1

Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful

La @nceputul p[r\ii @nt`i, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful vorbe]te

despre convertirea sa la cre]tinism. Prezint[ o @nt`mplare petrecut[ cu mai mult
timp @n urm[, pe c`nd el se g[sea @n Efes. Se @nt`lne]te cu cei mai mul\i
cunoscu\i ai s[i, care i se adreseaz[, numindu-l „filosof” ]i care @]i
exprim[ respectul ce se cuvine omului care poart[ haina de @n\elept. Ace]tia
@]i exprim[ ]i dorin\a de a sta de vorb[ cu el, n[d[jduind ca din acea convorbire
s[ dob`ndeasc[ un folos1.
Cel care l-a oprit era un iudeu, numit Tryfon, „evreu din
circumciziune”, ce plecase din \ara sa natal[, Palestina, c[ci @n acel timp,
spunea el, se purta acolo r[zboi. Acest detaliu ajut[ pe cercet[torii operei
Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful s[ dateze lucrarea studiat[ @n jurul anilor
132-135, @n timpul domniei lui Hadrian. Tryfon petrecuse mult timp @n
Grecia, la Corint.
Pe iudeu @l @ntreab[ Sf`ntul P[rinte ce ar putea folosi @n plus de pe
urma filosofiei, fa\[ de ceea ce Tryfon primise de la Moise ]i profe\ii poporului
s[u. Este exprimat[ convingerea asupra faptului c[ filosofii au vorbit ]i ei despre
Dumnezeu, despre monarhie ]i pronie2.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful @i @nt[re]te convingerea c[ ]i
@n\elep\ii p[g`ni vorbesc despre un singur Dumnezeu, care poart[ de
grij[ fiec[rui om sau tuturor @n ansamblul neamului omenesc. Existau
@ns[ p[g`ni @n\elep\i care vorbeau despre o pronie fa\[ de @ntregul univers, iar
nu fa\[ de om @n parte. Sf`ntul P[rinte atrage aten\ia c[ o astfel de @nv[\
[tur[ gre]it[ „@]i iau @ng[duin\a ]i libertatea de a vorbi, de a urma ]i de a face
orice voiesc”, f[r[ ca s[ se team[ c[ vor fi pedepsi\i. Astfel de oameni nu au nici
o n[dejde @n bine ]i @n Dumnezeu, lipsindu-l pe om de posibilitatea
progresului s[u @n bine. Este amintit[ ]i @nv[\[tura celor care spun despre
sufletul nostru c[ este nemuritor ]i netrupesc ]i de aceea, nici nu poate fi pedepsit
]i nici nu poate p[timi3.
Discu\ia cu Tryfon @i ofer[ Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful
prilejul s[ dea o defini\ie a filosofiei care reprezint[, dup[ p[rerea lui, „lucrul cel
mai mare ]i mai vrednic de Dumnezeu, c[ poate s[ se @nal\e p`n[ la Acesta”.
Desigur este o defini\ie larg[. Nu spune @ns[ nimic despre motivul pentru care
ea a fost dat[ oamenilor. #n\elepciunea p[g`n[, rezumat[ @n termenul de
filozofie, aceast[ ]tiin\[ este una singur[ ]i dac[ to\i i-ar cunoa]te adev[ratul rost,
spune Sf`ntul P[rinte, atunci nu ar mai exista diversitatea ]colilor: platonism,
stoicism, ]coala peripateticilor sau a pitagoreicelor4. Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful @ncearc[ s[ explice de ce filosofia a spus s[ fie socotit[ precum „o fiin\
1
Pg. 91
2
Pg. 92
3
Pg. 92
4
Pg. 92-93
 2

[ cu mai multe capete”. El spune c[ de la @ntemeietorul fiec[rei ]coli, ucenicii

nu au mai cercetat nimic cu privire la adev[r, socotind adev[ruri doar lucrurile pe
care le-au aflat de la acela.
L a@nceput, Sf`ntul P[rinte a frecventat cursurile ]colii unui filosof
stoic, la care a mers chiar destul[ vreme la acesta. Dar v[z`nd c[ nu @i vorbe]te
nimic despre Dumnezeu, c[ci se pare c[ nici filosoful nu ]tia multe despre
aceasta, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful a renun\at la dasc[lul s[u1.
Mai departe, a mers la un peripatetic, considerat de ceilal\i ca fiind
luminat, dar care i-a pretins onorariu. L-a p[r[sit ]i pe acesta, consider`nd c[ nu
este de aceea un filosof adev[rat. Fr[m`nt[rile sufletului s[u nelini]tit continuau
s[-l macine ]i atunci Sf`ntul P[rinte a mers la un pitagoreu. I-a cerut
@ns[ s[ urmeze mai @nt`i cursurile de muzic[, astronomie ]i geometrie,
consider`nd c[ nu se poate contempla ceva „din cele ce alc[tuiesc fericirea”,
f[r[ ca mai @nainte s[ fi @nv[\at „lucrurile acestea, care smulg sufletul din
limitele sensibilului ]i-l fac folositor lucrurilor intelectuale”. C[ci, spunea acel
pitagoreu, toat[ aceast[ preg[tire ar avea rolul de a ajuta pe om s[ vad[ „ce este
@n sine frumosul ]i ce este binele”. Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful a fost
nevoit s[ renun\e ]i la acel filosof, g`ndindu-se ]i la timpul lung ce i-ar fi necesar
pentru o astfel de preg[tire2.
#n periplul s[u, Sf`ntul P[rinte merge la platonicieni, filosofi ce se
bucurau atunci de un bun renume ]i cu care petrece multe ore. Acolo se simte
atras de str[daniile pentru @n\elegerea lucrurilor netrupe]ti ]i de teoria ideilor.
N[d[jduia, spune el, chiar s[ vad[ „pe Dumnezeu fa\[ c[tre fa\[”3.
#n acest moment se petrece cotitura @n via\a Sf`ntului Iustin
Martirul ]i Filosoful, pe care el o relateaz[ pe larg. Este vorba despre discu\ia
purtat[ de el cu „un b[tr`n respectabil”, pe malul M[rii Mediterane, la Efes.
Sf`ntul P[rinte c[uta atunci un loc potrivit pentru medita\ie, pentru a sta de
vorb[ cu sine @nsu]i. Era, cum spune acel b[tr`n, „om iubitor de medita\ie”, iar
nu „un om iubitor de fapt[ ]i de adev[r” 4. El a]eaz[ ra\iunea mai presus de
celelalte ale omului ]i se las[ st[p`nit ]i condus de aceasta, ar[t`ndu-se capabil
s[ poat[ vedea r[t[cirea celor din jur ]i @n\eleg`nd c[ contemporanii „nu
s[v`r]esc nimic s[n[tos ]i pl[cut lui Dumnezeu”. Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful considera a]adar atunci c[ @n dob`ndirea @n\elepciunii, avea nevoie
a]adar de filozofie, @n\eleas[ ca „ra\iunea cea dreapt[”5.
Filosofia este definit[ ca fiind „]tiin\a fiin\ei ]i cunoa]terea adev[rului”.
Roadele ei sunt tocmai dob`ndirea fericirii, spune Sf`ntul P[rinte. Despre
Dumnezeu, spune el, pe c`nd era @nc[ necre]tin, c[ este „ceea ce este
@ntotdeauna acela]i ]i care este @n acela]i fel; El este cauza fiin\ei tuturor

1
Pg. 93
2
Pg. 93
3
Pg. 94
4
Pg. 94
5
Pg. 95
 3

celorlalte”. Aceast[ defini\ie este @n spiritul formul[rilor platonice, pe

aceast[ linie continu`nd discu\ia purtat[ cu b[tr`nul de pe malul m[rii 1. Lucrurile
dumnezeie]ti ]i cele omene]ti nu se @nt`mpl[ @n acela]i fel, c[ci nu exist[ nici o
]tiin\[ „care s[ ne procure cuno]tin\a” lor, „care s[ ne arate dumnezeirea ]i
dreptatea”. Se face o distinc\ie categoric[ @ntre cunoa]terea lui Dumnezeu ]i a
omului, pe de o parte ]i cunoa]terea, de pild[, a muzicii, aritmeticii sau
astronomiei. La cele din urm[ se ajunge prin @nv[\[tur[, @ndeletnicindu-ne cu
ele.
Vederea lui Dumnezeu, spune Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, nu se
dob`nde]te @ndeletnicindu-ne cu o ]tiin\[ anume, c[ El nu poate fi v[zut cu
ochii, ci numai cu mintea. Sf`ntul P[rinte este @ntrebat dac[ are mintea noastr[ o
astfel de putere ]i dac[ „va putea ea s[ vad[ vreodat[ pe Dumnezeu, c`t[ vreme nu
este @mpodobit[ de Duhul Sf`nt”2. Relu`nd cuvintele lui Platon, Sf`ntul Iustin
Martirul ]i Filosoful subliniaz[ c[ mintea ne-a fost dat[ tocmai pentru a putea
omul privi „prin cur[\ia ei @ns[]i fiin\a aceea”, despre care ]tim c[ este o cauz[ a
tuturor celor de natur[ intelectual[, „care nu are culoare, nici form[, nici m[rime,
nici altceva care se poate vedea cu ochiul”. Dumnezeu este @n\eles ca fiin\a cea
mai presus de orice fiin\[, „care nu se poate spune, nici povesti ]i care este
numai frumuse\e ]i bun[tate”, ce se afl[ @n sufletele bune ale oamenilor, cu care
se g[se]te ]i @ntr-o @nrudire.
#ntrebat despre @nrudirea omului cu Dumnezeu, dac[ sufletul nostru
are natur[ dumnezeiasc[ ]i nemuritoare ]i despre felul cum poate vedea el pe
Dumnezeu, Sf`ntul P[rinte r[spunde pe larg. Sufletul omului, organul cunosc[tor,
este diferit de cel al animalelor. Apropierea dorit[ nu este posibil[ dec`t prin
cur[\ie, dreptate ]i celelalte virtu\i. C[ci „cineva nu vede pe Dumnezeu din cauza
@nrudirii ]i nici pentru c[ este spirit, ci pentru c[ este virtuos ]i drept”.
Animalele nu pot s[ vad[ pe Dumnezeu, c[ci trupul lor le este o piedic[,
fiind de o alt[ natur[. Sf`ntul P[rinte r[spunde apoi la @ntrebarea dac[ sufletul
omului poate vedea pe Dumnezeu @n trupul s[u, sau doar dup[ ce se desface de
acesta. Se afirm[ posibilitatea vederii prezente, dar se insist[ mai ales asupra
celei viitoare, c`nd el „poate s[ ating[ ceea ce este mai presus de orice timp”3.
Despre nemurirea sufletului, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful are
unele @ndoieli, c[ci nemurirea sufletului @nseamn[ deopotriv[ ]i atributul lui
de nen[scut, cum @nva\[ filosofii platonici.
Convingerea Sf`ntului P[rinte este c[ sufletele nu sunt
@ns[ nemuritoare, cum nemuritoare nu este nici lumea noastr[. Totu]i, aceste
suflete nu sunt nici muritoare, c[ci o astfel de posibilitate ar fi
favorabil[ oamenilor r[i. Concep\ia sa eshatologic[ este formulat[ cu claritate:
„Sufletele celor pio]i r[m`n @ntr-un loc mai bun, iar cele nedrepte ]i rele @ntr-
unul mai r[u, a]tept`nd acolo vremea judec[\ii”. De asemenea, se
1
Pg. 95
2
Pg. 96
3
Pg. 97
 4

exprim[ convingerea c[ sufletele „vrednice de Dumnezeu” nu vor muri, @n

vreme ce cele rele vor fi pedepsite, totul potrivit voin\ei lui Dumnezeu1.
Interlocutorul Sf`ntului P[rinte reaminte]te de @nv[\[turile lui Platon,
care spune c[ doar Dumnezeu este nemuritor ]i nestric[cios, pe c`nd toate
celelalte sunt n[scute ]i stric[cioase. Sufletele vor muri ]i vor fi pedepsite.
Despre toate acestea, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful @]i arat[ lipsa de
preocupare, convins c[ adev[rul nu se g[se]te @n aceast[ form[, @n @nv[\[tura
@n\eleptului p[g`n. Pentru cre]tin, sufletul tr[ie]te „nu pentru c[ este via\[, ci
pentru c[ se @mp[rt[]e]te din via\[”, c[ci „Dumnezeu voie]te ca el s[ tr[iasc[”.
Sufletul nu are via\[ prin sine, ca Dumnezeu. La moartea trupeasc[, „spiritul
vivificator pleac[ din el”2. Nu este vorba despre trihotomism @n antropologia
Sf`ntului P[rinte.
#n acest punct, dialogul purtat intr[ pe un alt f[ga]. Se vorbe]te acum
despre profe\i, acei „oameni ferici\i, drep\i ]i iubitori de Dumnezeu, care au
vorbit @n Duhul Sf`nt” despre lucrurile viitoare. Ei au v[zut adev[rul ]i l-au
transmis tuturor oamenilor. Nu le-a fost team[, nu au lucrat din dorin\a de
slav[ de]art[, ci au fost „plini de Duhul Sf`nt”. Scrierile profe\ilor, spune Sf`ntul
Iustin Martirul ]i Filosoful, sunt folositoare, c[ci vorbesc at`t despre @nceputuri,
c`t ]i despre cele cu privire la sf`r]it. Despre autoritatea incontestabil[ a
profe\ilor se spune c[ ei reprezint[ „martori vrednici ai adev[rului, mai presus de
orice dovad[”3. Au s[v`r]it minuni, au sl[vit pe Dumnezeu, Care este „F[c[torul
tuturor”, au vestit pe Hristos, „Care avea s[ vin[” de la Tat[l ]i Care este Fiul
Tat[lui ceresc.
Se vorbe]te ]i despre altfel de profe\i, cei mincino]i, al c[ror duh este
necurat, care sl[vesc pe demoni. De aceea, Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ pe
interlocutorul s[u s[ se roage spre a-i fi deschise por\ile luminii, c[ci „toate
acestea nu pot fi v[zute ]i nici @n\elese de to\i, dac[ Dumnezeu ]i Hristosul Lui
nu d[ cuiva s[ @n\eleag[”4.
#n acest moment se petrece schimbarea radical[ @n sufletul Sf`ntului
Iustin Martirul ]i Filosoful, c[ci @ntr-@nsul se aprinde un foc ]i este cuprins de
o mare dragoste pentru profe\i ]i ceea ce ei @nv[\au. Le urmeaz[ cuvintele ]i
@n\elege c[ „aceasta este singura filozofie sigur[ ]i aduc[toare de folos”. Ne
@ndeamn[ ]i pe noi s[ nu ne dep[rt[m de cuvintele Domnului, c[ci sunt pline de
putere, f[c`nd sufletul s[ se team[, @mbl`nzind pe om, aduc`nd lini]tea ]i odihna
celui ce se @ndeletnice]te cu studierea lor. Acest @ndemn r[m`ne valabil pentru
oamenii din toate vremurile. Sf`ntul P[rinte zice: „Dac[ voie]ti s[ ajungi la
m`ntuire ]i ai @ncredere @n Dumnezeu…, se cuvine ca ]i tu, cunosc`nd pe
Hristosul lui Dumnezeu ]i devenind des[v`r]it, s[ fii fericit”5.

1
Pg. 98
2
Pg. 99
3
Pg. 100
4
Pg. 100
5
Pg. 100
 5

La r`ndul s[u, iudeul Tryfon @l @ndeamn[ pe Sf`ntul P[rinte s[ se taie

@mprejur „dup[ cum este legiuit”, s[ \in[ sabatul ]i toate cele ale Legii lui
Moise, pentru a g[si mil[ @n fa\a lui Dumnezeu. Tryfon @]i arat[ necredin\a
@n Hristos ]i vede @n credin\a cre]tinilor cauza persecu\iilor ab[tute asupra
lor1.
Plin de delicate\e, dar deopotriv[ hot[r`t, Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful @l mustr[ pe iudeu cu bl`nde\e, zic`ndu-i: „Iart[-\i-se \ie, c[ nu ]tii ce
vorbe]ti”. Vedem @n continuare for\a ]i convingerea apologetului, care ]tie
c[ nicidecum cre]tinii nu pot fi „@n r[t[cire” ]i ei nu vor @nceta s[-]i
m[rturiseasc[ credin\a, chiar dac[ oamenii vor continua s[-i def[imeze. C[ci
cre]tinii nu cred @n „basme zadarnice”, ci @n cuvintele pline de Duhul Sf`nt,
din care izvor[]te puterea ]i care sunt „@nfloritoare de har”2.
#n continuare, Sf`ntul P[rinte ]i Tryfon s-au retras spre centrul
stadionului din Efes, continu`ndu-]i discu\ia despre atacurile @ndreptate
@mpotriva cre]tinilor. Principalul motiv pentru care cre]tinii erau def[ima\i @l
reprezenta faptul c[ ei nu tr[iau potrivit Legii mozaice ]i nu se t[iau @mprejur.
Totu]i, cre]tinii erau acuza\i ]i de: antropofagie, orgii bahice ]i altele, dup[ cum
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful @]i propune s[ arate. Tryfon recunoa]te
valoarea preceptelor evanghelice. Pentru iudeu r[m`ne de ne@n\eles n[dejdea
@n Hristos, pe care #l nume]te „un om r[stignit”, prin care cre]tinii cred c[ vor
dob`ndi binele de la Dumnezeu. Se repet[ cu insisten\[ necesitatea t[ierii
@mprejur, potrivit poruncii de la cartea Facerii3.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful vorbe]te despre atributul
atemporalit[\ii lui Dumnezeu, Care „a f[cut ]i a r`nduit acest univers”.
Dumnezeul cre]tinilor este acela]i cu Dumnezeul @n care crede Tryfon, este Cel
Care a scos pe str[mo]ii lui din robia Egiptului, este Dumnezeul lui Avraam, al
lui Isaac ]i al lui Iacov. Legea lui Moise a fost dat[ numai poporului iudeu, dar
Sf`ntul P[rinte vorbe]te despre o alt[ lege, care „o desfiin\eaz[ pe cea dint`i”,
precum un testament dat mai apoi @l desfiin\eaz[ pe cel anterior acestuia.
Dup[ Hristos, legea cea de pe urm[, nu mai este altceva, nu mai este nici lege,
nici precept, nici porunc[. Se aduc argumente de la Isaia ]i de la Ieremia. Cel din
urm[ profe\ea, zic`nd: „Iat[, vin zilele, zice Domnul, ]i voi @ncheia cu casa lui
Israel ]i cu casa lui Iuda un testament nou, nu acela pe care l-am @ncheiat cu
p[rin\ii lor” (Ieremia XXXI, 31). Aceast[ alian\[ nou[ a fost dat[ oamenilor „spre
lumina neamurilor”, prin Iisus Hristos Cel r[stignit. @n numele Lui, oamenii se
@ntorc de la r[t[cirea idolatr[, renun\[ la nedrept[\i ]i „r[m`n p`n[ la moarte @n
m[rturisire ]i pietate”4. A]adar, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful dovede]te
faptul c[ neamul cel binecuv`ntat de Dumnezeu este cel al cre]tinilor, adu]i la El
prin Hristos Domnul, Care S-a r[stignit.
1
Pg. 101
2
Pg. 101
3
Pg. 102
4
Pg. 103
 6

Evreii au nesocotit alian\a nou[ ]i sf`nt[ a lui Dumnezeu, nu au primit-

o ]i nici nu se poc[iesc. Este nevoie de o alt[ t[iere @mprejur, diferit[ de cea
trupeasc[, este ]i un alt sabat, ve]nic. Respect`nd litera legii, iudeii cred c[ sunt
pio]i, dar nu @n\eleg de ce li s-a poruncit astfel 1. Se cere cur[\enie de p[cate,
dintre care aici se amintesc: ho\ia, desfr`narea, crima. Adev[rata baie, care
spal[ p[catele, nu este nici m[car marea, cu @ntinderea ei nem[surat[, ci „baia
aceea m`ntuitoare…, este baia celor care se cur[\[ ]i se poc[iesc… @n credin\[,
prin s`ngele lui Hristos ]i prin moartea Lui”2.
Cel mai lung argument este luat de c[tre Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful din cartea profetului Isaia (cap. LII-LIV), care se refer[ la M`ntuitorul
nostru Iisus Hristos, la patimile Sale, Care „ca o oaie spre junghiere s-a adus ]i
ca un miel, care este f[r[ de glas”. Prin aceasta, Sf`ntul P[rinte vrea
s[ dovedeasc[ @mplinirea cuvintelor rostite odinioar[ de „Evanghelistul
Vechiului Testament”, de Isaia. }i mai vrea s[ arate c[ „prin baia poc[in\ei ]i a
cuno]tin\ei lui Dumnezeu”, dat[ pentru nelegiuirile lui Israel, cre]tinii au crezut ]
i cunosc. C[ci Botezul cre]tin este singurul care poate s[ cur[\easc[ pe to\i
oamenii care se poc[iasc, fiind, cum spune Ieremia (II, 13), „apa vie\ii”. Botezul
iudeilor cur[\ea doar carnea ]i trupul, fiind f[r[ alt folos, pe c`nd cel cre]tin cur[\[
sufletul „de urgie ]i de @mbuibare, de invidie ]i de ur[”, f[c`ndu-ne cura\i.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful @l mustr[ pe Tryfon c[ a @n\eles Legea
trupe]te ]i consider[ c[ respect`nd litera ei, atunci este pios3.
Alte argumente din Vechiul Testament sunt aduse de c[tre Sf`ntul
Iustin Martirul ]i Filosoful pentru a dovedi, cu cuvintele profe\ilor, c[ unele
cuvinte s-au spus cu privire la prima venire a lui Hristos, @n smerenie, iar altele
s-au spus despre cea de-a doua Sa venire, „c`nd va veni @ntru slav[ ]i deasupra
norilor”. #n continuare, se dau sfaturi despre adev[ratul post, care @i face pe
oameni binepl[cu\i @naintea lui Dumnezeu4. }i Isaia vorbe]te despre post, c`nd
el era \inut de iudei incomplet, zic`nd: „#n zilele posturilor voastre, voi g[si\i
voin\ele voastre ]i asupri\i pe to\i supu]ii vo]tri. Iat[, voi posti\i @n judec[\i ]i
@n lupte ]i lovi\i cu pumnii pe cel umil” (Isaia LVIII, 1-11). Adev[ratul post
dezleag[ leg[tura nedrept[\ii, desface c[tu]ele, d[ iertare, @mparte p`ine celui
fl[m`nd, ad[poste]te pe cei s[raci, @mbrac[ pe cei goi. R[splata celui care \ine
astfel postul este mare, c[ci: „Atunci va r[s[ri @n @ntuneric lumina ta…, iar
Dumnezeul t[u va fi cu tine de-a pururi”. Aceasta este, spune Sf`ntul P[rinte,
adev[rata t[iere @mprejur cerut[ oamenilor5.
#n continuare se vorbe]te despre r[utatea iudeilor. }i aici se aduc
argumente din c[r\ile Vechiului Testament: Deuteronom ]i Levitic. T[ierea
@mprejur cea dup[ trup s-a dat lui Avraam ca un semn, pentru ca astfel iudeii

1
Pg. 104
2
Pg. 105
3
Pg. 106
4
Pg. 107
5
Pg. 108
 7

s[ fie deosebi\i de alte neamuri. Alt[ deosebire nu exist[. Iudeii au ucis pe profe\i
]i apoi „pe Cel drept”. Ei spun cuvinte rele despre cre]tini, necinstindu-i. Nu au
putere s[ @i ucid[, dar dac[ ar putea, ar face-o. Sunt numi\i cu asprime „fii ai
nedrept[\ii”1.
Cel mai mare p[cat al iudeilor este acela c[ ei au r[stignit „pe acel Om
unic, f[r[ de pat[ ]i drept, prin care vine vindecarea r[nilor celor care se apropie
de Tat[l prin El”. C[ci ei ]tiu despre Hristos c[ „a @nviat din mor\i ]i s-a suit la
ceruri”, a]a cum profe\ii au vestit. Dup[ aceea, nu numai c[ iudeii nu s-au poc[it,
ci au trimis oameni pe tot p[m`ntul, ca s[ vesteasc[ cum c[ o nou[ „erezie atee”,
cre]tinismul, s-a ar[tat, aduc`nd acuza\ii ca ]i cei care nu cunosc @nv[\[tura
noastr[. De aceea, Sf`ntul P[rinte @i mustr[ aspru, zic`nd: „Voi nu sunte\i numai
cauzatorii nedrept[\ii voastre, ci, @n genere, ]i cauzatorii nedrept[\ii tuturor
celorlal\i oameni”2. #i nume]te „morminte v[ruite”, pline de oase.
Tryfon citise cele pe care M`ntuitorul le-a propov[duit ]i #i reaminte]te
cuvintele Lui. Domnul ne porunce]te s[ ne sp[l[m „cu baia aceasta” ]i s[ ne t[iem
@mprejur cu adev[rata t[iere @mprejur. Cre]tinii rabd[ suferin\a r[ut[\ilor pe
care le aduc lor ceilal\i oameni, ajuta\i de demoni, rabd[ moartea ]i chinurile,
rug`ndu-se s[ fie milui\i du]manii lor, „nevoind s[ fie r[spl[tit nimeni cu nici cel
mai mic lucru r[u”3.
Sf`ntul P[rinte subliniaz[ inutilitatea t[ierii @mprejur, mai pu\in pentru
iudei. Nici Botezul iudeilor nu este util, pe c`nd Botezul cre]tin este numit „al
vie\ii”. Dac[ t[ierea @mprejur ar fi fost strict necesar[, atunci Adam ar fi fost
creat astfel. Lot, la r`ndul lui, a fost salvat din Sodoma chiar dac[ nu era nici el
t[iat @mprejur. La fel au fost Noe, Melchisedec ]i to\i cei de p`n[ la Avraam. De
aceea, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful spune: „Drep\ii cei mai sus ar[ta\i au
binepl[cut lui Dumnezeu, nu p[zind s`mbetele”4.
Referitor la restric\iile alimentare pe care Legea le prevedea, Sf`ntul
P[rinte subliniaz[ c[ Dumnezeu a poruncit evreilor s[ nu consume anumite
m`nc[ruri pentru ca ei s[-L aib[ @n fa\[ pe El ]i atunci c`nd m[n`nc[ sau beau.
C[ci @n decursul veacurilor, iudeii s-au ar[tat a fi u]or de @ndep[rtat de la
cunoa]terea lui Dumnezeu5. #n concluzie, referitor la hran[, Sf`ntul Iustin
Martirul ]i Filosoful spune: „Dumnezeu v-a poruncit prin Moise s[ v[ ab\ine\i de
la cele necurate ]i nedrepte ]i nelegale, fiindc[, cu toate c[ a\i m`ncat man[ @n
pustiu…, v-a\i cioplit un vi\el de aur ]i v-a\i @nchinat lui”6.
Nedrept[\ile poporului lui Israel au avut drept consecin\[ ]i semn de la
Dumnezeu porunca sabatului, @mpreun[ cu celelalte porunci, „pentru ca s[ nu
se profaneze numele Lui”. Prin gura profetului Iezechia poruncea: „Eu sunt

1
Pg. 109
2
Pg. 110
3
Pg. 111
4
Pg. 111-112
5
Pg. 112
6
Pg. 113
 8

Domnul Dumnezeul vostru…; nu v[ lua\i dup[ n[ravurile Egiptului. Sfin\i\i

sabatul Meu ]i va fi ca semn de mijloc @ntre Mine ]i voi” (Iezechia XX).
Referitor la jertfele pe care Legea cerea s[ fie aduse, Sf`ntul P[rinte
subliniaz[ c[ ele se aduceau „pentru p[catele poporului” ]i „pentru idolatriile
lui”. C[ci Dumnezeu nu are nevoie de ofrande aduse de noi oamenii, a]a cum
spune prin Ieremia, zic`nd: „Aduna\i-v[ c[rnurile ]i jertfele voastre ]i m`nca\i-le,
c[ci Eu nu am poruncit p[rin\ilor vo]tri s[-Mi aduce\i nici jertfe ]i nici liba\iuni”
(Ieremia VII, 21). Iar @n Psalmi se spune: „Oare Eu m[n`nc carnea taurilor, sau
voi bea s`ngele \apilor? Jertfe]te lui Dumnezeu jertf[ de laud[ ]i d[ Celui
Prea@nalt rug[ciunile tale” (Psalmi XLIX)1.
A]adar, spune Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, p[catele poporului
iudeu sunt cauza pentru care Domnul a poruncit s[ se aduc[ jertfele. Nici templul
din Ierusalim, pe care l-a numit cas[ a Sa, nu a fost f[cut fiindc[ Dumnezeu ar fi
avut nevoie de el, ci pentru ca, \in`nd seama de acesta, s[ nu cad[ @n idolatrie.
C[ci Isaia spune: „Cerul este scaunul Meu, iar p[m`ntul a]ternut picioarelor
Mele” (Isaia LXVI, 1).
Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ s[ nu se cad[ @n gre]eala de a se crede
c[ Dumnezeul din timpul lui Enoh ]i a celor net[]a\i @mprejur, este altul dec`t
Cel din vremea lui Moise. Dimpotriv[, „trebuie s[ m[rturisim c[ El, care este
@ntotdeauna acela]i, a poruncit acestea ]i altele de felul acestora din cauza
oamenilor celor p[c[to]i”. C[ci Dumnezeu este iubitor de oameni, este drept ]i
este bun2. S[ nu uit[m c[ @nainte de Moise nu a fost nevoie s[ fie p[zit sabatul,
nici r`nduiala s[rb[torilor ]i a ofrandelor. #nainte de Avraam nu a fost t[ierea
@mprejur. Acum, spune Sf`ntul P[rinte, „dup[ venirea @n lume a Fiului lui
Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel n[scut dup[ voin\a lui Dumnezeu, f[r[ de p[cat din
Fecioara Maria”, nu mai este nevoie de toate cele ale Legii. #n plus, Avraam a
fost binecuv`ntat ]i f[r[ s[ fie t[iat @mprejur, dar „pentru credin\a cu care a
crezut @n Dumnezeu”3. T[ierea aceasta @mprejur este semn, nu @ndrept[\ire.
C[ci partea femeiasc[ nu o prime]te, chiar dac[ p[ze]te deopotriv[ „cele drepte ]i
virtuoase”. A]adar, pentru b[rbat este o form[ diferit[ dec`t pentru femeie.
Cre]tinii ]tiu c[ „s`ngele circumciziunii a fost desfiin\at” ]i credem
@ntr-un singur m`ntuitor, avem o alt[ alian\[, o alt[ lege. C[ci Iisus Hristos,
spune Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, taie @mprejur pe to\i cei care vor,
pentru ca noi to\i s[ devenim un neam drept, p[zind credin\a, @n\eleg`nd
adev[rul ]i p[str`nd pacea @n lume. De aceea, Sf`ntul P[rinte cheam[ la el pe to\i
oamenii, zic`nd: „Veni\i toate neamurile s[ ne adun[m @n Ierusalimul, care nu
va mai fi atacat”4.
Iudeii, care se numesc pe ei „copiii lui Avraam”, ar voi
s[ mo]teneasc[ ]i ei, @mpreun[ cu cre]tinii, „chiar ]i numai un mic loc”. Sf`ntul
1
Pg. 115
2
Pg. 116
3
Pg. 116
4
Pg. 117
 9

P[rinte vorbe]te despre chemarea neamurilor. Cei care prigonesc pe Hristos ]i nu

se poc[iesc, nu se vor bucura de a mo]teni nimic „@n muntele cel sf`nt”, spune
el, referindu-se la iudei. Totodat[, neamurile, care au crezut @n Hristos ]i s-au
poc[it, vor mo]teni cele f[g[duite, al[turi de patriarhi, profe\i ]i drep\i. Aceasta
chiar dac[ nu \in porunca s`mbetei, nici s[rb[torile iudeilor ]i nu se taie
@mprejur. Se aduc alte argumente din cartea profetului Isaia, care zice:
„Ridica\i stindardul @ntru neamuri. C[ci, iat[, Domnul s-a f[cut auzit p`n[ la
marginile p[m`ntului” (Isaia LXII)1.
Iudeul Tryfon @l acuz[ pe Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful c[ nu
alege dec`t anumite cuvinte ale profe\ilor, evit`nd pe cele care vorbesc despre
p[zirea s`mbetei. Acesta @i r[spunde c[ le-a trecut sub t[cere nu pentru c[ i s-ar
fi @mpotrivit, ci pentru c[ a crezut c[ au @n\eles c[, chiar dac[ prin to\i profe\ii
le-ar fi poruncit cele ]tiute de ei, totu]i Domnul „strig[ @ntotdeauna acelea]i
lucruri pentru @nv`rto]area inimii”, pentru nerecuno]tin\a acelui neam, pentru a-
i face s[ devin[ binepl[cu\i Lui. Toate poruncile au fost date din cauza r[t[cirilor
poporului ales, a @nc[p[\`n[rii sale @n p[cate2.
T[ria argumentelor pe care Sf`ntul P[rinte le aduce iudeului vine din
faptul c[ el vorbe]te „pe baza Scripturilor ]i a faptelor”, chiar dac[ el este net[iat
@mprejur. #n climatul general din vremea scrierii acestei lucr[ri, care era unul
de a]teptare a Parusiei Domnului, @ndemnul pe care Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful @l adreseaz[ este cel de a se poc[i to\i oamenii, inclusiv iudeul
Tryfon ]i poporul lui. C[ci „c`nd va sosi clipa s[ vin[ Hristos”, nu va mai avea
rost poc[in\a, nici pl`ngerea p[catelor. Acum este timpul pentru to\i s[ #l
cunoasc[ pe Hristos3.
T[ierea @mprejur a trupului nu este dorit[ de Dumnezeu, c[ci a fost
doar un semn. Ea nu este folositoare neamurilor. C[ci „chiar dac[ ar fi cineva
scit, sau pers, el poate avea cuno]tin\a lui Dumnezeu ]i a Hristosului Lui,
dac[ p[ze]te drept[\ile ve]nice, se taie @mprejur cu t[ierea @mprejur cea bun[ ]i
folositoare ]i este prieten al lui Dumnezeu”. Iar prin gura lui David, Domnul a
zis despre neamuri: „Poporul pe care nu l-am cunoscut, Mi-a servit Mie”
(Psalmi XXXIII, 10). De aceea, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful
@ndeamn[ pe Tryfon ]i pe to\i oamenii ca s[ #l sl[veasc[ pe Dumnezeu, c[ci El a
cercetat deopotriv[ pe to\i oamenii, inclusiv pe neamuri. Jertfele lor sunt
@nc[ mai bine primite dec`t ale iudeilor. Iar despre cre]tini spune c[ nu mai au
nevoie de t[ierea @mprejur, c`t timp au Botezul @n Duhul Sf`nt. Toate
cuvintele rostite de Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful au fost luate chiar din
Vechiul Testament, pe care Tryfon @l cuno]tea ]i trebuia s[ le primeasc[ 4. Din
p[cate, iudeii le ascult[ f[r[ a @ncerca s[ le cuprind[ adev[rata semnifica\ie.

1
Pg. 118-119
2
Pg. 120
3
Pg. 121
4
Pg. 122
 10

#n continuare, Sf`ntul P[rinte vorbe]te despre Parusia Domnului. Din

cauza r[ut[\ii iudeiilor, Domnul este calomniat de „cei f[r[ minte”, care spun
c[ El nu a @nv[\at @ntotdeauna pe to\i oamenii lucruri drepte. Pentru
necredincio]i, aceste @nv[\[turi sunt „lipsite de ra\iune ]i nevrednice de
Dumnezeu”. Ei sunt lipsi\i de harul de a cunoa]te. Pentru cre]tini, @ns[,
cuvintele Domnului sunt, cum spune psalmistul, „mai dulci dec`t mierea ]i
fagurul” (Psalmi XVIII, 11) ]i nu renun\[ la ele p`n[ la moarte. Credem @n
Domnul ]i ne rug[m ca El s[ ne p[zeasc[ de duhurile rele ]i r[t[citoare, prin Iisus
Hristos. Cerem s[ r[m`nem „f[r[ de pat[, prin El”, Care este „ajut[tor ]i
r[scump[r[tor”. De numele Domnului, demonii tremur[ ]i se supun Lui1.
Dac[ lucrarea Sa a fost at`t de puternic[ @n vremea p[timirii Sale,
@ntreab[ Sf`ntul P[rinte, „c`t de mare va fi aceasta, la str[lucita Lui venire?” 2.
Pe larg, se prezint[ felul cum se va petrece Parusia, pornind de la cuvintele
profetului Daniil (VII, 9-28). Se spune c[ Domnul va veni pe nori, „ca un Fiu al
lui Omului”, @mpreun[ cu @ngerii S[i, cu haine „ca z[pada de albe”. Din fa\a
Lui \`]nea un r`u de foc, iar puterea Sa era ve]nic[. Toate puterile cere]ti se vor
supune Lui.
Iudeul Tryfon refuz[ s[ cread[ c[ Hristos, Cel despre Care spune c[ a
venit „necinstit ]i f[r[ de slav[” (Isaia LIII, 2-3), este Cel a]teptat. De aceea,
Sf`ntul P[rinte aduce noi argumente scripturistice, pentru a face dovada cuvenit[,
n[d[jduind c[ va fi cineva care s[ @n\eleag[ din ele cele necesare pentru
m`ntuirea ve]nic[, „ce vine @n har de la Domnul Savaot”3.
Alte argumente sunt alese de Sf`ntul P[rinte din cuvintele lui David,
prin care vrea s[-l conving[ pe Tryfon c[ Hristos este numit Domn ]i Tat[l L-a
ridicat @ntru slav[, dup[ #nvierea Sa din mor\i. C[ci psalmistul spune (Psalmi
CIX): „Zis-a Domnul, Domnului meu: Stai de-a dreapta Mea, p`n[ ce voi pune
pe du]manii T[i a]ternut picioarelor Tale… Tu e]ti preot @n veac dup[ r`nduiala
lui Melchisedec”. Iudeii t`lcuiau acest psalm, ca ]i cum el s-ar referi la regele
Iezechia. Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful le aminte]te c[ ei sunt @n r[t[cire.
C[ci Iezechia, de pild[, nu a fost preot, nicidecum preot @n veac. Cuvintele
psalmistului se refer[ la Hristos, pe Care „Dumnezeu L-a ar[tat cu jur[m`nt
arhiereu”, datorit[ necredin\ei poporului evreu. Iar Domnul pe cei t[ia\i
@mprejur, care vin la El, cer`nd binecuv`ntare ]i crez`nd, @i prime]te. Acela]i
Psalm CIX @i descoper[ Sf`ntului P[rinte alte argumente pentru smerenia
Domnului, dar ]i pentru @n[l\area Sa4.
Un alt fragment din Sf`nta Scriptur[ este @n\eles de iudei ca fiind spus
despre regele Solomon, c`nd de fapt a fost rostit cu privire la Hristos. C`nd
Psalmul XVIII zice c[ Legea Domnului este f[r[ pat[, nu se refer[ la Legea lui
Moise, ci la „Legea cea nou[”, la noua alian\[. Iar @n Psalmul LXXI se spune:
1
Pg. 123
2
Pg. 124
3
Pg. 125
4
Pg. 126-127
 11

„Dumnezeule, d[ judecata Ta @mp[ratului”, dar nu despre Solomon, ci despre

@mp[ratul ve]nic, la Hristos. „Hristos este @mp[rat, preot, Dumnezeu, Domn,
@nger, om, conduc[tor de cete, piatr[ ]i prunc”. El s-a @n[l\at la cer, av`nd o
@mp[r[\ie ve]nic[. „El va cru\a pe s[rac ]i pe lipsit ]i va m`ntui sufletele celor
lipsi\i… Numele Lui va fi binecuv`ntat @n vecii vecilor… Binecuv`ntat este
Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care singur face minuni” (Psalmi LXXI).
A]adar, toate cele spuse @n psalm nu se refer[ la regele Solomon1.
#n continuare, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful vorbe]te despre
cre]tinii adev[ra\i. El r[spunde acuza\iei lui Tryfon, care spune c[ unii dintre cei
care se socotesc cre]tini, m[n`nc[ din m`nc[rurile jertfelor idolilor, spun`nd c[ nu
sunt v[t[ma\i cu nimic.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful ]tie despre existen\a acelora care
m[turisesc credin\a „c[ Hristos cel r[stignit este Domn ]i Hristos”, care vin @ns[
de la „duhurile r[t[cirii”. Ace]tia nu sunt @ns[ „@nv[\[ceii adev[ratei ]i curatei
@nv[\[turi a lui Iisus Hristos”. M`ntuitorul #nsu]i a vestit venirea profe\ilor
mincino]i, a schismelor ]i ereziilor. C[ci, spune El, „se vor ridica mul\i Hristo]i
mincino]i… ]i mul\i dintre credincio]i se vor r[t[ci” (Matei XXVI, 11-24). Pe cei
care au @nv[\at gre]it, spune Sf`ntul P[rinte, cre]tinii @i numesc dup[ numele
celor care au @nceput acele @nv[\[turi eronate. Cu to\ii @ns[ au o caracteristic[
comun[: ei def[imeaz[ pe Creatorul tuturor ]i pe Hristos, Cel care a fost profe\it ]
i care a ]i venit. Cu cei necredincio]i, @nva\[ Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful,
nu avem nici o leg[tur[, „cunosc`nd c[ ei sunt f[r[ de Dumnezeu, @mpio]i,
nedrep\i ]i nelegiui\i”, simpli m[rturisitori ai numelui lui Hristos. Sunt aminti\i:
marcioni\ii, valentinienii, vasilidienii, saturnilienii. Mul\i filosofeaz[ ]i
poart[ numele dup[ „p[rintele sistemului lor”. }i persecu\iile ]i moartea
cre]tinilor au fost vestite de Hristos mai @nainte, @nc`t „cuv`ntul ]i fapta Lui s[
nu se arate vrednice de contrazicere”. De aceea, cre]tinii se roag[ pentru to\i
oamenii, @nc[ ]i pentru cei vr[jma]i, ca ei s[ nu mai def[imeze pe Hristos, Cel
„@ntru totul f[r[ de pat[ ]i de neatacat”, ci s[ cread[ @ntr-#nsul ]i @n a doua Sa
venire, pentru ca astfel to\i oamenii s[ se m[rturiseasc[ ]i s[ nu fie condamna\i la
pedeapsa de veci2.
Tryfon cere s[ @i fie aduse dovezi c[ Hristos, care s-a propov[duit
c[ va fi p[timitor ]i va veni @n chip str[lucit, este Cel despre Care s-au profe\it
acestea. Sf`ntul P[rinte pleac[ @nt`i de la Psalmul XXIII, dovedind c[ cele
cuprinse aici nu sunt cu privire la Solomon, ci la Hristos. Psalmistul exclam[:
„Al Domnului este p[m`ntul ]i toat[ plinirea lui… Ridica\i, boieri, por\ile voastre
]i @n[l\a\i-v[ voi, por\i ve]nice ]i va sta @mp[ratul slavei… Domnul Cel tare ]i
puternic @n r[zboi… Cine este Acest #mp[rat al slavei? Domnul puterilor”
(Psalmi XXIII). Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful reaminte]te lui Tryfon c[ nu
se putea spune despre Solomon c[ este Domnul puterilor. #ns[ Hristos, c`nd a
@nviat ]i s-a @n[l\at la ceruri, a poruncit boierilor s[ deschid[ por\ile cerului,
1
Pg. 127-129
2
Pg. 129-130
 12

„pentru ca s[ intre Acesta, Care este #mp[ratul slavei ]i urc`ndu-se, s[ ]ead[ de-a
dreapta Tat[lui”1.
Alte locuri sunt aduse @n sprijinul ideilor sale de c[tre Sf`ntul Iustin
Martirul ]i Filosoful. De pild[, @n Psalmul XLVI se spune: „C`nta\i lui
Dumnezeu, c`nta\i… C[ci rege peste tot p[m`ntul este Dumnezeu… Dumnezeu
domne]te peste popoare” (Psalmi XLVI, 5-9). Iar @n Psalmul XCVIII se spune:
„Domnul a @mp[r[\it, s[ se cutremure popoarele! El, Cel ce este mai presus de
heruvimi, p[m`ntul s[ tresalte!... #n[l\a\i pe Domnul Dumnezeul nostru ]i
v[ @nchina\i a]ternutului picioarelor Lui, c[ Sf`nt este” (Psalmi XCVIII).
Se ]tie c[ iudeii nu aveau voie s[ ia parte la discu\iile cu cre]tinii.
Tryfon @]i exprim[ @ntr-un fel p[rerea de r[u fiindc[ a @nceput acest dialog.
C[ci el nu @n\elege cum Hristos Cel r[stignit s-a @n[l\at la cer ]i Lui trebuie
s[ ne @nchin[m2.
Sf`ntul P[rinte se str[duie]te @ns[, „mi]cat de comp[timire”, lupt`nd
„din toate puterile” s[ @i fac[ pe iudei s[ @n\eleag[ @nv[\[tura cre]tin[, chiar
dac[ lor li se pare a fi ceva ciudat. #nc`t @n ziua judec[\ii, el s[ se simt[ f[r[ de
vin[. #n ceea ce le spune iudeilor, le cere lor s[ nu se tulbure, ci s[ fie ascult[tori
zelo]i, st[ruind @n cerectare, dispre\uind tradi\iile lor gre]ite, care
arat[ c[ @n\elep\ii iudei nu au putut s[ @n\eleag[ „cele spuse de Dumnezeu prin
Duhul Sf`nt”. #n Psalmul XLIV se spune despre Hristos: „V[rsatu-s-a harul
@ntru buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuv`ntat Dumnezeu @n veac…
Scaunul T[u, Dumnezeule, @n veacul veacului este toiag de @ndreptare, toiagul
@mp[r[\iei Tale. Iubit-ai dreptatea ]i ai ur`t nelegiuirea… De fa\[ a stat
@mp[r[teasa, de-a dreapta Ta, @n hain[ aurit[ @mbr[cat[ ]i
prea@nfrumuse\at[... Pentru aceasta popoare se vor m[rturisi \ie @n veac ]i @n
veacul veacului” (Psalmi XLIV)3.
Faptul c[ iudeii @i ur[sc pe cre]tini nu este lucru de mirare, aceasta
ar[t`nd g`ndurile lor, ie]ite dintr-o inim[ @nv`rto]at[. La fel vorbea
odinioar[ profetul Ilie, care a cerut iertare pentru poporul lui Israel. }i
dac[ atunci Dumnezeu nu i-a pedepsit, datorit[ celor drep\i, nici acum nu @i
pedepse]te, c[ci sunt iudei ce se @ntorc la cuno]tin\a numelui lui Hristos ]i
„p[r[sesc calea r[t[cirii”. }i fiecare prime]te darurile dup[ vrednicie, @n numele
lui Hristos. Ia duhul @n\elepciunii, al t[riei, ori al vindec[rii, al cunoa]terii mai
@nainte, al @nv[\[turii, ori al temerii de Dumnezeu4.
Se reaminte]te c[ s-a profe\it c[, dup[ #n[l\area Domnului, El va opri
pe oameni din r[t[cire ]i le va da daruri. Cre]tinii sunt primitorii acelor daruri,
@n vreme ce iudeii cinstesc pe Dumnezeu „numai cu buzele”. Cre]tinii, instrui\i
fiind @n adev[r, #l cinstesc pe Dumnezeu „]i @n fapte ]i @n cuno]tin\[ ]i @n
inim[”, p`n[ la moartea lor. Sf`ntul P[rinte atrage aten\ia c[ unii iudei, din teama
1
Pg. 131
2
Pg. 132
3
Pg. 133
4
Pg. 134
 13

persecu\iilor, refuz[ s[ #l cinsteasc[ pe Hristos. Persecutorii sunt mi]ca\i de

„duhul cel r[u ]i r[t[citor al ]arpelui”, care @i @ndeamn[ s[ prigoneasc[ pe cei
care m[rturisesc numele lui Hristos1.
Iudeul Tryfon cere de la Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful dovada
c[ Cel r[stignit, @nviat ]i @n[l\at la ceruri este „Hristosul lui Dumnezeu”. I se
r[spunde c[ va primi dovezile cerute, la locul cuvenit. Acum arat[ c[ imaginea
lui Hristos a fost pre@nchipuit[ prin taina mielului pascal. Cu s`ngele mielului
se ungeau casele, iar dup[ cuv`ntul credin\ei lui Hristos sunt un]i cei care cred
@n Hristos. Porunca de a se consuma tot mielul „era un simbol al p[timirii
crucii, prin care Hristos avea s[ p[timeasc[”. Poruncind s[ se aduc[ doi \api ca
jertf[ de isp[]ire ]i de ofrand[, se vesteau cele dou[ veniri ale lui Hristos. „C[ci El
a fost ofrand[ pentru to\i p[c[to]ii, care vor voi s[ se poc[iasc[”2.
Ofranda de floare de f[in[, pe care o aduceau cei ce se cur[\eau de
lepr[, pre@nchipuia p`inea euharistic[, „pe care Iisus Hristos, Domnul nostru,
ne-a dat-o ca s[ o aducem, @n amintirea p[timirii pe care a r[bdat-o El pentru
oameni”. C[ci prin aceast[ jertf[ a Sa, sufletele oamenilor au fost cur[\ite de toat[
r[utatea. Astfel, cre]tinii pot mul\umi lui Dumnezeu, Creatorul tuturor, dar ]i
pentru c[ El ne-a eliberat de r[utate, devenind p[timitor, „dup[ voia Lui”3.
Frumoase cuvinte sunt spuse de c[tre Sf`ntul P[rinte despre Sf`nta
Euharistie, jertfa oferit[ de noi, neamurile, „p`inea euharistic[” ]i paharul. }i
porunca t[ierii @mprejur a pruncilor de parte b[rb[teasc[, la opt zile,
reprezint[ „o pre@nchipuire a adev[ratei circumciziuni, cu care ne-am circumcis
de r[t[cire ]i r[utate, prin Cel ce a @nviat din mor\i”. Iar @n ce prive]te \inerea
Duminicii, aceast[ zi este „una a s`mbetelor”, cea dint`i dintre toate zilele, a opta
]i @nt`ia. Cele dou[sprezece clopo\ele prinse de mantia arhiereului de la templu
semnific[ pe cei doisprezece Sfin\i Apostoli, prin care „tot p[m`ntul s-a umplut
de slava ]i harul lui Dumnezeu ]i ale Hristosului S[u”. Despre lucrarea
apostolic[, psalmistul vestea cu mult @nainte, zic`nd: „#n tot p[m`ntul a ie]it
vestirea lor ]i p`n[ la marginile lumii, cuvintele lor” (Psalmi XVIII, 4)4.
Rezum`nd, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful afirm[ ]i @nt[re]te c[ toate acestea
]i multe alte spuse ale Vechiului Testament sunt „pre@nchipuiri, simboluri ]i
vestiri despre cele ce aveau s[ se @nt`mple lui Hristos”5.
Prin Avraam a fost dat[ t[ierea @mprejur. Prin Moise s-au dat
r`nduielile referitoare la sabat, jertfe, ofrande ]i s[rb[tori, toate datorit[ @nv`rto]
[rii inimii lui Israel. Ele aveau s[ @nceteze odat[ cu Na]terea cea din Fecioara a
Fiului lui Dumnezeu, „dup[ voia Tat[lui”. S-au @mplinit ]i profe\iile de mai
@nainte. Cre]tinii nu mai primesc t[ierea @mprejur trupeasc[, ci pe cea
duhovniceasc[, prin botez ]i, prin mila de la Dumnezeu. Isaia a vorbit mai

1
Pg. 134-135
2
Pg. 135-136
3
Pg. 136
4
Pg. 137
5
Pg. 138
 14

@nainte despre neamul lui Hristos, care a r[mas „nespus oamenilor” (Isaia LIII,
8). Prin roua Lui ne-am vindecat noi, p[c[to]ii. Despre fecioria Mariei, spune a]a
l[murit Isaia: „Iat[, Fecioara va lua @n p`ntece…”. Din neamul lui Avraam nu s-
a n[scut nimeni dintr-o fecioar[, dec`t numai Hristos. Isaia nu a folosit cuv`ntul
„t`n[r[”, ci pe cel de „Fecioar[”. Toate acestea ne @ndeamn[ s[-L m[rturisim
astfel pe Hristos1.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful se str[duie]te s[ @l conving[ pe
Tryfon cu argumentele lui, dar cere aceluia s[ nu mai fie cu inima @mpietrit[.
Iudeii se @n]eal[ c`nd cred c[, fiind din s[m`n\a lui Avraam, vor mo]teni „@ntru
totul bunurile care s-au vestit c[ se vor da de la Dumnezeu, prin Hristos”. C[ci
cele f[g[duite vor fi primite numai de oamenii care se vor asem[na cu totul, @n
cuget, cu credin\a lui Avraam, cu evlavia ]i cu s[v`r]irea drept[\ii. Numai
alung`nd din sufletele lor n[dejdea de]art[, iudeii vor afla calea iert[rii p[catelor ]
i vor dob`ndi adev[rata n[dejde a mo]tenirii bunurilor vestite. De aceea, @i
@ndeamn[ s[ cunoasc[ pe Hristos ]i s[ primeasc[ baia Botezului, „pentru iertarea
p[catelor”2.
O alt[ @ntrebare a lui Tryfon este aceea dac[ oamenii care au tr[it dup[
Legea lui Moise, vor fi, la @nviere, r[spl[ti\i ca drep\ii Vechiului Testament, ca
Iacov, de pild[, ori ca Noe. Sf`ntul P[rinte @i r[spunde c[ ]i cei care au tr[it dup[
Lege se vor m`ntui. C[ci aceast[ Lege @nva\[ pe oameni s[ s[v`r]easc[ cele ce
sunt de la natur[ bune, cuvioase ]i drepte. „Cei ce au s[v`r]it bunurile cele
ve]nice…, sunt binepl[cu\i lui Dumnezeu ]i ei vor fi m`ntui\i prin acest
Hristos”3. Ei vor @nvia @mpreun[ cu Noe, sau Iacov, dar ]i cu cei care au
recunoscut pe Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, „Care a fost mai @nainte de
ludeaf[r ]i mai @nainte de lun[ ]i Care a binevoit, @ntrup`ndu-se, s[ se nasc[ din
aceast[ Fecioar[ din neamul lui David”. Prin Hristos, moartea a fost dispre\uit[,
iar la a doua venire a Domnului, moartea va @nceta cu des[v`r]ire, „pentru cei
ce au crezut @n El ]i au tr[it @ntr-un chip binepl[cut Lui”. Cei p[c[to]i, spune
Sf`ntul P[rinte, „vor fi trimi]i ca s[ fie pedepsi\i la judecata ]i la condamnarea
focului celui ne@ncetat”4.
Iudeul Tryfon @ntreab[ apoi pe Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful
dac[ iudeii pot s[ \in[ ]i Legea, dar s[ cread[ deopotriv[ @n Iisus Hristos Cel
r[stignit, ca @n Unul ce este „Hristosul lui Dumnezeu”, m`ntuindu-se. Sf`ntul
P[rinte r[spunde @ns[ nuan\at, studiind dac[ mai este posibil[ \inerea @n
prezent a Legii @n toate detaliile. R[spunde ]i Tryfon c[, de pild[, mielul pascal
nu mai poate fi jertfit, ca de altfel nici \apii. Concluzia acestei imposibilit[\i este
evident[. Totu]i, r[m`n sabatul, t[ierea @mprejur ]i alte obliga\ii. #ns[,
@nainta]ii lui Moise, observ[ Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, s-au m`ntuit ]i
f[r[ s[ le respecte pe toate. C[ci poruncile au fost date pentru @nv`rto]area inimii
1
Pg. 138-139
2
Pg. 139-140
3
Pg. 140
4
Pg. 141
 15

lor, pentru a-L avea pe Dumnezeu @naintea ochilor ]i pentru a nu se dep[rta de

credin\a @n El1.Spre deosebire de iudei, cre]tinii sufer[ pedepsele ]i se
bucur[ c`nd sunt uci]i, convin]i c[ Dumnezeu ne va @nvia prin Hristos.
Iudeul care \ine ]i prescrip\iile Legii, dar care crede @n Hristos, se va
m`ntui, spune Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, dac[ nu va vrea s[ conving[ ]i
pe al\ii s[ fac[ precum el, @nv[\`ndu-i c[ nu se vor m`ntui, dac[ nu vor p[zi
Legea. #n concluzie, cei care sunt cre]tini, dar care „voiesc s[ mai p[zeasc[ ]i tot
ce mai pot acum din cele ale lui Moise”, nec[ut`nd s[ @i conving[ ]i pe al\ii s[ se
taie @mprejur ca ei, ace]tia trebuie s[ fie primi\i „cu bra\ele deschise”, r[m`n`nd
@n comuniune cu ei, „ca unii care suntem fra\i”2. C`t despre iudeii care spun
c[ cred @n Hristos, dar silesc pe cei dintre neamuri, care sunt cre]tini, s[
\in[ Legea, ace]tia nu trebuie s[ fie accepta\i. #n fine, exist[ ]i cei care, cre]tini
fiind, ajung s[ t[g[duiasc[ pe Hristos ]i s[ tr[iasc[ dup[ Lege. Dac[ ei nu se vor
poc[i @nainte de moarte, „nu se pot nicidecum m`ntui”, cum nu se vor m`ntui
iudeii ce nu cred @n Hristos. „Cu at`t mai mult nu se vor m`ntui cei care, @n
sinagogi au anatematizat ]i anatematizeaz[ pe cei ce cred @n Acest Hristos” 3. #n
toate, @nva\[ Sf`ntul P[rinte, s[ \inem cont de iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, Care socote]te drept ]i, f[r[ de p[cat pe cel care se poc[ie]te.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful vorbe]te @n continuare despre
existen\a lui Hristos mai @nainte de veacuri. Tryfon nu @n\elege c[ Hristos „a
existat mai @nainte, fiind Dumnezeu mai @nainte de veacuri”, dar @n acela]i
timp „S-a n[scut ]i a @ng[duit a fi om”. Pentru iudei acesta este un paradox.
Erau iudei care m[rturiseau despre Hristos c[ a fost om dintre oameni4.
Hristos a fost ca un om dintre oameni. Vor fi dou[ veniri ale Lui. Mai
@nt`i El a fost p[timitor, dar apoi „va veni sl[vit ]i judec[tor al tuturor”. Ilie va fi
@naintemerg[tor la a doua Sa venire, @n ziua cea @nfrico][toare a Parusiei.
Frumoase cuvinte se spun ]i despre Sf`ntul Ioan Botez[torul. „Duhul profetic al
lui Dumnezeu”, cum este numit Sf`ntul Duh, a fost ]i @n Ilie ]i @n Ioan5.
Au fost profe\ii ]i despre venirea lui Ioan. Astfel, Isaia spune: „Glasul
celui ce strig[ @n pustie: G[ti\i calea Domnului, drepte face\i c[r[rile
Dumnezeului nostru” (Isaia XL). Tryfon refuz[ s[ accepte c[ acestea s-au spus
despre Ioan. Dar Sf`ntul P[rinte reaminte]te c[ de la Sf`ntul Ioan Botez[torul nu
a mai fost nici un profet al poporului ales. C`nd Hristos a venit la el, la Iordan, l-
a oprit s[ mai profe\easc[. }i a zis: „Legea ]i profe\ii au fost p`n[ la Ioan
Botez[torul” (Matei XI, 12).
Se aduce ]i profe\ia f[cut[ patriarhului Iacov despre faptul c[ vor fi
dou[ veniri ale lui Hristos, din care cea dint`i va fi @ntru p[timire, iar
dup[ aceasta nu va mai fi nici un profet ]i nici un @mp[rat din poporul ales.

1
Pg. 142
2
Pg. 143
3
Pg. 144
4
Pg. 144-145
5
Pg. 145-147
 16

Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful spune c[ „Duhul Sf`nt… din cauza aceasta a
vorbit cuvintele acestea @n parabol[ ]i @n chip acoperit”: „Nu va lipsi Domn
din Iuda ]i nici conduc[tor din coapsele lui, p`n[ vor veni cele ce-i sunt hot[r`te
lui. }i El va fi a]teptarea neamurilor ]i va lega de vi\[ asinul S[u…” (Facere
XLIX, 8-12). A]adar, se ]tie c[ profe\iile au @ncetat cu Sf`ntul Ioan Botez[torul,
iar din vremea M`ntuitorului, iudeii au @ncetat s[ mai aib[ regele lor, fiind
condu]i mai @nt`i de @mp[ratul roman. Iar cuvintele: „El va fi a]teptarea
neamurilor” arat[ simbolic cele dou[ veniri ale Lui ]i faptul c[ neamurile vor
crede @n El1. Cuvintele: „va lega de vi\[ asinul Lui” se refer[ la Intrarea
Domnului @n Ierusalim, c`nd a poruncit ucenicilor s[ #i aduc[ o asin[ cu un
m`nz (Matei XXI, 2) ]i pe care a intrat c[lare @n Ierusalim. Cu toate c[ ]tiu
c[ astfel s-a @mplinit profe\ia, iudeii r[m`n cu inima @nv`rto]at[. M`nzul
ne@n]euat al asinei era simbol al celor dintre neamuri, iar asina @n]euat[ era
simbol al poporului evreu. Profetul Zaharia a vorbit despre @mpr[]tierea
ucenicilor lui Hristos, la arestarea Sa de iudei. Dup[ r[stignire, ucenicii s-au
@mpr[]tiat, p`n[ la #nvierea Domnului. Apoi ei au @nceput s[ propov[duiasc[,
iar noi cre]tinii „suntem siguri @n credin\a ]i @n @nv[\[tura Lui2.
„Duhul cel profetic”, Duhul Sf`nt, spune Sf`ntul P[rinte, a m[rturisit
c[ nu exist[ ]i un alt Dumnezeu, „afar[ de Creatorul tuturor”. Dumnezeul nostru
este „Dumnezeul dumnezeilor ]i Domnul domnilor”, „cel mare ]i puternic ]i de
temut” (Deuteronom X, 17). Cei care se @nchin[ la idoli sunt condamna\i3.
Se vorbe]te @n continuare despre teofania de la stejarul Mamvri.
T`lcuitorii evrei considerau c[ cele trei persoane care se arat[ lui Avraam sunt
@ngerii Mihail, Gavriil ]i Rafael. Nu la fel crede Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful, care vede @ntre cele trei persoane pe Logosul Tat[lui. Unul este
Creatorul tuturor ]i Tat[l, „Care r[m`ne de-a pururi @n cer ]i Care nu s-a ar[tat ]i
nu a vorbit prin El singur nim[nui”. Ceea ce nu acceptau iudeii era faptul
c[ exist[ ]i un alt Dumnezeu sau Domn ]i exist[ Duhul Sf`nt, @n afar[ de
Creatorul tuturor4.
Cel care era sub stejar, a spus lui Avraam c[ se va @ntoarce ]i el ]tia
mai @nainte c[ era necesar ca s[ @l sf[tuiasc[ pe Avraam. El era Dumnezeu.
Mai apoi, s-a ar[tat ]i celorlal\i patriarhi ]i profe\i. Chiar dac[ Sf`ntul Iustin
Martirul ]i Filosoful este departe de @n\elegerea dogmei Sfintei Treimi ca
ast[zi, totu]i el deosebe]te numeric cele trei Persoane Treimice. Str[dania sa este
de a dovedi scripturistic lui Tryfon c[ Cel care s-a ar[tat lui Avraam, Isaac ]i
Iacov este Altul dec`t Creatorul tuturor, este „un altul cu num[rul, iar nu cu
voin\a personal[”5.

1
Pg. 149-150
2
Pg. 150-151
3
Pg. 152
4
Pg. 152-153
5
Pg. 154
 17

Alte argumente scripturistice arat[ c[ trebuie s[ m[rturisim c[ se

d[ numirea de Domn, de Duhul Sf`nt altuia, @n afar[ de Cel care este Creatorul
tuturor. De pild[, profetul David spunea: „Zice Domnul, Domnului meu: Stai de-
a dreapta Mea, p`n[ ce voi pune…” (Psalmi CIX, 1). Tryfon accept[ ideea
c[ „Duhul Sf`nt mai nume]te Dumnezeu ]i Domn pe altul, @n afar[ de P[rintele
tuturor ]i de Hristosul Lui”1.
Un alt subiect disputat este cel referitor la ceea ce au m`ncat @ngerii,
din cele puse @nainte de Avraam. Scriptura spune despre evreii din pustiu c[ „ei
au m`ncat p`inea @ngerilor”. Nu @n\elegem c[ @ngerii au m`ncat, dar nu
mestec`nd cu din\ii, ci cu m[selele2.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful m[rturise]te c[ a primit de la
Dumnezeu harul de a @n\elege Scripturile, de care har se roag[ s[ se
@mp[rt[]easc[ to\i oamenii, „@n chip gratuit ]i din abunden\[”.
Se reaminte]te episodul biblic. @n care Iacov a v[zut pe Dumnezeu,
primind numele Israel: „Numele t[u nu se va mai chema Iacov, ci Israel ve fi
numele t[u, fiindc[ te-ai luptat cu Dumnezeu…. }i l-a binecuv`ntat pe el acolo”
(Facere XXXII, 30).
Dumnezeu s-a ar[tat lui Iacov pe c`nd fugea de fratele lui Esau, „]i ca
@nger, ]i ca Dumnezeu, ]i ca Domn, El care s-a ar[tat @n form[ de b[rbat lui
Avraam ]i care @n form[ de om s-a ar[tat, lupt`nd cu Iacov”3.
O alt[ teofanie amintit[ de c[tre Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful este
cea prin care Dumnezeu a vorbit lui Moise @n flac[ra de foc dintr-un tufi], a]a
cum spune cartea Ie]irii. Tryfon @n\elege aici o anghelofanie, spun`nd c[ @n
para focului s-a ar[tat un @nger, iar lui Moise i-a vorbit ]i Dumnezeu deodat[ cu
@ngerul. Aceasta nu schimb[ mult lucrurile, c[ci „chiar dac[ zice\i c[ au fost
doi, @nger ]i Dumnezeu, ori]icine, av`nd pu\in[ minte, nu va @ndr[zni
s[ spun[ c[ F[c[torul tuturor ]i Tat[l, p[r[sind toate cele mai presus de cer, S-a
ar[tat @ntr-un mic col\i]or de p[m`nt”4.
Sf`ntul P[rinte vorbe]te ]i despre existen\a unui principiu n[scut din
Dumnezeu, „care se mai nume]te de c[tre Duhul Sf`nt ]i slav[ a Domnului,
alteori Fiu, alteori #n\elepciune, alteori @nger, alteori Dumnezeu, alteori
Domn ]i Cuv`nt”. Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful subliniaz[ c[ „El @]i are
numirea dup[ felul cum sluje]te voin\ei p[m`nte]ti”. Este „n[scut din Tat[l, prin
voin\[”5.
Despre felul na]terii se vorbe]te prin exemplu. De pild[, c`nd rostim un
cuv`nt, nu se @mpu\ineaz[ @n vreun fel cuv`ntul din noi, vorbind. Iar c`nd un
foc ia na]tere dintr-un alt foc, nu se mic]oreaz[ cel dint`i, ci r[m`ne la fel.

1
Pg. 155
2
Pg. 158
3
Pg. 160
4
Pg. 161
5
Pg. 163
 18

„Dumnezeu #nsu]i, Care s-a n[scut din P[rintele tuturor, este ]i Cuv`ntul ]i
#n\elepciunea ]i Puterea ]i Slava Celui ce L-a n[scut”1.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful subliniaz[ c[ Acela]i Dumnezeu
Care s-a adresat primilor oameni la facere, mai apoi a vorbit lui Moise. #n
referatul biblic se spune: „S[ facem pe om…” (Facere I, 26), ar[t`nd c[ s-a
adresat cuiva, care este altul din punct de vedere numeric ]i @n plus este o fiin\
[ ra\ional[. Iudeii @ncercau s[ acrediteze ideea c[ Dumnezeu a vorbit atunci cu
@ngerii. Unele secte iudaice spuneau c[ omul este creat de @ngeri2.
#n continuare, Tryfon cere Sf`ntului P[rinte s[ @i dovedeasc[ faptul
c[ M`ntuitorul s-a n[scut ca om din Fecioara, „dup[ voin\a Tat[lui Lui ]i c[ s-a
r[stignit ]i c[ a murit”, @nviind ]i @n[l\`ndu-se la cer. Toate profe\iile mesianice
de fapt dovedesc faptul acesta3. Argumentul principal invocat este ales mai
@nt`i din Psalmul XLIV. Din toate @n\elegem c[ lui Hristos I se cuvine
@nchinare ca Dumnezeu. El se adreseaz[ Bisericii Sale „ca unei fiice”.
Sf`ntul P[rinte atrage aten\ia lui Tryfon c[ nu este capabil
s[ @n\eleag[ cele spuse de el, dar totdeauna este gata ca s[ spun[ ceva care
s[ atrag[ pe cre[tini. Totu]i nu @i r[spunde @n acela]i fel.
Tryfon folose]te @n mod trunchiat un citat din profetul Isaia, @n care
se spune: „Eu sunt Domnul Dumnezeu; acesta este numele Meu; Eu nu voi da
altuia slava Mea ]i nici virtu\ile Mele” (Isaia XLII, 8). Sf`ntul P[rinte atrage
aten\ia c[ el a luat cuvintele acelea, neamintind nici de cele dinainte, nici de cele
care vin dup[ acelea. #n realitate, s[ nu uit[m c[ „nici o Scriptur[ nu este
contrar[ cu alta”4. Dumnezeu d[ slava Lui numai lui Hristos. Pentru a ar[ta
aceasta, red[ citatul de la Isaia @n @ntregime.

1
Pg. 163
2
Pg. 164
3
Pg. 165
4
Pg. 168