EVALUATOR PROIECTE

(COR: 241263)
- SUPORT DE CURS –
OBIECTIVELE CURSULUI – COMPETENȚE DOBÂNDITE
1. Pregătirea personală pentru evaluare
Elemente de competență:
Culege informaţii privind cerinţele apelului de evaluare proiecte (tipul de proiecte de evaluat,
cerințele de evaluare, domeniul de competență vizat, nivelul de educație, experiența generală
și specifică a evaluatorului, cerințele de candidatură)
Analizează conformitatea cerinţelor evaluării cu profilul său profesional, precum și gradul de
acoperire al domeniului vizat de proiectele evaluate
Întocmeşte aplicaţia pentru evaluarea proiectelor

2.Organizarea procesului de evaluare

Elemente de competență:
Stabileşte obiectivele evaluării:
 având în vedere priorităţile şi obiectivele programului, cerinţele de management ale
sistemului, restricţiile de reglementare, de eligibilitate şi de contractare
 în funcţie de capacitatea de implementare, de interesele grupurilor ţintă, de necesităţile
identificate şi de riscurile asumate la nivelul programului
Identifică caracteristicile evaluării:
 pe baza documentelor apelului şi procedurilor stabilite
 care includ scopul, obiectivele şi durata fiecărei faze de evaluare, gradul de detaliere al
evaluării, rata medie zilnică de evaluare, cerinţele formale de validare, autorizarea
fiecărei faze a procesului, documentele de reglementare necesare evaluării, documente
de specialitate necesare evaluării, cunoştinţele de limbă, sociale şi culturale necesare
evaluării, cerinţele de pregătire individiduală, aspectele care necesită clarificare,
rezultatele relevante în procese anterioare, tehnicile şi metodele de evaluare necesare
şi instrumentele de înregistrare şi gestiune a informaţiei
Pregăteşte cadrul evaluării – include planul de evaluare, aranjamentele logistice, procedurile
de evaluare, resursele necesare evaluării, metode, tehnici şi instrumente utilizate pentru
înregistrarea rezultatelor, înregistrarea şi întreţinerea rezultatelor evaluării, monitorizarea,
revizuirea şi îmbunătăţirea rezultatelor, raportarea rezultatelor evaluării şi monitorizarea
performanţei
Dezvoltă instrumentele de evaluare

1
3. Evaluarea propunerii de proiect
Elemente de competență:
Studiază propunerea de proiect:
 prin verificarea tuturor documentelor furnizate, a conformităţii cu cerinţele apelului
 pe baza corelării conţinutului informaţional între diferite documente şi secţiuni,
respectării structurii datelor din formulare tipizate şi relevanţei informaţiilor furnizate
 având în vedere toată documentaţia depusă de promotor şi solicitată prin programul de
finanţare
Apreciază pe baza informaţiilor disponibile şi a criteriilor de evaluare
 sunt obiective, concise, relavante şi clar exprimate
 sunt formulate folosind termeni adecvaţi în limba oficială a evaluării şi în relaţie
directă cu criteriile de evaluare stabilite
 ţin cont de toate informaţiile furnizate în secţiuni diferite ale propunerii de proiect
Înregistrează rezultatul evaluării
 în formulare tipizate, în format digital sau pe hârtie, folosind tehnologia adecvată
 conform criteriilor de evaluare cu justificarea aprecierii
 în timpul alocat pentru asigurarea conformităţii procedurii
Utilizează tehnologia adecvată
 stabilită prin metoda de evaluare
 conform ghidurilor şi instrucţiunilor furnizate de producătorii de echipamente şi
dezvoltatorii de programe
 asigurând păstrarea confidenţialităţii rezultatelor evaluării

4. Validarea evaluării
Elemente de competenţă:
Întocmeşte rapoarte conform cerinţelor
 în formatul stabilit şi în termenul planificat
 sunt consistente cu aprecierile făcute şi prezintă argumente obiective pentru susţinerea
aprecierii
Imbunatăţeşte rezultatele evaluării
 pe baza clarificărilor primite din partea promotorilor proiectelor, a revizuirii raportului
de evaluare şi a consistenţei cu proiecte similare
 în urma procedurilor de obţinere a consensualităţii între evaluatori (după caz)

2
  în limita atribuţiilor stabilite

5. Acordarea de asistenţă tehnică pentru selecţia de proiecte

Elemente de competență:
Întocmeşte propuneri de îmbunătăţire a procesului de evaluare
 pe baza experienţei obţinute şi vizează îmbunătăţirea procedurilor, a criteriilor şi
instrumentelor pentru următorul ciclu de evaluare
Furnizează consultanţă pentru selecţia de proiecte conform programului planificat şi la
solicitarea beneficiarilor de servicii

NOȚIUNI INTRODUCTIVE: DE LA IDEE LA PROIECT

În mod tradiţional, proiectele sunt definite ca fiind sarcini cu caracteristici specifice.
“Complexitatea” conţinutului şi gradul relativ de noutate, riscul ridicat şi importanţa
strategică pentru întreprinderea orientată pe proiecte sunt caracteristicile specifice proiectelor.
Proiectele pot fi înţelese drept sarcini cu obiective determinate deoarece acestea sunt
planificate, convenite şi controlate în concordanţă cu termenele, resursele necesare şi costurile
asociate.
Începând cu anii 1990, o dată cu finanțările străine nerambursabile care au intrat în țara
noastră, a trebuit să ne obișnuim cu noul concept ce proiect, gestionat prin intermediul
cunoașterii unei noi discipline Managementul Ciclului de Proiect (PCM).
PCM este un instrument orientat către obiective pentru proiectarea, implementarea,
monitorizarea şi evaluarea programelor şi proiectelor publice, indiferent de natura, mărimea şi
originea resurselor financiare.
Managementul proiectelor este ştiinţa organizării şi conducerii proiectelor pentru valorificarea
eficientă a resurselor astfel încât acestea să contribuie în întregime la atingerea obiectivului
proiectului la termenul prevăzut şi în limitele bugetului aprobat.
Principiile PCM:
 Fazele ciclului proiectului – proces de decizie structurat şi documentat + jaloane
(ţinte)
 Orientarea Partenerilor / Factorilor Interesaţi - implicarea factorilor interesaţi în luarea
deciziilor
 Planificarea cadrului logic – structură completă şi consistentă a programului /
proiectului

3
  Durabilitatea - condiţii care să asigure curgerea continuă a beneficiilor
 Abordarea integrată – documentaţie integrată, consistentă şi standardizată
Cele mai importante fonduri pe care le putem absorbi sunt cele alocate de Comisia Europeană
prin intermediul a diverse Programe.
În gestionarea Fondurilor europene pot fi identificate 5 etape:
1. Alocarea fondurilor la nivelul Uniunii Europene – prin implicarea următoarelor instituţii:
a. Comisia Europeană
 instituţia responsabilă de implementarea politicilor Uniunii Europene, inclusiv a
politicii de coeziune
 propune Consiliului Uniunii Europene şi Parlamentului European regulamentele
privind utilizarea Fondurilor
 se asigură că fiecare stat membru utilizează fondurile pe direcţiile negociate
b. Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European
 adoptă regulamentele privind utilizarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune
c. Comitetul Regiunilor şi Consiliul Economic şi Social
 dau avize consultative în momentul elaborării regulamentelor privind utilizarea
Fondurilor Structurale şi de Coeziune
Această etapă se încheie cu adoptarea şi publicarea Liniilor Strategice Comunitare și a
regulamentelor privind utilizarea fondurilor.

2. Programarea – stabilirea priorităţilor ce vor fi finanţate

Cadrul Strategic Naţional de Referinţă
 document strategic de programare
 elaborat de statul membru şi adoptat de Comisia Europeană
 stabileşte strategia de utilizare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune a statului
respectiv
Programele Operaţionale
 document strategic de programare
 elaborat de statul membru şi adoptat de Comisia Europeană
 stabileşte o strategie de dezvoltare sectorială sau regională printr-un set de priorităţi
coerente
 relaţia dintre Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi Programele Operaţionale este
de la întreg la parte

4
3. Selectarea proiectelor
 sunt implicate: autorităţile responsabile de gestionarea Fondurilor Structurale şi de
Coeziune, dar şi experţi independenţi
 pe baza condiţiilor de conformitate administrativă, a criteriilor de eligibilitate şi a celor
de evaluare tehnică şi financiară, prevăzute în Programele Operaţionale şi
Documentele Cadru de Implementare şi detaliate în Ghidul solicitantului
 schema etapei de selectare a proiectelor este următoarea:

 semnarea contractului de finanțare

4. Implementarea proiectelor – beneficiarul finanțării

5. Evaluarea modului de implementare a proiectelor - în sarcina Autorităţii de Management

responsabile de Programul Operaţional în cadrul căruia a fost finanţat proiectul, eventual, cu
implicarea unor experţi independenţi

PROIECTUL
Definiţie: set de activităţi care urmăresc îndeplinirea unor obiective specifice într-o perioadă
de timp determinată şi în limitele unui buget definit, printr-o metodologie bine definită.
Elemente principale:
 idee de îmbunătăţire a unei stări de lucruri, de soluţionare a unei probleme este o idee
de proiect
 Ideea de proiect, după elaborare (definire completă), devine o propunere de proiect.
 Propunerea de proiect trebuie supusă unei proceduri specifice de aprobare, după care
se poate implementa

5
Ce este evaluarea propunerilor de proiect si de ce este necesara?
A evalua poate fi descris printr-o multitudine de sinonime, printre care enumeram: a estima, a
judeca, a aprecia, a masura, a pretui, a determina, a clasifica, a califica, a calcula, etc.
In consecinta, evaluarea se poate exprima ca fiind un proces de judecare, de apreciere, de
masurare a unor parametri stabiliti, pentru a determina valoarea obiectului ei.
Atunci cand vorbim despre o propunere de proiect, despre un proiect sau despre un grup de
proiecte (program), prin procesul de evaluare se realizeaza o judecata asupra valorii / calitatii
unei intervenții, in urma careia are loc un proces de selectie a acelor propuneri de proiecte
care corespund obiectivelor finantatorului, departajandu-le in functie de calitatea lor, de
modul in care raspund obiectivelor liniei de finantare si de modul in care rezolva nevoi clar
identificate ale grupului tinta vizat de celelalte propuneri primite de finantator.
DEFINITIE: Evaluarea propunerilor de proiecte reprezinta un proces complex, repetitiv si
consumator de resurse, dar inevitabil si absolut necesar pentru obtinerea unei priviri
clare asupra valorii unui proiect.

6
Evaluarea poate fi descrisa ca o “analiza independenta a unei interventii, in functie de
rezultatele, impactul si nevoile pe care aceasta intentioneaza sa le satisfaca” (Comisia
Europeana)
De ce este necesara evaluarea?
Finantatorii au resurse limitate comparativ cu nevoile pietei. In consecinta, este nevoie de un
proces competitiv de alocare a fondurilor existente, vizand cele mai bune si mai relevante
proiecte.
Proiectele trebuie apreciate (notate) in functie de obiectivele si prioritatile finantatorilor. Ca
urmare, este necesar un cadru in care se stabileste daca propunerea primita are obiective,
beneficiari si indicatori relevanti pentru prioritatile finantatorului, daca este fezabila si
sustenabila si daca raportul beneficiu-cost este justificat si optim.

Concepte cheie ale proiectului:

Contextul: un enunţ care descrie situaţia actuală; stări/ dificultăţi / aspecte negative care
afectează grupul ţintă într-un loc anume, pe o anumită perioadă de timp; generează efecte
negative sociale, economice negative, educaţionale.
Nevoia / Oportunitatea: un enunţ care descrie o situaţie favorabilă, care prin valorificare poate
duce la obţinerea unor beneficii durabile si o dezvoltare accelerată.
Obiectivul general: un enunţ descrie impactul dorit al proiectului (o declaraţie de intenţie).
 este de natură socială şi economică, fiind definit în termeni de beneficii durabile atât
pentru grupurile ţintă cât şi pentru beneficiarii finali
 posibil de atins nu numai prin contribuţia Proiectului propriu, ci şi prin
contribuţia/impactul altor proiecte
 face legătura între proiect şi politicile naţionale sau regionale şi sectoriale de
dezvoltare, evidenţiind contribuţia acestora la îndeplinirea obiectivelor politicilor UE
Obiective specifice: trebuie să fie atinse la sfârşitul perioadei de implementare a proiectului
Trebuie să aducă beneficii durabile şi echitabile în cadrul grupului ţintă şi de beneficiari finali.
Obiectivele trebuie să fie:
S – specific
M – măsurabil
A – posibil de atins/ realizabil
R – relevant
T – încadrat în timp

7
Grupul ţintă: entitatea care va fi afectată în mod pozitiv de implementarea proiectului, pentru
şi cu care se lucrează îndeaproape în cadrul proiectului. Grupul ţintă trebuie:
 Cuantificat
 Localizat
 Definit ca structură
 Identificat după nevoile comune
Rezultate finale
Indicatori – permit măsurarea progresului programului/ proiectului, la diferite niveluri de
implementare.
La nivel internațional, în teoria şi practica evaluării, indicatorii sunt clasificaţi în:
 indicatori de rezultate imediate (output indicators) – măsoară rezultatele fizice ale unui
program.
Ex: Un program pentru construirea unui drum va avea probabil stabilit ca indicator de
rezultat imediat “numărul de kilometri construiţi”.
Un curs de instruire pe calculator pentru şomeri va ca indicator de rezultat imediat
“numărul de persoane care au participat la curs”.
 indicatori de rezultat (result indicators) – măsoară beneficiul real al rezultatelor
imediate asupra grupului țintă.
Ex: În cazul programului pentru construirea drumului, o reducere în timpul de
călătorie”, ar putea fi un indicator de rezultat.
În cazul cursului de instruire, un astfel de indicator ar putea fi “numărul de persoane
care au absolvit cursul şi au primit certificat”, element care i-ar echipa mai bine pentru
a beneficia de oportunităţile de pe piaţa muncii.
 indicatori de impact (impact indicators) – impactul programului/ proiectului.
Ex: Un posibil indicator de impact pentru programele de construcţie de drumuri ar fi,
prin urmare, o „reducere în rata mortalităţii din accidente rutiere” sau „reducerea
costurilor de afaceri datorită timpilor de transfer mai mici de la fabrici la porturi sau
aeroporturi”, etc.
În cazul cursului de instruire, “numărul de absolvenţi care împlinesc un an de angajare
cu normă întreagă”, ar putea fi un indicator de impact la finalul anului următor.
Activităţi: mijloacele de obţinere a rezultatelor proiectului.
Planul activităţilor: metodă de a prezenta activităţile unui proiect în succesiune logică şi cu
toate dependenţele care există între ele.

8
Buget: reunirea categoriilor de costuri de pe fiecare activitate în formatul solicitat de
finanţator.
Fiecare finanţator defineşte categoriile de costuri:
 eligibile
 neeligibile.
Finanţatorul decide asupra limitelor aplicate categoriilor de costuri precum şi a valorii
proiectului.
Sustenabilitate

9
Conceptele de baza utilizate in domeniul evaluarii sunt similare celor utilizate in
managementul de proiect. Astfel, se evalueaza o propunere de proiect, alcatuita din
urmatoarele capitole principale (fara a se limita, evident, la acestea):
1. Datele de identificare ale solicitantului si partenerilor, daca este cazul. Descrierea
parteneriatului, daca este cazul
2. Experienta anterioara in implementarea proiectelor cu fonduri nerambursabile / atrase.
3. Finantari solicitate pentru interventia propusa, daca este cazul.
4. Titlul proiectului
5. Obiectivele proiectului
6. Contextul si justificarea proiectului, grupul tinta, beneficiari directi si indirecti
7. Activitati, rezultate si resurse necesare pentru implementarea proiectului
8. Durata proiectului si graficul activitatilor
9. Indicatorii proiectului
10.Regimul de TVA al organizatiei solicitante / partenerilor (platitor/neplatitor)
11. Modul cum influenteaza asistenta nerambursabila derularea proiectului (factor accelerator/
factor esential)
12. Achizitii derulate pana la depunerea propunerii si dupa aceasta
13. Informare si publicitate
14. Relevanta proiectului pentru alte strategii / programe / proiecte (Complementaritate)
15. Sustenabilitatea proiectului (Continuitatea interventiei dupa incheierea finantarii
nerambursabile)
16. Obiectivele orizontale (Egalitate de sanse, Dezvoltare durabila, Eficienta energetica,
Principiul „poluatorul plateste”, Tehnologia informatiei si comunicatiilor, Inovare,
Imbatranire activa, Abordarea inter-regionala si transnationala, etc.)
17. Bugetul si descrierea acestuia
18. Sursele de finantare ale proiectului

Tipuri de evaluare
Evaluarea proiectelor se poate clasifica in functie de urmatoarele criterii:
I. Momentul derularii / Stadiul ciclului de evaluare:
a) Evaluarea ex ante – vizeaza, in principal, relevanta fata de obiectivele propuse de
Finantator si promisiunea ca propunerea va contribui la realizarea acestora (inainte de

10
 inregistrarea/ evaluarea/ contractarea propunerii, respectiv inainte de implementarea
programelor/ proiectelor)
b) Evaluarea intermediara – vizeaza eficienta si eficacitatea/ cost – eficienta si are loc pe
perioada derularii proiectului sau programului
c) Evaluarea ex post – vizeaza sustenabilitatea si impactul si are loc dupa incheierea
activitatilor unui proiect / program
II. Organizațiile implicate in cadrul procesului:
a) Evaluare interna – realizata de echipa de implementare a proiectului
b) Evaluarea externa – realizata de catre reprezentanti ai Finantatorului

Etapele evaluării
I. Verificarea conformitatii (evaluarea administrativa)
II. Verificarea eligibilitatii
III. Evaluarea tehnico-financiara
IV. Raportul de evaluare
V. Lista proiectelor selectate
VI. Evaluarea strategica (in anumite cazuri).
La baza celor de mai sus stau urmatoarele documente (indicativ, lista variind de la un program
de finantare la altul):
a. Apelul de propuneri de proiecte;
b. Ghidul solicitantului sau instructiunile pentru solicitanti si anexele aferente, cu
completarile, eratele si modificarile ulterioare;
c. Grila de evaluare administrativa / Grila de verificare a conformitatii;
d. Grila de evaluare a eligibilitatii;
e. Grila de evaluare tehnico-financiara.
Unii finantatori nu separa etapele II si III, desi pot avea doua grile separate, atribuindu-le fie
unui expert intern al organizatiei, fie unui expert extern. Toate informatiile de care are nevoie
un solicitant se afla in documentele mentionate la literele a-e de mai sus. De asemenea, ele
stau la baza tuturor procedurilor interne si metodologiei de evaluare/ instructiunilor de lucru
pe care le vor urma cu strictete expertii responsabili cu realizarea evaluarii propunerilor de
proiecte depuse.

11
În procesul de evaluare se utilizează 3 categorii de criterii, corespunzătoare celor 3 etape ale
procesului de selecţie:
 criterii de conformitate administrativă
 criterii de eligibilitate
 criterii de evaluare tehnică şi financiară
 doar în cazul PO Regional: criterii de evaluare strategică

Detalierea etapelor evaluarii:

1. VERIFICAREA FORMALA SAU EVALUAREA ADMINISTRATIVA SAU
VERIFICAREA CONFORMITATII ADMINISTRATIVE a Cererii de finantare:
 Criterii de conformitate administrativă:
 cele mai simple criterii din cadrul procesului de selecţie
 proiect conform din punct de vedere administrativ = îndeplinește toate condiţiile
prezentate în Ghidul solicitantului, în mod cumulativ
 neîndeplinirea uneia dintre condiţii două tipuri de acţiuni:
a. autoritatea competentă cere solicitantului completarea dosarului într-un anumit
termen (de regulă, 48 ore de la comunicare); transmiterea
informaţiilor/documentelor solicitate în termenul limită indicat conduce la
introducerea proiectului în faza de verificare a eligibilităţii; netransmiterea în timp
a informaţiilor solicitate duce la eliminarea proiectului din procesul de selecţie, ca
fiind neconform administrativ
b. autoritatea competentă respinge dosarul ca fiind neconform administrativ.
 criteriile de conformitate administrativă nu se punctează, ci se bifează cu “Da” sau
“Nu”  se evaluează pe baza unei grile dihotomice de intrebari (Da/Nu)
 Se poate face de catre Finantator sau de catre evaluatori independenti
 Solicitantul este anuntat asupra respingerii sau acceptarii cererii sale de finantare
Verificarea formala se refera la urmatoarele aspecte formale:
 Forma de transmitere a documentelor (electronic/ în plic; în limba română; copie/
copie legalizată/ original etc.)
 Prezentarea cererii de finanţare şi a anexelor în formatul standard
 Prezentarea tuturor anexelor solicitate în Ghidul solicitantului
 Numărul de exemplare în care se depun documentele
 existenta declaratiilor solicitate,
 existenta documentelor justificative solicitate,

12
  limba in care este redactata cererea, daca este alta decat cea nationala,
 existenta traducerilor autorizate, daca este cazul,
 existenta stampilelor si semnaturilor acolo unde s-a specificat expres, etc.
Ghidul Solicitantului va preciza conditiile in care cererea de finantare este declarata
neconforma, si in consecinta respinsa din procesul de evaluare.
Solicitarile de clarificari si completari pot viza (daca Ghidul nu specifica altfel): completarea
documentelor justificative sau a certificatelor.

2. VERIFICAREA ELIGIBILITATII BENEFICIARULUI SI A CERERII DE FINANTARE.

 Se face pentru proiectele care trec de verificarea conformităţii administrative
 În această fază pot apărea două categorii de probleme:
a. constatarea neîndeplinirii unuia dintre criterii – atrage respingerea proiectului
ca neeligibil
a. Informaţiile prezentate sunt neclare şi nu permit verificarea clară a criteriilor –
autoritatea competentă cere solicitantului clarificarea aspectului/ aspectelor
asupra cărora nu se poate lua o decizie, într-un anumit termen (de regulă, 48
ore de la comunicare); transmiterea informaţiilor/documentelor solicitate în
termenul limită indicat şi confirmarea eligibilităţii conduc la transmiterea
proiectului în faza de evaluare tehnică şi financiară; netransmiterea în timp a
informaţiilor solicitate duce la eliminarea proiectului din procesul de selecţie
 Criteriile de eligibilitate nu se punctează, ci se bifează cu “Da” sau “Nu”  evaluarea
se realizeaza in baza unei grile dihotomice (Da/Nu)
 Se face de catre Finantator sau de catre evaluatori independenti
 Finantatorul, dupa caz, poate solicita clarificari/completari la CF
 CF neeligibile sunt respinse
 CF eligibile merg mai departe la evaluarea tehnica si financiara
 Solicitantul este anuntat asupra respingerii sau acceptarii
Verificarea eligibilitatii se refera la urmatoarele aspecte (fara a se limita, evident, la acestea):
 Eligibilitatea solicitantului şi, dacă e cazul, a partenerilor, de exemplu:
 Naţionalitate
 Categoria juridică din care fac parte
 neincadrarea Solicitantului/ Partenerilor intr-una dintre urmatoarele situatii:
insolventa, datorii publice restante, incalcarea grava a unui contract public
 Minim de experienţă/ capacitate financiară

13
  Obiect de activitate
 Dovada dreptului de proprietate sau de folosinţă asupra unor bunuri
 Eligibilitatea proiectului – ex.:
 Valoarea minimă/ maximă a bugetului total/ cheltuielilor eligibile/
cofinanţării
 Loc de desfăşurare
 Tipuri de activităţi
 Durată
 Grup-ţintă,
 proiectul respecta principiile si obiectivele nationale si comunitare vizand
achizitii publice, neutralitate tehnologica, egalitate de sanse, dezvoltare
durabila, etc.,
 obiectivele proiectului se incadreaza in cele ale apelului de propuneri,
 activitatile se incadreaza in lista activitatilor eligibile,
 se respecta durata si locatia de implementare, precum si bugetul maxim
specificat in apelul de propuneri,
 se asigura standardele specificate in apel, exista si este detaliata o strategie
de continuitate/ sustenabilitate, conform cerintelor apelului de propuneri etc.
Ghidul Solicitantului va preciza conditiile in care cererea de finantare poate fi considerata
neeligibila, si in consecinta respinsa, in aceasta etapa a evaluarii.
Solicitarile de clarificari din etapa de evaluare a eligibilitatii pot viza: detalierea / prezentarea
modalitatii de indeplinire a standardelor solicitate (inclusiv autorizatii, certificate, etc.),
explicatii / documentari justificative privind neincadrarea in anumite situatii, aspecte corective
/ de completare privind situatia juridica (fuziuni, preluari, etc.) vizand incadrarea in
categoriile de beneficiari eligibili, etc.

3. VERIFICAREA TEHNICA SI FINANCIARA A PROIECTULUI

 proiectele eligibile sunt evaluate tehnic şi financiar
 Se realizeaza in baza unei grile de evaluare fundamentata pe un numar variabil de
criterii de evaluare, unele dintre acestea putand fi eliminatorii
 Se realizeaza de catre minim 2 evaluatori independenti (unul tehnic si unul financiar),
care pot lucra individual sau impreuna
 Finantatorul (la cererea evaluatorilor) poate solicita clarificari / completari
solicitantului privind CF, fara a solicita modificarea acesteia (modificarea cererii de

14
 finantare in procesul de evaluare sau oricand pe perioada implementarii poate atrage
respingerea proiectului si recuperarea finantarii)
 In urma realizarii evaluarii tehnice si financiare se completeaza raportul de evaluare si
se da un scor final CF;
 Cererile de finantare care au obtinut un scor sub cel minim admis sunt respinse
 In functie de modul in care s-a stabilit finantarea proiectelor in cadrul apelului de
propuneri (respectiv principiul „primul venit, primul servit” sau „lista de selectie”) se
transmite Solicitantului scrisoarea de respingere sau aprobare a proiectului
 In cazul in care proiectul a fost admis, se transmite Solicitantului invitatia pentru
contractare
 In cazul respingerii, Solicitantul poate depune o contestatie, care va fi solutionata
conform procedurii explicate in Ghid
 In cazul in care un solicitant al carui proiect a fost aprobat renunta la finantare, se trece
la urmatorul in ordinea scorurile obtinute.
Evaluarea tehnico-financiara a propunerilor de proiecte vizeaza criterii specifice si relevante
pentru fiecare apel de propuneri de proiecte in parte si care difera de la domeniu la domeniu si
de la finantator la finantator. Cu toate acestea, in practica se pune accentul pe 4 criterii
esentiale, a caror respectare conduce, conform lectiilor invatate de-a lungul anilor, la
indeplinirea cu succes a obiectivelor, cu respectarea conditiilor asumate prin proiect. Aceste 4
criterii sunt: relevanta, metodologia, cost-eficienta si sustenabilitatea. Variatii ale acestora pot
fi: calitatea, coerenta, eficienta, eficacitatea, fezabilitatea, bugetul. Criterii suplimentare pot fi:
caracterul inovativ / inovarea, maturitatea, solutia tehnica, impactul, etc. Pentru evaluarea
proiectelor si programelor se folosesc criteriile DAC, numite astfel pentru ca au fost pentru
prima data descrise intr-un document al Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare OECD
(OECD Development Assistance Committee) in 1991, intitulat „Principiile DAC pentru
evaluarea asistentei pentru dezvoltare (DAC Principles for the Evaluation of Development
Assistance):
A. RELEVANTA – masura in care obiectivele proiectului si planul de implementare
propus corespund problemelor, nevoilor şi priorităţilor reale ale grupurilor ţintă şi ale
beneficiarilor cărora proiectul li se adresează.
Se determină în funcţie de:
o Contribuţia la strategiile guvernamentale;
o Concordanţa cu alte strategii (instituţionale, locale, regionale,
naţionale);

15
 o Contribuţia la realizarea obiectivelor specifice ale axelor prioritare ale
PO cărora se adresează;
o Interacţiuni/complementarităţi cu alte programe sau proiecte;
o Opţiunile pentru rezolvarea problemelor;
o Valoarea adăugată.

B. EFICIENTA – cat de bine au fost valorificate resursele disponibile pentru a

transforma activitatile in rezultate. Vizeaza inclusiv rentabilitatea – ar fi putut fi
obtinute rezultate mai bune cu resurse mai ieftine?
BUGET/ COST-EFICIENȚĂ
 Cât de bine corelate sunt costurile estimate cu activităţile proiectului?
 Cât de realist sunt estimate costurile?
 Cât de satisfăcător este raportul cost/ beneficii în cadrul proiectului?
 Capacitatea financiară și operațională: Solicitantul/ Partenerii au resursele
materiale, umane, experiența organizațională și capacitatea financiară
necesare implementării proiectului?

C. EFICACITATEA – verifica daca obiectivele stabilite in faza de planificare /

programare au fost atinse, respectiv daca grupurile tinta au beneficiat in mod real de
produsele sau serviciile disponibile in urma realizarii proiectului
METODOLOGIE
 Activităţile sunt potrivite, practice şi în concordanţă cu obiectivele şi
rezultatele aşteptate aşteptate
 Gradul de implicare şi participare la activităţi a grupului ţintă este adecvat
 Responsabilităţile sunt distribuite între parteneri în mod adecvat
 Indicatorii şi metodele pentru monitorizarea şi evaluarea proiectului sunt
bine definite
 Comunicarea şi raportarea sunt definite

D. IMPACTUL – efectul de ansamblu al beneficiilor aduse de un proiect asupra unui

numar mai mare de persoane decat principalii beneficiari dintr-un anumit sector, o
anumita regiune sau chiar la nivel national

16
 E. SUSTENABILITATEA – continuitatea rezultatelor pozitive ale proiectului si dupa
incheierea finantarii externe si impactul pe termen lung al programului asupra
sectorului, regiunii, tarii sau la nivelul altor sectoare, regiuni si la nivel national
 Rezultatele estimate ale acţiunii au un impact sustenabil
 Există efect multiplicator
 Factori care asigură sustenabilitatea:
 Capacitate instituţională şi de management: capacitatea şi voinţa instituţiilor
de implementare/ a beneficiarilor de a pastra beneficiile proiectului după
perioada de implementare.
 Viabilitate economică şi financiară: beneficiile proiectului depăşesc
costurile şi proiectul reprezintă o investiţie viabilă pe termen lung
Ghidul Solicitantului va preciza nivelurile minime care trebuie respectate de catre solicitanti
in elaborarea cererilor de finantare, care le asigura punctajul minim necesar aprobarii
acestora.
Solicitarile de clarificari din aceasta etapa pot viza componentele oricaruia dintre criteriile
mentionate anterior.

CONSTRANGERI care pot aparea pe parcursul evaluarii tehnico-financiare:

 Timp limitat;
 Volumul mare al documentatiei de parcurs;
 Lipsa expertilor in toate domeniile;
 Interesul evaluatorului nu e apropiat de aria tematica a propunerii;
 Confidentialitate stricta si obiectivitate;
 Solicitantii nu pot fi contactati direct;
 Trebuie ajuns la un consens

FACTORII PERTURBATORI:
 Efectul halo – supra-aprecierea sau subaprecierea unui proiect sub influenta impresiei
generale despre organizatie/ managerul de proiect/ membrii ai echipei.
 Efectul bland – tendinta de a aprecia cu indulgenta proiecte propuse de organizatii/
persoane cunoscute in raport cu cele necunoscute
 Efectul de contaminare – situatia in care cunoasterea punctajului celorlalti evaluatori
influenteaza punctajul acordat de un evaluator pentru un anumit proiect;

17
  Eroarea de tendinta centrala - renuntarea la acordarea de punctaje foarte mici sau
foarte mari din precautia de a nu gresi sau de a multumi pe toata lumea.

4. Evaluarea strategica – stabileste masura in care proiectul este relevant in contextul

strategiilor locale/sectoriale si reprezinta o prioritate pentru regiunea sau pentru programul de
finantare si se realizeaza de catre un comitet de selectie special intrunit pentru acest scop,
format din reprezentanti ai tuturor partilor interesate (lideri locali, reprezentanti ai regiunilor,
etc.)
Criterii de evaluare strategică a proiectelor – numai în cazul PO Regional:
 se aplică proiectelor care se încadrează la evaluarea tehnică în punctajul stabilit
 criteriile care se folosesc în această fază sunt următoarele:
 Contribuţia proiectului la realizarea obiectivului general şi a obiectivelor
specifice ale Programului Operaţional Regional 2007-2013;
 Contribuţia proiectului la realizarea strategiei de dezvoltare a Regiunii;
 Complementaritatea cu alte proiecte realizate la nivel regional din fonduri
publice.

18
MONITORIZARE SI EVALUARE
Monitorizarea este o functie a managementului de proiect, si in acelasi timp, o activitate
manageriala permanenta si sistematica, care are loc la toate nivelurile (manageriale si
operational) si care asigura colectarea, analizarea si utilizarea informatiei cu scopul de a
asigura controlul managerial si luarea deciziilor in cadrul proiectelor.

In principiu, monitorizarea ofera informatii managementului pentru: identificarea problemelor

in implementare; rezolvarea problemelor; evaluarea progresului proiectului fata de plan. In
cadrul activitatii de monitorizare se folosesc atat raportarile si intrevederile formale, cat si
caile informale de comunicare.
Monitorizarea se concentreaza asupra: resurselor, activitatilor si rezultatelor cuprinse in
proiect (Matricea Cadru Logic).
Matricea Cadru Logic:
- este tabel cu patru coloane şi patru sau mai multe rânduri (vezi schema de mai jos)
- sintetizează elementele cheie ale planului unui proiect, şi anume:
- ierarhia obiectivelor proiectului (descrierea proiectului sau intervenţia
logică);
- factorii cheie externi critici pentru succesul proiectului (ipotezele);
- cum vor fi monitorizate şi evaluate rezultatele proiectului (indicatorii şi
sursele de verificare).

Logica Indicatori de Surse de Supoziții

intervenției verificare ai verificare
obiectivelor
Obiective
generale
Scopul
proiectului
Rezultate
Activități Mijloace Costuri

Matricea logică este alcătuită din patru coloane şi patru linii cu ajutorul cărora vom defini două
concepte:

19
Logica verticală – care evidenţiază ceea ce urmează să se realizeze prin proiect, clarifică relaţiile
cauză-efect şi subliniază supoziţiile (aspecte exterioare ale proiectului care nu pot fi controlate de
echipa de proiect).
Logica orizontală – care urmăreşte măsurarea efectelor proiectului şi a resurselor utilizate în
perioada de implementare, prin precizarea unor indicatori de verificare a obiectivelor şi a surselor
care permit identificarea acestora.

PRIMA COLOANĂ: logica intervenţiei

Prima coloană stabileşte strategia de bază ce fundamentează proiectul (intervenţia), astfel:
- Activităţile se implementează cu ajutorul mijloacelor materiale şi umane (intrări=inputs);
- Urmare a desfăşurării integrale a activităţilor se obţin rezultatele;
- Rezultatele îndeplinite conduc la îndeplinirea scopului;
- Scopul îndeplinit al proiectului contribuie la îndeplinirea obiectivelor generale (ale
programului)
În practica PCM (Project Cycle Management), rezultatele, scopul şi obiectivele generale sunt
determinate generic „obiectiv”.

COLOANA A DOUA: Indicatori de verificare a obiectivelor (IVO)

IVO descriu in termeni cantitativi şi calitativi în ce măsură vor fi (au fost) îndeplinite: Obiectivele
generale; Scopul; Rezultatele.
Pentru activităţi nu există indicatori,
În dreptul activităţilor sunt plasate mijloacele materiale şi umane necesare desăvârşirilor (rândul
4, coloana 2).
IVO se exprimă SMART.

COLOANA A TREIA: Surse de verificare

Sursele de verificare indică unde şi sub ce formă pot fi găsite informaţiile despre îndeplinirea
obiectivelor generale, a scopului şi rezultatelor proiectului.
Costurile şi sursele de finanţare sunt plasate în rândul de la baza coloanei a treia.

COLOANA A PATRA: supoziţii şi pre-condiţii

Supoziţiile reprezintă răspunsul la întrebare: „Ce factori externi ar putea influenţa implementarea
şi durabilitatea proiectului?”

20
La nivelul obiectivelor generale nu există supoziţii, căci astea au un grad foarte mare de
generalitate şi se îndeplinesc prin conlucrarea mult mai multor proiecte şi programe, iar numărul
factorilor externi ar fi prea mare şi nu toţi au legătură cu proiectul propus.
Pre-condiţiile reprezintă condiţiile iniţiale, independente de proiect, care trebuie să fie îndeplinite
înainte de începerea activităţilor şi fără de care implementarea proiectului nu este posibilă. Ele
răspund la întrebarea „Ce trebuie să existe pentru ca proiectul să poată începe?”
De exemplu, în cazul unui proiect care propune reabilitarea unei clădiri ce urmează a primi o
destinaţie socială, precondiţiile ar putea fi:
- Existenţa clădirii în patrimonial Consiliul Local, posibil de reamenajat şi dotat
conform scopului;
- Existenţa unei Hotărâri a Consiliului Local prin care clădirea este destinată scopului
propus;
- Existenţa resurselor financiare pentru co-finanţarea reabilitării clădirii.

Logica verticală din Matricea Logică se poate descrie în felul următor:

 Dacă pre-condiţiile sunt îndeplinite, activităţile pot începe;
 Dacă activităţile au fost desfăşurate integral şi supoziţiile de la acest nivel sunt
îndeplinite, rezultatele propuse sunt obţinute;
 Dacă rezultatele propuse au fost obţinute şi dacă supoziţiile de la acest nivel sunt
îndeplinite, scopul este îndeplinit;
 Dacă scopul proiectului a fost îndeplinit şi supoziţiile de la acest nivel sunt îndeplinite,
proiectul a contribuit la îndeplinirea parţială a obiectivelor generale.

Monitorizarea se poate clasifica dupa tipul de parametrii monitorizati si dupa tipul de

organisme implicate in monitorizarea proiectului.
Astfel, dupa tipul de parametrii monitorizati, monitorizarea poate fi:
 a activitatilor,
 a obiectivelor,
 a rezultatelor, etc.
Dupa organizatiile implicate, monitorizarea poate fi:
 interna (realizata de managerul de proiect si de responsabilii relevanti)
 externa (realizata de catre Finantatori).
Indicatorii de monitorizare pot fi:
 La nivelul activitatii de management:
- numar de rapoarte,

21
 - numar de intalniri de management efectuate,
- numar de experti mobilizati,
- planuri/ liste de achizitii,
- planuri de monitorizare,
- planul de cheltuieli (lunar/ trimestrial/ anual), etc.
 La nivelul activitatilor tehnice, indicatori de monitorizare pot fi:
- numar de kilometri de autostrada construiti;
- numar de persoane instruite;
- numar de cladiri culturale reabilitate;
- numar de strategii de dezvoltare locala realizate;
- numar de echipamente achizitionate
- buget cheltuit pana la data de ...
- numar de persoane angajate pana la data de ...

La nivelul unui proiect, evaluarea reprezinta verificarea sistematica si obiectiva a unui

proiect in derulare sau finalizat, din perspectiva relevantei, eficientei, eficacitatii, impactului
si sustenabilitatii acestuia. Evaluarea consta in aprecierea – de regula independenta de
organizatie – a impactului proiectului asupra mediului, partilor implicate direct sau afectate
direct si indirect de acesta, etc.
Raportul de evaluare contine fapte, concluzii, lectii invatate.
Indicatorii de evaluare: in momentul in care ne referim la indicatorii de evaluare, trebuie sa
intelegem ca unii dintre acestia vor fi similari, daca nu identici celor pe care ii abordam la
monitorizare. Cu toate acestea, in cadrul evaluarii, urmarim in mod direct indeplinirea lor, in
comparatie cu resursele utilizate si cu efortul depus.
Evaluarea nu se suprapune monitorizarii, nici in timp si nici ca obiect de activitate, diferenta
fiind vizibila din cele de mai sus. Desi unele organizatii internationale prefera sa considere
monitorizarea ca fiind o forma de evaluare (ce-i drept, cea mai simpla dintre formele
acesteia), monitorizarea este si ramane o functie a managementului de proiect, iar evaluarea
este exterioara acestuia.

Pentru monitorizarea obiectivelor/ activitatilor/ rezultatelor proiectului, pot fi parcursi

urmatorii pasi:
1. Identificarea obiectivelor/activitatilor/ rezultatelor proiectului (conform cererii de
finantare)

22
 2. Definirea indicatorilor ce cuantifica atingerea obiectivelor/activitatilor/ rezultatelor
3. Estimarea datei la care se considera indeplinite obiectivele/activitatile/ rezultatele
4. Identificarea datei la care se realizeaza monitorizarea
5. Stabilirea procentului de realizare a indicatorilor la data monitorizarii
6. Identificarea potentialelor variatii fata de reperele stabilite initial (daca este cazul)
7. Prezentarea justificarilor si a observatiilor (daca este cazul)
8. Redactarea raportului de monitorizare la data realizarii controlului
9. Trimiterea raportului spre validare catre responsabilii de monitorizare, sau direct
managerului de proiect (conform structurii de monitorizare a proiectului)
10. Stabilirea strategiilor de actiune manageriale si de remediere a factorilor perturbatori
(daca este cazul)

Raportul periodic de monitorizare al proiectului, trebuie sa contina cel putin

urmatoarele:
1. Informatii despre mediul de implementare, inclusiv contextul proiectului, situatia
institutionala si orice schimbari majore survenite in perioada de monitorizare
2. Activitati majore derulate si resurse folosite in timpul perioadei de raportare, inclusiv
comparatia cu planificarea initiala a proiectului
3. Identificarea constrangerilor si esecurilor inregistrate si prezentarea metodelor prin
care problemele au fost rezolvate, sau daca nu au fost rezolvate –prezentarea motivelor
4. Evolutia generala catre obiectivele propuse, inclusiv identificarea intarzierilor (daca
este cazul)
5. Evolutia generala catre conceptul de sustenabilitate si masurile intreprinse in acest
sens
6. Concluziile si perspectivele identificate pentru urmatoarea perioada (focalizare, cele
mai importante aspecte, resurse necesare, etc.), identificarea lectiilor ce trebuiesc luate
in considerare
7. Observatii cheie, actiuni necesare si responsabilitati

Raportul de evaluare a proiectului:

Va consta in urmatoarele capitole:
A. sumar, care va face referinta la principalele puncte analitice, va indica recomandarile,
concluziile si lectiile invatate;

23
 B. text principal, care va contine introducerea si obiectivele evaluarii, descrierea modului
cum au fost respectate cele 5 criterii de evaluare (relevanta, eficienta, eficacitatea,
impactul si sustenabilitate), analiza faptelor si interpretarea lor, conform intrebarilor
cheie pertinente fiecarui criteriu in parte;
C. concluzii si recomandari – capitol final separat, unde sunt descrise concluziile –
insotite fiecare de una sau mai multe recomandari
D. anexe relevante, precum termeni de referinta ai evaluarii, evaluatorii, metodologia
folosita, propunerea de proiect, rapoarte si analize ale acestuia, matricea cadru logic,
daca exista, literatura si documentatia consultata, alte anexe tehnice.

Cele de mai sus sunt necesare si utile evaluatorilor de propuneri de proiecte pentru ca le pot
oferi date importante despre modul cum aplicantul si-a structurat, pe de o parte metodologia
de implementare si gestionarea resurselor si pe de alta parte, bugetul alocat fiecarei activitati
in parte.
O metodologie de management de proiect care include date cuprinzatoare privind modul in
care se va realiza monitorizarea proiectului (activitati, resurse, rezultate), precum si o scurta
analiza a riscurilor si modalitatile de gestionare a acestora indica un beneficiar care isi
cunoaste bine nu doar domeniul de activitate, ci si limitarile care ii ingradesc / ii pot ingradi
activitatea.
Indicatorii de monitorizare determinati in baza analizei si contextului proiectului si grupurilor
tinta selectate, bazati pe rezultate cuantificabile ale activitatilor si aliniati, in acelasi timp,
prioritatilor Finantatorului, arata o gandire rationala si realista, facilitand evaluarea acestora,
la momentul in care aceasta va fi necesara.
Indicatorii de evaluare, ca si cei de monitorizare, trebuie sa fie SMART (specifici, masurabili
si tangibili, realisti si incadrati in timp). Ei vor deriva obligatoriu din trio-ul obiective-
activitati-rezultate, in conformitate cu principiile de realizare a Matricii Cadru Logic si cu
principiile managementului ciclului de proiect.
Evaluarea va tine cont de modul cum sunt indeplinite criteriile de evaluare specificate in
Ghidul Solicitantului/ Documentul cadru de implementare/ Strategia sau Programul relevant
si cum sunt urmarite principiile mai sus mentionate legate de diferentele intre monitorizare si
evaluare.

24
CRITERIILE DE EVALUARE:
Relevanta: masoara incadrarea corecta a obiectivelor propuse si a rezultatelor obtinute in
linia de finantare si alinierea acestora cu obiectivele strategice care au determinat crearea
acestei finantari
Intrebarile la care raspunde evaluatorul in sectiunea RELEVANTA sunt:
 (Cum) Raspunde proiectul la nevoile si prioritatile din cadrul politicilor europene,
nationale,
 regionale si locale?
 Se coreleaza obiectivele definite cu problemele socio economice existente (obiective
versus nevoi)?
 Care sunt grupurile tinta vizate?
 Au fost respectate toate principiile transversal ale UE in recrutarea, selectia,
implicarea, mentinerea si sprijinirea grupurilor tinta? (transparenta, nediscriminarea,
etc.)
 Exista aspecte de inovare, egalitate de sanse, TIC, dezvoltare durabila, etc. in cadrul
proiectului?
 Exista o relevanta si fata de alte programe, strategii si proiecte care fac ca interventia
sa se pozitioneze intr-o strategie mai ampla vizand o regiune sau un sector?

Metodologie: masoara capacitatea tehnica si operationala a organizatiei, definita prin

capabilitatea (expertiza) si resursele organizatiei (umane, tehnice, logistice, informationale si
financiare) si fezabilitatea proiectului, relevata prin modul cum se realizeaza obiectivele
propuse si rezultatele asumate.
Intrebarile la care raspunde aceasta sectiune sunt:
 Organizatia solicitanta / parteneriatul detine suficiente resurse umane, tehnice si
financiare pentru implementarea proiectului?
 Are organizatia o strategie de management de proiect si o metodologie clara pentru
implementarea activitatilor propuse si atingerea rezultatelor si indicatorilor asumati?
 Sunt descrise clar si coerent resursele materiale si tehnice, precum si achizitiile
necesare proiectului si sunt ele corelate cu activitatile acestuia?
 Este echipa de proiect completa si are cunostintele si expertiza necesare implementarii
lui?
 Activitatile, rezultatele, indicatorii si mijloacele de realizare sunt corelate? Etc.

25
Sustenabilitate: masoara modul de realizare a continuitatii activitatilor generate de proiect
dupa ce se incheie finantarea nerambursabila si aplicabilitatea strategiei de durabilitate, in
conditii limitative de resurse umane si financiare.
In cadrul acestei sectiuni se va raspunde la:
 Care este strategia de sustenabilitate a aplicantului / parteneriatului?
 Exista o dimensiune tehnica / operationala si una financiara a strategiei de
durabilitate?
 Se pot autosustine organizatiile generate de proiect?
 Efectele proiectului sunt fructificate pe termen mediu si lung, pentru grupurile tinta
vizate si pentru alte tipuri de beneficiari?
 Exista modalitati de multiplicare la nivel local, regional, sectorial si national a
efectelor proiectului?
 Se traduc ele in politici publice / legi / strategii la nivel local, regional si national?

Cost/eficienta: efectele obtinute masurate prin intrari, sau „valoarea adaugata obtinuta
pentru banii publici cheltuiti”
 Cu ce pret se ajunge din A (situatia in care suntem) in B (situatia pe care ne-o dorim)?
 Costurile sunt justificate conform pietei?
 Costurile sunt adecvate activitatilor incluse in proiect?
 Exista o legatura intre activitati, rezultate si costuri si a fost ea descrisa de catre
solicitant?
 Se incadreaza costurile in limitele mentionate in ghidul solicitantului / HG........ si
ordinele ulterioare? Exista o justificare pentru fiecare cost in parte?
 Este cofinantarea asumata in limitele precizate? S-au respectat restrictiile bugetare pe
categorii de cheltuieli?
 Exista cheltuieli neeligibile? Daca da, au fost ele reflectate separat in buget?

Elemente specifice
Criteriile de evaluare difera de la un program de finantare la altul – proiectele destinate
dezvoltarii infrastructurii vor avea parametrii diferiti fata de cele destinate formarii
profesionale continue, dezvoltarii de strategii, cercetarii-dezvoltarii-inovarii, etc.
Ne referim aici nu doar la aspecte legate de modul cum se exprima relevanta, capacitatea de
implementare / metodologia sau aspectele de cost-eficienta, ci si la modul cum se abordeaza
temele orizontale.

26
De exemplu:
Relevanta pentru un proiect de infrastructura se poate orienta mai mult catre aspectele de
dezvoltare strategica ale organizatiei aplicante si mai putin pe incadrarea intr-un context
international sau intern (strategii, programe si proiecte comunitare, etc.).
Pe de alta parte, metodologia si aspectele bugetare pot avea un cuantum mai mare in evaluare,
ca urmare a faptului ca proiectele de infrastructura au rezultate tangibile si mai usor
masurabile intr-un astfel de context.
In cazul obiectivelor orizontale, este mai probabil ca aspecte precum dezvoltarea durabila si
eficienta energetica vor prima, infrastructura avand un scop general de a deservi toate tipurile
de grupuri tinta, deci implicit respectand egalitatea de sanse. Cu toate acestea, un criteriu de
egalitate de sanse specific infrastructurii este cel legate de construirea sau adaptarea
constructiilor pentru persoane cu dizabilitati (rampe, lifturi, etc.)

27
TEMELE ORIZONTALE
Temele sau principiile orizontale se refera la acele aspecte aplicabile oricarui tip de
interventie din orice sector si la orice nivel, fara de care nu se poate considera completa si
relevanta cerintelor Finantatorului o propunere de proiect sau o interventie in derulare /
finalizata. Pe langa aspecte precum managementul de proiect, selectia grupurilor tinta,
achizitiile, care sunt prin excelenta actiuni transversale, principiile de baza ale functionarii
unui proiect trebuie sa respecte si aspectele legislative legate de eficienta utilizarii resurselor,
accesul egal si nediscriminatoriu la munca si plata, la actiuni de sprijin si formare,
drepturile omului, integritatea si demnitatea persoanei, etc., adica asa numitele teme
orizontale.
In evaluarea propunerilor de proiecte, accentul se pune in special pe:
 Egalitatea de Gen / Sanse si
 Dezvoltarea durabila.

Cu toate acestea, exista si alte tipuri de obiective orizontale / prioritati transversale, precum:
 tehnologia informatiei si comunicatiilor,
 inovare,
 societate informationala,
 dezvoltare locala,
 incluziune sociala in general.

Egalitatea de gen/ sanse:

Evaluatorii trebuie sa cunoasca principiile mentionate in legislatia in domeniu, atat cea
nationala, cat si cea europeana. Se urmareste respectarea principiului la toate nivelurile.
Dezvoltarea durabila:
Evaluatorul va cunoaste definitia, legislatia in domeniu-nationala si europeana, cat si rapoarte,
tratate, standarde si certificari care atesta respectarea acestui principiu. Se urmareste
respectarea principiului la toate nivelurile.
Abordari intalnite in propunerile de proiect:
Abordarea privind conformitatea - indeplinirea unor obligatii, ideea fiind „sa facem ceea ce s-
a cerut” in mod explicit
Ex. ne asiguram ca activitatile intreprinse nu vor inrautati situatia si ca vor fi implementate
„conform” legislatiei’-la nivel declarativ

28
Abordarea de tip Pro-activ - scopul este de a atinge niste rezultate in plus fata de
conformitate

Politicile de gen – se disting trei tipuri de activitati:

Tratament egal = abordare de conformitate
Actiune Pozitiva = abordare de tip pro-activ (ex. compensam in mod activ problemele
identificate prin prioritizarea activitatilor specifice)
Gender Mainstreaming = abordare de tip pro-activ (incluziune/integrare in general => ex.
Problema in discutie este luata in considerare in toate etapele de analiza, planificare,
implementare/ management, precum si in evaluarea iesirilor/ rezultatelor, rezultatele sunt
utilizate pentru definirea unor standarde noi si mai bune si activitatile sunt diseminate in mod
activ si corespunzator).

Niveluri de evaluare:
Nivelul 1 – de baza ‘Proiectul se concentreaza in special pe’ – implica orice tip de actiune
Declaratiile de pozitiva
conformitate cu ‘Proiectul pune accent in mod deosebit pe’ – pentru proiecte care
cadrul legal sunt incearca sa integreze Prioritatea orizontala in sensul „mainstreaming”
un criteriu de ‘Proiectul, intr-o oarecare masura, abordeaza si’ – pentru proiecte care
eligibilitate au adaugat ariei de cuprindere si niste elemente concrete, mergand
dincolo de declaratiile de conformitate cu cadrul legal
‘Proiectul nu se refera la aceasta chestiune’ – in cazul in care nu se
observa vreo relevanta a proiectului fata de prioritatile orizontale si nici
nu se asteapta vreun efect pozitiv al proiectului din adaugarea unor
elemente (dincolo de declaratiile de conformitate cu cadrul legal)
Nivel 2 Contributie Directa – (strict pe baza rezultatelor activitatilor) – ex.
constientizare, activitati cu caracter pregatitor, informare si publicitate
cu caracter specific/sensibilizare; abordare imediata a unuia din
aspectele specifice privind prioritatile orizontale;
Contributie Indirecta – prin intermediul furnizarii activitatilor; ex:
masuri luate pentru inlesnirea participarii la activitati a membrilor
grupului tinta, sau a accesului acestora la beneficiile rezultate din
activitatile cofinantate
Prevederi de tip organizational/procedural – ex. implicarea generala

29
 si sistematica a factorilor interesati; definirea unor criterii de selectie
specifice; principiile politicii de personal la nivel de management si de
implementare pe toate treptele „lantului”; accesare sistematica a
expertizei externe/ comitete consultative specifice; finantare de
cercetari/ studii etc. cu scopul de a dezvolta si imbunatati cadrul legal si
de cunostinte de baza; prevederea actiunilor de diseminare a rezultatelor
si de integrare/ mainstreaming.
Nivel 3 Proiectele furnizeaza specificatii/ justificari si mai in detaliu, prin
declaratii textuale pentru acele proiecte care se vor centrate pe (se
denumeste subiectul)
Ele sunt fundamentate tot pe cele 3 directii de mai sus.

Exemple de contributie directa:

Reducerea diferentelor orizontale pe baza de gen de pe piata muncii
 largirea gamei de educatie profesionala a femeilor/barbatilor in domeniul zonelor
dominate de barbati/femei
Combaterea diferentelor verticale – femeile in pozitii de conducere
 cresterea ponderii femeilor manager
 cresterea ponderii femeilor care detin companii
(prin activitati de consiliere sau prin furnizarea de calificari relevante, nu prin subventionarea
ocuparii/ business start-up-uri)

Exemple de contributie indirecta:

 Sprijinirea participantilor in actiuni de ingrijire a copiilor sau rudelor care au nevoie de
ajutor
 in gospodarie (ex. Prin oferirea de locuri la gradinita, consiliere socio-pedagogica,
ajutor financiar)
 Prevederea unui orar de instruire accesibil atat femeilor cat si barbatilor
 Prevederea unor locatii de instruire accesibile atat femeilor cat si barbatilor (sprijin
privind mobilitatea, acces facil la transport public)

Exemple de prevederi cu caracter organizational in probleme de gen

 Participare egala a barbatilor si femeilor in dezvoltarea proiectului
 Participare egala a barbatilor si femeilor in managementul proiectului

30
  Experienta aplicantului in proiecte care promoveaza sanse egale, demonstrata prin
proiecte similare implementate cu succes

Alte teme si sub-teme orizontale:

1. Dezvoltarea socio-economica (dezvoltare economica, inovare, eco-eficienta, etc.)
2. Durabilitate in consum si productie (utilizarea resurselor, managementul deseurilor, tipare
de consum, tipare productive, inovare)
3. Incluziune sociala (nivelul saraciei, conditii de trai, acces la piata muncii, educatie)
4. Schimbari demografice (demografie, nivel de venit al varstnicilor, sustenabilitatea
sistemelor publice)
5. Sanatate publica (sanatate si inegalitatii in sanatate, factori determinant pentru sanatate)
6. Schimbari climatice si energie (schimbari de clima, energie)
7. Transport durabil (cresterea transportului, preturi, impactul social si de mediu)
8. Resurse natural (biodiversitate, resurse de apa curate, ecosisteme marine, utilizarea
terenurilor)
9. Parteneriate globale (globalizarea comertului, finantarea DD, managementul resurselor-
global)
10. Principii de buna guvernare (coerenta si eficacitatea politicilor publice, atitudine
participativa, instrumente economice)

31
EVALUATORUL – CONSIDERENTE DE PREGATIRE PROFESIONALA,
EXPERTIZA, ABILITATI SI DE ETICA

Ce inseamna Evaluator pentru selectia proiectelor? Meserie sau profesie?

Acest tip de munca, evaluarea, presupune ingemanarea mai multor expertize si experiente atat
profesionale cat si transversale – greu de decis cat cantitativ si de unde pana unde este
suficient – pentru a fi evaluator.
In plus, la nivel european, evaluatorul este mai degraba o persoana fie din mediul academic,
fie dintr-o profesie cu sau fara dubla calificare universitara, dar cu certitudine genul
autodidact care reuseste sa dobandeasca in plan personal, cunostinte si expertize diferite pe
parcusul vietii profesionale deci experienta acumulata, acest ultim gen fiind sa zicem
preferatul celor din Comisie; concret sunt oameni cu mare experienta practica care pot sa
justifice utlizand metode si tehnici/ instrumente ceea ce analizeaza pe parcursul unei evaluari.

Exista, la nivel european, de multe ori controverse intre a alege evaluatori care sunt
specializati intr-un anumit domeniu de politica publica sau care au capacitati de evaluare mai
generice. In mod ideal, intr-o echipa de evaluare, se incearca imbinarea ambelor seturi de
cunostinte si experiente. Contractantii trebuie sa fie constienti de pericolul angajarii unor
evaluatori care si-au desfasurat activitatea profesionala intr-un singur domeniu specializat si
care au folosit un set limitat de metode si tehnici. Acesta este inca un argument in favoarea
verificarii echilibrului intre abilitati in interiorul echipei de evaluare. Evaluatorii trebuie sa
detina cunostiinte legate de teoriile din sectorul politicilor socio-economice dar si de teoriile
de evaluare. 

Exemple de cursuri, pregatire ale expertului evaluator, conform lumii academice: Cursuri de
baza: Analiza politicilor publice, Abordari teoretice ale evaluarii, Sisteme de evaluare;
Cursuri complementare: Comportament organizational, Management public, Politicile U.E.,
Management de proiect, Managementul fondurilor comunitare; Cursuri de aprofundare:
Metode si tehnici de cercetare sociala, Statistica social, Evaluarea programelor publice, ACB
in evaluare; Cursuri de dezvoltare a competentelor transversale: Comunicare publica, Etica
profesionala, Negociere si conflict.

32
Ca o solutie alternative si rapida de pregatire, in contexul actual romanesc, sunt necesare ca
baza de pregatire reala, cel putin urmatoarele cursuri:
 Managementul de Proiect,
 Analiza Cost Beneficiu,
 Achizitii publice,
 Accesare fonduri.

La toate acestea, este nevoie insa si de experienta practica pe parcursul unor ani – de aplicat
cele invatate, ca apoi sa putem sa judecam, in cadrul evaluarii si sa facem aprecieri cu caracter
evaluativ asupra proiectelor.

PRINCIPIILE PROFESIEI DE EVALUATOR:

I. Independenta;
 Evaluatorii trebuie sa fie independenti fata de orice interese profesionale si financiare
incompatibile cu integritatea si obiectivitatea lor
 un evaluator nu poate sa desfasoare niciun fel de evaluare a unei interventii publice in
care a fost implicat in etapa de proiectare, planificare sau implementare
 acesta nu trebuie sa fie influentat de nici un castig, potential sau real (material sau de
alta natura), prezent sau viitor

II. Competenta;
 Evaluatorii trebuie sa detina si sa aplice experienta, cunostintele si abilitatile necesare
pentru activitatea de evaluare in care se angajeaza
 Evaluatorii trebuie sa satisfaca cerintele managerilor contractelor de evaluare in ceea
ce priveste experienta, cunostintele si aptitudinile necesare pentru o anume sarcina

III. Integritatea;
 Evaluatorii trebuie sa anunte orice functii sau relatii care ii pot aduce in situatia
conflictului de interese sau care pot crea, in opinia unui observator rezonabil, aparenta
unui conflict de interese
 implicarea (ca si proprietar/ detinator, angajat sau sub-contractor) in asigurarea
finantarii, proiectarii, planificarii sau implementarii interventiei publice care este
supusa evaluarii

33
  apartenenta la o entitate implicata in comisionarea, aprobarea sau reglementarea in
orice mod a interventiei publice supusa evaluarii
 detinerea statutului de “functionar public” in orice capacitate, direct sau indirect legata
de proiect
 implicarea in monitorizarea anterioara a interventiei publice in discutie in unele cazuri.

IV. Obiectivitatea;
 Evaluatorii trebuie sa se asigure ca constatarile, concluziile si recomandarile lor au o
baza faptica in documentatia pusa la dispozitia lor in scopul evaluarii sau in
interviurile cu actorii principali, fara a se teme sau fara a favoriza influentele externe.
 Evaluatorii trebuie sa evite recomandarile nesustinute de concluzii, ca si concluziile
nesustinute de constatari rezultate in urma procesului de evaluare sau avand baze
faptice.
 Evaluatorii nu trebuie sa se lase condusi de propriile experiente trecute, intrucat
circumstantele ce inconjoara interventiile publice pot diferi foarte mult.
 Evaluatorii trebuie sa asigure un echilibru, manifestand o atentie deosebita pentru
considerarea si documentarea oricaror viziuni diferite din partea tuturor persoanelor
interesate

V. Transparenta;
 Metodologia si rezultatele evaluarii interventiilor publice, ca si rapoartele finale ale
acestor evaluari sunt considerate informatii de interes public, conform legii.
 Evaluatorii nu trebuie sa faca publice oricare constatari, concluzii sau recomandari
fara acceptul explicit al managerului contractului de evaluare.
 Evaluatorii nu sunt “gardienii” transparentei si nu le este permis sa posede un set
personal de criterii de transparenta

VI. Confidentialitatea;
 Cu respectarea principiului de transparenta, evaluatorii si managerii evaluarii trebuie
sa se asigure ca constatarile si concluziile si informatiile si documentele pe care
acestea se bazeaza, nu pot fi influentate de persoane sau reprezentanti individuali ai
unor entitati care au interes sau care sunt consultate in timpul evaluarii
 Evaluatorii trebuie sa fie atenti ca declaratiile specifice din raportarile de evaluare (atat
scrise cat si verbale) sa nu poata fi atribuite unei anume persoane sau entitati

34
  Obligatia de a mentine confidentialitatea nu expira in momentul formularii concluziei
unei sesiuni de evaluare. Confidentialitatea trebuie sa fie mentinuta pentru o minima
perioada stabilita prin legislatia aplicabila.
 Evaluatorii care nu reusesc sa pastreze confidentialitatea sunt pasibili de sanctiuni
legale si de plata unor daune-interese in concordanta cu legislatia aplicabila.

VII. Neutralitatea
 Evaluatorii trebuie sa-si exercite sarcinile profesionale intr-o maniera neutra din punct
de vedere politic si independenta de orice tip de influente politice si nu vor manifesta,
explicit sau implicit, vreo opinie politica
 Evaluatorii trebuie sa se autorecuze in cazul in care obiectul, subiectul, scopul sau
metodologia oricarei misiuni de evaluare poate determina un observator rezonabil sa
traga concluzia existentei unui conflict in materie de afiliere politica sau de convingeri
 Evaluatorii trebuie sa manifeste o atentie deosebita ca aceste constatari, concluzii si
recomandari ale lor sa nu fie influentate de nicio manifestare de discriminare pe
motive de nationalitate, gen, rasa, religie, descendenta familiala sau oricare alte
caracteristici protejate de lege

VIII. Protejarea interesului public

 Evaluatorii trebuie sa fie motivati si indrumati de dorinta de a proteja interesul public,
tinand cont si echilibrand diversitatea de interese si valori
 Evaluatorii indeplinesc un serviciu public in termenii cadrului legislativ actual al
evaluarii.
 Interesele privitoare la activitatea de evaluare pot depasi interesele entitatii care
contracteaza o misiune de evaluare sau a entitatii/entitatilor supuse evaluarii
 Evaluatorii sunt obligati sa echilibreze interesele managerului contractului de
evaluare, ale subiectului evaluarii, ale viziunii lor asupra interesului public larg.
 Unde este necesar, evaluatorii vor discuta orice conflicte dintre aceste interese cu
managerul contractului de evaluare, intr-un efort de a admite existenta unor astfel de
conflicte in raportul de evaluare

35