Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT

CONF.UNIV.DR. LAVINIA ELENA STUPARU

DREPT COMERCIAL
Note de curs

2021
CAPITOLUL IV
OBLIGAȚIILE PROFESIONALE ALE PROFESIONIŞTILOR COMERCIANŢI

Bibliografie:
1. Stuparu, L.E., Drept comercial. Profesioniștii comercianți, Ed. Universul Juridic,
București, 2020;
2. Cărpenaru, S. D., Tratat de drept comercial român, Ed. a VI-a, actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2020, pp. 66-89;
3. Tuleașcă, L., Drept comercial. Comercianții, Ed. Universul Juridic, București,
2018, pp. 100-164;
4. Piperea, Gh., Drept comercial român. Teoria generală, întreprinderea și
insolvența, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2020, pp. 1-50;
5. Gheorghe, C., Drept comercial român, Ed. .H.Beck, Bucureşti, 2013, p. 70-79.

I. OBLIGAŢIA DE ÎNREGISTRARE ȘI PUBLICITATE PRIN REGISTRUL


COMERŢULUI
1. Cadrul legal
Codul civil (art. 18) menționează, ca noutate, registrul comerțului în categoria
modalităților generale de publicitate. Legislația specială este cea care conturează însă regimul
juridic al registrului comerțului, respectiv Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului și alte
actele nomative (de ex: Ordinul M.J. nr. 2.594/C/2008, pentru aprobarea Normelor metodologice
privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a
informaţiilor).
2. Noțiunea și funcțiile registrului comerțului
Registrul comerţului este un sistem complex de evidenţă şi publicitate al majorității
profesioniștilor comercianţi, precum şi a unor acte, fapte sau drepturi ale acestora stabilite
normativ.
Evidența și publicitatea prin registrul comerțului se realizează în condițiile și conform
procedurii prevăzută de legislația specifică, având ca scop ocrotirea intereselor generale ale
societăţii, ale comercianţilor ori ale terţilor.
Pentru comercianții supuși înregistrării în registrul comerțului, înregistrările în registrul
comerțului constituie o obligație profesională. Potrivit Legii nr. 26/1990, înainte de începerea
activităţii economice, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul
exercitării activităţii lor sau la încetarea acesteia, au obligaţia de a solicita înscrierea în acelaşi
registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.
2. Structura organizatorică a registrului comerțului
Registrul comerțului este ținut de Oficiul Registrului Comerțului (ORC) după structura
consacrată la nivel normativ.
Oficiul Registrului Comerţului este organizat la nivel central prin Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului.
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului are în subordine, la nivel teritorial, în cadrul
fiecărui judeţ şi în Municipiul Bucureşti, oficii ale registrului comerţului.
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ține registrul central al comerțului, iar Oficiile
registrului comerţului teritoriale ţin registrele teritoriale ale comerţului.
Registrul central al comerţului şi registrele teritoriale ale comerţului sunt alcătuite din
următoarele registre: a) registrul pentru persoanele juridice societăţi reglementate de Legea nr.
31/1990, companii naționale și societăţi naţionale, regii autonome, grupuri de interes economic,
organizaţii cooperatiste, societăţi europene, grupuri europene de interes economic, alte persoane
juridice expres prevăzute de lege, cu sediul principal/sedii secundare în România; b) registrul
pentru înregistrarea persoanelor juridice societăţi cooperative şi societăţi cooperative europene
cu sediul principal/sedii secundare în România; c) registrul pentru înregistrarea persoanelor
fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, cu sediul profesional
sau sedii secundare în România.
3. Caracterul public al registrului comerțului
Legea nr. 26/1990 (art. 4) instituie caracterul public al registrului comerțului. Orice
persoană interesată poate avea acces la înregistrările operate în registrul comerțului, pe bază de
cerere sau prin corespondență, ORC fiind obligat să elibereze, pe cheltuiala solicitantului,
documentele solicitate.
4. Persoanele supuse înregistrării în registrul comerțului sau, după caz, exceptate
Titularii obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului sunt atât persoanele fizice și
persoanele juridice care se înființează în formele juridice nominalizate de Legea nr. 26/1990, cât
şi alte persoane fizice sau persoane juridice pentru care legi speciale instituie expres această
obligaţie.
Categoriile de persoane exceptate de Legea nr. 26/1990 de la obligaţia de înregistrare în
registrul comerţului sunt „meseriaşii şi ţăranii care desfac produsele din gospodăria proprie”.
Situația categoriilor de persoane care exercită diverse profesii liberale este nuanțată.
5. Operaţiunile supuse înregistrării în registrul comerţului
5.1. Identificarea categoriilor de operațiuni
Legislația specifică registrului comerțului nominalizează operaţiunile supuse înregistrării
și le detaliază regimul juridic.
Comercianții se adresează Oficiului registrului comerțului pentru operațiuni precum:
înregistrarea sau, după caz, înmatricularea și autorizarea funcționării; înscrierea de mențiuni sau
radieri; depunerea și/sau menționarea actelor în scopul asigurării opozabilităţii şi efectuării
formalităţilor de publicitate; refacerea dosarului/a înscrisurilor şi hotărârilor dispărute ori distruse
din dosarul personal; îndreptarea de erori materiale; eliberarea de acte și furnizarea de
informații..
5.2. Înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului și
autorizarea funcționării
Înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea
funcționării trebuie solicitate înainte de începerea activității economice.
Această operațiune implică completarea corespunzătoare a unei cereri de înregistrare,
însoțită de toate înscrisurile doveditoare impuse de lege. Solicitarea înmatriculării sau, după caz,
înregistrării în registrul comerțului poate fi făcută de comerciant direct, prin corespondenţă sau
prin mijloace electronice și trebuie adresată Oficiului registrului comerțului de pe lângă
tribunalul în a cărui rază teritorială îşi stabilește sediul social sau, după caz, sediul profesional.
Dacă legea nu prevede altfel, cererea trebuie formulată în termen de 15 zile de la data încheierii
actului constitutiv, respectiv de la data actului de înființare.
Înmatricularea sau, după caz, înregistrarea comercianţilor în registrul comerțului este
realizată în baza rezoluţiei directorului Oficiului registrului comerțului sau a persoanei ori
persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului
Comerțului. Rezoluția pronunțată este executorie de drept. Un extras al rezoluției, cu conținutul
stabilit de lege, sau, după caz, rezoluția integrală, se comunică, din oficiu, spre publicare în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Odată efectuată înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului,
solicitantul primește certificatul de înregistrare, în termenul și cu conținutul prevăzut de lege.
Simultan cu formalitățile de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare în registrul
comerțului este derulată și procedura pentru autorizarea funcționării prevăzută de Legea nr.
359/2004. În baza unei declarații-tip pe propria răspundere, depusă odată cu cererea de
înregistrare, solicitantul și asumă responsabilitatea privind legalitatea activității desfășurate.
Solicitantul va primi un certificat constatator privind înregistrarea declarației-tip în registrul
comerțului din care rezultă că acesta îndeplinește condițiile legale.
Obținerea certificatului de înregistrare și a certificatului constatator antrenează pentru
comercianții înmatriculați sau, după caz, înregistrați în registrul comerțului anumite efecte
juridice precum: luarea în evidența Oficiului registrului comerțului, opozabilitatea actelor
înregistrate față de terți, dreptul de a exercita activitatea economică și, după caz, dobândirea de
personalitate juridică.
Înființarea de sedii secundare trebuie înregistrată de comerciant conform legii.
5.2. Înscrierea de menţiuni în registrul comerțului
Pe parcursul exercitării activităţii lor economice, comercianții înregistrați în registrul
comerțului au obligaţia de a solicita înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi
faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.
Înscrierea de mențiuni se poate realiza la cererea comerciantului sau a persoanelor
interesate (însoțită de documentele specifice) ori din oficiu (pe baza unor hotărâri judecătorești
sau al altor documente stabilite de lege).
Spre exemplu, se înscriu în registrul comerțului mențiuni referitoare la: modificarea
datelor comercianților persoane fizice; modificarea datelor din actele constitutive și a activității
comercianților persoane juridice; procedura insolvenței; anumite hotărâri judecătoreşti (de ex.
cele privind punerea sub interdicţie/ridicarea interdicției comerciantului; divorţul comerciantului;
condamnarea comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite
activitatea etc); orice modificare privitoare la actele, fapte și mențiunile înregistrate.
Înscrierea de mențiuni în registrul comerțului se face, după caz, în baza rezoluției
motivate a directorului Oficiului registrului comerțului sau a persoanei competente desemnată
potrivit legii ori a unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanță.
Înscrierea de mențiuni are ca efect opozabilitatea față de terți a actelor înregistrate în
registrul comerțului, cu excepția cazurilor în care legea prevede condiția cumulativă a publicării
în condițiile legii.
Solicitantului i se va elibera un certificat de înscriere de mențiuni.
5.3. Radierea din registrul comerțului
În cursul exercitării activității economice și la încetarea acesteia, comercianții înregistrați
în registrul comerțului au obligaţia de a solicita înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor
privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.
Radierea poate consta în radierea înmatriculării sau, după caz, înregistrării comerciantului
sau în radierea unor menţiuni
Cererea de radiere a înmatriculărilor sau a mențiunilor va fi însoțită de acte care
motivează radierea.
Solicitarea de radiere poate aparține persoanelor interesate sau poate fi dispusă din
oficiu, în cazurile şi condiţiile impuse de lege.
Radierea este dispusă, după caz, prin rezoluția directorului ORC sau uneia dintre
persoanele desemnate potrivit legii ori prin hotărâre judecătorească.
6. Controlul legalității operațiunilor efectuate în registrul comerțului
Modalitățile în care se realizează controlul de legalitate sunt: a) controlul exercitat de
directorul Oficiul Registrului Comerțului sau a uneia dintre persoanele desemnate prin decizia
directorului general al Oficiului Național al Registrului Comerțului, conform competenţelor
proprii sau delegate; b) controlul exercitat de instanţele de judecată în condițiile legii
(judecătorie, tribunal sau, după caz, Curte de Apel).
7. Regimul sancționator
Legea nr. 26/1990 prevede aplicarea de sancțiuni, în cazurile și condițiile stabilite
normativ, precum: amenda judiciară; amenda contravenţională. Dacă faptele constituie
infracțiuni, se vor aplica sancțiunile prevăzute de legea penală

II. OBLIGAŢIA DE ORGANIZARE ŞI CONDUCERE A CONTABILITĂŢII


ACTIVITĂȚII ECONOMICE
1. Cadrul legal
Reglementarea obligației de organizare și conducere a contabilității activității economice
este asigurată de o diversitate de acte normative cu aplicabilitate generală sau, după caz, specială.
Legea contabilităţii nr. 82/1991, ca principala sursă normativă, este cea care instituie
această obligația profesională și stabilește coordonatele generale ale regimului său juridic.
2. Titularii obligației profesionale
Inventarierea categoriilor de persoane fizice, persoane juridice și entități fără
personalitate juridică nominalizate de legiuitor ca titulari ai acestei obligații relevă faptul că
profesioniștii comercianți au cea mai însemnată pondere.
3. Relevanța activității de contabilitate și principiile generale de organizare și
conducere a contabilității
În considerarea Legii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în
măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor care au obligația legală de
organizare și conducere a contabilității.
Principiile de organizare şi ţinere a contabilităţii sunt regulile pe baza cărora este
organizată şi ţinută contabilitatea. Aceste principii sunt: principiul ţinerii contabilităţii în limba
română şi în moneda naţională; principiul ţinerii contabilităţii fie în partidă dublă, fie în partidă
simplă; principiul înregistrării cronologice şi sistematice a datelor în contabilitate; principiul
înregistrării în contabilitate a bunurilor mobile şi imobile la valoarea de achiziţie, de producţie
sau la preţul pieţei, iar a creanţelor şi datoriilor la valoarea nominală; principiul inventarierii
generale a patrimoniului.
4. Regimul registrelor de contabilitate
Comercianții persoane juridice sunt obligați să întocmească: Registrul-jurnal, Registrul-
inventar și Cartea mare.
Comercianților persoane fizice autorizați ca PFA, întreprinderi individuale și întreprinderi
familiale întocmesc Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi Registrul-inventar.
5. Situaţiile financiare anuale
Obligația de a întocmi situații financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile
aplicabile, revine și profesioniștilor comercianți persoane juridice care își conduc contabilitatea
în partidă dublă.
Pentru această categorie, situațiile financiare anuale întocmite potrivit legii sunt
documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare, iar obiectivul lor este să
ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în
condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată.
Situațiile financiare trebuie întocmite anual, la finalul exercițiului financiar, precum și în
situaţia fuziunii, divizării sau lichidării activităţii comercianților persoane juridice.
Situaţiile financiare anuale se depun la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice și se supun ulterior formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.
6. Regimul sancționator
Profesioniștii comercianți care nu execută în condițiile legii obligația de organizare și
conducere a contabilității activității economice pot fi sancționați contravențional sau penal.

III. OBLIGAŢIA DE EXERCITARE A ACTIVITĂȚII ECONOMICE ÎN


LIMITELE CONCURENŢEI LOIALE
1. Cadrul legal
Profesionistul comerciant se încadrează în accepțiunea de subiect de drept atribuită
„întreprinderii”, deopotrivă de legiuitorul național și european în domeniul concurenței.
Obligaţia de exercitare a activității economice în limitele concurenţei loiale nu este
rezervată exclusiv comercianților, aceștia fiind doar o specie a titularului de tipul
„întreprinderii”.
Regimul juridic al obligației de exercitare a activității economice în limitele concurenței
loiale este asigurat prin dispozițiile unor acte normative naționale și europene.
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale stabilește, în contextul
dispozițiilor alocate concurenței loiale și concurenței neloiale, obligațiile de comportament pe
piața ce incumbă întreprinderilor.
Legea concurenţei nr. 21/1996 are drept scop protecția, menținerea și stimularea
concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor
consumatorilor.
2. Limitele desfășurării activității economice impuse de Legea concurenței nr.
21/1996
Legea concurenței nr. 21/1996 interzice și sancționează actele și faptele care restrâng,
împiedică sau denaturează concurența, persoanele sau entitățile care le săvârșesc putând fi
subiecte de drept public sau de drept privat.
Legiuitorul a avut în vedere, în principal, întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi -
persoane fizice sau juridice- de cetățenie, respectiv de naționalitate română sau străină
În cazul întreprinderilor, interdicțiile instituite de Legea nr. 21/1997 îmbracă forma
practicilor anticoncurențiale și abuzului de poziție dominantă. La rândul lor, concentrările
economice sunt interzise atunci când devin obstacole semnificative ale concurenței efective.
Potrivit Legii concurenței nr. 21/1996 (art. 5) sunt practici anticoncurențiale și sunt
interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici
concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea
concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia.
În considerarea dispozițiilor art. 6 din Legea concurenței nr. 21/1996, profesioniștilor
comercianți le este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute pe piața
românească sau pe o parte substanțială a acesteia.
În derularea activității lor economice profesioniștii comercianți pot fi implicați în
concentrări economice. Regimul juridic al unor astfel de concentrări economice este statuat de
prevederile Legii nr. 21/996 (art. 9-13). Concentrarea economică este precedată și condiționată
de existența unui control, iar realizarea sa este posibilă numai în cazul în care intervine o
modificare de durată a respectivului control.
Nerespectarea de către profesioniștii comercianți a interdicțiilor și limitelor instituite de
Legea concurenței nr. 21/1996 antrenează în condițiile legii răspunderea lor civilă,
contravențională sau penală.
3. Limitele desfășurării activității economice impuse de Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenței neloiale
În vederea asigurării concurenței loiale, legiuitorul a identificat, interzis și sancționat
următoarele practici anticoncurențiale:
a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin
comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de
informații care nu corespund realității despre activitatea unui concurent sau despre produsele
acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant
al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care
respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecției acestora și a căror
dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
c) orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al
bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.
Nerespectarea interdicției privind practicile de concurență neloială impusă de Legea nr.
11/1991 antrenează în sarcina profesioniștilor comercianți o răspundere civilă, contravențională
sau penală, după caz.
4. Rolul Consiliului Concurenței
Consiliului Concurenței este autoritatea națională în domeniul concurenței, învestită în
acest scop în condițiile, modalitățile și limitele stabilite prin lege. Principala sa misiune este
remedierea disfuncționalităților din mediul concurențial și, implicit, protejarea consumatorilor.
Legea nr. 21/1996 este actul normativ care a stat la baza înființării Consiliului
Concurenței și care alocă numeroase dispoziții pentru conturarea regimului său juridic.
În aplicarea Legii nr. 11/1991, Consiliul Concurenței constată și, după caz, sancționează
practicile de concurență neloială, în limita competențelor normative și urmând procedura de
soluționare a sesizărilor stabilită prin regulamentul propriu.
În acțiunile în despăgubire guvernate de O.U.G. nr. 39/2017, Consiliul Concurenței poate
să acorde, la solicitarea instanței, asistență în vederea determinării cuantumului despăgubirilor.
IV. OBLIGAŢIA DE EXERCITARE A ACTIVITĂȚII ECONOMICE CU
RESPECTAREA DREPTURILOR ŞI INTERESELOR LEGITIME ALE
CONSUMATORILOR
1. Cadrul legal
Regimul juridic la acestei noi obligații profesionale a comercianților este conturat de
prevederi conținute în numeroase acte normative, dintre care exemplificăm: O.G. nr. 21/1992
privind protecția consumatorului, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, O.U.G. nr.
34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, O.G.
nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță
privind serviciile financiare.
2. Titularii obligației profesionale
Titularii obligației de a desfășura activitățile cu respectarea drepturilor și intereselor
legitime ale consumatorilor pot fi stabiliți numai prin raportare la consumatori, ca beneficiari
finali ai acestei obligații instituită normativ.
Raportat la definițiile consacrate de legislația privind protecția consumatorilor,
„comerciantul” fie este nominalizat expres ca titular al obligației profesionale analizate și, după
caz, înlocuit cu termenul „profesionist” [conform art. 6 alin. (3) din Legea nr. 71/2011], fie este
subînțeles acestui statut, conturându-se ca o categorie a profesionistului prin încorporarea sa în
accepțiunile diverselor sintagme atribuite partenerului de raport juridic al consumatorului.
3. Drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor
Consumatorii, în calitatea de parte în raporturile juridice cu comercianţii, beneficiază de
drepturi precum: dreptul la protecţia vieţii sănătăţii sau securităţii la achiziţionarea unui produs
sau prestarea unui serviciu; dreptul de a fi informaţi complet, corect şi precis, asupra
caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor; dreptul de a avea acces la pieţe care le
asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;dreptul de a fi despăgubiţi pentru
pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor; dreptul de a se
organiza în asociaţii ale consumatorilor, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor; dreptul
de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze abuzive, etc..
4. Obligaţiile comercianţilor față de consumatori
Comercianţii au obligaţia ca în raporturile juridice cu consumatorii să respecte drepturile
şi interesele legitime ale acestora.
În raport de operațiunile ce fac obiectul activității lor economice, comercianții pot fi
producători, distribuitori și/sau prestatori de servicii (după caz, de natură financiară, intelectuală
sau materială).
Dintre obligaţiile pe care comercianţii le au în raporturile juridice cu consumatorii
exemplificăm: obligaţia de a nu stipula clauze abuzive în contractele cu consumatorii, obligaţia
de a nu folosi practici comerciale incorecte, obligaţiile specifice, în considerarea celor trei calităţi
(de producător, distribuitor, prestator de servicii) în care poate acţiona un comerciant în
raporturile juridice cu consumatorii.
5. Structuri instituţionale şi asociative în materia protecţiei consumatorului
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este structura instituţională
centrală de specialitate, cu personalitatea juridică, în subordinea Guvernului care coordonează şi
realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor. Autoritatea are în
subordine comisariate regionale pentru protecţia consumatorilor.
La nivel central şi local se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia
consumatorilor.
Asociaţiile de consumatori sunt persoane juridice constituite prin asociere de persoane
fizice consumatori care au ca scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor
sau ale consumatorilor, în general. În structura organizatorică a asociațiilor de consumatori pot fi
organizate la nivel de birouri centrele de consultanță și informare ale consumatorilor.
Pentru protejarea cetățenilor români, în calitate de consumatori europeni în domeniul
achizițiilor transfrontaliere (din statele membre ale U.E.) de produse și servicii, a fost înființat
Centrul European al Consumatorilor România - ECC România, alăturându-se rețelei existente
deja la nivelul U.E., denumită Reţeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC-Net).
6. Regimul sancționator
Pentru încălcarea obligației de a desfășura activitatea economică cu respectarea
drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor, comercianții sunt pasibili, în condițiile
legii, de antrenarea răspunderii civile, contravenționale sau penale.
Potrivit legislației consumeriste sancțiunile se aplică, de regulă, de către Autoritatea
Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) sau de către unitățile din subordinea acesteia,
cu personalitate juridică, prin reprezentanții împuterniciți, ori de către instanțele de judecată
competente.

S-ar putea să vă placă și