DIDACTICA SPECIALITĂȚII

Partea care studiază problemele pe care le ridică proiectarea, organizarea şi metodologia

procesului de învăţământ se numeşte didactică. Mai exact, didactica se referă la modul de predare și de
însușire a cunoștiințelor, relațiilor științifice și reprezintă totalitatea reglementărilor care au rolul de a
asigura succesul predării unei materii specifice. Activitatea pedagogică este una didactică dacă:
 este un proces bilateral profesor – elev
 se bazează pe activitatea de cunoastere
 profesorul are rolul de lider coordonând activitatea didactică (alege tema în funcție de
capacitatea elevului, controlează activitățiilr și evaluează rezultatul final)
 acumularea cunostințelor științifice de către elev se desfășoară în mod activ și sistematic
 sub îndrumarea profesorului, elevul dobândește abilități și competențe practice (rezolvarea
problemelor de calcul, scrierea reacțiilor, interpretarea graficelor etc).
Aplicat disciplinei de chimie organică, didactica specialității este o știință de graniță dintre
chimie și pedagogie și are ca scop:
 coordonarea activității profesorilor de chimie pentru asigurarea unui proces de predare unitar pe
teritoriul întregii țări
 asigurarea realizării manualelor de specialitate și a planului de învățământ
 dezvoltarea unor metode eficiente în diferite etape ale procesului educațional, prin care elevul
poate întelege procesele chimice
 selectarea noțiunilor importante din punct de vedere educațional și psihologic pe care se poate
baza procesul de învățământ al chimiei organice
În cadrul didacticii, metodica predării reprezintă teoria predării– învăţării unei anumite
discipline de învăţământ şi studiază modul de aplicare a principiilor didactice, prin utilizarea metodelor
şi procedeelor corespunzătoare transmiterii şi însuşirii unei anumite discipline şcolare, într-un anumit
cadru organizatoric şi în raport cu nivelul şcolii. Metodica chimică este legată de științele chimice,
utilizează principiile și regulile acestei științe și le adaptează la nivel școlar. Didactica specialității
arată ce trebuie să facă profesorul pentru ca elevul sa însușeasca treptat capacitatea de analiză și
sintetizare, de abstracție si concretizare, de inducție și deducție.
Totalitatea cunoștiințelor și abilităților practice dobândite de elev de-a lungul activității
educaționale chimice sunt cuprinse în planul de învățământ, programa analitică și manualele de chimie.
Planul de învățământ este unitar și se respectă de către fiecare unitate scolară, iar programa analitică
definește exact pentru fiecare clasă conținutul învățământului chimic, structurat pe capitole și
1
subcapitole, indicând și numărul de ore alocate pentru fiecare capitol. Manualele de chimie prezintă în
amânunt materia conținută în programa analitică.
Metodele didactice reprezintă totalitatea procedeelor prin care se desfășoară activitatea
educațională și se aleg în funcție de sarcinile didactice ale orei respective, specificul materiei din ora
respectivă, nivelul de dotare al laboratorului de chimie pe care îl are la dispoziție și nivelul intelectual
al elevilor. Există mai multe tipuri de metode:
1.Metode clasice.
Metoda prezentării orale este indicată să se folosească doar când este imposibilă implicarea activă a
elevilor. Se folosesc combinat, metoda descriptivă cu cea narativă, dar mai ales cu cea explicativă
(explicarea proceselor chimice)
Metoda întrebării se bazează pe interacțiunea cu elevul și are avantajul că ii dezvoltă gândirea,
capacitatea de analiză și spiritul de observare, dezvoltă exprimarea chimică a elevului și folosirea
corectă a termenilor de specialitate.
Metoda demostrativă în mod direct (ilustrarea simplă sau experiment demostrativ) sau în mod indirect
(imagini, tabele, diagrame, video). Experimentul demostrativ este una din cele mai importante metode
ale învățământului chimic. În timpul experimentului fiecare operație efectuată trebuie însoțită de
explicații și întrebări din partea profesorului (pentru a capta atenția și a stimula gândirea elevilor), ce
vor fi formulate astfel încât elevii să ajungă singuri la concluzii. În realizarea experimentului există
mai multe etape: prezentarea scopului experimentului, prezentarea aparatului, ustensilelor, substanțelor
folosite, efectuarea experimentului, stabilirea concluziilor experimentului. Pentru ca experimental să fie
unul reușit se va avea în vedere: fiecare experiment să fie încercat de către profesor înainte de
prezentare; experimentul să se efectueze cu ustensile cât se poate de simple; să se pregătească pe masa
de lucru, doar ustensilele, substanțele necesare, si nimic mai mult, pentru a nu deranja bunul mers al
experimentului; experimentele periculoase se vor efectua doar în condițiile luării tuturor măsurilor de
siguranță; experimentul să nu fie de lungă durată sau dacă este cazul se întrerup pe parcurs. În cazul
nefericit în care experimentul a eșuat se încearcă din nou și se încearcă explicarea obiectivă a
eventualelor cauze ale eșecului și nu se va recurge în niciun fel la eventuale “trucuri” sau “înșelătorii”.
Experimentul se încheie cu partea de concluzii, în care se desenează pe tablă schema experimentului, se
scriu reacțiile chimice care au avut loc și se interpretează rezultatele dacă este cazul. În timpul
experimentului profesorul efectuează și o importantă activitate educațională prin comportamentul
disciplinat, prin munca precaută, curată, conștiincioasă pe care o oferă ca exemplu elevilor.
2.Metode ce implică activitatea elevului

2
Experimente de laborator realizate de către elevi contribuie la dezvoltarea unei gândiri logice, la un
mod de lucru organizat și ordonat. Aceste experimente se pot realiza individual sau în grup (frontal sau
rotativ) și trebuie să aibă un scop bine definit și să fie adaptate nivelului de pregătire al elevilor. Pentru
buna desfășurare a experimentului, elevul trebuie să aibă cunoștiințele necesare pentru realizarea
acestuia și să urmeze etapele experimentului respectând normele de protecție a muncii. Profesorul are
obligația de a supraveghea cu atenție pașii urmați de elevi, iar la final poate cere întocmirea unui referat
al experimentului realizat.
Exerciții și probleme de chimie. Exercițiile de scriere a formulelor chimice sau a reacțiilor chimice
contribuie la fixarea cunoștiințelor și obișnuirea cu anumite protocoale de urmat (exemplu: scrierea
reactanților și produșilor de reacție, scrierea echivalarea reacției prin coeficienți stoechiometrici și
verificarea ecuației utilizând legea conservării masei). Problemele de chimie trebuie să se bazeze pe
cunoștiințe chimice și pot fi legate de calcule de: concentrație, legi chimice, de deducere a formulelor
moleculare.
Metoda observării individuale. Aceasta apare atunci când se realizează experimente frontale, excursii
educaționale sau prin studiu individual. Experimentele frontale ale elevilor: asigură participarea activă
a elevului, permit observarea directă a unor cunostințe, elevii pot observa legatura dintre cunostințele
teoretice și realitate, permit observarea prin mai multe organe sensitive și atunci informațiile sunt mai
bine reținute. Studiul individual din manualele școlare/caiete de aplicații practice, stimulează activitatea
întelectuală, dar trebuie realizat într-un mod corect, eficient și logic.
Concluzionând, formarea intelectuală a elevului în procesul didactic nu este determinată numai
de conținuturile transmise ci și de caracterul metodei de învățare. Didactica specialității oferă anumite
direcții de orientare, moduri de abordare și strategii de predare eficientă, dar cadrul didactic trebuie să
se adapteze mediului de predare, astfel încât elevii să fie atrași de disciplină prin îndrăgirea stilului de
predare.