rea atunci in Viena supt conducerea fratilor Mar-
chides Puliu: o 'II K. B. MeyoasLirry)g Aco7c6X8ou TO5 B' auyxctra-
vzúoucrot .),Ls6x7r. va Tòv xúptov 'Icoávvvi Ncxo-At8Ilv Tóv
MaxeSovíaq xca 8tac'ccrxcaov stç locrpo*, Tino dcve4n6v TOU
Dréprov F2JaT&6Lov NtxoXE8v, ata Tck noWc )(at gtclt TO1) npostpir
!let's; eig 'RA) cipLet.tòv Te 6\0 ayeviLv Tor) ficyíou Kcasocpo-Pcotocixo5.
IA Tip incovollíocv (TcpEamecro) v-rè Hívao 4 (Majestatea
Sa I. R. Leopold al 2-lea a binevoit cu condescendentà
Vezi istoricul bisericii Sf. Gheorghe din Viena dup documentele dig&
In arhiva ei In Sofronie Eustratiades, '0 iv Btivvn yak Toi) dylov Peavylov,
(Biserica din Viena cu hramul Sf. Gheorghe), Alexandria 1913, p. 66, 77,
78. Un loan Nicolidi de Pindo, negustor, cumpärA firma comercialà a lui
Dimitrie Proshari din Viena, vezi N. Iorga, Studii si Documente, 25 (1913)
p. 5; cf. i N. Iorga, Istoria comeriului romdnesc, epoca mai noud, Bucuresti
1925, p. 133.
loan Nicolidi Pindo figureaza ca abonat la cartea lui Ant. Kyriakos,
'04* sic rem eix5a4uova filov, printre cei Cu resedintà In Viena.
Sterghie Nicolidi era membru al Comunitdtii Grecilor i Vlahilor (su-
pusi austriaci) din Viena i ca atare se deleaga in anul 1841 ca reprezentant
al Bisericii Sf. Gheorghe din Viena ca sà aplaneze diferendul ivit cu privire-
la un cimitir impreung cu reprezentantii celeilalte biserici grecesti din Viena
(a supusilor Turci), cu hramul Sf. Treime, vezi Sofronie Eustratiades, op. cit.,
p. 209. Sterghie Nicolidi figureazä printre abonatii cärtii lui Nicoditu
Aghioritul, ÈoeToSedutor, Viena 1836, p. 748. Despre el vezi si N. Iorga,
noud carte privitoare la Romanii din Balcani, In Revista Istoricii, 9 (1923)
p. 114.
Vezi 'ETntteelç dint30 Mai 1791; cf. i D. Russo, Ai nedrrat i227txal
imueelSeg xiç Btivvng, In ziarul atenian 'EletWeeov Bi¡pa, 25 Noemvrie pAntx
la 30 Noemvrie 1928; notita despre Nicolidi reprodusä in 'EleaíOseov Bipta
din 28 Noemvrie; cf. mai jos la p. 378.
OPERELE LUI NICOLIDI DE PINDO 329
ridice pe d-1 loan Nicolidi, originar din Macedonia §i doctor in

medicinä, impreunä cu nepotul lui Sterghie Eustatie Nicolidi..
pentru multele i distinsele sale 1nsu§iri in numärul nobililor Stan-
tului Imperiu Cesaro-Roman cu predicatul de Pindo). i ziarul 16-
mure§te: Ilívaoq óvollge-rat, gvoc pouv6v, ónoi5 eLpEcrxeTat. elg
Poút koacXcovey.evov ecrcò 'rò (36petov pipoç npòq Tin) ii.ecrmAptccv
xod. atcapeT. VÓTLOV plpoq Tijç Maxeaovíccq Ctitò 'ri]v xecro) 'AXßcevíocv
xca rv Occraca ÓVTCÓ Thy "1-17rELpov (Pind se cheamd un munte,
care se aflä in Rumelia §i se intinde din spre Nord spre Sud §i
separà partea sudic6 a Macedoniei de Albania de jos, i Tesalia
de Epir).
tirea din necrolog cgt Ioan Nicolidi a däruit biblioteca sa co-
munitätii greco-valahe din Viena o confirmä §i Sartori, care, vor-
bind de biblioteca comunitätii grecesti din Viena spune: bestehend
theils in den vom Herrn Johann Darvar im Jahre 1.801 bei einer
Licitation gekauften, von dem damals verstorbenen Baron von
Loccella hinterlassenen griechischen classischen Werken, und theils
in den von dem hiesigen griechischen Doctor der Arzneikunde
und ausiibenden Arzte Johann Nicolides von Pindo noch bei sei-
ner Lebenzeit, nämlich im Jahre 1826, der griechisch-walachischen
Gemeinde in Wien als unveräusserlich geschenkten seltenen clas-
sischen griechisch-lateinischen Werken '
Operele lui Nicolidi de Pindo.

Teza cu care Nicolidi a obtinut titlul de doctor la universitatea
din Viena s'a publicat supt titlu: Dissertatio inauguralis physiolo-
gico-medica sistens pyogoniam quam annuente inclyta facultate
medica in antiquissima et celeberrima Universitate vindobonensi
pro doctoris gradu publicae disquisitioni submittit Joannes Ni-
colides Macedo Grammostensis. Disputabitur in universitatis pa-
latio die mensis Novembris MDCCLXXX Viennae, typis Mat-
thiae Andreae Schmidt, universitatis typogr 2
1 Franz Sartori, Historiseh-ethnographische Obersicht der wissenschaftlichen

Cultur, Viena 1830, I, p. 180.
2 F. Legrand, Bibliographie hellénigue du 18 siècle, vol. 2 p. 326 nr. 995_
In necrolog se spune: baronul Störck ii propusese lui Nicolidi

sä-i traducà operele medicale in grece0e, mai ales lucrarea intitu-
latä Erfahrungen iiber die Lustseuche i Die praktisch medicinische
Lehre zum Gebrauche der Militär- und Landchirurgen. Pindo
executd aceastä Walla insärcinare cu mare osärdie i deosebit suc-
ces 1.
Bologa, bazändu-se pe spusele anonimului autor al necrologu-
lui, a cäutat operele lui Störck traduse de Nicolidi, dar n'a putut
descoperi pe cea despre sifilis i promite c'ä va ldmuri aceastä che-
stiune bibliografic6 inteun alt studiu 2 Dar dupg. 1 an, revenind
asupra lui Nicolidi In Inchinare lui N. lorga, nu dà nicio deslegare
a problemei. Printre operele lui Störck date de Heinsius in al säu
Lexikon nu figureazA nicio lucrare despre sifilis i totusi nu numai
necrologul dar §i Nicolidi in pref4a Erminiei despre sifilis spune
csá cea mai mare parte a ei e o traducere a lucrärii lui Störck despre
sifilis.
In cele ce urmeazà voi cduta sä lämuresc aceastä aparentä
contrazicere.
Nicolidi, dupd indemnul lui Störck, a hotärit sà traducä i sä
publice cartea lui Anton Freyherrn von Störck Medicinisch-prakti-
scher Unterricht flir die Feld- und Landwundärzte der österreichi-
schen Staaten, 2 vol. Viena 1.776 3.
In anul 1785 Nicolidi a publicat un prospect anuntând publica-
rea traducerii cäqii lui Störck in limba greacä, cerand ajutorul
material al iubitorilor de invàtältura, supt titlu: Atacarxcafaxt..
la-vpmo-npax-cmod Tcpòq xpirm TZ5v ETpC(.707rEaLX6V XOCt xn)pouliv zet.-
poúpyow öXcov Trx)v 'Aoucr-cptax(7)v ba.xpcc-rev" CTUVrEeer.aoct. 116 elg
ye pp.coutip yX6Sacrav nap& Toll ixXccp.7c poTáTou Awrawf,ou aeu06pou
Reprodus de V. L. Bologa, §'tiri despre Aroma' nii din Austria la ince-

putul veacului trecut, In Anuarul Institutului de istorie na0onald din Cluj,
5 (1930) p. 508.
2 V. Bologa, op. cit., p. 508, n. 2.
Cartea a fost tradusa imediat In limba latinà i publicatä supt titlul:
Anton L. Baron de Stiirck, Praecepta medico-practica in usum chirurgorum
castrensium et ruralium ditionum austriacarum, e lingua germanica in latinam
versa per loan. Michaelem Schosulan, Viena 1777. In 1784, apare: editio
altera aucta.
Biblioteca Academiei Romaine poseda a doua editie.
OPERELE LUI NICOLIDI DE PINDO 331.
Bocpi-avog (ira) ZTipx. Mcrocypoca0eZcsocc X ixso0eZaca rcocpa 'Icoclvvou

NtxoXíaoug To5 Cercó rpozp.[..tósrecog Ti]"q Mocxeaov4, iccTpocpaocr6pou
Te xca acaccaxo'clou IccTpcx-71q, xTX. T61.Log A'. Viena 1785 j.
Dar lucrarea lui Steirck fiind voluminoasd i neggsindu-se sub-
scriitori, Nicolidi a pdrAsit planul de a o da la lumin6 si s'a hofárit
s4 publice numai capitolul despre sifilis cuprins in zisa carte a lui
Störck supt titlu: Von der Lustseuche oder der venerischen Krank-
heit, (vol. 2 p. 95-128).
astfel Nicolidi a dat la lumind acest capitol din cartea lui
Störck adäogand la sfArsit unele lucruri dela sine pe cari le-a
crezut utile cititorilor supt titlu:
Ègeriveta neei ro'r) niòç 7teinst vet &ec7re6sTat tcì yaacxen, necOog
4yovv 4 ,ucactTedv-cCa.116willa 'I co ácvvou NotoAíaou 'coi; 11(y-
o o, Viena 1794.
Iatá de ce spune Nicolidi cá cea mai mare parte a cdrtii lui e o
traducere a luceärii lui Störck despre sifilis. Traducerea lui Nico-
lidi e cuvânt cu cuvânt precum se poate vedea din inceputul si
sfArsitul ei pe cari le dau in doud coloane:
Es ist keine Krankheit be- EZvoct yvcosTil xect.tvloc 'A ES--
kannt, die dem Staate so sellad- (So.vpríoc, órcori eivocc
lich wäre, als die Liebesseuche, KOLVerrY)TOC T6CrOV f3Xocßepil (lacicv
denn sie ist eine immerwährende TO ycaÀíxòv irc:cOoq. 'E7cer.8i] xcd
und schleichende : Es werden durch ctl'yrò ei.voct. [Lía TCCOPTOTLVil xpu-
selbe unzählb are und oft die taug- posopvo[..tévyl nov./050,0c, Cercó Ti)v
lichsten Leute hingeraffet, oder inrof.ccv ecvocpi.Op.yror., rco),Xdcx.cg ai
wenigstens dergestalt verstiim- xca oi rc)lov xplystp.oc dív0poncot
melt und elend gemacht, dass sie ócFcgouvrocc, i Te) 6Xty6Tepov
in ihrem besten Alter, wo sie am crocxocTe6ovrca, X(Xi TexTOV
wirksamsten seyn sollten, gänzlich 0).1.ot, yívowrocc, eig
entkräftet, zu den meisten Ge- 7cXkov xocULTkpcev Touq 11Xr.xEccv,
schäften untauglich, und dem (57coii greperce ivepyr¡Tr.-
Staate zur Last sind... x&rocTor., Toòç pahter. Tívecq xod.
eivoct. rccoTeXik dcauvocTtagvoc,
xca. eiç 7repccraerre6oc Tet gpyoc
A. Papadopulos-Vretos, NEosalivon) TaoAoyia, (Literatura neogreaca),

Atena 1857, p. 78-79.
Cixplas.ot, xca gym ßápoç

KoLv6-nrog
Die tibelste, bösartigste und Tó 701ov xetpIrrepov, xcd xot-

schmerzvolleste Gattung davon xor¡OécrrocTov, xect 67TLTCOVWTGCTOV
ist, wenn das venerische Gift enc.; ecnò -c&roLcc gXxil etym.,
viele Theile der Mutterscheide ver- &ray dccppoataLcexdv cpccplricxt.
härtet, und so bösartig entztindet crxkl) p TCE p Lcraec pi) TO pl-

hat, dass selbe gleichsam in Ritzen xcc pEou -r-71; virrpocq, xrd, npoEe-
zerspingen, und eine sehr scharfe, virrn et; ocú-ree [Arty T660V XM-
heisse, stinkende, diinne Jauche xo4)0.7) (p)tewowhy, órcor) av..&-
von sich geben. Die Ansteckung ow-ccq el; T p &toy (=yaw) TO-
von einer solchen Person ist die xet &7-c6 xct LÉoc noxx& apt¡Leta,
allergefährlichste. xccus-epi), popi, Xerc-ril CSX7).
Tó 6Au 'Zarb platy Tkotocv
yuvatxcc stvoct. xLvauvcoakcnovrov.
Traducerea e fäcutà Cu mare ingrijire in limba greac6 popu-

larà, intrebuintându-se expresiunile cele mai vulgare le grec
. dens les mots brave l'honnéteté ca &A fie pricepute de cititorii
culti i inculti.
[Pä'rtile originale ale lui Nicolidi sunt : cAteva retete, o farma-
copee in limba greack o explicare a greufätilor çi mgsurilor in me-
dicink un catalog al doctoriilor simple, al ierburilor, foilor i fädä.-
cinilor, cari se aflà in toate retetele cuprinse in Erminie, o scurfä
explicatie despre cAnd 0 cum trebue sà se culeag6 ierburile, rädä-
cinile i foile, 0 cum trebue uscate i p6strate, in sfär0t un mic
dictionar, care cuprinde i interpreteaz6 in greaca popularà aproape
toate denumirile bolilor i membrilor umane. lar in ce priveste
partea a doua ea este scrisä. in intregime de Nicolidi de Pindo
cuprinde, dupà cum se spune in titlu (p. 279): O'E pane-Cott npacwst.xoct
(41 r5(Lcs-rwv, &cob" gnarIZOV &TCÓ Cecppo8Lcrtaxi)v yov6kSotory Tr7w,
-L--;1%)
avapEw scat &TO) dccppoaLcrLaxi¡v Xeux6h5oLccv yuvocutaiv.

¿roZoc yoi3v xodOspcureúouv xeces ill.apotv TÓ race(); dud) -rip)
Ccpxir go.K EE; -rò Tao; -roo, xat ivrropotív vec etyoct sLe, rcapecaeLytioc
md xecOoaipriccv sig x&Os crercX6v diveparcov, 67cor5 vcc.LiM
scat vec xc'grniÀ cpeXoç mink Tec; Ospeacetoc; eig -róv ocuró'
zoo, et; &XXov Ttvr'cl
OPERELE LUI NICOLIDI DE PINDO 333
Aceastä carte se vede ca a fost raspandita si in tara ; mie imi

sunt trei exemplare cunoscute. Unul se 04 In Biblioteca Acade-
miei Romane supt cota I 15.609, altul se afla in Biblioteca Institu-
tului de istorie medicinei din Cluj, daruit de Dr. Constantin Popp
din Bucuresti, si al treilea in biblioteca mea, cumparat dela un
anticar din Iasi.
Dar cum sifilisul nu era necunoscut in tara, ba dupa spusele
lui Raicevich si Wolf, doctori cari au trait si au participat mai
multi ani in tara, era foarte raspândit presupun ea aceasta carte
se citea in tara pe la casele boieresti. 8tim de Oda Ca' un boier
nu se da numele lui a cerut dela Dionisie Paparusi din Ianina,
profesor grec aflator in Tara Româneasca, sa-i rezumeze cartea lui
Nicolidi in anul 1814; boierul neplatind suma promisa pentru
rezumarea cartii, Paparusi a tinut rezumatul si a scris istoria tran-
sactiei i calcarei invoielii pe manuscrisul care cuprinde acest
Les habitans de la plaine sont généralement plus petits, plus faibles

et vivent moins longtemps que ceux des montagnes. Les grandes eaux, un
air moins pur, les habitations souterraines... surtout les maladies véné-
Hennes qui y sont beaucoup plus fréquentes, tout cela contribue à rendre
leur existence plus courte. Raleevich-Lejeune, Voyage en Valachie et en Mol-
davie, Paris 1822, p. 141. Cf. si aeelasi, p. 137: quelques hommes de bien
ont fondé des hôpitaux principalement pour les maladies vénériennes ; mais
les indigènes, quelque pauvres gulls soient d'ailleurs, n'y vont qu'avec
beaucoup de répugnance.
Andreas Wolf, In cartea sa Beitriige zu einer statistisch-historischen Be-
schreibung des Fiirstenthums Moldau, Hermannstadt 1805, are un capitol
Intreg despre bolle Moldovenilor, vol. 1 p. 185-208. La p. 203-205,
tratänd despre sifilis In Moldova zice: Von vielen Jahren her herrscht in
diesem Lande die zur gesunden Fortpflanzung des Menschengeschlechts so
äusserst schädliche Lustseuche, zwar nicht allgemein, aber doch unter einer
beträchtlichen Menge Volks. In Städten und Märkten hat sich die Bächse
dieser Pandora viel stärker geöffnet, als auf dem Lande. Wolf spune cá doi-
cile In mare parte sunt sifilitice i infecteazä pe copiii sugaci, iar multe
lehuze iau sifilisul dela moase fàrä sa-si dea seamd. i adaogä: cä In anul
1795 a atras atentia Mitropolitului Moldovei Iacob asupra primejdiei care
existä ca sä se rdspandeasca boala i prin grijania, cAnd cineva se grijeste
dupà un sifilitic, sau chiar prin särutarea mänei sau a gurii, ibid., p. 204-205.
Constatänd cà i calugärii aveau boale venerice, Wolf a sfätuit cu alt
prilej pe Iacob sä nu le dea mAna spre sIrutare i sä evite sä schimbe sdru-
tarea frateascd pe gurä cu episcopii, ceea ce Mitropolitul a primit Cu mul-
tumire, ibid., p. 147, notä.
rezumat §i care se allá In biblioteca Silogolui literar grecesc din

Constantinopol 1
A§a dar Ioan Nicolidi ascut In Gramostea la 1737, de origine
Macedo-Roman, obtinând titlul de doctor la Universitatea din
Viena, a practicat In refledinta Imperiului timp Indelungat §i. pen-
tru meritele sale deosebite a lost flout nobil cu predicatul: de
Pindo. Murind In anul 1.828 a lásat In afará de teza lui de doetorat,
un prospect anuntánd publicarea traducerii operei lui Störk Me-
dicinisch - praktischer Unterricht fiir die Feld- und Landwundiirzte,
traducere care n'a putut vedea lumina zilei; scotand din aceastá
operä a lui Störck capitolul despre sifilis 1-a tradus In limba greacg
§i publicat In anul 1.794 supt titlu : EetinvEía, adáogAnd fl.i unele
lucruri pe cari le-a gásit folositoare pentru cititorii sal.
i Vezi Dim. Sarros, 11a2atoyQaTiavig ioavog, in revista '0 iv Kcova-cav-

Ttvotnró2Et iLinvovig g9t2o2critxòg crahryog, 33 (1914) p. 86.
_
Unele opere atribuite greit
Spdtarului Milescu.
Unele opere atribuite greit
Spdtarului Milescu.
N. Iorga imputà filologilor c6 n'ar avea simt, psihologic.
Pseudofilologii, da. Dar ce sà.' spunem de un istoric, care atri-
bue lui Nicolae Milescu o scriere Contra lui Mohamet si Papa Mil
niciun temei serios, cleat pe baza unei not4e posterioare, aflat'd
pe manuscris ? E vorba de o scriere pe care Iorga g6sind-o in
manuscris a atribuit-o MI% rezervg si a editat-o supt numele lui
Milescu in Oeuvres inédites de Nicolas Milescu, publiées par N.
Iorga, Bucuresti 1.929. Un filolog, si de sigur si un istoric, cu
simt psihologic, gAsind o scriere in manuscris, care se atribue
lui Milescu, nepomenitäl pang acum de niciunul din biografii lui
(si avem slava Domnului biografii excelente despre Milescu, din
cari pomenesc pe ale lui E. Picot, P. P. Panaitescu si C. C. Giu-
rescu), ar fi csautat sà." vadà dacil e cu temei atribuitä lui ; ar fi
c6utat sà.' vadä dacd ideile si sentimentele exprimate In ea, co-
respund celor cunoscute din alte opere ale lui Milescu. Un istoric,
si un filolog, cu sirat psihologic s'ar fi intrebat: putea Milescu s6
se califice drept porcar gree, grosolan si ignorant (p. 57 si 1.01 ed.
Iorga), drept vii car grec (p. 79) si 86 proclame c4 cureitenia perfectd
a crestinului e sti nu meindnce carne (p. 83), iar pe de altà parte
sa Injure pe catolici (p. 82) ca mânceitori de pisici, broctste testoase,
ferp i si soareci f i ca bdutori ai pisatului lor? Aceastà mentalitate
nu miroase a csálueár fanatic si inversunat si. nu a boier cosmopolit ?
Un editor filolog, si de sigur si un istoric, ar fi eäutat s'a" vadà dac6
nu se opun datele unor fapte meqionate In scriere (p. 33, 34, 37)
timpului când a trAit Milescu. i in aceastà privinfd Iorga nu
spune nimic, nu eau-L.6 sä." 15.mureasca anacronismele cuprinse In
scriere, sau mdcar s'a" ne explice de ce ele s'au introdus In ea.
Un filolog si un istoric ar fi cautat ssá vadà dacà nu cumva aceastà
scriere se atribue altui autor In alte manuscrise mai vechi. Or,
22
tot cuprinsul i toate datele, cari revin in zisa scriere, arata ca

ea nu se poate atribui lui Milescu. In schimb, in cataloagele de
manuscrise grece§ti, daca le-ar fi cercetat, Iorga ar fi vazut ca
ea se atribue, in zeci de manuscrise, adevaratului ei autor, iero-
monahul Anastasie Gordios, cu mentalitatea caruia corespunde
continutul scrierii. Dar nici nu era nevoie ca Iorga sà faca toate
aceste cercetäri spre a constata ca scrierea nu e a lui Milescu: in
chiar epigrama, publicata de Iorga dupa titlul pseudoepigraf al
cartii (p. 19) se spune ritos ca autorul e Anastasie Gor-
dios!
Manuscrisul de care s'a servit Iorga ca sa editeze scrierea e
un miscelaneu care, pe MO' opera lui Gordios, cuprinde la sfar0t
cateva foi dintr'o opera istorica in limba greaca a lui Hrisant,
Patriarhul Ierusalimului, Despre istoria Chinei, opera compilata
dintr'o lucrare oficiara a lui Milescu, scrisa in s1avone0e, 0 din
alte .izvoare. In dedicatia catre Constantin Brancoveanu, push'
la inceputul scrierii, Hrisant spune cà aceasta opera (adied Istoria
Chinei) a fost scrisei de prea Nicolae Speitarul, care a lost
primul interpret al prea fericiteiimpiirii(ii a Rusiei (p. 105 ed. Iorga).
Aceste cuvinte le-a reprodus intocmai copistul manuscrisului
miscelaneu imediat dupa titlul cartii lui Gordios (tot acolo p. 19),
iar Iorga, luandu-se dupa acest copist superficial, a atribuit
scrierea lui Gordios lui Milescu, i astfel a harazit Spatarului o
scriere, care nurnai onoare nu-i face. Cat de superficial a fost
copistul acestui miscelaneu se vede 0 din faptul ea dupa epigrama,
mentionata mai sus, a pus patru randuri, editate de Iorga ca
versuri (p. 20), in cari revine 0 un oarecare Bocaf,Xecoq (Vasilie)1
Aceste patru randuri aunt smulse din locul in care se aflau,
cum revin In alte manuscrise, adica din chiar titlul
87cep auvéypeakv 6 noXutaTcop xtíptog NE,x6Xccog EnctOecpLo; 6
Monaßacbccov, 6 xcci npErrog ipplveuTilq r55nocveukt[Lovoq
TV Moaxóßcov Pacsadocg, 5g, %al xoc0' "Ompov
tivOpeviscav &neat y.ccf, v6ov &no)
sad Stec Tip &yearilv 7ceporrhcrecoç 862,0ev
o5peci Te crscL6evscc, Ocaccacráv Te i3z-heaalxv
(pe care carte a scris-o mult invatatul Domn Nicolae Spatarul

Moldavolacon, primul interpret al prea fericitei imparatii a Rusiei,
care, ca sá intrebuintez vorba lui Omer
UNELE OPERE ATRIBUITE GRE$IT SPATARITLUI MILESCU 339
a cunoscut (maple i moravurile multor oameni

si din pasiunea cglatoriilor a trecut
muntii umbro0 0 marea zgomotoasà)
§i au fost puse fAra nicio noima dupd epigramg la Gordios; iar
din paaasta. (impgrätie) s'a ngscut un BacaeLoq (Vasilie), pe care
Iorga l-a luat drept un nume propriu, hàrdzindu-i 0 o initialà
majuscuTh. i totu§i, toatà aceastà pericopà e editatà perfect de
bine de E. Legrand in Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 3 p.
338-339 0 reprodus6 0 de Iorga in editia sa p. 105, unde in loe
de BacsiXecoq avem flocaaeía
Scrierea lui Gordios despre Mohamet 0 Papa cu numele auto-
rului se aflà in foarte multe manuscrise dintre care indic numai
cateva: S. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount
Athos, Cambridge 1895-1900, indice la cuvântul Gordios;
A. Papadopulos-Kerameus, leeoaav,uvrodi ,61132toOlpen, Petersburg
1891-1915, indice; I. Sakkelion, Karedoyog Teo" v xeceoyecigmv
13c13Ato04xng Ti-jg 'Enibog, Atena 1892 p. 72 0. 83; Benegevie,
Catalogus codicum manuscriptorum graecorum, qui in monasterio
sanctae Catharinae in Monte Sina asservantur, Petersburg 1911,
vol. 1 p. 425, etc. etc. Si C. Daponte in Catalogul sciu istoric (pu-
blicat de C. Erbiceanu in Cronicarii greci, Bucuresti 1888, p. 130)
ne asigurà cà aceastA scriere e a lui A. Gordios.
Pericope din opera lui Gordios a publicat C. Sathas, in Neo-
27#ç 99c2aoylag actedmita, Atena 1870, p. 112 113
Evloghios Curilas in revista Oegmxci, 5 (1934) p. 96-97.
22.
Izvoarele lui Codex Dimonie.
Izvoarele lui Codex Dimonie
[Prima Invätäturd e färä inceput. Inceputul textului macedo-
romän de astäzi (Jahresbericht des Instituts fiir rumänische Sprache
zu Leipzig, 4(1897) p. 138) corespunde cu p. 377 din Damaschin
Studitul, Orpocupk, Venetia 1742, §i merge pänä la sfär§itul omiliei
In unele pärti traducerea macedoromänä e prescurtatà. Omilia
Studitului e o traducere dupä 'I n Is() AúTou P g: Adyog
nepi avvvaaeíaç oví scía,uov neei rov ' Avrczetarov xal eig
bevrgeav naeovalav = Migne, Patrologia gr., vol. 10 p. 904.
Damasehin Studitul Codex Dimonie

Oriaavedg, ed. 1742 p. 377-380 Jahresbericht, 4 p. 138-146
(f. 11-13b)
Inc.: 'Ecrò sxcq.sç -cok 'Ay- Inc.: TUpou Tive ipacpwcUo.o-q
yaouç, -cok ecpxocyykXoug, xeci avyyeXkl) cradczcp&vyys)Ja)vvil 'rive
X 'Ca ol'ipecvwc -clyp.oc-roc. icrú -cpecp.oupcc ilouv-rotVol acret-cdcw1Xe
gam, ixEtvog ó7co5 Tpip.ouv oi. vnychve azouXxouTeolcou rcc,<De °c-
6ucraot- Intoti po6oiiv-cou (3p6creq- p.& TV -c.rprecospounotrIcrcroc
07005 Tpop.ciccrouv Tex '6p7), 0=5 ve61 VTOUV,V7FUCXC 'rive AT cram
cppf.craouv oi XÓCF00 G. icrú dam, (5 TO &re Uotixocppot cvrUXe
xTícr-r% xoci kuoupyòq -co5 01511- ße-cou crsoc-cas -clvouqßev-coo acra
nocTrOg x6ap.ou icy!) grcXacreq 71oußec vourloccpX&p.ou ct-cCoúvou
&Tub rv y jiarlp.toúpricreq -1crwcóg 1-rç70ouVolkyou pm. dcq-
Tec ópwrec xcet a6pcacc, 601-.6 -cò cpe-c-vou ot-cUXe pco6ve ccr4-spc
Supt acest titlu dam materialul cules mai de mult de regretatul nostru
unchiu referitor la izvoarele lui Codex Dimonie, care material a ramas ne-
prelucrat. Codex Dimonie se allá astazi printre manuscrisele necatalogate
din Biblioteca Academiei Romane.
344 STTJDII ISTORICE GRECO-ROMANE
x6v aou 7cp6aco7tov craXeúe-rat v-cout.tv7)7U.Xe aroLp.-rna. pacr-

ion!) int6X67CELq 17r1rv yi)v XcFrcpto,c xakiona xaXibsa avAa
xat crete-rat XOc LtÇ, nerve cri votAyy cpiT71-rou ilou'aqc cpiTvrou
kOpkt.Pallev, broTtaav.ey, aoyaipcpavXwp ixrcolSvoy RIC( a-
cralLev, Ext-cga- TUXI.E7co6y ocvAcc -hOtouegrirrou
li.ev; T6Te ,942tet Toúç C7roxpt07) 6 xaTU ouecpcpavy/a7) (ammo ccv-
cpo6spóg 3aolleòç Tiiív 13ao-aeu6v- vb] cppecTo.c. aaaxotxroukyyl aava-
'row, Xiyorrag tXapó-rtyca 7Cc7n1 13aXec y'recxcf a'r.rpcLp
84) ixectLaTe xaX6v SÇ va árcò era)) wripeccrravxya -K-/)TVe-re Tpoi,
To&rooq 'ro k nap& Iltxpok ecv- Ccylota pecyyynalou p.aeioy ze
OpW7couq Toúç 7c-roqok, ipiva -a) 25 am. 41.
ixercl.z.are ixsZvo rò xaXóy MT!. (poul.texa) criwe're cacepivcc )1xoc-
ot irroxot ityat katxot Roo ckaeXpot snwal.tivl 7K, To 7c-hp TO) e6v7py
zai cpíXot. vr-lp.gp..ivon) alccredv &-
Tine &pet xat Tot; IE C6COV61.1.0)V' X. 7)a-rouc, ayy-yaouqrou.
7T0 peincree Cac' L0í5 oi, xa-rapapAvot (eXty7)xa) nopi6eo-ce arcellotí
rcUp -rò athytoy, TOlyrot, xar/Ipatziy1 lq-ron-hprò e6v/cov
1).ao-I.Livov Tc71) ata6ea0p xal -rag Torwa4tivc7)y '1-6)8-flaw/to) z. -rhq
clyyk/tok w'rroi.") etc. ayyyk?qc atno5 etc.
"DrepoL X6yot atay6pow Ccytow Ata-ra at8azte axccv-cot XCLVT0u-
xat sLacco-xdacov. To Ccy L o u =To-co (s-1 &not)), ecppeitL) iTem
'EppccLp. X6yog a'. Miyus-cog sy,ciccp&Mov einov x.
xat May 4,uxoxpekhg. ELX6y-rpoy crscoaov TOD ayhou e9pe4. A6-
yo.4 ... a tiericrr6q x. khav ck-
MapyapZrat, ed. 1675 p. 255 xo)cpekhg e6/Irricov nerrep. 1
Jahresbericht, 4 p. 178-198
(f. 24 b-31).
Inc.: Aei3-ce, &yan-yrrot, asiíTE Inc.: alyirrcf. ppolt.na Penv-ij-
7ra-cipeq xat CcaeXcpot p.ou, -cò éxXe- Ta TaTcpw) aavppecOal avvil
xróv notp.ytov T015 7CCITp6q, ot akt¡Carre:f xourcila a'rec-rouXoul T-/)-
iacpparagvot Tot-) Xploror) a-rpm- )61T o-IH.Lvecroc c'AXe axp-IpTaTo-
TtErrat 6e5-ce, T6xya, axaxsa-ce ?tau/ (31v-h.ra cpoup./We cOrk-
X6yoy ao.yrhpLov 1.11 u v úlxiLv xoukrecro. xypE.qou aEirrou npi)
etc. csoucpkIrrXe a6coako-cpe etc.
Aceastä didahie dela f. 24b 27b este din Efrem SirulMccpyccpZuct. ed.
1675, p. 255-257, iar dela f. 27b, 27 din Damasehin Studitul, Olaccupk,
ad. 1742, p. 351: grog quicivv-% Tceptarocri.Wrag, pang la sfdrOt.
IZVOARELE LUI CODEX DIMONIE 345
Didahia cu viata
Sfântului Antonie (Jahresbericht, 1 p.
8-51) este tradus4 dupà un text grecesc de sigur; in Biblioteca
Academiei Romane se aflä" un manuscris nr. 908 gr. al cdrui text
este foarte apropiat de versiunea macedoromând. Iatà cateva ran-
duri dela Inceput, cu toate greselile de ortografie, spre comparatie.
Ms. gr. 908 f. 1. din Bibl. Codex Dimonie

Acad. Rom. Jahresbericht, 1 p.8-22 (f. 48-57b)
. Axotkroure lrhocv xccl. ,9-oce- AccercS:Tcc floA cppel-rC(x xpla-c-
tuccrrhy arArrn.v, el')Xoyr42.6v-h xpL- crrvvil caou vnioupy)Cc x)ae
rocv, rcep-h -rob' ocyíoo CtvTo- vs-verhoffiX ccy-moyijou y-cylogcc aaxoc-
v-hoo )(act rcepil Ccd-h; ociy-cor) xo5v.ou acra y'rhá 'spa.) )(7)Xhoc ocX-
TOTC óaép.coy O.; -co )(71- Xo57] crack rccaocx&perh& Xdcwou-
X-hov, Tor) CcyEou oty-covhoo 7cp6- liy-h-roc voulbt-r1c( whci -11XXVive
-rocpycfc -1-74)x-cce zai. &pow/pi rhv ag[Louvx. v?a,,,aaa... XX& otia-
7c6p-rocv TO xrpAou etc. sac etc.
Ioan Hrisostom, Ilepi, ile-rotvoíccq, ALavx 8tacczceTLV -ro)t. t.tocpc.

MixpyocOrecc, ed. 1645 p. 144-147 Jahresbericht, 5 P. 212 226
(f. 57 b-62 b)
Inc.: "Llanep oi aneEpocv-mg Inc.: Aoßs-UToc f367)6Xouri-
eocpeXormrrac, &racy ouv -ròy crmi- crkrec xpla-carijvv-h crhXouóc-coc
pov siq a'rpci-c-ocv, oü'rcoq ()Lai wrhot; p'heixXXe so-occrhocx-hxocairoc
41(J.EZq WcpeXoúllea0ev Xey61.1.eyot, )(pc- xyilye xocoup&-rcakh oc-cWall
aTcocvd, iecv 8iv gxo)t.tev xcet. Terc crillzhvoc trhecyoi3Xo cpporrhala-rcr-rc
gpycc vec cbcoXou0o5v T.?) 13volloc- Xo5)coupou xclv crylocppol(oc
met &Sty aôiq pépo) ciw- cry][..tv-rc( TC pyrroux&XXhoupl oca-
nurrov p.e(prupcx Tòy c:(8eXT60eov a r acreic civ&co votívoccpko-r]-
'Icbccoßoy Xiyovrcc:11 nía:rnq zcopi,q 10-raTe Xoi3xo5ppou zacTi vcfocUij
Tc7)v gpycov yexpec kaTc. etc. AL011 xplaTa-rhyvh criare xocce-
ße(lou acrcp,o5 xccp4, TVIvocy-hyoc
y-counc,boiïtitc sa4 can& xoc 6pe-r71
o-)16c; COTO úxyo u 4-11-c-ou cramp*
7-ccrh-roc licIpToup-he cer4)p.youXoul
ppet-ce 7)&x671 -17c-haThq
zo.)p-hq -re)vipyo3v yexpEk km] etc.
'Ent-rok -r74 tepaiq taTopíocq (Jahresbericht, 5 p. 240-266, f.
68 b-79) este tradusg din Houck acaocazotMcc ij-roc 'AXcpccß-trcecpcov
eúputudietccq iv ¿7) cúptcncov.socc 6q:acp.oc tvoc ataeccrxcavtoct

tcoceiH.Loctcc
're(rlç Toupxf,ccv im.xpacrcataf.ot xpraTtccvaiv cpao7c6vcag auyypoccpiv-cce
nap& Tor) iv iepei5acv Daoyi.v.ou aLacco-x&Xou H o A u KONSTOL
705 iE 'Icoavvívaw. 'Ev Bcivvn 1803 nap& recopyícp Bev-c6-rn 1 (Inva-
fátur'ä variat6 sau Abecedar lesnicios in care se gAsesc invältälturi
folositoare pentru instruirea copiilor mici ai crestinilor din Turcia,
scrise cu ingrijire de cel intre preoti invàtatul dasc61 Polizois
Contu din Ianina Viena 1803, la Gheorghe Vendoti) ; a doua
editie Viena 1806, a treia editie Viena 1818. Am afirmat gresit
in Elenizmul in Romania p. 40 ca originalul lui Dimonie e Darvari,
'Ent-m[4 Ti¡q iepôiq krropEccq .1-71g ixxXlcsEocc;, fiind indus in eroare
de un exemplar defectuos i fgrà titlu, pe care 1-am atribuit lui
Darvari (care a publicat la 1803 o carte supt acest titlu).
'7 0 tril 1-7T4 ispek isTopEccq, e titlul pàrtii a doua din cartea de mai
sus a lui Contu 2.
'E7cc.rot4 rçiepök icrcopío4. ETC LT0117) 1-11g pócq VICTO (4,5(4
Ileptoaog npdrryl. ell &Tv:Am 7cepc- rcep-qc7)aoq 7cp6s-r) 7)(7)7rEac rcepaccp,
),ccv.6ecvec 2262 xp6voug GC7CÓ 1-7K ßácvl 2262 is-1 ocrccrrIN 7cVcacc4
racfcaecoqroti x6csv.ou gcoq -co5 xccroc- Toux61,cou sc.-64 -cou
xXuap.oi.i. xcc-ccbOogp.oú.
IIouct2q ai.a.0-.00,Eoc, ed. II, Jahresbericht, 5 p. 240-266
1806 p. 15-53. (f. 68b-79).
'Ep. Hotog grcÀcccre -coi3TOV ^cóv Epionrnq. KccpE OTETE ccirrccc

ttiyccv x6crp.ov ; g-ra
'Art. '0 p.6voq rcocv-coVivcgioq oc(rce»cpcak) Toulxv)TrUc.
0e6q. XCCVT011 orlecwre.
'Ep. II6Te Tòv gracare; Tviprrr]cc 5508 vrilcpurccp-hoc
Hpò 7c6vTE xt.Xtecaow xoci, xptaT6Xol.rq ccvwcr-cpail Ilcroòç xpc-
rcev-cootocrícov 6x-c6 xp6vow rcptv aro.
1 A. Papadopulos-Vretos, Neocxxlivt4 paoXoyEac, Atena 1857, vol. 2

p. 127.
2 Cartea lui Polizois Contu (ed. II din 1806) s'a tradus in romaneste de
arhimandritul Nicodim Greceanul si s'a tipdrit la Sibiu In 1811, supt titlul:
Inocildturi de multe stiinte, vezi Blanu-Hodos-Simonesou, Bibliografia romd-
neascd veche, 3 p. M-45; cf. si Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didac-
tice romdnesti, In Analele Acad. Rom., sect. liter., ser. II, tom. 38 (1916)
p. 83.
IZVOARELE LUI CODE X DIMONIE 347
Trilg yevyhaso4 ¶O3 KupEou 11116v Tpc.(ßo:pe) craTpocx&pc Xouv

XpEcsTo5. -riávTe XoulotpecTirsí. etc.
'Ep. 'Ara') Tí., xcd stat picrou
TEvoq Tòv i17-acf.aev; etc.
Se vede c6 traducatorul roman a avut inaintea ochilor prima

editie din MIAMI 8Lactcrxcaía, care imi este neaccesibilä. lata mo-
tivele cari ma' fac sä afirm acest lucru. In traducerea macedo-
roman6 a primului capitol gasim reprodus In codex Dimonie
titlul grecesc 'Ern-m(131 Ti)ç Eepök icrTopEocç nepEoaoq nperrg
LnoEcc nepaocti.giveE 2262 gs-q. In editia a doua 0 a treia greceascri
pe cari le-am supt ochi In loe de g-r1 gasesc sinonimul xp6vou4.
Nu e probabil cà traducatorul roman a schimbat xpeAtou; In
tr7) luandu-se in consideratie servilitatea cu care reproduce 0
traduce originalul grecesc.
La f. 71, 7 traducätorul reproduce iarA'si titlul capitolului:
neptoaoq aeuT6poc órcoío: XcyZiver. tn.) 1207 cbró To5 xaTocxXucrii.o5
To5T6 iomv, go4 Odicreoq Toi5 ' Aßpaey. (periodul al doilea care
cuprinde ani 1207 dela potop adica 'Ana la chemarea lui Avraam).
Si aci in traducerea romaneasc6 avem gs-1 pe cand In textul
grecesc din a doua 0 a treia editie avem sinonimul xp6vouq. care
xp6vouq de sigur e o schimbare a lui Contu. In ce prive0e cuvantul
neinteligibil cairreoq din codex Dimonie daca recurgem la origi-
nalul grecesc Osim deslegarea enigmei. In textul grecesc din a
doua 0 a treia editie a lui Contu, cuvAntului akirreoq corespunde
cuvantul xcaé.allocoq, ceea ce de sigur in prima editie a lui Contu
a fost xXirsew4, iar copistul sau Weigand redand gre0t litera
greceasc6 x cu a a scris cc4seog in loe de O4yreo.4.
105laK, 0,-hcrecog chemare, care cu un cuvant mai popular
In greaca moderna se zice xecXeatia. De unde reiese ea Contu
revizuind prima editie a facut-o mai aplà mai pe intelesul tuturor
In editiile de mai tarziu si astfel a schimbat cuvintele limb ii
puriste: gri) In xp6voug §i. )0673,4 in xclaecrtoc 1.
G. Weigand a incercat sA emendeze cuvb.ntul si in loe de cataeoç cum

a reprodus In p. 246 (f. 71, 8), indrepteaza In p. 247: a eatkru.aq (agecaç
= Flucht, Auszug?)*. Ca nu este vorba de fuga sau mutarea lui Avram, ci
de chemarea lui, stim din istoria sfântd i ne spune precis chiar Codex
Damaschin Studitul A6yog eig ALGTIX MOCZLE ea-ce a HTUNTOXOOL

,D-e6o-cot.f.ev 'vacpi]v TO5 KupEau -coua Tr) naaTcrTe.
-hp.iiïv '1,705 Xpta-coi5, Or¡aatip6g Jahresbericht 5, p. 266-296
ed. 1742, p. 103-115. (f. 79 b-90 b).
Inc.: Tec xocx& xaci ot rceLpaap.oE, Inc.: Ppearpe acdc. 8Lp.ouvv)al
&nob' aup.6alvouat.v etg To64 -c.rri)v-cpa vTpou ou-ámvvyi Tvrcpil
0p67couq, Ccrcó Tpel% atTíaq iNov-cou )1A71 o-cpáxou 7yr7ycpóc Soxutava
.3) Cad) Soxy.ip ()cob', ¿not; 8oxt.- T1 -co op.v.yrsci 61..aou aXo u 6-1 ciTa
p.ec eL Oeòç Tòv IvOpunTov, va: ouvouclpa acmplppócou xav-roú ea-ce
in My xat eig Tòv xaxóv xat,p6v Tire PaafAßoc TO0ti.VirCC4 '1]1.2.a-
Tòv ciya7cFh 1)1../.6vov elq einilLe- X&VT011 icr-re ótaou -rpm') yyr)v6Tot
p.epíav TOU. etc. dc-roISR-c-r)a Xo66a etc.
Damaschin Studitul A6yog rceq) At.aaxLa aTa Mapa xáv acpiTe

cppciast eig staaLa -6)g incep- aTallecpla kaccAcc ce.)0v07) gcr-re
euXonpiv% AecncoEvlq 4)p.(.7)v eeo- a-cava-ha xai aToukcou ?brag
T6xou xat dceuTapOévou Mocpíag. eppacrri -hç -a( -tics687pc Aq
Myog vcepileuXornxiv-1; asa7ri)v1
071aaup6, ed. 1742, p. 192 ploy sOeoTóxou xat ah7CCCp0évou
202. tLapilag Myog
Jahresbericht, 6 p. 86-114
(f. 91-101 b).
Inc..: liciXtv xat rce0av Inc..: NvaTcedy) aacippscarou&pe
nocviNuptg. Èop-c1), 6xt, aavOL7C67) 7tocvocyylwpou aCcpp.7ca-
ixOecnvip, xat eoç AV npOZOECYLVIM -couCcpe voúxec o-app.rcarouócpla
dca& i.opA veyeal xat oCpaaxi-c-c-ficcookc&TCa aócp-
cc Tijg aarrylpf.aq T6SV CCV0pW7MOV pira-cou&pe !Ape aa& xou i.drcps
Dimonie putin mai jos, p. 250 (f. 72, 1): iatä partea corespunzätoarea din
originalul grecesc:
'Ep. 1160ev xcerckye-cca ocliT6g 6 Mick;
'An. 'Ara, T6v EI)12, arrò 'roo 6noLoo Toòç anoyóvouq bccero'cysTo 6 'A6pcdt.t.t.,
Tòv 67rotov ExciXecrev 6 eek chr6 ^c6v 05p -Hp rc6Xtv T(75%) XaModcov etç
yilv )(away.
(Intrebare: De unde se trage acest popor.
Räspuns: Din Sim dela descendentii cgruia se trägea Avraam, pe care
l-a chemat Dumnezeu din cetatea Haldeilor Ur in pämäntul Hanaan) Houck
6%Scas-xcaíoc, ed. 2, p. 7-8, ed. 3, p. 41-42.
IZVOARELE LUI CODEX DLNIONIE 349
7cp6evo4- .3,6TL xal al iop-ral xat ,D-ercßl..La scróc cfe.VIErla aotact,ty]vv?,X6-

al Tripayi,piv..; I-6v 6'c?.?cov ecylwv pou 7rpeo'ivc) xoc7paTU cm& crap-
c'ocp6XLI.LaL4 itval. xai dcyLacç, dOacic ii.7oc-c6 p pa ova navóc-rril p pa claa v-
771"; Aecrnoívlq ..ht.,):6v OcoTóxou, TC, p.)1 Ccy/XX-1 ictloi)ve 6óCV TO 1.) as«
Tilv &Imlay criniepov iorgoviv, 6C'Co wcó po u Xklócßii.,tou -0716cx15
ilvaL siv.to.yrépa %al ,Baup.acr-ro-ripa ti.ou aápv.naTotiapla axoupecrip-
etc. MT/ 7771aTóctiaplie xcicpc c7co: 6-1,1-
olf)Eracrip.ou krre xav.óc 7)1vvvrlyra
crerá )(al= xo60a6t.Es etc.
Damaschin Studitul Atilyreng Atacczta ccX F6pX x. crcoukcou
ii.spLx6v 0a.utufc-rcov xat icrTO pr.v avviryticrcq [..teplxd.w »ccutdercov X.
Ti;:w yeyovercow "sap& Tiiiv Tcapp.e- VITO) pliii v TawysycovCOTOV nap&
yEcr-ccov -rocco:pzi5v McxocilX met roc- TWv nácii+tincr-rov TaEllocpxWv 1./1-
6p1.4. Myog IH'. xaipa x. yaßprmX Xcliyog.
Olaccup6g, ed. 1742 p. 247-273. Jahresbericht, 6 p. 114-150
(f. 102-117).
Inc.: Ek T p El% TecEitq etym. Inc.: Ilpils-pil Tacp-coc crivTou
veLpacylva Ta nor:hi/a-cm Toti 'Dior) tocccp'sócroc vouirry)Xe &A TTO D-
iúXorlplvol. xparnavol- elg vo-irrc, IIVITTU 1 6Xourlaí-rc007] TrYpt plaT-
ei; cdcrO1T4., xal eiq [1LXTÓC Hal crri¡vvri ilg vcoirsa Ilg i0yrroc xal
ocicrOvcdc 126 Xiyowroa, 6cra 13X6- ilq [Elx-ccic x. kJ-7)17v« gv Ak-
novrat ti.i Tck 61.14.1.ciTta, xat TCLÓC- ywv7e cicsa6Xénov-re ve-racop.&7cc
VOVTGCL IA Tec x6pccc, xat xa00.tx4., XOLL 7Ci coawre [1.E. -r6c xipla X.
&ray xx-rCXXOC[L6G(VOVTOCL [Li -7«."k xaecalxec ficsócv xa7aXavßávouv7s
7riv7e ataNcreg To5 CoOpWrcou, (Li JE Tiq rcivre icOlcre; Touccv0pco7cou
Tip 6pach-Lv, vi 7ilv yeikrtv, p.i 7;iv veripo ópcccrcv tz.vsliv yysixicv [Le
clxoulp, [Li ..cip öcrcpplcrcv xcci [a ¶-hv axem lie.* o;cpplcrcv x.
Av c'epilv, ixer.voc &Ewa. xcci Xiyov- Av occAv exúvcc tilve x. ?lycav.ce
yowcoct ccicrOvac, ce)crócv 1) 7Ci.spacç, écrOvroc &sow vriTpe; &row TocFAXoc
eocrecv Tec E6xoc, 6csecv VI 86v8pcc &my Tá sévspo: x. &ray claa
zed. 6adcv &Um 'me( etc. 7vcc etc.
Acaacrxoaloc npo7perrnxil Tcepl ALamxta arcacpestvXop Xex0-haa
wicr7eíaq Xix0eZaa nap& TO 5 iv nap& 'roo iv t,tovarhq eXciAcrsou
tcovaczok baxEcrrou Accp.o:crwrpoi5 Toctuacrxòvou Tour83 a./ ocx6vo.) x.
To5 l'i7Co8cocx6vou sod ZTO taro u, a-couaiTO 0 -rnxu plocxú scrrc6 p cc; Til;
st Kupcccx-yj icrrc6pocq '1-7]; Cc7co- amirlpeocric4 Xgrywq IE.
Tupdxs-Ecc)g. /1.6yoq IET'.
®aopóç, ed. 1742 p. 229-236. J ahresbericht, 6 p. 150-172

(f. 117b-125b).
Inc.: EuvOcca. gzouacv o ßoc- Inc. : AccvreTs-cc ocou oct.1.71pocpóc-

aadc, ei)Xor][..civol. xpccr-rcocvot, 8- -ralki) ai.Xor¡aí.-roc xp4pTaTin
-racy plUo.)o-t. vet o-ref.Xouv Tok o--cpcc- yxocvvrTou ßocgcvspVcxoc ouócasloc
Tcdyrocç ek 1.6v nasp.ov, a-rixowcocc XX& patcyclecpc acrecTrou acrecUip-
xcd. Tok 7Capouvoi3v XCCI oòq xce0o- 67)1x-rec csaeOactcrnoúve TriyroUTe xec-
87Troi3v, xoci. p.i Tec Xeryto'c 'mug ILO lIntpTe xec xecpgp.ocvrac vrrycoú're
xeci.A.voyv-rocq xoci xoc-roccppovoiN Tòv pocqUoc-r-coúxoc ócp.v.Pre etc.]
.8-ecvoc-rov civectiscrov è T.71q zoceo871-
yítc izeívr, -recaaouat xod zac-
pía[Loc-coc xcci. acup(ap.oc-roc etc.
D. Russo, Sluclii islorice greco-romdlie. P1 ,ANA 1.
Alahomet, cuceritorul Constantinopolului

I). Russo, Slitdii islorice greco-ro~ndlie.
~
I). Russo, Studii isforice greco-ronyine. PLANA 3.
Racla cu rnoWele Sf. Nifon.

U
06,)*
e/
D. H usso, Sudii istoriee grero-romdne.
v»-fr Irnfg wr'N'te" $44:inc le. 4. orci -74 %saw
y ri
eV
3.v
Cs
I
urroic..Ardx °to, /\* rc4Ardb.kfil,t4Y
ifts
Irf.A4 t',.rf
4. CI
4.v
k /A b.
ior..zr1444# try
Ledt2,9Y",-G,4
,
7 )r)
atAGV
11._kN*.1. 4.
,_;
4044
Or
.
'114g4 ahr X / oVitirt ArrAo 4r.
1 t
/.4.- IN d v.... t '" ., .tre ¡pg.'
4, era. 0:,Y ' Je 1 ;1/4d 'toil, irrt" vt,,l,i'.7. 1'4144:014,,
I l''' .., 1 e." '. i.,t4N,4

A
,r,x., A, ,) c; 4 t.;,,44.44 v ...,,..1 v .4. ,..1,14... ni,loot:

I -
0-4, .... A 4 , s # ,,,./
i c 1 ,,,Aci,-4 vcAy 14;1.: 1,44,(2.4c0 -..,

... 1,
%
i
A (4, ---4ri ,141.,f;;Ar .:-/....1 V . '41-71 V at iv», sr- k5 r; e4 !

,1 r 7 r ...,... , ',, 1 1
.--ro 0 "? IM,1 120 I MN ct.; ty czkv 3riv -74 )1 /,,,,10.441m 4 r- ..-
)
1 , -..../ I , 1
'-7.'-7._
" ) ,, .
»1, W .71 VoL4 "Frel'S 14,) d'I CA.4(-01456-A 14° 01 4 ,
O paginA din Inviltaturile lui Pseudo-Neagoe; Codex Athous 3755.

D. Russo, Studii istorice greco-ronoine. PLAN 5.
.;0
er'r 7 1 7".""'
'
74.C.
..... .. . .
s tr.
Biserica episcopal:A dela Curtea de Arge, idita de Neagoe Basarah

restauran de Carol I.
I). Russo, Studii istorice greco-roindne. PLAN,,5A G.
Neagoe Basarab cu familia.

D. Russo, Studii istorice greco-rookine. PI.ANI 7.
Zotu Tigara.
D. Russo, istorice greco-romdne. PLANA 8.
Sigiliul lui Zotu Tigara,

D. Russo. Studii istorice greco-ronidne. PLANA 9.
HIO1U.UTOP.f1tOlf
ITEPIE'XON E'N.tTN01.1/41-' EI LI AcKMTz
KAr E'ZOiXOT.S r./TOPIIAX.
r
. A: pxóApou cinr3 uicrse4 K óck,cos,Mtze, 'At,:ot-6);

KCOlifarilY0V7It'Aiedg, k.g.'i 7riKE4Yeeit
ITAAEKeEsN M E' N E'K AIA4>O'PaN Je KPIBE".

rs-oet;v !di ciç rlu.; zoirlu; 7 A LiTi, gankirAkr;
t..0 ,--.
Irtpcoonu MnrporaAisina Morep$Cd44
zuejou ti cep o No u
11EPIE'XON KAr fll'NAKA HAOT".:112.'TATON

wahin. 41oArtiocCesar 5epay14741
ET 11 P-0100..M 0 T K litt'ALE T IPT

r.Auhaniwn 4143(17"Zm;a"cil
Pagina de titlu din Cronograful lui Dorotei al Monembaziei,

editia 1637.
D. Russo, Studii istorice greco-romiine. PLAW JO.
1s1A!,. V41 721/.1 .1
1.IIt.Ottli -4
A' P X 0 NI lE,' N II A' 17 Os 41t-arl,'I Eijil'-liC Ces'S' Al OT, "
.0FICIFIE.
i , .,
Vs( Ai) cuo- a 6; iii J tti» E'r!p; a :-

nie4;(6, tilli;t4 1 Lid' ZiAttiiii, siisc Kurs-amnieviriAmc , unreyeset44.4uY.,,-7Z ?lei
Tritipxoypailia, . Ka.; wiplA e i Boa. riAitev,,..ai flaTekx,c2,,..C:av4 640.(2frISPII1P
Gzas9'igs )rly; BacriAeixo,
...
rsii.rò, OIxougiuot-4Reitoor . Kai nini ,
.7
., ---.
,...,
BartAcn 1, e-uai,A tr al TI.u.', '4.,?zo-su lott..rtio 0.1;kfe91 '.
..
'
3 ,... ....., . 1r I
.,
CTI En Irll.k.F1 wir Atti 2tt, ,tr Si ci;ív., ItA(2,6-eft, 44) rat La v.Opiir stk Atayeir.
.
Kat met i 7 f t rco + to, , tiy 0:icovuRpac-or , (. 'Sto.bcre,A, , u, 1674 =V; 0) zani Taw
o
tyrrea.. hitrevc2ciincos, Ciriliii),;?-tcor a;ptAttottrzwor :- .0. :' ,
, A
E'71 SE tii 776 7g ,;i0,.., n.,,,,:. , 776Tik94 Lane 7/VIS), 1;'W,i cr,,,,, awl-to. a r, 1 ri:..7;IETU4 :
1(147m,,i 7;4 ve_gcrxr.uminces i-Tur e4tair c;?..erco, ¿x r;:i aatlao-xluili;.-ocrE,F,e,¡ : ,. -
K4 7rie,i risic 139erice4 7r6Ti ex-no-9 ki , 4:c.uxigii, [loi)kritc TIti.; fòeta -

Ka; wipl IV 0';ooticor rg Ca crAixo`j 1-I a Pwriott . Icwa),,Oirni
,,
t
,
t
r/, T..
b...70 MIAANV r gliePtren B4Aicir . Kai i.cf ecpeorrairns
-. ' . FiÇ 711,f11, cpp ia a :- ..-.4,4*-..,.....1 4"-...r 'kl
M.'. .....- ."...,..',/"..,.
r? .`" - :1 r
.........- .....-....,
P s'-', riapd.n"; fcL, c...,. i',Fii;ci, Etfplev malZ9CCit Kr)At'Agt Tits Kid ip f jcu,,
.,-4, (ID 1441 4.4-^' Eiç xothi.c'i c.,;,7:iA1:a
Ar---,' ./.. 0 'I
k Es.21 Si irJ7r,ifOu i t,;; T!,.,s;,,:ae..,, i,-..,, ps2 of; p i cr Y.. :, 2 ev Ap4, o c Tvsrx cí..(? i Mitt-421 ek
\ 7IViCa 44p1,1 Til.; csCSo ua,ro'ç 41: x . Neirlex; 67rziap itiecAsi oCpialth öxa,5'cl-ç, '
1 - k,i.,} 711.-,107 f Ici;a ui 1 tets, E'pt.d<uía..t, Z:7rat io-nutic;..o.a 14:-
-.
-1--...N
Çpn Licenza de' Superibri, & Priuilegio
' fF
'
07:A IA c31-1./1 '
TtA,
O
.i ..--,-TrI-- BALI
A Lyz:on \t'rp
CYFFIVNitit 130)
PL-) miAlic) 11 Kj
73 K ?AI e , .76
L.4,1 E I H 2.1 No Tlapte,,,im., A') no zr; 1 a\1 tYa z

Pagina de titlu din Cronograful lui Cigala, editia 1650.
D. Russo, Saida istorice greco-ronuine. PLAN ti.1. 11.
l'etru *chlopul Cu doamna Maria Amirali i Rica sa Maria OsAtoritrt

co Zotu Tigara.
1). Russo. Studii istorice greco-rooltine. PLAN8_1. 12.
MITMAIM kle
,Vhttr.
, -
Pagina de titlu din Cronica lui Franti.

D. Russo. . tudir istorice greco-romdne. PLAN 13.
Martin Crusius.
D. Russo, Studii istorice greco-ronuine. PLAN$A 1S.
.01:41/4
fP
-'41111,\k,
$it
Martin Crusius.
usso, Siudil istorice greco-romeine. PLAN. 1
"'.-1111 1j/ A /
Th.* .117; ;won'tCÇ,,iI C,nt,7;7;r: km,

0;7;ft:rant, et E,-,-Rx.Z, SuAbee., f.r.r.
froagta jug, cmnit,
PI aft? ,zensitrettft, eft;
S. C.f . if& S..26Z; ,141.114*
arl
Miliai Viteazul.
I). Ilusso, ,Sludii istorice greco-romdne. PLAN .$1-1 16.
D. Russo, Studii istorice greco-ronzetne. PLAN_1. 17.
,Aaoti 3r4.-130,-P SO 11.... -`

...rt,
ticiimul,5601,1 aliTpti 04
104 P Cp
!C), ' ¡qr.()

r0 ,
9i0 I E tit 74-rtWyrix
-
9-13-NUCta . OP,AS011ibaLtot-
c '' °"1 'in
'..
---
4. peijiesro;31.6 oxtunEyoticia, I .:41-.F

croRcy-43,Pri.- ,r2varatoiicrib K.)
I
caeb-a-Gii, acti6k5 =115 0 ,t51
arin,p4W.)Ar Icciici.urtie5ciyuciino. k ,
I C i
worn oliuipc..),T-E
O pagina dintr'o EvanE,dielie copiata de Matei al Mirelor la 1599.

I). Husso, Studii islorice peC0-1.0111(ilIC. PLANp. 18.
.S
0411
(11
cii<L-e-ou
?Lou zrip
Xitt e t
Ci pco _
t.e.A6 'Tr
rreicZp c
7JlccLvp
tn.e)co _
rt"Th,G)
-ricr'jpcii et-c14X-
--urcy -rco si,5p i-tuo
O paginil din tr'o Evanglielie copiatrt de Matei al Mirelor la 1610.

D. Russo, Studii istorice greco-romdne. PLAN;1A 19.
Dositei al lerusalimului.
D. Russo, Studii istorice greco-ronuine. PLANA 20.
_
Er7Z-.74.
1lti nit im olunis 2 ill1111

1.1/1011211111.11.14.......04.41.4111111111,114.44111.M 11.116111,
07,35.
-ioEtç 24 .r w __ _n
e x3ov 11.4T ThO1XPTi.A/ST 0 0 E 7, .
B
Hrisant Notara al Ierusalimului.

D. Russo, ,Studii istorice. greco-roincine. PLAN 21.
"1=9
I
iítv7- ,,,, ....
1Kto Tot Bea e- Koarovlifuctpovcuz.

rizTrovA)4wariv, re cy ro.kcp-out P-49(711'l
13 o riX arc urror';rrwirev óts..c; ;it) vál&n.
r-0-1.'
v 8'77' Alas .X4c7rOpss x
NIflUIIUUSU(ltUhIItflhIIUIIflUUtIiIUIIIIUIft$IlllIIUIIIIIUt
',1111111111;11111111111
Petru cel Mare.

1). Russo, Studii istorice greco-roindne. .AN*A 22.
-r-pry xctp/Y
v5' f ,rtc.
Cons tantin BrAncoveann.

D. Russo, Studii istorice greco-romäne. PLAIN*A 23.
t64etitt,r,.P 74 4., .ovn,
tallur vt. , ,-0-14,

j
'JO y / 14, y.. 19 v..Sor
"v 47.02,....tre,
iz , et,
,,pd3-.5. 4.0
. .
16. G50 (3 4.4
f, se
,uviv ptr ,44.4ft,
¡vj°, 40 .; 4-4.196 ge A erc

,
4er
.1
akAr,r
4-,4- 4 941.0 j4.4.* 5cv 4.
,
N.44.11.
Pagina de titlu din manuscrisul cu traducerea in limba greaca a Cronicii

lui Miron Costin, facuta de Alexandru Arniras.
1). Russo, Studii istorice greco-rombie. PLAN 24.
2111 ti 111.11111111IIIIIIIIIIIPMH111.11 1,1! I'
ZK
.1 7 9 4.1
,s,zolzurTsra2-. ,t-axts=rriw,..awc=mrlrrs4
u.ra 7:7,1 'feze.) Tr'Y ViCT8T1

Er;aq.cx fL8. el ux; 7:o;GiaTnc gc106eW; "Ae.
Sterna lui loan Nicolidi de Pindo.

MONITORTJL OFICIAL $1
IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIME RIA NATION'ALI
BUCURE$T1.-1939

DRusso Studii Greco Romane

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DRusso Studii Greco Romane

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDII ISTORICE GRECO-ROMANE

S'AU TRAS DIN ACEASTA CARTE, PE

TOATE DREPTURILE REZERVATE

Publicate supt ingriiirea lui

AR1ADNA CAMARIANO 0 NESTOR CAMARIANO

39, Bulevardul Lascar Catargi, 39

reviste de specialitate, nu intotdeauna accesibile, sau in grit-imitate,

reviste de specialitate, nu intotdeauna accesibile, sau in streiindtate,

grecefti intru slava lui Mihai Viteazul, cat §i la alte articole

mai pe larg in operele inedite pe care le publiam acum ì la

Lectie de deschidere, 14 Ianuarie 1915, cu adnothri i adaose posterioare.

de vinä. Astäzi istoria nu admite asemenea procedeuri. Un istoric

-cd Bizantul a fost o capitalä, in care oamenii se certau pentru

floreau servilizmul i lingusirea ; uncle suveranii nu se ocupau deat

abia in zilele noastre a inceput sd. fie cunoscut ; Krumbacher a

ales prin faptul ca ea a inceput sa studieze limba si cultura Gre-

La diferite universitati infiinVandu-se catedre de bizantinologie

prin räzboaie de 100 de ani, Bizant,u1 a adus Europei si culturii

çi dupa cadere, cand imigrarea Grecilor In Principate devine mai

Si fiinded §i Romania are laturea ei specialä, voi spune cateva

Condica sfanta a Moldovei s'a publicat fragmentar de C. Er-

sau indirect prin intermediul slavon) au fost imprumutate dela

caruia se facea prelucrarea; nu rareori va constata ca. motive

Gavriii Protul Sfetagorei.

Din Cursul de Istoriografie greco-rornand tinut in anul 1919-1920,

úrcèp apL011.6v) s'au trimes de Turci dela Constantinopol in provincie ;

' Duca, p. 312, editia Bonn.

insemnatate. Serien i istorice alcatuite de Greci cari au vaut

Viata SI. Nifon.

1 Arhiva istoricd a Romdniei, vol. 1, partea 2 p. 132, Bucureti 1865.

conchid c. Gavriil ar fi fost seirb ci §.i-ar fi scris lucreirile in slam-

1 Nifon II, Patriarhul Constantinopolului, de Diaconul N. Popescu In

(ed. Naniescu) gasim expresiuni slavone cari probeazacà s'a fäcut

la randul &au, aläturi de o sumedenie de slavonizme ale origina-

1) Originalul 2) Slav 3) Slav

4) Slav 5) Grec 6) Grec

Roman Grec Slav Roman Slav

1-13); dupa multe peripetii se alege patriarh (p. 13-29); se

lui Neagoe facute in 1,ara si in strainätate. Amanuntele Irish' pre- O viatä

ca a-ta textul grecesc cdt cel romdnesc sunt versiuni de pe un text

latà descrierea bisericii dela Curtea de Arges:

Iatà descrierea bisericii dela Curtea de Arges:

dusmani numai cu privirea lui veninoasä.

Gorda si gati sageti de sageta, si sabia si-o fulgera, si Juana si-o

. Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 59, ed. Tit Simedrea, p. 14.

1.. Original fi traducere: grecizmele §i. slavonizmele aflate In

1 Vezi Magazinul istoric pentru Dacia, 4 (1847) p. 234-267.

Viata se cuprinde in manuscrisul 464 (din 1682), 3488 (din Manuscrise

medrea dà descrierea manuscriselor §i normele transcrierii chiri-

multe ori: la Sibiu, 1806, de episcopul Arge§ului Iosif, la Buzgu,

mai tarziu, de obicei, Domnii Principatelor Dudärene, cum a fost

Pe lâng6 veniturile pe care le avea ca c4m6ra§ al salinelor im-

Pentru cuvântul xonAL = servitor, vezi A. Coray, 'Arcorra, Paris 1829,

Gheorghe Etolianul, Recueil de jables ésopiques, ed. R. Legrand, Paris

anume de Chiajna i reintoarsà la mama ei impreunä cu zestrea

fiu al Chiajnei. Iorga observând c4 In poema scrisà dupà cum am

Mircea Vodà Despina

Petru .Schipoul + 1 Maria Amirali + 2 Irina

Vlad stefan Maria + Zotu Tigara

Mircea Ciobanul Chiajna fiica lui Petru Rare§

Petru ce! Tângr + Elena Cherepovici

Odobescu se bazeazd in special pe istorisirea din Turcograecia

Vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos,

stirile respective din aceste douà izvoare le-a tradus In limba