Sunteți pe pagina 1din 35

NOTE DE CURS

pentru

ETRAWELSPA003 ”Aplicații ale masajului în


stațiuni balneoclimaterice” “

Titlul cursului
Masajul somatic: procedee principale, tehnici,
indicaţii şi contraindicaţii; masaj pe regiuni

Lect. univ. dr.: Toma Ștefan


Cuprins

Introducere...................................................................................... 3
Masajul somatic - Procedeele principale de masaj ................................. 4
Masajul somatic - Procedeele secundare de masaj .............................. 11
Indicațiile și contraindicațiile masajului somatic .................................. 14
Masajul somatic pe regiuni .............................................................. 17
Bibliografie..................................................................................... 35

2
Introducere

Acest curs vine în sprijinul studenților prin oferirea celor mai bune informații
legate de această temă într-o manieră condensată și didactică, ca o revizuire a
celor mai actuale materiale disponibile și website-uri interactive. Autorul a coletat
informațiile folosind cercetările publicate menționate în bibliografie. Deoarece
acesta este un curs educațional mai multe informații pot fi găsite urmând link -
urile prezentate.

Obiectivele cursului
 însuşirea cunoştinţelor despre originile masajului şi efectele acestuia asupra
organismului uman
 dezvoltarea capacităţii de a-şi doza propria energie în timpul şedinţelor de masaj,
dar şi de a-şi regla intensitatea şi ritmul de aplicare a procedeelor în funcţie de
particularităţile zonei masate, afecţiune şi vârsta pacientului;
 formarea deprinderii de a concepe protocoale de masaj, care să deservească
planul de tratament al fiecărui pacient în parte.
 cunoaşterea principiilor şi regulilor de aplicare ale masajului şi efectele acestuia
asupra organismului uman

Înainte de a urma acest curs, studentul trebuie să îndeplinească


următoarele:
 Cunoștințe de bază de anatomie și fiziologie

După finalizarea acestei discipline studentul ar trebui să fie în măsură să:


 Demonstreze și să utilizeze metodele și tehnicile de masaj clasic
Obs. Acest curs vafi vizualizat împreună cu prezentarea PPT și va fi completat de
o lecție multimedia și clase virtuale in timp real pentru aspectele practice și
studiile de caz.

3
Masajul somatic - Procedeele principale de masaj
NETEZIREA

•Definiţie: - constă în alunecarea uşoară şi ritmică efectuată asupra tegumentelor, în


sensul circulaţiei de întoarcere (venoasă şi limfatică).
Tehnica de execuţie:
1. Netezirea simplă:
•Mâna maseurului alunecă cu palma ferm şi complet aplicată pe piele în sens centripet,
cu o presiune crescândă, atingând un maxim la mijlocul suprafeţei şi scăzând
intensitatea presiunii spre sfârşit.
•Se impun următoarele precizări:
- policele se poate opune celorlalte degete, în funcţie de segmentul masat;
- degetele mâinii pot fi lipite între ele sau larg deschise;
- mâna poate fi împinsă sau trasă;
- mişcarea poate fi scurtă sau lungă;
- poziţia palmei poate fi paralelă, perpendiculară sau oblică, faţă de direcţia mişcării;
2. Netezirea în greblă:

•Netezirea se execută cu nodozităţile articulare ale falangelor


degetelor flectate, pumnul fiind închis, iar alunecarea pătrunzătoare (în spaţiile
intermusculare sau în cazul unor regiuni acoperite de fascii puternice: plantă, faţa
laterală a coapsei, etc).
3. Netezirea şerpuită:

•Mâna aplicată longitudinal, cu degetele strânse se mişcă în zig-zag în sens centripet,


fără avăntări bruşte.
4. Netezirea în cleşte:

•Degetul mare împreună cu celelalte degete, imitând acţiunea unui cleşte, alunecă în
această poziţie pe tot traiectul muşchiului sau tendonului masat.
5. Netezirea cu extremitatea degetelor:

•Degetul mare (policele) sau mai multe degete dispuse aproape perpendicular pe
regiunea masată se deplasează încet , apăsând adânc ţesuturile.
6. Netezirea alternantă:

•Se lucrează alternant cu ambele mâini care execută acelaşi tip de manevră, cu
ritm specific, iar mâinile dau impresia că se încrucişează sau că se deplasează una pe
sub cealaltă.
7. Netezirea cu îngreuiere:

•O mână se aplică cu partea dorsală pe suprafaţa masată, iar în palmă se pun degetele
mâinii opuse sau o mână se aşează cu faţa palmară în contact cu suprafaţa masată,
iar suprafeţele interne ale degetelor mâinii opuse apasă pe prima.
8. Netezirea concentrică:

•Ambele mâini cuprind ca într-o brăţară articulaţia, policele şi degetele


arătătoare atingându-se. Se execută mişcări circulare.
9. Netezirea lungă:

•Palmele cu degetele strânse se aplică paralel cu axul longitudinal regiunii masate


sau uşor oblic, în aşa fel încât se va masa segmentul sau membrul întreg de la
extremitatea sa înspre rădăcină, (pe toata lungimea sa).
10. Netezirea încrucişată:

4
•Alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele încrucişate (în
cazul masării muşchilor voluminoşi).
11. Netezirea combinată:

•Această variantă este o combinaţie între două tipuri de neteziri.


Reguli generale
• Sensul în care se execută netezirea este cel al circulaţiei venoase şi limfatice.
• Netezirea nu se execută repede, ci liniştit şi ritmic (limfa se mişcă încet prin vase -
4mm/sec). Netezirea se face fără întreruperi, spre ganglionii limfatici şi cisternele
limfatice.
• Presiunea cu care se execută netezirea trebuie să crească progresiv pe prima jumătate
a segmentului masat, să atingă maximul la mijloc şi să scadă treptat spre sfârşit.
• Pentru că mâna trebuie să alunece liberă pe zona masată, se vor folosi cantităţi mici
de ulei de masaj sau pudră de talc.
• Netezirea unui segment începe de la extremitatea cea mai îndepărtată de trunchi şi
se termină cu zona cea mai apropiată de acesta.
• Netezirea uşoară produce creşterea temperaturii locale, micşorarea contracturii
ţesuturilor, căderea presiunii sanguine şi a fluidelor interstiţiale.
• În cazul durerilor, netezirea se execută ceva mai sus de zona dureroasă, cu
presiune cât mai mică, timp de 3 - 5 minute. 0 netezire de 15-30 minute este un
adevărat calmant al durerii.
Efectele netezirii

•Activarea circulaţiei superficiale (capilare şi limfatice);


•Stimulatoare sau calmante asupra nervilor şi calmante asupra muşchilor periferici.

FRICȚIUNEA

•Definiţie - este apăsarea şi deplasarea pielii şi a ţesuturilor moi subcutanate pe


ţesuturile profunde sau pe plan dur, osos, atât cât permite elasticitatea acestora.
Tehnica de execuţie
1. Fricţiunea rectilinie:
•Se mobilizează pielea până la limita ei elastică în sens rectiliniu, a cărei intensitate
şi extindere creşte treptat. Manevra se poate face cu: pulpa policelui, pulpele celorlalte
degete, palma întreagă de la o singură mână sau de la ambele mâini, cu pumnul sau
cu cantul mâinii.
2. Fricţiunea în spirală:
•Cu pulpa degetelor sau cu rădăcina mâinii aplicate pe regiunea masată se
imprimă fricţiunii o direcţie în zig-zag, sau în spirală.
3. Fricţiunea în cleşte:
•Se formează un cleşte alcătuit din degetul mare şi celelalte degete şi se fricţionează
elementele anatomice prin mişcări rectilinii sau circulare.
4. Fricţiunea în greblă:

•Constă în mobilizarea profundă, rapidă şi energică a pielii cu ajutorul feţei dorsale a


degetelor şi nodozităţilor lor.
5. Fricţiunea circulară:

•Degetele ce masează păstrează o poziţie asemănătoare cu cea din varianta simplă


însă pulpele degetelor fac o mişcare circulară.
6. Fricţiunea cu îngreuiere:

5
•Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea dorsală a mâinii care
lucrează, îngreunând-o.
Reguli generale:
• Se execută pe o porţiune limitată a suprafeţei cutanate şi poate fi executată atât în
sensul circulaţiei venoase, cât şi în sens contrar circulaţiei limfei şi sângelui venos.
• Este procedeul principal în majoritatea cazurilor patologice şi singurul care
influenţează pozitiv mobilitatea, rezistenţa şi elasticitatea aparatului articular.
• În timpul fricţiunii, forţa de presiune creşte gradat prin unghiul de înclinare al
degetelor faţă de orizontală.
• Forţa de apăsare folosită în timpul fricţiunii este destul de mare şi poate provoca
leziuni şi traumatisme ale pielii. Deci, trebuie să se acorde o atenţie deosebită tehnicii
de execuţie.
• Fricţiunile energice în locurile ureroase reduc starea de
hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc hrănirea
ţesuturilor.
• Cu ajutorul fricţiunii, un maseur talentat poate recunoaşte
modificările patologice care au loc în ţesuturile profunde (în special în regiunea
articulaţiilor).
Efectele fricțiunii
•Fricţiunile se adresează ţesutului conjunctiv, adipos, muscular, etc;
•Când se execută lent, uşor au un efect de relaxare musculară şi calmare nervoasă iar
când se execută energic, profund, au un efect de excitare, stimulare cu efecte trofice şi
circulatorii.
•Înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor infiltrate;
•Sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive.
•Efectele fricţiunii sunt de lungă durată.
•Fricţiunea şi frământatul pot constitui împreună singurele manevre de masaj aplicate in
anumite situații .

FRĂMÂNTATUL

•Definiţie - prinderea în cută a muşchilor şi a ţesuturilor profunde, ridicarea şi


străngerea acestora atât cât permite elasticitatea ţesutului respectiv.
Tehnici de execuţie
1. Frământatul în cută:
•Cuprinderea muşchiului (sau a ţesutului gras) într-o cută formată de către cele patru
degete, pe o parte şi degetul mare şi rădăcina palmei pe de altă parte, ridicarea şi
strângerea acestuia printr-o stoarcere, strângere propriu-zisă sau printr-o presare pe
planul osos.
2. Frământatul în inel:
•Mâinile se aşează transversal pe muşchi, faţă în faţă, astfel încât arătătoarele şi
policele se ating iar muşchiul, cuprins ca într-un inel, trece dintr-o mână în alta.
3. Frământatul lung:
•Se aplică ambele mâini pe muşchiul masat astfel încât pulpele degetelor mari
vin deasupra acestuia, iar celelate degete pe marginea lui externă respectiv internă; în
timpul deplasării înainte prin salturi mici, policele se îndreaptă înspre celelalte
degete, realizând ridicarea şi stoarderea muşchiului.
4. Frământatul în cleşte:

6
•Muşchii scurţi sau laţi
sunt cuprinşi într-un cleşte format de cele patru degete, de pe o
parte şi degetul mare pe de altă parte, sunt ridicati şi strânşi.
5. Frământatul cu pumnii:
•Cu pumnii strănşi se execută mişcări de frământare asemănătoare cu frământatul
pâinii, efectuându-se mişcări de rotaţie care ridică muşchiul şi în acelaşi timp execută o
presiune asupra lui.
6. Frământatul şerpuit:
•Degetele, printr-o mişcare de alunecare continuă, presează muşchiul aşa cum s-ar
stoarce de apă un burete, ridicându-l şi strângându-l cu ambele mâini; înaintarea
spre zonele învecinate dă aspectul unui val al mişcării.
Reguli generale:
•Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra vaselor limfatice şi
sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de descompunere şi sporind procesul
de nutriţie al ţesuturilor.
•Frământatul măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci constituie un
exerciţiu de gimnastică pentru muşchi.
•În ceea ce priveşte muşchii striaţi, această manevră are o importanţă deosebită în
cazul scăderii capacităţii de muncă a muşchilor.
•În timpul frământatului se vor evita manevrele bruşte, răsucirea muşchiului sau
provocarea durerilor.
•Frământatul se execută într-un ritm lent şi continuu.
Efectele frământatului
•Frământatul produce mărirea considerabilă a mobilitătii tendoanelor, întinderea fasciilor
şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei;
•Accelerarea circulaţiei sanguine;
•Intensifică hrănirea grupelor musculare şi resorbţia rapidă a substanţelor metabolice;
•Prin strângerea muşchilor între degete se produce eliminarea elementelor de
descompunere din fasciculele musculare;
•În timpul frământatului profund apar numeroase impulsuri aferente care stimulează
muşchii, tendoanele, articulaţiile şi sistemul nervos;
•În afară de faptul că fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular,
frământatul sporeşte capacitatea de muncă a maselor musculare mari.

TAPOTAMENTUL

•Definiţie - constă în bătăi sau loviri uşoare şi ritmice, cu degetele, palmele sau
canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi
Tehnici de execuţie
1. Tocatul.
•Palmele aşezate paralel, faţă în faţă, cu degetele uşor flectate şi depărtate,
lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în aşa fel încât ambele mâini să bată în
acelaşi loc, progresându-se treptat în sensul dorit.
•Degetele cad fie cu partea latero-dorsală, fie cu muchia.
•Degetele sunt relaxate, pasive, golul de aer care se formează între degete amortizând
astfel loviturile.

7
•Se obţine astfel un zgomot asemănator cu pocnetele scurte sau cu picăturile mari
de ploaie.
•Variantă : tocatul în mănunchi de nuiele – atunci când degetele cad pe piele unul după
celălalt.
2. Plescăitul.
•Derivă din varianta anterioară însă aici prin mişcări simple şi repezi se produce o
supinaţie alternativă, pe corp căzând degetele flectate care parcă ridică de pe el un fir.
•Loviturile produc un sunet clar specific care a dat şi numele acestei variante.

3. Percutatul
•Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor îndoite care cad
oblic sau perpendicular pe regiunea masată.
•Ritmul de aplicare este rapid şi se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau
alternativ.
4. Bătătoritul cu palmele.
•În această variantă palmele şi degetele cad moi pe suprafaţa corpului de la o distanţă
mică, iar loviturile sunt scurte şi dese, producând un sunet deschis caracteristic.
•Se mai pot executa şi mişcări cu degetele apropiate de palmă, mâna îmbrăcând
forma unei cutii.
•Se mai pot folosi şi lovituri uşoare cu dosul mâinilor.

5. Bătătoritul cu pumnii.
•În această manevră mâna cu degetele uşor flectate se află într-o poziţie
intermediară între pronaţie şi supinaţie.
•Ea cade perpendicular şi cu degetul mic uşor depărtat de pumn.
• Variantă cu pumnul semi-închis.
6. Bătătoritul în căuş.
•Este o manevră mai puţin aspră, fiind efectuată de palmele şi degetele strânse în aşa
fel încât să creeze o adâncitură în care se formează o pernă de aer care amortizează
loviturile.
•Se aude un sunet surd deosebit de cel al celorlalte variante.

Reguli generale

•Tapotamentul se adresează ţesutului superficial sau profund, în funcţie de


intensitatea de lovire şi viteză;

•Profunzimea este dată de varianta aleasă şi de pârghia folosită .


•Poate fi aplicat în orice direcţie.
•Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta. Astfel, tocatul se execută cu o
viteză de 1-3 lovituri / sec. timp de 1-4 min., bătătoritul cu palmele 10-70 de lovituri /
minut, etc.
Efectele tapotamentului
•Vasodilatator (la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv);

8
•Creşte excitabilitatea neuro-motorie;
•Acţionează asupra sistemului vegetativ-simpatic;
•Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel
îmbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;
•Are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra terminaţiilor căilor
senzitive);
•Ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este
mărit;

•Provoacă o hipertermie profundă, o înviorare a tonusului tuturor muşchilor,


acţionează în mod reflex pe locul de aplicare a loviturilor şi intensifică activitatea
nervilor periferici;
•Acţionează asupra nervilor vasomotori, la lovituri slabe se produce vasoconstricţie, la
lovituri puternice se produce vasodilataţie, hipertermie (creştere locală a temperaturii),
scăderea reactivităţii exagerate a nervilor şi muşchilor la excitaţii mecanice;
•Influenţează muşchii viscerali, când se aplică la coloana vertebrală;
•Produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;
•Influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.
VIBRAŢIILE

•Definiţie - sunt mişcări oscilatorii pe un fond de presiune continuă şi constantă, de


intensitate redusă.
Tehnici de execuţie
1. Vibraţia simplă
•Este vibraţia care se execută cu o singură mână, în următoarele variante:
• cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară;
• cu podul palmei;
• cu rădăcina mâinii;
• cu toată palma, având degetele depărtate, cuprinzând muşchiul;
• cu degetele întinse;
• cu pumnul deschis sau închis.
•2. Trepidaţia
•Vibraţiile ale căror mişcări oscilatorii au o amplitudine şi intensitate mare; se
execută cu palmele, având degetele depărtate cuprinzând muşchiul şi imprimându-i
mişcări în spirală.
3. Vibraţia combinată
•Vibraţiile asociate cu alte manevre dau fricţiune vibratoare, frământat vibrator sau
presiune vibratoare.
Reguli generale
•Vibraţiilenecesită un antrenament prealabil din partea maseurului fiind unul dintre
cele mai obositoare procedee de masaj.
•Când nu sunt însoţite de trepidaţii, vibraţiile devin presiuni.
•Ritmul oscilaţiilor este de peste 200 mişcări/minut.
•Trepidaţiile se aplică pe grupe musculare mari, mâinile putând aluneca pe
segmentul masat, cuprinzând şi alte regiuni.

9
Efectele vibrațiilor
•calmant, relaxant;
•reduce sensibilitatea nervoasă;
•îmbunătăţeşte capacitatea de efort;
•calmează durerile în diferite afecţiuni(ginecologice, nevralgii, migrene);
•intensifică funcţionarea glandelor;
•acţionează asupra nervilor periferici (nervii motori, senzitivi,
vasomotori şi secretori);
•acţionează asupra parezelor, spasmelor musculare; reduc durerea.
•influenţează organele şi ţesuturile profunde (inima, muşchii, pereţii abdominali
şi intestinali);
•influenţează secreţia majorităţii organelor şi glandelor (stomac, glande salivare,
intestine, ficat, glande sexuale etc.).

http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul_8397
http://www.care2.com/greenliving/top-ten-massage-techniques.html

10
Masajul somatic - Procedeele secundare de masaj
Procedeele secundare

•Întregesc acţiunea manevrelor principale.


•Se intercalează între manevrele principale sau se adaugă la sfârşitul acestora
•Unele manevre secundare derivă din cele principale sau sunt o combinaţie între
ele.

CERNUTUL

•Definiţie - mobilizarea alternativă, energică şi ritmică a masei musculare prin


mişcarea în sens lateral şi de jos în sus a mîinilor aşezate paralel de o parte şi de alta
a locului masat, în supinaţie şi cu degetele uşor flectate; mişcarea seamănă cu
cernutul printr-o sită
Tehnica de execuţie
1. Cernutul prin lovire:

•Mobilizarea masei musculare este făcută prin lovire şi ridicare a muşchilor, caz
în care mâinile se desprind de pe regiunea masată;
2. Cernutul prin presare:

•Mobilizarea masei musculare este făcută prin ridicare şi presare a muşchilor, caz în
care mâinile nu se desprind de pe regiunea masată;
Reguli generale

• Se adresează în special membrelor superioare şi inferioare.


•Cernutul se intercalează între frămîntat şi bătătorit sau se aplică şi după netezire.
• Este o manevră intermediară între frămăntat şi bătătorit
•Mâinile se deplasează de-a lungul regiunii masate din aproape în aproape.
Efectele cernutului

•Acţiune de relaxare a muşchilor;


•Măreşte supleţea ţesuturilor;
•Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
•Nu acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei masate.

RULATUL

•Definiţie – mişcarea (rularea) în toate sensurile, într-un ritm viu, energic şi


cu o presiune crescută a masei musculare mobilizate între palme, cu degetele
întinse.
Reguli generale

•Se aplică de obicei după frământat.


•Apăsarea este mai puternică decât la cernut.
•Se aplică numai pe membre.
•Mişcarea (rularea) se poate deplasa centripet prin mişcări circulare, energice
11
Efectele rulatului

•Relaxarea muşchilor;
•Măreşte supleţea ţesuturilor;
•Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
•Rulatul acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei
masate.

•Este mai puţin traumatizant decât frământatul.


SCUTURATUL

•Definiţie - constă în mişcări oscilatorii mai ample şi ritmice, executate sistematic cu


segmentele membrelor (inferioare sau superioare), cu membrele în întregime sau cu
corpul întreg
Reguli generale

•Se aplică spre sfârşitul masajului.


•Se pot asocia cu tracţiuni uşoare în sens longitudinal, a membrelor.
•Scuturatul corpului intreg se efectuează la copii sau la persoane care pot fi ridicate de
maseur
Efectele scuturatului

•de relaxare dacă sunt efectuate cu blândeţe;


•de înviorare şi stimulare generală, dacă sunt executate într-un ritm mai viu.

TRACȚIUNILE

•Definiţie - tracţiunea segmentului distal (terminal) în sensul axei lungi a membrului.


Reguli generale

•Tracţiunile se aplică în masajul articulaţiilor, la sfârşitul masajului.


•Manevrele de tracţiune se execută blând si cu prudenţă.
•Prinderea se face cu o mână sau cu ambele mâini.
•Prinderea se face deasupra şi sub articulaţie.
Efectele tracțiunilor

•De relaxare a articulaţiilor şi a tensiunilor periarticulare, dacă sunt efectuate cu


blândeţe;

CIUPITUL

•Definiţie – formarea unei cute din piele şi ţesut subcutanat sau chiar muşchi,
strângerea (pensarea) uşoară şi ridicarea ei atât cât permite elasticitatea acestor
ţesuturi.
Tehnica de execuţie:
1. Ciupitul cu rulare;
2. Ciupitul cu tăiere;
3. Ciupitul cu tragere;
4. Ciupitul cu presiune;

12
Reguli generale

•Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar şi pe porţiunile cărnoase ale
membrelor.

•Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicând mereu alte cute,
sau poate fi lăsată să scape brusc din strânsoare.

•Masarea se execută, cel mai adesea, într-un ritm energic.


Efectele ciupitului

• Excitant.
•Măreşte supleţea ţesuturilor;
PRESIUNILE

•Definiţie - reprezintă apăsări cu palmele, având degetele întinse paralel, repetate


pe acelasi loc, deplasănd apoi palmele în sus şi în jos.

•Se pot efectua şi folosind degetele şi pumnii.


Reguli generale

•Durata unei presiuni este de 1-5 secunde sau în funcţie de reacţia la durere a
pacientului

•Se aplică la sfăşitul masajului regional, aproape întotdeauna pe spate.


Efectele presiunilor

•În masajul medical se foloseşte presiunea periostală şi presiunea pe nervi (metoda


Cornelius) în afecţiunile dureroase ale nervilor, reducând durerea.

•Întăreşte manevrele de netezire, fricţiune sau frământat, aplicându- se în special în


masajul sportiv sau la persoanele robuste

http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf

13
Indicațiile și contraindicațiile masajului somatic

•Pentru că indicaţiile masajului sunt nenumărate și chi ar dacă dorim să încercam o


clasificare a acestora, riscăm să ne expunem criticii, datorită hazardului şi omisiunilor.

•Prezentăm o expunere aproximativă a acestor indicaţii, cu scopul de a


reduce la minimum ignorarea sau necunoaşterea lor.

Indicaţii ale masajului

•afecţiuni musculare (contracturi, hipotrofii, hipotonii etc.


•afectiuni articulare (entorse, luxaţii, sechele post fracturi etc)
•afectiuni circulatorii (varice, arterită, stază limfatică)
Indicaţii pe semne şi simptome
•EDEME (umflături)
•Se aplică manevre de netezire efectuate în sensul circulaţiei de întoarcere şi fricţiune cu
vârful degetelor.
•NODULI SUBCUTANAŢI (induraţii)
•Apar în nevralgii (ex.: nevralgia sciatică).
•Se aplică fricţiuni circulare care se execută de la periferia zonei afectate către centru.
•CRAMPE ŞI CONTRACTURI MUSCULARE
•Neteziri lungi cu ritm şi intensitate scăzută.
•HIPERTONII MUSCULARE (paralizii spastice)
•Masajul este contraindicat pe muşchiul afectat (muşchiul agonist – care face mişcarea).
Manevrele se vor executa pe musculatura antagonistă, efectele inducându-se reflex pe
musculatura afectată.
•TULBURĂRI TROFICE (escarele, cicatricele cu substanţă în exces – cheloide)
•Se indică mobilizări puternice ale planului profund (frământat în cută în prize mici) şi
masaj cu gheaţă pentru escare (crioterapie). Escarele se formează la persoanele care
sunt mobilizate mai mult timp.

Contraindicațiile masajului

•Au cauze ce ţin de deficienţe ale tehnicii şi metodicii.


•Schematic, contraindicaţiile masajului se împart în generale şi partiale, definitive şi
temporale.

•Contraindicaţia generală- presupune interzicerea aplicării oricărei tehnici de masaj


pe oricare regiune a corpului.
•Contraindicaţia parţială- se referă fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe
anumite zone ale corpului, fie la aplicarea doar a anumitor manevre.
•Contraindicaţia definitivă- se hotărăşte doar în cazul unor boli cronice grave
incurabile care s-ar putea înrăutăţi prin masaj.

14
•Contraindicaţiile temporare, întâlnite frecvent, sunt impuse de boli, tulburări sau
leziuni uşoare şi trecătoare.

•În activitatea practică este foarte utilă cunoaşterea contraindicaţiilor în funcţie de tipul
de afecţiuni.
•Cele mai frecvente contraindicaţii sunt date de bolile de piele.
•Este foarte important de reţinut că masajul trebuie aplicat doar pe o piele perfect
sănătoasă.
• Nu se va executa masaj celor care prezintă pe piele boli de natură parazitară sau
inflamatorie, ca: eczeme, erupţii, plăgi, arsuri sau alte manifestări patologice care prin
masaj s-ar putea extinde, agrava sau contamina.
•Nu se va face masaj pe regiuni ale pielii care acoperă un proces inflamator
profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectări purulente).
Contraindicaţii
•procese inflamatorii- furuncule (inflamaţie purulentă locală a pielii), abcese (acumulare
de puroi), flegmoane (inflamaţie purulentă localizată în ţesutul conjunctiv subcutanat
datorită unei infecţii) şi alte colecţii purulente (artrite supurate);
•osteita şi osteomielita (osteita este inflamarea ţesutului osos a periostului iar
osteomielita este o formă de osteită de natură infecţioasă care se localizează mai ales în
maduva oaselor;
•toate stările patologice cu caracter general însoţite de febră, agitaţie, oboseală acută şi
debilitate intensă, în inflamaţiile centrilor nervosi, în hemoragiile cerebrale recente şi în
accidente vasculare - faza spastică.
•Masajul nu este recomandat într-o serie de afecţiuni generale sau regionale
precum:
- afecţiuni acute febrile;
- afecţiuni infecţioase osoase şi osteoarticulare;
- tuberculoză cu diferite localizări: pulmonară, osteoarticulară,
cutanată etc.;
- tromboflebite şi flebotromboze în primele stadii de afecţiune;
- afecţiuni cardiocirculatorii acute: angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de
ritm, insuficienţă cardiacă decompensată şi manifestă, anevrisme
confirmate, embolii cu diferite localizări, hipertensiunea arterială în decompensare etc.;

- ateroscleroza cu manifestări periferice sau centrale (coronariană, cerebrală, renală,


intestinală etc.);
- suferinţe pulmonare acute;
- afecţiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice şi pancreatice etc.;
- boli de sânge, mai ales cele cu manifestări sau cu tendinţe de manifestari
hemoragipare;
- stări febrile (infecţioase sau de altă natură);
- stări de oboseală şi debilitate severă;
- bolile psihice.

•Masajul este contraindicat cu desăvârşire în cazul tumorilor


canceroase (formă generalizată), dar şi în unele boli psihice cu caracter excitant şi
confuzional sau stare de ebrietate.

15
•Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore după servirea mesei, în timpul unei furtuni,
după mese copioase.
•Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte
negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic ,primum non
nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să se renunţe la masaj.

http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul_8397

16
Masajul somatic pe regiuni
Masajul spatelui

Netezirea

•Se începe de la regiunea fesieră şi se termină în regiunea cefei.


•Mâinile alunecă de-a lungul coloanei vertebrale, paralel cu coloana sau în lateral.
•Se împinge limfa spre zonele inghinală şi axială iar sângele pe sistemul venos spre
inimă.
Netezirea spatelui are 6 manevre:

•Alunecarea de la sacru spre ceafă, paralel cu coloana (3 alunecări cu degetele lipite


şi 3 alunecări cu degetele larg deschise pentru a cuprinde o porţiune cât mai mare de
piele).

•Alunecări laterale executate simultan, cu mâna dreaptă spre dreapta şi cu mâna


stângă spre stânga spatelui, închizând pumnul pe margini, pentru a lucra mai bine cu
eminenţele tenare (părtile cărnoase ale mâinii).

•Se execută 6 alunecări laterale (stânga + dreapta) şi se reia mişcarea de 6 ori (deci
6 circuite sacru - umeri).

•Mână pe sub mână forma lungă. Mâinile alunecă una după alta (mână pe sub mână),
paralel cu coloana, facând curse lungi din zona şalelor până la umeri, mai întâi pe
partea dreaptă (3 curse şold-umăr cu degetele lipite, 3 curse cu degetele depărtate
pentru a cuprinde o portiune de piele cât mai mare) şi în acelaşi mod apoi pe partea
stângă.

•Se execută alunecări spre partea dreaptă (în cazul în care maseurul se află pe partea
stângă a celui masat), împingând palmele una după alta (mână pe sub mână), pumnul
închizându-se pe partea laterală.

•Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat.
•Palmele se trag, una pe sub alta, înspre partea stângă (în cazul în care maseurul se
află pe partea stângă a celui masat), plecând de la jumătatea spatelui spre
flancul stâng.

•Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat, până în
zona umărului. Se fac 3 circuite complete şold-umăr.

17
Fricţiunile

•Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la gât, pe umeri şi apoi
lateral pe coaste, în jos până la şolduri.

•Se fac 3 curse complete gât-şolduri.

•Aceeaşi mişcare se execută apoi paralel cu coloana (pe muşchii paravertebrali) făcând
6 curse complete gât-şolduri.

•Se execută la fel ca la punctul 1, folosind podurile palmelor în locul degetelor.

•Se execută la fel ca la punctul 1, folosind pumnul închis culcat.

http://www.youtube.com/watch?v=Zoy9Pvi-ojs
Frământatul

•Se prinde cu ambele mâini, de-o parte şi de alta a coloanei, câte o cută de piele şi
muşchi, care se strânge între degete şi podul palniei.

•Se execută 6 astfel de strângeri, pornind din zona superioară a muşchilor trapezi
coborând până la şolduri.

•Se fac 3 astfel de curse pe lateral şi 6 pe mijlocul spatelui.

18
•Se combină frământatul cu fricţiunea cu podul palmei. Se execută de 6 ori numai pe
mijlocul spatelui

http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
Tapotamentul

•Se executa de obicei pe mijlocul spatelui, pe muschii paravertebrali, fara a coborâ mai
jos de nivelul diafragmei.

•Mâna dreapta bate pe partea dreapta, iar stânga pe partea stânga, lovind ritmic spatele
cu o intensitate care se regleaza în functie de constitutia si problemele celui masat.

•Se aplica toate formele de tapotament.

http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0

19
Vibraţiile

•Vibraţiile se execută de 3 ori pe partea stângă şi de 3 ori pe partea dreaptă.


•Mâna se aşează cu palma pe suprafaţa de masat şi antebraţul perpendicular pe această
suprafaţă.

• Se execută vibraţii ale pielii, executând în acelaşi timp o presiune cât mai mare asupra
spatelui.

•Se fac astfel de vibraţii pomind din zona muşchiului trapez şi coborând gradat până la
şold, mai întâi pe partea stângă a coloanei, iar apoi pe dreapta.

Procedee secundare asociate

•Ciupituri: - toate tipurile.


•Exemplu : se porneşte din partea de jos a spatelui şi se apucă între degete câte o cută
de piele, care este apoi rulată în sus până în zona muşchilor trapezi.

•Mişcarea se face paralel cu coloana, mâna stângă mergând pe partea stângă, iar
dreapta pe partea dreaptă.

•Se fac 3 curse complete şolduri-trapez, pornind cu mâinile cât mai apropiate una de
alta şi deplasându-le câte puţin la fiecare cursă nouă, astfel încât ultima cursă să fie
făcută pe marginile exterioare ale spatelui.
B. Presiuni:
• Pe coloană: mişcările de presare se efectuează prin următoarele procedee:
- cu policele mâinii, şerpuit printre vertebre, de sus în jos,
- cu două degete (police mână dreaptă şi stângă), şerpuit prin forfecare.
• Pe lângă coloană:
- cu degetele mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muşchii paravertebrali presând
în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe
partea dreaptă a coloanei vertebrale.
- presiuni cu policele mâinii efectuate de sus în jos (gât - sacru) policele mâinii stângi
fiind deasupra;
- cu coatele mişcări de dute vino;
C. Mişcări de întindere ale coloanei: antebraţele se poziţionează transversal pe
coloană după care se execută o întindere.
D. Manevre speciale pentru ţesutul de sub omoplaţi: se efectuează astfel, se ridică
umărul, se duce mâna pe spate, cu cotul lăsat pe masa de masaj până când omoplatul se
ridică pentru a introduce degetele sub omoplat. Manevrele se fac prin presiuni şi fricţiuni.

20
•Masajul spatelui se termină cu o netezire uşoară de încheiere, mână pe sub mână
formele lungă şi scurtă efectuate lent şi apăsat.

http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0

Masajul gâtului şi al cefei

Netezirea
•Palmele alunecă în jos, peste gât, pornind din regiunea cefei şi până la umeri.
•Pentru ca alunecările să fie cât mai lungi, se începe cu rădăcinile mâinilor şi se termină
cu vârfurile degetelor.
Fricţiunile:

•Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la ceafă, în lateral pe gât,
continuând până la umeri.

21
•Se fac 3 astfel de curse.
•Aceeaşi mişcare se execută apoi şi pe mijloc, tot 3 curse.
•Se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind numai
degetele mari.

•Se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind
podurile palmelor în locul degetelor.

•Tapotamentul - se fac aceleaşi forme de tapotament ca şi la spate.

•Procedeele secundare:
• Presiunile: - se execută cu degetele mari ale mâinilor; se merge de sus în jos pe
lângă coloană, presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea
stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale.
• Şerpuitul cu un deget: - se execută cu degetul mare de la mâna dreaptă, care
alunecă şerpuit printre vertebre, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
• Şerpuitul cu două degete: - se execută cu degetele, care alunecă şerpuit printre
vertebre, în zig-zag, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
Masajul gâtului se termină cu o netezire uşoară efectuată lent şi apăsat dinspre ceafa
spre umeri.
http://www.youtube.com/watch?v=UAU0gT6GH78
Masajul capului
•Netezirea: Mâinile maseurului vor aluneca de pe frunte, peste creştet, până la
ceafă, făcând 3-4 astfel de mişcări.
• Vom face aceeaşi mişcare ca la punctul 1, dar aducând mâinile prin lateral, peste
urechi, făcând de asemenea 3-4 curse.
• Se relizează folosind degetele, prin mişcări circulare urmărindu-se să deplasăm pielea
pe planurile profunde, atât cât îi permite elasticitatea. Degetele se mută din aproape în
aproape pe toată suprafaţa capului.
• Folosind podurile palmelor se fac mişcări circulare alternative.
•Tapotamentul: în picături de ploaie, pe tâmple . Masajul se încheie cu o netezire
relaxantă.
Frământatul:

•se efectuează cu ambele mâini: se apucă între degetele mari şi celelalte degete, câte o
cută cât mai mare de piele şi muşchi simultan pe ambele părţi ale coloanei cervicale.

22
•cu ambele mâini de aceeaşi parte a gâtului, se apucă între degetele mari şi celelalte
degete câte o cută de piele şi muşchi.

•Mişcarea o începem de pe partea stângă a gâtului; se execută o mişcare de


frământare şerpuită a cutei prinse, pomind de la baza craniului şi până pe umăr; se
execută 3 astfel de curse, după care se trece la partea dreaptă
http://www.youtube.com/watch?v=QhwlL2NDQo4

Masajul regiunii fesiere


Netezirea
•Se face prin neteziri executate cu ambele mâini, alunecând de la plica fesieră,
spre regiunea lombară, iar apoi înspre lateral spre şolduri.
• Se întrebuinţează manevre puternice făcute cu podul palmelor, marginile lor cubitale,
rădăcina mâinilor şi chiar pumnii închişi.
Fricţiunile
•Se execută cele două forme de fricţiune, ca la spate.
•Se începe din regiunea lombară, apoi pe fese, în jos până la plica fesieră.
•Se fac 3 curse pe lateral şi 3 pe mijlocul feselor, mai întâi cu degetele, apoi cu podul
palmelor şi cu pumnii.
Frământatul

• Se execută de sus în jos energic şi în forţă, cu ambele mâini, cuprinzând simetric


cele două părti ale regiunii feselor sau pe fiecare în parte.

•Se foloseşte stoarcerea şi presiunea cu pumnii.


•Aici frământatul se combină foarte bine cu fricţiunea.
Tapotamentul

•Se pot executa toate formele de tapotament de la spate şi, în plus, se poate adăuga
tapotamentul din lateral în care lovirea se face folosind pumnii şi antebraţele, în acelaşi
timp.
Vibraţiile
•Se fac mai energic, apucând fesele cu palmele şi scuturându-le în lateral.
Procedeele secundare – similare celor care au fost executate la masajul
spatelui.
http://www.youtube.com/watch?v=TmpsnnAy7W8
Masajul membrelor inferioare

Masajul părţii posterioare a coapsei


•Netezirea:
• Ambele palme cuprind simultan piciorul şi alunecă de la călcâi spre plica fesieră.
Mişcarea se termină alunecând cu palmele înspre exterior spre fesă.
• Se face netezire mână pe sub mână, formă lungă, alunecând cu palmele una după
cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări continue şi lungi.
• Netezirea mână pe sub mână, formă scurtă se face alunecând cu palmele una după
cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări profunde, piciorul se apucă cu putere
din lateral între palme, iar apoi se presează înspre în jos mişcări scurte şi energice.
•Fricţiunea- Fricţiunea se face cu degetele sau cu podul palmelor, pornind de la fese
cu mişcări circulare şi terminând la călcâi. Se fac 3 curse folosind degetele şi 3 cu
podul palmelor.

23
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf

•Frământatul - are 3 forme-:


1. în cerc sau inel: piciorul se apucă cu putere din lateral între palme, iar apoi se
presează înspre în jos.
2. In cută: - se prinde cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului se ridică şi se presează înspre în jos pe femur.
3. în val sau şerpuit: se apucă cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului şi se rulează simultan de sus în jos ca un val.
Tapotamentul - se pot face toate formele de tapotament de la spate, ţinând cont de
conformaţia specială a zonei de masat.
!!! Nu se loveşte zona spaţiului popliteu, tapotamentul făcându-se doar pe coapsă şi
gambă.

• Rulatul - se prinde piciorul între palme şi se scutură muşchiul cu vigoare pentru a-l
relaxa. Se începe de la plica fesieră şi se coboară până la tendonul lui Ahile.
• Cernutul - Se execută la fel ca rulatul, dar mai uşor, folosind degetele în locul
palmelor. Muşchiul se scutură „aruncându-l" dintr-o palmă în cealaltă, ca şi cum am
cerne cu o sită.
• Tracţiunile - Se trage cu palma dreaptă de gleznă, ţinând contră cu mâna stângă pe
fesă. Se face o tracţiune continuă timp de câteva secunde, iar apoi se lasă piciorul
uşor jos.
• Tensiunile - Se flectează gamba pe coapsă, fortând uşor, pentru a aduce călcâiul cât
mai aproape de fesă. Această mişcare se execută de 5- 6 ori. Se poate plasa mâna
stângă pe partea posterioară a încheieturii pentru ca tensiunea să fie mai eficientă.
• Scuturatul - Se apucă talpa piciorului cu mâna dreaptă şi se scutură piciorul
(gamba + coapsa) cu vigoare, cu mişcări stânga-dreapta.
Masajul se termină cu o netezire uşoară de încheiere.

Masajul tendonului lui Ahile:


•Netezirea - Se ţin degetele în căuş şi se alunecă alternativ mâinile una după alta de la
călcâi până la gambă.
•Fricţiunea în „fierăstrău":
• Se face cu partea cubitală a mâinii drepte, mâna stângă ţinând de călcâi. Se fac
mişcări ca şi cum am tăia cu un fierăstrău tendonul. Se porneşte dinspre călcâi şi se
termină înspre gambă.
• Se freacă energic tendonul cu podul palmei de o parte şi de alta a sa.

24
•Frâmântatul - se face cu degetele mari de o parte şi de alta a tendonului, în zig-zag,
dinspre călcâi spre gambă. Se încheie cu netezire.

Masajul piciorului şi al tălpii:


Netezirea - Se face cu ambele mâini, una alunecând pe talpă, iar cealaltă pe faţa
dorsală a piciorului, dinspre degete spre maleole.
Fricţiunile:
• Se execută, folosind degetele, în sens circular în jurul maleolelor şi al călcâiului,
sau în sens liniar în lungul tendoanelor şi al spaţiilor interosoase
metatarsiene.
• Pe talpă se fac fricţiuni liniare, cu degetele şi cu pumnul închis.

Frământatul:
• Se execută pe talpă cu mişcări circulare folosind degetele mari de la ambele mâini,
presând cu putere.
• Se apucă de-o parte şi de alta laba piciorului cu ambele mâini, palma fiind plasată pe
partea anterioară, iar degetele pe talpă. Se trag degetele apăsând cu putere dinspre
mijlocul tălpii înspre lateral.
• Din aceeaşi poziţie ca mai sus se fac tensiuni între metatarsiene mişcându-le unul pe
lângă altul în sus şi înjos.
• în încheiere se face o netezire uşoră, relaxantă.

Masajul degetelor
•Se masează fiecare deget de la picior în parte, începând cu degetul mare şi terminând
cu cel mic.
•Se cuprinde fiecare deget în parte între degetul mare şi arătător al maseurului şi se
fac mişcări circulare sau longitudinale pe toată lungimea lui (circumducţiei).

25
Masajul părţii anterioare a gambei
•Această portiune de masat prezintă unele particularităţi determinate mai ales de lipsa
ţesuturilor moi pe creasta şi pe faţa antero- internă a tibiei.
•Netezirea - Se aplică pe întreaga faţă anterioară a gambei, dar pe partea antero-
externă, alunecările pot fi scurte şi mai apăsate, pentru a influenţa muşchii din jgheabul
osos, format între tibie şi peroneu. Manevrele pot fi efectuate cu podul palmei, cu
degetele sau cu nodozităţile acestora (în pieptene).
•Fricţiunea - se aplică în acelaşi fel cu netezirea, mai ales pe partea antero-extemă a
gambei, folosind perniţele musculare tenare şi hipotenare ale mâinii.
•Frâmântatul - are o importanţă redusă şi se aplică pe această regiune cu o
singură mână, cu care se cuprinde partea externă şi posterioară a gambei.
Masajul genunchiului
•Se execută cu piciorul întins şi sprijinit pe toată partea sa posterioară.
• Manevrele depăşesc în sus şi în jos regiunea articulară.
•Se prelucrează pielea, ţesutul conjunctiv subcutanat şi elementele articulare sau
periarticulare accesibile.
•Netezirea:
• Se face cu podul palmei pe genunchi şi în imediata sa apropiere.
• Degetele mari alunecă unul după altul în mişcări scurte şi dese de pe rotulă spre pulpă,
iar apoi de pe rotulă spre gambă.
• Degetele mari alunecă înconjurând rotula de jos în sus, iar apoi revin pe acelaşi
traseu de sus în jos. Se repetă această mişcare de 6 ori.
•Fricţiunea:
• Se face circular, folosind degetele sau podul palmei, pe partea laterală a
genunchiului.
• Cu podul palmei drepte plasat pe rotulă, se fac mişcări circulare atât cât permite
mobilitatea acesteia.

Masajul părţii anterioare a coapsei


•Netezirea:
• Ambele palme cuprind simultan coapsa şi alunecă de la călcâi spre plica fesieră.
Mişcarea se termină alunecând cu palmele înspre exterior spre fesă.
• Se face netezire mână pe sub mână, formă lungă, alunecând cu palmele una după
cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări continue şi lungi.
• Netezirea mână pe sub mână, formă scurtă se face alunecând cu palmele una după
cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări profunde, se apucă cu putere din lateral
între palme, iar apoi se presează înspre în jos mişcări scurte şi energice.
•Fricţiunea - Fricţiunea se face cu degetele sau cu podul palmelor, pornind de la fese
cu mişcări circulare şi terminând la călcâi. Se fac 3 curse folosind degetele şi 3 cu
podul palmelor.
•Frământatul - are 3 forme-:
1. în cerc sau inel: piciorul se apucă cu putere din lateral între palme, iar apoi se
presează înspre în jos.

26
2. In cută: - se prinde cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului se ridică şi se presează înspre în jos pe femur.
3. în val sau şerpuit: se apucă cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului şi se rulează simultan de sus în jos ca un val.
•Tapotamentul - se pot face toate formele de tapotament de la spate, ţinând cont de
conformaţia specială a zonei de masat.

http://www.youtube.com/watch?v=76Q0_QkkdoI
Masajul membrelor superioare

•Se face pe rând la fiecare braţ, pornind din regiunea umărului şi terminând cu
degetele.

•Mâna celui masat se poate sprijini pe genunchiul maseurului sau îl poate ţine pe
acesta de centură sau curea.

•Mai poate exista situaţia în care maseurul ţine cu o mână încheietura celui masat şi
îl masează cu cealaltă mână.
Masajul umărului
•Netezirea - Se fac neteziri circulare peste umăr şi în jurul lui folosind o singură mână.
•Fricţiunea - se efectuează cu o singură mână; se fac fricţiuni circulare mai întâi
cu degetele, iar apoi cu podul palmei; se va insista cu degetele, în special înjurul
oaselor umărului.
•Frământatul - Se combină cu fricţiunea, executându-se practic la fel, dar cu mai
multă forţă.
•Tapotamentul - Se poate efectua cu vârful degetelor, folosind ambele mâini.
Masajul braţului
•Netezirea - se execută cu o mână sau cu două, alunecând din regiunea cotului până
la umăr pe toate feţele braţului.

27
•Fricţiunea - Se execută cu degetele sau cu podul palmei, în mişcări circulare, pe
toată lungimea braţului, începând de la umăr şi până la cot.
•Frământatul:
• „În brăţara" - Se cuprinde braţul cu ambele mâini şi se prelucrează muşchii prin
manevre ondulatorii;
• „Şerpuit" - Cu ambele mâini de aceeaşi parte a braţului celui masat, se prinde o cută
de piele şi muşchi şi se prelucrează şerpuind din regiunea cotului şi până în zona
umărului;
• „În cută" - Se apucă o cută de muşchi şi piele, cu o mână sau cu amândouă, şi se
presează între degetul mare şi restul degetelor.
•Tapotamentul:
• Se aplică în lungul braţului, cu partea laterală a degetelor;
• Se poate face un „plescăit" uşor cu degetele şi palmele pe partea anterioară şi
posterioară a braţului.
•Rulatul - Se cuprinde braţul între palmele maseurului şi se rulează
energic cu mişcări laterale, alunecând gradat de la umăr până la cot.
•Cernutul - Se face la fel ca rulatul, dar mai uşor, palmele maseurului fiind mai
depărtate între ele

Masajul cotului
•Se face uşor şi delicat, ţinând seama de conformaţia specială a
•Netezirea - Se face uşor, cu toată palma, prin mişcări circulare atât pe faţa anterioară
cât şi pe cea posterioară a încheieturii.
•Fricţiunea:
• Pe partea anterioară a încheieturii se fac mişcări liniare scurte, alunecând cu
degetele mari, unul după altul, dinspre antebraţ înspre braţ.
• Pe partea posterioară a cotului se folosesc degetele, care descriu cercuri în jurul oaselor
cotului.
• Tot pe partea posterioară a cotului se poate folosi podul palmei pentru a face fricţiuni
circulare relaxante.
• Masajul cotului se încheie cu o netezire uşoară.

28
Masajul antebraţului
•Netezirea:
• Se fac alunecări lungi şi lente, executate cu ambele mâini simultan, plecând de la
nivelul pumnului, netezind antebraţul pe toate feţele şi urcând până la cot.
• Se fac alunecări scurte şi repezi, executate cu ambele mâini
alternativ (mână pe sub mână), pe toată lungimea antebraţului.
•Fricţiunea:
• Cu degetele mari de la ambele mâini se face o mişcare continuă pe toată lungimea
antebraţului, ţinând degetele unul lângă altul sau unul sub altul pentru a da mai mare
profunzime mişcării.
• Pe partea cărnoasă şi pe tendoane se fac mişcări circulare folosind degetele ori
podurile palmelor.
•Frământatul: Se poate executa „în brăţară", „şerpuit" şi „în cută".
• Masajul se încheie cu o netezire uşoară.
Masajul palmei
•Netezirea - Se fac neteziri uşoare pe partea dorsală şi mai apăsate pe faţa palmară,
folosind toată palma sau chiar pumnul închis.
•Fricţiunea:
• Se face o mişcare liniară pe faţa dorsală a palmei, în lungul tendoanelor şi a
spaţiilor inter-osoase, folosind degetul mare sau trei degete.
• Se face o mişcare circulară pe faţa palmară, folosind degetele sau pumnul închis.
•Frământatul - Se frământă muşchii tenari şi hipotenari, cât mai apăsat, folosind
pentru aceasta degetele. Acest frământat se poate completa cu scuturarea spaţiilor
inter-osoase, care se face ţinând palma de marginile sale între mâinile maseurului şi
tensionând în sus şi în jos falangele.
•Masajul se încheie cu o netezire uşoară.
Masajul degetelor
•Neteziri - din vârful degetelor spre palmă se masează fiecare deget prin neteziri
executate pe întreaga lungime a degetului şi pe fiecare falangă.
•Fricţiunile – se aplică insistent mai ales pe faţa palmară a
degetelor.
•Tracţiuni şi scuturări - Masajul se încheie prin tracţiuni şi scuturări ale fiecărui deget
în parte, după care se poate face o mobilizare activă a tuturor degetelor.

Masajul abdomenului și al toracelui

Masajul abdomenului

•La unele persoane, regiunea abdominală este foarte sensibilă, fapt care face
imposibilă aplicarea manevrelor de masaj.

•Pentru a înlesni relaxarea muşchilor abdominali, picioarele se îndoaie şi se sprijină pe


tălpi.

•Netezirea:
• Alunecările se încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus spre marginile
costale. Mâinile se duc apoi în lateral, spre flancuri şi, în sfârşit, coboară peste regiunea
sub-ombilicală, îndreptându-se în jos şi înăuntru, în lungul şanţurilor iliace, spre
simfiza pubiană

29
• Se fac alunecări circulare cu toată palma, mână pe sub mână, circular, în sensul
acelor de ceasomic, pe traiectul colonului. Se descrie în acest fel un cerc pe marginea
suprafeţei abdomenului.

•Fricţiunea:
• Se folosesc degetele de la ambele mâini pentru a descrie mişcări circulare pe ambele
părţi ale abdomenului, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe partea
dreaptă.
• Se porneşte din regiunea coastelor şi se coboară pe lateral până în regiunea
subombilicală, iar apoi aceeaşi mişcare se face pe mijlocul abdomenului pe crestele
muşchilor abdominali.
• Se procedează la fel cu podurile palmelor.
•Frământatul:
•Datorită conformaţiei speciale a acestei zone, frământatul se face numai stratului de
grăsime subcutanat, în cazul în care acesta există; frământatul se face transversal, în
val dintr-o parte în alta a abdomenului.

•Tapotamentul
•Se face uşor, folosind vârfurile şi pulpele degetelor.
•Nu este permisă folosirea altor procedee de tapotament.
•In încheiere se face o netezire uşoră, însoţită de vibraţii uşoare şi relaxante.
•După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraţie profundă.

http://www.youtube.com/watch?v=B5VP5Jc6_1Q
Masajul regiunii toracice

•La femei masajul regiunii toracice se face ocolind regiunea sânilor.


•Netezirea:
• Cu ambele mâini, se alunecă simultan de la baza toracelui, peste regiunea sternală şi
apoi în lungul claviculelor până peste umeri.
• Cu ambele mâini, se alunecă simultan pornind din mijlocul toracelui, peste coaste, în
lateral, în sensul spaţiilor intercostale.

•Fricţiunea:
• Cu degetele, se descriu spirale, pe lateral, de sus din regiunea claviculei, până în
regiunea coastelor, iar apoi pe mijloc, peste muşchii pectorali.

30
• Aceleaşi manevre se fac cu podurile palmelor, simultan cu ambele mâini.

•Frâmântatul:
• Pe muşchii pectorali se execută frământatul "în cută", prinzând cu ambele mâini şi
storcând muşchiul între degetele mari şi celelalte degete.
• Se continuă ca mai sus, combinând însă frământatul cu fricţiunea.
•Tapotamentul:
Este strict interzis tapotamentul în regiunea toracică a femeii !!!
•La bărbaţi se face un tapotament uşor, ocolind regiunea mamară, acţionând cu vârfurile
şi pulpele degetelor.

•La sfârşit se face o netezire uşoră de încheiere.


•După terminarea masajului sunt indicate câteva respiraţii ample,cu uşoare presiuni la
baza toracelui în timpul expiraţiei.
•Vibraţia:
•Diafragma, muşchi profund, este masat prin introducerea vârfurilor degetelor 2-5
sub rebordul costal şi se efectuează manevre vibratorii, în special fricţiunea vibrantă.

Masajul organelor profunde

Masajul conţinutului toracic

•Pentru a influenţa organele din cavitatea toracică şi anume, organele centrale ale
aparatului cardiovascular (cordul şi vasele mari) şi ale aparatului respirator
(plămânii, pleurele şi căile respiratorii), este nevoie să modificăm procedeele folosite
în masajul peretelui toracic şi să le adaptăm la noile necesităţi.

•În vederea acţionării asupra funcţiunii circulatorii, se aplică o formă specială de masaj
al regiunii precordiale (regiunea precordială se delimitează pe faţa anterioară a
hemitoracelui stâng, printr-o linie verticală laterosternală stânga, care pomeşte din
spaţiul al doilea intercostal stang şi se termină la nivelul apendicelui xifoidian;
printr-o linie curbă, care pleaca din acelaşi punct cu prima şi ajunge la nivelul coastei a
şasea, la 8 centrimetri lateral de apendicele xifoid; în sfârşit, dintr-o linie orizontală,
care închide în jos această suprafaţă ).

•Poziţia cea mai bună pentru executarea acestui masaj este culcat pe spate, cu
capul şi
trunchiul uşor ridicate, rezemate pe un plan oblic; membrele superioare şi inferioare
sunt uşor îndoite.
•Executantul stă sau şade în dreapta celui masat.
•Masajul regiunii precordiale se poate face în scop calmant sau relaxator, care
reuşeşte să reducă ritmul cardiac, şi în scop excitant sau accelerator, care reuşeşte să
crească ritmul cardiac.
•Pentrua obţine efecte liniştitoare, se aplică netezirea, fricţiunea, tocatul, bătătoritul
cu palma şi presiunile vibrate.
•Masajul se începe prin alunecări uşoare şi lente, care pornesc din regiunea de la
vârful sternului (epigastrică), urcă în sus pe faţa anterioară a sternului şi, arcuindu-se
uşor pe partea costală stângă, se termină spre vârful cordului.
•Netezirea se face cu palma dreaptă, cu degetele întinse, care, condusă din cot şi
umăr, alunecă pe piele, apăsând uniform cu greutatea proprie şi fără a schiţa vreo
altă mişcare activă.

31
•Uneori această mişcare se face foarte superficial, abia atingând pielea.

•În acelaşi fel se aplică şi fricţiunea, care mişcă lent, uşor şi uniform, pielea şi
ţesuturile moi subcutane de deasupra sternului şi a coastelor din această regiune.
•Urmează un tocat lent şi rar, executat cu degetele depărtate mult între ele, care cad
ritmic, lovind suprafaţa uşor şi elastic şi continuând după lovitură să alunece lin pe
piele.
• În loculacestui tocat se poate aplica un bătătorit cu palma strânsă în căuş sau
ventuză, care cade scurt şi elastic pe aceeaşi regiune.
•Vibraţiile se fac apăsând uşor pe stern şi coaste şi deplasând palma din aproape în
aproape, în sens circular.
•Important este că aceste manevre să se execute cu calm, în ritm uniform şi cu
frecvenţă rară.

•Pentru stimularea contracţiilor cardiace sunt indicate procedee mai energice de


netezire, fricţiune, tocat şi bătătorit.

•Netezirea se efectuează prin mişcări scurte şi vii, urmate sau combinate cu


fricţiuni circulare, executate energic.

•Tocatul se execută rapid, dar mâna şi degetele cad elastic şi uneori tangenţial pe
regiune; bătătoritul se face cu pumnul deschis sau închis, căzând în ritmul de 70 - 80
de bătăi pe minut.

•Masajul precordial influenţează funcţiunea cardiacă prin intermediul sistemului nervos.


•Forma calmantă tinde să scadă şi să regleze ritmul contracţiilor cardiace; forma
excitantă accelerează ritmul încetinit şi ridică tensiunea arterială coborâtă,

•Prima formă se aplică în stările excitative, însoţite de tahicardie, palpitaţii, nelinişte; a


doua formă este indicată în caz de brahicardie şi scădere a tensiunii arteriale.

•Aceste forme nu se aplică decât de către specialişti, cu avizul medicului.


•În vederea influenţării funcţiunii respiratorii, vom căuta să acţionăm asupra
plămânilor şi căilor respiratorii, prin intermediul masajului aplicat pe întrega suprafaţă a
toracelui.

• Vom proceda la un masaj al spatelui, al părţilor laterale şi apoi al părţii anterioare a


toracelui, folosind procedee mai pătrunzătoare.

•Masajul se aplică în legătură cu mişcările de respiraţie.


•Din poziţia culcat pe spate , rezemat, cel masat inspiră şi expiră activ, profund şi
ritmic, dar fără efort.

•Executantul, stând în dreapta lui, pătrunde cu ambele mâini sub torace, cu


degetele îndreptate spre coloana vertebrală.

•Spre sfârşitul inspiraţiei ridică toracele asociind manevra cu uşoare trepidaţii.


•In timpul expiraţiei, toracele revine la poziţia iniţială, iar palmele alunecă încet spre
partea anterioară şi inferioară a coastelor, iar la sfârşitul expiraţiei, precum şi în
pauza care urmează, exercită uşoare presiuni, însoţite de vibraţii sau trepidaţii.

32
•Masajul toracelui este folosit în general cu scop stimulator pentru îmbunătăţirea
schimburilor gazoase, pentru activarea circulaţiei funcţionale şi degajarea
căilor respiratorii.

•Este indicat deci în tratamentul insuficenţelor respiratorii şi al urmărilor unor boli


ale plămânilor şi pleurelor.

Masajul conţinutului abdominal


•Scopul principal este ameliorarea şi reglarea prin acţiunea mecanică a masajului a
funcţiei de evacuare a tubului digestiv în principal şi a căilor urinare în subsidiar.
•Se acţionează asupra stomacului, intestinului subţire şi gros (colonul), a colecistului şi a
vezicii urinare. http://www.youtube.com/watch?v=Z_LyDcy_h2w
•Masajul prin care urmărim să influenţăm funcţiunea organelor din cavitatea
abdominală se deosebeşte de masajul peretelui abdominal prin modificări şi tehnica
manevrelor şi prin câteva indicaţii metodice speciale.
• Pentru executarea lui în bune condiţii se recomandă aceeaşi poziţie relaxatoare,
de culcat-rezemat, cu membrele inferioare îndoite şi cu tălpile sprijinite.
•Putem masa întregul abdomen, sau ne putem concentra asupra principalelor organe
intraabdominale: stomac, colon, ficat, vezică biliară.

•Masajul abdomenului întreg se începe executând manevrele de netezire şi fricţiune


la fel ca în masajul peretelui abdominal.

•Aceste manevre introductive măresc relaxarea muşchilor şi scad sensibilitatea


exagerată a peretelui, pregătind regiunea pentru manevrele ulterioare, care vor fi mai
pătrunzătoare.

•Frământatul întregului conţinut abdominal se realizează printr-o manevră amplă de


presiune şi alunecare transversală, executată dintr-o parte într-alta, cu palmele
aplicate pe părţile posterioare şi laterale ale abdomenului, între coaste şi crestele
iliace.

•Apăsând uniform asupra conţinutului abdominal, palmele alunecă înainte, se


încrucişează pe linia mediană şi continuă să alunece spre partea opusă.

•Această manevră se repetă schimbând de fiecare dată nivelul la care se aplică


palmele, pentru a influenţa întregul conţinut al cavităţii abdominale.

•Percutatul şi tocatul se execută la fel ca pentru peretele abdominal, dar urmând


traiectul colonului, adică în cerc de la dreapta spre stânga.

•Vibraţiile se execută manual, cu presiune moderată pe zona epigastrică, subcostală


dreaptă şi stânga, sau suprapubiană.
•Masajul stomacului se efectuează localizând manevrele de masaj pe zona epigastrică
supraombilicală şi subcostala.
•Executăm alunecări îndreptate în lungul marii şi micii curburi a stomacului, căruia
căutăm să-i imprimăm o mişcare de ridicare.
•Urmează fricţiuni destul de apăsate executate cu o mână sau cu mâinile suprapuse.
•Vibraţiile se fac prin presiuni, mai ales în timpul expiraţiei.
•Masajul intestinului subţire constă dintr-o presiune circulară care se execută pornind cu
rădăcina mâinii aplicată deasupra simfizei pubiene, continuând cu marginea radială a
palmei şi apoi cea cubitală, în jurul ombilicului.

33
•Masajul colonului se execută segmentar, începând cu porţiunea ascendentă,
continuând cu cea transversală şi terminând cu cea descendentă.

•Manevra principală a masajului pe colon este netezirea, executată apăsat, mână după
mână, sau mână peste mână, alunecând şi presând în sensul evacuării conţinutului, de
la nivelul cecului în sus spre unghiul hepatic, iar din acest punct, transversal sau în
ansă spre unghiul splenic şi apoi în sens descendent, spre fosa iliacă stângă, până la
nivelul simfizei pubiene.

• Fricţiunea se execută ca şi netezirea, cu palmele aplicate oblic pe peretele abdominal,


parcurgând acelaşi drum, prin mişcări scurte, circulare, liniare sau în zig-zag. Se poate
aplica pe colon şi un tocat uşor, executat cu vârful degetelor şi urmând acelaşi traseu.
•Masajul ficatului şi al vezicii biliare se începe printr-o netezire uşoară a regiunii
subcostale drepte, constând în alunecări alternative pornind de la linia mediană spre
spate, pe sub şi deasupra coastelor.
• Peaceeaşi regiune se aplică fricţiuni cu podul palmei şi cu marginea cubitală a
mâinii.
•Cele mai utile manevre pentru ficat, vezicula şi căile biliare par să fie vibraţiile şi
presiunile vibrate executate mai ales în timpul inspiraţiei profunde.
http://www.youtube.com/watch?v=BLXroeSJLEg
•Masajul zonei renale constă din neteziri insistente aplicate pe regiunea
lombară şi pe flancuri, urmate de fricţiuni apăsate, executate cu rădăcina şi marginea
cubitală a mâinii şi din presiuni vibrate aplicate pe aceeaşi regiune.
•Masajul zonei suprapubiene (pentru vezica urinară) constă din presiuni
vibrate.
• Înainte şi după aceste vibraţii sunt indicate alunecări lente în lugul şanţurilor iliace,
executate de sus în jos.
•Masajul abdominal ajută în mod mecanic funcţiunile normale de evacuare pe căile
intestinale, biliare sau urinare.
•Influenţele reflexe ale acestui masaj sunt însă cu mult mai complexe.
•Pe calea activării circulaţiei funcţionale a organelor masate sunt stimulate secreţiile,
absorbţia şi excreţia,evacuarea reziduurilor şi tonificarea musculaturii netede a
organelor
http://www.youtube.com/watch?v=oOUkLLrE2lk

34
Bibliografie
•BULUŞ LIVIU – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001
•DRĂGAN IOAN - Masajul şi refacerea la sportivi, Editura Cucuteni, Bucureşti 1996
•IONESCU N. ADRIAN– Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport,
ed. ALL 1994

•IVAN SABIN – Masajul pentru toţi, ed.Coresi, 2001


•RABOLU ELENA – Masaj și reflexoterapie, ed. Universitaria Craiova, 2009
•SIDENCO ELENA LUMINIŢA – Masajul în kinetoterapie, ed. Fundaţia „România de
mâine”, Bucuresti 2003
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul_8397
http://www.care2.com/greenliving/top-ten-massage-techniques.html
http://www.youtube.com/watch?v=Zoy9Pvi-ojs
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
http://www.youtube.com/watch?v=UAU0gT6GH78
http://www.youtube.com/watch?v=QhwlL2NDQo4
http://www.youtube.com/watch?v=TmpsnnAy7W8
http://www.youtube.com/watch?v=76Q0_QkkdoI
http://www.youtube.com/watch?v=B5VP5Jc6_1Q
http://www.youtube.com/watch?v=Z_LyDcy_h2w
http://www.youtube.com/watch?v=BLXroeSJLEg
http://www.youtube.com/watch?v=oOUkLLrE2lk

35

S-ar putea să vă placă și