Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Note de Curs Masaj Somatic
Note de Curs Masaj Somatic
pentru
Titlul cursului
Masajul somatic: procedee principale, tehnici,
indicaţii şi contraindicaţii; masaj pe regiuni
Introducere...................................................................................... 3
Masajul somatic - Procedeele principale de masaj ................................. 4
Masajul somatic - Procedeele secundare de masaj .............................. 11
Indicațiile și contraindicațiile masajului somatic .................................. 14
Masajul somatic pe regiuni .............................................................. 17
Bibliografie..................................................................................... 35
2
Introducere
Acest curs vine în sprijinul studenților prin oferirea celor mai bune informații
legate de această temă într-o manieră condensată și didactică, ca o revizuire a
celor mai actuale materiale disponibile și website-uri interactive. Autorul a coletat
informațiile folosind cercetările publicate menționate în bibliografie. Deoarece
acesta este un curs educațional mai multe informații pot fi găsite urmând link -
urile prezentate.
Obiectivele cursului
însuşirea cunoştinţelor despre originile masajului şi efectele acestuia asupra
organismului uman
dezvoltarea capacităţii de a-şi doza propria energie în timpul şedinţelor de masaj,
dar şi de a-şi regla intensitatea şi ritmul de aplicare a procedeelor în funcţie de
particularităţile zonei masate, afecţiune şi vârsta pacientului;
formarea deprinderii de a concepe protocoale de masaj, care să deservească
planul de tratament al fiecărui pacient în parte.
cunoaşterea principiilor şi regulilor de aplicare ale masajului şi efectele acestuia
asupra organismului uman
3
Masajul somatic - Procedeele principale de masaj
NETEZIREA
•Degetul mare împreună cu celelalte degete, imitând acţiunea unui cleşte, alunecă în
această poziţie pe tot traiectul muşchiului sau tendonului masat.
5. Netezirea cu extremitatea degetelor:
•Degetul mare (policele) sau mai multe degete dispuse aproape perpendicular pe
regiunea masată se deplasează încet , apăsând adânc ţesuturile.
6. Netezirea alternantă:
•Se lucrează alternant cu ambele mâini care execută acelaşi tip de manevră, cu
ritm specific, iar mâinile dau impresia că se încrucişează sau că se deplasează una pe
sub cealaltă.
7. Netezirea cu îngreuiere:
•O mână se aplică cu partea dorsală pe suprafaţa masată, iar în palmă se pun degetele
mâinii opuse sau o mână se aşează cu faţa palmară în contact cu suprafaţa masată,
iar suprafeţele interne ale degetelor mâinii opuse apasă pe prima.
8. Netezirea concentrică:
4
•Alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele încrucişate (în
cazul masării muşchilor voluminoşi).
11. Netezirea combinată:
FRICȚIUNEA
5
•Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea dorsală a mâinii care
lucrează, îngreunând-o.
Reguli generale:
• Se execută pe o porţiune limitată a suprafeţei cutanate şi poate fi executată atât în
sensul circulaţiei venoase, cât şi în sens contrar circulaţiei limfei şi sângelui venos.
• Este procedeul principal în majoritatea cazurilor patologice şi singurul care
influenţează pozitiv mobilitatea, rezistenţa şi elasticitatea aparatului articular.
• În timpul fricţiunii, forţa de presiune creşte gradat prin unghiul de înclinare al
degetelor faţă de orizontală.
• Forţa de apăsare folosită în timpul fricţiunii este destul de mare şi poate provoca
leziuni şi traumatisme ale pielii. Deci, trebuie să se acorde o atenţie deosebită tehnicii
de execuţie.
• Fricţiunile energice în locurile ureroase reduc starea de
hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc hrănirea
ţesuturilor.
• Cu ajutorul fricţiunii, un maseur talentat poate recunoaşte
modificările patologice care au loc în ţesuturile profunde (în special în regiunea
articulaţiilor).
Efectele fricțiunii
•Fricţiunile se adresează ţesutului conjunctiv, adipos, muscular, etc;
•Când se execută lent, uşor au un efect de relaxare musculară şi calmare nervoasă iar
când se execută energic, profund, au un efect de excitare, stimulare cu efecte trofice şi
circulatorii.
•Înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor infiltrate;
•Sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive.
•Efectele fricţiunii sunt de lungă durată.
•Fricţiunea şi frământatul pot constitui împreună singurele manevre de masaj aplicate in
anumite situații .
FRĂMÂNTATUL
6
•Muşchii scurţi sau laţi
sunt cuprinşi într-un cleşte format de cele patru degete, de pe o
parte şi degetul mare pe de altă parte, sunt ridicati şi strânşi.
5. Frământatul cu pumnii:
•Cu pumnii strănşi se execută mişcări de frământare asemănătoare cu frământatul
pâinii, efectuându-se mişcări de rotaţie care ridică muşchiul şi în acelaşi timp execută o
presiune asupra lui.
6. Frământatul şerpuit:
•Degetele, printr-o mişcare de alunecare continuă, presează muşchiul aşa cum s-ar
stoarce de apă un burete, ridicându-l şi strângându-l cu ambele mâini; înaintarea
spre zonele învecinate dă aspectul unui val al mişcării.
Reguli generale:
•Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra vaselor limfatice şi
sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de descompunere şi sporind procesul
de nutriţie al ţesuturilor.
•Frământatul măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci constituie un
exerciţiu de gimnastică pentru muşchi.
•În ceea ce priveşte muşchii striaţi, această manevră are o importanţă deosebită în
cazul scăderii capacităţii de muncă a muşchilor.
•În timpul frământatului se vor evita manevrele bruşte, răsucirea muşchiului sau
provocarea durerilor.
•Frământatul se execută într-un ritm lent şi continuu.
Efectele frământatului
•Frământatul produce mărirea considerabilă a mobilitătii tendoanelor, întinderea fasciilor
şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei;
•Accelerarea circulaţiei sanguine;
•Intensifică hrănirea grupelor musculare şi resorbţia rapidă a substanţelor metabolice;
•Prin strângerea muşchilor între degete se produce eliminarea elementelor de
descompunere din fasciculele musculare;
•În timpul frământatului profund apar numeroase impulsuri aferente care stimulează
muşchii, tendoanele, articulaţiile şi sistemul nervos;
•În afară de faptul că fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular,
frământatul sporeşte capacitatea de muncă a maselor musculare mari.
TAPOTAMENTUL
•Definiţie - constă în bătăi sau loviri uşoare şi ritmice, cu degetele, palmele sau
canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi
Tehnici de execuţie
1. Tocatul.
•Palmele aşezate paralel, faţă în faţă, cu degetele uşor flectate şi depărtate,
lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în aşa fel încât ambele mâini să bată în
acelaşi loc, progresându-se treptat în sensul dorit.
•Degetele cad fie cu partea latero-dorsală, fie cu muchia.
•Degetele sunt relaxate, pasive, golul de aer care se formează între degete amortizând
astfel loviturile.
7
•Se obţine astfel un zgomot asemănator cu pocnetele scurte sau cu picăturile mari
de ploaie.
•Variantă : tocatul în mănunchi de nuiele – atunci când degetele cad pe piele unul după
celălalt.
2. Plescăitul.
•Derivă din varianta anterioară însă aici prin mişcări simple şi repezi se produce o
supinaţie alternativă, pe corp căzând degetele flectate care parcă ridică de pe el un fir.
•Loviturile produc un sunet clar specific care a dat şi numele acestei variante.
3. Percutatul
•Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor îndoite care cad
oblic sau perpendicular pe regiunea masată.
•Ritmul de aplicare este rapid şi se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau
alternativ.
4. Bătătoritul cu palmele.
•În această variantă palmele şi degetele cad moi pe suprafaţa corpului de la o distanţă
mică, iar loviturile sunt scurte şi dese, producând un sunet deschis caracteristic.
•Se mai pot executa şi mişcări cu degetele apropiate de palmă, mâna îmbrăcând
forma unei cutii.
•Se mai pot folosi şi lovituri uşoare cu dosul mâinilor.
5. Bătătoritul cu pumnii.
•În această manevră mâna cu degetele uşor flectate se află într-o poziţie
intermediară între pronaţie şi supinaţie.
•Ea cade perpendicular şi cu degetul mic uşor depărtat de pumn.
• Variantă cu pumnul semi-închis.
6. Bătătoritul în căuş.
•Este o manevră mai puţin aspră, fiind efectuată de palmele şi degetele strânse în aşa
fel încât să creeze o adâncitură în care se formează o pernă de aer care amortizează
loviturile.
•Se aude un sunet surd deosebit de cel al celorlalte variante.
Reguli generale
8
•Creşte excitabilitatea neuro-motorie;
•Acţionează asupra sistemului vegetativ-simpatic;
•Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel
îmbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;
•Are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra terminaţiilor căilor
senzitive);
•Ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este
mărit;
9
Efectele vibrațiilor
•calmant, relaxant;
•reduce sensibilitatea nervoasă;
•îmbunătăţeşte capacitatea de efort;
•calmează durerile în diferite afecţiuni(ginecologice, nevralgii, migrene);
•intensifică funcţionarea glandelor;
•acţionează asupra nervilor periferici (nervii motori, senzitivi,
vasomotori şi secretori);
•acţionează asupra parezelor, spasmelor musculare; reduc durerea.
•influenţează organele şi ţesuturile profunde (inima, muşchii, pereţii abdominali
şi intestinali);
•influenţează secreţia majorităţii organelor şi glandelor (stomac, glande salivare,
intestine, ficat, glande sexuale etc.).
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul_8397
http://www.care2.com/greenliving/top-ten-massage-techniques.html
10
Masajul somatic - Procedeele secundare de masaj
Procedeele secundare
CERNUTUL
•Mobilizarea masei musculare este făcută prin lovire şi ridicare a muşchilor, caz
în care mâinile se desprind de pe regiunea masată;
2. Cernutul prin presare:
•Mobilizarea masei musculare este făcută prin ridicare şi presare a muşchilor, caz în
care mâinile nu se desprind de pe regiunea masată;
Reguli generale
RULATUL
•Relaxarea muşchilor;
•Măreşte supleţea ţesuturilor;
•Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
•Rulatul acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei
masate.
TRACȚIUNILE
CIUPITUL
•Definiţie – formarea unei cute din piele şi ţesut subcutanat sau chiar muşchi,
strângerea (pensarea) uşoară şi ridicarea ei atât cât permite elasticitatea acestor
ţesuturi.
Tehnica de execuţie:
1. Ciupitul cu rulare;
2. Ciupitul cu tăiere;
3. Ciupitul cu tragere;
4. Ciupitul cu presiune;
12
Reguli generale
•Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar şi pe porţiunile cărnoase ale
membrelor.
•Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicând mereu alte cute,
sau poate fi lăsată să scape brusc din strânsoare.
• Excitant.
•Măreşte supleţea ţesuturilor;
PRESIUNILE
•Durata unei presiuni este de 1-5 secunde sau în funcţie de reacţia la durere a
pacientului
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
13
Indicațiile și contraindicațiile masajului somatic
Contraindicațiile masajului
14
•Contraindicaţiile temporare, întâlnite frecvent, sunt impuse de boli, tulburări sau
leziuni uşoare şi trecătoare.
•În activitatea practică este foarte utilă cunoaşterea contraindicaţiilor în funcţie de tipul
de afecţiuni.
•Cele mai frecvente contraindicaţii sunt date de bolile de piele.
•Este foarte important de reţinut că masajul trebuie aplicat doar pe o piele perfect
sănătoasă.
• Nu se va executa masaj celor care prezintă pe piele boli de natură parazitară sau
inflamatorie, ca: eczeme, erupţii, plăgi, arsuri sau alte manifestări patologice care prin
masaj s-ar putea extinde, agrava sau contamina.
•Nu se va face masaj pe regiuni ale pielii care acoperă un proces inflamator
profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectări purulente).
Contraindicaţii
•procese inflamatorii- furuncule (inflamaţie purulentă locală a pielii), abcese (acumulare
de puroi), flegmoane (inflamaţie purulentă localizată în ţesutul conjunctiv subcutanat
datorită unei infecţii) şi alte colecţii purulente (artrite supurate);
•osteita şi osteomielita (osteita este inflamarea ţesutului osos a periostului iar
osteomielita este o formă de osteită de natură infecţioasă care se localizează mai ales în
maduva oaselor;
•toate stările patologice cu caracter general însoţite de febră, agitaţie, oboseală acută şi
debilitate intensă, în inflamaţiile centrilor nervosi, în hemoragiile cerebrale recente şi în
accidente vasculare - faza spastică.
•Masajul nu este recomandat într-o serie de afecţiuni generale sau regionale
precum:
- afecţiuni acute febrile;
- afecţiuni infecţioase osoase şi osteoarticulare;
- tuberculoză cu diferite localizări: pulmonară, osteoarticulară,
cutanată etc.;
- tromboflebite şi flebotromboze în primele stadii de afecţiune;
- afecţiuni cardiocirculatorii acute: angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de
ritm, insuficienţă cardiacă decompensată şi manifestă, anevrisme
confirmate, embolii cu diferite localizări, hipertensiunea arterială în decompensare etc.;
15
•Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore după servirea mesei, în timpul unei furtuni,
după mese copioase.
•Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte
negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic ,primum non
nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să se renunţe la masaj.
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul_8397
16
Masajul somatic pe regiuni
Masajul spatelui
Netezirea
•Se execută 6 alunecări laterale (stânga + dreapta) şi se reia mişcarea de 6 ori (deci
6 circuite sacru - umeri).
•Mână pe sub mână forma lungă. Mâinile alunecă una după alta (mână pe sub mână),
paralel cu coloana, facând curse lungi din zona şalelor până la umeri, mai întâi pe
partea dreaptă (3 curse şold-umăr cu degetele lipite, 3 curse cu degetele depărtate
pentru a cuprinde o portiune de piele cât mai mare) şi în acelaşi mod apoi pe partea
stângă.
•Se execută alunecări spre partea dreaptă (în cazul în care maseurul se află pe partea
stângă a celui masat), împingând palmele una după alta (mână pe sub mână), pumnul
închizându-se pe partea laterală.
•Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat.
•Palmele se trag, una pe sub alta, înspre partea stângă (în cazul în care maseurul se
află pe partea stângă a celui masat), plecând de la jumătatea spatelui spre
flancul stâng.
•Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat, până în
zona umărului. Se fac 3 circuite complete şold-umăr.
17
Fricţiunile
•Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la gât, pe umeri şi apoi
lateral pe coaste, în jos până la şolduri.
•Aceeaşi mişcare se execută apoi paralel cu coloana (pe muşchii paravertebrali) făcând
6 curse complete gât-şolduri.
http://www.youtube.com/watch?v=Zoy9Pvi-ojs
Frământatul
•Se prinde cu ambele mâini, de-o parte şi de alta a coloanei, câte o cută de piele şi
muşchi, care se strânge între degete şi podul palniei.
•Se execută 6 astfel de strângeri, pornind din zona superioară a muşchilor trapezi
coborând până la şolduri.
18
•Se combină frământatul cu fricţiunea cu podul palmei. Se execută de 6 ori numai pe
mijlocul spatelui
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
Tapotamentul
•Se executa de obicei pe mijlocul spatelui, pe muschii paravertebrali, fara a coborâ mai
jos de nivelul diafragmei.
•Mâna dreapta bate pe partea dreapta, iar stânga pe partea stânga, lovind ritmic spatele
cu o intensitate care se regleaza în functie de constitutia si problemele celui masat.
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
19
Vibraţiile
• Se execută vibraţii ale pielii, executând în acelaşi timp o presiune cât mai mare asupra
spatelui.
•Se fac astfel de vibraţii pomind din zona muşchiului trapez şi coborând gradat până la
şold, mai întâi pe partea stângă a coloanei, iar apoi pe dreapta.
•Mişcarea se face paralel cu coloana, mâna stângă mergând pe partea stângă, iar
dreapta pe partea dreaptă.
•Se fac 3 curse complete şolduri-trapez, pornind cu mâinile cât mai apropiate una de
alta şi deplasându-le câte puţin la fiecare cursă nouă, astfel încât ultima cursă să fie
făcută pe marginile exterioare ale spatelui.
B. Presiuni:
• Pe coloană: mişcările de presare se efectuează prin următoarele procedee:
- cu policele mâinii, şerpuit printre vertebre, de sus în jos,
- cu două degete (police mână dreaptă şi stângă), şerpuit prin forfecare.
• Pe lângă coloană:
- cu degetele mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muşchii paravertebrali presând
în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe
partea dreaptă a coloanei vertebrale.
- presiuni cu policele mâinii efectuate de sus în jos (gât - sacru) policele mâinii stângi
fiind deasupra;
- cu coatele mişcări de dute vino;
C. Mişcări de întindere ale coloanei: antebraţele se poziţionează transversal pe
coloană după care se execută o întindere.
D. Manevre speciale pentru ţesutul de sub omoplaţi: se efectuează astfel, se ridică
umărul, se duce mâna pe spate, cu cotul lăsat pe masa de masaj până când omoplatul se
ridică pentru a introduce degetele sub omoplat. Manevrele se fac prin presiuni şi fricţiuni.
20
•Masajul spatelui se termină cu o netezire uşoară de încheiere, mână pe sub mână
formele lungă şi scurtă efectuate lent şi apăsat.
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
Netezirea
•Palmele alunecă în jos, peste gât, pornind din regiunea cefei şi până la umeri.
•Pentru ca alunecările să fie cât mai lungi, se începe cu rădăcinile mâinilor şi se termină
cu vârfurile degetelor.
Fricţiunile:
•Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la ceafă, în lateral pe gât,
continuând până la umeri.
21
•Se fac 3 astfel de curse.
•Aceeaşi mişcare se execută apoi şi pe mijloc, tot 3 curse.
•Se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind numai
degetele mari.
•Se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind
podurile palmelor în locul degetelor.
•Procedeele secundare:
• Presiunile: - se execută cu degetele mari ale mâinilor; se merge de sus în jos pe
lângă coloană, presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea
stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale.
• Şerpuitul cu un deget: - se execută cu degetul mare de la mâna dreaptă, care
alunecă şerpuit printre vertebre, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
• Şerpuitul cu două degete: - se execută cu degetele, care alunecă şerpuit printre
vertebre, în zig-zag, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
Masajul gâtului se termină cu o netezire uşoară efectuată lent şi apăsat dinspre ceafa
spre umeri.
http://www.youtube.com/watch?v=UAU0gT6GH78
Masajul capului
•Netezirea: Mâinile maseurului vor aluneca de pe frunte, peste creştet, până la
ceafă, făcând 3-4 astfel de mişcări.
• Vom face aceeaşi mişcare ca la punctul 1, dar aducând mâinile prin lateral, peste
urechi, făcând de asemenea 3-4 curse.
• Se relizează folosind degetele, prin mişcări circulare urmărindu-se să deplasăm pielea
pe planurile profunde, atât cât îi permite elasticitatea. Degetele se mută din aproape în
aproape pe toată suprafaţa capului.
• Folosind podurile palmelor se fac mişcări circulare alternative.
•Tapotamentul: în picături de ploaie, pe tâmple . Masajul se încheie cu o netezire
relaxantă.
Frământatul:
•se efectuează cu ambele mâini: se apucă între degetele mari şi celelalte degete, câte o
cută cât mai mare de piele şi muşchi simultan pe ambele părţi ale coloanei cervicale.
22
•cu ambele mâini de aceeaşi parte a gâtului, se apucă între degetele mari şi celelalte
degete câte o cută de piele şi muşchi.
•Se pot executa toate formele de tapotament de la spate şi, în plus, se poate adăuga
tapotamentul din lateral în care lovirea se face folosind pumnii şi antebraţele, în acelaşi
timp.
Vibraţiile
•Se fac mai energic, apucând fesele cu palmele şi scuturându-le în lateral.
Procedeele secundare – similare celor care au fost executate la masajul
spatelui.
http://www.youtube.com/watch?v=TmpsnnAy7W8
Masajul membrelor inferioare
23
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
• Rulatul - se prinde piciorul între palme şi se scutură muşchiul cu vigoare pentru a-l
relaxa. Se începe de la plica fesieră şi se coboară până la tendonul lui Ahile.
• Cernutul - Se execută la fel ca rulatul, dar mai uşor, folosind degetele în locul
palmelor. Muşchiul se scutură „aruncându-l" dintr-o palmă în cealaltă, ca şi cum am
cerne cu o sită.
• Tracţiunile - Se trage cu palma dreaptă de gleznă, ţinând contră cu mâna stângă pe
fesă. Se face o tracţiune continuă timp de câteva secunde, iar apoi se lasă piciorul
uşor jos.
• Tensiunile - Se flectează gamba pe coapsă, fortând uşor, pentru a aduce călcâiul cât
mai aproape de fesă. Această mişcare se execută de 5- 6 ori. Se poate plasa mâna
stângă pe partea posterioară a încheieturii pentru ca tensiunea să fie mai eficientă.
• Scuturatul - Se apucă talpa piciorului cu mâna dreaptă şi se scutură piciorul
(gamba + coapsa) cu vigoare, cu mişcări stânga-dreapta.
Masajul se termină cu o netezire uşoară de încheiere.
24
•Frâmântatul - se face cu degetele mari de o parte şi de alta a tendonului, în zig-zag,
dinspre călcâi spre gambă. Se încheie cu netezire.
Frământatul:
• Se execută pe talpă cu mişcări circulare folosind degetele mari de la ambele mâini,
presând cu putere.
• Se apucă de-o parte şi de alta laba piciorului cu ambele mâini, palma fiind plasată pe
partea anterioară, iar degetele pe talpă. Se trag degetele apăsând cu putere dinspre
mijlocul tălpii înspre lateral.
• Din aceeaşi poziţie ca mai sus se fac tensiuni între metatarsiene mişcându-le unul pe
lângă altul în sus şi înjos.
• în încheiere se face o netezire uşoră, relaxantă.
Masajul degetelor
•Se masează fiecare deget de la picior în parte, începând cu degetul mare şi terminând
cu cel mic.
•Se cuprinde fiecare deget în parte între degetul mare şi arătător al maseurului şi se
fac mişcări circulare sau longitudinale pe toată lungimea lui (circumducţiei).
25
Masajul părţii anterioare a gambei
•Această portiune de masat prezintă unele particularităţi determinate mai ales de lipsa
ţesuturilor moi pe creasta şi pe faţa antero- internă a tibiei.
•Netezirea - Se aplică pe întreaga faţă anterioară a gambei, dar pe partea antero-
externă, alunecările pot fi scurte şi mai apăsate, pentru a influenţa muşchii din jgheabul
osos, format între tibie şi peroneu. Manevrele pot fi efectuate cu podul palmei, cu
degetele sau cu nodozităţile acestora (în pieptene).
•Fricţiunea - se aplică în acelaşi fel cu netezirea, mai ales pe partea antero-extemă a
gambei, folosind perniţele musculare tenare şi hipotenare ale mâinii.
•Frâmântatul - are o importanţă redusă şi se aplică pe această regiune cu o
singură mână, cu care se cuprinde partea externă şi posterioară a gambei.
Masajul genunchiului
•Se execută cu piciorul întins şi sprijinit pe toată partea sa posterioară.
• Manevrele depăşesc în sus şi în jos regiunea articulară.
•Se prelucrează pielea, ţesutul conjunctiv subcutanat şi elementele articulare sau
periarticulare accesibile.
•Netezirea:
• Se face cu podul palmei pe genunchi şi în imediata sa apropiere.
• Degetele mari alunecă unul după altul în mişcări scurte şi dese de pe rotulă spre pulpă,
iar apoi de pe rotulă spre gambă.
• Degetele mari alunecă înconjurând rotula de jos în sus, iar apoi revin pe acelaşi
traseu de sus în jos. Se repetă această mişcare de 6 ori.
•Fricţiunea:
• Se face circular, folosind degetele sau podul palmei, pe partea laterală a
genunchiului.
• Cu podul palmei drepte plasat pe rotulă, se fac mişcări circulare atât cât permite
mobilitatea acesteia.
26
2. In cută: - se prinde cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului se ridică şi se presează înspre în jos pe femur.
3. în val sau şerpuit: se apucă cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului şi se rulează simultan de sus în jos ca un val.
•Tapotamentul - se pot face toate formele de tapotament de la spate, ţinând cont de
conformaţia specială a zonei de masat.
http://www.youtube.com/watch?v=76Q0_QkkdoI
Masajul membrelor superioare
•Se face pe rând la fiecare braţ, pornind din regiunea umărului şi terminând cu
degetele.
•Mâna celui masat se poate sprijini pe genunchiul maseurului sau îl poate ţine pe
acesta de centură sau curea.
•Mai poate exista situaţia în care maseurul ţine cu o mână încheietura celui masat şi
îl masează cu cealaltă mână.
Masajul umărului
•Netezirea - Se fac neteziri circulare peste umăr şi în jurul lui folosind o singură mână.
•Fricţiunea - se efectuează cu o singură mână; se fac fricţiuni circulare mai întâi
cu degetele, iar apoi cu podul palmei; se va insista cu degetele, în special înjurul
oaselor umărului.
•Frământatul - Se combină cu fricţiunea, executându-se practic la fel, dar cu mai
multă forţă.
•Tapotamentul - Se poate efectua cu vârful degetelor, folosind ambele mâini.
Masajul braţului
•Netezirea - se execută cu o mână sau cu două, alunecând din regiunea cotului până
la umăr pe toate feţele braţului.
27
•Fricţiunea - Se execută cu degetele sau cu podul palmei, în mişcări circulare, pe
toată lungimea braţului, începând de la umăr şi până la cot.
•Frământatul:
• „În brăţara" - Se cuprinde braţul cu ambele mâini şi se prelucrează muşchii prin
manevre ondulatorii;
• „Şerpuit" - Cu ambele mâini de aceeaşi parte a braţului celui masat, se prinde o cută
de piele şi muşchi şi se prelucrează şerpuind din regiunea cotului şi până în zona
umărului;
• „În cută" - Se apucă o cută de muşchi şi piele, cu o mână sau cu amândouă, şi se
presează între degetul mare şi restul degetelor.
•Tapotamentul:
• Se aplică în lungul braţului, cu partea laterală a degetelor;
• Se poate face un „plescăit" uşor cu degetele şi palmele pe partea anterioară şi
posterioară a braţului.
•Rulatul - Se cuprinde braţul între palmele maseurului şi se rulează
energic cu mişcări laterale, alunecând gradat de la umăr până la cot.
•Cernutul - Se face la fel ca rulatul, dar mai uşor, palmele maseurului fiind mai
depărtate între ele
Masajul cotului
•Se face uşor şi delicat, ţinând seama de conformaţia specială a
•Netezirea - Se face uşor, cu toată palma, prin mişcări circulare atât pe faţa anterioară
cât şi pe cea posterioară a încheieturii.
•Fricţiunea:
• Pe partea anterioară a încheieturii se fac mişcări liniare scurte, alunecând cu
degetele mari, unul după altul, dinspre antebraţ înspre braţ.
• Pe partea posterioară a cotului se folosesc degetele, care descriu cercuri în jurul oaselor
cotului.
• Tot pe partea posterioară a cotului se poate folosi podul palmei pentru a face fricţiuni
circulare relaxante.
• Masajul cotului se încheie cu o netezire uşoară.
28
Masajul antebraţului
•Netezirea:
• Se fac alunecări lungi şi lente, executate cu ambele mâini simultan, plecând de la
nivelul pumnului, netezind antebraţul pe toate feţele şi urcând până la cot.
• Se fac alunecări scurte şi repezi, executate cu ambele mâini
alternativ (mână pe sub mână), pe toată lungimea antebraţului.
•Fricţiunea:
• Cu degetele mari de la ambele mâini se face o mişcare continuă pe toată lungimea
antebraţului, ţinând degetele unul lângă altul sau unul sub altul pentru a da mai mare
profunzime mişcării.
• Pe partea cărnoasă şi pe tendoane se fac mişcări circulare folosind degetele ori
podurile palmelor.
•Frământatul: Se poate executa „în brăţară", „şerpuit" şi „în cută".
• Masajul se încheie cu o netezire uşoară.
Masajul palmei
•Netezirea - Se fac neteziri uşoare pe partea dorsală şi mai apăsate pe faţa palmară,
folosind toată palma sau chiar pumnul închis.
•Fricţiunea:
• Se face o mişcare liniară pe faţa dorsală a palmei, în lungul tendoanelor şi a
spaţiilor inter-osoase, folosind degetul mare sau trei degete.
• Se face o mişcare circulară pe faţa palmară, folosind degetele sau pumnul închis.
•Frământatul - Se frământă muşchii tenari şi hipotenari, cât mai apăsat, folosind
pentru aceasta degetele. Acest frământat se poate completa cu scuturarea spaţiilor
inter-osoase, care se face ţinând palma de marginile sale între mâinile maseurului şi
tensionând în sus şi în jos falangele.
•Masajul se încheie cu o netezire uşoară.
Masajul degetelor
•Neteziri - din vârful degetelor spre palmă se masează fiecare deget prin neteziri
executate pe întreaga lungime a degetului şi pe fiecare falangă.
•Fricţiunile – se aplică insistent mai ales pe faţa palmară a
degetelor.
•Tracţiuni şi scuturări - Masajul se încheie prin tracţiuni şi scuturări ale fiecărui deget
în parte, după care se poate face o mobilizare activă a tuturor degetelor.
Masajul abdomenului
•La unele persoane, regiunea abdominală este foarte sensibilă, fapt care face
imposibilă aplicarea manevrelor de masaj.
•Netezirea:
• Alunecările se încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus spre marginile
costale. Mâinile se duc apoi în lateral, spre flancuri şi, în sfârşit, coboară peste regiunea
sub-ombilicală, îndreptându-se în jos şi înăuntru, în lungul şanţurilor iliace, spre
simfiza pubiană
29
• Se fac alunecări circulare cu toată palma, mână pe sub mână, circular, în sensul
acelor de ceasomic, pe traiectul colonului. Se descrie în acest fel un cerc pe marginea
suprafeţei abdomenului.
•Fricţiunea:
• Se folosesc degetele de la ambele mâini pentru a descrie mişcări circulare pe ambele
părţi ale abdomenului, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe partea
dreaptă.
• Se porneşte din regiunea coastelor şi se coboară pe lateral până în regiunea
subombilicală, iar apoi aceeaşi mişcare se face pe mijlocul abdomenului pe crestele
muşchilor abdominali.
• Se procedează la fel cu podurile palmelor.
•Frământatul:
•Datorită conformaţiei speciale a acestei zone, frământatul se face numai stratului de
grăsime subcutanat, în cazul în care acesta există; frământatul se face transversal, în
val dintr-o parte în alta a abdomenului.
•Tapotamentul
•Se face uşor, folosind vârfurile şi pulpele degetelor.
•Nu este permisă folosirea altor procedee de tapotament.
•In încheiere se face o netezire uşoră, însoţită de vibraţii uşoare şi relaxante.
•După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraţie profundă.
http://www.youtube.com/watch?v=B5VP5Jc6_1Q
Masajul regiunii toracice
•Fricţiunea:
• Cu degetele, se descriu spirale, pe lateral, de sus din regiunea claviculei, până în
regiunea coastelor, iar apoi pe mijloc, peste muşchii pectorali.
30
• Aceleaşi manevre se fac cu podurile palmelor, simultan cu ambele mâini.
•Frâmântatul:
• Pe muşchii pectorali se execută frământatul "în cută", prinzând cu ambele mâini şi
storcând muşchiul între degetele mari şi celelalte degete.
• Se continuă ca mai sus, combinând însă frământatul cu fricţiunea.
•Tapotamentul:
Este strict interzis tapotamentul în regiunea toracică a femeii !!!
•La bărbaţi se face un tapotament uşor, ocolind regiunea mamară, acţionând cu vârfurile
şi pulpele degetelor.
•Pentru a influenţa organele din cavitatea toracică şi anume, organele centrale ale
aparatului cardiovascular (cordul şi vasele mari) şi ale aparatului respirator
(plămânii, pleurele şi căile respiratorii), este nevoie să modificăm procedeele folosite
în masajul peretelui toracic şi să le adaptăm la noile necesităţi.
•În vederea acţionării asupra funcţiunii circulatorii, se aplică o formă specială de masaj
al regiunii precordiale (regiunea precordială se delimitează pe faţa anterioară a
hemitoracelui stâng, printr-o linie verticală laterosternală stânga, care pomeşte din
spaţiul al doilea intercostal stang şi se termină la nivelul apendicelui xifoidian;
printr-o linie curbă, care pleaca din acelaşi punct cu prima şi ajunge la nivelul coastei a
şasea, la 8 centrimetri lateral de apendicele xifoid; în sfârşit, dintr-o linie orizontală,
care închide în jos această suprafaţă ).
•Poziţia cea mai bună pentru executarea acestui masaj este culcat pe spate, cu
capul şi
trunchiul uşor ridicate, rezemate pe un plan oblic; membrele superioare şi inferioare
sunt uşor îndoite.
•Executantul stă sau şade în dreapta celui masat.
•Masajul regiunii precordiale se poate face în scop calmant sau relaxator, care
reuşeşte să reducă ritmul cardiac, şi în scop excitant sau accelerator, care reuşeşte să
crească ritmul cardiac.
•Pentrua obţine efecte liniştitoare, se aplică netezirea, fricţiunea, tocatul, bătătoritul
cu palma şi presiunile vibrate.
•Masajul se începe prin alunecări uşoare şi lente, care pornesc din regiunea de la
vârful sternului (epigastrică), urcă în sus pe faţa anterioară a sternului şi, arcuindu-se
uşor pe partea costală stângă, se termină spre vârful cordului.
•Netezirea se face cu palma dreaptă, cu degetele întinse, care, condusă din cot şi
umăr, alunecă pe piele, apăsând uniform cu greutatea proprie şi fără a schiţa vreo
altă mişcare activă.
31
•Uneori această mişcare se face foarte superficial, abia atingând pielea.
•În acelaşi fel se aplică şi fricţiunea, care mişcă lent, uşor şi uniform, pielea şi
ţesuturile moi subcutane de deasupra sternului şi a coastelor din această regiune.
•Urmează un tocat lent şi rar, executat cu degetele depărtate mult între ele, care cad
ritmic, lovind suprafaţa uşor şi elastic şi continuând după lovitură să alunece lin pe
piele.
• În loculacestui tocat se poate aplica un bătătorit cu palma strânsă în căuş sau
ventuză, care cade scurt şi elastic pe aceeaşi regiune.
•Vibraţiile se fac apăsând uşor pe stern şi coaste şi deplasând palma din aproape în
aproape, în sens circular.
•Important este că aceste manevre să se execute cu calm, în ritm uniform şi cu
frecvenţă rară.
•Tocatul se execută rapid, dar mâna şi degetele cad elastic şi uneori tangenţial pe
regiune; bătătoritul se face cu pumnul deschis sau închis, căzând în ritmul de 70 - 80
de bătăi pe minut.
32
•Masajul toracelui este folosit în general cu scop stimulator pentru îmbunătăţirea
schimburilor gazoase, pentru activarea circulaţiei funcţionale şi degajarea
căilor respiratorii.
33
•Masajul colonului se execută segmentar, începând cu porţiunea ascendentă,
continuând cu cea transversală şi terminând cu cea descendentă.
•Manevra principală a masajului pe colon este netezirea, executată apăsat, mână după
mână, sau mână peste mână, alunecând şi presând în sensul evacuării conţinutului, de
la nivelul cecului în sus spre unghiul hepatic, iar din acest punct, transversal sau în
ansă spre unghiul splenic şi apoi în sens descendent, spre fosa iliacă stângă, până la
nivelul simfizei pubiene.
34
Bibliografie
•BULUŞ LIVIU – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001
•DRĂGAN IOAN - Masajul şi refacerea la sportivi, Editura Cucuteni, Bucureşti 1996
•IONESCU N. ADRIAN– Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport,
ed. ALL 1994
35